Titlu: Între sceptru ºi toiag
Nr Editie: 2774 Data: Monday 01 June 2009
Ceauºescu inventase sceptrul prezidenþial, idee pentru care primise felicitãri ironice de la Salvador Dali. Bãsescu, aflat în pelerinaj electoral la Muntele Athos, a primit în dar un toiag, cu ajutorul cãruia sã conducã þara. Cât i-a mai rãmas din actualul mandat ºi în viitorul, dacã-l va obþine.
Transferul de la sceptru la toiag are, poate avea o semnificaþie. Pânã la sceptru, Ceauºescu folosise, ca însemn al puterii absolute, unanimitatea de partid ºi eficienþa Securitãþii. Transferul a fost o simplã formalitate – instrumentele de bazã rãmâneau aceleaºi, li se oferea doar o coloraturã legatã de tradiþie.
Pentru Bãsescu, toiagul este o noutate. Acesta a fost precedat de cuvântul - toiag. Cuvântul contondent al preºedintelui – jucãtor. Suficient de puternic pentru a impune un anumit tip de voinþã. Apropierea finalului de mandat înmulþeºte însã tendinþele centrifuge din societate. Cei care mergeau încolonaþi nu mai respectã comanda. Ceilalþi stau pe margine ºi exprimã opinii contrare spiritului prezidenþial. Era nevoie, deci, de un nou ºi adevãrat instrument.
Lasând gluma la o parte: chestia cu toiagul are o semnificaþie pur anecdoticã. Preºedintele nu va putea folosi instrumentul în alte scopuri decât în acela de a justifica o presupusã voinþã divinã. (pentru cine þine). Divinitatea – prin reprezentanþa sa pãmânteanã, de la Muntele Athos, doreºte ca România sã fie condusã în continuare de acelaºi personaj, dinamic, chitit pe combaterea corupþiei ºi a elementelor de ticãloºie din sistem. Ofensiva a fost declanºatã, dar s-a lovit de liniile de rezistenþã ale inamicului. Timp de aproape patru ani din cei cinci, acþiunea prezidenþialã a fost deturnatã, de la combaterea inamicului extern, la identificarea ºi anularea celui intern. Abia de acum înainte, graþie avantajului majoritãþii parlamentare (aproape la fel de confortabilã ca ºi precedenta), ofensiva prezidenþialã ar putea da nimicitoarele lovituri promise. Existã însã niºte probleme. Unele de Stat Major – instituþie esenþialã în care, însã, s-au infiltrat unii dintre foºtii inamici de ieri. ªi una de tacticã ºi de strategie: în câmpul de luptã, poziþiile ocupate au schimbat drapelul. În locul celor roºii, au apãrut cele albastre cu galben! Mesajele ºi ordinele de luptã trebuie rectificate ºi întreaga ofensivã reprogramatã. Cu riscul – evident – ca pânã la punerea în acþiune, configuraþia câmpului de luptã sã se schimbe din nou, prin dezertãrile în masã din tabãra prezidenþialã a aliatului „roºu”.
La ce-i va servi, în aceste condiþii, toiagul, preºedintelui? Poate doar la atârnarea, la capãtul celãlalt, a unui morcov cu care sã fie ademenit patrupedul Coaliþiei spre a pãºi înainte, spre un nou mandat. Sau pentru a-l determina - prin contactul cu spinarea – sã se miºte din loc.
Titlu: Moguli rãi, moguli buni
Nr Editie: 2788 Data: Thursday 18 June 2009
Traian Bãsescu îºi continuã neobosit campania publicã de demascare a mogulilor „rãi”, cu ajutorul mogulilor „buni”. Adicã aceia în ale cãror studiouri merge cu încredere pentru a lãmuri naþia în legãturã cu adevãratele sale intenþii ºi acþiuni. Aici joacã rolul de conducãtor luminat, cãlãuzit doar de bune intenþii, care mai greºeºte, ca orice om, dar care nu acceptã sã rãmânã pasiv în faþa acelor lucruri pe care le impãrtãºeºte. „De orice pot fi acuzat, dar de laºitate nu!” – spune preºedintele fãrã a-i nominaliza pe predecesorii sãi care „au interpretat în mod laº atribuþiile lor din Constituþie”. Ceea ce, evident, nu e cazul sãu, dl. Bãsescu interpretând ºi el niºte atribuþii, dar într-o modalitate curajoasã ºi responsabilã.
Pus pe spovedanie, într-un cadru confortabil ºi stimulator, în care nu se aºteaptã sã fie lovit în orice moment de aserþiunile rãu-voitoare sau teleghidate ale slujbaºilor de media, preºedintele ne-a lãmurit luni searã ºi cum a fost cu candidatura fiicei sale. Zice dânsul cã s-a opus de la bun început, considerând cã nu poþi coborî „de pe podium direct în consiliul local sau în Parlament”. Cã a avertizat-o pe fiica sa cea micã, oridecâteori „a prins-o” asupra pericolelor care o pândesc în politicã ºi a sfãtuit-o sã nu candideze la europarlamentare. Dar n-a reuºit. Sunt nefondate ºi mincinoase, deci, insinuãrile cã ar fi plãnuit cu spirit diabolic toatã aceastã miºcare…
Dl. preºedinte ne-a povestit, în lunga sa convorbire la gura sobei de pe Calea Victoriei, ºi cum e cu recesiunea ºi cu derapajul. Cã suntem în recesiune ºi cã riscãm sã intrãm într-un derapaj pe la începutul toamnei, este un lucru care reiese limpede din cifrele care-i sunt prezentate – în special consumul de energie electricã. Acesta a fost ºi motivul avertismentului trimis membrilor guvernului: aveþi grijã cum cheltuiþi banii, cã altminteri derapajul ne paºte! ªi, odatã cu derapajul, ºi eventualitatea ca dl. Bãsescu sã nu mai candideze pentru un nou mandat. Ne-am liniºtit însã când ne-a spus ce înþelege domnia sa prin derapaj: o scãdere economicã de circa 15%, ceea ce ºi în opinia sa e puþin probabil sã se întâmple… ªi, apoi, iar despre mogulii rãi, care au înºfãcat milioane de euro din rambursãri de TVA ºi care vor fi greu de pedepsit pentru cã au prostul obicei sã nu semneze nici un fel de hârtii. Noroc, însã, cã existã pe lume ºi moguli buni, datoritã cãrora, iatã, mesajele sale pot ajunge nedistorsionate la populaþie. O populaþie care, în proporþie de peste 80% - dupã contorul din studio – îl doreºte pe mai departe, la Cotroceni...
Titlu: O veste cutremurãtoare: a fost arestat Necolaiciuc!
Nr Editie: 2789 Data: Friday 19 June 2009
Iatã cã americanii nu sunt chiar atât de „nesimþiþi” cum credeam noi. Dupã cea de-a treia solicitare adresatã autoritãþilor ºi doi ani de la aceasta, FBI-ul l-a reþinut pe fostul director al Companiei Naþionale de Cãi Ferate, dat în urmãrire generalã prin INTERPOL. Dupã informaþiile strânse în special de presã, Necolaiciuc, care primise o vizã pe 10 ani, ºedea bine-mersi prin Florida, unde avea ºi douã proprietãþi înregistrate legal ºi-l cam durea undeva cã e primul pe lista celor mai cãutaþi infractori români.
Uite, însã, cã braþul lung al legii l-a ajuns. Vestea este cutremurãtoare. Poate mai puþin pentru Necoliaciuc ºi ceva mai mult pentru alþii. Fostul boss al CFR-ului a fost trimis în judecatã abia pe 16 februarie 2009, de cãtre procurorii Direcþiei Naþionale Anticorupþie, alãturi de alþi 5 sefi din Companie. Toþi sunt acuzaþi cã între 2002 ºi 2003 ar fi fãcut achiziþii publice nelegale. Prejudiciul produs a fost de 55 miliarde de lei vechi. Necolaiciuc a mai fost trimis în judecatã ºi în alte douã cauze, cu prejudicii asemãnãtoare. Se estimeazã cã Necolaiciuc a fraudat Compania de nu mai puþin de 700 de milioane de euro! Sã nu vã imaginaþi cã ar fi patentat cine ºtie ce formule sofisticate de furt. Nu: el a aplicat reþeta cea mai simplã: a fãcut achiziþii de care Compania nu avea nevoie, plãtind pe ele preþuri de zeci sau sute de ori mai mari. Totul trecut cinstit-lãutãreºte în registre. ªi aprobat ºi vizat pe toatã filiera. Ani de zile nimeni nu a pãrut sã observe acste manevre grosolane. Modul în care Necolaiciuc beneficia de pe urma acestora era la fel de simplu: furnizorii îi virau, în fiºete sau în conturi personale, un procent substanþial. Nici mãcar inginerie infracþionalã n-ar putea fi numite aceste manevre de depou. Ei bine, ºi acum vine momentul sã explicãm de ce se cutremurã lumea la vestea arestãrii: pentru cã nu puþini sunt cei care au sperat ºi s-au rugat sã nu fie prins ºi sã aducã cu el taina împãrþirii tainului. Pentru cã este o lege nescrisã a hoþiei de asemenea proporþii: ca sã ai, trebuie sã împarþi. Cu cei care aprobã, cu cei care închid ochii, cu cei care tac, cu cei care te-au promovat, cu cei care þi-au þinut spatele ºi te-au declarat manager genial, cu cei care te-au anunþat ºi te-au lãsat sã dispari când s-a îngroºat gluma...
Dacã mecanismul funcþioneazã ºi nu se va poticni prin cine ºtie ce chichiþãe avocãþeºti de la Washington, vom avea, poate, prilejul sã aflãm ºi compoziþia „reþelei Necolaiciuc”.
Dacã nu, nu.
P.S. Motivul oficial al arestãrii lui Necolaiciuc este încãlcarea legii privitoare la imigraþie...
