Titlu: Sfârºitul dictaturii bancare?
Nr Editie: 2419 Data: Monday 02 February 2009
Mi-aduc aminte cât de convingãtor era dl Gheþea, pe când nu era la CEC, ci la Alpha Bank ºi, în plus, ºi preºedinte al „sindicatului” bancherilor, când dãdea în vileag obtuzitatea guvernatorului BNR care chinuia sistemul bancar cu depozitele lui obligatorii ºi cu felul neprietenos cu care privea diversificarea produselor pe care ar fi dorit sã le introducã, dupã modelele de succes de peste ocean, pe piaþa româneascã.
Prudenþa Guvernatorului, fript cu precedentele rezultate din aventurosul proiect al unor entitãþi de tristã amintire, precum Credit Bank, Dacia Felix, Banca Religiilor ºi alte câteva, s-a dovedit însã de bun augur. În timp ce coloºi precum Lehman Brothers se prãbuºeau în serie, trãgând dupã ei aproape întreaga piaþa bancarã mondialã, în România a fost liniºte. Dl Gheþea ºi colegii sãi ar trebui sã-i pupe tãlpile lui Mugur Isãrescu pentru faptul cã prin modul sãu „obtuz” de a þine în frâu sistemul le-a salvat nu numai scaunul ci ºi portofoliile. În timp ce bãnci ce pãreau solide din alte þãri emergente umblã disperate dupã subvenþii, în România e liniºte. O liniºte oarecum ciudatã, din care atât bancherii, cât ºi clienþii lor, încearcã sã se dezmeticeascã ºi sã înþeleagã care va fi cursul lucrurilor. Pentru cã este limpede cã aproape nimic nu va mai fi ca înainte. Nici credite cu buletinul nu vor mai fi ºi nici clauze secrete sau dobânzi ascunse, cu care banca îºi lega clientela de mâini ºi de picioare, uneori pe viaþã. Aproape în toþi cei 19 ani precedenþi, relaþia bancã-client din România, a fost una de forþã: aceea în care banca dicta ºi clientul se supunea fãrã crâcnire. Pentru cã nu avea de ales. Alternativele au lipsit cu desãvârºire ºi pe o piaþã cu repere clare fiecare a fãcut aproape ce-a vrut. ªi pe mãsurã ce populaþia a sãrãcit, iar agenþii economici au falimentat, bãncile au prosperat. Aceasta este ºi una dintre explicaþiile faptului cã o bunã bucatã de vreme salariile din mediul bancar au fost printre cele mai ridicate, iar ºefimea a fost sufocatã de incentive, bonificaþii ºi sporuri care adânceau prãpastia dintre cei care nu produceau nimic, mãrginindu-se sã manipuleze banii ºi adevãraþii producãtori de bunuri. Cã veniturile bancherilor n-au exprimat niciodatã abilitatea managerialã ºi înþelepciunea deciziilor, ci doar concurenþa unui cronic decalaj între cerere ºi ofertã, este un alt aspect ºi actuala crizã începe sã-ºi punã amprenta pe unitãþile din sistem.
Spuneam cã de aici înainte lucrurile nu vor mai fi la fel. Circumspecþia de moment a bãncilor, reticente în a acorda împrumuturi, nu poate sã dureze. Dacã nu dã împrumuturi, o bancã nu poate sã subziste. Doar cã de aici înainte banca va trebui sã împartã cu clientul coeficientul de risc care pânã în prezent era lãsat exclusiv în seama debitorului. Bãncile vor trebui sã fie mai transparente ºi sã nu se mai ascundã dupã „secretul” care le proteja manevrele incorecte. Vor trebui, deci, sã intre ºi ele într-un sistem democratic sub presiunea pe care o genereazã criza mondialã. Care are ºi pãrþile ei bune...
Titlu: Atenþie la buzunare! Se-ntorc românii din Europa!
Nr Editie: 2432 Data: Tuesday 17 February 2009
Dacã furtul de la Ciorogârla mi s-a pãrut a avea conotaþii sutã la sutã româneºti, naþionale adicã, ce s-a întâmplat la Cluj este primul hold-up dupã model occidental care se produce în þara noastrã. Modul de acþiune, rapiditatea ºi pierderea urmelor îmi apar ca rezultatul unui plan bine pus la punct ºi efectuat de profesioniºti. Iatã deci, cã pe piaþa româneascã îºi fac intrarea profesioniºtii în ale infracþionalitãþii! Este un semnal cã, de acum înainte, poliþia nu va mai avea de-a face cu câþiva disperaþi sau inºi fãrã minte care-ºi încearcã norocul: va avea în faþã un veritabil sistem de operare. În faþã cãruia va fi neputincioasã.
Jaful de la Cluj reprezintã cel mai clar semnal cã în viaþa noastrã se schimbã ceva. ªi se schimbã pentru cã încep sã ni se întoarcã acasã borfaºii ºcoliþi la academiile infracþionale ale þãrilor dezvoltate. Se întorc pentru cã, în faþa crizei, au de fãcut faþã concurenþei locale. Bandiþii ºi tâlharii de prin Italia, Spania, Franþa sau Germania nu mai sunt dispuºi sã împartã piaþa cu românii. Aºa cã aceºtia vin sã-ºi exerseze talentele într-un loc care are mãcar avantajul cã nu e pregãtit pentru aºa ceva. Bãncile din România au mai învþat sã lupte cu tâlharii din interior, care le umblã la conturi, nu cu cei din afarã, care dau buzna ºi sunt gata sã tragã cu pistoalele în tot ce miºcã. Pânã acum bãncile s-au bazat pe stat ºi pe poliþia acestuia, fãrã a-ºi mai bate capul cu propriile mãsuri de securitate, care ar fi implicat ºi o serie de cheltuieli în plus. Au fãcut, cum s-ar spune, economii. De acum, însã, vor trebui sã bage mâna adânc în buzunare ºi sã înveþe sã se pãzeascã. De asemenea, profesia de lucrãtor într-o filialã bancarã începe sã devinã una de risc. Probil cã patronii vor trebui sã le acorde sporuri de risc ºi despãgubiri în caz de atacuri armate cu consecinþe dramatice. Dar nu în ultimul rând, poliþia este cea care va trebui sã înveþe sã-ºi exercite acest rol: sã poatã interveni rapid, sã dispunã de negociatori - pentru cã vor apãrea, cu siguranþã, situaþii de luare de ostatici, sã dispunã de tehnica ºi procedurile necesare unor intervenþii în forþã.
Este, acesta, o parte din preþul pe care îl plãtim globalizãrii ºi intrãrii în "lumea bunã". Sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru relativa liniºte pe care am avut-o pânã acum ºi sã învãþãm sã convieþuim cu starea de pericol ºi nesiguranþã pe care o aduce cu ea criza ºi revenirea pe meleagurile natale a contingentelor de "exploratori" pe care le-am expediat sã vadã cum e lumea. Este limpede cã atât numãrul cât ºi gravitatea infracþiunilor violente vor creºte. Din nefericire, poliþia întâmpinã acest fenomen cu miniºtri schimbaþi pe bandã rulantã, cu un buget sub nevoiu ºi cu un cronic deficit de personal uzual - nu mai vorbesc de cel calificat. Pânã una-alta: atenþie la buzunare!
Titlu: Nu-i pace sub mãslinii Coaliþiei...
Nr Editie: 2433 Data: Wednesday 18 February 2009
Premierul Boc nuanþeazã: promisiunile electorale vor fi respectate atât cât permite economia! Cu alte cuvinte, deºi v-am promis luna de pe cer, o sã vã dãm ce se mai gãseºte pe pãmânt. Logic. Nu faptul cã nu poþi da mai mult decât ai e greºit, ci acela cã atunci când îþi doreºti ceva nu te mai împiedici de logicã ºi de realitate. Dar ãsta a devenit deja un lucru banal ºi mã îndoiesc de faptul cã cei cãrora li s-a vânturat prin faþa ochilor momeala unei dublãri a lefurilor sau a creºterii substanþiale a pensiilor mai cred în chestia asta, deºi unii se mai agitã.
Unul dintre efectele perverse ale crizei este acela cã ea se amplificã, artificial într-o anumitã proporþie, pe baza proiecþilor pesimiste ºi a comportamentului retractil. Deja valul psihologic ne-a atins dur, înainte ca cel real sã se abatã asupra noastrã. Pentru Guvern, este un moment ideal: în numele crizei se pot lua cele mai nerealiste ºi mai aberante decizii! Cine sã le mai despice în patru? Bugetul este materialul didactic pe care chirurgul Boc face disecþie ºi transplanturi inutile. Aproape niciun ministru nu a primit ceea ce a cerut. Într-un fel este chiar firesc. Niciodatã banii nu vor fi destui - este o regulãã cu care se confruntã ºi cele mai avansate economii. Problema þine de o scalã a necesitãþilor reale ºi de pragul minim, sub care existã ameninþarea colapsului. Având în vedere larga majoritate de care dispune coaliþia, procesul alocãrilor bugetare ar fi trebuit sã se desfãºoare în deplinã liniºte ºi armonie. Iatã însã cã lucrurile nu stau aºa. Sãmânþa de scandal vine de la fostul ministru Dragnea care lanseazã chiar un apel la nesupunere politicã, invitând parlamentarii de Teleorman sã nu voteze bugetul. Un asemenea comportament are o singurã explicaþie: Dragnea a apucat-o deja pe traseul desenat de strategii de culise ai lui Bãsescu: dezmembrarea treptatã a PSD-ului, pânã la obþinerea procentajului necesar pentru ca democraþii sã poatã guverna singuri. Rãgazul pânã la care Dragnea va face pasul, public, e scurt. Va urma o veritabilã hemoragie care-l poate lãsa pe Geoanã în minoritate absolutã, probabil chiar înaintea Congresului.
O altã problemã þine de joaca de-a austeritatea. Dl Boc a pornit vitejeºte la drum, tãind cu vorba în stânga ºi-n dreapta. Pentru a masca ceea ce adaugã. Crearea Ministerului Turismului, doar pentru a i se gãsi doamnei Udrea o ocupaþie, mi se pare cea mai neruºinatã miºcare pe care o face noua putere. Cu un buget cât al Camerei sau al Senatului, acest minister n-are alt rol decât sã organizeze protocoalele în cursul cãrora doamna ministru îºi etaleazã ignoranþa ºi pretenþiile fãrã acoperire, într-un moment în care turismul roânesc, privat sutã la sutã (însãºi doamna ministru aflându-se, ca propietarã de hoteluri, într-un oareºcare conflict de interese) nu are nevoie decât de un organism de reglemantare, nu de ditamai aparatul birocratic. De altfel, premierul n-a rezolvat nici mãcar problema ciupercãriei de agenþii guvernamentale, de care ºi-a dat seama cã are nevoie pentru a-ºi planta oamenii de încredere de la Cluj.
Nu-i pace sub mãslinii Alianþei: de la apeluri la insubordonare ºi înjurãturi, se va ajunge curând la busculade ºi la reglãri de conturi în stilul celor pe care le exerseazã de zor lumea interlopã...
Titlu: Problema liberalã
Nr Editie: 2434 Data: Thursday 19 February 2009
Ajunºi la guvernare dupã aproape 80 de ani, liberalii au suportat cu dificultate ºocul puterii. O putere obþinutã ºi deþinutã nu pe propriile puteri, ci pe bazã de conjuncturã.
De la cei 8% realizaþi de Câmpeanu la primele alegeri libere, din 1990, ºi pânã la cei 18% cumulaþi în mod surprinzãtor dupã un exerciþiu de guvernare ale cãrui efecte dezastruoase se vãd abia acum, este o istorie lungã ºi complicatã, plinã de contradicþii interne.
