Corespondenþã de la Tokio de la Octavian Andronic (14 februarie 2002)

Începând de marþi searã, preºedintele Iliescu se aflã în Japonia. Pentru a doua oarã. Prima datã, în noiembrie 1990, a fost invitat sã participe la încoronarea lui Akihito, ca împãrat al Japoniei, dupã moartea tatãlui sãu, Hirohito. S-ar putea spune cã sunt cunoºtinþe vechi. Poate cã, de aceea, primirea preºedintelui român, ieri dimineaþã, a emanat oarece cãldurã din partea unui împãrat îngheþat între regulile protocolului. Un protocol extrem de strict, cu o delegaþie redusã la „sânge", cu doar zece ziariºti cãrora li s-a permis sã asiste, dintr-un þarc, timp de 30 de secunde, la schimbul iniþial de amabilitãþi (dintre care am putut reþine doar cã, la observaþia dlui Iliescu - „Este o adevãratã grãdinã aici!" - împãratul a rãspuns cu: „Dincolo de grãdinã...!, restul pierzându-se în murmurele asistenþei care, conform protocolului, n-avea voie sã strige, sã miºte). Delegaþia restrânsã - de ziariºti - a mai avut privilegiul sã vadã, timp de zece secunde, cum înalþii oameni încep sã mãnânce, dupã care spectacolul s-a încheiat.

Nu însã ºi vizita. În cursul dimineþii, la hotelul Imperial, unde a fost cazat, preºedintele român i-a primit pe preºedinþii câtorva mari corporaþii japoneze (cu cifre de afaceri de câteva ori mai mari decât bugetul României) între care Sumitamo, Mitsubishi Heavy Industries, Marubeni, Mitsui, Tomon, a acordat interviuri câtorva mari ziare nipone ºi a participat la o recepþie la Ambasada României, unde gazdele au invitat vreo 300 de persoane deºi ºtiau cã n-au loc decât vreo sutã.

Astãzi, în program figureazã vizite ºi convorbiri la conducerile celor douã camere ale Dietei japoneze, ºi o întrevedere ca premierul Koizumi, la reºedinþa acestuia. În relaþia sa cu Japonia, care dateazã, la nivel oficial, încã din 1917, România - ºi liderii ei - au o problemã: deºi dupã 1990 s-au perindat pe la Tokio preºedinþi, premieri, miniºtri ºi ºefi de camere, la Bucureºti n-a ajuns nici un înalt oficial japonez! Cei mai „mari" au fost un ministru adjunct de la transporturi ºi un director din Ministerul de Externe. Asta spune multe despre interesul cu care aceastã super-putere economicã ne priveºte ºi despre capacitatea noastrã de a capta acest interes. Volumul investiþiilor este încã extrem de redus, chiar dacã beneficiem de diferite forme de asistenþã ºi de sprijin. Dacã delegaþiile româneºti care bat lungul drum al Soarelui Rãsare nu reuºesc sã miºte nimic din loc, atunci aceste schimburi, cât sunt ele de oficiale, rãmân simple excursii, obositoare ºi costisitoare.