Titlu: Mielul Gigi ºi Berbecul George
Nr Editie: 2790 Data: Saturday 20 June 2009
Cam toatã lumea se sãturase de pãlãvrãgeala ºi de aerele de „razboinic al luminii” ale lui Gigi Becali. Eºecurile în serie, atât în planul politicii (dacã un asemenea plan a existat cu adevãrat) cât mai ales în acela al sportului (a fost mai mereu dependent de „Steaua”) ºi al afacerilor (criza l-a prins cu mai toþi banii bãgaþi în terenuri sau împumutaþi pe la neamuri ºi amici) îl mai readuseserã niþel cu picioarele pe pãmânt, când s-a produs evenimentul reþinerii lui de cãtre Parchet.
Am vãzut atunci un alt Becali: mielul Gigi, muiat de ºocul arestului ºi de condiþia de persoanã lipsitã de libertate. Locul Ego-ului l-a luat bunul Dumnezeu, cel invocat acum cu speranþã, iar locul pumnilor în piept l-au luat palmele împreunate pentru rugãciune. În faþa instanþei, de care depindea soarta lui, Gigi a adaptat tonul sfios-implorator, etalându-ºi plin de modestie vulnerabilitatea. Se pãrea cã acele câteva sãptãmâni de pânã în Paºti, petrecute alãturi de hoþi, violatori ºi escroci, schimbaserã ceva din psihologia ºi modul sãu de gândire. A fost însã suficient neaºteptatul succes electoral – obþinut exclusiv pe baza unui sentiment de compasiune - pentru ca atitudinea lui sã se schimbe. Mielul Gigi a devenit aproape instantaneu berbecul George. Având vântul europarlamentar în pupã, Becali a lãsat-o mai moale cu „onorata instanþã” ºi s-a repezit asupra judecãtorilor cu ameninþãri subtile ºi cu reproºuri directe.
Gigi Becali n-a înþeles suficient de bine jocul justiþiei: este, ca persoanã, inatacabil ºi „inamovibil” atâta timp cât nu calci linia subþire ce desparte legalitatea de ilegalitate. Gigi Becali a pãºit, nu odatã, dincolo de aceastã linie, convins cã averea ºi faima îl pun la adãpost de orice sancþiune. S-a luat de gât cu procurorii care l-au anchetat în alte cauze, ºi-a bãtut joc de ei pe unde a apucat cu lipsa de tact specificã omului care crede cã banii îl fac inexpugnabil. Mecanismul legal, însã, l-a înºfãcat de data asta, ºi dã semne cã nu vrea sã-i mai dea drumul. Poate sã se dea ºi peste cap Gigi, acum, sã invoce nu doar Uniunea Europeanã, ci si NATO sau chiar pe Barack Obama: are toate ºansele sã nu depunã jurãmântul la Strasbourg. ªi, poate, nici sã nu ajungã sã calce pe acolo. Nu spun cã obstinaþia ºi duritatea excesivã cu care instanþa îl trateazã este pe deplin justificatã. Nu cred cã Becali prezintã un pericol social mai mare decât tâlharii pe care judecãtorii îi elibereazã în serie. Dar cred cu tãrie cã nicio calitate nu-l disculpã pentru faptele sale, bine sau nebine intenþionate.
Dupã cum merg lucrurile, cred cã PRM-ul ar trebui sã se cam gândeascã ºi la un înlocuitor pentru Becali, ca sã nu rãmânã goalã bancadin hemiciclu…
Titlu: Deconturile doamnei Udrea
Nr Editie: 2791 Data: Monday 22 June 2009
Pe bunã dreptate, doamna Udrea susþine cã este cel mai activ ministru al Turismului din câþi au fost pânã acum (destul de puþini, pentru cã ministerul s-a desfiinþat de câteva ori).
Nu ºi-a luat bine mandatul în primire, cã a ºi început sã colinde þara, dar mai ales strãinãtatea, pentru a promova personal resursele de pitoresc ºi atractivitate ale României. A ieºit din haina scorþoasã de demnitar ºi, echipatã lejer, s-a alãturat publicului, lângã care a dansat, a cântat, s-a plimbat cu sania sau cu bicicleta, s-a bãlãcit în apa mãrii cu picioarele goale sau a dat mingi de tenis la zid pentru a înþelege mai bine acest sport. A fost nelipsitã din delegaþiile prezidenþiale, acompaniindu-l pe Traian Bãsescu peste tot pe unde a fost posibil, excepþie a fãcut Muntele Athos, ca o emblemã vie a atractivitãþii sectorului pe care-l pãstoreºte. A avut prevederea ca de fiecare datã sã fie înconjuratã de un stol numeros de reporteri, faþã de care ministerul s-a arãtat întotdeauna plin de atenþie ºi de atenþii.
Nu se poate spune cã doamna Udrea nu are idei. Aceea de a promova România la Turneul de la Roland Garros poate fi consideratã una dintre cele mai strãlucite, chiar dacã puþini dintre snobii prezenþi acolo vor dori sincer sã vinã la 2 Mai în loc sã meargã la Saint Tropez, Ca sã nu mai vorbim de intenþia de a face din Bucureºti o staþiune balnearã ºi de tratament.
În cazul doamnei Udrea, problema care se pune e alta: cu ce costuri îsi realizeazã obiectivele, deocamdatã teoretice? ªtiu cã ministerul sãu a primit – cu toatã criza – un buget generos, mai generos decât ar fi putut obþine orice alt titular al acestui post. În ce se converteºte acest buget? Care va fi – ºi în ce unitate de timp – sporul de turiºti pe care-l va deturna spre România baletul promoþional al acestui „cel mai frumos ministru” (alãturi de Paleologu, bineînþeles) din cabinetul Boc? Pentru a face cel mai sumar calcul de rentabilitate aº scoate din registrele ministerului doar un capitol: cât au costat pânã acum deplasãrile doamnei Udrea – cu cazare, transport, diurnã ºi alte cheltuieli? ªi cât reprezintã acestea din bugetul ministerului? Ar fi un rezultat interesant, inclusiv pentru premierul Boc, apostolul sobrietãþii bugetare la vreme de crizã.
P.S. Aº bãga în calcul, de curiozitate, ºi cât au costat însoþitorii permanenþi ai ministrului…
Titlu: ªase luni de guvernare: rezultat - zero!
Nr Editie: 2792 Data: Tuesday 23 June 2009
Guvernul face bilanþul celor ºase luni de guvernare. Îl vom auzi pe primul ministru turuind cu cadenþa-i specificã despre ce grozav s-a descurcat Coaliþia în acest prim semestru de guvernare. Noroc cã premierul e jurist ºi – la fel ca ºi unii dintre miniºtri sãi – nu prea se pricepe la matematicã. Altminteri, în cifre seci, bilanþul sãu ar arãta un rezultat semnificativ: zero!
Guvernul bipartit condus de Emil Boc a venit la putere pe fondul crizei. Cu obiectiv unic: întâmpinarea ºi contracararea efectelor acesteia. Alte guverne au avut alte prioritãþi: stoparea inflaþiei, integrarea europeanã, lupta cu corupþia. Boc a avut criza. ªi „greaua moºtenire” liberalã la care democraþii sãi au contribuit preþ de doi ani din patru. Ceilalþi doi au fost „acoperiþi” de actualul partener de guvernare. Cu aceleaºi efecte.
Ei bine, la ºase luni de când a pornit cu avânt sã combatã criza ne vom trezi cam pe acolo de unde am plecat. În sensul cã Guvernul Boc n-a reuºit sã punã în aplicare nici mãcar unul dintre numeroasele proiecte anunþate cu pompã la preluarea frâielor. Nici mãcar celebra „primã casã” – un paleativ, la urma-urmelor, nu a reuºit sã iaºã din ceaþa nepotrivirii de caracter cu bãncile.
Este cel puþin surprinzãtor cât de bine, de clar, vãd lucrurile politicienii când nu sunt la putere, ºi cât de prost se descurcã la examenul practicii. Boc pãrea sã ºtie foarte bine cã cea mai eficientã mãsurã de contracarare a efectelor crizei este stimularea producþiei în domenii în care statul este principalul beneficiar: este vorba despre lucrãri publice, de infrastructurã, de servicii. Comenzile. guvernamentale aveau sã punã în funcþiune mecanismele economice de pe orizontalã, compensând scãderile din alte domenii. În plus, bugetul putea fi alimentat cu venituri din taxele pe salarii ºi pe cifra de afaceri. În loc de asta, inginerul Pogea a aruncat pe piaþã tiribomba impozitului forfetar, care nu numai cã nu a dus la încasãri suplimentare, dar le-au ºi diminuat pe cele existnte – pentru cã, deºi nu aveau beneficii, mii de microîntreprinderi plãteau salarii ºi asigurãri! Guvernul a cãzut rapid în capcana teoriei „mãgarului lui Buridan”, în loc sã relaxeze fiscalitatea pentru stimularea economiei, au acutizat-o cu efectele de rigoare. Drept urmare, la ºase luni s-a ºi revizuit prognoza de recesiune de la 4%, la 6,5%. Fiþi liniºtiþi, e doar una intermediarã. Cum doar consumul de gaze – indicator cert al producþiei – a scãzut cu 16%, nu va trece mult pânã la o nouã rectificare, în jur de 10%. Iar de aici pânã la „derapajul” invocat optimist de preºedinte, de circa 15%, nu va mai fi decât un pas. Va fi „cadoul” de prezidenþiale al unui guvern nepriceput ºi mincinos.
Titlu: Monica Ridzi ºi tehnica "sifonului"
Nr Editie: 2793 Data: Wednesday 24 June 2009
Doamna Iacob - Ridzi este unul dintre beneficiarii „speciali” ai guvernãrii actuale. În sensul cã pentru domnia sa, ca ºi pentru doamna Udrea, ambele favorite ale preºedintelui Bãsescu, premierul Boc a creat douã ministere noi: cel al Sportului ºi al Turismului.
Doamna Ridzi putea sã ocupe foarte bine portofoliul Turismului, iar doamna Udrea pe cel al Sportului, în sensul cã nici una nu a avut vreo legãturã specialã cu domeniul pãstorit în prezent (poate dna Udrea sã fi fost mai apropiatã, prin turismul de shopping practicat intens în ultimii ani), însãºi opþiunea pentru crearea celor douã ministere fiind extrem de aleatorie. Dacã dlui Boc îi venea ideea sã înfiinþeze un minister al Modei ºi unul al Artei Culinare Româneºti, cu siguranþã cã ar fi avut aceleºi dificultãþi în a le repartiza pe cele douã doamne (poate cã pentru Modã ar fi intervenit concurenþa dlui Paleologu) ºi în cele din urmã le-ar fi tras la sorþi.
