Titlu: O bombă cu efect întârziat: plata răscumpărării ostaticilor!
Nr Editie: 2163 Data: miercuri 05 martie 2008
Povestea pare desprinsă dintr-un film de aventuri: trei jurnaliști români hotărăsc (sau sunt hotărâți) să meargă în Irak de unde să trimită reportaje de culoare. Gustul aventurii și unele garanții de siguranță s-au combinat într-o plecare discretă, fără martori, și pe un traseu ocolit. La originea deplasării se află un om de afaceri străin, un familiar al fostei guvernări, care se vede încolțit de reprezentanții noii guvernări și care imaginează un plan de o naivitate incredibilă: punând la care o răpire „amiabilă”, vrea să se folosească de aceasta nu doar pentru scoaterea din țară a unei importante sume de bani câștigată dubios, ci și pentru a obține recunoștința și prețuirea noilor puternici ai zilei. Jurnaliștii, care nu cunosc planul ascuns, participă cu entuziasm și se trezesc într-un mediu ostil și fără cele mai elementare mijloace de protecție. „Răpitorii” de ocazie pun planul în aplicare, numai că ceva neprevazut se întâmplă atunci: lucrurile iau o turnură serioasă, amatorii fiind înlocuiți de profesioniști. Evoluțiile îl iau prin surprindere pe chiar creierul planului, care începe să dea din colț în colț, înțelegând beleaua în care s-a băgat! Manipulatorul se oferă să regleze problema, se duce la Cotroceni, e aproape pe punctul să convingă la vârf de bunele sale intenții când ceva îl trădează. E arestat și lucrurile încep să capete o înfățișare dramatică. Se urmăresc mai multe filiere de negociere cu răpitorii, se reactivează foști colaboratori ai serviciilor de spionaj intrați în adormire după 1989, se face apel la bunăvoința unor guverne arabe cu care am avut relații cordiale pe vremuri. Criza trenează, până când se produce deznodămâtul fericit: ostaticii sunt eliberați, fără plata vreunei recompense, și primiți ca niște veritabili eroi. Treptat, se vehiculează suspiciuni legate de buna lor credință. De la organizator, tot mai bolnav, anchetatorii nu reușesc să scoată mare lucru. Între timp, principalul său colaborator, „ghid” al jurnaliștilor, fusese arestat de americani ca participant la răpire și condamnat ulterior la moarte de către irakieni. Ultima șansă de a afla adevărul despre răpire se spulberă atunci când principalul acuzat, eliberat din închisoare pentru a se trata de cancer, se evaporează de sub ochii celor câteva servicii secrete care ar fi trebuit să-l monitorizeze. Și iată, acum, profilându-se o bombă cu efect întârziat: contrar declarațiilor, pentru eliberarea ostaticilor s-ar fi plătit o mare sună de bani. De unde? Din dispoziția cui? Pe baza căror reglementări legale? Întrebări la care va trebui să se răspundă iar cea mai tulbirătoare dintre acestea este dacă nu cumva prețul răscumpărării a fost chiar „fuga” lui Hayssam...
Titlu: "Inocentul" cap de familie și tonomatul său demodat
Nr Editie: 2172 Data: marți 18 martie 2008
Sub o aparentă impulsivitate, Traian Băsescu folosește o tactică bine pusă la punct: atacurile sale la adresa adversarului - fie din politică, fie din business, fie din mass-media, fie din toate la un loc - conțin enormități bine calculate. Acestea au rolul de a declanșa răspunsuri pripite, sub influența primului impuls, adversarii dezvăluindu-și punctele slabe pe care apoi el le țintește punctual. Să nu vă închipuiți că discursul din salonul de la Otopeni, la întoarcerea de la Bruxelles, a fost o toană de moment. Nici vorbă. El a fost bine "copt" în intervalul dintre așa zisele "atacuri împotriva familiei sale" și răspuns. Trecuseră câteva zile bune de când, ca tată și soț ultragiat, ar fi trebuit să sară în sus și să denunțe conspirația mogulilor. N-a făcut-o, pentru că a stat să-și cântărească atent momentul intervenției. Iar acesta a venit exact după "momentul Bruxelles", a cărui analiză - care ar fi evidențiat inclusiv responsabilitatea sa în prestația sub orice critică a României în primul său an de aderare - a fost înlocuită, prompt, de circul mediatic al breslei acuzate, jignite și lovite în tot ceea ce are ea mai sfânt: deontologia.
