Titlu: De ce trag clopotul, Traiane?
Nr Editie: 2875 Data: Tuesday 13 October 2009
Dupã ce a stat aproape trei ani în nemiºcare, ca simplu memorial, pentru toate bisericile demolate de Ceauºescu – dupã cum fusese ºi proiectul iniþiat de Rãzvan Theodorescu, pe atunci ministru al Culturii – biserica de la Cotroceni a cunoscut o veritabilã agitaþie, demarându-se lucrãri de finisaje ºi de dotare cu mobilierul bisericesc aferent ( altarul original se aflã la Muzeul de Artã).
Nu se ºtie exact a cui a fost ideea, în orice caz nu a preºedintelui, care pe vremea aceea nu-ºi vedea capul de treabã, prins în agitaþia suspendãrii, referendumurilor si alegerilor. Acel cineva însã s-a gândit foarte bine: redarea bisericii circuitului de credincioºi ar da semnalul pozitiv alegãtorilor: în timp ce liber-cugetãtorul Iliescu s-a mulþumit cu o operaþiune formalã, de restituire, pravoslavnicul Bãsescu va reda lãcaºului sufletul de care avea nevoie. Faþã de cheltuiala pentru refacere, cea dedicatã dotãrii n-a fost excesivã: câteva milioane de lei, din bugetul preºedinþiei, dublat la finele anului trecut tocmai în astfel de scopuri. Cã sfinþirea bisericii a avut loc doar cu ceva mai mult de o lunã înaintea alegerilor prezidenþiale, este o simplã întâmplare: acum s-au terminat lucrãrile ºi sfântul locaº a fost gata sã-ºi primeascã binecuvântarea.
Si, ca sã mânjeascã semnificaþia unui moment înãlþãtor, cu mâncãtorii dintre ale lumeºti, niºte g…azetari s-au gãsit sã facã caz de faptul cã pe clopotul bisericii era înscris, pe lângã numele ctitorului ºi cel al patriarhului Daniel, ºi acela al lui Traian Bãsescu. Pentru a purta pentru vecie (ori pânã la vreun alt demolator?) numele celor care au fãcut posibil acest gest. „Habar n-am ce scrie pe clopot!”- a replicat preºedintele strâns cu uºa. „Mi s-a spus cã aºa e obiceiul!”- a mai adãugat, vizibil surprins, preºedintele, când i s-a pus întrebarea. „Ce plãcuþã? Habar n-am!” – a mai spus dânsul când a fost întrebat ºi despre placa memorialã ce fusese fixatã în zidul bisericii în 2008, când s-a înãlþat aceasta, ºi pe care figurau numale patriarhului Teoctist ºi al preºedintelui Iliescu.
Eu îl cred. Nu e treaba unui preºedinte sã dea altfel de indicaþii. Nu-l vãd spunând: „Scoateþi naibii placa aia cu Iliescu”. Dupã cum nu le-a spus nici celor de la Bruxelles, când înaintea primei sale vizite la sediul Delegaþiei Române pe lângã UE, gazdele au dat jos placa pe care scria cã aceasta fusese datã în funcþiune prin grija ºi cu participarea lui Adrian Nãstase. ªi la Bruxelles ºi la Cotroceni au acþionat spiritele slugarnice ale unor colaboratori prea îndatoraþi pentru a nu face tot ce pot spre a-i fi pe plac stãpânului.
Nu. Traian Bãsescu nu e ctitor al bisericii Cotroceni. Ar putea fi cel mult ctitorul Cramei, datã în folosinþã în mandatul sãu ºi cu contribuþia lui Voronin, dupã ce acelaºi Iliescu, ºi nebãutor pe lângã ateu, o ignorase vreme de vreo zece ani.
De ce trag clopotul cu numele tãu, Traiane? De frânghie, bineînþeles.
Titlu: "Capul lui Boc vrem!"
Nr Editie: 2879 Data: Saturday 17 October 2009
"Capul lui Boc vrem!" - se strigã în aula Parlamentului (sau cel puþin aºa li se pãrea unora) ºi, în sinea lui, preºedintele spunea: Îl vreþi? N-aveþi decât! Noul Lãpuºneanu a oferit pe tavã capul sfetnicului sãu Moþoc-Boc plebei parlamentare însetate de sânge politic.
Este binescunoscut modul pragmatic în care Traian Bãsescu se foloseºte de cei din jurul sãu, abandonându-i fãrã nici un regret atunci când nu mai are nevoie de ei. A dovedit-o, în primul rând, cu Roman, cel care a fãcut dintr-un marinar de uscat, un politician de vreme de furtunã, trãgându-i scaunul de ºef de sub fund exact în momentul în care s-a simþit pe val. A dovedit-o când ºi-a expediat pe „centurã” câþiva dintre cei mai apropiaþi colaboratori, când ºi-a vãzut sacii în cãruþã. A dovedit-o cu multe alte prilejuri când s-a debarasat fãrã nici un regret de persoane care începeau sã-l incomodeze.
Boc pãrea un caz aparte. Datoritã firii sale extrem de ascultãtoate ºi a uºurinþei de a fi dirijat, el a avut prioritate în faþa unor reprezentanþi ai partidului cu vechime ºi autoritate mai mare. I-a predat ºefia partidului de formã, el continuând sã conducã cu mânã de fier acþiunile acestuia. L-a fãcut chiar premier (deºi iniþial nu a avut de gând) când Stolojan a defectat pentru a doua oarã într-un moment crucial. Cariera de nouã luni de premier a lui Emil Boc s-a împletit între douã personaje: unul reprezentat de bãiatul simplu de la þarã, care dã cu coasa când are timp, care n-are orgolii ºi nici nu þine cu tot dinadinsul sã se îmbogãþeascã (ºi-a adus doar o nepoatã, la Bucureºti, pe lângã Cabinet) ºi ale cãrui demersuri apar publicului ca oneste ºi pozitive. Boc este, probabil, doar al doilea politician (dupã Iliescu) pe care lumea nu-l vede preocupat de propria sa cãpãtuialã ºi de manevre oneroase de îmbogãþire. Dar existã ºi un al doilea Boc pe care publicul nu mai este tentat sã-l judece cu îngãduinþã: demagogul Boc, care turuie pe nerãsuflate lecþii predate de alþii, care pledeazã cu aceeaºi convingere pentru puncte de vedere diametral opuse, care trece nonºalant peste ceea ce susþinuse ieri, în pledoariile pentru ce voia sã facã azi. Ombilicul care-l leagã indestructibil de ºeful sãu este motivul pentru care recenta cãdere a guvernului sãu nu a stârnit în electorat vreun regret. Nici satisfacþie, ca în Parlament, dar nici regrete. Emil Boc iese din istoria la vârf aºa cum a intrat: mânat de alte voinþe ºi interese. Are dreptate fostul premier când spune cã nu s-a agãþat de putere. Nici nu avea cum. Vrerea sa a contat întotdeauna prea puþin în faþa directivelor pe care le-a urmat cu maximã conºtiinciozitate. Deºi a pierdut ºefia Guvernului, Boc va pãstra preºedinþia partidului atâta timp cât Bãsescu este convins cã nu are a se aºtepta din partea sa la vreo surprizã. Paranoia puterii îl face pe orice deþinãtor al acesteia extrem de suspicios la intenþiile subordonaþilor de a lua locul ºefului. Boc n-ar fi în stare nici sã gândeascã la aºa ceva, iar Bãsescu ºtie foarte bine acest lucru.
Egal cu sine însuºi de-a lungul celor nouã luni, dupã care a avortat un guvern care nu avea cum sã supravieþuiascã testului electoral, Boc a pierdut puncte importante de imagine cu ultima sa prestaþie din Parlament, din ziua moþiunii: mai mult ca oricând, pledoaria sa comic-pateticã a fost atunci golitã de orice conþinut prin forþarea inutilã a unor argumente care nu þineau ºi care-l fãceau sã parã disperat de ceea ce i se întâmplã. Deºi nu era deloc...
Titlu: "Guvernul politic" - din cinci paºi
Nr Editie: 2880 Data: Monday 19 October 2009
Spuneam într-un comentariu anterior, ca cine-ºi închipuie cã gestul care a declanºat criza a fost o toanã de-a lui Boc, se înºealã profund. Totul a fost pus la punct în cele mai mici amãnunte, ca într-o campanie militarã. Au fost analizate reacþiile ºi contrareacþiile la fiecare dintre acestea ºi s-a stabilit „drumul critic” care sã conducã la ceea ce dorea preºedintele cu toatã ardoarea: înlocuirea unui guvern de coaliþie cu unul monocolor, chiar în condiþiile în care acesta din urmã nu beneficia - aparent cel puþin - de susþinerea parlamentarã necesarã. „Guvernul Blaga” a fost copt în laboratoarele Cotroceniului încã din ziua în care Emil Boc a spus cã nu-l mai vrea pe Nica. ªi lucrurile s-au desfãºurat exact aºa cum s-a prevãzut, ceea ce înseamnã, pe de o parte, cã reacþiile Opoziþiei erau extrem de previzibile, iar pe de altã parte cã în politica româneascã funcþioneazã dominaþia, nu separaþia puterilor.
