Punctul pe Y, iunie 2008

Titlu: LAS VEGAS a devenit pentru 5 zile "capitala" turismului american
Nr Editie: 2232 Data: luni 02 iunie 2008
Corespondență din Las Vegas ( SUA) de la Octavian Andronic - Luni dimineața s-au deschis lucrările celei de-a 40-a ediții a Convenției anuale a turismului american " POW WOW" organizată de T.I.A. ( Travel Industry Association ). Gazda acestei ediții este orașul Las Vegas, din Nevada, care a devenit, pentru 5 zile capitala turismului american. Nu mai puțin de 1000 organizații turistice din Statele Unite, alături de alte 1500 firme- cumpărătoare de servicii, din peste 70 de țări întreprind un maraton de negocieri bilaterale la finele căruia se estimează că se vor semna contracte de peste 3 miliarde de dolari. Printre cei 5000 de participanți de la această ediție se numară și 500 de jurnaliști din 40 de țări, care urmăresc pulsul pieței mondiale pe care continuă să-l dea turismul american. Las Vegas s-a instalat cu autoritate în fruntea celor mai vizitate și mai dotate zone turistice ale lumii. Capitala jocurilor de noroc este, totodată, deținătoarea a nu mai puțin de 70.000 camere în hoteluri, dintre care 17 se numără printre cele mai mari 20 de hoteluri din lume. MGM, cu cele 10.000 de camere ale sale deține recordul absolut- unui om fiindu-i necesari 13 ani ca să doarma câte o noapte în fiecare cameră.În alocuțiunea sa de deschidere, rostită duminică, cu prilejul întâlnirii sale cu presa, Roger T. Dow, președintele TIA, și-a exprimat speranța că această ediție va marca un moment de cotitură pentru turismul american, în efortul său de redresare după șocul pricinuit de atacurile teroriste din 2001. La actuala ediție POW WOW participă și o delegație- record din România, ceea ce exprimă interesul sporit al turiștilor români față de potențialul acestei uriașe piețe.
Titlu: Normalitatea fotbalului
Nr Editie: 2247 Data: sâmbătă 28 iunie 2008
Ca tot românul care se pricepe la fotbal, permiteți-mi și mie să fac câteva comentarii pe marginea evenimentului curent care, până la un punct – acela al eliminării din competiție – ne-a inflamat și pe noi, de la mic la mare. Sub impactul dezamăgirii produse nu atât de eliminare, cât de jocul slab al naționalei noastre, s-a emis o sumedenie de sentințe, cele mai multe nedrepte. Pentru că nu am fost judecători cu mintea, ci nu inima. A fost ca un soi de trădare în dragoste: noi v-am iubit și voi ne-ați trădat! Nu v-am trădat. Am făcut ce-am putut! Ar fi trebuit să ne răspundă. Ar trebui să fim naivi ca să ne închipuim că băieții noștri n-ar fi dorit să-i bată pe olandezi și să meargă mai departe. Nici cu Pițurcă n-aș fi prea aspru: asta poate și el! Ăsta e nivelul intelectual și social – al jucătorului de fotbal și barbut. Pițurcă, în calitate de antrenor, este un om cu studiile făcute la seral, fără a depăși liceul, în timp ce oameni ca Hiddink, Loew sau Van Basten sunt absolvenții celor mai strălucite universități ale fotbalului. Credeți că Pițurcă n-ar fi vrut și el să se bucure măcar de onorurile de care are parte Terim? Asta e una dintre prbleme. Cea de-a doua ține de „etica și echitatea” fotbalului. Prin rezultatul de joi seara, fotbalul european se curață de întâmplări și avansează pe drumul normalității. O Turcie sau o Rusie în finală n-ar fi făcut decât să ridice semne de întrebare asupra seriozității și garanțiilor de calitate ale unui Campionat European. Într-o lume în care există 6-7 superputeri ale fotbalului (dintre care doar Anglia a lipsit) titlu nu poate să revină unui outsider. Deși regulamentul FIFA asta stimulează: bafta! Loviturile de la 11 metri îi penalizează pe ghinioniști, nu dau câștig de cauză celor mai buni. O victorie autentică nu poate fi obținută decât în teren, la nevoie prin rejucare. Episodul devenirii Greciei campioană Europeană, o campioană absurdă și inexplicabilă, n-a făcut decât să pună semnul întrebării asupra unei competiții care ar trebui să promoveze valoarea absolută. Finala dintre nemți spanioli este una firească, de justiție. Sunt selecționatele unor țări unde fotbalul est o industrie, o ramură economică, unde campionatul intern este o competiție de anduranță la finele căreia triumfă cei mai buni. Tot respectul pentru strădania turcilor și a rușilor. Dar succesele au fost expresia unei autodepășiri conjuncturale. Lumea iubește surprizele și îi aplaudă pe cei mai slabi când le dau peste nas celor puternici. Dar asta nu poate să devină o regulă. De aceea spun că finala de duminică reprezintă o reintrare în normalitate. Va fi o confruntare între cele două mari curente europene: sobrietatea și eficiența anglo-saxonă, și iscusința și fantezia latină. Îndrăznesc să spun că va fi un meci-lecție. P.S. N-aș vrea să fiu ipocrit și să spun că nu m-aș fi bucurat dacă – prin absurd – România ar fi câștigat titlul european. Ar fi fost însă o farsă... Din care n-am fi câștigat mare lucru.