O teorie destul de rãspânditã – ºi de practicatã – spune cã nu trebuie sã fie un specialist în domeniu ca sã devii ministru. La urma urmelor nici dl dl Berceanu n-a absolvit „Transporturile” de la Politehnicã nici dl Pogea ASE-ul, cât despre dl Sârbu, nici o legãturã între Agronomie ºi Teologie. Singura care se înscrie într-o excepþie este dna Andronescu, dar ºtiþi bine cã excepþiile sunt cele care confirmã regula. Aºadar, doamna Ridzi n-a fost nici campioanã la vreo disciplinã ºi nici componenta vreunei echipe câºtigãtoare de cupe sau campionate. S-ar putea spune cã a practicat „sãritura în lungime”, fiind doi ani europarlamentar la Bruxelles ºi la Strasbourg. Nici exprienþã în materie guvernamentalã n-a avut doamna Ridzi, faþã de veterani ai mandatelor, ca Blaga, Sârbu 1 (de la Agriculturã), Sârbu 2 (de la Muncã), Videanu sau Nica, ea fiind o începãtoare. În aceastã lipsã de experienþã stã ºi explicaþia scandalului în mijlocul cãruia se aflã dupã povestea cu „Ziua Tineretului”. Niciun ministru cu experienþã n-ar fi fãcut eroarea sã dea un asemenea tun din prima. Sau nu s-ar fi bãgat în faþã sã-i culeagã laurii. Doamna Ridzi a crezut cã dacã parangheliile de la Costineºti ºi Bucureºti vor fi puternic mediatizate de presa cãreia i s-a acordat suficientã „atenþie”, nimeni nu va mai pune întrebãri incomode, privitoare la costurile manifestãrii. ªi aici nu mai este vorba despre tertipurile clasice, cu licitaþia, pe care orice organizator ºtie de-acum cum sã le rezolve fãrã a-i pune Curtea de Conturi întrebãri incomode.Existã, deja, o tehnologie subtilã a sifonãrii banului public prin intermediul unor prestatori „agreaþi”, care, la rândul lor, au pus la punct sistemele de scoatere a banilor negri din bugete albe. Ceva de genul: eu îþi plãtesc o mie de lei sã-mi cânþi ceva, dar „bursa” ta e doar de 100 lei. Cei 900 pe care-i primeºti în plus îi împãrþim frãþeºte, sau îi facem juma-juma! Acum înþelegeþi cum o scenã din 10 scânduri poate sã ajungã sã coste – cu acte în regulã - 70.000 de euro?
Probabil cã dna Ridzi nu prea ºtia, fiind nouã, chestiile astea. Are prilejul, pe timpul anchetei, sã le înveþe...
Titlu: Aria de trei parale "Rid(z)i pagliacci" - pe scena de la Costineºti
Nr Editie: 2794 Data: Thursday 25 June 2009
Unora li se va pãrea prea subtil – sau prea forþat, calamburul din titlu care face trimitere la o arie celebrã din opera „Paiaþe” a lui Leon Cavallo. O legãturã existã, totuºi, între ministrul Tineretului ºi Sportului ºi aria respectivã: scena. Scena pe care s-a jucat farsa de la „Ziua Tineretului”. O scenã care a costat mai mult decât montarea unei întregi opere...
Doamna ministru a salutat constituirea comisiei parlamentare care va ancheta legalitatea contractelor prin care ministerul a achiziþionat o scenã de care nu avea nevoie la un preþ exorbitant. Ca fost (ºi actual) parlamentar, domnia sa ºtia prea bine cã aceasta este cea mai bunã formulã pentru a „îngropa” o problemã. Sau, dacã nu o îngroapã, sã o lase în coadã de peºte. Am chiar o presimþire cã aceastã comisie, dupã ce va lua la puricat documentele, va ridica din umeri ºi va spune cã toate prevederile legale au fost respectate. Cum legile noastre sunt fãcute de aceiaºi parlamentari ori în dorul lelii, ori cu posibilitatea de a fi „interpretate” în fel ºi chip, va fi destul de greu do dovedit cã doamna ministru a comis o ilegalitate. ªtim cu toþii, este evident cã acolo a fost vorba de un lucru necurat, dar pe formã el poate fi scos imaculat. Iar cum în practica politicã româneascã instituþia „demisiei de onoare” nu funcþioneazã din lipsã de candidaþi, doamna Ridzi va continua, bine-mersi, sã pãstoreascã ministerul inventat special pentru dânsa ºi sã cheltuiascã banii alocaþi.
Ceva - vorba altei arii celebre – tot va rãmâne, însã. Doamna Ridzi va purta, de-acum înainte în ochii opiniie publice, ºtampila de persoanã care-ºi bate joc de banul public pe care-l risipeºte în mod iresponsabil într-un moment în care lucrurile merg rãu. ªi chiar dacã nu i se vor gãsi culpe juridice, ea se va transforma într-un balast pentru guvernul în care reprezintã o formaþiune politicã ce se bate cu pumnii în piept cã luptã împotriva abuzurilor ºi corupþiei. Ale altora...
Titlu: Bomboana de pe coliva Camerei de Comerþ
Nr Editie: 2795 Data: Friday 26 June 2009
Un vis frumos pare sã se fi destrãmat odatã cu votul de marþi din Camera Deputaþilor. Visul aparþine lui Mihail Vlasov, preºedintele Camerei de Comerþ ºi reprezintã „cadoul” pe care unii parlamentari urmau sã i-l facã, punându-i pe tavã încasãrile de la Registrul Comerþului.
Bucuria – cãci a fost ºi o secvenþã bucuratã – a fost de scurtã duratã. Deºi au votat în favoarea acestui transfer dubios 157 din cei 232 de deputaþi, doar 71 opunându-se, proiectul de lege privind trecerea Oficiului Naþional al Comerþului din subordinea unei entitãþi a statului – Ministerul Justiþiei, în ograda unui ONG – Camera de Comerþ ºi Industrie n-a putut sã devinã realitate deoarece, fiind vorba de o lege organicã, avea nevoie de douã treimi din voturile totalului deputaþilor. Au lipsit 65 de voturi pentru ca dl Vlasov ºi compania sã se poatã bucura de roadele (financiare) ale Registrului.
Povestea asta are un anumit tâlc. Ea ilustreazã perfect atingerea unei culmi: aceea în care statul se furã singur, cu acte în regulã! Pentru cã transferul unor venituri bugetare în folosul unei entitãþi private nu poate fi numit altfel. Iar faptul cã 157 dintre aleºii noºtri au convenit cu seninãtate la un asemenea furtiºag, cãruia au încercat sã-i dea o formã legalã spune multe despre responsabilitate ºi interes general.
Camera de Comerþ ºi Industrie a României a înflorit pe vremea când Registrul se afla în subordinea sa. Aºa s-a întâmplat la începuturi, sã fie mai iuþi de mânã cei de acolo. Când s-au iscat bãtãliile interne pentru împãrþirea caºcavalului nemuncit, premierul Nãstase a rezolvat problema dintr-un foc: a trecut – aºa cum era ºi normal – Registrul în subordinea statului, la Ministerul Justiþiei. Guvernul liberal al lui Tãriceanu a fãcut mai multe tentative de a repara aceastã „nedreptate”, prin care avocatul Vlasov (socrul ministrului David ºi ºef de filialã liberalã) spera sã redreseze situaþia Camerei, intratã în regim de avarie de pe urma unui management dezastruos. Dealtfel, prin promisiunea cã va repartiza Camerelor teritoriale câte o pãrticicã din veniturile pe care urma sã le realizeze de pe urma registrului a ºi reuºit sã rãstoarne vechea conducere ºi sã punã mâna pe ROMEXPO, pe care a devalizat-o sistematic. Iniþiativa legislativã, promovatã de un alt acolit al sãu – fostul ministru Silaghi de la IMM-uri – urma sã desãvârºeascã acest plan, numai cã guvernarea liberalã s-a sfârºit înainte ca mânãria sã reuºeascã (în parte ºi datoritã opoziþiei ministrului Predoiu, care ºtia cã poate avea necazuri dacã-ºi pune semnãtura pe un asemenea document).
Visul frumos al lui Vlasov tinde sã se transforme în coºmar. Odatã ROMEXPO pus pe butuci, Camera nu mai are, practic, din ce sã-ºi plãteascã cheltuielile curente, inclusiv folosinþa Rolls-Royce-ului cu care circulã preºedintele Vlasov printre zdenþãroºii sãi supuºi.
Titlu: Limitele bunului simþ
Nr Editie: 2796 Data: Saturday 27 June 2009
Poate cã ce spun acum o sã-i facã pe unii dintre confraþi sã mã acuze de trãdare. A nobilelor idealuri ale branºei...Ceea ce mã face sã nu fiu de acord cu un anumit mod de a exercita aceastã profesie nu se înscrie în categoria unor idealuri. Cu atît mai puþin nobile.
Preºedintele Traian Bãsescu are calitãþi ºi defecte. E adevãrat cã presa a insistat în aceºti ani de mandat, cu precãdere asupra defectelor. Calitãþile erau de la sine înþelese pentru o persoanã ajunsã într-o asemenea demnitate. Printre defectele preºedintelui se numãrã formulãrile fruste, vecine cu injuria ºi comentariile neortodoxe din „off”. Adicã cele menite sã nu ajungã la alte urechi decât cele cãrora le sunt destinate.
O anumitã categorie de jurnaliºti – aceia „biciuiþi” de ºefi ca, în numele concurenþei ºi audienþei, sã vinã cu lucruri trãsnitoare, s-a specializat în trasul cu ochiul (camerei), sau cu urechea (microfonului) în imediata intimitate a preºedintelui. Aºa au ajuns la cunoºtinþa publicului expresii precum „þigancã împuþitã” sau „gãozar”. Ele n-au fãcut altceva decât sã punã gaz pe focul aprins voluntar de preºedinte cu declaraþii „tari” fãcute” în direct ºi la ore de vârf. Desigur, un cap de stat n-ar trebui nici mãcar sã gândeascã într-un asemenea mod, dar atâta timp cât nu se poate instaura o cenzurã la acest nivel nu avem – ºi nu are – de ales.
