Titlu: LAS VEGAS a devenit pentru 5 zile "capitala" turismului american
Nr Editie: 2232 Data: Monday 02 June 2008
Corespondenþã din Las Vegas ( SUA) de la Octavian Andronic - Luni dimineaþa s-au deschis lucrãrile celei de-a 40-a ediþii a Convenþiei anuale a turismului american " POW WOW" organizatã de T.I.A. ( Travel Industry Association ).
Gazda acestei ediþii este oraºul Las Vegas, din Nevada, care a devenit, pentru 5 zile capitala turismului american. Nu mai puþin de 1000 organizaþii turistice din Statele Unite, alãturi de alte 1500 firme- cumpãrãtoare de servicii, din peste 70 de þãri întreprind un maraton de negocieri bilaterale la finele cãruia se estimeazã cã se vor semna contracte de peste 3 miliarde de dolari. Printre cei 5000 de participanþi de la aceastã ediþie se numarã ºi 500 de jurnaliºti din 40 de þãri, care urmãresc pulsul pieþei mondiale pe care continuã sã-l dea turismul american.
Las Vegas s-a instalat cu autoritate în fruntea celor mai vizitate ºi mai dotate zone turistice ale lumii. Capitala jocurilor de noroc este, totodatã, deþinãtoarea a nu mai puþin de 70.000 camere în hoteluri, dintre care 17 se numãrã printre cele mai mari 20 de hoteluri din lume. MGM, cu cele 10.000 de camere ale sale deþine recordul absolut- unui om fiindu-i necesari 13 ani ca sã doarma câte o noapte în fiecare camerã.În alocuþiunea sa de deschidere, rostitã duminicã, cu prilejul întâlnirii sale cu presa, Roger T. Dow, preºedintele TIA, ºi-a exprimat speranþa cã aceastã ediþie va marca un moment de cotiturã pentru turismul american, în efortul sãu de redresare dupã ºocul pricinuit de atacurile teroriste din 2001.
La actuala ediþie POW WOW participã ºi o delegaþie- record din România, ceea ce exprimã interesul sporit al turiºtilor români faþã de potenþialul acestei uriaºe pieþe.
Titlu: Normalitatea fotbalului
Nr Editie: 2247 Data: Saturday 28 June 2008
Ca tot românul care se pricepe la fotbal, permiteþi-mi ºi mie sã fac câteva comentarii pe marginea evenimentului curent care, pânã la un punct – acela al eliminãrii din competiþie – ne-a inflamat ºi pe noi, de la mic la mare.
Sub impactul dezamãgirii produse nu atât de eliminare, cât de jocul slab al naþionalei noastre, s-a emis o sumedenie de sentinþe, cele mai multe nedrepte. Pentru cã nu am fost judecãtori cu mintea, ci nu inima. A fost ca un soi de trãdare în dragoste: noi v-am iubit ºi voi ne-aþi trãdat!
Nu v-am trãdat. Am fãcut ce-am putut! Ar fi trebuit sã ne rãspundã. Ar trebui sã fim naivi ca sã ne închipuim cã bãieþii noºtri n-ar fi dorit sã-i batã pe olandezi ºi sã meargã mai departe. Nici cu Piþurcã n-aº fi prea aspru: asta poate ºi el! Ãsta e nivelul intelectual ºi social – al jucãtorului de fotbal ºi barbut. Piþurcã, în calitate de antrenor, este un om cu studiile fãcute la seral, fãrã a depãºi liceul, în timp ce oameni ca Hiddink, Loew sau Van Basten sunt absolvenþii celor mai strãlucite universitãþi ale fotbalului. Credeþi cã Piþurcã n-ar fi vrut ºi el sã se bucure mãcar de onorurile de care are parte Terim?
Asta e una dintre prbleme. Cea de-a doua þine de „etica ºi echitatea” fotbalului. Prin rezultatul de joi seara, fotbalul european se curaþã de întâmplãri ºi avanseazã pe drumul normalitãþii. O Turcie sau o Rusie în finalã n-ar fi fãcut decât sã ridice semne de întrebare asupra seriozitãþii ºi garanþiilor de calitate ale unui Campionat European. Într-o lume în care existã 6-7 superputeri ale fotbalului (dintre care doar Anglia a lipsit) titlu nu poate sã revinã unui outsider. Deºi regulamentul FIFA asta stimuleazã: bafta! Loviturile de la 11 metri îi penalizeazã pe ghinioniºti, nu dau câºtig de cauzã celor mai buni. O victorie autenticã nu poate fi obþinutã decât în teren, la nevoie prin rejucare. Episodul devenirii Greciei campioanã Europeanã, o campioanã absurdã ºi inexplicabilã, n-a fãcut decât sã punã semnul întrebãrii asupra unei competiþii care ar trebui sã promoveze valoarea absolutã. Finala dintre nemþi spanioli este una fireascã, de justiþie. Sunt selecþionatele unor þãri unde fotbalul est o industrie, o ramurã economicã, unde campionatul intern este o competiþie de anduranþã la finele cãreia triumfã cei mai buni. Tot respectul pentru strãdania turcilor ºi a ruºilor. Dar succesele au fost expresia unei autodepãºiri conjuncturale. Lumea iubeºte surprizele ºi îi aplaudã pe cei mai slabi când le dau peste nas celor puternici. Dar asta nu poate sã devinã o regulã. De aceea spun cã finala de duminicã reprezintã o reintrare în normalitate. Va fi o confruntare între cele douã mari curente europene: sobrietatea ºi eficienþa anglo-saxonã, ºi iscusinþa ºi fantezia latinã. Îndrãznesc sã spun cã va fi un meci-lecþie.
P.S. N-aº vrea sã fiu ipocrit ºi sã spun cã nu m-aº fi bucurat dacã – prin absurd – România ar fi câºtigat titlul european. Ar fi fost însã o farsã... Din care n-am fi câºtigat mare lucru.
Titlu: "Deconspirarea" lui Þânþãreanu
Nr Editie: 2246 Data: Friday 27 June 2008
Cristian Þânþãreanu este un personaj al vieþii publice. În general, omul îºi vede de ale lui, dar nu are tãria de a ridica între el ºi restul lumii un zid de discreþie. Nu-i displace publicitatea. Uneori îi place chiar prea tare. ªi din chestia asta i se trag ºi bucuriile ºi necazurile. Cãci omul, chiar dacã e el miliardar, are ºi necazuri.
Sãptãmâna trecutã, pe când se bucura de razele soarelui de la Belek, pe coasta sudicã a Turciei, s-a trezit bombardat de telefoane. „Cum ai putut sã faci una ca asta?” – i-au reproºat unii. „Te-ai demascat!”, i-au zis alþii, bucuroºi cã în sfârºit fusese dat în vileag: actele sale de caritate, daniile, alte gesturi de acest fel nu erau decât o mascã. Miliardarul din Corbeanca este un om lacom de publicitate ºi zgârcit la bani! Cel puþin aºa scria, negru pe alb, ºi cu fotografie color (cu puºca la ochi) în populara publicaþie „7 plus”. „Þânþãreanu cel mincinos” este dator 300 milioane lei” – se spune în articolul care, cu o duritate puþin obiºnuitã pentru relatãrile referitoare la lumea mondenã, îl pune la zid pe întemeietorul „Paradisului Verde”. Scurt – ºi fãrã adjectivele din articol – povestea stã cam aºa: cu prilejul lansãrii cãrþii despre viaþa ºi opera lui Irinel Columbeanu, într-o emisiune televizatã, „mincinosul” Þânþãreanu, aflat în asistenþã, s-a bãgat în seamã anunþând cã el cumpãrã primul exemplar al cãrþii scrise de un jurnalist de la „7 plus” ºi editatã de acelaºi ziar cu 300 de milioane de lei. Aplauze, felicitãri, fericire pe autor, mulþumire pentru erou. Numai cã, zice articolul cu pricina, „cartea a luat-o, ce-i drept, numai cã banii nu i-a dat nici pânã în ziua de azi”. ªi se mai face o precizare: „Þânþãreanu n-a plãtit nici mãcar cei 20 RON, cât costã cartea!”.