Alianþa D.A. s-a dovedit a fi soluþia miraculoasã care a fãcut din douã partide cu scoruri electorale modeste, un câºtigãtor al legislativelor din 2004. Performantã electoral, Alianþa n-a rezistat la proba guvernãrii. Disensiunile dintre cele douã grupãri s-au accentuat pânã la ruptura din 2007, care a lãsat în fruntea treburilor þãrii o formaþiune fãrã sprijin parlamentar explicit, dar beneficiind de o majoritate de circumstanþã îndreptatã împortiva preºedintelui Bãsescu. Aceastã ostilitate a fost, de altfel, combustibilul care a permis guvernãrii liberale sã reziste pânã la finalul mandatului, arogându-ºi niºte merite pentru o creºtere economicã pe care primele semne ale crizei avea sã le spargã ca pe un balon de sãpun. La finalul guvernãrii, PNL-ul a obþinut, în mod surprinzãtor, un scor electoral nemeritat, la care nu se aºtepta. Acesta a fost, însã, paradoxal, ºi ceea ce a scos partidul lui Tãriceanu din dispozitivul puterii. Dupã anunþarea primelor rezultate, când PD-L-ul ºi PSD-ul pãreau a fi la egalitate, prima declaraþie a lui Boc a fost de a saluta victoria... dreptei, ceea ce însemna, implicit, o mânã întinsã "inamicului" Tãriceanu. Orgoliul ºi aroganþa i-au jucat, însã, acestuia, o festã: condiþionând pueril ºi absurd, noua alianþã de pãstrare a postului de prim ministru pentru liberali, aceºtia au deschis calea negocierilor dintre PD-L ºi PSD. Pânã atunci, ecuaþia guvernãrii fusese vãzutã dintr-o singurã perspectivã: aceea în care liberalii nu puteau lipsi din combinaþie. Ori cu Geoanã, ori cu Boc, ei trebuiau sã rãmânã la guvernare. Ori iatã cã s-a adeverit cã orice e posibil în politicã, iar alianþa PD-L - PSD s-a dovedit forma idealã prin majoritatea consistentã pe care o asigurã.
Aruncarea liberalilor în Opoziþie are o singurã explicaþie: pierderea simþului realitãþii. O pierdere care, în final, anunþã sã-l arunce chiar pe "indispensabilul" Tãriceanu, în opoziþie cu propriul sãu partid.
Titlu: Xenofobie sau Sexofobie?
Nr Editie: 2435 Data: Friday 20 February 2009
Dacã italienii se aºteptau sã dea buzna la ei profesori universitari, ingineri sau medici specialiºti din România pentru a câºtiga o bucatã de pâine, s-au înºelat crunt. e fapt, categoriile sociale care au luat drumul însoritei Italii au fost cele mai defavorizate: cei mai sãraci din cele mai amãrâte sate, dezrãdãcinaþii din mahalalele marilor oraºe, "pensionarii" educaþi în instituþiile penitenciare. Aceºtia sunt cei care, nemaiavând nici ce pierde, nici ce câºtiga într-o þarã în care tot ceea ce era de furat se furase deja, au preferat sã-ºi ia lumea în cap pronind spre un necunoscut plin de promisiuni. Nimeni nu i-a aºteptat acolo cu pâine ºi sare. Majoritatea au eºuat prin taberele improvizate din no man's land-ul marilor oraºe, toleraþi de autoritãþi comode sau excedate de afluxul de imigranþi, unde n-au avut nici locuri de muncã cinstitã ºi nici vreun dram de înþelegere din partea colectivitãþii.
În mod aproape necesar viaþa lor a cãpãtat cursul pe care-l acuzã acum autoritãþile italiene: infracþiuni minore - furturi, înºelãciuni sau majore - tâlhãrii, violuri sau chiar crime. Nu ºtiu dacã în mod real românii - sau cei care se legitimeazã a fi români - deþin, într-adevãr întâietatea în statisticile negre. Probabil cã nu. Marocanii ºi albanezii au o tradiþie mai puternicã pe aceste coordonate. Românii însã s-au remarcat prin natura mizerabilã, dezgustãtoare a faptelor lor. Dacã furturile ºi înºelãciunea mai sunt, de bine de rãu, tolerate, nimeni nu e dispus sã accepte violul sau crima. Sau pe ambele. Mailat n-a fost un deschizãtor de serie, dar a întruchipat toate elementele detestabile: de etnie romã, cu antecedente penale, autor al unu viol urmat de o crimã absurdã. Nu ºtiu cum se face, dar compatrioþii noºtri se aflã sistematic în postura de violatori odioºi - precum cei doi þigani unguri care au agresat cuplul de adolescenþi de la Roma, de Sfântul Valentin.
Mã întreb cum ar reacþiona opinia publicã de la noi dacã reprezentanþii unei etnii oarecare, ajunºi aici pentru a trãi ceva mai bine decât la ei, ar comite violuri în serie ºi crime. Ce am spune? Am avea alte opinii decât cele pe care le au italienii acum? Desigur, este condamnabilã incriminarea unei naþionalitãþi. De incriminat sunt doar infractorii, de orice etnie. ªi, mã întreb dacã nu cumva nu ne-ar veni ºi nouã în cap ideea castrãrii violatorilor. De ce nu, la urma-urmelor? Faþã de violenþa iraþionalã a actului violului, un astfel de tratament poate sã fie pe deplin justificat. ªi cu efecte educative certe. Desigur, de aici pânã la aplicarea pedepselor de tip taliban - gen tãierea mâinii la hoþi - nu e decât un pas...
Plângerile italienilor la adresa românilor deºi sunt de înþeles, nu sunt pe deplin justificate. Escaladarea fenomenului infracþional în rândul emigranþilor se datoreazã, în bunã mãsurã, modului nefiresc de "înþelegãtor" în care justiþia ºi poliþia i-au tratat pe aceºtia, ºi dezinteresului autoritãþilor locale care au permis înfiinþarea ºi funcþionarea acestor lagãre în care a proliferat fãrãdelegea. ªi a cãror incendiere sau anihilare sub roþile buldozerelor nu mai rezolvã nimic.
Titlu: Antonescu ºi-a ordonat sã treacã "Prutul"!
Nr Editie: 2436 Data: Saturday 21 February 2009
Partidul Naþional Liberal s-a remarcat, de la reconstituirea sa, în 1990, printr-o mare cantitate de lideri pe cap de alegãtor. Asta a ºi fãcut ca în decurs de doar vreo 5 ani sã se fãrâmiþeze în nenumãrate aripi ºi aripioare care n-au putut fi reunite, în vederea alegerilor din 1996, decât sub presiunea unor factori externi care ameninþau opoziþia cu retragerea finanþatorilor.
De la Radu Câmpeanu pânã la Cãlin Popescu Tãriceanu, PNL-ul a parcurs un teren accidentat, aflându-se de douã ori la putere ºi în restul timpului în Opoziþie. Partid din categoria celor „mici ºi mijlocii”, a reuºit douã performanþe: prima sã se salveze în extremis de la extincþie, dupã dezastruoasa guvernare a Convenþiei Democratice, aruncându-l peste bord pe preºedintele Constantinescu ºi delimitându-se categoric de „locomotiva” catastrofei, PNÞCD; a doua: sã rãmânã la guvernare patru ani, într-o minoritate absolutã, obþinând chiar ºi scorul electoral maxim al istoriei sale.
Zilele bune ale liberalismului par sã fi ajuns la apus. Dupã ce a ratat rãmânerea la guvernare printr-o pretenþie absurdã ºi total nerealistã (aceea de a conduce ºi viitorul guvern), Cãlin Popescu Tãriceanu se aflã la un pas de infern. Autoritatea sa este tot mai mult pusã sub semnul întrebãrii, iar congresul din Martie poate sã-i aducã veºti dintre cele mai proaste. Pe prima a ºi primit-o, deja, din partea lui Crin Antonescu, cel care ºi-a anunþat, cu un pas înaintea lui Orban, intenþia de a concura pentru preºedinþia partidului. Antonescu n-a fãcut parte din „gaºca” cu care Tãriceanu a împãrþit beneficiile guvernãrii. A rãmas, ca parlamentar, la o distanþã rezonabilã faþã de tentaþiile exersãrii puterii, vocea sa fãcându-se auzitã, distinct, pe un diapazon de pondere ºi realism. Aproape fãrã ca acest lucru sã fie perceput, Antonescu a devenit liderul opoziþiei interne de partid, cea care nu a îmbrãþiºat cu prea mult entuziasm orientarea excesiv de pragmaticã a cabinetului, cu liota sa de fini, veri ºi cumetri reuniþi în grupuri de interese.
Odatã cu ieºirea din scenã a generaþiei reconstituirii, divergenþelor din interiorul fostelor „aripi tinere”, s-au adâncit. Candidatura lui Antonescu reprezintã semnalul unor dorinþe de redefinire ideologicã a unei doctrine aproape complet sufocatã de predominanþa economicului.
Despre ºansele lui Crin este prematur sã vorbim. Ele se vor evidenþia pe mãsurã ce apele se vor despãrþi în partid, concomitent cu dezvãluirile tot mai explozive ale noii puteri, la adresa abuzurile fostei.
Titlu: Aceºti handicapaþi care ne reprezintã...
Nr Editie: 2437 Data: Monday 23 February 2009
Este cea mai mare întârziere care s-a înregistrat vreodatã în elaborarea bugetului. Conform legii, acesta ar fi trebuit sã fie aprobat de Parlament prin Noiembrie. Iatã, însã, cã mâine-poimâine e Mmartie ºi totul continuã sã fie blocat de absenþa principalului instrument de finanþare.
Ce fac cei pe care i-am ales ºi care ne reprezintã nevoile? Se joacã! Oricât ar fi de incredibil, dar vreme de câteva zile parlamentarii noºtri s-au jucat, ca niºte copii idioþi, de-a hoþii ºi vardiºtii. Hoþii de liberali au pus de câteva mii de amendamente complet neserioase pe care vardiºtii de la putere trebuie sã le ia, unul câte unul, ºi sã le respingã. ªeful idioþilor din opoziþie declarã ritos cã nu încape nicio negociere pentru ca lucrurile sã meargã mai repede.
„Vom lupta pâna la ultimul amendament!” – spune neîndurãtorul Tãriceanu, fericit peste poate cã în felul acesta îi scoate din sãrite pe cei care pânã mai ieri îi fãceau aceleaºi figuri. ªi, ca atmosfera sã se mai destindã, adunãtura de handicapaþi îºi voteazã propriile numere de telefon…
Alþi handicapaþi, de data asta judecãtori, se prevaleazã de nu ºtiu ce chichiþã idioatã ºi declarã senini cã pasajul Basarab nu este un obiectiv de utilitate publicã. De ce fel de utilitate este, onoraþi idioþi cu robã? De utilitate personalã? Pe ei însã nu-i priveºte ºi lucrarea care, ºi aºa întârziatã de o sumã întreagã de alte idioþenii, stã pe loc. Ar putea sã o mai dinamizeze puþin Consiliul General al Primãriei Capitalei. Dar, credeaþi cumva cã acolo se duce lipsã de handicapaþi? Ba bine cã nu! Un partid – PSD – a trimis acolo o echipã întreagã de handicapaþi care a blocat prin vot democratic o hotãrâre prin care urma sã se cearã sprijinul Guvernului pentru ca lucrãrile de la Pasaj sã poatã continua. Handicapatul care reprezintã grupul a ieºit demn la microfon ºi a spus: noi nu votãm pânã nu vine aici Videanu sã-ºi punã cenuºã în cap pentru ce ºi cum a fãcut el! Pãi ce treabã are idiotu’? Nici una. Îl doare undeva cã Bucureºtiul, de a cãrui grijã nu mai poate, e complet blocat de idioþenia lor. Fiþi liniºtiþi: handicapaþii fac regula ºi la Guvern! Acolo, când toatã lumea e îngrozitã de criza care nu se ºtie încã cum ne va pocni, handicapaþii - desemnaþi fac economii! Cum? Înfiinþând ministere noi, cu liota de funcþionari aferenþi, cu dotãrile corespunzãtoare ºi cu miniºtri puºi pe treabã, ca madam Udrea care de când a fost numitã e mai mult prin strãinãtate, decât pe-acasã, ºi nu pe diurna de la soþ. Cocoþatã, deci, în vârful unei grãmezi inutile, doar ca sã aibã dânsa de unde sã vesteascã cã a mai ouat o mãrgicã (tichetele de vacanþã – astea mai lipseau acum!) se mirã nonºalant – ca atunci când a fost prinsã cu mâþa Norvegiei în sacul ignoranþei – cã ar fi trebuit sã treacã în declaraþia de avere ºi hotelurile lui dom’ Cocoº: Vai de mine, dar n-am ºtiut! Cum ajung acasã le trec! – a încredinþat dânsa naþia de idioþi care cred cã ea n-are altceva în cap decât binele turistic al românilor.