„Guvernul politic” s-a nãscut din cinci paºi. Primul a fost anunþul revocãrii lui Nica. S-a mizat enorm pe orgoliul ºi pe lipsa de subtilitate a pesediºtilor. Dacã aceºtia n-ar fi intrat în joc ºi-l înlocuiau pe Nica, poate cã ºi azi erau la guvernare, cu toatã armata lor de oameni puºi pe posturi cu atâta trudã. Dar „prostãnacii” au reacþionat exact aºa cum se aºtepta Vulpoiul de la Cotroceni: în buna lor tradiþie, de la Bivolaru încoace, au fãcut zid roºu în jurul nefericitului vice premier ºi ministru de Interne. Pasul doi a fost numirea lui Blaga în locul lui Nica – de fapt pasul esenþial în perspectiva alegerilor care nu puteau fi lãsate pe mâna lui Vanghelie, cel care-ºi trâmbiþase cu atâta lipsã de de precauþie „succesurile” în penetrarea dosarelor de la „doi ºi-un sfert”. Pasul trei a fost numirea de miniºtri interimari la portofoliile lãsate libere de social-democraþi ºi pregãtirea urmãtorilor paºi. Tot doar naivii ºi-ar fi putut închipui cã dupã aceste afronturi în serie, replica celor jigniþi în cele mai sfimte sentimente ale lor s-ar fi lãsat aºteptatã. La moþiuneBoc a fost sacrificat cu sânge rece de preºedinte, conºtient de uzura acestuia ºi de convingerea unanimã cã nu este decât un instrument, ºi nu o persoanã cu idei ºi decizii proprii. Pasul patru a fost acceptarea deciziei democratice a Parlamentului ºi nominalizarea de formã a unui nou premier. Bãsescu le-a mai fãcut o surprizã adversarilor sãi - cãrora le-a oferit, totuºi, satisfacþia de a se da cocoºi la consultãrile de la Cotroceni, când i-a ascultat cu rãbdarea pe care n-a mai avut-o niciodatã - ºi s-a prefãcut cã ar lua în consideraþie oferta cu Johannis, deºi era clar (cel puþin din declaraþiile anterioare), cã diversiunea sa fusese deja orchestratã. ªi tocmai când Geoanã, Antonescu ºi (oare?) Marko credeau cã se va îndoi în faþa miraculosului consens, prin darea încã unui rãgaz, el deja semna decretul de numire a lui Croitoru, un „iepure” scos din joben pentru deplina derutare a Opoziþiei. Pasul cinci îl constituie prezentarea celui însãrcinat, cu adevãrat, cu formarea noului cabinet, în care vor figura toþi miniºtrii actuali, plus încã vreo câþiva democraþi de nãdejde, în faþa Parlamentului dupã ce, cu orgoliul lor de învingãtori liderii Opoziþiei au respins oferta „Croitoru”. De aici înainte lucrurile sunt clare: urmãtoarea nominalizare va fi una politicã - ºi preºedintele cu frica Constituþiei o þine langa cu ideea cã nu face altceva decât sã o respecte prin nominalizarea unui reprezentant al partidului cu cele mai multe mandate în Parlament. Între timp, rândurile majoritãþii se vor fi rãrit semnificativ iar perspectiva unor alegeri anticipate, pe care le trâmbiteazã acum Geoanã ºi Antronescu, vor da fiori multora dintre ocupanþii aulei parlementare.
Au toate acestea vreo logicã? Una foarte clarã: Bãsescu nu-ºi putea permite sã lase alegerile pe mâna lui Nica sau, mai rãu, ale unui guvern pe care nu l-ar fi putut controla. Aceasta este miza cea mare. Ce urmeazã, aproape cã nu mai conteazã. Chiar dacã - sau mai ales - este vorba de anticipate...
Titlu: "Fiul lui Papa" are bugetul mic (dupã remuneraþie....)
Nr Editie: 2882 Data: Wednesday 21 October 2009
„Nu sunt om politic. Îmi displace aceastã categorie de oameni datoritã absenþei totale a ceva în cap, afarã de idei fixe ºi nebuloase”.
Afirmaþia aparþine lui Papa. Care Papa? Tatãl fiului sãu – Alexandru Paleologu. Nu ºtiu dacã atunci când a rostit aceste cuvinte avea în faþã, ca prototip, propria sa progeniturã, Toader. O potrivealã mai mare ca asta cu greu mai poate fi imaginatã. Pentru cã, iatã, ce idei are în capul sãu regretabilul ministru al Culturii. Cu un prilej festiv recent, el face urmãtoarea ºi stupefianta declaraþie: „E o activitate minunatã sã tai panglici. Îmi place grozav sã tai panglici. Mã pricep foarte bine la tãiat panglici. Am o mare pasiune pentru tãiat panglici. Pentru cã tãiatul panglicilor este simbolul unei munci, fãcute de alþii, înainte” . Declaraþia, imortalizatã pe peliculã, a fost fãcutã în faþa unei asistenþe siderate, care nu ºtia ce sã creadã despre cel care debita cu seninãtate un text care nu semnifica decât – vorba lui Papa – absenþa totalã a ceva în cap. Dealtfel, fiul lui Papa este cel care, cu un alt prilej, declara cu seninãtate: „Filosofia mea politicã este sã calc lumea pe nervi”.
Consecvent acestui crez, Toader Paleologu nu face, de vreo nouã luni încoace, altceva decât sã calce lumea pe nervi. Pe cei din minister, pe cei de la partid – tot mai îngrijoraºi de gafele pe care le produce într-un ritm susþinut, pe primul sãu ministru – la ale cãrui urechi a ajuns o altã cugetare profundã a fiului lui Papa: „ Sã fii ministru în România înseamnã sã cheltui 80% pentru evitarea unor dobitoci!” . Probabil cã nu întâmplãtor, când s-au retras miniºtrii PSD, singurul ministru pedelist care nu a mai primit ºi un al doilea portofoliu provizoriu a fost „prostul clasei” – Paleologu.
Trebuie sã recunoaºtem cã dacã s-ar face un clasament al incompetenþei în Guvernul Boc, cununa de lauri ar trebui aºezatã pe creºtetul fiului lui Papa. Oferindui-se în plus ºi un alt premiu: pentru cel mai caraghios ipochimen care a primit, ca pleaºcã, o funcþie de ministru. De ministru cu minte puþinã ºi cu buget pe mãsurã. ªi aici, fie-mi permis sã fac recurs la o altã zicalã celebrã a demnitarului care ºi-a instalat în camera de odihnã de la minister un consilier intim pe probleme de...modã: „ Dacã ai buget mic, mãcar sã calci cât m ai multã lume pe nervi!” .
Paleologu fiul ºi-a fãcut planul. A cãlcat destulã lume pe nervi. Ar fi cazul sã ne lase sã ne vedem de ale noastre. ªi el de ale lui...
Titlu: Bãtãlia pentru locul 2!
Nr Editie: 2883 Data: Thursday 22 October 2009
Este vremea sondajelor. Ultimul - cel al Companiei de Studii Sociologice ºi Branding (CCSB) fixeazã starea de dinaintea moþiunii de cenzurã a „pacientului” electoral. Efectele moþiunii se vor vedea, cu siguranþã, în urmãtorul sondaj.
Sã notãm deocamdatã cã: numãrul celor care considerã cã þara merge într-o direcþie greºitã se mãreºte, cu dificultãþile generate de crizã ºi de proasta guvernare. 71% dintre subiecþi ºtiu acest lucru, deºi nu prea au habar care ar fi direcþia cea bunã. N-au habar, însã, nici guvernanþii, aºa cã n-are rost sã ne agitãm prea tare pe aceastã temã perpetuã. Evident însã cã principalul subiect al sondajelor îl constituie alegerile prezidenþiale de al cãror tur 1 ne mai desparte doar o lunã. În aceastã sãptãmânã se depun ultimele candidaturi la BEC, iar numãrul competitorilor apare deja mai mic decât la celelalte scrutinuri. Poate cel mai mic-ºi prin faptul cã unul dintre posibilii candidaþi care îºi fãcuse o pre-campanie zgomotoasã a ajuns în cãtuºe (Nati Meir). Sunt vreo 5-6 candidaþii care îºi vor împãrþi procentele dupã un „algoritm” cunoscut doar de alegãtori: ºefii principalelor partide parlamentare, sau europarlamentare, plus un independent. În calcul intrã Traian Bãsescu, Mircea Geoanã, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Kelemen Hunor, Corneliu Vadim Tudor ºi George Becali.
Bãtãlia din 22 Noiembrie se dã pentru cel de-al doilea loc care duce la turul 2. Bãsescu rãmâne instalat cu destulã autoritate pe prima poziþie ºi sondajul CCSB confirmã acest lucru. ªi mai confirmã unul: dacã în Septembrie un sondaj BCS îl credita cu cel mai scãzut procent(30,5%), acum mai câºtigã douã puncte ºi jumãtate (33%). Trendul preºedintelui în exerciþiu a fost, însã, negativ în tot cursul anului: el a scãzut, de la un maxim de 59% în Februarie (INSOMAR), la acest 33% sub care probabil nu mai poate coborî, acesta fiind practic ºi scorul partidului sãu. A doua poziþie este ocupatã de Mircea Geoanã, cu 22%, ceea ce consolideazã statutul sãu de „candidat remorcã”. Pentru prima datã în istoria PSD-ului (sub diversele sale nume anterioare), candidatul la preºedinþie are un scor inferior partidului (PSD+PC-31% în acest sondaj), nemaifiind tradiþionala locomotivã. Standardul lui Geoanã din acest an a fost extrem de variabil: de la un minim de 9% în Ianuarie (CCSB), la un maxim de 29,6% în Septembrie (INSOMAR), pentru a se stabiliza acum cu 11 procente în spatele lui Bãsescu. Suficient, însã, pentru a accede în turul 2. Cu adevãrat spectaculos evolueazã Crin Antonescu. Prima sa niminalizare în sondaje este de prin Iulie (CURS) cu 20%. S-a învârtit în jurul acestei valori, stabilizându-se acum la 16%, la egalitate cu Sorin Oprescu, aflat într-o evidentã ofensivã. Oprescu avea tot atât în Ianuarie (CCSB) când nu se ºtia precis dacã va candida. În Iulie, CURS îl acreditase cu 6%.Din Septembrie a început sã urce: 12%, apoi 14% în debutul lui Octombrie ºi acum 16%. Ca ºi în cazul lui Antonescu, Oprescu poate sã câºtige puncte de pe urma moþiunii de cenzurã.
Ce ne aratã - ca cea mai importantã concluzie, acest sondaj comandat de Informatia.ro (AMOS News)? Cã în luna care rãmâne cea mai aprigã bãtãlie se va da între trei candidaþi pentru locul care duce în turul 2. ªi care poate da cîºtigãtorul. Pentru cã cã acelaºi sondaj aratã cã în 6 Decembrie ºansele lui Traian Bãsescu scad vizibil: el ar putea câºtiga clar (52-47) doar în faþa lui Antonescu; cu Geoanã s-ar afla la egalitate (50-50), iar Oprescu l-ar surclasa (52-48).
Sunt speculaþii de sondaj. Care nu pot substitui votul poporului. Mai exact, al 41% din poporul cu drept de vot...
Titlu: "Rãzboiul rece" româno-român
Nr Editie: 2884 Data: Friday 23 October 2009
Odatã cu debutul „cincinalului Bãsescu”, între puterile statului a coborât o „cortinã de fier” care a transformat România într-un teatru de rãzboi rece – între ambiþiile autoritariste ale preºedintelui, de o parte, ºi orgoliul parlamentarilor ºi al partidelor, de cealaltã. Funcþia constituþionalã de mediator al ºefilor statului s-a pierdut în ceaþã ºi scandalurile s-au þinut lanþ într-o Românie ce pare tot mai de neguvernat ºi în care nimeni nu renunþã la poziþiile sale.