Iatã însã cã metoda prolifereazã dincolo de bun simþ ºi de reguli elementare. Episodul de la Sulina cu reporteriþa care trebuia musai sã înregistreze ºi alte declaraþii decât cele oficiale ridicã problema limitelor acþiunii jurnalistice. Probabil cã ºi alþi ºefi de state mai au astfel de scãpãri, dar iatã cã nu prea aflãm de ele. Din douã motive: pe aiurea, presa respectã regulile unui anumit protocol. ªi doi: cei care trebuie sã asigure protecþia intimitãþii liderilor o fac cu mai mult perofesionalism ºi eficienþã. Pentru a afla cum, v-aº recomanda ca, în calitate de jurnalist, sã încercaþi sã ajungeþi la limita de la care aþi putea înregistra reflecþiile lui Obama sau dialogurile lui Sarkozy cu cei care-l însoþesc.Veþi constata pe pielea dvs cât de riscant sau cât de dificil e un asemenea lucru. În ce ne priveºte, pe principiul libertãþii absolute a presei, o intervenþie de asemenea naturã ar fi, probabil, catalogatã drept un abuz strigãtor la cer. Abuzurile sunt, însã, de toate felurile. Inclusiv ale presei...
Titlu: La Operã, "Clasa muncitoare" nu mai merge în paradis
Nr Editie: 2797 Data: Monday 29 June 2009
De câþiva ani, pe scena Operei Române mocneºte un scandal care rãbufneºte oridecâteori se produc schimbãri politice, ºi care pune faþã în faþã pe directorul instituþiei cu ºeful sindicatului. Unii sunt de pãrere cã e o ciocnire de orgolii, numai cã orgoliile arhitectului Cãtãlin Ionescu Arbore sunt de altã facturã decât cele ale sinicalistului Pãdureþ. Relicvã a vremurilor în care sindicatele erau cureaua de transmisie de nãdejde a partidului unic, dl Pãdureþ a trebuit sã-ºi inventeze un obiect al muncii, pentru cã altul nu avea. ªi a pus pe picioare sindicatul Operei – de fapt al tâmplarilor, mecanicilor, costumierelor ºi electricienilor – pentru cã artiºtii nu s-au pea înghesuit sã fie reprezentaþi de el. În aceastã calitate el desfãºoarã de ani de zile o activitate asiduã de reclamare a directorului la toate foruririle posibile. Pune cap la cap plângerile sindicale armarca un drum de câþiva zeci de kilometri, iar bugetul de timp alocat de instituþii ale statului pentru a verifica ºi controla ne-ar face sã ne mirãm câte lucruri bune s-ar fi putut face avându-l la dispoziþie.
Ultima ofensivã sindicalã s-a declanºat odatã cu instalarea noului Guvern. Pãdureþ ºi ai lui au profitat de lacunele de informare din cunoºtinþele ºefilor din ministerul Culturii ºi, pentru a fi mai convingãtori, ºi-au burduºit memoriile cu sute de semnãturi. Care, la o cercetare mai atentã, s-au dovedit a fi fost strânse pentru cu totul alte scopuri decât destinaþia ce le-a fost datã. În limbaj juridic acest lucru se numeºte fals ºi uz de fals. În ciuda evidenþelor, echipele de control au ignorat acest aspect, concentrându-se asupra fabulaþiilor pãdureþe.
Chestiunea de fond nu stã în utilitatea sau inutilitatea controalelor. Ci în modul în care aceastã cdiversiune afecteazã activitatea ºi performanþa Operei în ansamblu. În loc sã se poatã concentra asupra repertoriului, a repetiþiilor ºi a resurselor, conducerea ºi corpul artistic sunt nevoiþi sã facã faþã asediului sindical, sprijinit în mod vãdit pãrtinitor de unele publicaþii cu interese specifice în aceastã zonã care au perseverat în abordarea unilateralã a disputei. Recent, însã, mass media a reacþionat mai profesionist. Realitatea Tv, de pildã, i-a pus pentru prima datã faþã în faþã pe combatanþi. Rezultatul a fost acela pe care ar fi trebuit sã-l obþinã, mai devreme – ºi cu atât mai puþin pãgubos – chiar ministerul de resort. ªi anume cã...clasa muncitoare nu prea mai are ca obiectiv paradisul. Ci interesul unora care o manipuleazã în folos propriu.
Titlu: Dar "Prima vilã"?
Nr Editie: 2787 Data: Wednesday 17 June 2009
Odatã cu anunþul prezidenþial în legãturã cu intrarea noastrã în recesiune, liniºtea ºi tristeþea s-au lãsat peste întreaga naþie care acum nu face altceva decât sã-ºi punã mintea la contribuþie în legãturã cu poziþia în care vom aºtepta „vârful” de crizã de prin octombrie – taman înaintea alegerilor prezidenþiale.
S-a fãcut liniºte ºi în privinþa acordului de împrumut cu FMI-ul, iar inginerul Pogea a avut prilejul sã ricaneze la adversari: ce-aþi gãsit pe site-ul FMI, din ceea ce nu ºtiaþi? N-am gãsit nimic. Ce nu trebuie sã fie acolo, nu e.
Profitând de acalmie, aº vrea sã vorbim puþin ºi despre modul în care e receptat, în special de mass media vorbitã ºi vãzutã programul guvernamental „Prima casã”. Televiziunile îºi continuã neclintite programul populist de autocompãtimire ºi de compãtimire a „bietului cetãþean”. „Fãtucile” cu microfonul în mânã nu pregetã sã întrebe cu schepsis, pe stradã: nu-i aºa cã nu aveþi ce face cu 60.000 de euro? ªi, bineînþeles, cetãþeanul rãspunde afirmativ. Apoi, din studio, curg comentariile altor fãtuci competente: cu 60.000 de euro nu poþi sã-þi faci decât o garsonierã sau un apartament de douã camere! ªi unde: prin cartierele mãrginaºe, nicidecum prin centru! ªi mai trebuie sã ai ºi venituri de vreo 600 – 700 de euro pe lunã, cã altfel n-ai de unde plãti rata. Baºca faptul cã trebuie sã vii cu un avans de 5%! Ce te faci dacã apartamentul costã mai mult de 60.000 de euro? De unde iei diferenþa? Cu ce dobânzi?
Într-adevãr, probleme insolubile! Numai cã cine comenteazã iniþiativa guvernamentalã în acest fel dã dovadã de ignoranþã ºi stupiditate. „Prima casã” nu e un program social, de ajutorare a celor defavorizaþi. Aceºtia vor continua sã stea pe unde apucã, fãrã a deveni musai proprietari. Ca ºi programul ANL – care a fost o altã treabã bunã, deturnatã însã de competiþia politicã – „prima casã” este un program pentru cei care dispun de unele mijloace, dar nu suficiente. Altminteri s-ar fi chemat „prima vilã”, sau „primul palat”. Prima casã poate, e logic sã fie o garsonierã sau un apartament cu douã camere. Deja facilitatea acordatã – dobândã redusã pentru suma oferitã – constituie un ajutor important pentru cei care au posibilitatea sã o apuce pe calea proprietãþii. Asta nu înseamnã, însã, cã trebuie sã devenim o naþie de proprietari. Diferenþele sociale vor continua sã existe, multã vreme de acum încolo, ºi ele se vor adânci. Poate cã vom redescoperi faze intermediare, precum proprietarii de rulote din America, poate alte formule. Dar „prima casã” rãmâne ceea ce este ºi n-are rost sã ne jelim la infinit prin high definition, pentru cã, oricum, nu definim nimic.
Titlu: "13-15 Iunie": "Emanaþii" versus "Întârziaþii"
Nr Editie: 2786 Data: Tuesday 16 June 2009
Simplificarea ºi falsificarea istoriei se întâlnesc în punctul comun al ignoranþei ºi manipulãrii. Vreme de trei zile, pe mai toate canalele TV s-au debitat, în ciuda celor doar douã decenii care au trecut de la evenimentele cãrora cei mai mulþi le-am fost martori nemijlociþi – cele mai nãstruºnice ºi mai neadevãrate informaþii despre evenimentele petrecute la Bucureºti în 13-15 Iunie, cunoscute sub eticheta parþialã de „mineriada din Iunie”.
Am aflat astfel ca în 13 Iunie minerii s-au nãpustit asupra populaþiei paºnice a Capitalei, zvântând în bãtaie mii de oameni ºi devastând sedii de partide politice din Opoziþie. În urma confruntãrilor (dintre nu se ºtie exact cine) ºi-ar fi pierdut viaþa peste 200 de persoane! Ultima cifrã, recitatã cu candoare de crainicii TV ºi aºternutã cu aceeaºi candoare pe hârtie de de cãtre scribii de prin redacþii a cãror unicã sursã de documentare pare a fi fost urechea ºi bârfa, m-a pus serios pe gânduri. Dar dacã aºa stau lucrurile? Dacã morþii mineriadei nu au fost cei 5, cunoscuþi de-acum, în urma proceselor care s-au derulat, ci cu 195 mai mulþi? N-au avut ei rude, prieteni, cunoscuþi care sã le fi reclamat dispariþia? Ce s-a întâmplat cu trupurile neînsufleþite? Este cumva o continuare a macabrului scenariu de la Revoluþie, cu cele 40 de cadavre de la Timiºoara, deasemenea neidentificate ºi arse la crematoriul din Bucureºti?Ce crematorii au lucrat pe ºest în anul 1990? Cine a manevrat, în tãcere desãvârºitã, aceste ?
ªi, mai ales, cine erau ei, morþii Pieþei Universitãþii, despre care, iatã, ºtim doar cã au fost mult mai mulþi decât se credea?