ªtiþi bancul de la Radio Erevan, cu Mercedesul primit ca premiu ªostakovici? E tot ca un zvon confirmat: e adevãrat, dar cu câteva mici corecturi: ªostakovici n-a câºtigat un Mercedes, ci i-a fost furat. ªi nu era Mercedes, ci o bicicletã! Aºa ºi cu Þânþãreanu. Dupã ce ºi-a revenit puþin din stupoare, eroul negativ a precizat: „La lansarea cãrþii, s-a spus cã din banii strânºi se va face o donaþie cãtre un adãpost fãcut de Patriarhie. M-am oferit sã dau aceastã sumã Patriarhiei, pentru acest adãpost. I-am contactat de mai multe ori pe autor ºi redacþia ziarului, întrebându-i când vor merge sã facã donaþia, ca sã-i însoþesc ºi sã dau ºi eu banii promiºi. Au solicitat însã cu insistenþã sã le dau lor banii, cã vor face ei ce trebuie. N-am fost de acord. Am luat legãtura cu Patriarhia, ca sã aflu dacã a primit vreun leu din vânzarea cãrþii. Nici pomenealã. Dupã alte câteva „somaþii” din partea ziarului, m-am hotãrât sã rezolv singur problema ºi am transferat prin bancã 30.000 RON cãtre Asociaþia DIACONIA, a Patriarhiei Române, cea care administra aºezãmântul care acorda adãpost femeilor ºi copiilor care se confruntã cu violenþa în familie. Acest lucru s-a întâmplat încã din Decembrie anul trecut ºi am ca dovadã scrisoarea de mulþumire trmisã de consilierul patriarhal Cristian Popa”.
ªi totuºi, cam ca la radio Erevan, „7 plus” are dreptate: n-a primit nici un sfanþ de la Þânþãreanu! Mare nincinos, miliardarul ãsta! Nu vi se pare cã nu puþine acþiuni de acest fel – lansate cu mare gãlãgie, au pânã la urmã la bazã interese de alt fel decât caritatea?
Titlu: Poliþia faþã-n faþã cu corupþia generalizatã
Nr Editie: 2245 Data: Thursday 26 June 2008
Cei 450.000 de euro gãsiþi acasã la ºeful Permiselor Auto din Argeº erau – spun cunoscãtorii – doar partea lui din „prada” pe care o reprezentau ºpãgile pentru obþinerea de permise auto fãrã examen sau cu examen simulat.
Restul de bani – un rest considerabil – mergea în alte direcþii între care cea mai importantã era una politicã. Se speculeazã intens pe seama faptului cã darea în vileag a a acestei reþele reprezintã una dintre reglãrile de conturi dintre douã partide care pe vremuri aveau relaþii aproape frãþeºti ºi cã motivul principal l-a constituit recenta campanie electoralã ºi sumele vãrsate preferenþial în contul unui partid.
Slaba apetenþã a mediei video faþã de eveniment s-ar datora, spun aceiaºi cârcotaºi, faptului cã un mare numãr de oameni de televiziune ºi-au obþinut ºi ei permisele în acest mod, între beneficiari numãrându-se o cunoscutã moderatoare de emisiuni de familie ºi un vitriolant realizator de emisiuni satirice – ca sã nu-l mai pomenim pe deja celebrul beneficiar al tuturor categoriilor de conducere, victoriosul primar cu greutate de la un sector bucureºtean.
Povestea de la Piteºti are o vechime considerabilã. Acolo se produc de ani buni, pe bandã rulantã, conducãtori auto care sunt azvârliþi cu inconºtienþã în trafic, unde produc tragedii. Nu de puþine ori agenþii de circulaþie s-au vãzut în situaþia de a nu putea lua declaraþii de la ºoferii care încãlcaserã regulamentul pentru simplul ºi banalul motiv cã aceºtia nu ºtiau sã scrie ºi sã citeascã! Au fost considerate simple întâmplãri, scãpãri ale sistemului, ºi nu un procedeu curent.
Totul a început, se zice, cu crearea, pe tãcute, a unui „serviciu secret” de protocol, care sã-i ajute pe candidaþii importanþi sã treacã mai uºor peste aceastã barierã. ªi cum în Bucureºti ar fi bãtut la ochi, s-a fãcut la Piteºti. Treptat, însã, lucrurile au scãpat de sub control ºi sistemul a început ºã funcþioneze ºi sã se organizeze independent, cu tarife diferenþiate pe categorii de candidaþi, care în unele cazuri mergeau pânã la 20-25.000 euro pentru un permis nou nouþ.
Marea ciudãþenie a cazului o reprezintã faptul cã, dacã n-au simþit cã ceva necurat se întâmplã acolo, ºefii mai mari sau mai mici n-au realizat nici fenomenul brusc al ridicãrii nivelului de trai al celor implicaþi direct. Sau dacã ºi-au dat seama, nu i-a impresionat, fiind pus pe seama unui fenomen mai general în anumite zone ale poliþiei care intrã în contact direct cu „clientul”. Nu-mi fac iluzia sã cred cã Piteºtiul este un caz izolat. Bag mâna în foc cã asta se întâmplã în mai toate judeþele, e drept însã, nu la nivelul ºi cu amploarea detectate în Argeº.
Ministerul de Interne are aici o problemã serioasã. Coroboratã cu complicitãþile cu lumea interlopã ale judiciaturiºtilor, cu aranjamentele celor care fac dosare economice, avem imaginea unui fenomen de corupþie generalizatã, a cãrei punere în evidenþã ar trebui sã genereze un seism purificator. Care însã, iatã, nu se produce. De ce? Sunt alte „chestiuni”, mai arzãtoare, la ordinea zilei...
Titlu: Hoþii ºi / sau Vardiºtii
Nr Editie: 2244 Data: Wednesday 25 June 2008
În jocul copilãriei mele cele douã tabere erau distinct separate: hoþii erau cei rãi, iar vardiºtii cei buni îi fugãreau ca sã-i prindã. Dar lucrurile se opreau cam aici. Pentru a echilibra jocul, echipele se schimbau: hoþii deveneau vardiºti, iar vardiºtii-hoþi! Niciodatã, însã, nu se întâmpla, cum se întâmplã astãzi, în realitate, sã se amestece hoþii printre vardiºti ºi vardiºtii printre hoþi…
Sãptãmâna trecutã poliþia a descins în forþã la ascunzãtorile blindate ale unor binecunoscuþi membri ai lumii interlope. O descindere ratatã sau amânatã de mai multe ori datoritã unei scurgeri de informaþii, prin care interlopii aflau din timp despre intenþiile vardiºtilor ºi se retrãgeau în locaþii sigure. Descinderea aceasta a fost, însã, ceva mai discretã ºi vardiºtii mascaþi s-au întors la bazã cu o recoltã bogatã. Le-a scãpat tocmai capul bandei, Sile Pietroi, depistat câteva zile mai târziu în cabana de pescuit sau de vânãtoare a unui personaj important (nu dau nume). Odatã cu aceastã acþiune reuºitã s-au fãcut ºi primele dezvãluiri. Poliþia era de mai multã vreme pe urmele bandei ai cãrei membri comiteau jafuri, înºelãciuni, tâlhãrii cu mânã armatã. Mai întâi a fost anihilatã o grupare rivalã cu care Sile Pietroi se afla în rãzboi deschis. Capturararea lui Sile a fost împiedicatã însã de faptul cã acesta deþinea informaþii provenite chiar din sânul poliþiei. ªi de la niveluri înalte: ºefi sau adjuncþi. Telefoanele acestora au fost interceptate ºi s-a aflat cã ºi în ziua “Z” Sile fusese anunþat de descindere cu câteva minute înainte ca mascaþii sã escaladeze zidurile înalte de 3 metri ale proprietãþii sale.