„Rãzboiul rece” a început odatã cu refuzul lui Tãriceanu de a demisiona pentru a se face alegerile anticipate dorite de preºedinte. Breºa din alianþa pe care aceasta o adusese la guvernare conform manierei proprii de lecturã a Constituþiei s-a adâncit, adãugând în disputã forþe care pânã atunci se rezumaserã la rolul de simple spectatoare. Trei ani ºi ceva a rezistat la guvernare cel mai fragil Executiv (ca suport parlamentar) în faþa atacurilor succesive venite dinspre Cotroceni. Este meritul lui Traian Bãsescu de a fi realizat o majoritate parlamentarã ce-i lipsise la guvernare (de unde ºi apelul la „soluþia imoralã”) ºi care n-a ezitat, când a avut prilejul, sã-l suspende. Dealtfel, preºedintele-jucãtor a reuºit douã performanþe – democratice – care nu fuseserã încã înscrise în jurnalul de bord al României: prima suspendare a unui preºedinte, ºi primul guvern trântit printr-o moþiune de cenzurã. Ca ºi în precedenta guvernare, Bãsescu a creat ºi acum o majoritate în Opoziþie, care îi blocheazã orice miºcare. Cu toate acestea nu renunþã. Cum nu renunþã nici adversarii sãi. „Cursa înarmãrilor” se înteþeºte, fiecare parte adãugându-ºi, în arsenalul strategic noi „arme” de distrugere în masã. A refuzat Parlamentul organizarea Referendumului? Nu-i nimic, preºedintele îl va face! Nu voteazã Parlamentul Guvernul Croitoru? Nu-i nimic, preºedintele va însãrcina un alt personaj sã facã guvernul. Îl va trânti Parlamentul ºi pe acesta? Nu-i nimic, dacã câºtigã alegerile, preºedintele dizolvã legislativul. La fiecare loviturã, partea adversã rãspunde cu o contraloviturã: vrea „alianþa ticãloºitã” PSD-PNL (ungurii sunt menajaþi! De ce oare?) sã aibe premier? Sã se ducã la tribunal ºi sã se înscrie. ªi în 2014 vor putea veni cu premierul lor!
„Rãzboiul rece” politic continuã. Pânã când þara va fi fãcutã praf ºi pe ruinele ei se va ridica învingãtorul. Dacã va fi vreunul...
Titlu: Generalii armatei de aþe, mingi ºi tomberoane!
Nr Editie: 2885 Data: Monday 26 October 2009
Dintr-un foc, pe ultimii metri ai mandatului actual, Traian Bãsescu a îmbogãþit palmaresul armatei române cu nu mai puþin de 55 de generali. Cred cã dacã-i luãm la numãrat pe militarii pe ai cãror umeri atârnã, din greu, stele, vom ajunge la un rezultat care ne calificã drept una dintre cele mai gradate armate din lume. ªi una cu cei mai mulþi comandanþi pe cap de ostaº.
Miºcarea nu e nici nouã, nici neobiºnuitã. În mod tradiþional, la finele mandatului, preºedinþii noºtri ne-au obiºnuit cu aceastã veritabilã ploaie de stele. Nu mã îndoiesc de faptul cã unii dintre cei avansaþi au merite reale, sau cã existã anumite mecanisme ale vieþii de militar care se cuantificã în aceste avansãri. Oricum, de când am intrat în NATO, rândurile gradelor superioare s-au mai subþiat. O armatã care s-a „concentrat” la doar vreo 100.000 de cadre nu mai poate avea, în mod logic, acelaºi numãr de ofiþeri superiori pe care-i avea când erau un milion.
Ce este ciudat în acest ultim val de avansãri (a unor militari aflaþi deja sau trecuþi în rezervã) este profilul profesional al câtorva dintre ei. Unul este Gabriel Oprea, care a atins, mulþumitã preºedintelui Bãsescu, cel mai înalt grad din armata românã: general cu 4 stele! Ca ºi Talpeº ori Stanculescu,sau ca alþi militari de profesie. La ce se rezumã militaria lui Oprea? La câþiva ani de intendenþã! Probabil cã nici poziþia de drepþi corectã nu ºtie sã o mai ia (s-a vãzut din episodul numirii sale ca ministru de Interne, când a considerat cã poate sã le dea cu flit ºefilor de partid mai mici in grad). Ce merite deosebite recompenseazã aceastã avansare? Ce performanþe, dacã nu militare, civile mãcar?
La fel ºi Puiu Iordãnescu. Fotbalist de mare talent, antrenor de succes, acesta-ºi datoreazã tresele întâmplãrii de a fi jucat pentru „Steaua”. Dacã juca la Minerul Lupeni, avea praf de cãrbuni în buzunare. Aºa, e ditmai generalul de brigadã. Cum a ajuns aici? Ce-a fãcut în in afara gazonului, in calitate de parlamentar? Ce discursuri a þinut, ce iniþiative legislative a avut? În afara unor cruci pravoslovnice, dom’ Puiu nu prea ºtie sã facã altceva decât sã îndeplineascã ordinele superiorului sãu Oprea. Atunci de ce-a fost avansat?
ªi mai curioasã e chestia cu primarul Onþanu, despre care nimeni nu prea ºtia cã purta epoleþi ºi pe hainã, nu doar la maieu. Meritele sale militare s-au pierdut în negura timpului. Cele civile sunt evidente: e un primar priceput sã tragã foloase din orice pentru Sector ºi pentru sine. Dar sã fie fãcut general, aºa peste noapte, si de doua ori intr-un an, e un lucru care poate sã-i streseze pe colegii sãi primari: ce face el în plus? Aliniazã tomberoanele? Dã ordine de zi funcþionarilor din primãrie?
Mã întreb, cu groazã, ce ne facem dacã vine naibii vreun rãzboi ºi cei trei generali vor fi puºi în fruntea trupelor, sã le conducã spre victorie...
O explicaþie pentru aceastã situaþie existã totuºi, deºi nu sunt sigur pe ea. Sã aibe vreo legãturã aceste avansãri cu faptul cã au fãcut dreapta’mprejur ºi au întors armele – într-o frumoasã tradiþie – pentru a lupta alãturi de inamicul de ieri? Adicã cel care i-a avansat?
Titlu: Referendum? D.A.!
Nr Editie: 2886 Data: Tuesday 27 October 2009
În fierberea declanºatã de debutul oficial al campaniei electorale, povestea „guvernului de picã” al premierului delegat Croitoru pare sã intre într-un con de umbrã. Cu toatã curiozitatea stârnitã de siguranþa cu care unii lideri democraþi anunþã cã guvernul de probã va trece de examenul Parlamentului (sã conteze oare, atât de mult, tresele puse de Bãsescu pe umerii generalilor dezertori?) sentimentul general este cã, asemenea Guvernului Boc, ºi acesta va fi trântit de votul majoritar ºi cã, oricum, nu se va putea vorbi de un alt guvern decât dupã alegeri.
Sã vorbim, deci, despre alegeri. La Craiova, precum ºi prin alte locuri pe care le cutreierã cu voioºie, Traian Bãsescu pune placa „referendumului”. Adicã: reformarea politicã nu e posibilã decât dacã se mai înjumãtãþeºte numãrul aleºilor. A fost bun ºi uninominalul, votat prin celãlalt referendum prezidenþial, dar efectele lui au fost doar parþiale, pentru cã s-a optat pentru varianta „Pro Democraþia” în locul celei propuse de preºedinte. Acum referendumul va desãvârºi procesul. Or celor din opoziþie, tocmai de asta le e fricã: cã-ºi vor pierde privilegiile. ªi se strãduiesc din rãsputeri sã-l împiedice. Aþi vãzut doar cã Parlamentul a respins propunerea, dar preºedintele merge mai departe. Desigur, unii reproºeazã faptul cã se fac cheltuieli în plus. Dar tocmai de asta a fost programat în ziua alegerilor, pentru ca efortul financiar sã fie cât mai mic cu putinþã! Preºedintele se aratã foarte grijuliu cu banul public. Când a apãrut lista cu cei 55 de generali fãcuþi peste noapte, a spus-o limpede: nu costã nimic! útia – generalii adicã – nu vor primi nici un ban în plus. Avansarea lor e pur onorificã. E drept, n-a rãspuns ºi pentru ce merite militare s-au aflat pe listã susþinãtorii sãi de ultimã orã – Oprea, Iordãnescu ºi Onþanu.
Dar sã revin la Referendum: om cu frica lui Dumnezeu, preºedintele a mai spus cã, pentru a nu avea vorbe, a ºi programat referendumul în turul 1 ºi nu în turul 2, când ºi-ar fi putut auzi vorbe...
De acord cu demonstraþia. Poate fi acceptatã. Deºi, dacã e vorba despre reformarea clasei politice, te poþi întreba de ce a lãsat acest lucru esenþial doar pentru ultimii metri ai mandatului sãu? De ce n-a fãcut-o mai devreme? De ce n-a combinat-o cu uninominalul? De ce taman acum, la alegeri?
Trucul este limpede, cusut cu aþã albã. ªi el repetã un altul, de acum cinci ani. În alegerile de atunci, alianþa dintre liberali ºi democraþi ºi-a cãutat un nume ºi l-a gãsit: Dreptate ºi Adevãr. Prescurtat: DA. Nu altul. Ci acesta. De ce? Pentru cã el urma sã fie înscris pe buletinele de vot. ªi votanþii mai nelãmuriþi urmau sã punã ºtampila pe D.A., indiferent pe cine credeau ei cã voteazã. Cu toatã opoziþia adversarilor, Alianþa a reuºit sã rãmânã cu aceastã denumire înscrisã pe buletinele de vot. ªi a cules roadele.
Sunt trucuri. Democratice. Dar cu efecte de scurtã duratã ºi care se pot transforma în veritabile bumeranguri.
Titlu: Marea trãdare naþionalã
Nr Editie: 2887 Data: Wednesday 28 October 2009
Ceauºescu probabil i-ar fi bãgat în tribunal pe cei acuzaþi de trãdare naþionalã, iar justiþia sa ar fi rezolvat cazul în trei miºcãri, condamnându-i la ani grei de temniþã (nu prea se mai dãdeau sentinþe de condamnare la moarte, iar dacã se dãdeau, erau demonstrative, fiind de regulã comutate). Bãsescu se mulþumeºte sã-i arate cu degetul, lãmurind poporul în legãturã cu intenþiile lor necurate.