Deontologia este drapelul pe care grupările jurnalistice de varii orientări și subordonări îl flutură oridecâteori nu mai au argumente în vreo dispută publică. Atacurile la deontologie constituie port-drapelul replicilor date de cei angrenați. Nici unii nici alții nu știu însă prea bine ce este deontologia și cu ce se consumă ea. Și, mai ales, în ce doze. Unul dintre cei mai puțin lămuriți în chestiune este chiar președintele Băsescu. Pentru el, deontologia înseamnă cum procedează el, iar lipsa de deontologie este apanajul celor care îl critică sau nu-i împărtășesc ideile. Acest lucru transpare cu limpezime din declarațiile făcute de el pe aeroport. Prima sa teză lansată în eter a fost că afacerile familiei nu-l privesc pe el și că au fost corecte ca lacrima, la fel de corecte, am zice, ca ale altor sute de mii de biznismani în devenire care au profitat cât s-a putut de oportunitățile unei legislații bâlbâite și permisive dar nu mai mult. Că dacă erau mai corecte, biznismanii Băsescu piereau din peisaj. De când Traian Băsescu descinde pe aeroporturi și nu prin barurile din porturile lumii, nu mai cunoaște peisajul și crede că tonomatele anilor '80 mai sunt încă în funcțiune și se bagă în ele “ieuro”. După părerea sa, cei care scriu sunt astfel de tonomate. Comparație e nu doar vetustă dar și nepotrivită: când băgai banul în tonomat, îl băgai ca să asculți ceva ce-ți place. În logica băsesciană, bagi banul ca să emită aparatul ceva care să enerveze sau să-i înjure pe alții. Adică pe el.
A doua teză: haita de jurnaliști asmuțiți asupra familiei sale, dar mai ales asupra unui "copil inocent". Ca să fiu sincer, nu țin minte să fi mușcat cineva - cu pixul - din glezna doamnei Băsescu, alminteri o persoană onorabilă și cu bun simț - sau a fiicei Ioana, altă persoană care își vede de treaba ei. Atacurile “mârșave” au vizat-o pe mezina familiei, atunci când aceasta a intrat în politică, aspirând la funcții importante, fără a avea nici experiența nici cultura necesare. I-au fost atacate agramatismele și lipsa de idei - lucruri flagrante în politică.
Dl Băsescu zice că Elena sa este un copil inocent. Păi, dacă-i așa, domnule Băsescu, țineți-o acasă, departe de politica despre care știți bine ce băltoacă de mizerii este, pentru că vă scăldați de mult în ea. Și nu mai faceți pe ofuscatul: nimeni nu are nimic cu familia dumneavoastră. Dacă cineva are, cu adevărat, un reproș la adresa “capului familiei” acela se referă la totala dumneavoastră lipsă de performanță în funcțiile pe care le-ați deținut și pe care le-ați onorat doar cu vorbărie parșivă. Exact ca un tonomat de pe vremea tinereții dumneavoastră marinărești.