A trecut, iatã, o sãptãmânã, ºi n-am aflat ce intenþioneazã sã facã poliþia cu informatorii din mijlocul sãu. Probabil cã ºefii de la Interne sunt prea preocupaþi de scandalul permiselor de la Piteºti ºi ºi-au luat un scurt rãgaz. Interlopii, însã, dovedesc cã au relaþii peste tot, nu doar în poliþie: judecãtorul cãruia i s-a prezentat cazul a considerat cã Sile Pietroi nu prezintã “pericol social” ºi i-a dat drumul. CSM-ul s-a sesizat dar nu poate face nimic pânã nu se terminã procesul.
Revin la idea de pornire: nu mai existã “graniþe” – nici moralã, nici de altã naturã – între hoþi ºi vardiºti. Orice bandã care se respectã are “oamenii” sãi printre poliþiºti. ªi printre judecãtori ºi procurori. ªi printre avocaþi. ªi chiar printre oamenii politici. În urmã cu vreo 15 ani toatã aceastã încrengãturã era, practic, la vedere: amintiþi-vã botezul lui Fane Spoitoru, de la Palatul Parlamentului, cu colecþia sa de invitaþi de “onoare”. Astãzi lucrurile se petrec mai discret ºi mai eficient. Hoþii au învãþat câte ceva dintre trucurile principale ale economiei de piaþã. Ceea ce fac ei nu mai este haiducie, ci business. Profitul – ºi dividendele se împart.
Ce mã nedumereºte este un lucru: dupã un scandal ca cel de la Argeº ºi cel cu imformatorii lui Pietroi, niºte capete ar fi trebuit sã cadã. Dacã nu prin demisii de onoare, prin demiteri. Nu e nevoie sã fii mânã în mânã cu hoþii, ca sã-þi asumi responsabilitatea funcþionãrii defectuase a sistemului. Lucrurile astea nu se întâmplã de azi, de ieri. ªi atunci?
Poate chiar ministrul David ar trebui sã fie cel care demisioneazã. Dacã nu de alta, mãcar ca sã se poatã ocupa în liniºte de campania electoralã a PNL-ului…
Titlu: O piesã cu distribuþie anapoda
Nr Editie: 2243 Data: Tuesday 24 June 2008
Întâmplarea a fãcut ca la sfârºitul sãptãmânii trecute sã mã aflu în asistenþa unui eveniment pe care presa nu l-a mediatizat cu fervoarea pe care o depune când e vorba despre o prezentare de modã sau despre o acþiune mondenã. Nici publicul prezent nu a fost pe mãsura calitãþii ºi prefer sã înrezistrez jumãtatea plinã a unei sãli care a compensat prin coeficientul de calitate.
Despre ce este vorba: Federaþiile clubului UNESCO din România au hotãrât sã recompenseze moral, prin diplome de excelenþã, câteva dintre vârfurile medicinei româneºti. De ce acum când fac vâlvã cazurile de malpraxis sau de neglijenþã din spitale? Tocmai de aceea: pentru a reminti celor care doresc sã afle, cã ceea ce caracterizeazã medicina româneascã nu sunt aceste cazuri, mai izolate ºi mai puþin semnificative decât zgomotul fãcut în jurul lor de mass media. A spus-o ºi Paula Iacob, organizatoarea manifestãrii ºi au spus-o chiar ºi invitaþii-ºi laureaþii manifestãrii, nume demne de tot respectul prin devotamentul faþã de profesie ºi performanþele manifestate în carierã.
Au luat loc pe scenã, aºteptând sã-ºi primeascã diplomele, ºi sã zicã, cu acest prilej, câteva cuvinte, academicieni ºi profesori de talia lui Constantin Popa, Ioan Lascãr, Eugen Ciofu, Dorin Sarafoleanu, E.Apetrei ºi Andrei Firicã. Somitãþi în domenii ca neurologie, cardiologie, ORL, ortopedie, chirurgie, aceºtia ºi-au construit o carierã solidã prin muncã neîntreruptã, studiu continuu ºi devotament faþã de pacient. Fiecare dintre ei a simþit nevoia ca în cele câteva cuvinte pe care au fost invitaþi sã le rosteascã, sã menþioneze locul disciplinei lor în ansamblul sistemului, rolul înaintaºilor ºi al dascãlilor pe care i-au avut ºi importanþa relaþiei medic-pacient. Pentru cei care au avut ºansa sã-i asculte a fost o micã sãrbãtoare de suflet ºi de intelect: idei profunde, exprimate într-um limbaj ales dar perfect inteligibil, o veritabilã demonstraþie de valoare personalã.
Urmãrindu-i, mi-am imaginat, pentru o clipã, cum ar fi arãtat o astfel de reuniune dacã în locul distinºilor profesori, scaunele de pe scenã ar fi fost ocupate, aºa cum se întâmplã mai mereu, de o vreme încoace, de câteva dintre aceleaºi personaje care populeazã politica la vârf. Mi-am imaginat ºi discursurile sforãitoare pe care le-ar fi rostit, pline de platitudini ºi de minciuni, gesturile emfatice ºi demonstraþia de veleitarism ºi de gãunoºenie cu care ne intoxicã contidian. Am vãzut, cu ochii minþii, ºi sala arhi plinã de aplaudaci de profesie ºi de confraþi dornici sã alerge la gazetã ºi sã facã cunoscute contemporaneitãþii „perlele” ºi cugerãrile emise de aceºtia.
ªi am realizat, cu stupoare, cã trãim în lumi paralele: una a lipsei de valoare ºi de performanþe, care conduce ºi direcþioneazã lucrurile, ºi o alta a competenþei ºi performanþei, care se izoleazã de cealaltã, într-un efort de conservare. M-am întrebat, în acelaºi timp, ce trebuie sã se întâmple, pentru ca rolurile sã fie corect ºi potrivit disitribuite, pentru ca noi sã putem înþelege ºi aplauda piesa ai cãrei spectatori de fiecare zi suntem.
Titlu: Aritmetica electoralã
Nr Editie: 2242 Data: Monday 23 June 2008
Este o disciplinã specialã, ce nu funcþioneazã dupã regulile obiºnuite. În politicã 1 plus 1 nu fac neaparat 2. ªi nici 2 ori 2 nu dã, sigur, rezultatul de „4”. În aritmetica politicã ºi electoralã orice rezultat este posibil ºi nu are cum sã fie contestat.