Pe mãsurã ce apare tot mai limpede faptul cã Guvernul Croitoru va cãdea ºi el cu succes la votul din Parlament (încã nu ºtiu pe ce se bazeazã optimismul unor lideri democraþi) Traian Bãsescu foloseºte acest lucru în favoarea campaniei sale. Nu voteazã Guvernul pentru cã vor sã domneascã instabilitatea, sã nu putem discuta cu FMI-ul, sã nu ieºim din crizã! Ascultându-l, naivii pot sã creadã cã undeva, pe la Grivco probabil, figuri sinistre cu trãsãturile lui Geoanã, Antonescu, Marko ºi Voiculescu, pun la cale cu cinism un scenariu tenebros. În fond, însã, scenariul – celãlalt – avanseazã exact în termenii prevãzuþi. O eventualã votare a cabinetului Croitoru ar da peste cap toatã strategia ce a avut ca punct de plecare demiterea lui Nica de cãtre Boc. De atunci încoace, totul s-a desfãºurat ca la carte, prilejuind pãrþii „organizatoare” derularea unei campanii agresive la adresa celor care nu vor liniºte în þarã, care din calcule meschine – pãstrarea privilegiilor – se opun Referendumului ºi îl atacã pe toate cãile pe promotorul Reformei politice al cãrui unic scop în demersul pentru obþinerea unui nou mandat este desãvârºirea procesului început cu alegerile uninominale.
În fond, Traian Bãsescu urmãreºte un singur obiectiv: pãstrarea statu-quo-ului pânã la alegeri ºi rãmânerea comenzilor în mâinile oamenilor sãi de încredere, sub înþeleapta conducere a premierului demis Emil Boc. Observator inteligent al limitelor comportamentului uman, Traian Bãsescu a înþeles un lucru: cã oricât de îndârjitã ºi de concertatã ar fi acþiunea declanºatã împotriva sa, ea are un punct mort. Iar acesta este constituit de alegerile anticipate. Orice ar crede ºefii de partide, parlamentarii nu vor fi dispuºi cu niciun preþ sã renunþe la trei ani de mandat ºi de privilegii doar pentru a-i crea probleme lui Traian Bãsescu. ªi atunci vor vota – secret – în favoarea cabinetului uºor remaniat, dar având în componenþã toate piesele grele actuale, pe care Bãsescu îl va trimite în Parlament dupã eºecul lui Croitoru.
Aºa cã toatã povestea asta cu trãdarea naþionalã ºi cu lipsa de patriotism a coaliþiei”ad-hoc” este una de adormit copiii. În fond, Traian Bãsescu este cât se poate de mulþumit de cum merg lucrurile ºi de motivele ce i se oferã de a se bate cu pumnii în piept. Nu m-ar mira sã verse din nou ºi câteva lacrimi la cãpãtâiul interesului naþional atât de miºeleºte trãdat.
Titlu: Ce mai face Boc?
Nr Editie: 2888 Data: Thursday 29 October 2009
Deocamdatã este ocupat pânã peste cap. Viziteazã ºantierele de drumuri ºi de autostrãzi pe care mai are ambiþia sã le inaugureze la 1 Decembrie, în calitatea de premier interimar pe care cu siguranþã cã o va mai deþine ºi atunci. Dã mai puþine declaraþii pe la televiziuni – acum vedete sunt candidaþii prezidenþiali. Dar, apropo: are cineva habar cum îl cheamã (sau cum o cheamã) pe purtãtorul (purtãtoarea) de cuvânt a Guvernului? În orice caz, e o persoanã cãreia premierul i-a luat pâinea de la gurã...
Deci, dl Emil Boc mai are de lucru, cel puþin pânã când urmaºul sãu va merge la cea de-a doua propunere de guvern în Parlament. Ce va face, însã, dupã aceea? Pentru cã la Primãria din Cluj nu se mai poate întoarce. Acolo s-au fãcut alegeri ºi oraºul are al primar. Nu neapãrat unul mai bun. Din cabinetul de la Victoria va trebui sã plece, luând cu dânsul ºi droaia de consilieri ºi de secretare adusã cu atâta dificultate de pe meleagurile natale pentru a fi implementatã pentru patru ani (parcã atât declara, chiar domnia sa, cã va dura acest guvern?). Îi mai rãmâne doar biroul din Modrogani, de unde sã conducã în continuare disestinele partidului cu cei mai mulþi parlamentari – motiv constituþional pentru care preºedintele i-a dat lui, ºi nu lui Geoanã, sarcina de a forma Guvernul.
Ce vor face miniºtrii care au fost deja abandonaþi ºi nu se regãsesc nici mãcar în schema inauguratã de dl Croitoru? Ce va face Sandu de la Telecomunicaþii (omul lui Stolojan)? Ce va face doamna Plãcintã? Ce va face doamna Udrea? Aceasta din urmã pare pare sã-ºi fi gãsit deja o slujbã, în echipa de campanie a lui Traian Bãsescu, unde are prilejul sã retrãiascã frumoasele zile de la Primãria Capitalei, când putea sã se afle mai mereu în preajma idolului sãu. A scãpat ºi de teama de a fi demisã ca urmare a concluziilor comisiei parlamentare ºi, probabil cã dupã alegeri, dacã lucrurile ies bine, se va putea instala în biroul de lângã cel al lui Boc – pânã când i se va gãsi o slujbã pe mãsurã.
Dar de ce ne facem noi atâtea griji în legãturã cu soarta acestor oameni? Sã-i lãsãm pe ei sã ºi le facã...
Titlu: Foloasele politice ale crizei de guvernare
Nr Editie: 2889 Data: Friday 30 October 2009
Audierile persoanelor pe care dl Croitoru, cel însãrcinat de preºedintele Bãsescu cu formarea noului Guvern, le-a ales pentru a conduce ministerele la vreme de crizã economicã ºi politicã constituie un gratuit spectacol pe care politica poate sã ni-l ofere în acest moment.
În loc de pâine, naþiei i se oferã circ, pe multiple planuri. Pe cel electoral, prin tiradele caþavenciene ale candidaþilor ºi prin gesturile desprinse parcã din „telegramele” lui Nenea Iancu (nu vi se pare cã Bãsescu, cãþãrat pe vaza de flori din Cotroceni, cu portavocea în mânã glãsuindu-le vãcarilor, aduce izbitor cu Costãchel Gudurãu, spânzurat de felinarul din Piaþa Independenþei?) ºi pe cel executiv, prin sesiunile de întrebãri ºi rãspunsuri dinainte ºtiute, de la Comisii. Unde, majoritatea parlamentarã de circumstanþã nu este în stare sã fie consecventã cu sine însãºi: dacã tot doreºte sã trânteascã acest guvern, ce rost are sã-i treacã pe Blaga ºi pe Aurescu? Care e logica celor admiºi într-un guvern respins? De acord, Blaga a fost un bun ministru, e un om serios, iar Aurescu poartã aura de campion în meciul cu ucrainienii pe tema canalului Bâstroie. Dar nu este vorba despre meritele lor personale, ci despre un principiu. Nu poate rezulta din acest proces un guvern prost cu miniºtri (câþiva) buni. Aceastã inconsecvenþã nu va întârzia sã fie exploatatã de partida adversã ºi vom ajunge într-o mare fundãturã.
Criza de guvern, care ne împiedicã sã funcþionãm corect ca stat (iatã, delegaþia FMI a venit, dar nu poate sã discute serios cu nimeni!) are cauze dintre cele mai subiective. Ea a fost generatã de orgolii, nu de condiþii obiective. Se ciocnesc puncte de vedere antagoniste, ºi nimeni nu face pasul spre dezamorsare, pentru cã fiecãrei pãrþi situaþia creatã îi oferã argumente cu care sã-ºi acuze proepinenþii. Criza politicã alimenteazã din plin campania electoralã. Traian Bãsescu este foarte mulþumit sã demonstreze naþiei cã bunele lui intenþii (guvern care sã funcþioneze, reformã politicã) se izbesc de opoziþia îndârjitã a celor care se vãd atinºi în interesele lor cele mai meschine. Iar Opoziiþia, la rândul sãu, este încântatã sã-i demonstreze preºedintelui cã nu poate impune un guvern fãrã susþinere parlamentarã. Din aceastã dilemã pare cã nu putem ieºi. Pentru cã nici Bãsescu nu e dispus sã numeascã un candidat la funcþia de premier, cu ºanse sã treacã de votul parlamentului ºi nici opoziþia nu doreºte sã valideze un Executiv minoritar. Încremenite în propriile lor principii, pãrþile nu doresc sã facã vreun compromis, preferând sã se compromitã în condiþiile în care ambele au de pierdut, chiar dacã una dintre ele va câºtiga potul electoral. Va fi o victorie a la Pirrhus...
Titlu: Avem o "ºansã" negativã pentru un Comisar european
Nr Editie: 2881 Data: Tuesday 20 October 2009
Aflat în vizitã electoralã la Târgul de Agriculturã, unde a botezat un miel – dupã modelul inaugurat de omul sãu, Flutur, care pupa viþeii în bot, la acelaºi tip de manifestare – preºedintele Bãsescu n-a pierdut prilejul sã arunce o tiribombã: ºansele României de a avea un Comisar European pe Agriculturã ar fi scãzut din cauzã cã n-avem ministru de Externe! ªi de ce n-avem ministru de Externe? Pentru cã mizerabilii de la PSD au fãcut ce-au fãcut ºi l-au retras pe Diaconescu. Ba, în plus, au mai trântit ºi guvernul ca sã nu avem cum sã-l susþinem pe Cioloº!
Dl preºedinte nu ne spune în ce mãsurã au scãzut ºansele respective. Cu cât. Este însã simplu de observat cã scãderea s-a produs de la zero la minus 1. Adicã tot mai avem ºanse, doar cã ele sunt negative!
Este o manierã tipicã de a ieºi din orice încurcãturã dând vina pe alþii. Când, de fapt, vina îþi aparþine în totalitate. Bazându-se nu se ºtie pe ce, preºedintele a susþinut din rãsputeri candidatura fostului ministru al Agricultirii, pe care l-a ºi luat în ograda sa, ca consilier. A insistat în aceastã direcþie chiar ºi atunci când am avut senzaþia cât se poate de clarã cã nu avem nicio ºansã sã obþinem portofoliul Agriculturii, din cauza unor motive cât se poate de simple: situaþia dezavantajoasã a agriculturii româneºti. Neregulile care au dus la sistarea subvenþiilor. Întârzierile ºi erorile în implementarea procedurilor comunitare. Cine-ºi închipuie cã Europa dãdea agricultura pe mâna unuia care nu reprezintã nimic (dl Cioloº o fi bun, ca persoanã, ca specialist, dar n-are nimic în comun cu politica, iar la Bruxelles se face politicã. În plus e un necunoscut pentru cercurile comunitare!), este ori naiv, ori prea bine intenþionat.
Nu numai cã ºansele României de a obþine postul de Comisar pentru Agriculturã au scãzut, dar sunt aproape nule ºansele de a mai obþine un post de comisar – fie ºi unul inventat, ca sã ne închidã gura, cum a fost acela de ºef al translatorilor, acordat lui Leonard Orban.