Existã, o tehnologie a manipulãrii. Ea a fost folositã cu succes de-a lungul timpului, ºi am sã dau un singur exemplu: cei 11.000 de þãrani uciºi la rãscoala din 1907. Cifra a fost scoasã din condeiul acid al lui N.D. Cocea, adversar încrâncenat al regelui. N-a avut nici o legãturã cu realitatea ºi îmi amintesc nedumerirea unui student silitor de la „ªtefan Gheorghiu” cãruia doar în judeþul sãu îi ieºeau peste jumãtate din toþi morþii rãscoalei. Cifra, enormã, s-a perpetuat pânã în zilele noastre deºi statisticile oficiale au numãrat pe la vreo 3000. Aºa ºi cu Piaþa Universitãþii. E vorba, de fapt, de o rescriere, de pe poziþii partizane, a istoriei recente. Episodul „Piaþa Universitãþii” n-a fost altceva decât o etapã a luptei pentru putere dintre „emanaþii” Revoluþiei ºi „întârziaþii” Revoluþiei. O luptã crâncenã în care s-au folosit toate mijloacele imaginabile, de cãtre ambele pãrþi. În timp ce „societatea civilã” ºi partidele istorice au asmuþit ºi alimentat „fenomenul” Pieþei, autoritãþile au utilizat diviziile minereºti. Asta, în condiþiile în care instituþiile de drept ale statului erau în crizã, nemaifãcând faþã situaþiei.
„13-15 Iunie” a fost un eveniment complex, compus din douã pãrþi. Prima – reacþia violentã a celor „degajaþi” fãrã menajamente din Piaþã, într-o profund nedibace acþiune de „curãþare”, care s-au dedat la violenþe extreme: incendieri, bãtãi, distrugeri, ce au declanºat, de fapt, ce-a de-a doua parte – replica violentã a minerilor , aduºi sã compenseze lipsa de eficacitate a poliþiei ºi a armatei. Dacã e sã respectãm adevãrul istoric, nu putem vorbi doar de o mineriadã, ci ºi de o tentativã realã de rebeliune civicã, îndreptatã împotriva unor instituþii esenþiale – Poliþia, SRI, Televiziunea. În arenã nu s-au aflat niºte mieluºei copleºiþi de furia lupilor cu lãmpaºe. În 13-15 s-au confruntat elementele extreme ale unei societãþi debalansate de absenþa uzului democraþiei ºi de lupta crâncenã pentru acaparare puterii.
Victime ale acestor evenimente n-au fost doar cei din una dintre tabere. Am fost noi, toþi, românii, confruntaþi cu „replici” ale violenþelor neterminate din „21-22”.
Titlu: Registrul Comerþului: hoþie legislativã!
Nr Editie: 2785 Data: Monday 15 June 2009
Sub ochii noºtri, fãrã nicio jenã, se petrec cele mai abjecte mânãrii la a cãror realizare contribuie, solidari, politicieni interesaþi.
Ultimul exemplu: iniþiativa legislativã de trecere a Registrului Comerþului (cu tot cu încasãri) de la Ministerul Justiþiei, la Camera de Comerþ ºi Industrie.
Sloganul oficial e de tip clasic: repararea unei nedreptãþi. Cea comisã de Adrian Nãstase când, pentru a potoli spiritele încãierate pentru controlul Camerelor de Comerþ, a dat un ucaz prin care a trecut Registrul la Justiþie. Argumentul: încasãrile vizau operaþiuni ºi responsabilitãþi care aparþin statului. ªi care nu pot fi fãcute cadou unui ONG, chiar dacã acesta a avut, la momentul oportun, o anumitã iuþealã de mânã.
Lungul rãzboi pentru controlul Camerei de Comerþ ºi Industrie (care deþinea o gãinã care fãcea ouã de aur – ROMEXPO) a cunoscut faze acute, cu certe implicãri politice. Sub guvernarea liberalã a lui Tãriceanu, Mihail Vlasov, lider liberal la Iaºi, a reuºit sã punã mâna pe camerã, în urma unei serii de mini-puciuri ºi pe baza promisiunii fãcute preºedinþilor judeþeni cã îi va rãsplãti când va obþine de la Guvern Registrul. Guvern care, liberal fiind, n-ar fi ezitat niciun moment sã facã un asemenea cadou unor liberali de-ai sãi. Vlasov l-a implicat în afacere pe ministrul de la IMM-uri, Silaghi, care era – nelegal – ºi preºedinte de Camerã judeþeanã – acesta fiind cel care a promovat o iniþiativã legislativã prin care Registrul, cu tot cu banii încasaþi, aterizeazã în braþele lui Vlasov. Numai cã iniþiativa s-a lovit de opoziþia îndârjitã a lui Predoiu care a realizat cã dacã-ºi pune semnãtura pe un astfel de document îl paºte puºcãria (ar fi fost o chestie similarã cu cea fãcutã de Chiuariu cu Poºta). Guvernarea liberalã a trecut, problema nu s-a rezolvat, ba între timp a fost adusã ºi ROMEXPO în pragul falimentului. În disperare de cauzã, Vlasov ºi ai lui au iniþiat aranjamente de culise cu membrii marcanþi ai PSD-ului ºi PC-ului, care au devenit subit fani ai iniþiativei. Zilele trecute, Comisia Juridicã din Camera Deputaþilor a votat un raport suplimentar la iniþiativa legislativã care prevede transferul Registrului de la Justiþie la Camera de Comerþ. Întrucât Senatul a respins-o în 2008, acum a rãmas la mâna deputaþilor care vor hotãrî, probabil împotriva legii ºi a bunului simþ, sã ia niºte bani de la stat ºi sã-i facã cadou unei organizaþii de partid. În dispreþul a tot ce vreþi, inclusiv a solicitãrii, infinit mai justificate legal, a ministrului Niþã, de a prelua Registrul la ministerul pentru IMM-uri.
Dacã deputaþii vor vota în favoarea iniþiativei, vom asista la cel mai neruºinat act de sfidare a legii. Ceea ce îi va face pe cei care-ºi vor da acordul, pasibili de a fi trimiºi în judecatã pentru abuz ºi delapidare.
Titlu: Zodia Paparudei
Nr Editie: 2775 Data: Tuesday 02 June 2009
Dupã 50 de ani de comunism ºi 20 de capitalism, agricultura româneascã se aflã în zodia Paparudei. Adicã la discreþia cerului ºi a fenomenelor meteorologice. La fel ca ºi în urmã cu 2000 de ani, dacã plouã avem recolte bogate, iar dacã e secetã, ne paºte foamea... La fel ca ºi în urmã cu 2000 de ani, guvernanþii de azi privesc cerul cu îngrijorare ºi se roagã ca Dumnezeu sã ne înþeleagã problemele ºi sã ne trimitã ploile salvatoare. Uneori Dumnezeu îi ascultã, ºi ploile care nu se mai terminã se transformã în inundaþii. Când gluma se îngroaºã, autoritãþile locale recurg la soluþii istorice ºi trimit paparudele sã descânte.
Este, probabil, nota de originalitate pe care noi o adãugãm unei Uniuni Europene care a renunþat de mult sã se mai lase la voia întâmplãrii. România, þarã care – vorba ministrului Sârbu - ar putea hrãni 80 de milioane de locuitori, dã din colþ în colþ în fiecare an, pentru doar 20. De ce?
Simplu: pentru cã nu avem irigaþii. Sau avem puþine. Sau costã prea mult. Sau…
Ceauºescu s-a îngrijit de treaba asta ºi a lansat un program amplu. N-au mai rãmas din el decât þevile de aluminiu furate de þãrani de pe câmp ºi folosite pe post de grinzi la magaziile din gospodãrie. Sau îngropate pur ºi simplu pe undeva în aºteptarea creºterii preþului la D.C.A. Dintr-o suprafaþã de aproape un milion de hectare irigate s-a ales praful. N-au mai rãmas decât tranºeele canalelor. “Pariul cu agricultura” lansat de Petre Roman a fost câºtigat de agriculturã. De agricultura primitivã fãcutã ca pe timpul dacilor. Cu sapa ºi cu vaca înhãmatã la plug. Asta, în timp ce Ministerul Agriculturii este cel mai încãrcat cu funcþionari dintre toate ministerele þãrii. ªi unde miniºtrii se schimbã lãsându-ºi moºtenire scheme pline cu pipiþe ºi traficanþi de caltaboºi.
Agricultura României este aruncatã ferm în Zodia Paparudei. De unde n-o vor scoate nici iscusiþii europarlamentari pe care ne pregãtim sã-i trimitem, pe bani grei, la Bruxelles ºi Strasbourg…
Titlu: Criza - pe înþelesul tuturor
Nr Editie: 2776 Data: Wednesday 03 June 2009
Unii întâmpinã dificultãþi în a înþelege mecanismul crizei. Pentru cei mai mulþi aceasta le apare ca ceva extrem de complicat ºi cu origini obscure. În fond, este mai simplu decât ne-am putea închipui. Cineva a avut inspiraþia de a sintetiza aceastã stare într-un scenariu cuprins din zece etape.
Iatã-l: 1. Ion are o crâºmã. Pentru a-ºi spori vânzãrile, el decide sã le ofere clienþilor (majoritatea - beþivani neisprãviþi) bãuturã pe datorie. κi noteazã cu grijã datoria fiecãrui client, þinând astfel un bilanþ al creditelor acordate. Pe mãsurã ce se rãspândeºte vorba cã Ion te serveºte acum în schimbul promisiunii de a plãti în viitor, numãrul clienþilor creºte, iar vânzãrile de bãuturã aºijderea. Pe fazã, Ion profitã de ocazie ºi scumpeºte þuica ºi berea .. 2. Un consilier bancar abil îºi dã seama cã afacerea lui Ion este de viitor ºi îi acordã acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanþele acumulate de Ion - promisiunile de platã ale beþivanilor care îi trec pragul. 3. Superiorii consilierului bancar - bãieþi deºtepþi, cu îndelungatã expertizã în mobilizarea resurselor financiare - refinanþeazã creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaþiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND ºi VOMITBOND. 4. Aceste titluri financiare sunt cumpãrate ºi tranzacþionate apoi pe piaþa internaþionalã. Mulþi investitori nu înþeleg ce înseamnã aceste obligaþiuni ºi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creºte, alimentatã de creºterea continuã a cotaþiilor. 5. Într-o bunã zi, cu toate cã preþurile continuã sã urce, managerul de risc al unei bãnci (concediat ulterior, fiindu-i reproºatã atitudinea pesimistã) decide cã este timpul sã cearã plata datoriilor acumulate de beþivii care frecventeazã crâºma lui Ion. 6. Datornicii nu au cum sa plãteascã. Ion nu îºi poate rambursa creditul contractat de la bancã ºi intrã în faliment. 7. Obligaþiunile BEAUBOND ºi BEATBOND îºi pierd 95% din valoare. VOMITBOND stã ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se dupã o prãbuºire de 80%. 8. Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpinã serioase dificultãþi financiare, dupã ce clientul lor a închis porþile ºi dupa ce obligaþiunile în care investiserã masiv ºi-au pierdut valoarea. Furnizorul de þuicã este preluat de o firmã concurentã, iar fabrica de bere intrã în faliment. 9. Banca este salvatã de la faliment de cãtre Guvern, în urma unor consultãri dramatice între partidele politice. 10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obþinute prin impozitele plãtite de cãtre persoanele care nu consumã alcool.