Titlu: "Deconspirarea" lui Țânțăreanu
Nr Editie: 2246 Data: vineri 27 iunie 2008
Cristian Țânțăreanu este un personaj al vieții publice. În general, omul își vede de ale lui, dar nu are tăria de a ridica între el și restul lumii un zid de discreție. Nu-i displace publicitatea. Uneori îi place chiar prea tare. Și din chestia asta i se trag și bucuriile și necazurile. Căci omul, chiar dacă e el miliardar, are și necazuri. Săptămâna trecută, pe când se bucura de razele soarelui de la Belek, pe coasta sudică a Turciei, s-a trezit bombardat de telefoane. „Cum ai putut să faci una ca asta?” – i-au reproșat unii. „Te-ai demascat!”, i-au zis alții, bucuroși că în sfârșit fusese dat în vileag: actele sale de caritate, daniile, alte gesturi de acest fel nu erau decât o mască. Miliardarul din Corbeanca este un om lacom de publicitate și zgârcit la bani! Cel puțin așa scria, negru pe alb, și cu fotografie color (cu pușca la ochi) în populara publicație „7 plus”. „Țânțăreanu cel mincinos” este dator 300 milioane lei” – se spune în articolul care, cu o duritate puțin obișnuită pentru relatările referitoare la lumea mondenă, îl pune la zid pe întemeietorul „Paradisului Verde”. Scurt – și fără adjectivele din articol – povestea stă cam așa: cu prilejul lansării cărții despre viața și opera lui Irinel Columbeanu, într-o emisiune televizată, „mincinosul” Țânțăreanu, aflat în asistență, s-a băgat în seamă anunțând că el cumpără primul exemplar al cărții scrise de un jurnalist de la „7 plus” și editată de același ziar cu 300 de milioane de lei. Aplauze, felicitări, fericire pe autor, mulțumire pentru erou. Numai că, zice articolul cu pricina, „cartea a luat-o, ce-i drept, numai că banii nu i-a dat nici până în ziua de azi”. Și se mai face o precizare: „Țânțăreanu n-a plătit nici măcar cei 20 RON, cât costă cartea!”. Știți bancul de la Radio Erevan, cu Mercedesul primit ca premiu Șostakovici? E tot ca un zvon confirmat: e adevărat, dar cu câteva mici corecturi: Șostakovici n-a câștigat un Mercedes, ci i-a fost furat. Și nu era Mercedes, ci o bicicletă! Așa și cu Țânțăreanu. După ce și-a revenit puțin din stupoare, eroul negativ a precizat: „La lansarea cărții, s-a spus că din banii strânși se va face o donație către un adăpost făcut de Patriarhie. M-am oferit să dau această sumă Patriarhiei, pentru acest adăpost. I-am contactat de mai multe ori pe autor și redacția ziarului, întrebându-i când vor merge să facă donația, ca să-i însoțesc și să dau și eu banii promiși. Au solicitat însă cu insistență să le dau lor banii, că vor face ei ce trebuie. N-am fost de acord. Am luat legătura cu Patriarhia, ca să aflu dacă a primit vreun leu din vânzarea cărții. Nici pomeneală. După alte câteva „somații” din partea ziarului, m-am hotărât să rezolv singur problema și am transferat prin bancă 30.000 RON către Asociația DIACONIA, a Patriarhiei Române, cea care administra așezământul care acorda adăpost femeilor și copiilor care se confruntă cu violența în familie. Acest lucru s-a întâmplat încă din Decembrie anul trecut și am ca dovadă scrisoarea de mulțumire trmisă de consilierul patriarhal Cristian Popa”. Și totuși, cam ca la radio Erevan, „7 plus” are dreptate: n-a primit nici un sfanț de la Țânțăreanu! Mare nincinos, miliardarul ăsta! Nu vi se pare că nu puține acțiuni de acest fel – lansate cu mare gălăgie, au până la urmă la bază interese de alt fel decât caritatea?
Titlu: Poliția față-n față cu corupția generalizată
Nr Editie: 2245 Data: joi 26 iunie 2008
Cei 450.000 de euro găsiți acasă la șeful Permiselor Auto din Argeș erau – spun cunoscătorii – doar partea lui din „prada” pe care o reprezentau șpăgile pentru obținerea de permise auto fără examen sau cu examen simulat. Restul de bani – un rest considerabil – mergea în alte direcții între care cea mai importantă era una politică. Se speculează intens pe seama faptului că darea în vileag a a acestei rețele reprezintă una dintre reglările de conturi dintre două partide care pe vremuri aveau relații aproape frățești și că motivul principal l-a constituit recenta campanie electorală și sumele vărsate preferențial în contul unui partid. Slaba apetență a mediei video față de eveniment s-ar datora, spun aceiași cârcotași, faptului că un mare număr de oameni de televiziune și-au obținut și ei permisele în acest mod, între beneficiari numărându-se o cunoscută moderatoare de emisiuni de familie și un vitriolant realizator de emisiuni satirice – ca să nu-l mai pomenim pe deja celebrul beneficiar al tuturor categoriilor de conducere, victoriosul primar cu greutate de la un sector bucureștean. Povestea de la Pitești are o vechime considerabilă. Acolo se produc de ani buni, pe bandă rulantă, conducători auto care sunt azvârliți cu inconștiență în trafic, unde produc tragedii. Nu de puține ori agenții de circulație s-au văzut în situația de a nu putea lua declarații de la șoferii care încălcaseră regulamentul pentru simplul și banalul motiv că aceștia nu știau să scrie și să citească! Au fost considerate simple întâmplări, scăpări ale sistemului, și nu un procedeu curent. Totul a început, se zice, cu crearea, pe tăcute, a unui „serviciu secret” de protocol, care să-i ajute pe candidații importanți să treacă mai ușor peste această barieră. Și cum în București ar fi bătut la ochi, s-a făcut la Pitești. Treptat, însă, lucrurile au scăpat de sub control și sistemul a început șă funcționeze și să se organizeze independent, cu tarife diferențiate pe categorii de candidați, care în unele cazuri mergeau până la 20-25.000 euro pentru un permis nou nouț. Marea ciudățenie a cazului o reprezintă faptul că, dacă n-au simțit că ceva necurat se întâmplă acolo, șefii mai mari sau mai mici n-au realizat nici fenomenul brusc al ridicării nivelului de trai al celor implicați direct. Sau dacă și-au dat seama, nu i-a impresionat, fiind pus pe seama unui fenomen mai general în anumite zone ale poliției care intră  în contact direct cu „clientul”. Nu-mi fac iluzia să cred că Piteștiul este un caz izolat. Bag mâna în foc că asta se întâmplă  în mai toate județele, e drept însă, nu la nivelul și cu amploarea detectate în Argeș. Ministerul de Interne are aici o problemă serioasă. Coroborată cu complicitățile cu lumea interlopă ale judiciaturiștilor, cu aranjamentele celor care fac dosare economice, avem imaginea unui fenomen de corupție generalizată, a cărei punere în evidență ar trebui să genereze un seism purificator. Care însă, iată, nu se produce. De ce? Sunt alte „chestiuni”, mai arzătoare, la ordinea zilei...