Iatã, de exemplu, situaþia „exemplarã” a calculelor prezidenþiale. Atunci când a apãrut, ca din senin, Partidul Liberal Democrat, prin eforturile susþinute ale disidenþilor liberali ataºaþi Cotroceniului, toatã lumea a fost convinsã cã acesta s-a nãscut sub o zodie fastã. Deasupra sa veghea însuºi preºedintele. Faptul cã mai avea un copil, dintr-o cãsnicie anterioarã – PD pe numele sãu – nu l-a împiedicat pe Traian Bãsescu sã-l copleºeascã pe noul nãscut cu dragostea sa. Susþinut ºi încurajat, acesta ºi-a demonstrat precocitatea la primul concurs de împrejurãri la care a participat. Toatã lumea a fost uimitã: atât de tânãr ºi necopt – ºi a obþinut aproape 9 puncte la europarlamentare?! Atunci a fãcut pãrintele natural primele calcule: a adunat ce adunase prima sa odraslã, aproape 30 de procente, cu cele ale lui Stolojan&Comp, ºi i-a ieºit, rotunjitã, suma necesarã unei guvernãri pe cont propriu. Atunci a decis Bãsescu incestul: mãritiºul infantilei PLD – cu flãcãul tomnatic PD. Ce a rezultat a fost o combinaþie de fost socialism de stânga cu actual populaism de dreapta, botezat cu o denumire care sã mulþumeascã pe toatã lumea: PD liniuþã L. Asta ca sã-i stea în coasta lui Tãriceanu. Astfel dreasã ºi gãtitã formaþiunea a fost pregãtitã pentru marele test, prefaþat de sondaje de opinie amabile, care dãdeau ca sigur un procent de aproape 50 la sutã, pentru partidul cu ambiþii de formaþiune unicat. Sigur pe steaua sa, mereu în ascensiune, preºedintele nu s-a mai împiedicat de chichiþele constituþionale ºi a ieºit hotãrât la atac, lãudându-ºi odrasla în dreapta ºi în stânga ºi fãcând planuri pentru guvernarea de la toamnã.
Numai cã aritmetica, bat-o vina, ºi-a arãtat lipsurile. Sau lipsa. 30 cu 8 n-a dat nici mãcar 38, darmite 45 sau – de ce nu? - 50. A dat doar vreo 30. Adicã atât cât avusese PD –ul de unul singur. Unde au dispãrut procentele PLD-ului? – s-au întrebat, pe bunã dreptate PD-iºtii. Ce aþi fãcut cu procentele noastre? –au zbierat PLD-iºtii. „Ce faceþi voi, bã, aicea?” – s-a rãþoit ºeful, obosit ºi ambetat de presiunea psihicã, când s-a dus peste ei în Modrogan.
Nu facem nimic – ar fi trebuit sã-i rãspundã bãieþii sãi. Culegem! Ceea ce-aþi semãnat chiar dv., dom’ preºedinte. Dar asemenea tupeu n-a avut nimeni. Nici mãcar învinsul Blaga, mai cârcotaº de felul sãu…
Singurul calcul care s-a dovedit cât de cât exact, pânã acum, este acela care a dat majoritatea în Consiliul General. Dar cu un partener ca Becali nu poþi ºti niciodatã cât poate sã þinã…
Titlu: Dihonia liberalã
Nr Editie: 2241 Data: Saturday 21 June 2008
Atacul la baionetã declanºat de Tãriceanu împotriva lui Orban are o semnificaþie aparte. Graþie funcþiei de premier, Tãriceanu poate sã controleze eficient partidul, fiind în mãsurã sã ofere favoruri ºi grade celor care dovedesc loialitate. Dar, de asemenea, poate sã-i sancþioneze pe cei care cârtesc sau ies din rând.
Orban este unul dintre aceºtia. Vicepreºedintele liberal este, de felul sãu, un om slobod la gurã. Funcþia de purtãtor de cuvânt al partidului i-a oferit ºansa de a fi mediatizat mai mult ca oricare dintre colegii sãi, o mediatizare servitã ºi de verbul acid al acestuia, ºi de þinta clarã a atacurilor sale. Marea problemã a lui Orban, mai ales de când partidul sãu a ajuns la putere, a fost funcþia. Sau funcþiile. În timp ce colegi mai puþin dotaþi au devenit parlamentari sau miniºtri, el a trebuit sã se mulþumeascã cu tresele de viceprimar. Aici, la Primãrie, a fãcut ºi prima tentativã de a „evada”: în ciuda protocolului dintre PNL ºi PD, care asigura democraþilor funcþia de primar la Capitalei, el a încercat din rãsputeri sã obþinã o nominalizare în dauna lui Videanu, atunci când funcþia a devenit vacantã prin promovarea lui Bãsescu la centru. N-a avut susþinere ºi a trebuit sã renunþe. N-a renunþat însã la cartea care avea sã devinã câºtigãtoare: atacurile lui Bãsescu. Cu mult înainte ca ruptura dintre cele douã partide care constituiserã Alianþa învingãtoare sã fi devenit efectivã, vocea lui Orban a clamat împotriva preºedintelui cu o vehemenþã, e drept, acceptatã tacit de colegii sãi. Cele câteva remanieri guvernamentale nu l-au gãsit pe listele de favoriþi, aºa încât pãrea condamnat sã rãmânã politician la nivel municipal. Noroc cu excluderea în bloc a democraþilor de la guvernare, cã s-a gãsit un loc ºi pentru el. Unde? La Transporturi. Un minister vlãguit de prostia lui Dobre ºi de ºmecheria lui Berceanu. Dar având încã resurse sã reziste ºi la proba favoritismului. Ca ministru, Orban n-a fãcut mare lucru, în afarã de faptul cã ºi-a plasat oamenii ºi femeile prin diverse funcþii bine plãtite. Ba a fãcut: un accident, din care a ieºit basma curatã, prin lipsa de entuziasm a anchetatorilor. Cel mai mare succes din cariera sa politicã îl constituie, paradoxal, participarea la alegerile pentru primãria Capitalei. Deºi era evident cã nu poate avea vreo ºansã în faþa tandemului Oprescu-Blaga, Orban a reuºit ceva: sã-ºi depãºeascã, ca procentaj, organizaþia pe care o pãstorea – cu 0,15 procente! Ceea ce, el personal, ca ºi susþinãtorii sãi, au considerat a fi o performanþã. Nu acelaºi lucru l-a apreciat ºi Tãriceanu. Confruntat cu opoziþia surdã în sânul partidului, el pare hotãrât sã rupã pisica acum, când e pe val: PNL-ul sãu n-a înregistrat niciodatã un procentaj atât de consistent, ºi - mai ales – în condiþiile eroziunii pe care o provoacã actul guvernãrii. Iar Orban ºi-a înãlþat capul mai sus decât recomnada prudenþa într-o asemenea situaþie! Represaliile au început cu solicitarea demisiei din funcþia de lider al organizaþiei ºi cu mazilirea unuia dintre favoriþii sãi – prefectul Capitalei. Pobabil cã nu se vor opri aici: urmeazã proba de foc a legislativelor uninominale. Iar atunci Tãriceanu vrea sã aibã cel puþin consens.
Titlu: Reþetã la indigo
Nr Editie: 2240 Data: Friday 20 June 2008
Multã lume a uitat, poate, cã episodul cu independenþa doctorului Oprescu a fost prefaþat de unul tras la indigo, cu patru ani înainte.