Titlu: Anumitele "părți ale presei"
Nr Editie: 2173 Data: miercuri 19 martie 2008
„O anumită parte a presei este” este o sintagmă care s-a încetățenit în primii ani de după Revoluție, desemnând acel eșantion de jurnale și jurnaliști care, în virtutea libertății presei, aveau o atitudine critică față de Putere. De la unanimitatea comunistă la divergența de opinii în rândul „slujitorului condeiului” a fost o cale lungă, teoretic, parcursă însă, practic, într-un timp record. Autorul sintgmei este unul dintre politicienii la adresa căruia s-a scris și s-au emis veritabile recorduri de acuze și critici. Cu excepția câtorva secvențe de pierdere a cumpătului și de replici emoționale, Ion Iliescu a fost însă politicianul care a părut să înțeleagă mult mai corect decât alții această realitate obiectivă. Răsfățat de presă în campania electorală din ’96, Constantinescu a reacționat violent când la adresa sa au început să se exprime rezerve, părând complet incapabil să înțeleagă acestă schimbare. Dar cel mai adulat de mass media a fost Traian Băsescu, primarul rebel, aflat într-o permanentă încleștare cu hidra pesedistă, iar apoi candidatul marilor speranțe, pus pe dinamitat „sistemul ticăloșit” și însoțit în acestă campanie purificatoare de surlele și trâmbițele mass media. Ca și Iliescu, ca și Constantinescu, nu i-a trebuit mult nici lui ca să descopere și să definească acea „o anumită parte a presei”: cea care avea îndrăzneala de a nu fi de acord cu ideile sale și de a-l critica. Pe nedrept! Traian Băsescu a dus disputele cu presa până la nivelul unei veritabile cruciade, desenând schemă – etalon a jurnalistului – dependent – de – mogulii - media. De la afilierea la „cercuri ilicite de interese „ până la „ ziaristul tonomat” n-a fost cale prea lungă, și Băsescu a parcurs-o în paralel cu tot mai desele sale pusee autoritariste derivate dintr-o continuă pierdere a frâielor puterii. La fel ca și predecesorii săi, Băsescu vorbește mai puțin sau chiar deloc de „cealaltă parte a presei”, cea bună, cea care-i înțelege ideile și demersurile și le salută ca pe evenimente istorice. Și probabil că Iliescu și Constantinescu împreună n-au beneficiat de suportul de-a dreptul fanatic al corului de lăudători personali, pentru care a te pune în slujba unei părți a puterii reprezintă o onoare și calea spre adevăr și demnitate. E drept că nici Iliescu și nici Constantinescu n-au reușit să-și recompenseze sprijinitorii în media în măsura în care o face Băsescu care, cu puterile sale limitate, reușește să dea fiecăruia câte o sinecură sau măcar perspectiva uneia. Ce mă nedumerește cel mai tare este însă faptul că, de regulă, cei care-l laudă și-l apără astăzi pe Băsescu sunt cei care considerau o astfel de atitudine față de predecesorii săi drept o abdicare de la orice normă morală și o formă inacceptabilă de slugărnicie. În fond, această dihotomie constituie o relicvă încă funcțională a intoleranței specifice unui sistem vetust, ale cărui principii le perpetuează persoane incapabile să se obiectiveze în fața unei noi realități.
Titlu: Vin americanii!
Nr Editie: 2174 Data: joi 20 martie 2008
Așteptați, după război, să fie parașutați dintr-un moment în altul, ca să ne scape de comuniști, americanii au întârziat la întâlnirea cu poporul român vreo jumătate de secol. Pentru că nu pun la socoteală vizitele oficiale ale lui Nixon, Ford și Carter la București, considerând că cei trei președinți americani au fost păcăliți de iscusitul Ceaușescu.
Cu toate acestea, un președinte american a ajuns pe meleaguri Românești abia la vreo opt ani după ce românii au răsturnat singuri sistemul comunist și au mers pe calea democrației. Bush Senior, ca un vechi spion ce era, a fost circumspect față de noul regim din România și Iliescu nu s-a putut întâlni cu el decât din întâplare, pe culoarele ONU. La București a venit succesorul său, Bill Clinton, și a făcut-o doar pentru a ne consola, în 1997, că am fost excluși din primul val al aderării la NATO, deși acest premiu fusese promis de occidentali noii puteri din România, cea care după Madrid a constatat cât de mare e distanța dintre promisiunile și realitatea celor puternici. Următoarea vizită în România a făcut-o Bush – junior în 2002, după invitarea oficială a României în NATO, când liderul american constatat că „Dumnezeu ne zâmbește iar”, profitând de apariția curcubeului deasupra Pieței Revoluției.
Iată că suntem în pragul celei de-a treia prezențe americane la nivel înalt la București, cu ocazia summit-ului NATO.