Titlu: Hoții și / sau Vardiștii
Nr Editie: 2244 Data: miercuri 25 iunie 2008
În jocul copilăriei mele cele două tabere erau distinct separate: hoții erau cei răi, iar vardiștii cei buni îi fugăreau ca să-i prindă. Dar lucrurile se opreau cam aici. Pentru a echilibra jocul, echipele se schimbau: hoții deveneau vardiști, iar vardiștii-hoți! Niciodată, însă, nu se întâmpla, cum se întâmplă astăzi, în realitate, să se amestece hoții printre vardiști și vardiștii printre hoți… Săptămâna trecută poliția a descins în forță la ascunzătorile blindate ale unor binecunoscuți membri ai lumii interlope. O descindere ratată sau amânată de mai multe ori datorită unei scurgeri de informații, prin care interlopii aflau din timp despre intențiile vardiștilor și se retrăgeau în locații sigure. Descinderea aceasta a fost, însă, ceva mai discretă și vardiștii mascați s-au întors la bază cu o recoltă bogată. Le-a scăpat tocmai capul bandei, Sile Pietroi, depistat câteva zile mai târziu în cabana de pescuit sau de vânătoare a unui personaj important (nu dau nume). Odată cu această acțiune reușită s-au făcut și primele dezvăluiri. Poliția era de mai multă vreme pe urmele bandei ai cărei membri comiteau jafuri, înșelăciuni, tâlhării cu mână armată. Mai întâi a fost anihilată o grupare rivală cu care Sile Pietroi se afla în război deschis. Capturararea lui Sile a fost împiedicată însă de faptul că acesta deținea informații provenite chiar din sânul poliției. Și de la niveluri înalte: șefi sau adjuncți. Telefoanele acestora au fost interceptate și s-a aflat că și în ziua “Z” Sile fusese anunțat de descindere cu câteva minute înainte ca mascații să escaladeze zidurile înalte de 3 metri ale proprietății sale. A trecut, iată, o săptămână, și n-am aflat ce intenționează să facă poliția cu informatorii din mijlocul său. Probabil că șefii de la Interne sunt prea preocupați de scandalul permiselor de la Pitești și și-au luat un scurt răgaz. Interlopii, însă, dovedesc că au relații peste tot, nu doar în poliție: judecătorul căruia i s-a prezentat cazul a considerat că Sile Pietroi nu prezintă “pericol social” și i-a dat drumul. CSM-ul s-a sesizat dar nu poate face nimic până nu se termină procesul. Revin la idea de pornire: nu mai există “granițe” – nici morală, nici de altă natură – între hoți și vardiști. Orice bandă care se respectă are “oamenii” săi printre polițiști. Și printre judecători și procurori. Și printre avocați. Și chiar printre oamenii politici. În urmă cu vreo 15 ani toată această încrengătură era, practic, la vedere: amintiți-vă botezul lui Fane Spoitoru, de la Palatul Parlamentului, cu colecția sa de invitați de “onoare”. Astăzi lucrurile se petrec mai discret și mai eficient. Hoții au învățat câte ceva dintre trucurile principale ale economiei de piață. Ceea ce fac ei nu mai este haiducie, ci business. Profitul – și dividendele se împart. Ce mă nedumerește este un lucru: după un scandal ca cel de la Argeș și cel cu imformatorii lui Pietroi, niște capete ar fi trebuit să cadă. Dacă nu prin demisii de onoare, prin demiteri. Nu e nevoie să fii mână în mână cu hoții, ca să-ți asumi responsabilitatea funcționării defectuase a sistemului. Lucrurile astea nu se întâmplă de azi, de ieri. Și atunci? Poate chiar ministrul David ar trebui să fie cel care demisionează. Dacă nu de alta, măcar ca să se poată ocupa în liniște de campania electorală a PNL-ului…
Titlu: O piesă cu distribuție anapoda
Nr Editie: 2243 Data: marți 24 iunie 2008
Întâmplarea a făcut ca la sfârșitul săptămânii trecute să mă aflu în asistența unui eveniment pe care presa nu l-a mediatizat cu fervoarea pe care o depune când e vorba despre o prezentare de modă sau despre o acțiune mondenă. Nici publicul prezent nu a fost pe măsura calității și prefer să înrezistrez jumătatea plină a unei săli care a compensat prin coeficientul de calitate. Despre ce este vorba: Federațiile clubului UNESCO din România au hotărât să recompenseze moral, prin diplome de excelență, câteva dintre vârfurile medicinei românești. De ce acum când fac vâlvă cazurile de malpraxis sau de neglijență din spitale? Tocmai de aceea: pentru a reminti celor care doresc să afle, că ceea ce caracterizează medicina românească nu sunt aceste cazuri, mai izolate și mai puțin semnificative decât zgomotul făcut în jurul lor de mass media. A spus-o și Paula Iacob, organizatoarea manifestării și au spus-o chiar și invitații-și laureații manifestării, nume demne de tot respectul prin devotamentul față de profesie și performanțele manifestate în carieră. Au luat loc pe scenă, așteptând să-și primească diplomele, și să zică, cu acest prilej, câteva cuvinte, academicieni și profesori de talia lui Constantin Popa, Ioan Lascăr, Eugen Ciofu, Dorin Sarafoleanu, E.Apetrei și Andrei Firică. Somități în domenii ca neurologie, cardiologie, ORL, ortopedie, chirurgie, aceștia și-au construit o carieră solidă prin muncă neîntreruptă, studiu continuu și devotament față de pacient. Fiecare dintre ei a simțit nevoia ca în cele câteva cuvinte pe care au fost invitați să le rostească, să menționeze locul disciplinei lor în ansamblul sistemului, rolul înaintașilor și al dascălilor pe care i-au avut și importanța relației medic-pacient. Pentru cei care au avut șansa să-i asculte a fost o mică sărbătoare de suflet și de intelect: idei profunde, exprimate într-um limbaj ales dar perfect inteligibil, o veritabilă demonstrație de valoare personală. Urmărindu-i, mi-am imaginat, pentru o clipă, cum ar fi arătat o astfel de reuniune dacă în locul distinșilor profesori, scaunele de pe scenă ar fi fost ocupate, așa cum se întâmplă mai mereu, de o vreme încoace, de câteva dintre aceleași personaje care populează politica la vârf. Mi-am imaginat și discursurile sforăitoare pe care le-ar fi rostit, pline de platitudini și de minciuni, gesturile emfatice și demonstrația de veleitarism și de găunoșenie cu care ne intoxică contidian. Am văzut, cu ochii minții, și sala arhi plină de aplaudaci de profesie și de confrați dornici să alerge la gazetă și să facă cunoscute contemporaneității „perlele” și cugerările emise de aceștia. Și am realizat, cu stupoare, că trăim în lumi paralele: una a lipsei de valoare și de performanțe, care conduce și direcționează lucrurile, și o alta a competenței și performanței, care se izolează de cealaltă, într-un efort de conservare. M-am întrebat, în același timp, ce trebuie să se întâmple, pentru ca rolurile să fie corect și potrivit disitribuite, pentru ca noi să putem înțelege și aplauda piesa ai cărei spectatori de fiecare zi suntem.