Handicapaþii domnesc la toate nivelele. Dupã jaful de la Cluj, când o filialã a Bãncii Transilvania a fost prãdatã de mascaþi, unica reacþie pare a fi aceea de la Târgu Mureº – unde un funcþionar al aceleiaºi bãnci – cel puþin idiot – a plecat acasã lãsând cheile în uºa bãncii!
Handicapaþi de pretutindeni, uniþi-vã. Numai aºa vom putea prospera?
Titlu: Pericolul social al instanþelor "miloase"
Nr Editie: 2438 Data: Tuesday 24 February 2009
La noi se întâmplã lucruri care te lasã cu gura cãscatã! În timp ce felurite "gulere albe" care încurcã cifre prin bilanþuri contabile, sunt iute bãgate la zdup ºi judecate sub pazã grea, în detenþie, toate haimanalele care dau în cap oamenilor pentru 100 de lei, sau care violeazã adolescente în lift punându-le cuþitul la gât sunt considerate a nu prezenta „pericol social”.
Încerc din rãsputeri sã-mi dau seama ce înseamnã pentru unii judecãtori „pericolul social” cã nu mã dumiresc deloc. Nu înþeleg mecanismul din capul unui magistrat care considerã cã derbedeul Preda, care nu pierde niciun prilej sã bage spaima în publicul din mall-uri, cu iatagane ºi cuþite rotite ameninþãtor deasupra capului, poate fi cercetat ºi judecat în libertate! Sã fi cântãrit în aceste decizii faptul cã omul era, peste zi, angajat al Internelor? ªi cã prãpãd fãcea doar în timpul liber? La fel de greu îmi este sã înþeleg judecata (raþionamentul) instanþei de la Slobozia, cea care era ferm hotãrâtã sã îl punã în libertate pe Sile Cãmãtaru pentru bunã purtare! Vezi, Doamne, acesta se ocupase, în puºcãrie, cu gazeta de perete! A fost nevoie de scandalul fãcut de presã pentru ca blânzii judecãtori ialomiþeni sã dea înapoi. Nu mai vorbesc aici despre lipsa pericolului social la unul ca Gorbunov, trimis la sanatoriu sã-ºi trateze ochii de cãtre judecãtoarea de la Craiova, pentru care faptul cã acesta comisese deja douã jafuri cu mânã armatã nu contase!
Dacã cineva se va hotãrî sã facã o statisticã a infracþiunilor grave comise de fel de fel de indivizi dupe ce instanþele i-au pus în libertate pe amintitul motiv, vom ajunge, probabil, la concluzii mai mult decât îngrijorãtoare. Dar ºi aºa concluzia cã nimãnui nu-i pasã de asta! Ar fi cel puþin de bun simþ (în unele þãri existã chiar legi în acest sens) ca magistratul care dã o asemenea decizie sã rãspundã penal pentru clemenþa sa, sau pentru interpretarea periculoasã a legii. Ar fi de bun simþ ca Ministerul Justiþiei sã elaboreze norme unitare de interpretare, ca sã nu mai asistãm la tot acest noian de soluþii contradictorii în cazuri asemãnãtoare sau identice. Oricum, este limpede cã un anumit procent al criminalitãþii este cauzat direct ºi necondiþionat acelor magistraþi care cred cu prea multã tãrie în capacitatea de îndreptare ºi de cuminþire de bunã voie a unor infractori dintre cei mai periculoºi. Iar când voi auzi despre prima sancþionare – sau chiar condamnare – a unui judecãtor, pentru uºurinþa sau iresponsabilitatea de care a dat dovadã, voi putrea crede cã existã o speranþã pentru dreptate în România.
Titlu: Frattini vrea garanþii!
Nr Editie: 2439 Data: Wednesday 25 February 2009
Fostul comisar european pe Justiþie, cel care ne-a împuiat capul despre cât era de priceputã prietena sa, doamna Monica Macovei (doamna aceea care dansa pe masã pe la chefuri) a ajuns ministru de Justiþie la el acasã, în Italia. ªi de acolo face mare caz de infracþiunile pe care le comit românii. Frattini ºtie foarte bine cã românii la care se referã el sunt, de fapt, romi, dar asta nu-l încurcã prea tare.
La vremuri de crizã se poartã þapii ispãºitori. ªi cum Italia trece printr-o perioadã mai grea, ce tacticã mai bunã decât asta poate sã adopte guvernul condus de preacinstitul Berlusconi, decât cã românii sunt de vinã pentru tot ceea ce merge rãu în Italia. Iar dacã nu pentru tot, mãcar pentru ce sare mai tare în ochi ºi iritã mai mult: hoþiile, violurile, crimele. Iar aici – sã dãm Cezarului ce-i al Cezarului – nimeni nu poate sã conteste cã suntem buni. Cã avem talente native pe care mediul ºi conjuctura le-au stimulat ºi le-au perfecþionat. Aici, infractorii noºtri sunt mai buni decât ai lor. Asta poate sã nascã ºi o oarecare invidie, din partea reprezentanþilor unei þãri care a avut, o bunã periodã de timp, renumele de cel mai mare exportator de criminalitate organizatã.
Primii care au beneficiat de „exporturile” italiene au fost americanii, peste ocean Mafia ºi Cosa Nostra gãsind un teren prielnic de afirmare. Prin anii 1950-60, când Italia o ducea la fel de prost ca România din 1990, milioane de broscari au împânzit Europa, speriindu-i pe nemþi, pe elveþieni ºi pe alþi oameni mai aºezaþi, care ajunseserã în faza de a avea nevoie de mânã de lucru ieftinã pentru treburile pe care ei înºiºi nu mai erau dispuºi sã le facã, cu infracþiunile lor de toate soiurile.
Nu-mi amintesc ca pe atunci vreun guvern sã fi cerut ceea ce ne cere nouã acum Frattini: italieni, þineþi-vã criminalii acasã! Acest domn ministru pe care, dupã ideile sale, poþi sã-l bãnuieºti de o mare ignoranþã, de te întrebi pe ce criterii a ajuns ce-a ajuns, demonstreazã cã este adeptul unei ideologii ºi a unor metode fasciste de genul celor care ar trebui aplicate românilor: sã le fie tatuat câte un numãr de dosar sau de articol de cod penal pe mânã, ca la Auschwitz, tuturor celor despre care Frattini crede cã se duc în Italia cu gândul sã comitã crime! Pentru Frattini reþinerea sau anularea paºaportului este o mãsurã fireascã, ca ºi îngrãdirea dreptului de liberã circulaþie! „Þineþi-vã criminalii acasã!” zice el ºi probabil cã se gândeºte cã România ar trebui sã organizeze iute niºte lagãre de concentrare în care sã-i adune pe toþi cei a cãror figurã nu este plãcutã ochilor lui Frattini.
De fapt, problema e alta: nu violurile ºi crimele românilor - în nici un caz mai numeroase decât cele ale altor categorii de imigranþi - îi deranjeazã acum pe italieni, ci faptul cã toþi aceºti români, primiþi cu braþele deschise atâta timp cât Italia a avut nevoie de munca lor prost plãtitã, încep sã devinã o povarã când ºomajul dã târcoale ºi recesiunea se agraveazã. Asta e problema cea adevãratã, despre care nici Frattini ºi nici Berlusconi nu pomenesc, ºi nici Boc sau Diaconescu nu au suficient curaj sã o spunã. Românii au devenit o povarã prea mare pânã ºi pentru puºcãriile italiene pe al cãror ziduri vom vedea în curând mobilizantul apel: Români, cãraþi-vã acasã! În puºcãriile noastre de maximã siguranþã...
Titlu: Politica de cumetrie ºi nepotismul de gradul "V"
Nr Editie: 2440 Data: Thursday 26 February 2009
Ce þi-e ºi cu presa asta rãu intenþionatã! Neavând de lucru s-a repezit sã þipe ca din gurã de ºarpe cã premierul ºi-a angajat o nepoatã pe post de consilier personal. Realitatea – ca la Radio Erevan – este cu totul alta: nepoata nu e nepoatã primarã cu fostul primar, ci doar una de gradul „V”, iar funcþia în care a fost angajatã nu este aceea de consilier personal al unchiului de gradul „V”, ci de consilier al consilierei unchiului! Vedeþi, deci, cum stau lucrurile? Nici n-ar fi fost posibil altfel, pentru cã dl Boc are o puternicã aversiune faþã de nepotismele de gradul I-IV, pe care le-a denunþat viguros pe vremea guvernãrii Nãstase. Deci aºa ºi nu altfel stau lucrurile, iar faptul cã o tânãrã naivã ºi neºtiutoare într-ale manevrelor dâmboviþene a scris în declaraþia de avere ceea ce a crezut ea cã e – consilierã de premier – nu este de condamnat.
Nu cã alþi premieri nu ºi-ar fi promovat ºi ei neamurile prin diverse ramuri ale Executivului, dar parcã nu am auzit de nici un Tãriceanu de nu ºtiu ce grad, angajat la Palatul Victoria (norocul lui, cã acuma era dat afarã, odatã cu cei peste 150 de funcþionari indizerabili) sau de vreun Nãstase, în aceeaºi situaþie. Ambii ex-premieri au fost mai subtili decât dl Boc ºi n-au fãcut angajãri pe bazã de nume de familie, ci pe bazã de criterii mai puþin sãritoare în ochii presei: fini sau naºi, ori membri de gradul I al grupurilor de interese. Un teren mai fertil pentru astfel de aranjamente este în politica propriu-zisã ºi în Parlament. Iatã, în Parlament sunt adevãrate (la propriu ºi la figurat) familii: tatã-fiicã-ginere (în cazul Sârbu – Ponta) sau soþ-soþie (în cazul Mitrea). ªi se mai gãsesc. E mai greu de acuzat o stfel de relaþie în câmpul larg al politicii „de partid”: faptul cã juna Elena Bãsescu este secretar-general adjunct la tineretul democrat-liberal i se poate datora în mai mare mãsurã ei decât influenþei binefãcãtoare a tatãlui. De ce Ioana Bãsescu nu e ºi ea parlamentar, ceva colo, ºi-ºi vede de treburile ei de notar? Pentru cã n-a interesat-o, iar tatãl ei n-a putut sã o oblige.
Pe vremea odiosului dictator, exista o lege care interzicea ca soþul ºi soþia sã lucreze în aceeaºi instituþie sau întreprindere. Nepotismul nu era posibil, atunci, decât la cel mai înalt nivel. Astãzi, dacã ne coborâm puþin atenþia spre nivelurile urmãtoare celei de vârf, vom vedea o adevãratã încrengãturã de alianþe de familie, în care feluriþi indivizi au pus pur ºi simplu mâna pe instituþii sau pe domenii întregi. ªi, bucurându-se de drepturile constituþionale, pot lãsa patrimoniul public moºtenire urmaºilor urmaºilor lor. O soluþie pentru contracararea unei astfel de tendinþe ar fi proiectul pe care-l iniþiase prin 2004, chiar dl Boc. Se iveºte însã o problemã: ce facem atunci cu nepoata Mihaela? Chiar dacã e de gradul „V”?