Cu toată indiferența arătată de americani - pentru care România nu mai este un pion important pe harta geostrategică – noi românii ne-am autodepășit în a răspunde oricărei solicitări americane. Am fost primii care ne-am înrolat în „parteneriatul” care era „sala de așteptare” al organizației nord – atlantice. Am trimis trupe în Afganistan și Irak. Ne-am pus rău cu Uniunea, trăgând evident cu „Tânăra Europă”, cea dispusă să crediteze o acțiune militară americană în orient fără mandat ONU. Etc, etc.
Cu ce ne-am ales? Cu o integrare în NATO atunci când NATO a încetat să mai fie ceea ce era, căpătând un rol decorativ. Și cam atât. Nici măcar cu vize pentru vizitele în America. Abia acum Departamentul de Stat „discută” posibilitatea… îndeplinirii condițiilor pentru a fi incluși într-un program de așteptare (visa waiver) în care sunt demult toți ceilalți non-europeni. Și cu o ofertă de 16.500 de dolari. Pentru viața lui Teo Peter. Atâta valorează un român, pentru administrația americană. Un român omorât de un pușcaș marin beat, asupra căruia statul n-a putut avea nici un fel de jurisdicție, deoarece tot noi am fost printre primii care am semnat acordul prin care militarii americani ieșeau de sub jurisdicția noastră pentru fapte comise pe teritoriul nostru. Este un privilegiu de care nu benficiază nici un alt stat și care a permis americanilor să-l „judece” pe Van Goethem la el acasă, unde, bineînțeles că i s-a constatat nevinovăția. Vin americanii! Cu Bush în frunte! Și, probabil că și de data asta se va arăta curcubeul!
Titlu: Marele Licurici în Irak: 5 ani de succesuri și eșece!
Nr Editie: 2176 Data: sâmbătă 22 martie 2008
Evident că în discursul ținut cu o zi înaintea aniversării a 5 ani de la intervenția americană în Irak, președintele Bush s-a declarat satisfăcut de rezultatele obținute, considerând campania de răsturnare a dictaturii lui Saddam cu succes. Și, din acest punct de vedere, probabil că lucrurile chiar așa stau. Regimul fostului dicatator a fost unanim considerat unul dintre cele mai dure și mai represive (cum de altfel mai sunt prin jur, în țări care beneficiază de sprijinul și aprecierea lumii democratice occidentale) iar crimele comise împotriva propriului său popor sunt impardonabile, din orice perspectivă ai privi lucrurile. America poate fi mulțumită: campania militară s-a desfășurat bine, pierderile în lupta directă au fost mici.
Golful a constituit un excelent poligon pentru testarea de noi tactici și noi armamente, iar cheltuielile de război au dat un serios impuls economiei americane, aflate într-o perioadă de stagnare. Cel mai valoros câștig rămâne, însă, scoaterea de sub control dictatorial a rezervelor de petrol ale Irakului și frontul „demolărilor” creat pentru efortul de reconstrucție. Asta ar fi partea cu "succesurile".
"Eșecele" sunt însă cel puțin la fel de importante. Intervenția în Irak, necesitatea ei, n-a putut fi demonstrată nici până azi în lumina motivării ei de la momentul respectiv. Desigur, Saddam era un dictator odios, dar cu câți dictatori odioși America n-a avut relații de prietenie? Oricât s-au străduit, americanii n-au reușit să dea de urma instalațiilor pentru producerea armamentului nuclear sau chimic. Demonstrația savantă susținută de fostul secretar de stat al Națiunilor Unite, pe baza "dovezilor" strânse de serviciile de spionaj, va rămâne în antologia manipulării politice. Nici poporul irakian, terorizat de dicator, nu s-a arătat prea entuziasmat de eliberarea adusă de tancurile și elicopterele americane. Ba, din contră, sentimentul dominant rămâne acela de frustrare, iar Irakul se resimte ca o țară ocupată nu ca una eliberată.
Democrația occidentală apare ca un sistem prea sofisticat pentru a putea fi îmbrățișat de o națiune care nu are nici cultura corespunzătoare și nici principiile educaționale.