Titlu: Aritmetica electorală
Nr Editie: 2242 Data: luni 23 iunie 2008
Este o disciplină specială, ce nu funcționează după regulile obișnuite. În politică 1 plus 1 nu fac neaparat 2. Și nici 2 ori 2 nu dă, sigur, rezultatul de „4”. În aritmetica politică și electorală orice rezultat este posibil și nu are cum să fie contestat. Iată, de exemplu, situația „exemplară” a calculelor prezidențiale. Atunci când a apărut, ca din senin, Partidul Liberal Democrat, prin eforturile susținute ale disidenților liberali atașați Cotroceniului, toată lumea a fost convinsă că acesta s-a născut sub o zodie fastă. Deasupra sa veghea însuși președintele. Faptul că mai avea un copil, dintr-o căsnicie anterioară – PD pe numele său – nu l-a împiedicat pe Traian Băsescu să-l copleșească pe noul născut cu dragostea sa. Susținut și încurajat, acesta și-a demonstrat precocitatea la primul concurs de împrejurări la care a participat. Toată lumea a fost uimită: atât de tânăr și necopt – și a obținut aproape 9 puncte la europarlamentare?! Atunci a făcut părintele natural primele calcule: a adunat ce adunase prima sa odraslă, aproape 30 de procente, cu cele ale lui Stolojan&Comp, și i-a ieșit, rotunjită, suma necesară unei guvernări pe cont propriu. Atunci a decis Băsescu incestul: măritișul infantilei PLD – cu flăcăul tomnatic PD. Ce a rezultat a fost o combinație de fost socialism de stânga cu actual populaism de dreapta, botezat cu o denumire care să mulțumească pe toată lumea: PD liniuță L. Asta ca să-i stea în coasta lui Tăriceanu. Astfel dreasă și gătită formațiunea a fost pregătită pentru marele test, prefațat de sondaje de opinie amabile, care dădeau ca sigur un procent de aproape 50 la sută, pentru partidul cu ambiții de formațiune unicat. Sigur pe steaua sa, mereu în ascensiune, președintele nu s-a mai împiedicat de chichițele constituționale și a ieșit hotărât la atac, lăudându-și odrasla în dreapta și în stânga și făcând planuri pentru guvernarea de la toamnă. Numai că aritmetica, bat-o vina, și-a arătat lipsurile. Sau lipsa. 30 cu 8 n-a dat nici măcar 38, darmite 45 sau – de ce nu? -  50. A dat doar vreo 30. Adică atât cât avusese PD –ul de unul singur. Unde au dispărut procentele PLD-ului? – s-au întrebat, pe bună dreptate PD-iștii. Ce ați făcut cu procentele noastre? –au zbierat PLD-iștii. „Ce faceți voi, bă, aicea?” – s-a rățoit șeful, obosit și ambetat de presiunea psihică, când s-a dus peste ei în Modrogan. Nu facem nimic – ar fi trebuit să-i răspundă băieții săi. Culegem! Ceea ce-ați semănat chiar dv., dom’ președinte. Dar asemenea tupeu n-a avut nimeni. Nici măcar învinsul Blaga, mai cârcotaș de felul său… Singurul calcul care s-a dovedit cât de cât exact, până acum, este acela care a dat majoritatea în Consiliul General. Dar cu un partener ca Becali nu poți ști niciodată cât poate să țină…
Titlu: Dihonia liberală
Nr Editie: 2241 Data: sâmbătă 21 iunie 2008
Atacul la baionetă declanșat de Tăriceanu împotriva lui Orban are o semnificație aparte. Grație funcției de premier, Tăriceanu poate să controleze eficient partidul, fiind în măsură să ofere favoruri și grade celor care dovedesc loialitate. Dar, de asemenea, poate să-i sancționeze pe cei care cârtesc sau ies din rând. Orban este unul dintre aceștia. Vicepreședintele liberal este, de felul său, un om slobod la gură. Funcția de purtător de cuvânt al partidului i-a oferit șansa de a fi mediatizat mai mult ca oricare dintre colegii săi, o mediatizare servită și de verbul acid al acestuia, și de ținta clară a atacurilor sale. Marea problemă a lui Orban, mai ales de când partidul său a ajuns la putere, a fost funcția. Sau funcțiile. În timp ce colegi mai puțin dotați au devenit parlamentari sau miniștri, el a trebuit să se mulțumească cu tresele de viceprimar. Aici, la Primărie, a făcut și prima tentativă de a „evada”: în ciuda protocolului dintre PNL și PD, care asigura democraților funcția de primar la Capitalei, el a încercat din răsputeri să obțină o nominalizare în dauna lui Videanu, atunci când funcția a devenit vacantă prin promovarea lui Băsescu la centru. N-a avut susținere și a trebuit să renunțe. N-a renunțat însă la cartea care avea să devină câștigătoare: atacurile lui Băsescu. Cu mult înainte ca ruptura dintre cele două partide care constituiseră Alianța învingătoare să fi devenit efectivă, vocea lui Orban a clamat împotriva președintelui cu o vehemență, e drept, acceptată tacit de colegii săi. Cele câteva remanieri guvernamentale nu l-au găsit pe listele de favoriți, așa încât părea condamnat să rămână politician la nivel municipal. Noroc cu excluderea în bloc a democraților de la guvernare, că s-a găsit un loc și pentru el. Unde? La Transporturi. Un minister vlăguit de prostia lui Dobre și de șmecheria lui Berceanu. Dar având încă resurse să reziste și la proba favoritismului. Ca ministru, Orban n-a făcut mare lucru, în afară de faptul că și-a plasat oamenii și femeile prin diverse funcții bine plătite. Ba a făcut: un accident, din care a ieșit basma curată, prin lipsa de entuziasm a anchetatorilor. Cel mai mare succes din cariera sa politică îl constituie, paradoxal, participarea la alegerile pentru primăria Capitalei. Deși era evident că nu poate avea vreo șansă în fața tandemului Oprescu-Blaga, Orban a reușit ceva: să-și depășească, ca procentaj, organizația pe care o păstorea – cu 0,15 procente! Ceea ce, el personal, ca și susținătorii săi, au considerat a fi o performanță. Nu același lucru l-a apreciat și Tăriceanu. Confruntat cu opoziția surdă în sânul partidului, el pare hotărât să rupă pisica acum, când e pe val: PNL-ul său n-a înregistrat niciodată un procentaj atât de consistent, și - mai ales – în condițiile eroziunii pe care o provoacă actul guvernării. Iar Orban și-a înălțat capul mai sus decât recomnada prudența într-o asemenea situație! Represaliile au început cu solicitarea demisiei din funcția de lider al organizației și cu mazilirea unuia dintre favoriții săi – prefectul Capitalei. Pobabil că nu se vor opri aici: urmează proba de foc a legislativelor uninominale. Iar atunci Tăriceanu vrea să aibă cel puțin consens.