Nu ºtiu cine este autorul acestei demonstraþii. Ea a circulat pe Internet. Cred însã, cã pentru claritatea demonstraþiei, ar merita un premiu NOBEL pentru economie. ªi o popularizare corespunzãtoare. Chiar dacã nimeni nu învaþã nimic din lecþiile istoriei. ªi din crize...
Titlu: "Garantat Vanghelie"
Nr Editie: 2777 Data: Thursday 04 June 2009
Dacã mã uit pe stradã la bannerele ºi la afiºele care au mai rãmas dupã furtuna de marþi seara, am impresia cã îi vom trimite la Bruxelles ºi Strasbourg pe domnii Geoanã, Vanghelie, Onþanu, Crin Antonescu ºi... Marian Miluþ. Întâmplarea face cã doar acesta – cel din urmã ºi cel mai lipsit de ºansã – sã fie unicul înscris de facto pe listele de candidaþi pe care vom merge duminicã sã-i votãm. Ceilalþi sunt „susþinãtori” sau „garanþi”. Cel mai spectaculos garant este Marian Vanghelie: aflãm din afiºele social-democrate cã cea mai importantã calitate a candidaþilor „roºii” este cã garanteazã pentru ei primarul Sectorului 5. Ar fi ceva de capul lui Severin dacã n-ar avea aplicatã ºtampila „Garantat Vanghelie”? Nici pomenealã. Valoarea sa stã în faptul cã are girul deplin al preºedintelui organizaþiei municipale.
Este o campanie, trebuie sã recunoaºtem, originalã. Nu ºtiu ce consilier american sau israelian a dat bunul ãsta de tipar, dar ºtiu cã ãla a bãtut departe. În fond, campania nu vizeazã europarlamentarele, ci prezidenþialele din toamnã. Cu cât mai devreme ºi mai insistent, cu atât mai bine pentru candidaþi. Profitându-se de faptul cã Traian Bãsescu nu ºi-a fãcut încã publicã intenþia de a candida – concret, zice cã va depinde de cum îi va merge economiei: îi merge bine – candideazã, nu-i merge – îl lasã pe Boc în loc! – outsiderii Geoanã ºi Antonescu au pornit la atac. Cu acel cuvânt caracteristic celor care cred cã nici usturoi n-au mâmcat ºi nici gura nu le miroase. Ambii par sã fi uitat subit cã cea mai dezastruoasã guvernare de pânã acum i-a avut ori în prim plan (Antonescu), ori în culise (Geoanã) ºi cã azi nu mai pot proceda ca Ciorbea, în urmã cu 13 ani, care poza în oponent al lui Crin Halaicu, nu în succesor pe linie de Convenþie, pentru cã alegãtorii nu mai sunt la fel de naivi ca pe vremea „shcimbãrii”. Între timp schimbarea s-a schimbat de câteva ori ºi poporul s-a lãmurit cã politicienii sunt toþi o apã ºi-un pãmânt.
De aia, poate, ºi naiva diversiune a „garanþiilor”, pe care, dacã ar fi sã le credem, ar trebui sã admitem cã dl Vanghelie a devenit deja un soi de patriarh al partidului, care dã binecuvântãri ºi unge urmaºi...
Titlu: "Eutanasierea" parcãrilor ilegale
Nr Editie: 2778 Data: Friday 05 June 2009
Este, desigur, neplãcut sã te întorci de pe unde aveai o treabã urgentã ºi sã constaþi cã maºina þi-a dispãrut din locul în care ai parcat-o. Neregulamentar, bineînþeles, pentru cã regulamentar nu ai unde. De cele mai multe ori zici mersi cã nu þi-a fost furatã, chiar dacã pentru a o reprimi trebuie sã bagi mâna adânc în buzunar ºi sã scoþi câteva milioane. Îi înjuri, în gând, bineînþeles, pe cei de la serviciul care „saltã” maºinile, deºi îþi dai seama cã aºtia n-au nicio vinã ºi cã îºi fac doar treaba pentru care sunt plãtiþi. Îl înjuri – nu doar în gând – pe primar, cã în loc sã facã locuri de parcare, hinghereºte maºinile ºi o iei de la capãt. La prima ocazie când ai din nou o treabã urgentã, laºi maºina în faþa indicatorului „Parcarea interzisã” ºi te rogi la Dumnezeu sã nu þi-o ia pânã când îþi termini treaba.
Privitã la rece, problema parcãrilor ºi a „arestãrii”maºinilor are câteva componente obiective. Prima este cã nu sunt suficiente locuri de parcare, cã strãzile sunt înguste ºi traficul extrem de aglomerat. A doua e cã unica soluþie este reducerea prezenþei maºinilor pe stradã. Componenta subiectivã este cã indisciplina rutierã a atins cote de nedescris, cã nesimþirea ºofereascã aproape cã nu are limite ºi cã parcarea neregulamentarã se face uneori în duºmãnie, fãrã ca celui care opereazã în acest fel sã-i mai pese dacã pe lângã el se mai poate circula sau nu. Iniþiativa luatã de edilii Sectoarelor 1, 2, 3 ºi 6 este, pânã la urmã, justificatã. În materie de respectare a legii, vorba bunã nu duce nicãieri, singura care poate convinge fiind sancþiunea. Aºa se procedeazã mai peste tot, în oraºele cu trafic intens ºi spaþiu limitat. În New York, de exemplu, dacã ai tupeul sã parchezi în loc interzis, plãteºti o amendã usturãtoare ºi mergi vreo sutã de kilometri pânã la locul de depozitare, scoþând bani din buzunar ºi pentru transportul pânã acolo.
La noi, spuneam, chestiunea a devenit cronicã. Ridicarea maºinilor îi enerveazã rãu pe cei în cauzã, atât de rãu încât scriu articole vitriolante prin ziare împotriva celor care deþin firmele de ridicare a maºinilor. Bunul simþ ºi raþiunea ar trebui sã ne îndrepte în altã direcþie. În primul rând edilii ar trebui sã fie mai raþionali ºi sã identifice locurile unde interdicþia devine absolut necesarã. Alminteri, cel mai simplu lucru e sã punã semne de interdicþie peste tot ºi sã facã din acestea un business profitabil. Apoi, ar trebui înmulþite parcãrile cu platã pe termen scurt, cu parcometre, angajându-se personal care sã le verifice ºi sã facã constatãrile (avem destui ºomeri, ºi aceºtia ar putea fi plãtiþi din cuantumul amenzilor). Apoi, poliþia ar trebui sã-ºi îndrepte mãsurile punitive cu precãdere asupra celor care sfideazã ºi legea ºi bunul simþ prin modul iresponsabil în care ignorã interdicþiile. ªi – cel mai important lucru – acþiunea propriu-zisã, de ridicare a maºinilor, ar fi trebuit prefaþatã de o campanie de informare, în aºa fel încât sã nu-i ia, totuºi, pe nepregãtite, pe cei care s-au obiºnuit cu ideea cã orice restricþie de acest fel este facultativã, atâta timp cât nu o respectã nimeni.
Situaþia circulaþiei rutiere în Capitalã începe sã devinã dramaticã. Dacã nu se începe de undeva – ºi poate cã ãsta e locul – ne paºte un veritabil colaps.
Titlu: Hai la vot!
Nr Editie: 2779 Data: Saturday 06 June 2009
Sondajele spun – ºi ele nu mint decât parþial, când se pun întrebãri cu schepsis – cã doar unul din trei români va merge mâine la vot pentru a decide câþi dintre candidaþii de pe fiecare listã vor plecala Bruxelles ºi la Strasbourg. Românii se întorc, cu acest test, la clasicul ºi sãnãtosul vot pe listã, dupã „traumatizantul” uniniminal din toamnã. Surprizele vor fi, cu siguranþã, mai puþine ºi ele vor afecta doar câþiva politicieni dintre cei care, oricum, stãteau cu un picior pe scara avionului.
Tot dupã cum zic sondajele, cele douã partide din coaliþia de guvernare vor merge „cap la cap” pânã la potou, ceea ce va avea ca efect pãstrarea formulei actuale ºi dupã scrutin (altminteri, cei care s-ar simþi mai pe val, ar avea promisiunea de a se debarasa de tovarãºul incomod de drum). Nici cu liberalii nu vor fi surprize prea mari, în afarã de aceea cã, în ciuda dezastruoasei guvernãri pe care o au la activ, vor mai creºte, totuºi, puþin, datoritã schimbãrii de lider operatã al ultimul congres, Antonescu aflându-se în mod evident, pe un trend crescãtor.