În 2004, în febra localelor, conducerea PSD a ajuns la concluzia cã are în portofoliul sãu o serie de "baroni" care i-ar strica imaginea ºi de care trebuie sã se debaraseze.
Au cãzut victime acestei epurãri: Mischie, Bebe Ivanovici, Savu ºi alþi câþiva lideri locali. Le-a fost adãugat, din raþiuni care þineau de presiunea mass-media, primarul sectorului 5, Marian Vanghelie. Acesta a fost considerat a nu mai face cinste partidului ºi, ca urmare, nu i s-a mai încredinþat nobila misiune de a reprezenta formaþiunea în alegerile pentru funcþia de primar. Vanghelie a fost nevoit sã facã pasul înapoi ºi PSD-ul ºi-a numit un alt reprezentant. La alegeri s-a prezentat însã ºi Vanghelie, ca independent.
A câºtigat din prumul tur, în timp ce alesul PSD a obþinut unn punctaj aproape identic cu cel al lui Cristian Diaconescu, patru ani mai târziu.
Ce vreau sã spun: dacã nu cumva este vorba despre o reþetã perversã, fabricatã în laboratorul strategilor din Kiseleff, avem de a face cu un fenomen. Un fenomen care s-ar putea sã dea roade, neaºteptate, ºi în alte ogrãzi decât în cea a social democraþilor. Dupã reþeta: vrei sã câºtigi? Dã-l afarã pe omul respectiv ºi fã-l independent! Va obþine pe aceastã cale ceea ce n-ar putea sã realizeze pe filiera de partid.
Nu vreau sã pun sub semnul întrebãrii sinceritatea independenþei domnului Oprescu. Este foarte posibil ca sentimentele pe care i le-au generat frecuºurile la care a fost supus de-a lungul timpului (el le reproºeazã ºi acum foºtilor sãi colegi cã l-ar fi "vândut" în alegerile din 2000, contra lui Bãsescu) sã nu mai fie de prea mare simpatie faþã de PSD. Noua sa condiþie îi va permite o mai mare libertate de miºcare în negocierile cu ambele pãrþi, faptul cã nu are în spate o formaþiune proprie putând sã-i fie mai de folos în condiþiile actuale. Oricum, PSD-ul n-ar trebui sã mizeze prea tare pe condiþia de "candidat de stânga" a lui Oprescu. El va putea, foarte bine, în funcþie de conjucturã, sã aibe opþiuni ºi de o parte ºi de alta a spectrului, fãrã a-ºi trãda cine ºtie ce nobile idealuri. Este avantajul independenþei ºi boala asta va mai face, cu siguranþã, victime, printre aspiranþii la onorurile uninominale din toamnã.
Titlu: Dorinþã ºi putirinþã...
Nr Editie: 2239 Data: Thursday 19 June 2008
Modul în care întreaga opinie publicã s-a inflamat dupã meciul României cu Italia din Campionatul European este tipic pentru mentalitatea româneascã. Aceea de a confunda dorinþele cu posibilitãþile, de a spera în ceea ce nu este de sperat ºi de a reveni apoi pe solul tare al realitãþii cu dezamãgirea de rigoare. Relaþia noastrã cu fotbalul este una complicatã. Avem un campionat modest, dar din când în când bãieþii noºtri reuºesc câte o performanþã care nu þine de condiþia realã, ci de ºansã ºi de întâmplarea ce face sã concureze factori care altminteri nu se întâlnesc. Nu suntem una dintre forþele acestui sport. Ne situãm, probabil, la intersecþia dintre „diviziile” B ºi C ale acestuia. Dintr-un motiv simplu: talentul nativ al jucãtorilor noºtri nu trece prin filtrele exigente ale organizãrii ºi promovãrii acestui veritabi business. Noi avem o piaþã aleatorie, sufocatã de ºmecheri care au gãsit în fotbal un obiect de speculaþii ce încalcã orice principii ºi reguli. Campionatul nostru este, cel mai adesea, pretextul prin care se selecteazã cea ce se oferã spre vânzare campionatelor cu stare. Însã naþionala noastrã nu este alcãtuitã din altceva decât din mercenari cu prea puþinã capacitate intelectualã ºi cu mai puþin devotament faþã de o idee. Aºa cã nu este de mirare ce ºi cum s-a întâmplat în Elveþia. Am început campania fãrã nici o idee tacticã, doar cu dorinþa de a nu pierde ruºinos. N-am construit nimic, nici un moment. Modul în care Mutu a executat penalty – ul este tipic pentru puþina gândire din capul sãu: în locul unei execuþii tehnice, sigure, a preferat o ºmecherie – trasul pe centru. N-a fost ghinion, ci prostie sadea. În ultimul meci, în care ne pusesem, absurd, atâtea speranþe, am asistat la cea mai dezlânatã prestaþie posibilã. Nu ºtiu ce a cãutat Banel Nicoliþã la o asemenea competiþie. Cel mult ne-a ajutat sã vedem cã e un jucãtor de Fãurei, nu de Berna, care aleargã doar ca sã se afle în treabã. N-aº vrea sã par cârcotaº. Dar n-am reuºit sã arãtãm nimic în afarã de faptul cã ne-am calificat norocos. ªi cã nu avem acea vânã pe care au demonstat-o turcii, care sã ne facã sã putem sã ºi câºtigãm, nu doar sã pierdem. În ultimã instanþã, fotbalul nostru este la fel ca ºi politica: plin de veleitari fãrã talent, lipsit de orizont, concentrat pe obiective imediate, tratate meschin. Un fotbal ºi o politicã bazate pe blaturi, aranjamente dubioase, jucãtori lipsiþi de talent promovaþi doar din interese de grup ºi cu câºtigãtori dubioºi. Cã am vrea sã avem ºi o politicã ºi un fotbal mai bune, mai performante, e altã poveste. ªi ea þine de putinþã. Dorinþa nu e suficientã.
Titlu: PR-ul nu poate sã facã minuni
Nr Editie: 2238 Data: Wednesday 18 June 2008
Odatã cu rezultatele turului 2 al alegerilor locale ia sfârºit ºi mitul PR-ului fãcãtor de minuni.
Blaga a avut la dispoziþie cea mai performantã echipã ºi a dispus de cele mai mari sume aruncate în joc. La polul opus, Oprescu a avut o echipã improvizatã ºi fonduri aleatorii. N-a câºtigat Blaga, ci Oprescu.
Dupã victoria lui Bãsescu, la mustaþã, în prezidenþialele din 2004, au curs tone de cernealã pe seama minunilor pe care le-ar fi fãcut compania angajatã sã-i facã campanie. Brusc, Felix Tãtaru & compania au sãltat în slãvile admiraþiei ºi ale box-office-ului. Calitãþile native ale candidatului Bãsescu au trecut în planul al doilea. Adicã exact acelea care fãcuserã din el câºtigãtorul rundei precedente de la Capitalã, unde se înscrisese târziu ºi cu ºanse mici.
Povestea PR-ului a început, practic, în 1996, la alegerile pentru primãria Capitalei. Atunci candidatul Ilie Nãstase a beneficiat de o expunere mediaticã puþin obiºnuitã. S-a ocupat de campania lui una dintre cele mai bune companii de publicitate ale momentului. N-a reuºit, însã, sã facã din el altceva decât un produs frumos ambalat, dar fãrã suflu. Nãstase a pierdut atunci pentru cã publicul n-a vãzut în el vâna de gospodar ºi de om aºezat pe care pãrea s-o emane Ciorbea. Oamenii, cu toatã simpatia faþã de sportivul de excepþie, n-au uitat cã acesta reuºise sã cam facã praf tot ceea ce câºtigase. ªi nu l-au vrut. Cã alegerea finalã a fost pãguboasã, e altã poveste.