Titlu: Rețetă la indigo
Nr Editie: 2240 Data: vineri 20 iunie 2008
Multă lume a uitat, poate, că episodul cu independența doctorului Oprescu a fost prefațat de unul tras la indigo, cu patru ani înainte. În 2004, în febra localelor, conducerea PSD a ajuns la concluzia că are în portofoliul său o serie de "baroni" care i-ar strica imaginea și de care trebuie să se debaraseze. Au căzut victime acestei epurări: Mischie, Bebe Ivanovici, Savu și alți câțiva lideri locali. Le-a fost adăugat, din rațiuni care țineau de presiunea mass-media, primarul sectorului 5, Marian Vanghelie. Acesta a fost considerat a nu mai face cinste partidului și, ca urmare, nu i s-a mai încredințat nobila misiune de a reprezenta formațiunea în alegerile pentru funcția de primar. Vanghelie a fost nevoit să facă pasul înapoi și PSD-ul și-a numit un alt reprezentant. La alegeri s-a prezentat însă și Vanghelie, ca independent. A câștigat din prumul tur, în timp ce alesul PSD a obținut unn punctaj aproape identic cu cel al lui Cristian Diaconescu, patru ani mai târziu. Ce vreau să spun: dacă nu cumva este vorba despre o rețetă perversă, fabricată în laboratorul strategilor din Kiseleff, avem de a face cu un fenomen. Un fenomen care s-ar putea să dea roade, neașteptate, și în alte ogrăzi decât în cea a social democraților. După rețeta: vrei să câștigi? Dă-l afară pe omul respectiv și fă-l independent! Va obține pe această cale ceea ce n-ar putea să realizeze pe filiera de partid. Nu vreau să pun sub semnul întrebării sinceritatea independenței domnului Oprescu. Este foarte posibil ca sentimentele pe care i le-au generat frecușurile la care a fost supus de-a lungul timpului (el le reproșează și acum foștilor săi colegi că l-ar fi "vândut" în alegerile din 2000, contra lui Băsescu) să nu mai fie de prea mare simpatie față de PSD. Noua sa condiție îi va permite o mai mare libertate de mișcare în negocierile cu ambele părți, faptul că nu are în spate o formațiune proprie putând să-i fie mai de folos în condițiile actuale. Oricum, PSD-ul n-ar trebui să mizeze prea tare pe condiția de "candidat de stânga" a lui Oprescu. El va putea, foarte bine, în funcție de conjuctură, să aibe opțiuni și de o parte și de alta a spectrului, fără a-și trăda cine știe ce nobile idealuri. Este avantajul independenței și boala asta va mai face, cu siguranță, victime, printre aspiranții la onorurile uninominale din toamnă.
Titlu: Dorință și putirință...
Nr Editie: 2239 Data: joi 19 iunie 2008
Modul în care întreaga opinie publică s-a inflamat după meciul României cu Italia  din Campionatul European este tipic pentru mentalitatea românească. Aceea de a confunda dorințele cu posibilitățile, de a spera în ceea ce nu este de sperat și de a reveni apoi pe solul tare al realității cu dezamăgirea de rigoare. Relația noastră cu fotbalul este una complicată. Avem un campionat modest, dar din când în când băieții noștri reușesc câte o performanță care nu ține de condiția reală, ci de șansă și de întâmplarea ce face să concureze factori care altminteri nu se întâlnesc. Nu suntem una dintre forțele acestui sport. Ne situăm, probabil, la intersecția dintre „diviziile” B și C ale acestuia. Dintr-un motiv simplu: talentul nativ al jucătorilor noștri nu trece prin filtrele exigente ale organizării și  promovării acestui veritabi business. Noi avem o piață aleatorie, sufocată de șmecheri care au găsit în fotbal un obiect de speculații ce încalcă orice principii și reguli. Campionatul nostru este, cel mai adesea, pretextul prin care se selectează cea ce se oferă spre vânzare campionatelor cu stare. Însă naționala noastră nu este alcătuită din altceva decât din mercenari cu prea puțină capacitate intelectuală și cu mai puțin devotament față de o idee. Așa că nu este de mirare ce și cum s-a întâmplat în Elveția. Am început campania fără nici o idee tactică, doar cu dorința de a nu pierde rușinos. N-am construit nimic, nici un moment. Modul în care Mutu a executat penalty – ul este tipic pentru puțina gândire din capul său: în locul unei execuții tehnice, sigure, a preferat o șmecherie – trasul pe centru. N-a fost ghinion, ci prostie sadea. În ultimul meci, în care ne pusesem, absurd, atâtea speranțe, am asistat la cea mai dezlânată prestație posibilă. Nu știu ce a căutat Banel Nicoliță la o asemenea competiție. Cel mult ne-a ajutat să vedem că e un jucător de Făurei, nu de Berna, care aleargă doar ca să se afle în treabă. N-aș vrea să par cârcotaș. Dar n-am reușit să arătăm nimic în afară de faptul că ne-am calificat norocos. Și că nu avem acea vână pe care au demonstat-o turcii, care să ne facă să putem să și câștigăm, nu doar să pierdem. În ultimă instanță, fotbalul nostru este la fel ca și politica: plin de veleitari fără talent, lipsit de orizont, concentrat pe obiective imediate, tratate meschin. Un fotbal și o politică bazate pe blaturi, aranjamente dubioase, jucători lipsiți de talent promovați doar din interese de grup și cu câștigători dubioși. Că am vrea să avem și o politică și un fotbal mai bune, mai performante, e altă poveste. Și ea ține de putință. Dorința nu e suficientă.
Titlu: PR-ul nu poate să facă minuni
Nr Editie: 2238 Data: miercuri 18 iunie 2008
Odată cu rezultatele turului 2 al alegerilor locale ia sfârșit și mitul PR-ului făcător de minuni. Blaga a avut la dispoziție cea mai performantă echipă și a dispus de cele mai mari sume aruncate în joc. La polul opus, Oprescu a avut o echipă improvizată și fonduri aleatorii. N-a câștigat Blaga, ci Oprescu. După victoria lui Băsescu, la mustață, în prezidențialele din 2004, au curs tone de cerneală pe seama minunilor pe care le-ar fi făcut compania angajată să-i facă campanie. Brusc, Felix Tătaru & compania au săltat în slăvile admirației și ale box-office-ului. Calitățile native ale candidatului Băsescu au trecut în planul al doilea. Adică exact acelea care făcuseră din el câștigătorul rundei precedente de la Capitală, unde se înscrisese târziu și cu șanse mici. Povestea PR-ului a început, practic, în 1996, la alegerile pentru primăria Capitalei. Atunci candidatul Ilie Năstase a beneficiat de o expunere mediatică puțin obișnuită. S-a ocupat de campania lui una dintre cele mai bune companii de publicitate ale momentului. N-a reușit, însă, să facă din el altceva decât un produs frumos ambalat, dar fără suflu. Năstase a pierdut atunci pentru că publicul n-a văzut în el vâna de gospodar și de om așezat pe care părea s-o emane Ciorbea. Oamenii, cu toată simpatia față de sportivul de excepție, n-au uitat că acesta reușise să cam facă praf tot ceea ce câștigase. Și nu l-au vrut. Că alegerea finală a fost păguboasă, e altă poveste. Și cu Oprescu e altă poveste. Nici o campanie de PR n-ar fi reușit să facă din el altceva decât ceea ce este. Iar acest lucru i-a fost de folos. A apărut ca omul care nu are nimic de ascuns. Căruia nu  i se pun flori în păr să pară simpatic. În plus, era și victimizat de cei puternici: alungat din PSD, vânat și reclamat de PLD… Cu tot scepticismul și lipsa de precedente, independența lui a dat bine. Poate că Blaga ar fi fost un primar mai bun. Mai serios. Mai dedicat. Mai puțin dispus să facă spectacol. Dar acest lucru n-a reieșit clar din campania sa. A reieșit mai degrabă că e protejat de Băsescu. Că e preocupat să asigure o continuitate dubioasă. Și că nici măcar nu e bucureștean… Așa se încheie un capitol din istoricul campaniilor electorale. Multe lucruri se vor schimba, până la legislative. Între care și convingerea ca PR – ul poate să facă minuni. Nu poate.