Observatorii aºteaptã cu nerãbdare altceva. Douã lucruri: sã vadã dacã planul de la Cotroceni, al candidaturii independente a tinerei ºi talentatei mlãdiþe prezidenþiale se va potrivi cu cel din târgul alegerilor. Dacã EBA va obþine, de una singurã, procentul care sã o propulseze spre elita politicii. Cu alte cuvinte, sã vedem dacã va reuºi la facultatea politicii, fãrã a mai fi trecut prin liceu. Al doilea punct de interes îl constituie combinaþia de conjuncturã PRM – PNGCD. Exclus din elita parlamentarã la uninominal, partidul lui Vadim pãrea sortit pierderii în negura vremurilor. Liderul sãu nu mai dãdea semnecã ar avea forþa necesarã supravieþuirii. Iatã însã cã s-au produs douã evenimente care l-au resuscitat: primul este criza, care a regrupat electoratul radical, lipsit de alte opþiuni. Al doilea este arestarea lui Becali, care l-a reinserat pe acesta la viaþa politicã. Combinaþia de Vadim cu Becali pare a fi ceva mai în mãsurã sã aducã procentele necesare revenirii în prim planul politicii, deocamdatã la „export”. Dacã lucrurile vor continua sã meargã rãu, PRM-ul are mari ºanse sã revinã ºi la „consumul” intern.
Alte noutãþi nu va aduce scrutinul de duminicã. Aleºii vor fi produsul unei minoritãþi electorale, majoritatea preferând sã stea în expectativã. Ca, dealtfel, cam întreaga Europã...
Titlu: Euro-canibalizarea democraþilor
Nr Editie: 2780 Data: Tuesday 09 June 2009
Testul electoral de duminicã-ultimul dinaintea prezidenþialelor din iarnã -a rãspuns suficient de clar la câteva dintre întrebãrile acute pe care ºi le-au pus observatorii. Prima dintre acestea este dacã existã sau nu un lider între formaþiunile politice. Rãspunsul este "Nu ". PSD-ul ºi PDL-ul merg, ca ºi pânã acum, cap la cap. Este un rãspuns bun pentru stabilitatea coaliþiei, nici unul dintre parteneri neavând argumente pentru a încerca sã ia jocul pe cont propriu. Totuºi ...Marele perdant, acum, ca ºi la precedentul scrutin european, din 2007, pare sã fie Partidul Democrat. Îl numesc aºa pentru cã noua sa indentitate (PDL) rãmâne la fel de incertã, iar adaosul liberal la fel de puþin solubil în compoziþia originarã. Democraþii au fost din nou supuºi unui experiment electoral prezidenþial din care au pierdut. Teoretic, au fost lipsiþi de cele vreo trei procente ale Elenei Bãsescu, "rupte"din electoratul propriu. Aceste procente ar fi putut însemna cel puþin douã mandate în plus faþa de social-democraþi. Pe când aºa, au doar unul, ºi acela nesemnificativ pe fond, când proaspãtul partid liberal-democrat, desprins din PNL ºi Adãpostit sub pulpana prezidenþialã, a rupt ºi el vreo 7 procente din zestrea care ar fi putut fi a democraþilor. ªi atunci a prevalat ambiþia lui Traian Bãsescu, care le-a impus alor sãi adoptarea noului partid ºi alãptarea lui din propriul sân electoral. Traian Bãsescu îºi canibalizeazã, repetat, propriul partid pentru reuºita jocurilor sale de culise, principalul beneficiar al acestor manevre fiind PSD. Partidul lui Geoanã se vede ºi se crede în frunte ingnorând cu nonºalanþã modul real în care a obþinut acest rezultat. Adevãraþii invingãtori ai acestui scrutin sunt ungurii. Electoratul lor la fel de dezamagit, dar disciplinat a smuls celorlalþi cel puþin douã sau trei mandate care, la o participare relativ egalã la vot s-ar fi împãrþit între cei din frunte. Astfel, Laszlo Tokes ºi ai lui au primit un nesperat cadou, care le va ridica pretenþiile ºi tupeul european. Evident, nimic nu este mai spectaculos ca revenirea în scenã a PRM-ului, beneficiar a douã conjuncturi, criza care a re-radicalizat- un eºantion de populaþie ºi arestarea neinspiratã a lui Becali, care a creat un curent de opinie favorabil acestuia - partidul lui Vadim merge la export, fãrã a avea deocamdatã, ºi o piaþã la "intern". Totuºi, va trebui sã se þinã cont de el la prezidenþiale unde ar putea avea posibiltatea sã încline balanþa. În favoarea cui?
Titlu: Euro-degringolada liberalã
Nr Editie: 2781 Data: Wednesday 10 June 2009
Se pãrea cã dupã debarcarea lui Tãriceanu, liberalii o apucaserã pe o pantã de recuperare a popularitãþii ºi încrederii pierdute în vârtejul incoerenþei ºi lãcomiei guvernãrii de unii singuri. Crin Antonescu s-a lansat chiar într-o campanie agresivã ce are în obiectiv calificarea în turul 2 al prezidenþialelor din toamnã, în dauna lui Geoanã. Critica acidã a guvernãrii actuale atingea atât obiectivul erodãrii încrederii lui Bãsescu, cât ºi pe acela al discreditãrii „colaboraþionistului” Geoanã, susþinãtorul din umbrã a liberalilor, în ultima fazã a guvernãrii, ºi aliat cu tot cu bagaje al inamicului istoric.
Liberalii ºi-au pus mari speranþe în scrutinul pentru Parlamentul European. Le-a dat curaj, în primul rând, scorul neaºteptat de la legislative, unde au obþinut cel mai mare procent din istoria partidului. Se pãrea cã fenomenul erodãrii la guvernare i-a ocolit pe Tãriceanu&Co care au ieºit cu mai mult decât instraserã. Iatã, însã, cã inerþia electoralã are un ciclu ceva mai lung decât credeam noi. În primul rând pentru cã efectele crizei nu s-au fãcut simþite decât teoretic la momentul alegerilor, iar dezvãluirile incendiare despre jaful ºi risipa liberalã nu avuseserã timp sã aibã ecoul cuvenit. Sporul liberal s-a înfruptat din zestrea partidelor – surori extrase din FSN-ul istoric ºi din poziþiile lãsate libere de eºecul peremist – probabil fenomenul cel mai spectaculos al uninominalului de tristã amintire.
ªi, iatã acum, bomba: în loc de 20 – 22%, cât estimaserã cu optimism sfãtuitorii din umbrã ai partidului, liberalii s-au trezit cu mai puþin de jumãtate din cât au adunat membrii Coaliþiei, individual. ªi în loc de vreo 10 locuri, în hemiciclul de la Strasbourg ºi Bruxelles, doar 5! Este de înþeles dezamãgirea lui Crin Antonescu, care îºi începe mandatul cu un eºec care poate da apã la moarã rãspopiþilor de la Congres, ºi în special lui Tãriceanu, cel tras pe linie moartã cu atâta râvnã, fãcându-se uitate beneficiile la care fãcuse pãrtaº partidul cât timp s-a aflat, discreþionar, în capul mesei. Dintr-o asemenea poziþie, perspectiva prezidenþialelor se schimbã aproape radical ºi va fi necesarã o cu totul altã strategie decât cea abordatã, dacã PNL-ul nu doreºte sã ajungã pe tobogan. Iar pentru asta, doar artileria îndreptatã împotriva lui Bãsescu nu este deloc suficientã.
Dacã liberalii sunt perdanþii în termeni absoluþi, câºtigãtori în termeni relativi sunt peremiºtii lui Vadim. Aproape îngropat, dupã uninominal, liderul renaºte, practic, din propria sa cenuºã ºi din scandalul Becali. Intuiþia de a ºi-l alãtura pe acesta în campania europarlamentarã a dat roade neaºteptate. ªi ce tribunã mai potrivitã pentru tribun decât cea de la Strasbourg (sau Bruxelles) pentru a clama nevoia de naþionalism într-o Europã excedatã de o imigraþie tot mai coloratã! Succesul europarlamentar nu trebuie, însã, pus într-o relaþie directã cu revenirea pe scena internã. În afara Parlamentului, PRM va trece cu dificultate cei patru ani pânã la noul scrutin. Ani în care diminuarea efectelor crizei va tãia ºi din alimentarea cu resentimente a unui electorat radicalizat de nevoi ºi de sãrãcie…
Titlu: Europarlamentarele: refacerea echilibrului naþionalist
Nr Editie: 2782 Data: Thursday 11 June 2009
Balanþa naþionalistã între puterile politice a fost relativ echilibratã de-a lungul celor aproape 20 de ani de când discursul în aceastã tematicã a fost liber.
Constituirea partidului-cultural pe criterii etnice UDMR a forþat apariþia unei contraponderi: Vatra Româneascã, devenitã mai apoi PUNR. Pe mãsurã ce partidul transilvan al lui Funar a pierdut din vitezã, mesajul sãu a fost preluat, alãturi de altele, de radicalul PRM al lui Vadim. Pe parcursul ultimelor guvernãri, cele douã formaþiuni au „jucat” în tandem, cu un avantaj de partea maghiarilor care au gãsit soluþiile politice de a se afla la guvernare, continuu, vreme de 12 ani, indiferent de culoarea acesteia. Surplusul de resurse ºi de influenþã dobândite în acest interval a fost hotãrâtor, generând un decalaj care s-a accentuat pânã la faza ieºirii partidului lui Vadim din Parlament. Partida pãrea, în 2008, definitiv câºtigatã de unguri. PRM nu mai avea nici fonduri, nici cãi de comunicare ºi nici motivaþia de a reveni. Oricum, rândurile sale se subþiaserã datoritã unor factori exteriori, între care a contat mult ºi relativa creºtere a nivelului de trai de dupã intrarea în Uniunea Europeanã. Excluderea de la guvernare a UDMR-ului ºi intrarea sa în opoziþie nu a atenuat însã senzaþia de debalansare pe care a cunoscut-o aceastã zonã a spectrului social-politic conºtient cã acolo jocurile sale vor fi mai eficiente. Iatã însã cã s-a produs marea surprizã: PRM-ul nu numai cã nu ºi-a dat obºtescul sfârºit, dar a ºi revenit în forþã, profitând de douã conjuncturi. Prima – re-radicalizarea eºantionului de populaþie cel mai atins de efectele crizei economice. A doua – incidentul arestãrii lui Becali ºi efectul de simpatie pe care l-a generat ºi de care Vadim a ºtiut sã profite instantaneu. Rezultatul: revenirea pe scenã a PRM-ului ºi nu oricum, ci la paritate cu UDMR-ul! Este o loviturã durã pentru unguri, a cãror misiune europeanã va fi serios îngreunatã de prezenþa la Bruxelles ºi Strasbourg a lui Vadim. ªi nu oricum, ci în contextul unor resentimente mai largi care coalizeazã alãturi de el forþe politice din þãri care împãrtãºesc „problema maghiarã” ºi problema unor minoritãþi agresive în general. Este de aºteptat ca ºi pe plan intern partidul sã se refacã în structuri mai coerente, chiar dacã pânã la o viitoare reintrare pe scena parlamentarã vor mai trebui sã treacã vreo trei ani.