ªi cu Oprescu e altã poveste. Nici o campanie de PR n-ar fi reuºit sã facã din el altceva decât ceea ce este. Iar acest lucru i-a fost de folos. A apãrut ca omul care nu are nimic de ascuns. Cãruia nu i se pun flori în pãr sã parã simpatic. În plus, era ºi victimizat de cei puternici: alungat din PSD, vânat ºi reclamat de PLD… Cu tot scepticismul ºi lipsa de precedente, independenþa lui a dat bine.
Poate cã Blaga ar fi fost un primar mai bun. Mai serios. Mai dedicat. Mai puþin dispus sã facã spectacol. Dar acest lucru n-a reieºit clar din campania sa. A reieºit mai degrabã cã e protejat de Bãsescu. Cã e preocupat sã asigure o continuitate dubioasã. ªi cã nici mãcar nu e bucureºtean…
Aºa se încheie un capitol din istoricul campaniilor electorale. Multe lucruri se vor schimba, pânã la legislative. Între care ºi convingerea ca PR – ul poate sã facã minuni. Nu poate.
Titlu: Mai câºtiga Oprescu dacã era la PSD?
Nr Editie: 2237 Data: Tuesday 17 June 2008
Aº putea, foarte bine, sã fac pe deºteptul ºi sã zic: v-am spus eu? Am spus-o - scris-o - încã din 17 Aprilie când, într-un comentariu, evocam posibilitatea ca independenþa lui Oprescu sã fi fost ticluitã în laboratorul electoral al PSD-ului, în ideea de a se cumula voturile tânãr-liberale ale lui Diaconescu cu cele matur-conservatoare ale lui Oprescu pentru a da, în turul 2, un avantaj net pentru cel care rãmâne în cursã.
N-am sã susþin, însã, aºa ceva. Pãrerea cã n-a fost o lucrãturã mi-o întãreºte tocmai atmosfera solemn – stânjenitã de la sediul PSD-ului în momentul anunþãrii rezultatului ºi declaraþia rabinicã a lui Geoanã care a salutat victoria „candidatului independent de stânga”. În fond, o încercare stângace de a mai drege busuiocul unei situaþii extrem de stânjenitoare. Cea în care se aflã dupã decizia nefericitã (oare?) de a tranºa disputa Oprescu – Vanghelie prin scoaterea din joben a lui Cristian Diaconescu. Ceea ce mã intrigã cel mai mult în acest moment este urmãtorul lucru: ar fi câºtigat Oprescu dacã PSD-ul l-ar fi mandatat sã-l reprezinte? Ceva – nu ºtiu exact ce – mã face sã cred cã nu. Oprescu – PSD n-ar fi reuºit ceea ce a reuºit Oprescu –Independent.
Ar fi fost nevoit sã poarte povara unei imagini nicioadatã suficientã pentru a împinge candidatul acestui partid în fruntea administraþiei municipale. Încã din ’92, acest partid (cu diferitele nume pe care le-a purtat) s-a chinuit sã izbândeascã. N-a reuºit nici cu revoluþionarul Cazimir Ionescu – înfrânt de anonimul Halaicu, nici cu campionul Ilie Nãstase – învins la puncte de þãrãnisto–sindicalistul Ciorbea ºi nici cu doctorul Oprescu, stopat de douã ori de impetuosul Bãsescu ºi de insignifiantul Lis. Era sã-l uit pe însuºi Marian Vanghelie, surclasat de Videanu.
Victoria de duminicã searã e a unui spirit, nu a unui om. Oprescu n-a fost nici de data asta, nici mai bun ºi nici mai rãu decât în ’97 ºi 2000. A fost diferit ceea ce a vãzut în el tot mai puþinul electorat deplasat la urne. Acestã aproape o treime din peste cei 1,8 milioane de alegãtori înscriºi pe liste a decis pentru toþi ceilalþi. Vreo 300.000 de oameni au mers la vot ºi au introdus în urne buletinul cu ºtampila pe numele doctorului cu speranþa cã o persoanã care nu este prinsã în încrengãtura de relaþii ºi obligaþii partinice poate sã facã mai mult pentru cei în fruntea cãrora se instaleazã. Este, dacã vreþi, expresia neîncrederii tot mai mari în politicianism.
Victoria „independentului de stânga” Oprescu mai semificã ceva: eºecul politicii prezidenþiale de dreapta. Înfrângerea lui Blaga, Murgeanu ºi Bodu la Bucureºti ºi a lui Oprea la Iaºi, susþinuþi cu ostentaþie de preºedinte constituie de fapt, o înfrângere personalã pentru preºedintele – jucãtor pe extrema dreaptã. Preºedintele îºi poate constata, cu acest prilej, nu doar declinul peronal ci ºi modul în care trage în jos un partid pe a cãrui majoritate absolutã miza pentru viitoarea guvernare.
Titlu: Tricolorul
Nr Editie: 2236 Data: Monday 16 June 2008
Rezultatele celui de-al doilea tur nu modificã, semnificativ, raportul de forþe politice pe care l-a stabilit primul tur. România oferã, dupã 18 ani de exerciþiu democratic, tabloul tripolar al peisajului politic. S-au distilat ºi coagulat trei tendinþe care, cel puþim pentru un deceniu de acum încolo, vor domina preferinþele alegãtorilor.
Este, mai întâi, polul social-democrat. În cãdere liberã, dupã pierderea, la mustaþã, a alegerilor din 2004 (discuþiile vor mai continua, probabil, multã vreme, pe tema modului în care Bãsescu a forþat, atunci, preluarea puterii de cãtre Alianþã) partidul lui Iliescu, condus temporar ºi circumstanþial de Geoanã, pare sã revinã pe linia de plutire. El obþine un scor care acum patru ani ar fi însemnat un dezastru, dar care se poate transforma într-o trambulinã de lansare pentru parlamentare. Deºi n-a gãsit nici de data asta soluþia potrivitã pentru Capitalã, din eºecul acesta poate rezulta un viitor preºedinte în persoana unui Diaconescu care a obþinut cel puþin notorietate în plus.
Mulþumit poate fi ºi PNL-ul lui Tãriceanu: uzat de guvernare, mai puþin decât s-ar fi aºteptat (având ºansa sã arunce o parte din eeºecuri în spinarea aliaþilor democraþi) el devine factorul care poate înclina balanþa într-o parte sau alta. Cine va dori sã guverneze la anul, va avea nevoie de liberali. Cu sau fãrã Tãriceanu.
În fine, democraþii, deveniþi între timp ºi niþel liberali, se trezesc din ºocul rece provocat de rezultatele sub aºteptãri. Îmbãtaþi de sondajele ultraoptimiste, care îi creditau cu rezultate de peste 40%, ei îºi revin cu greu. Cu atât mai greu cu cât ºi candidatul lor a intrat cu a doua ºansã în turul decisiv, ºi cu un punctaj sub cel al partidului. PDL-ul îºi regãseºte cu dificultate busola, dupã schimbarea de ideologie – ºi nu atât de ideologie, cât de etichetã, pentru cã partidul, încã de pe când era condus de Roman o virase spre dreapta. A ºi fost perceput ca atare, de pe urma coaliþiei fãcute cu Convenþia Democraticã, aºa încât re-brenduirea sa nu face decât sã-l aduca la realitate. Un al handicap major al PDL-ului îl constituie tocmai susþinerea de care se bucurã din partea preºedintelui ºi care creazã în jurul sãu un „cordon sanitar” care îl lipseºte de aliaþi.