Titlu: Mai câștiga Oprescu dacă era la PSD?
Nr Editie: 2237 Data: marți 17 iunie 2008
Aș putea, foarte bine, să fac pe deșteptul și să zic: v-am spus eu? Am spus-o - scris-o - încă din 17 Aprilie când, într-un comentariu, evocam posibilitatea ca independența lui Oprescu să fi fost ticluită în laboratorul electoral al PSD-ului, în ideea de a se cumula voturile tânăr-liberale ale lui Diaconescu cu cele matur-conservatoare ale lui Oprescu pentru a da, în turul 2, un avantaj net pentru cel care rămâne în cursă. N-am să susțin, însă, așa ceva. Părerea că n-a fost o lucrătură mi-o întărește tocmai atmosfera solemn – stânjenită de la sediul PSD-ului în momentul anunțării rezultatului și declarația rabinică a lui Geoană care a salutat victoria „candidatului independent de stânga”. În fond, o încercare stângace de a mai drege busuiocul unei situații extrem de stânjenitoare. Cea în care se află după decizia nefericită (oare?) de a tranșa disputa Oprescu – Vanghelie prin scoaterea din joben a lui Cristian Diaconescu. Ceea ce mă intrigă cel mai mult în acest moment este următorul lucru: ar fi câștigat Oprescu dacă PSD-ul l-ar fi mandatat să-l reprezinte? Ceva – nu știu exact ce – mă face să cred că nu. Oprescu – PSD n-ar fi reușit ceea ce a reușit Oprescu –Independent. Ar fi fost nevoit să poarte povara unei imagini nicioadată suficientă pentru a împinge candidatul acestui partid în fruntea administrației municipale. Încă din ’92, acest partid (cu diferitele nume pe care le-a purtat) s-a chinuit să izbândească. N-a reușit nici cu revoluționarul Cazimir Ionescu – înfrânt de anonimul Halaicu, nici cu campionul Ilie Năstase – învins la puncte de țărănisto–sindicalistul Ciorbea și nici cu doctorul Oprescu, stopat de două ori de impetuosul Băsescu și de insignifiantul Lis. Era să-l uit pe însuși Marian Vanghelie, surclasat de Videanu. Victoria de duminică seară e a unui spirit, nu a unui om. Oprescu n-a fost nici de data asta, nici mai bun și nici mai rău decât în ’97 și 2000. A fost diferit ceea ce a văzut în el tot mai puținul electorat deplasat la urne. Acestă aproape o treime din peste cei 1,8 milioane de alegători înscriși pe liste a decis pentru toți ceilalți. Vreo 300.000 de oameni au mers la vot și au introdus în urne buletinul cu ștampila pe numele doctorului cu speranța că o persoană care nu este prinsă în încrengătura de relații și obligații partinice poate să facă mai mult pentru cei în fruntea cărora se instalează. Este, dacă vreți, expresia neîncrederii tot mai mari în politicianism. Victoria „independentului de stânga” Oprescu mai semifică ceva: eșecul politicii prezidențiale de dreapta. Înfrângerea lui Blaga, Murgeanu și Bodu la București și a lui Oprea la Iași, susținuți cu ostentație de președinte constituie de fapt, o înfrângere personală pentru președintele – jucător pe extrema dreaptă. Președintele își poate constata, cu acest prilej, nu doar declinul peronal ci și modul în care trage în jos un partid pe a cărui majoritate absolută miza pentru viitoarea guvernare.
Titlu: Tricolorul
Nr Editie: 2236 Data: luni 16 iunie 2008
Rezultatele celui de-al doilea tur nu modifică, semnificativ, raportul de forțe politice pe care l-a stabilit primul tur. România oferă, după 18 ani de exercițiu democratic, tabloul tripolar al peisajului politic. S-au distilat și coagulat trei tendințe care, cel puțim pentru un deceniu de acum încolo, vor domina preferințele alegătorilor. Este, mai întâi, polul social-democrat. În cădere liberă, după pierderea, la mustață, a alegerilor din 2004 (discuțiile vor mai continua, probabil, multă vreme, pe tema modului în care Băsescu a forțat, atunci, preluarea puterii de către Alianță) partidul lui Iliescu, condus temporar și circumstanțial de Geoană, pare să revină pe linia de plutire. El obține un scor care acum patru ani ar fi însemnat un dezastru, dar care se poate transforma într-o trambulină de lansare pentru parlamentare. Deși n-a găsit nici de data asta soluția potrivită pentru Capitală, din eșecul acesta poate rezulta un viitor președinte în persoana unui Diaconescu care a obținut cel puțin notorietate în plus. Mulțumit poate fi și PNL-ul lui Tăriceanu: uzat de guvernare, mai puțin decât s-ar fi așteptat (având șansa să arunce o parte din eeșecuri în spinarea aliaților democrați) el devine factorul care poate înclina balanța într-o parte sau alta. Cine va dori să guverneze la anul, va avea nevoie de liberali. Cu sau fără Tăriceanu. În fine, democrații, deveniți între timp și nițel liberali, se trezesc din șocul rece provocat de rezultatele sub așteptări. Îmbătați de sondajele ultraoptimiste, care îi creditau cu rezultate de peste 40%, ei își revin cu greu. Cu atât mai greu cu cât și candidatul lor a intrat cu a doua șansă în turul decisiv, și cu un punctaj sub cel al partidului. PDL-ul își regăsește cu dificultate busola, după schimbarea de ideologie – și nu atât de ideologie, cât de etichetă, pentru că partidul, încă de pe când era condus de Roman o virase spre dreapta. A și fost perceput ca atare, de pe urma coaliției făcute cu Convenția Democratică, așa încât re-brenduirea sa nu face decât să-l aduca la realitate. Un al handicap major al PDL-ului îl constituie tocmai susținerea de care se bucură din partea președintelui și care crează în jurul său un „cordon sanitar” care îl lipsește de aliați. Celelalte partide vor dispare de pe scenă după viitoarele legislative. PRM-ul, aproape sigur. Ungurii vor mai rezista-dacă vor rezista- cu mare greutate. Conservatorii vor supraviețui și ei o vreme, după care se vor „topi” într-unl dintre curente. Ceilalți – intră direct în istorie. Politica românească va fi, de acum înainte, tricoloră!