De aceea, la 5 ani de la succesul militar, insuccesele pacificatoare se țin lanț, iar americanii și aliații săi de circumstanță înregistrează în timp de pace pierderi mai mari decât în timp de război.
Este și motivul pentru care, dincolo de triumfalismul președintelui în exercițiu, în America se face tot mai simțit curentul de opoziție, propagat de toți candidații rămași în cursă printre ale căror obiective principale se numără retragerea trupelor din Irak. Și poate că punctul de vedere cel mai rezonabil rămâne cel exprimat de Hillary Clinton: noi le-am adus libertatea, trebuie acum să-i lăsăm să și-o gospodărească.
Perfect valabil: libertatea să și-o gospodărească singuri. Dar petrolul?
Titlu: Un candidat autoimpus: Vanghelie
Nr Editie: 2175 Data: vineri 21 martie 2008
PSD-ul n-a avut încotro și, deși nu și-a dorit-o, a fost nevoit sa-l desemneze pe Marian Vanghelie drept candidat oficial pentru fotoliul de primar general al Capitalei. Liderii formațiunii înclinau serios spre Sorin Oprescu, a cărui popularitate o depășește pe cea a primarului Sectorului 5, dar decizia finală a fost în favoarea acestuia. Hotărâtoare, cred, a fost demonstrația făcută de Vanghelie cu sărbătorirea Mărțișorului pentru 5000 de profesori din Capitală, la Romexpo, unde a arătat că are priză la public și că știe cum să-l manevreze. Culmea este că acestă confirmare i-a venit de la o categorie socială cu care actualul primar de sector nu pare să aibe prea multe contingențe. Dar care face parte – ca nivel de trai – din eșalonul care se simte mai puțin solidar cu reprezentanții clasei medii care dirijează, de aproape 16 ani, Capitala. În ce măsură corespunde Marian Vanghelie portretului – robot de primar al Capitalei ? Există un astfel de prototip, l-au fixat opțiunile din cele 6 runde succesive care s-au scurs din 1992 până astăzi? Un lucru este cert: în ciuda repartiției demografice, Bucureștiul a ales până acum, sistematic, reprezentanți ai dreptei. Începând cu Crin Halaicu și continuând cu Victor Ciorbea, Viorel Lis, Traian Băsescu și Adriean Videanu, în fotoliul de la Primăria Capitalei s-au instalat persoane care nu și-au demonstrat solidaritatea cu categoriile defavorizate care constituie ponderea electoratului. Și, cu toate acestea, le-au obținut voturile. Cum se explică acest fenomen? Poate, mai întâi, ca o reacție adversă la guvernările arogante și îmbuibate ale Stângii. Apoi, ca investiri cu speranță a altor persoane din aceleași categorii, dar care au pozat sistematic în opoziționiști. Vă amintiți campania lui Ciorbea anti Halaicu ? Sau a lui Băsescu anti-Lis? Cert este că nici unul dintre aceștia nu a reușit să facă ceva palpabil pentru oraș și pentru populația sa. Acest sentiment a fost întărit și de lipsa de performanță a ultimei guvernări care a sfârșit printr-o nouă opoziție internă, între un executiv liberal și o primărie democrată. Pe acest fond, Vanghelie poate deveni un candidat valabil. Mai viabil decât mereu perdantul Oprescu. Un candidat care poate fi recunoscut și adoptat de o majoritate care-l consideră ca fiind de partea sa. Cu toate defectele lui culturale și de comportament.
Titlu: Câteva propuneri de măsuri pentru creșterea siguranței Summit-ului
Nr Editie: 2177 Data: luni 24 martie 2008
Summit-ul NATO etse, de departe, cel mai important eveniment din istoria Bucureștiului. Nici n-aș ști cu ce să-l compar: prezența simultană pe malurile Dâmboviței a celor mai puternici oameni din lume este o șansă căreia va trebui să-i facem față, pe care nu avem voie să o ratăm.
Pornind de la această premisă - risc zero - propun autorităților, care deja au anunțat o serie de restricții severe, să completeze inventarul măsurilor de siguranță cu câteva idei.