Titlu: Antologia momentelor penibile ale actualitãþii
Nr Editie: 2441 Data: Friday 27 February 2009
Existã secvenþe care þi se înscriu în memorie ºi pe care nu le poþi uita, fãrã sã-þi dai seama ce le face memorabile.
Iatã, de pildã, îmi va fi greu sã-l uit pe dl Boc, recitându-ºi replicile în faþa camerelor de luat vederi: „Nu este contribuþia mea. Nu ºtiu nimic. E o rudã colateralã, de gradul V. Nu e consiliera mea...”. Cred, cã dacã era lãsat, ar fi putut s-o þinã aºa vreo orã în ºir, negându-ºi nepoata ºi apãrându-ºi principialitatea de ºef de guvern nedispus sã facã ce fãceau alþii: sã umple cabinetele de la Victoria cu neamuri ºi cumetri. Nu spun ce-o fi fost în sufletul bietei nepoate, venitã de la Cluj cu entuziasm sã-l ajute pe unchiul Emil sã-ºi îndeplineascã datoria cãtre patrie, vãzându-se deodatã repudiatã, renegatã ºi blamatã...
Un alt moment penibil: acum câteva zile, televiziunile îºi întrerup programul pentru a face un anunþ important pentru þarã. Însuºi ministrul de Interne (al treilea, din Guvernul Boc) vine ºi ne anunþã cã Poliþia a înregistrat un succes epocal: a reþinut un suspect! Da, aþi înþeles bine. Un suspect, nedovedit cã ar fi comis ceea ce se crede cã a comis. Un suspect deosebit, însã. Potrivit informaþiilor pe care le-a primit ministrul de la subordonaþii sãi, acesta ar fi un super-infractor, profesionist pânã la Dumnezeu, înzestrat cu calitãþi de-a dreptul paranormale. Din CV-ul pe care-l expunea dl ministru Nica reiese cã numitul Gribenco îºi plãnuia cu minuþie loviturile, fãcând veritabile studii de marketing, împrietenindu-se cu factorii de rãspundere de prin bãnci pentru a culege informaþii. Ce mai, captura secolului, nu altceva. Deºi nu ne-a spus-o ministrul, care a menþinut un suspans prelungit, Gribenco ãsta pare sã fie cel care a organizat jaful de la casa de schimb valutar din Braºov, caz pe care poliþiºtii se screm de ceva vreme sã-i dea de capãt... Ce aflãm peste alte câteva zile? Cã „marele infractor” nu fãcea altceva decât sã ia marfã cu acte false!! Astea erau marile lovituri ale suspectului, a cãrui contribuþie la jaf este greu de stabilit pe seama probei numãrul unu: încãrcãtorul unui pistol, ascuns de concubina sa în oala cu ciorbã!
De ce-a fost nevoie sã se facã de râs dl Nica – altminteri un om serios – cu aceastã dezvãluire pompoasã, de doi bani? Habar n-am!
Antologicã va rãmâne ºi perindarea pe la mai toate posturile de televiziune a interlopului cu legitimaþie de MI care s-a încãierat cu bodyguarzii de la mall-ul din Militari. Bandajat la cap, acesta a purtat dialoguri de un înalt rafinament cu mai toþi moderatorii la modã. Ca o vedetã cu experienþã avea întrebãri de pus: „Sã-mi spunã domnul Oprea (cel de la mall) de ce...”. ªi dl Oprea, aflat ºi el în turneu, ca Madonna, prin toate studiourile, explica doct cum e cu protecþia cetãþeanului ºi cu promptitudinea poliþiei, dar nu scotea un cuvinþel referitor la întrebarea bietului interlop: da cu mine ce-a avut?
Cam astea sunt marile probleme ale României, care încing opinia publicã pusã pe jar de mass media: îºi cunoaºte sau nu nepoata dl Boc? Este sau nu Gribenco un super-borfaº? De ce-a luat bãtaie interlopul Preda?
Momente memorabile. Momente penibile...
Titlu: Daniel Morar, acest Ionel D’Arc al justiþiei române
Nr Editie: 2431 Data: Monday 16 February 2009
În sfârºit, mi s-a luat o piatrã de pe inimã. Domnului Daniel Morar i s-a prelungit mandatul în fruntea DNA cu încã trei ani. A contat în aceastã decizie faptul cã el însuºi ºi-a exprimat dorinþa de a rãmâne în funcþie – dupã cum ne-a explicat doamna Codruþa, baschetbalista, dar ºi târzia luminare a ministrului bucãlat, cel care în doar ºase luni a izbutit sã converteascã rezervele exprimate atunci când, ca liberal ce era, a vrut sã-l schimbe pe Morar cu consiliera sa, în argumente în favoarea menþinerii postolului anticorupþiei în scaunul sãu din noua sa perspectivã independentã.
Dl Morar este un personaj interesant. Nu ºtiu cu ce a reuºit domnia sa sã-i farmece pe cei de la Bruxelles de-au vãzut ãºtia în el unica garanþie a reformãrii justiþiei. Mai mult decât atât în oricare alt caz – pânã nici Monica Macovei, susþinutã de amicul sãu Frattini, nu a beneficiat de un asemenea suport – Daniel Morar a devenit pentru funcþionarii comunitari o emblemã. Presiunile care s-au fãcut asupra autoritãþilor în favoarea sa nu au corespondent. Dupã cum nu are corespondent nici modul de-a dreptul insolent în care Comisia Europeanã a pus la zid – fãrã prea multe argumente – însuºi Parlementul României, care nu are niciun fel de subordonare faþã de Bruxelles. Parlamentarii români, foºti ºi actuali, au fost traºi de urechi ca la ºcoalã pentru îndrãzneala de a nu fi rãspuns cu promptitudine indicaþiilor preþioase venite de sus. Mai grav este cã reprezentanþii României n-au avut altã reacþie decât de a-ºi pleca capul ºi de a-ºi turna cenuºa în creºtet, reeditând un model de comportament pe care-l credeam îngropat odatã cu Cominternul.
Ultimul raport al Comisiei este unul critic. Pe bunã dreptate. Nimeni nu poate ºti mai bine ca noi cât de nereformatã e justiþia, ce pãcate are ºi cât de grav afecteazã aceastã situaþie fundamentele democraþiei ºi încrederea în statul de drept. Comisia reduce însã nereformarea la un simplu element de decor: disputa juridicã dintre Parlament ºi Parchet. Disputã în care intervin o serie de elemente ce þin, efectiv, de modelul actual jurisdicþional ºi de un proces obligatoriu. În viziunea europeanã nereformarea justiþiei se reduce la urmãtoarea schemã: DNA-ul vrea sã înfunde un înalt demnitar – Nãstase, iar Parlamentul nu voteazã în favoarea ridicãrii imunitãþii sale ºi a posibilitãþii de a fi trimis în instanþã! Iatã, însã, cã Nãstase a cerut chiar el acest lucru. Sunt foarte curios pe unde va scoate dl Morar cãmaºa dacã instanþa va constata cã Nãstase nu este vinovat de ceea ce i se imputã, sau cã dosarele sale au fost prost fãcute (cum s-a întîmplat de atâtea ori!)? Cum va justifica apostolul anticorupþiei timpul pierdut ºi banii cheltuiþi pentru o þintã falsã sau nesigurã, în timp ce în jurul sãu corupþia de toate felurile îºi face de cap într-un mod nemaiîntâlnit, poate, în istoria noastrã?
Comisia Europeanã are dreptate, pe fond. Cu o precizare: nu atât justiþia este nereformatã, cât cei care o servesc. Oamenii! Dacã nu sunt dintre cei care au moºtenit ºi au continuat metodele „justiþiie socialiste”, implantându-le pânã în mecanismele de funcþionare ale CSM-ului, sunt dintre cei formaþi la ºcoala „justiþiei de piaþã”, în care dreptatea este pusã pe tarabã ºi livratã celui care dã mai mult. Atâta timp cât nu vor funcþiona criterii clare de selecþie ºi de promovare a magistraþilor, atâta timp cât cinstea ºi corectitudinea nu se vor împleti firesc cu competenþa profesionalã, nu vom avea nici justiþie reformatã ºi nici justiþiari adevãraþi. Nu de paradã...
Titlu: Mecanismul secret al lefurilor neruºinate
Nr Editie: 2430 Data: Saturday 14 February 2009
Salariaþii de lux ai statului îºi vãd înainte de ale lor. Caravana profitorilor a trecut, câinii presei au lãtrat, guvernul (cel nou) s-a revoltat ºi a promis cã va lua mãsuri, dar totul a rãmas aºa cum era.
În câteva dintre instituþiile care au fost în vizor s-au operat miºcãri cosmetice: ºefii cu lefuri mari au fost trecuþi pe posturi mai mici, dar leafa le-a rãmas neatinsã. De ce? Pentru cã cineva a fost prevãzãtor ºi atunci când li s-au întocmit contractele s-a introdus o clauzã perfidã: indiferent pe ce altã altã funcþie va fi mutat respectivul, rãmâne cu aceeaºi leafã! Adicã, dom’ director, dacã devine om de serviciu, tot 300 de milioane încaseazã! Cum a fost posibil acest lucru? N-o ºtiu decât forurile superioare ale acestor instituþii care au acceptat ca în fiecare ogradã sã funcþioneze o legislaþie proprie.
Statul se dovedeºte nu numai un slab manager, ci ºi un legiuitor mizerabil care nu e în stare sã-ºi apere interesele. S-a dezvoltat, în timp, un mecanism pe care beneficiarii sãi l-au dezvoltat, care face ca instituþii ale statului, care funcþioneazã cu bani de la stat – pe care statul îi ia din buzunarele noastre, sã adopte o politicã privatã în tot ceea ce înseamnã beneficiul propriu al celor care le administreazã. Cel mai frecvent slogan utilizat de apãrãtorii dreptului la venituri neruºinate este acela cã, în special multe autoritãþi, dar ºi numeroase agenþii, nu sunt susþinute cu bani de la buget, ce se autofinanþeazã. Adicã percep diferite taxe de la utilizatori ºi beneficiari, din care îºi fac fondurile pe care, de regulã, în proporþie de 90 la sutã, le folosesc pentru salarii. Sunt banii noºtri, noi îi producem! – clameazã aceºtia, ignorând faptul cã unica raþiune pentru care pot sã producã aceºti bani e cã statul le-a dat aceastã atribuþie. Unora, de la administraþia nu ºtiu care, de înalþat zmeie, de pildã, vã dau dreptul, eu stat, sã încasaþi câte un milion de la fiecare persoanã fizicã sau juridicã ce vrea sã înalþe un zmeu pe cerul patriei. Dintr-o datã, aceºtia se considerã împroprietãriþi cu cerul patriei, deºi ei existã doar prin efectul taxelor ºi impozitelor cãtre stat, plãtite de fiecare cetãþean, fie cã este sau nu preocupat de înalþarea zmeielor.
Frumuseþea în aceastã poveste este cã bugetele proprii nu sunt alcãtuite în funcþie de venituri, ci veniturile sunt calculate în funcþie de ceea ce cred ei cã au nevoie: întâi îºi stabilesc lefurile fabuloase, le adunã cu celelate cheltuieli ºi ce rezultã dã baza de calcul pentru fiecare operaþiune de înãlþare de zmeu. Mai precis, aceasta costã atât cât au ei chef sã ia în ziua de salariu.