Titlu: Linia dreaptă
Nr Editie: 2235 Data: sâmbătă 14 iunie 2008
Mai este o zi și tabloul alegerilor locale va deveni unul complet. Avem lista consiliilor județene ai căror șefi au fost aleși, uninominal, din primul tur. Au mai rămas câteva orașe mari și, evident, Capitala, cu primari restanți. Spre deosebire de celelalte funcții de primar, care au în primul rând, un caracter – să-i zic „gospodăresc”, cea de primar general rămâne una primordial politică. Aceasta este trambulina spre funcții de conducere importante în guvern și în structurile politice. Cam așa s-a prefigurat ea în ultimii ani. După un Halaicu, repudiat de propria sa formațiune, a urmat Ciorbea, pe care, după doar vreo șase luni, Convenția Democrată l-a uns premier, nevând ceva mai reprezentativ la îndemână în momentul respectiv. Că a fost o decizie eronată și că, după aceea, aceeași Convenție n-a mai știut cum să scape de el, e altă poveste. A urmat „interludiul Lis”, generat de „defecțiunea Ciorbea”, trecut  și acesta în anonimat cu viteza cu care a trecut și Halaicu, pentru a veni „momentul Băsescu”. Fostul ministru al Transporturilor, cârcotaș și zurbagiu, prilej de nesfârșite conflicte în sânul unei coaliții cam contra naturii (contra PDSR, în orice caz) a apărut ca o soluție de ultim moment, pentru un partid aflat în derivă. Succesul său din 2000 rămâne unul greu de explicat cu mijloacele logicii (ca și succesul de la prezidențialele din 2004), deși Băsescu va rămâne un model de carieră politică expansivă: funcția de primar general i-a pus apoi, pe tavă, pe cele de șef de partid și, în final, pe cea de președinte. Ce se va întâmpla de data aceasta? Va fi mandatul de la București unul câștigător pe toată linia, pentru Oprescu și pentru Blaga? Doctorul se află pentru a treia oară în pole-position. Prima oară l-a surclasat Băsescu, a doua oară insignifiantul Lis. Va avea resurse „independentul” Oprescu să suporta și un al treilea eșec? Nu știu cât de bun primar va fi (probabil că Blaga este dotat cu calități superioare din punctul de vedere al pragmatismului și spiritului gospodăresc). Știu însă că se va afla într-o situație foarte asemănătoare celei în care se află acum guvernul Tăriceanu: aceea de a supraviețui cu sprijinul unei coaliții anti-Băsescu. Sau, mai degrabă, anti PDL. O formulă șubredă dar care poate rezista în timp, după cum se vede. Blaga, la rândul lui, are nevoie de acesată poziție pentru a-și consolida statutul în partid. El este, probabil, singurul lider democrat care i se poate opune lui Băsescu și care i-ar putea cenzura acestuia acțiunile care întăresc fenomenul de izolare al partidului, un fenomen neproductiv atâta timp cât nimeni nu mai poate spera într-o majoritate simplă. Duminică seară vom afla (aproape) toate răspunsurile. Și vom putea spune: habemus papa! Un papă incolor (deocamdată), sau unul portocaliu...
Titlu: Afacerea gunoaielor - monopol și licitație
Nr Editie: 2234 Data: vineri 13 iunie 2008
În vâltoarea comentării- și contestării – rezultelor din primul tur, a trecut aproape neobservat un fapt semnificativ: anunțarea, de către comisia de specialitate a rezultatului licitației pentru serviciile de salubritate organizată de primăria Sectorului 1. Din toată hărmălaia care a precedat această licitație – amânată datorită contestațiilor în cascadă, de luni bune – n-au mai rămas nici obișnuitele contestații de după – când fiecare participant necâștigător se considera nedreptățit. Am pus acest lucru, mai întâi, pe seama nerăbdării cu care sunt așteptate rezultatele celorlalte „licitații” – cele pentru scaunul de primar. Cred acum, însă, că nu e vorba de altceva decât de acceptarea faptului că prin aceasta se intră – târziu dar nu tardiv – într-o normalitate care nu mai poate fi evitată. Licitația de la Sectorul 1 face o breșă importantă în frontul ce părea de nepătruns, al aranjamentelor politice și financiare pe baza cărora, în capitală și în marile orașe, serviciile publice esențiale continuă să fie încredințate direct – în mod profund nelegal – sau atribuite pe bază de acte adiționale care prelungesc la nesfârșit acest provizorat folositor pentru unii, dar profund păgubos pentru contribuabil. Nici măcar semnalul dat de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, emis și acesta în toiul confruntării electorale, nu a generat cuvenitele clasificări. Cei pe care-i afecta au preferat să îl ignore sperând că din bătălia dată la urne vor rezulta situații favorabile demersului lor inițial. Comunicatul spune clar că situația prezentă încalcă o serie de reglementări normative și că cei în cauză – recte primăriile de sectoare aveau deja obligația să înceteze raporturile contractuale cu prestatorii la data expirării contractelor inițiale și să organizeze eventualele licitații. Salubritatea rămâne, dincolo de  caracteristicele sale de serviciu public, o mare afacere. Una sigură și de lungă durată, pentru că o comunitate nu se poate lipsi de ea fără să riște un colaps. De-alungul timpului s-au constituit veritabile încrengături politico-administrativo-afaceriste, care au ignorat principiile pieței și legalitatea și au constituit veritabile centre de căpușare a fondurilor publice.Nu doar intrarea în Uniunea Europeană, ci și accesul într-o nouă fază de evoluție a societății românești impun ca această activitate să fie așezată pe baze legale și în interesul direct al cetățeanului. Este de așteptat ca noii – sau vechii primari realeși, să înțeleagă că aceste stări de lucruri nu se pot perpetua și că ei înșiși sunt cei care trebuie să dea semnalul unei noi ordini care include și acest capitol important al existenței de fiecare zi a unei comunități. Desigur, orice licitație are cîștigătorii și perdanții ei. Orice licitație poate atinge limite ale subiectivității. Eșafodajul lor trebuie însă construit în așa fel încât să nu mai pernită încălcarea flagrantă a legalității.Indiferent de miză-cea subterană. A monopolului pe „afacerea gunoiului”.