Culmea este cã aveam ºanse reale sã prindem un post, ºi nu unul derizoriu. Dacã preºedintele ar fi avut puterea sã recunoascã valoarea unor oameni care nu fac parte din gaºca sa de partid. Dacã mergeam cu un candidat de talia lui Puºcaº, o persoanã nu doar competentã, dar ºi cu credit din partea liderilor comunitãþii europene, ar fi fost cu totul alta situaþia. Pe când aºa, purtãm noi înºine rãspunderea pentru un eºec pe care n-am fãcut nimic sã-l prevenim. Situându-ne din nou la coada clasamentului: fãrã „puncte”, fãrã lideri, fãrã influenþã...
Titlu: (E)Moþiunea de cenzurã
Nr Editie: 2874 Data: Monday 12 October 2009
Mâine e marþi ºi suntem ºi în 13. Superstiþia popularã zice cã orice se întâmplã într-o astfel de zi e sortit eºecului, nu doar pentru cele „trei ceasuri rele”, ci în general.
Ca deobicei, depinde de unde priveºti problema. Din perspectiva celor care au introdus moþiunea – PNL, UDMR ºi PSD – eºecul va fi al PDL-ului care, abia instalat la guvernare de unul singur, va trebui sã o pãrãseascã. Calculul hârtiei aratã clar cã iniþiatorii beneficiazã de vreo 40 de voturi în plus faþã de cât trebuie ca sã-l arunce pe Boc jos din scaun.
Din partea cealaltã, a PDL-ului, eºecul va fi al acestei noi „monstruoase coaliþii” care-ºi apãrã privilegiile parlamentare cu ghearele ºi cu dinþii, moþiunea nefiind altceva decât instrumentul cu care adversarii vor sã anuleze asumarea rãspunderii guvernamentale pe proiectul de lege al pensiilor, prin care poporul va economisi aproape un miliard de euro, din zona „neruºinatã” a acestora. Cum se va produce acest eºec? Foarte simplu: prin „iluminarea” bruscã a unor parlamentari din Opoziþie care vor sprijini Guvernul.
Deobicei, socoteala de acasã nu se potriveºte cu cea din târg, dar una dintre pãrþi va trebui sã aibe câºtig de cauzã. Care va fi aceea?
În cazul unui succes al moþiunii, câºtigãtorii vor putea fi consideraþi social-democraþii, care-ºi vor lua o revanºã pentru alungarea lor de la putere. S-ar putea, însã, sã fie o revanºã platonicã. Deoarece, deºi demis, guvernul Boc va rãmâne în funcþie pânã înainte de alegeri, având la îndemânã toate mijloacele necesare sã le influenþeze în favoarea candidatului propriu - susþine Opoziþia. Apoi, tot Bãsescu va fi cel care va numi un nou premier. În cazul în care ºi acesta va fi respins de Parlament, o nouã nominalizare va trebui acceptatã de membrii corpului legiuitor, altminteri vor trebui sã meargã cu toþii acasã ºi sã accepte ideea unor alegeri anticipate. Ceea ce, evident, nu convine nimãnui. Singura necunoscutã în acest scenariu þine de eventualitatea ca mandatul prezidenþial sã revinã unui alt candidat decât Bãsescu. Atunci da, s-ar putea – paradoxal – sã fie bine ºi pentru actuala Putere. Aflatã în faþa unor situaþii aproape fãrã ieºire, revendicãrile sociale acute, deficitul economic ºi bugetul insuficient, guvernarea Boc s-ar putea spãla la þanc pe mâini lãsând rezolvarea problemelor – aproape de nerezolvat - pe seama veleitarilor din Opoziþia de acum.
Moþiunea de cenzurã – prima din istoria de 20 de ani a parlamentarismului post-revoluþionar care are ºanse de reuºitã – are o mare încãrcãturã emoþionalã. De-a dreptul iraþionalã…
Titlu: Asumarea iresponsabilitãþii
Nr Editie: 2873 Data: Friday 09 October 2009
Miºcarea lui Boc a fost bine ticluitã: adãugându-ºi la ºirul de asumãri de pânã acum ºi pe aceea pentru modificarea pensiilor „neruºinate”, aratã un cartonaº roºu celor care ar dori sã trânteascã Guvernul printr-o moþiune de cenzurã, al cãrei motiv ar fi în ochii poporului cu drept de vot, apãrarea intereselor proprii ale parlamentarilor (din celelalte partide), beneficiarii de pensii speciale.
Premierul a fãcut mare caz în ultimele luni în legãturã cu aceste pensii, stãruind asupra celor care sfideazã bunul simþ: de peste o sutã de ori mai mari decât pensia minimã. Ce n-a prea spus dl Boc este faptul cã eventualele corecturi vor fi extrem de greu de operat - inclusiv din punct de vedere juridic - ºi cã efectele asupra pensiilor mici va fi aproape nul. Tema este, însã, popularã ºi pe fondul dificultãþilor momentului ar acorda celor aflaþi în nevoie o satisfacþie platonicã.
Decizia asumãrii este, cum spuneam, o provocare. La fel ca ºi remanierea lui Nica, ea a fost bine gânditã ºi calculatã. Iar raþiunile ei ies la ivealã, una câte una. Strategia eliminãrii social-democraþilor de la guvernare a fost însoþitã de intense – dar discrete – tratative cu parlamentari din alte partide, pentru a trece în barca puterii ºi a obþine susþinerea necesarã. Rezultatele sunt vizibile: asemenea „generalilor trãdãtori” Oprea ºi Iordãnescu, cel puþin vreo duzinã de alþi membri al PNL-ului au fãcut pasul în faþã. Odatã cu remanierea apare o ºi altã categorie de nemulþumiþi care vor prefera osul guvernãrii în locul demnitãþii opoziþiei. Încet dar sigur, partidul prezidenþial face procentul pe care ºi l-ar fi dorit la alegeri dar pe care n-a putut sã-l obþinã pe cãile tradiþionale. De aceea chestiunea moþiunii nu mi se pare deloc tranºatã, cu tot avantajul teoretic pe care l-ar aduce trecerea PSD-ului în Opoziþie.
Revin la asumare: de când s-a instalat la Palatul Victoria, cu ajutorul PSD-ului, Boc (vorba vine!) guverneazã de parcã Parlamentul nici n-ar exista. Cele mai importante legi, vitale de-a dreptul, n-au trecut prin filtrul Parlamentului ºi ele vor fi aplicate chiar cu riscul de a genera efecte ireparabile în cazul în care multe dintre ele nu vor primi, în final, OK-ul celor douã Camere.
Este un mod de lucru care face din asumarea rãspunderii o manierã de-a dreptul iresponsabilã. E drept ºi cã Parlamentul n-a prea dat semne de nerãbdare pentru a primi în lucru marfã guvernamentalã, preferând mai degrabã sã piardã timpul cu fel de fel de comisii care au nici o finalitate.
Titlu: Exerciþii de democraþie
Nr Editie: 2878 Data: Friday 16 October 2009
În cei douãzeci de ani proorociþi de Brucan, societatea româneascã a exersat partitura democraþiei, parcurgând aproape toate etapele prevãzute în Constituþie. Spun „aproape toate”, pentru cã una singurã a rãmas netestatã: alegerile anticipate!
Am plecat, în 1990, la primele alegeri libere, cu majoritãþi asemãnãtoare celor din comunism ºi primul partid care a guvernat a fãcut-o fãrã nici o teamã la vremea aceea, a cere demisia premierului sau a încerca o moþiune de cenzurã semãna cu fluieratul în bisericã. 2006 a adus prima alternativã la putere, PSDR-ul lãsând locul unei Coaliþii – o altã noutate. În timpul acesteia s-au schimbat trei guverne, dar Puterea a rãmas...la putere, având de partea ei ºi preºedinþia, ºi legislativul. Tot în 1996 a avut loc ºi primul transfer civilizat de putere ºi de prerogative, la Cotroceni înregistrându-se ceremonia de predare într-o atmosferã civilizatã. „Schimbarea schimbãrii” din 2000 a permis câºtigãtorilor sã exerseze ultima guvernare corelatã pe toate planurile.
Odatã cu victoria lui Traian Bãsescu, în 2004, au început sã se deruleze, în valuri, tot felul de formule originale. A fost prima „coabitare”, între un preºedinte de o culoare ºi un Executiv de alta (chiar dacã plecaserã la drum împreunã). A avut loc ºi prima suspendare constituþionalã a unui preºedinte, urmatã de un referendum care l-a repus la locul sãu. Lucrurile au debutat însã cu prima forþare a textului Constituþiei, care de atunci înainte a fost interpretat aºa cum le convenea celor care-l lecturau. Dacã pânã în 2004 propunerea preºedintelui nu ridica niciodatã probleme, pãrând cã articolele din Constituþie referitoare la acest aspect sunt suficient de clare, de atunci înainte s-a lãsat o ceaþã deasã care nu s-a ridicat nici astãzi, dupã prima moþiune de cenzurã care are ca rezultat demiterea unui guvern. Emil Boc rãmâne în istorie ca primul premier demis de Parlament, iar guvernul sãu de dupã eliminarea social-democraþilor, ca primul în care miniºtrii au condus câte douã ministere deodatã.
Ce urmeazã? Trebuie sã aºteptãm mai întâi rezultatul bãtãliei dintre preºedinte ºi partide, referitoare la numirea premierului. S-ar putea sã asistãm ºi la o (pen)ultimã premierã: aceea a respingerii de cãtre Parlament a unui premier desemnat. Despre „ultima soluþie” – alegerile anticipate – s-ar putea sã vorbim doar dupã alegerile prezidenþiale. Pânã atunci sã observãm doar faptul cã toate aceste exerciþii de democraþie au loc pe nervii ºi pe banii noºtri, nu ai lor.
Ei exerseazã, cã altceva tot nu ºtiu sã facã...
Titlu: Sãriþi, hoþii!
Nr Editie: 2877 Data: Thursday 15 October 2009
„De aceea, vreau sã se ºtie cã resping categoric orice afirmaþie sau speculaþie cã o instituþie a statului român este implicatã, sau poate fi implicatã în fraudarea alegerilor. Niciodatã pânã acum nu s-a pus problema fraudãrii alegerilor în România de cãtre instituþii ale statului”. (Traian Bãsescu, octombrie 2009)
Cine striga, ca din gurã de ºarpe, în decembrie 2004, cã alegerile prezidenþiale vor fi fraudate de Nãstase ºi ai lui? Cine a pus batista pe þambal dupã ce, în mod aproape miraculos, în dupã-amiaza turului 2, cei care au votat masiv pe listele suplimentare n-au avut decât un nume în gând? ªi când avantajul de pânã la prânz al lui Nãstase, semnalat de exit-poll, s-a metamorfozat într-o victorie pe ultimii metri a contracandidatului?