Mai existã un aspect: acelaºi stat generos sau iresponsabil, acceptã ca majoritatea entitãþilor economice din subordinea sa sã funcþioneze, practic, doar la eficienþa necesarã acoperirii cheltuielilor salariale. Când vine vorba de investiþii, de proiecte, aceºtia vin cu cãciula în mânã la stat. Ideea de eficienþã, de capitalizare, de proiecþie în viitor nici nu mai existã. Tot acest mecanism a fost rodat ºi protejat de partenerii direcþi: sindicatele! Administraþiile abuzive merg mânã în mânã cu sindicatele parazitare pentru a-ºi proteja sistemul ºi de a face presiunile de rigoare asupra statului-patron pentru a le consolida.
Sã nu ºtie Guvernul aceste lucruri? Ba bine cã nu. Mai deunãzi, un ministru le-a ºi expus, public, într-un talk-show, în care, însã, ºi-a exprimat pesimismul faþã de posibilitãþile de a remedia ceva. E o luptã grea! – a constatat – tot el, cu tristeþe. Pãi dacã e grea, dom’ ministru, duceþi-vã acasã ºi odihniþi-vã ºi lãsaþi pe alþii sã se batã. Poate cã vor reuºi ceva.
Titlu: Capitala interlopã a României!
Nr Editie: 2420 Data: Tuesday 03 February 2009
Asasinatele de la Braºov au adus în atenþia opiniei publice o realitate, cunoscutã dar nu luatã în seamã prea serios. De ani de zile avem semnale cã în capitala Olteniei se întâmplã lucruri care ridicã mari semne de întrebare în legaturã cu apartenenþa acestui oraº la statul de drept.
Pornind de la faptul, în aparenþã mãrunt, cã oraºul are un primar care-i înjurã la telefon pe ziariºti ºi fãcând recurs la memorabilele isprãvi ale odraslei fostului prefect care teroriza populaþia paºnicã a barurilor, ajungem la aspecte de fond: o lume interlopã bine organizatã, cu bãtãlii de stradã între bandele asistate de poliþiºti; conexiunile dintre politicienii locali ºi pseudo-oamenii de afaceri specializaþi în returnãri frauduloase de TVA, cu contribuþia directã a autoritãþilor fiscale; dar, mai ales, încrengãtura de interese ºi de complicitãþi a justiþiri ºi poliþiei locale cu crima organizatã.
Niciunul dintre ultimii ºefi ai poliþiei locale nu a scãpat suspiciunilor de a fi în strânse legãturi cu bandele de infractori; judecãtorii ºi procurorii locali au relaþii de familie sau de prietenie cu aceleaºi bande; o judecãtoare are ca amant un traficant de carduri false; o alta e nevastã de afacerist evazionist; un fiu de judecãtor ºi nepot de procuror terorizeazã urbea cu isprãvile sale; învinuiþi de fapte grave în justiþie din alte oraºe îºi strãmutã procesele sistematic la Craiova, unde judecãtorii sunt celebri pentru „clemenþa” pe care o aratã infractorilor.
Toate aceste lucruri nu sunt revelaþii de ultimã orã. Ele constituie un inventar de fapte cu continuitate remarcabilã, pe care nimeni nu le-a descurajat vreodatã. Toatã „infrastructura” statului de drept – administraþie, poliþie, organe fiscale, judecãtori, procurori – este grav infectatã cu virusul corupþei. Craiova este un oraº a cãrui funcþionare vicioasã are ceva din Chicago-ul din urmã cu 80-90 de ani, când mafioþii fãceau ºi legea ºi politica.
Cazul de la Braºov a dat posibilitatea de a se face o radiografie a mecanismelor prin care se manifestã acolo aceste fenomene. Criminalul cu câteva tentative la activ ºi – cine ºtie – cu crime nedovedite încã, s-a aflat în libertate printr-o acþiune concertatã medic-judecãtor-procuror. Are cineva naivitatea sã creadã cã acest lucru a fost posibil pe considerente umanitare? Cã judecãtoarea Nicole a fost neimpresionatã de glaucomul lui Gorbunov? Cã procurorul n-a fãcut recurs din aceleaºi motive? E clar cã Gorbunov era un instrument eficient al lumii interlope care avea nevoie de el în libertate. ªi pentru asta a fost dispusã sã plãteascã.
Situaþia de la Craiova nu poate fi rezolvatã prin câteva schimbãri la vârf. Oraºul trebuie pus în carantinã ºi constituitã o administraþie de mânã forte care sã cureþe din rãdãcinã putregaiul instalat acolo. Altminteri, acesta va prolifera ºi vom asista neputincioºi la instaurarea statului interlop într-o Românie care se vrea europeanã, dar care nu are instrumentele necesare pentru a deveni aºa ceva.
Titlu: Al 13-lea ministru a rezistat 13 zile! Blestemul Internelor?
Nr Editie: 2421 Data: Wednesday 04 February 2009
Toatã povestea începe sã capete un aer de SF. Dupã istorica decizie a formãrii Coaliþiei dintre PD-L ºi PSD, cu premier democrat, alianþa competitorilor s-a concentrat asupra împãrþirii prãzii: portofoliile guvernamentale. Ca sã nu iasã cu bãtaie s-a procedat ca la alegerile echipelor de maidan: unul tu, unul eu ºi vedem ce-o ieºi. Forþaþi sã cedeze conducerea Guvernului, social-democraþii au avut prioritate la alegerea primului minister. Nu ºtiu ce s-a întâmplat atunci în conclavul din Kisseleff, dar Geoanã a ieºit cu o decizie surprinzãtoare: nu Transporturile – care era ministerul cel mai dorit, ºi de Mitrea, ºi de Dragnea, a fost considerat cel mai important pentru partid, ci Internele! De ce? Un posibil rãspuns avea sã vinã atunci când s-au decis titularii: au candidat pentru acest post reprezentanþii a douã grupuri radicale din PSD. Cea a Ilfovului lui Oprea – cu strânse relaþii în mediul de afaceri transpartinic precum ºi la limita celui interlop ºi cea a ferentarianului Vanghelie, cu conexiuni clare în mediul infracþional. Practic, s-au bãtut pentru acest post doi „cunoscãtori” ºi a învins, la limitã, cel cu gradul mai mare. ªi cu ambiþia mai mare. ªi cu aroganþa mai mare. Vãzut în vârful movilei, Oprea s-a considerat produsul propriei sale valori ºi, pe baza unor asigurãri destul de dubioase primite de la „amicii” din tabãra cealaltã s-a considerat apt sã se mãsoare cu oricine. Inclusiv cu manevrabilul Geoanã, tocmai cãzut în capcana de putere a baronilor locali. Numirea lui Ardelean la noul „doi ºi-un sfert” a fost doar pretextul care a dus la demolarea bruscã a speranþelor de mãrire ale ilfoveanului. Protectorul sus-pus l-a lãsat din braþe ºi partidul, într-un elan de simþire umanim, l-a aruncat peste bord. Cu trei demisii în trei zile, dupã un parcurs de doar trei sãptãmâni la comanda trupelor, Oprea a stabilit un veritabil record. Greu de egalat sau de depãºit.
Iatã însã cã realitatea demonstreazã cã orice este posibil. Numit în funcþie pe 20 Ianuarie, Liviu Dragnea, noul ministru, n-a rezistat decât pânã pe 2 Februarie. Adicã exact 13 zile. Dacã mai punem la socotealã ºi faptul cã este cel de-al 13-lea ministru de Interne postdecembrist, intrãm la fandacsia superstiþioasã. Luni searã Dragnea a luat prin surprindere pe toatã lumea. Anunþata sa declaraþie a fost suspectatã ca fiind un triumf al poliþiei asupra criminalilor. Nici pomenealã. Dupã ce abia fabricase un suspect cu portret-robot copiat dupã cel al unui puºcãriaº învoit de la Craiova, poliþia a intrat în mediul sãu favorit: cercetãrile îndelungi ºi fãrã rezultat. Dragnea, însã a anunþat doar cã renunþã la o funcþie pe care tocmai o acceptase, cu îndelungi ezitãri. Motivul: subfinanþarea de la Buget a ministerului! Fãrã bani nu poþi nici sã prinzi infractori (dovada-cazul de la Braºov) nici sã asiguri liniºtea cetãþeanului (acelaºi caz). Aºa cã, adio ºi n-am cuvinte, eu mã întorc în Teleormanul meu drag ºi vã las sã vã descurcaþi voi cu câþi bani vã dã Boc! Ce semnificaþii are gestul lui Dragnea? În primul rând, cred, unul de nesupunere pe linie de partid. Ce i-a dat Boc a fost convenit cu Geoanã. ªi de unde nu e... Cred, mai degrabã, cã Dragnea s-a confruntat în scurtul sãu mandat cu o paletã atât de complexã de probleme de o gravitate ieºitã din comun, încât s-a speriat. ªi s-a gândit, ca omul: de ce sã-mi rup eu aici gâtul când cine ºtie ce poliþai prost va face o boacãnã majorã, în loc sã-mi vãd liniºtit de treburile mele la Alexandria, unde toatã lumea mã cunoaºte ºi mã respectã ºi unde oricum, nu mã poate deranja nimeni patru ani? Cu atât mai mult cu cât aºtia de la Centru nici mãcar nu mi-au dat prinþesa pe care o cerusem eu (Miss Transporturi) ci pe urâta asta cu epoleþi de care nu se putea înamora decât unul ca Oprea?
Chiar aºa!
Titlu: Predarea lui Predoiu
Nr Editie: 2422 Data: Thursday 05 February 2009
Dupã oprirea lui Oprea, iatã cã avem parte ºi de predarea lui Predoiu. Din fericire pentru el, evenimentul s-a produs într-un moment în care opinia publicã ºi cea care o manipuleazã dupã cum doreºte – mass media, nu Puterea – a fost asaltatã de evenimente incomparabil mai spectaculoase ºi mai complexe. A fost, mai întâi, furtul de armament de la Ciorogârla, apoi crima de la Braºov, dupã aceea captura de droguri de la Constanþa, în continuare a apãrut suspectul de serviciu de la Braºov ºi povestea romanþatã a eliberãrii sale din penitenciar pentru motive umanitare ºi toatã mizeria pe care a dezvãluit-o acest mecanism dubios. Aºa încât anunþul pe care l-a fãcut autosuspendatul – ºi prin urmare, „independentul” ministru al Justiþiei, Predoiu – aproape cã a trecut neobservat.
ªtiþi cine este ministrul Predoiu? Domnul acela înalt ºi bucãlat, pe care nu se ºtie de prin ce casã de avocaturã l-a scos Tãriceanu ca sã-l punã în locul „tânãrului mafiot” de la Iaºi, Chiuariu. Începutã în Februarie 2008 ºi încheiatã (provizoriu) în Decembrie acelaºi an, cariera ministrului liberal al Justiþiei nu s-a remarcat decât prin tentativa (care, de regulã, se pedepseºte ca ºi fapta propriu-zisã) de a pune în locul lui Morar, de la DNA, cãruia-i sosise sorocul, pe o doamnã pe care o considera dânsul capabilã – Monica ªerbãnescu. Pe atunci, junele nostru considera cã Morar nu mai este bun, cã se are prost cu presa ºi cã, în general, nu prea obþine rezultate în munca pe care o desfãºoarã. Ceea ce era, în bunã parte, real. Dl Morar nu se remarcase decât prin ciondãneala continuã cu cei pe care-i audia ºi prin „scurgerile” de informaþii într-o anumitã parte a presei cu care se avea bine ºi prin care îi atenþiona pe neascultãtorii ascultaþi la telefoane. Numai cã CSM-ul, cârcotaº cum e el, n-a agreat-o pe doamna ªerbãnescu. ªi Morar a rãmas, cu prelungiri succesive de mandat, la postul lui. Între timp, neprelungindu-i-se lui mandatul de cãtre partid, dl Predoiu a fost nevoit sã ºi-l prelungeascã singur. Cum? Simplu: autosuspendându-se! ªi devenind astfel, prin forþa lucrurilor, independent. Într-o clipitã, cele vreo 11 luni de liberalism i s-au ºters din memorie de parcã n-ar fi fost! Norocul noii alianþe, cãreia-i crãpa buza dupã un independent, sã-l punã în locul regretatei Monica Macovei!