Pentru ca nimeni și nimic să nu deranjeze tihna lui Bush și a lui Putin ar trebui procedat și la:
1. Interzicerea totală a circulației rutiere în București în cele trei zile de Summit. Nu cred că ar fi o problemă: Ceaușescu, la primii fulgi de zăpadă, întrerupea circulația pentru câte trei lui și n-a murit nimeni din asta.
2. Trimiterea la munte sau la mare - după dorință - a tuturor locatarilor din blocurile din preajma Palatului Parlamentului și instalarea în apartamentele cu vedere la Palat a unor lunetiști care ar putea fie însoțiți de membrii de familie.
3. Eliberarea de "permise de pietoni" celor care vor dori să se deplaseze prin preajma diferitelor obiective unde se vor desfășura acțiunile Summit-ului. Aceste permise vor fi eliberate în urma unui test de cultură generală referitor la ALIANȚA NORD-ATLANTICĂ și la politica acesteia.
4. Închiderea tuturor restaurantelor, barurilor și cafenelelor aflate pe o rază de un kilometru în jurul locurilor de desfășurare a Summit-ului, pentru a nu se produce tulburări ale ordinii publice.
5. Detonarea, de către pirotehniștii SRI, a oricărui autoturism aflat parcat fără șofer pe o rază de doi kilometri în jurul obiectivelor.
6. Instituirea de patrule cetățenești care să-i controleze la intrarea în magazine pe clienții suspecți de a produce dezordine sau acțiuni diversioniste.
7. Controlarea, de către CNA, a posturilor de radio și televiziune, cărora să le fie interzisă, pe durata Summit-ului, difuzarea de știri denigratoare la adresa organizatorilor și a participanților și suspendarea imediată a licențelor în caz de nerespectare a acestor prevederi.
8. Interzicerea vânzării și consumului de băuturi acoolice pe teritoriul Capitalei în perioada 2 - 4 Aprilie.
9. Interzicerea folosirii de telefoane mobile, computere și alte aparate electronice, pe o rază de cinci kilometri în jurul Palatului Parlamentului.
10. Suspendarea talk-show-urilor politice din programele de televiziune din aceeași perioadă, pentru a nu se da curs unor interpretări negative sau provenind de la anumite grupuri de interese și înlocuirea lor cu emisiuni cu tematică mondenă...
Lista rămâne deschisă...
Titlu: Rubedeniada
Nr Editie: 2178 Data: marți 25 martie 2008
Niciodată parcă ceea ce generic s-a încetățenit ca "nepotism" nu a atins culmile din prezent.
Trăim o veritabilă epopee a promovării, pe cele mai nefirești filiere, în funcții de stat, plătite din bani publici, a nevestelor, amantelor, amanților fiilor, nepoților, cuscrilor, finilor, nașilor și altor categorii din încrengăturile familiare și de clan. Nu este o invenție a regimului democratic. Nepotismul s-a practicat și sub dicatatură, numai că atunci era mai atent controlat și - conform unui dicton clasic - "non licet bovis quod licet Jovis". Adică ceea ce era permis la "vârf", unde funcționa o legitimitate autoproclamată, nu era permis și la nivelurile intermediare. Ceaușescu și-a promovat nevasta și pe unul dintre fii în virtutea statutului său excepțional, care-i permitea aproape orice derogare. Erau însă, dacă vă aduceți aminte, ca interzise ca principii, coexistența soțului și a soției, ori a copiilor, în aceeași instituție și la nivele de comandă. Nepotismul se practica și atunci, dar ceva mai la distanță și cu grija ca promovările să nu fie atât de ostentative încât să genereze mânia "vârfurilor".
Astăzi nu mai există niciun fel de opreliști. Dacă în alte zone decât administrația, se acceptă ideea meritului personal - vezi cazul asccensiunii de-a dreptul miraculoase a fiicei președintelui, în ierarhia unui partid, direct de pe catwalk la prezidiu - pe aici nu există nicio opreliște. Nevestelor de demnitari sau de parlamentari pot deveni la rândul lor parlamentari, ca și unele fiice sau fii, sau frați, pe care influența titularului îi poate promova pe liste (poate cu uninominalul va fi mai complicat). Raiul nepotismului e însă în administrația publică. Acolo nu e nicio problemă ca o nevastă de ministru să devină înalt funcționar public peste noaptem, sau ca o întreagă formațiune de neveste de politicieni să fie promovate pe culmi de partid într-un consiliu de supraveghere - al asigurărilor, de pildă.