Politicienii au memorie scurtã ºi cred cã toatã lumea uitã ce spun ei, imediat ce aceste opinii devin neconvenabile.
Stigmatizarea ºi „pedepsirea” lui Nica, pentru o simplã opinie (pe care acesta nu prea avea cum sã o probeze) este definitorie din acest punct de vedere. Dupã cum definitoriu este ºi principiul stalinist „cine nu e cu noi, e împotriva noastrã”. În decembrie 2004, „autoritãþile implicate în fraudarea alegerilor” erau altele decât cele din 2009. Ce nu se poate în 2009 era perfect posibil în 2004!
Este un silogism ºchiop, de genul celor pe care le practicã cu vãditã plãcere preºedintele în exerciþiu. Sunt foarte curios cum vor evolua opiniile sale democratice dupã moþiunea de cenzurã ºi – mai ales – dupã un rezultat negativ (pentru sine) al scrutinului din decembrie (pentru cã presupun cã va intra în turul 2). Se va mai bate atunci cu pumnul în piept cã sunt simple speculaþii, sau va striga, ca deobicei: „Sãriþi, hoþii!”? Chiar dacã cel care le-a organizat a fost omul sãu, Blaga?
Fraudarea alegerilor este o temã indrãgitã de perdanþi, de cei care nu pot concepe cã alþii sunt mai buni, sau mai bine vãzuþi de alegãtori. Cu atât mai îndrãgitã cu cât cred mai puþin în ea ºi în ºansele ei de a le reda ceea ce cred cã le-a fost rãpit. Este doar un prilej de a-ºi spori notorietatea ºi de a se victimiza în ochii celor care mai cred în chestiile astea. Din câte-mi amintesc, o singurã datã s-a întâmplat la noi ca învinsul sã recunoascã, sportiv, victoria învingãtorului ºi sã-l felicite, chiar dacã contre-coeur. S-a întâmplat în 1996, când Iliescu a acceptat decizia urnelor, deºi avea semnale puternice ca aceasta nu a fost sutã la sutã corectã. În rest, scandaluri ºi ameninþãri . Cel mai violent a fost Vadim, în 2000, urmat de Bãsescu în 2004 – dar înainte de rezultatul final.
Cum va fi în 2009? Personal, cred cã scorul va fi strâns, mult mai strâns decât a fost în 2004, dacã se poate spune ºi aºa. De ce? Pentru cã miza pare sã fie mai mare ca oricând ºi se vor pune în miºcare toate mijloacele posibile de înclinare a balanþei – inclusiv cele violente. Iar învinsul va striga, cu siguranþã, „hoþii!”.
Titlu: Guvernul BOC a facut "POC"!
Nr Editie: 2876 Data: Wednesday 14 October 2009
Cu 40 de zile înainte de alegerile prezidenþiale ºi într-o zi de marþi - ºi 13 pe deasupra - a avut loc exerciþiul democratic al moþiunii de cenzurã. Prima, dintre cele introduse de-a lungul acestor douã decenii de parlamentarism, care avea ºansa calculului hârtiei. Dacã pânã acum toate moþiunile au fost simple exerciþii de oratorie, nici cei care le introduceau ºi nici guvernele neavând emoþii cã ar putea avea urmãri, de data aceasta aºteptarea a încercat greu nervii tuturor protagoniºtilor. Pe ai Opoziþiei (nesigurã cã in culise nu se vor fi fãcut ceva aranjamente care sã aducã taberei guvernamentale voturile necesare respingerii) – ºi pe cei de la Putere (mânaþi de speranþa cã cineva – nu se ºtie cine – va rupe avansul teoretic al moþionarilor).
Suspansul a durat pânã în jurul orei 15, dupã ce taberele s-au bãlãcãrit în discursuri unul mai populist decât altul, fiecare parte încercând sã pozeze ori în campioanã a Reformei, împiedicatã însã prin mijloace meschine sã ajungã la final, ori în parte vãtãmatã de abuzurile unei Puteri care nu mai vrea sã þinã cont de nimic în efortul de a-ºi asigura controlul total asupra societãþii – inclusiv asupra Parlamentului.
Numãrãtoarea bilelor introduse în cele douã urne i-a liniºtit însã pe toþi. Calculul hârtiei a fost confirmat, moþiunea fiind adoptatã cu 18 voturi mai mult decât erau necesar pentru a trece. Teoretic, guvernul Boc a cãzut. Practic - lucrurile nu sunt deloc clare. Cãzut sau doar rostogolit, guvernul acesta va organiza alegerile ºi va gestiona afacerile curente pânã dupã ce va fi ales un (alt) preºedinte. Satisfacþia Opoziþiei poate fi doar platonicã pentru cã nimeni nu-ºi imagineazã cã, înaintea turului doi, când expirã de facto mandatul actualei formule, Bãsescu va numi un alt premier decât tot pe acesta ºi cã nu se va "consulta" cu partidele doar pentru a le comunica ceva ce toþi ºtiu deja. Singura complicaþie poate sã aparã doar în situaþia în care Bãsescu pierde alegerile ºi la Cotroceni se instaleazã un alt preºedinte, mai puþin dedicat partidei democrate. Ce este sigur e cã dl. Boc ºi partidul sãu vor încerca sã tranforme acest eºec într-un instrument electoral, arãtând naþiei cã da data asta, 254 de "duºmani ai poporului" au încercat sã frângã avântul reformator al unicului Guvern dedicat nevoilor poporului ºi nu celor ale oligarhilor cu pensii speciale.
Titlu: Cacealmaua lui Boc
Nr Editie: 2866 Data: Thursday 01 October 2009
Indiferent de finalul sãu, manevra pusã la cale de democraþi a fost jucatã impecabil. Pentru cã remanierea lui Nica n-a fost o simplã toanã. Totul a fost calculat în amãnunt pânã la a cincea mutare ºi la previzibilul ºah-mat dat social-democraþilor.
Nica era, fãrã îndoialã, cel mai vulnerabil ministru. Neavând nici în clin nici în mânecã cu portofoliul pe care l-a primit aproape cu de-a sila, a fost în permanenþã „jucat” de vulpoii bãtrâni din subordine, care l-au intoxicat sistematic. Ultima intoxicare a fost cea cu autocarele electorale, pe care viceprimul ºi ministrul a înghiþit-o pe nemestecate, oferind democraþilor cel mai bun pretext ca sã atace. În maniera în care ei înºiºi au fost atacaþi de Tãriceanu când acesta i-a azvârlit în opoziþie. A fost rândul lor sã înveþe din aceastã lecþie. Atunci când Boc a fãcut anunþul remanierii, era cât se poate de previzibil cã Geoanã ºi ai lui nu puteau sã accepte senini un asemenea afront. Reacþia lor a fost cât se poate de previzibilã: frontul unit fãcut în jurul lui Nica nu l-a impresionat câtuºi de puþin pe premier, care a rãmas ferm pe poziþie, dar nu absurd: i-a invitat pe parteneri sã numeascã un alt ministru, portofoliul aparþinându-le prin algoritm. Pornind de la premisa logicã cã un prim ministru are dreptul sã nu doreascã sã mai lucreze cu o anumitã persoanã, el n-a extins respingerea la adresa partidului. Ba, din contrã, ºi-a dovedit pe deplin spiritul de cooperare ºi dorinþa de a continua colaborarea cu aliatul de conjuncturã. Iar pentru ca reacþia pesedistã sã loveascã în gol, a ºi transmis preºedintelui propunerea de remaniere, odatã cu ultimatumul, spãlându-se pe mâini ºi pasând, chipurile, rãspunderea în ograda prezidenþialã.
Manevra a fost de douã ori parºivã: odatã pentru cã a prevãzut prima reacþie. ªi a doua oarã, pentru cã a intuit în ce situaþie imposibilã se vor gãsi partenerii dupã ultimatum: sã dea înapoi, ar fi fost umilitor. Sã meargã înainte, însemna sã accepte ideea cã vor fi înlãturaþi de la guvernare dupã ce o jumãtate de an lucraserã doar la împãrþeala prãzii. Persistarea în refuzul de a-l înlocui pe Nica duce automat la ruperea coaliþiei. Ruperea coaliþiei nu mai duce la cãderea Guvernului, cel puþin pânã la alegeri. Boc ºi democraþii completeazã schema, dupã ce-i aruncã afarã pe social-democraþi ºi face jocurile în vederea alegerilor care le pot aduce un scor mai bun ºi alte posibile variante de alianþe. Bãsescu ridicã din umeri ºi, îndurerat, acceptã situaþia, aruncând vina pe lipsa de realism a lui Geoanã, care între orgoliu ºi pragmatism alege orgoliul. O cacealma strãlucitã, de pe urma cãreia Boc, cel ignorat ºi persiflat, pune mâna pe tot potul!
Repet, la ora când am scris aceste rânduri nu era cunoscutã decizia finalã social-democraþilor. Indiferent care va fi fost însã aceasta, partida a fost deja câºtigatã la scor de PD-L. ªi de Bãsescu.
Titlu: O ieºire logicã din crizã: guvernul monocolor Boc 2
Nr Editie: 2867 Data: Friday 02 October 2009
Mãrturisesc faptul cã pânã în ultimul moment am avut convingerea cã ataºamentul faþã de ciolan va fi mai puternic decât orgoliul ºi cã PSD va accepta afrontul ºi umilinþa cu preþul rãmânerii la guvernare ºi la beneficiile ei. Iatã, însã, cã realitatea – totdeauna contradictorie – m-a infirmat. Nemaiavând cum sã dea înapoi, dupã toate declaraþiile belicoase puse pe piaþã, Geoanã ºi compania au fost obligaþi sã converteascã pragmatismul în demnitate ºi sã confirme valabilitatea strategiei puse la cale în laboratorul politic de la Cotroceni.
Prin retragerea demnã a PSD-ului, Bãsescu a obþinut ceea ce ºi-a dorit de la bun început: un guvern monocolor. Un guvern fãrã crize interne ºi fãrã controverse. Pentru cã una e „partidul lui Bãsescu” ºi alta „partidul lui Vanghelie”. Asta face ºi diferenþa de fond între eficienþa cu care se iau decizii ºi se aplicã în cele douã formaþiuni. În timp ce primul are un lider legitim ºi autoritar, cel de-al doilea colcãie de grupuri de interese divergente ºi de autoritãþi conjuncturale.
Ieºirea PSD de la guvernare reprezintã, în ultimã instanþã, ºi soluþia ieºirii dintr-o crizã politicã ce s-ar fi accentuat pe mãsura apropierii termenului scrutinului prezidenþial. Guvernul va avea posibilitatea sã acþioneze unitar ºi concertat pe obiectivele propuse – între care cel principal este obþinerea unui nou mandat pentru Traian Bãsescu.