Titlu: Suveica fotbalisticã
Nr Editie: 2783 Data: Friday 12 June 2009
S-a sfârºit ºi campionatul intern. Mai degrabã o parodie de campionat, al cãrui unic merit este acela de a fi produs, finalmente, fenomenul de „dezumflare” a unor pretenþii ºi orgolii izvorâte de sub masa verde.
Faptul cã o echipã modestã, dintr-o localitate fãrã resurse ºi lipsitã de „finanþatorii” care sã se dea permanent în spectacol a câºtigat competiþia nu este deloc o surprizã. Este mai degrabã firesc ca o astfel de recompensã sã meargã cãtre cei care au onorat-o prin efort, seriozitate ºi talent.
Marea surprizã – dacã este sã vorbim de surprize – o reprezintã eºecul „suveicii” fotbalistice, care dominã climatul din divizia naþionalã de câþiva ani buni. Aceastã suveicã funcþioneazã în felul urmãtor: un om cu bani – finanþatorul, adicã - investeºte o anumitã sumã în echipa respectivã – pentru prime, achiziþii etc. Alþi bani sunt destinaþi aranjamentelor - mituirea de oficiali, cumpãrarea de arbitri sau de jucãtori adverºi - pentru a se evita surprizele de pe parcurs. Scopul final este câºtigarea titlului sau obþinerea unui loc care sã dea posibilitatea recuperãrii investiþiei prin sumele venite de la UEFA sau din drepturi de difuzare. La final, finanþatorul îºi face socotelile ºi vede limpede ce profit i-a adus „dragostea” pentru fotbal. Mai nou, chestiunea a devenit un soi de scop în sine. La Cluj, de pildã, investiþiile în jucãtorii strãini au mers pânã la o veritabilã negare a identitãþii echipei. Schema a mers un an, apoi a patentat eºecul. Competiþia adevãratã se duce, de câþiva ani, între patronii echipelor incluse în acest circuit financiar, care-ºi împart rolurile sau ºi le cumpãrã: „Valiza” lui Becali nu e un fenomen izolat. E singurul dat în vileag. Liga a devenit un veritabil clan mafiot în care „don”-ii folosesc orice argument pentru a-ºi asigura supremaþia ºi beneficiile.
Episodul „Unirea Urziceni” pune o veritabilã dinamitã la fundaþia acestui edificiu. Dintr-un foc, aproape toþi „abonaþii” la beneficii au rãmas cu buza umflatã. Cel mai spectaculos caz îl reprezintã Dinamo, unde dansurile din buric ale lui Borcea ºi agramatismul lui Turcu au contat mai mult decât ce se întâmplã în teren. Nemaifiind o sursã de bani, Dinamo va fi abandonat de „investitorii strategici”. Acelaºi lucru se va întâmpla ºi pe la alte câteva echipe cu foste pretenþii. Campionatul 2008/2009 s-ar putea sã deschidã o portiþã spre ceea ce ar trebui sã însemne o competiþie adevãratã cu cluburi adevãrate ºi cu oameni devotaþi. Cu condiþia ca figuranþii actuali sã fie aruncaþi la coº. Sau în plasã...
Titlu: Sloganul "secret" EBA - "10 voturi pe secþie!"
Nr Editie: 2784 Data: Saturday 13 June 2009
Toatã lumea a fost impresionatã de reuºita celei mai tinere mlãdiþe a familiei Bãsescu. Iatã o fatã hotãrâtã care ºtie ce vrea ºi care reuºeºte sã realizeze prrin propriile forþe ceea ce ºi-a propus – ºi-au spus cei care nu þin neapãrat sã facã o paralelã între modalitãþile de promovare ale membriilor de familie pe timpul comuniºtilor ºi acum, în democraþie.
Obiºnuitã, ca orice tânãr de vârsta ei, cu viaþa uºoarã ºi fãrã probleme din cluburile la modã, Elena Bãsescu a depãºit cu tenacitate aceastã fazã, deschizând ochii asupra responsabilitãþilor care îi revin în calitate de cetãþean, de membru responsabil al societãþii. Abia atunci a început sã vadã mai clar ceea ce este în jurul ei ºi a realizat necesitatea implicãrii. Au ajutat-o, bineînþeles, tovarãºii de luptã ai pãrintelui sãu: politicienii democraþi înzestraþi ºi devotaþi. Un important pas l-a fãcut Elena Bãsescu atunci când a acceptat propunerea Monicãi Ridzi de a deveni stagiarã la Bruxelles, pentru a vedea ºi înþelege mecanismele de funcþionare ale maºinãriei europene. Atât de mult i-a plãcut ce a vãzut acolo încât nu a mai avut liniºte pânã nu ºi-a depus candidatura. ªi n-a fãcut-o la modul comod în care ar fi procedat orice altã persoanã care ar fi beneficiat de avantajele ei. Nu. A refuzat cu mândrie varianta comodã ºi lipsitã de griji a candidaturii pe liste de partid, preferând sã ia viaþa ºi politica în piept din postura de independent. O provocare imensã ºi o sarcinã extrem de dificilã. A bãtut þara în lung ºi în lat pentru a cunoaºte oamenii ºi a se face cunoscutã. Nu a avut liniºte pe toatã perioada campaniei electorale (când nici nu i-a mai cãlcat piciorul în vreun club, deºi ar fi avut ºi acolo de convins alegãtori) ºi nu s-a lãsat pânã când nu s-a convins pe sine cã a fãcut tot ce era omeneºte posibil.
ªi a venit momentul adevãrului: peste 4% dintre românii cu drept de vot care s-au prezentat la urne au considerat-o pe EBA demnã sã ne reprezinte în Parlamentul European! Bucuria a fost enormã, familia a exultat iar inamicii politicii ºi-au ros unghiile de necaz. Europarlamentar, Elena Bãsescu a devenit alta. ªi-a luat noua calitate în serios. S-a dus iute la partid ºi a vrut sã constate cu ochii sãi dacã directiva democrat-liberalã (pe care unii au scris-o chiar pe tablã) de a obþine, cum-necum, câte 10 voturi la fiecare secþie de votare, a fost respectatã. ªi dacã nu, cine rãspunde. A luat-o dur la întrebãri pe Roberta Anastase cum a fost posibil ca în "judeþul Ploieºti", de care rãspunde, procentul sãu sã fie atât de mic, de-a fugit preºedinta Camerei de la întâlnire, în lacrimi de ruºine. Aici au vãzut colegii – în mijlocul cãrora a revenit cu grãbire – spiritul demn ºi responsabil al parlamentarei independente. ªi au înþeles mai bine cã de-acum înainte vor avea de-a face cu doi Bãseºti în loc de unul singur. Cel de-al doilea, ales pe „liste secrete” de câte 10 voturi pe secþie! ªtiinþific ºi pragmatic, nu?
Titlu: Triumful nesimþirii bugetare
Nr Editie: 2798 Data: Tuesday 30 June 2009
Fãrã sã vrea, doamna ministru Ridzi (astãzi e ziua domniei sale – la mulþi ani!) a devoalat una dintre metodele prin care se sifoneazã banii electorali. Nu-mi aduc aminte ca, de pe vremea lui Ceauºescu, cineva sã mai fi fost atât de preocupat de aceastã sãrbãtoare de circumstanþã ºi cu o acoperire mai mult generoasã decât generalã, ca aceastã zi a Tineretului.
Doamna Ridzi a simþit cã aici e rost de ceva beneficii electorale, cu atât mai mult cu cât stagiara sa se încadra perfect în grupa de vârstã. Cât despre succesul unei asemenea acþiuni, el este garantat: dã-le tinerilor un concert cu câteva formaþii în vogã ºi pune-le la dispoziþie niºte bere ºi nu mai este nevoie de nimic altceva. Dacã ºi-ar pune mintea – ºi banii ministerului – doamna Ridzi ar putea face în fiecare sãptãmânã câte o zi a Tineretului, cu acelaºi succes ca pe 2 Mai ºi cu beneficii electorale garantate.
Asta este interfaþa. Fondul problemei stã în altceva: în companiile sau persoanele specializate în organizarea de astfel de evenimente. Pânã nu de mult, când încã nu venise criza, petrecerile astea se fãceau pentru unele firme care în felul acesta îºi promovau produsele. Prestatorii dispuneau de logistica necesarã - scene,corturi, chioºcuri, aparaturã de sonorizare – ºi de relaþiile cu impresarii formaþiilor sau soliºtilor ºi nu aveau nicio problemã în a strânge o asistenþã mereu disponibilã. Criza a rãrit cererile private, dar le-a scos în faþã pe cele ale statului. Veþi fi observat, dealtfel, cã sunt câteva ministere – Sport, Turism, Mediu – care se întrec în a organiza zile, luni ºi sesiuni festive pentru tot felul de evenimente calendaristice. Acestea sunt acoperite de bugete cu atât mai generoase cu cât obiectivul electoral este mai amplu, iar modul de sifonare a banilor este cât se poate de simplu: de fiecare datã se achitã aceaºi scenã, aceleaºi instalaþii ºi aceleaºi prime umflate pentru protagoniºti, pentru ca în culise, o parte din aceºti bani sã se întoarcã, sub diferite forme, la promotori. Nu e nicio filosofie, procedeul este verificat ºi garantat.
Problema este, însã, cã nici premierul, nici alþi lideri cu responsabilitate nu „observã” cã suntem în plinã crizã, cã o politicã de austeritate elementarã ar implica o rãrire corespunzãtoare a petrecerilor ãstora fãrã noimã ºi a cheltuielilor aferente. Bugetul scârþâie din toate încheieturile, dar miniºtri se dau în stambã pe la toate parangheliile care sãrbãtoresc triumful nesimþirii în faþa unei elementare decenþe.