Ei bine, ce s-a mai întâmplat cu dl Predoiu? Mai nimic, pânã în ziua în care a ieºit la rampã ºi s-a predat, cu arme ºi bagaje, în faþa lui Daniel Morar! Aflând de la înalta doamnã a Parchetului românesc cã dl Morar „ºi-ar dori sã rãmânã în post”, nu de alta, dar pentru cã se obiºnuise cu el ca câinele cu lanþul, ministrul independent Predoiu n-a mai stat pe gânduri. Ba atât de tare l-a dus mintea încât pe loc a descoperit nu mai puþin de zece motive pentru care intenþia din varã, de a-l înlocui, se dovedea o mare greºealã. Dintr-o datã Morar a devenit bun profesionist, cu rezultate notabile ºi – mai ales – cu o bunã relaþie cu presa. Fusese ultima piedicã în calea fericirii morarului Daniel. ªi, uite-aºa, Codruþa ºi Cãtãlin, file din poveste, au pus mânã de la mânã ºi au rezolvat problema DNA-ului în cel mai miraculos mod cu putinþã: adicã exact aºa cum îºi dorea ºi preºedintele Bãsescu! Bineînþeles cã s-au ivit imediat cârtitorii, care au încercat sã insinueze cã în felul ãsta Predoiu s-ar fi predat de fapt în faþa Cotrocenilor ºi cã, de fapt, ãsta ar fi fost ºi preþul continuitãþii sale în funcþie.
Simple speculaþii, nu credeþi? Oricum, cine-a mai avut timp de ele când povestea lui Gorbunov se aflã pe toate buzele?
P.S. Dl Predoiu meritã un premiu pentru precocitate ºi perspicacitate: într-o declaraþie de ultimã orã a fãcut senzaþionala dezvãluire cã motivul pentru care-l susþine pe Morar e cã luptã... împotriva corupþiei!
Titlu: Aþi auzit de Gorbunov? Dar de Gheorghe Lala?
Nr Editie: 2423 Data: Friday 06 February 2009
ªtiþi cine este Serghei Gorbunov? Desigur – tipul suspectat de comiterea crimelor de la Braºov, învoit de la puºcãria din Craiova ca sã-ºi facã operaþia de glaucom, ºi care a uitat sã se întoarcã dupã cele trei luni acordate cu clemenþã de trio-ul medic-procuror-judecãtor. Nici n-aþi avea cum sã nu ºtiþi, pentru cã omul e prezent searã de searã pe micul ecran al tuturor canalelor de ºtiri, dacã nu live, cel puþin prin portretul robot pe care prevãzãtorii poliþiºti l-au alcãtuit asasinului prezumtiv, dupã portretul sãu.
Dar Gheorghe Lala, ºtiþi cine este? Aþi auzit de el? Nu. Sau nu prea. Este destul de greu de fãcut legãtura dintre acest nume ºi portretul niciodatã vãzut pe aceleaºi ecrane, a celui care a trecut între cei drepþi, primind un glonte în inimã, de la cel pe care a încercat sã-l opreascã din acþiunea sa criminalã. Este simplul cetãþean cu spirit civic, care ºi-a pus impulsul de responsabilitate înaintea spiritului de autoconservare. E omul pe care nu l-a sfãtuit nimeni cã dacã în stradã se petrece o acþiune violentã, cel mai bun lucru pe care poate sã-l facã este sã nu se bage. Cum, dealtfel, procedãm cei mai mulþi dintre noi. Care nu ne bãgãm nici mãcar acolo unde nu ne pândeºte un pericol de calibrul celui care l-a trimis pe lumea cealaltã pe Gheorgle Lala.
Între douã reportaje despre crime, furturi sau violuri, s-a strecurat mai zilele trecute ºtirea înmormântãrii lui Gheorghe Lala. O înmormântare modestã, aºa cum a fost ºi omul. Preºedintele i-a acordat chiar ºi o decoraþie. Post mortem, bineînþeles. O decoraþie care nu le va þine nici de cald ºi nici de foame celor pe care Gheorghe Lala i-a lãsat în urma sa sã-l plângã ºi sã se întrebe de ce a trebuit sã se întâmple ce s-a întâmplat. Dacã cumva aþi prins aceste ºtiri, vã mai amintiþi dacã i-aþi vãzut fotografia? Dacã ºtiþi ceva despre el? Câþi ani avea, cu ce se ocupa, cum arãta? Despre Gorbunov ºtiþi deja o grãmadã de lucruri: câte tentative de omor a comis. Câte gloanþe a tras în cei pe care i-a jefuit sau a încercat sã-i jefuiscã. La cât a fost condamnat ºi cât a executat. Cum l-au prins la graniþã. Câte cereri de eliberare pe motive medicale a solicitat ºi cine i le-a aprobat ºi cum, pânã la urmã. Mai ºtiþi, desigur, cã era pasionat de lupte ºi cã în timpul evadãrii – cãci neîntoarcerea la puºcãrie la termenul acordat de judecãtor asta înseamnã – se antrena conºtiincios într-o salã de sport, visând sã devinã campion de K1. Una peste alta ºtiþi aproape tot ceea ce se poate ºti despre cel care s-a presupus a fi fost asasinul lui Gheorghe Lala. Cã n-a fost el, este o simplã chestiune de amãnunt. A fost altul, iar dacã poliþia va pune, totuºi, mâna pe el (poliþia pune deobicei mâna pe cei care se predau de bunã voie, ca sã-i caute e prea complicat) veþi afla în cel mai scurt timp, tot ce se poate ºti despre el: cine e, ce mãnâncã, ce frustrãri a avut în copilãrie, ce prieteni are ºi prin ce medii, dacã-i place borºul sau cârnaþii cu varzã, ce fac rudele lui apropiate ºi pe unde-a umblat în ultimii doi ani. Veþi afla tot ce n-o sã aflaþi vreodatã despre Gheorghe Lala, tipul acela care, în afarã de faptul cã a încercat sã împiedice un criminal sã omoare ºi sã jefuiascã, n-a fãcut nimic notabil în viaþa lui. Nimic în legãturã cu ce sã-ºi batã capul fãtucile cu microfoane în mânã ºi cu ambiþia de a afla primele tot ce se poate afla despre un criminal, devenit vedetã. Adicã ceea ce Gheorghe Lala n-o sã poatã deveni niciodatã...
Titlu: Ascensiunea lui Vanghelie mai poate fi opritã?
Nr Editie: 2424 Data: Saturday 07 February 2009
Agramat, lipsit de culturã ºi de maniere, primarul sectorului 5 se dovedeºte însã a fi o forþã în plan politic – mai precis în acela al negocierilor ºi aranjamentelor subterane care alcãtuiesc sau modificã raporturile de forþe din cadrul partidului. Acolo unde cultura ºi manierele conteazã mai puþin, în faþa presiunii exercitate de procentele electorale sau de dinamismul ºi eficienþa activiºtilor sãi.
De la autosuspendarea sa din partid, în 2004, ca urmare a presiunilor exercitate de mass media asupra preºedintelui de atunci al partidului, Adrian Nãstase, silit sã renunþe la serviciile unor „baroni” precum Bebe Ivanovici, Sarov, Mischie ºi Vanghelie, ºi când a intrat în cursa electoralã ca independent, câºtigând uºor un nou mandat de primar, Vanghelie a parcurs un traseu care a marcat, constant, întãrirea influenþei sale în partid. Dupã ce a scãpat de tutela lui Dan Ioan Popescu, în cadrul organizaþiei municipale, practic nu i-a mai stat nimic în faþã, astfel încât pretenþia sa de a candida pentru primãria Capitalei, în 2008, a apãrut multora drept fireascã. Defecþiunea lui Oprescu a modificat însã radical raporturile de forþe, fãcând evident faptul cã PSD nu are ºanse sã câºtige. Vanghelie s-a retras de bunã voie, lãsând locul pionului de sacrificiu Diaconescu, cel care avea mãcar de câºtigat un plus de notorietate. Dobândind tresele de comandant al trupelor din Capitalã, Vanghelie a început sã-ºi planteze oamenii apropiaþi în posturi-cheie, prin care putea sã controleze mai bine întregul ansamblu. Probleme i-a ridicat doar organizaþia de Ilfov, unde Oprea reuºise sã concentreze o bunã parte dintre adversarii lui Vanghelie. În ciuda rezultatelor slabe obþinute atât la locale cât ºi la legislative, Oprea a continuat sã rãmânã influent în partid prin cota de sprijin pe care i-o putea acorda lui Geoanã din partea cartelului baronilor locali, opus bateriei celor centrali. Un rãzboi surd s-a declanºat odatã cu competiþia pentru funcþiile ministeriale, în care s-a confruntat Oprea ºi unul dintre locotenenþii lui Vanghelie, Voicu. Între cei doi – ambii cu conexiuni notorii în lumea interlopã – a câºtigat la votul din BPN Oprea. Vanghelie însã a fãcut presiuni extraordinare pentru funcþiile de la nivelele inferioare, pe care însã Oprea le-a blocat cu opþiuni neîmpãrtãºite de conducerea partidului. Lucru care i-a fost fatal – tot Vanghelie fiind cel care a declanºat procesul de eliminare a acestuia.
Înaintea numirii unui alt candidat, Vanghelie s-a jurat cu cerul ºi cu pãmântul cã nu-ºi va mai propulsa oameni în aceastã structurã. Totuºi, Dragnea s-a trezit cu cele mai importante posturi din subordinea sa – prim adjunct, cu ordinea publicã ºi ºef al DGIPI – ocupate de doi dintre oamenii lui Vanghelie: Mincu Silvestru ºi Georgescu! Rezultatul a fost determinat de ºantajul lui Vanghelie la preºedintele Geoanã în perspectiva viitorului congres, în care soarta sa atârnã de dciziile grupãrii de baronii locali Vanghelie-Mazãre-Opriºan ºi companionii. Pus în faþa acestei situaþii, Dragnea a înþeles cã va fi nevoit sã lucreze sub controlul ºi cenzura lui Vanghelie ºi atunci a preferat sã invoce subfinanþarea bugetarã a ministerului pentru a se retrage într-un mod ceva mai onorabil.
PSD-ul se aflã într-un moment extrem de dificil pentru viitorul sãu. Neutralizat de Bãsescu prin intrarea la guvernare, partidul este în pericol de a fi acaparat, poate definitiv de structurile politico-mafiote constituite în filiale. Situaþie în care scindarea sa apare aproape necesarã, dacã nu inevitabilã.
Titlu: Cum ºi de cine a fost dusã de râpã pãdurea
Nr Editie: 2425 Data: Monday 09 February 2009
În 2008, pentru prima datã în istoria sa, Regia Naþionalã a Pãdurilor Romsilva nu ºi-a realizat obiectivele economice planificate – nici cifra de afaceri ºi nici beneficiile aferente. Profitul brut a înregistrat o scãdere de aproape 50 de milioane de lei faþã de 2007, care nici el n-a fost un an grozav. Dupã cum nu a fost nici 2006...
Exorturilee au scãzut ºi acestea dramatic, cu vreo 3,7 milioane de euro! Deºi îºi propusese sã nu se refere la „greaua moºtenire a trecutului”, noul director al Regiei, Florian Muntean, n-a putut sã evite consemnarea acestei realitãþi. Nici nu avea cum. Diplomat ºi realist, el a insistat în recentul sãu dialog cu presa asupra a ceea ce intenþioneazã noua echipã. ªi cum îºi propune sã scoatã Regia din marasmul economic - ºi nu numai – în care aceasta s-a bãlãcit în ultimii ani.