Pentru PSD soluþia pare sã fie de douã ori pãguboasã. Odatã pentru cã pierde orice control asupra mecanismelor de influenþã electoralã. A doua oarã, pentru cã pleacã în campanie cu handicapul unei co-guvernãri în care nu a reuºit sã facã nimic prin care sã se legitimeze ca o componentã progresistã ºi eficientã a acesteia. Poziþia lui Geoanã la vârful partidului este departe de a se consolida. Din contrã, el va avea de suportat resentimentele acelei pãrþi din partid care a fost îndepãrtatã de la pârghiile de putere prin decizia luatã la vârf ºi prin faptul cã, din opoziþie, nu mai are ce oferi clientelei proprii.
Va fi un bun prilej pentru cei care s-au opus participãrii la guvernare sã contraatace ºi sã punã în evidenþã erorile în serie înfãptuie pe parcurs ºi subminarea avantajelor electorale pe care le-ar fi putut aduce rãmânerea în opoziþie.
Titlu: O mitocãnie
Nr Editie: 2868 Data: Saturday 03 October 2009
Nu ºtiu ce l-a apucat pe Viorel Hrebenciucsã se exprime în modul în care a fãcut-o în timpul crizei, la adresa preºedintelui. A fost pur ºi simplu o mitocãnie, indiferent de sentimentele pe care le au cei doi politicieni unul faþã de celãlalt. Se ºtie cã preºedintele nu e uºã de bisericã în materie de exprimare ºi cã adeseori îi scapã formulãri pe care dicþionarul le consemneazã cu jena de rigoare. Aºa încât unii-mai ales dintre cei atacaþi-se simt îndreptãþiþi sã rãspundã în aceaºi manierã. În cazul de faþã însã, Traian Bãsescu nu a recurs niciodatã la formulãri „neparlamentare”, cu toatã antipatia pe care o manifestã faþã de fostul sãu eventual cuscru. Nici mãcar dacã ar fi fost vorba despre o exprimare în cadru restrâns (de partid!), Viorel Hrebenciuc n-ar fi avut dreptul sã spunã ce a spus în faþa microfoanelor presei. „Sã-ºi bage el capul în apã rece, pentru cã e totdeauna beat!” – este o afirmaþie pe care, în mod normal, Traian Bãsescu ar trebui sã o taxeze ca pe o injurie, nu ca o opinie, dându-l în judecatã pe cel care a emis-o. Dacã nu o face, înseamnã cã tolereazã o situaþie în care dialogul politic coboarã la cel mai jos nivel al sãu. Or, ceea ce s-a întâmpalt în ultima vreme – ºi mã refer doar la discursul deºuchiat al lui Crin Antonescu din Parlament, în cursul dezbaterilor pe marginea moþiunii liberale – acrediteazã ideea cã, în preajma campaniei electorale se pregãteºte terenul pentru cele mai abjecte ºi mai puþin argumentate afirmaþii ºi calificative. Dacã s-a ajuns aici, de vinã nu sunt numai politicienii lipsiþi de educaþie ºi de bun simþ. Este ºi vina mass-media care nu ezitã niciodatã sã preia ºi sã difuzeze cele mai degradante producþii verbale ale celor care ne reprezintã. Probabil cã succesul de public al scuipãturilor ºi înjurãturilor clanului Becali ºi a altor clanuri fotbalistice au exercitat o influeanþã de neevitat asupra politicienilor speriaþi cã vor fi surclasaþi în topurile de audienþã. Nu mai lipseºte decât sã asistãm la câteva cotonogeli în direct ale parlamentarilor sau miniºtrilor (momentul e cât se poate de propice) mai ales cã tentative de acest gen au avut deja loc (amintiþi-vã episodul TV Marinescu - Bideu - Anca Constantinescu - Ciocu' Mic, cu paharul de apã aruncat în faþã).
Titlu: Guvernul provizoriu
Nr Editie: 2869 Data: Monday 05 October 2009
Dupã „lovitura de palat” instrumentatã la Cotroceni ºi pusã în practicã la Victoria, s-a instalat Guvernul Provizoriu. Acesta va funcþiona pânã la 15 Noiembrie, cu doar o sãptãmânã înainte de primul tur al prezidenþialelor. Atunci, pe 15, premierul Boc va trebui sã se prezinte în faþa Parlamentului cu propunerile pentru noii titulari ai portofoliilor vacantate prin remaniere sau demisie de cãtre social-democraþi. Aceºstea vor fi (sau nu?) validate de un Parlament în care, cel puþin teoretic, PDL nu are majoritatea necesarã. Practic, o poate obþine pânã atunci prin racolarea a vreo 20 de parlamentari de la PSD ºi PNL, nemulþumiþi sau dornici de avantaje mai palpabile. Pânã atunci, însã, þara va fi guvernatã de un cabinet pe jumãtate provizoriu, în care mai toþi miniºtri portocalii (cu excepþia lui Paleologu) vor avea o normã în plus la un alt minister decât la cel la care sunt titulari.
Nu este prima datã când un partid se retrage de la guvernare. Au fãcut-o, mai întâi, conservatorii, din dorinþa de a-ºi...moraliza imaginea într-un rãgaz de timp confortabil. Au fãcut-o, împinºi de la spate, chiar democraþii, atunci când Blaga a refuzat sã semneze decretul de organizare a referendumului. Atunci Tãriceanu nu s-a mai încurcat cu provizorate, ci a mers direct la Parlament cu noii titulari, a cãror validare a primit-o graþie susþinerii tacite a social-democraþilor. Liberalii stãteau ºi mai prost decât Boc la capitolul susþinere parlamentarã: doar vreo 18 la sutã. Au beneficiat însã de frontul unit anti-Bãsescu pe care le-au foarmat celelalte partide.
Ce se va întâmpla pe 15 Noiembrie vom vedea pe 15 Noiembrie. Important este ceea ce se întâmplã acum. Ce vor face miniºtrii interimari? În primul rând vor cãuta sã scape de „greaua moºtenire” (de cadre) a pesediºtilor: îi vor mãtura pe secretarii de stat numiþi de PSD care nu s-au grãbit sã-ºi dea ei înºiºi demisia. Vor pune în loc oameni de-ai lor. Nu se vor aventura – probabil – în profunzimea organigramei, din raþiuni de prudenþã electoralã: n-are nici un rost sã-ºi facã prea mulþi duºmani care sã voteze împotrivã. Vor avea însã grijã ca pe funcþiile însãrcinate cu „recoltarea” contribuþiilor pentru campanie a celor interesaþi în buna colaborare cu ministerele sã se afle oameni de încredere. În rest, nu se vor complica: vor semna actele strict necesare funcþionãrii în regim de avarie a ministerelor respective. În acest rãstimp premierul va lucra din greu la selectarea propunerilor pentru viitorii titulari. Cele mai „grele” portofolii rãmân cele de protecþie socialã, confruntate cu valul de proteste anunþat de sindicate. Succesorii lui Bazac, Andronescu ºi Sârbu vor avea serios de furcã, dar nici celorlalþi nu le va fi uºor. Cu excepþia situaþiei în care Guvernul BOC 2 nu va avea zile prea multe...
Titlu: De ce ar trebui „remaniat” Lificiu?
Nr Editie: 2870 Data: Tuesday 06 October 2009
Dl Petru Lificiu este preºedintele Autoritãþii Naþionale pentru Reglementare în domeniul Energiei. Domnia sa ar trebui sã fie un soi de gardian public care vegheazã ca lãcomia furnizorilor sã nu depãºeascã, flagrant, puterea de cumpãrare a cetãþeanului. Mai precis, sã-i avertizeze pe primii sã nu sarã calul când îºi calculeazã beneficiile rezultate din livrarea gazului ºi a curentului cãtre consumatori.
Prin numirea dlui Lificiu, guvernul bicolor a reuºit o performanþã: a pus lupul ºef peste stânã! Pentru cã dl Lificiu, înainte de a se dedulcit la funcþii publice, a fost patron de companie care fãcea afaceri mãnoase,inclusiv cu statul: vindea echipamente de încãlzire. Lecþia pe care o cunoºtea dânsul de pe atunci era cea a „luatului”, nu ºi a „datului”. Traseist politic de elitã ( a colaborat în PSDR-ul lui Cunescu ºi la fuziunea cu PSD-ul lui Nãstase, a primit cadou un post de ministru adjunct la Mediu, unde a ºi devenit ministru, dar de unde a plecat cu coada între picioare la prima remaniere. A cochetat cu niºte verzi, pânã când a vãzut cã trebuie sã bage mâna în buzunar, dupã care s-a orientat spre PDL, unde însã n-a reuºit sã obþinã un mandat de parlamentar, în ciuda cotizaþiei substanþiale. A fost compensat în cele din urmã cu preºedinþia ANRE) dl Lificiu s-a trezit peste noapte în fruntea bucatelor energetice. Mai întâi s-a agitat niþel pe la televiziuni, arãtând cum va rãmâne dânsul în istorie prin scãderea – pentru prima oarã – preþului gazelor ºi a curentului, dupã care s-a linistit.
Ei bine, spuneam cã dl Lificiu ar trebui dat afarã, chiar dacã e membruPDL. De ce? Pentru atentat – neruºinat – la buzunarul consumatorului român. Sã mã explic: de când e dânsul preºedinte de agenþie, cu leafa ºi beneficiile corespunzãtoare, preþul mondial al gazelor a scãzut aproape pânã la un sfert. Pânã ºi gazele pe care le importãm de la ruºi, le plãtim acum cam la jumãtate din preþul dinainte de crizã. Credeþi cã aceste date esenþiale l-au tulburat în vreun fel pe dl Lificiu? Nicidecum. Marii distribuitori internaþionali care au achiziþionat la preþuri modice companiile de stat respective s-au angajat sã facã investiþii ºi sã modernizeze reþeaua. Nu numai cã n-au fãcut nimic, dar au ºi presat constant pentru creºterea preþurilor. Ce face dl Lificiu: vine ºi declarã , cu neruºinare, cã scopul actual al vieþii lui este sã asigure menþinerea preþului actual, ca o contribuþie esenþialã la stoparea inflaþiei!Vã imaginaþi ce bulibãºealã e în capul dânsului: se crede mandatat acum ºi cu rezolvarea inflaþiei! Prin menþinerea preþului gazelor, într-un moment în care, peste tot, acesta a scãzut!
O asemenea poziþie are o singurã explicaþie, ce ar trebui sã intre în atenþia DNA: ce l-a gãsit pe dl Lificiu sã aplice „legea lui OM” cu distribuitorii de gaze? Iar pentru faptul cã în felul acesta ne bagã mâna în buzunarele ºi aºa goale, ar trebui „remaniat” de urgenþã.
