CorespondenÞã de la Tokio de la Octavian Andronic (14 februarie 2002)

Începând de marĂži searĂŁ, preÂşedintele Iliescu se aflĂŁ ĂŽn Japonia. Pentru a doua oarĂŁ. Prima datĂŁ, ĂŽn noiembrie 1990, a fost invitat sĂŁ participe la ĂŽncoronarea lui Akihito, ca ĂŽmpĂŁrat al Japoniei, dupĂŁ moartea tatĂŁlui sĂŁu, Hirohito. S-ar putea spune cĂŁ sunt cunoÂştinĂže vechi. Poate cĂŁ, de aceea, primirea preÂşedintelui român, ieri dimineaÞã, a emanat oarece cĂŁldurĂŁ din partea unui ĂŽmpĂŁrat ĂŽngheĂžat ĂŽntre regulile protocolului. Un protocol extrem de strict, cu o delegaĂžie redusĂŁ la „sânge", cu doar zece ziariÂşti cĂŁrora li s-a permis sĂŁ asiste, dintr-un Ăžarc, timp de 30 de secunde, la schimbul iniĂžial de amabilitĂŁĂži (dintre care am putut reĂžine doar cĂŁ, la observaĂžia dlui Iliescu - „Este o adevĂŁratĂŁ grĂŁdinĂŁ aici!" - ĂŽmpĂŁratul a rĂŁspuns cu: „Dincolo de grĂŁdinĂŁ...!, restul pierzându-se ĂŽn murmurele asistenĂžei care, conform protocolului, n-avea voie sĂŁ strige, sĂŁ miÂşte). DelegaĂžia restrânsĂŁ - de ziariÂşti - a mai avut privilegiul sĂŁ vadĂŁ, timp de zece secunde, cum ĂŽnalĂžii oameni ĂŽncep sĂŁ mĂŁnânce, dupĂŁ care spectacolul s-a ĂŽncheiat.

Nu însã ºi vizita. În cursul dimineþii, la hotelul Imperial, unde a fost cazat, preºedintele român i-a primit pe preºedinþii câtorva mari corporaþii japoneze (cu cifre de afaceri de câteva ori mai mari decât bugetul României) între care Sumitamo, Mitsubishi Heavy Industries, Marubeni, Mitsui, Tomon, a acordat interviuri câtorva mari ziare nipone ºi a participat la o recepþie la Ambasada României, unde gazdele au invitat vreo 300 de persoane deºi ºtiau cã n-au loc decât vreo sutã.

AstĂŁzi, ĂŽn program figureazĂŁ vizite Âşi convorbiri la conducerile celor douĂŁ camere ale Dietei japoneze, Âşi o ĂŽntrevedere ca premierul Koizumi, la reÂşedinĂža acestuia. În relaĂžia sa cu Japonia, care dateazĂŁ, la nivel oficial, ĂŽncĂŁ din 1917, România - Âşi liderii ei - au o problemĂŁ: deÂşi dupĂŁ 1990 s-au perindat pe la Tokio preÂşedinĂži, premieri, miniÂştri Âşi Âşefi de camere, la BucureÂşti n-a ajuns nici un ĂŽnalt oficial japonez! Cei mai „mari" au fost un ministru adjunct de la transporturi Âşi un director din Ministerul de Externe. Asta spune multe despre interesul cu care aceastĂŁ super-putere economicĂŁ ne priveÂşte Âşi despre capacitatea noastrĂŁ de a capta acest interes. Volumul investiĂžiilor este ĂŽncĂŁ extrem de redus, chiar dacĂŁ beneficiem de diferite forme de asistenÞã Âşi de sprijin. DacĂŁ delegaĂžiile româneÂşti care bat lungul drum al Soarelui RĂŁsare nu reuÂşesc sĂŁ miÂşte nimic din loc, atunci aceste schimburi, cât sunt ele de oficiale, rĂŁmân simple excursii, obositoare Âşi costisitoare.