Cã Regia se ducea de râpã, s-a vãzut cu ochiul liber în ultimii ani. Primul care a pus umãrul, cu râvnã, este fostul ministru al Agriculturii, pãdurar de meserie, care pentru a putea gestiona direct ºi în interesul clientelei sale politice patrimoniul silvic, anumit la conducerea Regiei un om de paie, Maftei pe nume, care a asistat senin la toate manevrele incorecte dictate de ºeful sãu. Dupã ce Flutur cel iubitor de democraþi a fost aruncat peste bord de Tãriceanu, Regia a intrat pe mâna unui silvicultor dedat la nãravurile sectorului privat. Numindu-l pe Aldea – pentru merite politice, Tãriceanu n-a fãcut altceva decât sã punã lupul paznic la stânã. Unica preocupare a acestuia a fost sã vadã cum poate sã mai prãduiascã câte ceva din patrimoniul silvic, ºi aºa jumulit bine de cel de dinaintea sa. Interesat doar de business-ul sãu, Aldea a asistat senin la degradarea continuã a instituþiei ºi a relaþiilor interumane din cadrul acesteia, în paralel cu transformarea pãdurii, câtã a mai rãmas, într-un teritoriu al nimãnui, jefuit de oricine îºi propunea acest lucru. Ultimul din tripleta asta de demolãri a fost directorul Oros, un tip mai preocupat de politicã decât de pãdure care, din fericire a avut prea puþin timp la dispoziþie pentru a desãvârºi opera predecesorilor sãi.
Cei trei directori mai sus amintiþi ºi ministrul aviar se adaugã unei faune diversificate de prãdãtori pe douã picioare sau patru roþi cu tracþiune integralã care au declanºat o campanie necruþãtoare împotriva pãdurii odatã cu nefericita – ca sã folosim un eufemism – Lege Lupu – domnul acela rotofei care murea de grija codrului pe care dacã nu l-ar fi revendicat el ºi cohorta de moºtenitori – falsificatori – prãdãtori, ar fi avut mult de suferit de pe urma administrãrii de cãtre stat. A fost o lege pe care-mi permit sã o consider criminalã, prin modul în care a fost aplicatã ºi care a dus la distrugerea, pentru lung timp, a echilibrului natural al unei þãri care ºi aºa avea un deficit notabil faþã de media europeanã. Lãcomia, necinstea ºi indiferenþa au golit munþii de pãduri ºi au amplificat frecvenþa ºi efectele catastrofelor naturale. Dacã pânã prin 2004 aceste procese au mai fost, cumva, þinute în frâu, de atunci încoace nici mãcar aparenþele n-au mai putut fi salvate. Dintr-o companie profitabilã, care înregistra rezultate economice bune, Regia a ajuns falimentarã, în mai multe rânduri fiind în situaþia de a nu-ºi putea plãti angajaþii, câþi i-au mai rãmas dupã „ruperea” din patrimoniul sãu a pãdurilor retrocedate uneori corect, dar de cele mai multe ori freudulos ºi abuziv.
Evident, degeaba arãtãm acum cu degetul. Incompetenþa ºi reaua voinþã nu sunt sancþionabile în sistemul administrativ românesc. Sunt date de la Dumnezeu ºi aºa rãmân. Ce-ºi propune noua echipã a Regiei? Sã dreagã ce se poate drege. În primul rând sã împãdureascã tot ce se poate împãduri cu cheltuiala de rigoare (mai rentabil era sã se cumpere pãdure de la proprietari, dar au fãcut-o alþii înaintea Regiei, (italienii de pildã). Sã întãreascã paza împotriva tãierilor ilegale. Sã introducã rigoare în relaþia cu agenþii economici. Dar, mai ales, sã promoveze competenþa în persoanele care îºi preþuiesc cu adevãrat meseria...
Titlu: Mi(ni)sterul Turismului
Nr Editie: 2426 Data: Tuesday 10 February 2009
Încã de când Petre Roman îl considera drept unul dintre pariurile sale câºtigate, turismul a reprezentat una dintre necunoscutele majore ale economiei româneºti.
Înainte de 1989 domeniul se împãrþea între un serviciu social pentru oamenii muncii, care erau trimiºi sã-ºi refacã forþa de muncã în cãmine ºi cantine intitulate pompos hoteluri ºi restaurante ºi vânzarea pe valutã a unor servicii de acest fel pentru categoriile defavorizate din Occident, care puteau petrece în România un sejur pe mai puþini bani decât i-ar fi costat sã stea acasã, în ºomaj.
Aceastã moºtenire – de concepþie ºi de patrimoniu – a intrat rapid într-o acutã contradicþie cu rigorile economiei de piaþã. Primul care a înþeles ceva din aceastã ecuaþie a fost Cataramã, care, pe când era ministru, a lansat exploziva propunere de vânzare a hotelurilor de pe litoral cu un dolar. Înþeleasã strâmb, ideea a murit rapid, lãsând loc oneroaselor contracte de concesiune care au pus rapid la pãmânt baza materialã. Noroc cu bãieþii deºtepþi din turism care au mai salvat câte ceva, achiziþionând active pe mai nimic ºi dându-le, de regulã, alte destinaþii.
Existenþa unui minister al Turismului s-a datorat, pânã la urmã, doar efortului de debarasare a statului de acest patrimoniu pãgubos, iar singurul care a încercat sã facã acest lucru într-un mod transparent a fost Agathon, care a televizat licitaþiile pentru spaþiile de pe litoral.
Cãrei raþiuni se datoreazã reînfiinþarea acestui minister de cãtre cabinetul Boc? În condiþiile în care spaþiul de acþiune este extrem de redus, odatã cu ieºirea statului din dispozitiv, singura explicaþie rãmâne aceea cã doamnei Udrea trebuie sã i se dea o ocupaþie ºi aceasta a fost cea mai simplã ºi mai pe mãsura capacitãþilor domniei sale.
Chiar dacã prin aceastã decizie contrazice ferm intenþiile Executivului de a diminua cheltuielile guvernamentale (în loc de reduceri, s-a operat crearea a douã ministere – cu personalul ºi logistica de rigoare – doar pentru a plasa anumite obligaþii prezidenþiale), reputata specialistã în relaþii internaþionale (care a fãcut din Norvegia republicã, trãgând-o ºi în U.E.) a primit în dar o sinecurã în care nu face altcva decât sã-ºi dea cu pãrerea. Cel mai bun exemplu pentru crasa sa ignoranþã este acela cã în calitatea de ministru, dânsa acþioneazã ca un vânzãtor de servicii turistice (ea însãºi fiind un beneficiar al acestui efort, conflictul de interese nesensibilizând nici mãcar celebra A.N.I.) ºi nu ca un reglementator de cadru instituþional. Dansurile, plimbãrile cu sania pe pârtiile pe care prietenul Fluture aduce zãpada cu basculantele, lãcrimãrile la auzul Ciocârliei, nu ajutã cu nimic turismul ºi România. O ajutã doar pe doamna Udrea sã se dea în stambã ºi sã punã în evidenþã inutilitatea ministerului pe care-l gestioneazã de la Palatul Victoria sau de pe la Târgurile din strãinãtate, bune prilejuri de shopping ºi exhibare a toaletelor ministeriale.
Titlu: Navetiºtii lui Boc
Nr Editie: 2427 Data: Wednesday 11 February 2009
Existã o psihologie de navetist - a celui care undeva trãieºte ºi altundeva munceºte, care-ºi pãstreazã rãdãcinile ºi refuzã instictiv încadrarea într-un mediu pe care-l considerã ostil ºi temporar. Cea mai mare problemã o au, din acest punct de vedere, ardelenii, pentru care trecerea munþilor reprezintã cel mai adesea o aventurã extremã, pentru care nu se simt niciodatã îndeajuns de pregãtiþi. Eºuaþi - chiar la vârf – printre „mitici” ei vor cãuta întotdeauna sã-ºi construiascã un microclimat familiar în care sã se refugieze oridecâteori se simt excedaþi de o realitate peste puterea lor de înþelegere.
Emil Boc este navetistul politic emblematic. Dupã ce l-a lãsat Bãsescu preºedinte de partid, s-a împãrþit cum a putut între Clujul unde era primar ºi Bucureºtiul unde era partidul. Patru ani a fost mai mult în avion decât acasã sau în Modrogan ºi a încercat sã compenseze prin demersurile gospodãreºti angoasele de partid pe care i le provoca frecventarea muºuroiului dâmboviþean.
Odatã cu formarea alianþei de guvernare, viaþa lui Emil Boc s-a modificat dramatic. De data asta slujba de la Bucureºti este cu normã întreagã ºi refugiul pe meleagurile natale mai este posibil în weekend. Dacã n-a fãcut-o încã, va trebui sã-ºi gãseascã o casã în Bucureºti ºi sã-ºi aducã aici ºi cãþelul ºi purcelul, ºi ce mai are prin ograda sa de gospodar ardelean. Dar, prevãzãtor cum sunt mai toþi cei de dincolo de graniþa istoricã a Regatului, a început prin a-ºi clãdi refugiul uman: modulul de lucru. Speriat de ideea de a lucra cu oameni pe care nu-i cunoaºte ºi în care nu poate avea încredere (întotdeauna regãþenii ãºtia mai iuþi de minte sunt dispuºi sã te tragã pe sfoarã într-un fel sau altul), a început prin a-ºi mobila cabinetul cu secretari ºi consilieri „made in Cluj”. Nu mai puþin de opt oameni de încredere se pregãtesc sã-ºi facã bagajele pentru Bucureºti. Aici încep ºi contradicþiile dintre programul de guvernare al premierului ºi realitatea crudã. Plecând la drum ca un duºman înverºunat al risipei ºi al exceselor guvernamentale, ale cãror semne le descifreazã aproape zilnic, el însuºi devine un mare consumator al acestor fonduri! Cei opt colaboratori vor trebui sã primeascã case, sã li se deconteze cãlãtoriile, lucrând la Bucureºti ca într-o þarã strãinã. Fiecare consilier de Cluj va costa de 3-4 ori mai mult decât unul gãsit pe aici prin preajmã. Acestora li se adaugã droaia de clujeni numiþi în fruntea unor agenþii ºi instituþii centrale, care vor avea ºi ei regim de navetiºti de lux, încasând pe lângã leafã, diurnã ºi cheltuielile de cazare ºi transport. Dacã adãugãm la aceastã veritabilã risipã provocatã de un politician complexat ºi luxul creãrii a douã noi ministere pentru favoritele preºedintelui vom avea imaginea clarã a unui debut dezastruos, cel puþin din punctul de vedere autoritãþii ºi credibilitãþii demersului de austeritate.
Nu poate fi cuantificat efectul pe care-l va avea în mecanismele guvernamentale aceastã infuzie conºtientã de „stranieri”, care va genera conflicte, neînþelegeri, resentimente ºi psihoze de clan. Unul dintre posibilele rezultate l-am vãzut deja: cel care ar trebui sã devinã (va mai putea deveni, oare, în aceste condiþii?) purtãtor de cuvânt al premierului, ºi-a ºi dat în petec provocând un conflict într-un club de manele (omul are ºi gusturi alese) pe motiv de morgã de proaspãt demnitar...
Titlu: Berceanu a inaugurat drumul spre nicãieri!