Celelalte partide vor dispare de pe scenã dupã viitoarele legislative. PRM-ul, aproape sigur. Ungurii vor mai rezista-dacã vor rezista- cu mare greutate. Conservatorii vor supravieþui ºi ei o vreme, dupã care se vor „topi” într-unl dintre curente. Ceilalþi – intrã direct în istorie.
Politica româneascã va fi, de acum înainte, tricolorã!
Titlu: Linia dreaptã
Nr Editie: 2235 Data: Saturday 14 June 2008
Mai este o zi ºi tabloul alegerilor locale va deveni unul complet. Avem lista consiliilor judeþene ai cãror ºefi au fost aleºi, uninominal, din primul tur. Au mai rãmas câteva oraºe mari ºi, evident, Capitala, cu primari restanþi.
Spre deosebire de celelalte funcþii de primar, care au în primul rând, un caracter – sã-i zic „gospodãresc”, cea de primar general rãmâne una primordial politicã. Aceasta este trambulina spre funcþii de conducere importante în guvern ºi în structurile politice. Cam aºa s-a prefigurat ea în ultimii ani. Dupã un Halaicu, repudiat de propria sa formaþiune, a urmat Ciorbea, pe care, dupã doar vreo ºase luni, Convenþia Democratã l-a uns premier, nevând ceva mai reprezentativ la îndemânã în momentul respectiv. Cã a fost o decizie eronatã ºi cã, dupã aceea, aceeaºi Convenþie n-a mai ºtiut cum sã scape de el, e altã poveste. A urmat „interludiul Lis”, generat de „defecþiunea Ciorbea”, trecut ºi acesta în anonimat cu viteza cu care a trecut ºi Halaicu, pentru a veni „momentul Bãsescu”. Fostul ministru al Transporturilor, cârcotaº ºi zurbagiu, prilej de nesfârºite conflicte în sânul unei coaliþii cam contra naturii (contra PDSR, în orice caz) a apãrut ca o soluþie de ultim moment, pentru un partid aflat în derivã. Succesul sãu din 2000 rãmâne unul greu de explicat cu mijloacele logicii (ca ºi succesul de la prezidenþialele din 2004), deºi Bãsescu va rãmâne un model de carierã politicã expansivã: funcþia de primar general i-a pus apoi, pe tavã, pe cele de ºef de partid ºi, în final, pe cea de preºedinte.
Ce se va întâmpla de data aceasta? Va fi mandatul de la Bucureºti unul câºtigãtor pe toatã linia, pentru Oprescu ºi pentru Blaga? Doctorul se aflã pentru a treia oarã în pole-position. Prima oarã l-a surclasat Bãsescu, a doua oarã insignifiantul Lis. Va avea resurse „independentul” Oprescu sã suporta ºi un al treilea eºec? Nu ºtiu cât de bun primar va fi (probabil cã Blaga este dotat cu calitãþi superioare din punctul de vedere al pragmatismului ºi spiritului gospodãresc). ªtiu însã cã se va afla într-o situaþie foarte asemãnãtoare celei în care se aflã acum guvernul Tãriceanu: aceea de a supravieþui cu sprijinul unei coaliþii anti-Bãsescu. Sau, mai degrabã, anti PDL. O formulã ºubredã dar care poate rezista în timp, dupã cum se vede. Blaga, la rândul lui, are nevoie de acesatã poziþie pentru a-ºi consolida statutul în partid. El este, probabil, singurul lider democrat care i se poate opune lui Bãsescu ºi care i-ar putea cenzura acestuia acþiunile care întãresc fenomenul de izolare al partidului, un fenomen neproductiv atâta timp cât nimeni nu mai poate spera într-o majoritate simplã.
Duminicã searã vom afla (aproape) toate rãspunsurile. ªi vom putea spune: habemus papa! Un papã incolor (deocamdatã), sau unul portocaliu...
Titlu: Afacerea gunoaielor - monopol ºi licitaþie
Nr Editie: 2234 Data: Friday 13 June 2008
În vâltoarea comentãrii- ºi contestãrii – rezultelor din primul tur, a trecut aproape neobservat un fapt semnificativ: anunþarea, de cãtre comisia de specialitate a rezultatului licitaþiei pentru serviciile de salubritate organizatã de primãria Sectorului 1. Din toatã hãrmãlaia care a precedat aceastã licitaþie – amânatã datoritã contestaþiilor în cascadã, de luni bune – n-au mai rãmas nici obiºnuitele contestaþii de dupã – când fiecare participant necâºtigãtor se considera nedreptãþit. Am pus acest lucru, mai întâi, pe seama nerãbdãrii cu care sunt aºteptate rezultatele celorlalte „licitaþii” – cele pentru scaunul de primar. Cred acum, însã, cã nu e vorba de altceva decât de acceptarea faptului cã prin aceasta se intrã – târziu dar nu tardiv – într-o normalitate care nu mai poate fi evitatã. Licitaþia de la Sectorul 1 face o breºã importantã în frontul ce pãrea de nepãtruns, al aranjamentelor politice ºi financiare pe baza cãrora, în capitalã ºi în marile oraºe, serviciile publice esenþiale continuã sã fie încredinþate direct – în mod profund nelegal – sau atribuite pe bazã de acte adiþionale care prelungesc la nesfârºit acest provizorat folositor pentru unii, dar profund pãgubos pentru contribuabil. Nici mãcar semnalul dat de Autoritatea Naþionalã pentru Reglementarea ºi Monitorizarea Achiziþiilor Publice, emis ºi acesta în toiul confruntãrii electorale, nu a generat cuvenitele clasificãri. Cei pe care-i afecta au preferat sã îl ignore sperând cã din bãtãlia datã la urne vor rezulta situaþii favorabile demersului lor iniþial. Comunicatul spune clar cã situaþia prezentã încalcã o serie de reglementãri normative ºi cã cei în cauzã – recte primãriile de sectoare aveau deja obligaþia sã înceteze raporturile contractuale cu prestatorii la data expirãrii contractelor iniþiale ºi sã organizeze eventualele licitaþii. Salubritatea rãmâne, dincolo de caracteristicele sale de serviciu public, o mare afacere. Una sigurã ºi de lungã duratã, pentru cã o comunitate nu se poate lipsi de ea fãrã sã riºte un colaps. De-alungul timpului s-au constituit veritabile încrengãturi politico-administrativo-afaceriste, care au ignorat principiile pieþei ºi legalitatea ºi au constituit veritabile centre de cãpuºare a fondurilor publice.Nu doar intrarea în Uniunea Europeanã, ci ºi accesul într-o nouã fazã de evoluþie a societãþii româneºti impun ca aceastã activitate sã fie aºezatã pe baze legale ºi în interesul direct al cetãþeanului. Este de aºteptat ca noii – sau vechii primari realeºi, sã înþeleagã cã aceste stãri de lucruri nu se pot perpetua ºi cã ei înºiºi sunt cei care trebuie sã dea semnalul unei noi ordini care include ºi acest capitol important al existenþei de fiecare zi a unei comunitãþi.