Titlu: Lansarea candidaþilor în spaþiul electoral
Nr Editie: 2871 Data: Wednesday 07 October 2009
Politica româneascã are propriul ei program spaþial care cuprinde lansãrile candidaþilor pentru scrutinul prezidenþial.
„Racheta” PSD, Mircea Geoanã, a avut parte de nu mai puþin de trei lansãri în interval de o lunã. Nu pentru cã primele ar fi fost nereuºite s-a procedat la ultima, de pe rachetodromul de la ROMAERO – ci pentru a demonstra lumii ce calitãþi de zbor deosebite are acest candidat, chiar dacã, încã, procentajul sãu este sub cel al partidului – situaþie unicã pentru cele cinci scrutinuri de pânã acum.
S-a lansat, de la Palat, ºi Gigi Becali. Într-o atmosferã mai puþin incendiarã (nu s-au fãcut auzite lozincile de „susþinere” ale microbiºtilor de la „Steaua”) ºi fãrã clasicul pupitru (cu siguranþã cã latidfundiarul a comandat deja vreo duzinã) proaspãtul europarlamentar ºi-a fãcut cunoscute ambiþiile, creditându-se cu ºanse în condiþiile în care Bãsescu s-ar fi abþinut sã-ºi mai încerce odatã ºansa.
Cea mai ingenioasã lansare i-a aparþinut însã „independentului” Sorin Oprescu, pe cale sã devinã „preºedintele scârbiþilor”. Cine l-a ascultat n-a mai avut nici o îndoialã cã doar greaþa faþã de toþi ºi toate l-a mai putut face sã-ºi calce jurãmintele faþã de bucureºteni cã nu-i va pãrãsi, cum au fãcut-o, înaintea lui, Ciorbea ºi Bãsescu. N-a mai putut însã sã rabde ºi atunci ºi-a luat inima în dinþi, hotãrât sã termine odatã cu ipocrizia de partid ºi sã instaureze epoca independenþilor sinceri.
Cea mai tristã soartã (de pânã acum) o are preºedintele în exerciþiu. Pentru faptul cã l-a luat gura pe dinainte ºi s-a scãpat, la Sânnicolaul Mare, cã va candida – doar pentru a-ºi verifica mandatul – partidul sãu l-a pedepsit expemplar: i-a anulat lansarea oficialã prevãzutã a avea loc la Sala Polivalentã, în douã reprize. Parcã-i vãd pe domnii Boc, Videanu, Blaga ºi Berceanu, adunaþi la sfat ºi constatând: uite ce ne face omul ãsta! Trebuie pedepsit! Îi anulãm lansarea! Liderii PDL susþin sus ºi tare cã hotãrârea a fost luatã de capul lor, fãrã sã-l consulte pe Bãsescu. ªi cum poþi sã nu-i crezi: sunt oameni serioºi!
Nu se ºtie încã în ce mod se vor înscrie pe orbita alegerilor celãlalt europarlamentar – C.V. Tudor, sau celãlalt independent – Ioan Talpeº. Oricum, pe orbita pe care s-a înscris primul liderul liberal, Antonescu, mai este loc suficient pentru toþi veleitarii care viseazã sã ajungã în fruntea statului doar pentru a-i face pe români fericiþi. ªi mai bine trãitori!
Titlu: ªedinþã grea de Guvern
Nr Editie: 2872 Data: Thursday 08 October 2009
Citesc ºi mã crucesc! Am în faþã lista actelor normative de pe agenda ºedinþei de Guvern de miercuri. În timp ce dincolo de ferestrele Palatului Victoria, piaþa freamãtã de vacarmul celor câteva zeci de mii de sindicaliºti angrenaþi în cea mai amplã miºcare de protest a anului, când veºtile dinspre Banca Naþionalã sunt dintre cele mai negre – datoria externã a trecut de 70 de miliarde de euro; când moneda euro a sãltat dramatic în chiar ziua remanierii guvernamentale, marcând un reper nãucitor pentru calcularea bugetului pe anul 2010; când lucrurile merg prost, tot mai prost, de la un capãt la altul al unei þãri debusolate de o crizã ale cãrei efecte guvernanþii nici mãcar nu-ºi propun sã le atenueze (cum mãrturisea chiar preºedintele), ce credeþi cã analizeazã premierul Boc ºi cu cei vreo 10 miniºtri ai sãi rãmaºi sã ºofeze câte douã ministere deodatã?
Pãi sã le luãm în ordine...
Mai întâi, cabinetul trebuie sã dezbatã ºi sã aprobe ce? Ghici ghicitoarea mea? Un proiect de Ordonanþã de Urgenþã! Una care modificã altã Ordonanþã de Urgenþã, privind acordarea de ajutorare pentru încãlzirea locuinþelor, precum ºi a unor facilitãþi acordate populaþiei pentru plata energiei termice, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare. Problemã grea, într-adevãr, într-un debut de sezon rece când soarta celor mai multe CET-uri este extrem de incertã. Iar „modificãrile ºi completãrile” ºtim, de regulã, cam ce ascund.
Dar sã vedeþi ce mai discutã cabinetul dupã asta:
Mai întâi, un foarte important proiect de Hotãrâre – pentru modificarea unei alte Hotãrâri a Guvernului privind organizarea ºi funcþionarea Aeroclubului României! Mâna lui Berceanu, pentru cã el e cu zborurile.
Apoi: un alt proiect de Hotãrâre pentru aprobarea Strategiilor privind tranziþia de la televiziunea analogicã terestrã la cea digitalã terestrã ºi implementarea serviciilor multimedia digitale la nivel naþional! Nici nu vã imaginaþi cât este de important acest proiect: una e sã ai pe ecran un Boc analogic, ºi alta un Boc digital, explicând naþiei cum îºi asumã el rãspunderea pentru tot ce miºcã-n þara asta.
Apoi: proiect de Hotãrâre privind atestarea oraºului Viºeul de Sus ca staþiune turisticã de interes local! Realizaþi cã fãrã aceastã Hotãrâre Viºeul - de Sus sau de Jos – n-avea nicio ºansã sã atragã hoardele de turiºti pe care i-a incitat pe toate cãile doamna Udrea?
Apoi: proiect de Hotãrâre privind atestarea municipiului Piatra Neamþ ca staþiune de interes naþional! Evident cã dupã vizita aceleiaºi celebre doamne Udrea, cãreia primarul Pinalty i-a pus la dispoziþie caleaºca municipalã, oraºul de sub Pietricica n-ar mai putea suporta condiþia la care aspirã Viºeul!
În fine, ultimul punct, care mai poate ascunde ceva cât de cât interesant, este acela al unui proiect de Hotãrâre privind trecerea unei suprafeþe de teren (strict secretã!) aflat în administrarea Ministerului Apãrãrii, din domeniul public al statului, în domeniul privat al statului, ca sã poatã fi acordat (cui? Strict secret!) ca „mãsurã reparatorie prin echivalent”. Probabil ceva de genul schimbului celebru cu Becali...
Dupã un asemenea tur de forþã, dupã o asemenea complexitate a ordinii de zi, întregul Cabinet poate sã-ºi ia un rãgaz de refacere! Poate cã unul definitiv!
Titlu: Isãrescu: eternul "premier de avarie"?
Nr Editie: 2890 Data: Saturday 31 October 2009
Soarta cabinetului-fantomã al lui Croitoru pare sã fie pecetluitã. Nu de respingerea aproape în bloc a candidaþilor propuºi de el de cãtre comisiile de specialitate ale Parlamentului, care, oricum, au rol consultativ, ci de realitatea aritmeticã a raportului de forþe din legislativ. O realitate ce nu poate fi rãsturnatã nici de avansarea în grad a tuturor generalilor în rezervã din componenþa acestuia.
Deja intrã în funcþiune „planul B”. Surse din partide afirmã cã în discuþiile purtate de delegaþia FMI cu interlocutorii disponibili la aceastã orã – premierul demis, ºefi de partide, guvernatorul BNR – a fost abordat subiectul delicat al stabilitãþii guvernamentale ºi al condiþiilor în care România îºi poate îndeplini angajamentele asumate cu prilejul acordãrii împrumutului. Termenele acestor condiþii deja nu mai sunt în grafic ºi întârzierile ar putea compromite întregul proces de virare a tranºelor de împrumut, cu consecinþe dezastruase pentru România. Ceea ce nu s-a întâmplat în aproape 20 de ani se poate întâmpla acum, la aniversarea Revoluþiei: Guvernul sã nu mai aibe capacitatea sã-ºi achite primele obligaþii: pensiile ºi salariile bugetarilor.
Este aproape de neimaginat ce consecinþe poate avea o asemenea situaþie într-o societate deja tulburatã ºi agitatã de felurite alte termene depãºite. Pe acest fond, jocul de ambiþii dintre preºedinte ºi opoziþia politicã seamãnã tot mai mult cu un joc cu focul. Acesta pare sã fi fost argumentul prin care s-a cerut, în discuþiile amintite, o rapidã dezamorsare a crizei de guvern. Iar soluþia pare sã fie una deja devenitã tradiþionalã: recursul la „premierul de avarie”. Ca ºi în 1999, când Vasile devenea cel de-al doilea premier al guvernãrii cederiste scos din scaun (atunci de cãtre propria coaliþie) se va apela la serviciile guvernatorului Bãncii Naþionale, Mugur Isãrescu. Acestuia i s-au mai fãcut astfel de oferte în ultima vreme. Le-a refuzat însã, de fiecare datã. Chiar ºi acum, opoziþia sa de principiu s-a datorat faptului cã nu se considerã, nu se poate considera un fel de „Croitoru” sau de „Johannis”, de unicã folosinþã, pânã se sare hopul alegerilor. Principala condiþie pe care ar fi pus-o Isãrescu este aceea a unui acord politic care sã-i garanteze un mandat pânã în 2012, ºi deplina libertate în a-ºi selecta echipa cu care sã lucreze. Cu „sabia lui Damocles” a împrumutului FMI deasupra capului, este de presupus cã pãrþile implicate au ajuns la un acord de principiu, ce urmeazã a fi detaliat prin angajamente ferme. Pe acest fond, procesul de respingere a „variantei Croitoru” se va derula pânã la capãt, miercurea viitoare urimând sã fie exprimat ºi votul plenului parlamentului. Dupã aceea, preºedintele va anunþa însãrcinarea lui Isãrescu cu formarea noului guvern, în care, probabil, nu se vor regãsi nici unul dintre miniºtrii deja respinºi prin moþiune sau în comisii.
Si non e verro, e ben trovato...