Nr Editie: 2428 Data: Thursday 12 February 2009
Nerãbdãtor sã aibã ºi el o realizare în noul mandat, ministrul Berceanu a inaugurat cursa de Otopeni. Gestul a avut însã ºi o conotaþie polemicã: în disputa (politicã) legatã de accesul din oraº spre principalul aeroport al þãrii, foºtii guvernanþi au dat prioritate unui proiect prin care acesta ar fi fost conectat printr-un traseu mixt, subteran ºi suprateran, ale cãrui costuri se ridicau la foarte multe milioane de euro ºi ar fi durat câþiva ani. Cât au fost în Opoziþie, democraþii au insistat cã existã o soluþie mai rapidã ºi mai ieftinã: pe calea feratã. Oricum, linia existã ºi ea mergea pânã apropape de aeroport, fiind necesarã doar o legãturã suplimentarã.
Ei bine, Berceanu n-a mai dorit sã lungeascã aºteptarea ºi a dat drumul la tren pe traseul existent. Cursa pleacã din Gara de Nord ºi ajunge... nicãieri! Adicã pe un câmp din Baloteºti. Cei care reuºesc sã coboare din tren, dat fiind cã linia e pe un taluz destul de înalt, ar trebui sã se urce apoi într-un autobuz, care sã-i ducã pânã la terminalul de plecãri. Evident, aceastã trasbordare va trebui fãcutã trãgând de bagaje ºi cãrându-le pânã la autobuz, pentru a le descãrca apoi odatã ajuns la aeroport.
Este o soluþie sutã la sutã româneascã, iar dl Berceanu ar trebui sã primeascã o distincþie care sã-l fixeze pe tabloul de onoare al lucrului fãcut de mântuialã. Al lucrului neterminat sau prost gândit! Este o veritabilã strategie în care am devenit maeºtri. Noi suntem cei care facem autostrãzi de niciunde pânã niciunde, realizãm pasaje de nivel unde nu e nevoie de ele, asfaltãm unde trebuie spart pentru a se posta reþelele uitate ºi aºa mai departe.
Realizarea ministrului Berceanu este cu atât mai notabilã cu cât ea anuleazã orice idee de utilitate: sã dai 6 lei ca sã tragi ca disperatul de bagaje, schimbând de douã ori mijlocul de transport – trebuie sã fii handicapat sau masochist! Faci pe dracul în patru sã ai milionul pentru taxiurile lui Mitrea, sau renunþi ºi stai acasã! Mã întreb deja cine vor fi beneficiarii proiectului ºi cât de profitabil va fi el... (oricum, ministrul nu s-a hazardat sã facã pronosticuri în legãturã cu programul sau durata cursei).
La urma urmelor, existã o deplinã concordanþã în ceea ce fac miniºtrii pentru binele nostru. Problema aeroportului ºi a transportului cãtre ºi dinspre e una cronicizatã. Înainte de economia de piaþã, la aeroport mergeau autobuzele TAROM-ului. Nu zbura prea multã lume ºi câteva curse pe zi erau de ajuns. Dupã aceea, când lumea a început sã cãlãtoreascã liber, Otopeniul a devenit prada mafiei taximetriºtilor. Aceasta a fost lichidatã cu greu, de o altã mafie – cea a companiei care a câºtigat o licitaþie cu dedicaþie, fiind singura care avusese „prevederea” sã achiziþioneze exact acele maºini care erau prezente în caietul de sarcini.
În prezent, ei sunt singurii care au dreptul sã-þi ia milionul pentru o cursã. ªi au mari ºanse sã þi-l ia ºi de acum încolo, pentru cã între metroul lui Orban ºi trenul lui Berceanu nu e nici o deosebire: amândouã sunt la fel de fanteziste ºi nepractice. Amândouã sunt, însã, bune pentru momente festive, de dat la televizor.
Titlu: Destrãmarea mitului "Tãriceanu"
Nr Editie: 2429 Data: Friday 13 February 2009
Perceput mai ales ca bãiat simpatic ºi play-boy, cu pasiuni ºi interese în zona automobilisticã, Cãlin Popescu Tãriceanu a fost introdus în politicã de tatãl sãu vitreg, Amedeo Lãzãrescu, cel care nu-i acorda, totuºi, prea multe ºanse. Oricum, nu i-ar fi trecut prin cap venerabilului liberal cã fiul sãu adoptiv ar putea sã ajungã vreodatã preºedinte de partid ºi prim-ministru. Nu cred cã ºi-a imaginat aºa ceva nici chiar Cãlin Popescu Tãriceanu, mai ales dupã trecerea sa meteoricã printr-un guvern celebru pentru ineficienþa sa (Ciorbea) unde a ocupat pentru scurt timp postul de ministru al Industriei, fiind remaniat cu prima ocazie ºi cu renumele ca fiind cel mai slab ministru care s-a perindat pe la Palatul Victoria.
Viaþa are însã întorsãturile ei curioase. Când s-a format Alianþa DA, rolurile erau bine definite: Bãsescu urma sã meargã pentru ºefia Guvernului, iar Stolojan la preºedinþie. Numai cã s-a întâmplat ce s-a întâmplat: Stolojan s-a retras, Bãsescu a lãcrimat ºi s-au inversat rolurile, pentru cã sondajele, oricum, nu-i dãdeau prea multe ºanse preºedintelui liberal, iar Bãsescu era specialist în finiºuri electorale fulminante. ªi pentru cã „Dragã Stolo” devenise indisponibil pe toate planurile, locul sãu trebuia luat de cineva. Culmea este cã un partid aflat mai mereu într-o situaþie de exces, în materie de lideri, precum PNL-ul, s-a gãsit, de data asta, în imposibilitatea de a avea un înlocuitor marcant pentru Stolojan. Stoica nu mai dorea sã iasã în faþã, venerabilii se retrãseserã de frica CNSAS-ului, iar „bãieþii deºtepþi” preferau sã-ºi vadã de afaceri, mai întâi. Tãriceanu a apãrut, mai degrabã, ca o soluþie de avarie, decât ca o direcþie strategicã. Mediocritatea lui convenea ºi colegilor de partid, care gândeau cã le va fi uºor sã-l schimbe când lucrurile se vor liniºti, ºi lui Bãsescu, vãduvit de atribuþii executive în noua sa poziþie. Spiritul de echipã a Alianþei nu i-a supravieþuit prea mult lui Stolojan. Imediat dupã victoria în alegeri, democraþii au simþit cã trebuie sã refacã handicapul raportului de forþe convenit pentru alegeri, iar Bãsescu a decis cã trebuie sã preia conducerea ºi sã-i îndrume paºii necoptului premier pe drumul cel bun. Numai cã, între timp, paºii acestuia fuseserã deja deciºi de „grupul de interese” care fiinþa de multã vreme, dar pe care Elena Udrea l-a dat în vileag abia dupã celebra întâlnire de la Snagov. Pe tot parcursul ascuþirii „luptei de clasã” dintre palate, având ca motiv, mai întâi, refuzul lui Tãriceanu de a demisiona pentru a se putea face alegeri anticipate (care ar fi adus PD-ul pe prima poziþie!), iar apoi disputele tot mai acute dintre membrii celor douã partide din guvern, rezolvate doar de eliminarea finalã a democraþilor de la guvernare, poziþiile celor doi au devenit ireconciliabile.
În tot acest interval Tãriceanu a beneficiat de o percepþie publicã avantajoasã, el apãrând ca cel care se opune tendinþelor totalitare ale unui preºedinte avid de putere. Premierul a fãcut constant impresia unei persoane ponderate, dornice sã evite scandalurile, dar care în final nu se lasã cãlcatã în picioare ºi care se dedicã rezolvãrii problemelor reale ale guvernãrii, în timp ce preºedintele nu face altceva decât sã caute scandal cu lumânarea.
„Afacerea Sterliner” este cea care ridicã vãlul de pe mitul „Tãriceanu” ºi poate avea ca rezultat dinamitarea întregii sale cariere politice. Apare, astfel, mai limpede faptul cã Bãsescu nu vorbea aiurea când pomenea de „grupurile de interese” cãrora le era aservit ºeful Guvernului. Probabil începe sã se înþeleagã faptul cã în spatele declaraþiilor ºi a formulelor de lucru ale premierului se ascundea o adevãratã „industrie” menitã sã aducã profituri premierului ºi prietenilor sãi, din zone esenþiale ale economicului, mai puþin accesibile marelui public. Aparatul guvernamental lucra din greu, producând reglementãri care nu aveau alt scop decât sã legalizeze loviturile de maestru ale „bãieþilor deºtepþi”, dintre care mulþi erau puºi chiar pe posturi-cheie din aparatul guvernamental.
Tãriceanu apare acum ca organizatorul din umbrã al unui jaf sistematic, a cãrui amploare va putea fi estimatã doar dupã ce vor fi scoase la luminã alte manevre oculte derulate în spatele uºilor închise. În aceastã perspectivã, corupþia de pe vremea lui Nãstase începe sã aparã ca o treabã de amatori, lipsitã de abilitatea ºi de curajul de a da adevãratele „tunuri”.
Titlu: Coliba unchiului Boc
Nr Editie: 2442 Data: Saturday 28 February 2009
Caracterizat prin modestie ºi supunere, pânã sã vinã aceastã explozie care l-a propulsat în vârful administraþiei ca prim ministru, acum Emil Boc dã zilnic semne de schimbare.
Singurul lucru care nu se modificã din personalitatea sa este aplombul ºi convingerea cu care pledeazã pentru cauze pe care mai ieri le veºtejea cu entuziasm. Las la o parte principiile juridice, unde când era în opoziþie credea cu totul altceva decât atunci când a ajuns la putere. Este vorba despre cele morale: respingerea fermã a corupþiei ºi a abuzului în portretul-robot al posibililor sãi colaboratori, sau a nepotismului ºi favoritismului în lucrul cu subordonaþii.
De când a venit la Palatul Victoria, Emil Boc lucreazã cu conºtiinciozitate ardeleneascã la construcþia unui „clan”, dupã toate regulile clasice. Dã afarã 150 de funcþionari ai Cancelariei, pe motiv cã au fost angajaþi politic de fostul premier ºi îi înlocuieºte cu alþi 150 dedicaþi politic sie ºi partidului sãu. Desfiinþeazã douã organisme importante de control, justificându-se prin faptul cã membrii acestora nu s-ar putea achita de sarcini atunci când ar avea de verificat clienþi ai fostei puteri, dar nu ne dã nici un indiciu asupra modului în care noii controlori se vor comporta atunci când vor avea de-a face cu clientela noii puteri. Prins cu ocaua micã atunci când o rubedenie cu acelaºi nume e gãsitã printre duiumul de consilieri aduºi de la Cluj, susþine fãrã sã clipeascã cã habar n-are cum a ajuns aceasta acolo ºi cã, de fapt, nici nu prea îi este rudã, fiind doar o nepoatã de-a cincea spiþã. Premierul Boc, odatã intrat în pâine, se dovedeºte mai creativ decât Nãstase ºi Tãriceanu luaþi la un loc: critic acerb al puzderiei de consilieri de la cabinet, el nu numai cã-i înmulþeºte pe aceºtia exponenþial, aducându-i cu cheltuieli înmulþite tocmai din Clujul natal, dar ºi inventeazã noi categorii de personal: fostul sãu ºofer devine secretar, iar în momenclator apar, alãturi de consilieri ºi secretari personali, curierii personali! Adicã ãia care de colo-colo câte ceva ºi care trebuie musai sã poarte eticheta noului stãpân.
Palatul Victoria devine un fel de „colibã a unchiului Boc”, în care-ºi gãseºte adãpost pe bani buni aproape toatã primãria de la Cluj, alãturi de nenumãraþi alþi foºti colegi, vecini ºi cunoºtinþe, selecþionaþi – bineînþeles – pe criteriul competenþei absolute. Marele adversar al politizãrii aparatului de stat a devenit marele promotor al principiului stalinist „cine nu e cu mine e împotriva mea, iar cine e cu mine rãmâne pe drumuri!”.
Spor la treabã, domnule unchi!