Desigur, orice licitaþie are cîºtigãtorii ºi perdanþii ei. Orice licitaþie poate atinge limite ale subiectivitãþii. Eºafodajul lor trebuie însã construit în aºa fel încât sã nu mai pernitã încãlcarea flagrantã a legalitãþii.Indiferent de mizã-cea subteranã. A monopolului pe „afacerea gunoiului”.
Titlu: Caritasul imobiliar
Nr Editie: 2233 Data: Thursday 12 June 2008
Cãlãtorind câteva zile peste ocean, am putut – într-un fel – sã iau pulsul crizei imobiliare din State. Dacã se poate simþi ceva, atunci acest lucru este valabil pentru cei care stau în faþa televizorului, pe al cãrui ecran reclamele pentru achiziþionarea de imobile sunã de-a dreptul implorator.
S-ar pãrea cã nimic nu este mai simplu decât sã-þi cumperi acum o casã în America. Preþurile – la nivelul mediu ºi mai de jos – desfid orice concurenþã: poþi lua cu 100.000 de dolari apartamente care la Bucureºti te-ar costa de 3-4 ori mai mult. Aici, a lovit criza: în segmentul mediu ºi minim. Mulþi americani au cedat tentaþiei de a avea propria lor casã, încurajaþi de o publicitate enormã ºi de oferte în cascadã. Peste tot, de-a lungul ºi de-a latul Americii s-au construit zone rezidenþiale. Proiectele au mizat pe o piaþã în continuã expansiune. Mulþi au vãzut în imobiliar sectorul ideal de plasament al economiilor: cumperi azi o casã pe care o vinzi mâine cu de douã ori preþul! Aceºtia au fost cei mai loviþi. Criza a aruncat în aer sectorul. Bãncile s-au trezit cu un portofoliu imens pe care nu-l mai vrea nimeni. Preþurile s-au prãbuºit. Un amic pe care l-am întâlnit în avion, la întoarcere, plecat de vreo 25 de ani, mi-a sintetizat situaþia: eu am cumpãrat în urmã cu vreo 3 - 4 ani o casã cu 500.000 de dolari. Am vândut-o anul trecut, la þanc, cu 900.000. Acum banca mi-o oferã cu 400.000!
Nu s-ar putea spune, însã, cã fenomenul e vizibil. Ba din contrã. La Las Vegas, unde am poposit de-a lungul cãlãtoriei, ai senzaþia cã nimãnui nu-i pasã cã þara trece printr-o crizã. Valuri-valuri de turiºti poposesc în capitala divertismentului cu un singur gând: sã joace! ªi, eventual sã câºtige. Dar, mai ales, în cele câteva zile în care se aflã acolo, sã se bucure de soare, de luminile oraºului, de spectacolele care se þin lanþ ºi de tot ceea ce oferã un oraº a cãrui faimã ºi forþã economicã s-au construit pe o iluzie. Las Vegas de azi nu mai este cel al lui Bugsy Siegel. Locul mafiei a fost luat de marile corporaþii. Acestea nu simt criza. În Vegas se construieºte într-un ritm dement: cu hoteluri-cazino de câte 3.000 (pânã la 10.000!) de camere apar parcã peste noapte. Azi Vegas-ul are 70.000 de camere de hotel. În 3-4 ani vor mai apãrea încã 40.000, cel puþin 15 noi hoteluri aflându-se în construcþie. Nimãnui nu pare sã-i pese de criza imobiliarã.
Întors la Bucureºti, aflu cam care mai este bursa apartamentelor. E în creºtere. America e departe. Dar unda de ºoc va ajunge ºi pe aici. ªi cine mai ºtie în cine va lovi. Cãci nu este altceva decât un nou Caritas. Unul imobiliar...
Titlu: Râvna constituþionalã
Nr Editie: 2248 Data: Monday 30 June 2008
Odatã cu eºecul discutãrii în Parlament a dosarului „Nãstase-Mitrea”, datoritã lipsei de cvorum, generatã de adierea vacanþei, în Dealul Cotrocenilor s-a iscat vijelia râvnei prezidenþiale.
Fãrã sã adaste un moment, preºedintele a pus pe hârtie (deºi nu demult, se declara un adversar al scrisorilor - e drept, pe vremea când Bogdan Olteanu îl bombarda zilnic cu misive pe care nici mãcar nu le deschidea) un îndemn plin de mustrãri cãtre aleºii patriei, certându-i cã au tratat cu superficialitate o problemã de o asemenea gravitate ºi cerându-le imperios sã facã iute o sesiune extraordinarã. Ca sã sune bine, a adãugat la dosarul „Nãstase – Mitrea” ºi dosarul „Curtea de Conturi”.
Eu zic – ºi nu ºtiu dacã zic bine – cã Traian Bãsescu a fãcut o eroare reacþionând în acest fel. În primul rând a confirmat acuzele lui Nãstase, cum cã dosarul „Zambaccian” a fost fãcut de DNA la ordin ºi cã toatã chestiunea reprezintã, pânã la urmã, o mostrã de urã personalã. Cam la fel a zis ºi Mitrea. Ambii s-au prevalat de lucrarea neglijentã a DNA-ului, care n-a reuºit sã dea greutatea cuvenitã aspectelor penale, lãsând sã rãzbatã izul civil al dosarelor. Nu vreau sã spun cã Nãstase ºi Mitrea ar fi fost uºi de bisericã pe parcursul guvernãrii PSD. Dar, dintre toate aspectele – majoritatea ridicate ºi analizate chiar de presã – DNA n-a reuºit sã reþinã decât niºte mãrunþiºuri. Cine a reuºit sã citeascã ceea ce-a pus Parlamentul pe site, nu poate decât sã se uimeascã de faptul cã o instituþie de talia asta nu reuºeºte sã facã mai mult decât un procuror stagiar de sector.
Asta, zic eu, e prima greºealã a prezidentului. A doua este intenþia de a da indicaþii Parlamentului, ce sã facã ºi cum. O încercare sortitã eºecului din capul locului, mai ales dacã te gândeºti cã acolo sunt cei „322” pe care i-a pus, de câte ori a putut, la zid. Cu excepþia bãieþilor credincioºi din PD-L, dar a cãror credinþã nu prea s-a arãtat ºi la ultima încercare, când cvorumul nu s-a realizat din cauza lor. Aºa cã, se poate spune de pe acum cã tâvna asta prezidenþialã n-are nicio ºansã ºi cã discuþia dosarului „NM” se va face hãt, la toamnã, când probabil cã decizia va fi negativã. Dar Bãsescu asta ºi aºteaptã: o decizie negativã, care sã-i dea prilejul sã punã tunurile pe „ticãloºiþi”.
Pânã una-alta, problema de fond e cã toatã aceastã tentativã este o problemã strict constituþionalã. Scrie la legea fundamentalã cã aºtia sunt paºii care trebuie fãcuþi. ªi – bunã, rea, Constituþia trebuie respectatã, pânã când o schimbãm. Sigur cã chestiunea asta cu imunitatea e revoltãtoare, dar uite cã de ea a beneficiat chiar preºedintele, în dosarul „Flota”. Numai cã el n-a avut nevoie de avizul Parlamentului. ªi nici n-a dat vreun semn cã ar fi dorit sã renunþe la imunitate pentru a se pune la dispoziþia justiþiei. Pentru cã, tot constituþional, nu se putea: ar fi trebuit sã-ºi dea demisia din funcþie. ªi atunci cine-l mai hãrþuia pe Nãstase?