Titlu: Caritasul imobiliar
Nr Editie: 2233 Data: joi 12 iunie 2008
Călătorind câteva zile peste ocean, am putut – într-un fel – să iau pulsul crizei imobiliare din State. Dacă se poate simți ceva, atunci acest lucru este valabil pentru cei care stau în fața televizorului, pe al cărui ecran reclamele pentru achiziționarea de imobile sună de-a dreptul implorator. S-ar părea că nimic nu este mai simplu decât să-ți cumperi acum o casă în America. Prețurile – la nivelul mediu și mai de jos – desfid orice concurență: poți lua cu 100.000 de dolari apartamente care la București te-ar costa de 3-4 ori mai mult. Aici, a lovit criza: în segmentul mediu și minim. Mulți americani au cedat tentației de a avea propria lor casă, încurajați de o publicitate enormă și de oferte în cascadă. Peste tot, de-a lungul și de-a latul Americii s-au construit zone rezidențiale. Proiectele au mizat pe o piață în continuă expansiune. Mulți au văzut în imobiliar sectorul ideal de plasament al economiilor: cumperi azi o casă pe care o vinzi mâine cu de două ori prețul! Aceștia au fost cei mai loviți. Criza a aruncat în aer sectorul. Băncile s-au trezit cu un portofoliu imens pe care nu-l mai vrea nimeni. Prețurile s-au prăbușit. Un amic pe care l-am întâlnit în avion, la întoarcere, plecat de vreo 25 de ani, mi-a sintetizat situația: eu am cumpărat în urmă cu vreo 3 - 4 ani o casă cu 500.000 de dolari. Am vândut-o anul trecut, la țanc, cu 900.000. Acum banca mi-o oferă cu 400.000! Nu s-ar putea spune, însă, că fenomenul e vizibil. Ba din contră. La Las Vegas, unde am poposit de-a lungul călătoriei, ai senzația că nimănui nu-i pasă că țara trece printr-o criză. Valuri-valuri de turiști poposesc în capitala divertismentului cu un singur gând: să joace! Și, eventual să câștige. Dar, mai ales, în cele câteva zile în care se află acolo, să se bucure de soare, de luminile orașului, de spectacolele care se țin lanț și de tot ceea ce oferă un oraș a cărui faimă și forță economică s-au construit pe o iluzie. Las Vegas de azi nu mai este cel al lui Bugsy Siegel. Locul mafiei a fost luat de marile corporații. Acestea nu simt criza. În Vegas se construiește într-un ritm dement: cu  hoteluri-cazino de câte 3.000 (până la 10.000!) de camere apar parcă peste noapte. Azi Vegas-ul are 70.000 de camere de hotel. În 3-4 ani vor mai apărea încă 40.000, cel puțin 15 noi hoteluri aflându-se în construcție. Nimănui nu pare să-i pese de criza imobiliară. Întors la București, aflu cam care mai este bursa apartamentelor. E în creștere. America e departe. Dar unda de șoc va ajunge și pe aici. Și cine mai știe în cine va lovi. Căci nu este altceva decât un nou Caritas. Unul imobiliar...
Titlu: Râvna constituțională
Nr Editie: 2248 Data: luni 30 iunie 2008
Odată cu eșecul discutării în Parlament a dosarului „Năstase-Mitrea”, datorită lipsei de cvorum, generată de adierea vacanței, în Dealul Cotrocenilor s-a iscat vijelia râvnei prezidențiale. Fără să adaste un moment, președintele a pus pe hârtie (deși nu demult, se declara un adversar al scrisorilor - e drept, pe vremea când Bogdan Olteanu îl bombarda zilnic cu misive pe care nici măcar nu le deschidea) un îndemn plin de mustrări către aleșii patriei, certându-i că au tratat cu superficialitate o problemă de o asemenea gravitate și cerându-le imperios să facă iute o sesiune extraordinară. Ca să sune bine, a adăugat la dosarul „Năstase – Mitrea” și dosarul „Curtea de Conturi”. Eu zic – și nu știu dacă zic bine – că Traian Băsescu a făcut o eroare reacționând în acest fel. În primul rând a confirmat acuzele lui Năstase, cum că dosarul „Zambaccian” a fost făcut de DNA la ordin și că toată chestiunea reprezintă, până la urmă, o mostră de ură personală. Cam la fel a zis și Mitrea. Ambii s-au prevalat de lucrarea neglijentă a DNA-ului, care n-a reușit să dea greutatea cuvenită aspectelor penale, lăsând să răzbată izul civil al dosarelor. Nu vreau să spun că Năstase și Mitrea ar fi fost uși de biserică pe parcursul guvernării PSD. Dar, dintre toate aspectele – majoritatea ridicate și analizate chiar de presă – DNA n-a reușit să rețină decât niște mărunțișuri. Cine a reușit să citească ceea ce-a pus Parlamentul pe site, nu poate decât să se uimească de faptul că o instituție de talia asta nu reușește să facă mai mult decât un procuror stagiar de sector. Asta, zic eu, e prima greșeală a prezidentului. A doua este intenția de a da indicații Parlamentului, ce să facă și cum. O încercare sortită eșecului din capul locului, mai ales dacă te gândești că acolo sunt cei „322” pe care i-a pus, de câte ori a putut, la zid. Cu excepția băieților credincioși din PD-L, dar a căror credință nu prea s-a arătat și la ultima încercare, când cvorumul nu s-a realizat din cauza lor. Așa că, se poate spune de pe acum că tâvna asta prezidențială n-are nicio șansă și că discuția dosarului „NM” se va face hăt, la toamnă, când probabil că decizia va fi negativă. Dar Băsescu asta și așteaptă: o decizie negativă, care să-i dea prilejul să pună tunurile pe „ticăloșiți”. Până una-alta, problema de fond e că toată această tentativă este o problemă strict constituțională. Scrie la legea fundamentală că aștia sunt pașii care trebuie făcuți. Și – bună, rea, Constituția trebuie respectată, până când o schimbăm. Sigur că chestiunea asta cu imunitatea e revoltătoare, dar uite că de ea a beneficiat chiar președintele, în dosarul „Flota”. Numai că el n-a avut nevoie de avizul Parlamentului. Și nici n-a dat vreun semn că ar fi dorit să renunțe la imunitate pentru a se pune la dispoziția justiției. Pentru că, tot constituțional, nu se putea: ar fi trebuit să-și dea demisia din funcție. Și atunci cine-l mai hărțuia pe Năstase?