A devenit o regulă ca orice titular de portofoliu să se îngrijească ca nevestele, fiii, verii colegilor de partid să poată obține funcții bine plătite în care să nu fie nevoiți să dea în brânci. Funcționează foarte bine și trocul: tu îi angajezi pe ai mei, iar eu pe ai tăi! În felul ăsta nici nu bate la ochi. Cele mai mari performanțe de până în prezent le-au obținut partidele aflate la guvernare - liberalii și udemeriștii. Dacă cineva și-ar pune în minte să identifice relaționarea ocupanților diferitelor funcții publice i-ar ieși o schemă fabuloasă de încrengături și de "combinații de n luate câte k", care țes în administrație o pânză de păianjen mai ceva ca în poveștile cu mafioți. Singura deosebire este că ăștia nu dau lovituri în afară, fiindu-le suficient să sugă de la buget sume pe cât de mari, pe atât de nemeritate.
Rubedeniada este boala cronică a sistemului și schimbările de titular nu fac decât să înlocuiască o rețea cu alta, un sistem de încrengături familiale și de clan cu altul. Fără ca cineva să poată sau să dorească a interveni, pentru că aproape toți sunt cuprinși în schemă!
Titlu: Un fotoliu fierbinte: cel de primar general!
Nr Editie: 2179 Data: miercuri 26 martie 2008
Bătălia pentru succesiunea lui Videanu a început cu "preliminariile".
Copie la scară a duelului Obama - Hillary, cel dintre Marian Vanghelie și Sorin Oprescu a pus pe jar social-democrații. Decizia inițială luată de Geoană, în "consultare" cu Organizația de București, nu mai e valabilă.
Se va recurge la arbitrajul forului colectiv național. Bucureștiul e prea important pentru a fi lăsat pe mâna organizației. Pentru candidatură se confruntă o persoană care "stă mai bine în sondaje" cu alta care "stă mai bine în colectarea de fonduri". Ce e mai important: impresia artistică a publicului sau "combustibilul" campaniei? Grea dilemă. Până la urmă, în tabăra social-democrată funcționează o schemă paradoxală: se confruntă un dublu perdant al competiției pentru funcția de primar general, cu unul "solo". Iar arbitrajul îi revine celui de-al treilea perdant!
Oprescu a pierdut în '97 și în 2000. Geoană în 2004. Iar Vanghelie în 2005. Patru eșecuri din care social-democrații par să nu fi învățat nimic.
Ar fi și greu. Bucureștiul este, din punct de vedere electoral, extrem de atipic. De 16 ani își alege edilul general din tabăra dreptei. N-a contat că unul a fost mai slab ca altul și că nici unul nu a făcut mare lucru pentru a scoate Capitala din marasmul administrativ. Un liberal, doi țărăniști și doi democrați și-au unit și eforturile și moștenirile pentru a face politică în dauna manageriatului Halaicu, primul primar ales, a pus interesele personale mai presus de orice altceva. Ciorbea a câștigat ca opozant al lui Halaicu și a renunțat după nici un an de inactivitate din înalte rațiuni de stat. Lis a apărut din nimic, câștigând dintr-o inerție inexplicabilă. Băsescu a venit în competiție pe ultimii metri ai acesteia, în 2000, reușind victoria în turul 2, după ce prinsese calificarea "la minut". S-a luat în gură cu pesediștii patru ani, în 2004, câștigând din primul tur în fața unui Geoană căzut din lună și sacrificat cu sânge rece de Năstase. Despre Videanu n-ar fi multe de vorbit: s-a așezat pe locul cald al șefului său, într-o inerție de tip Lis.
Dacă la social-democrați situația continuă să fie neclară, ea s-a limpezit la liberali. Orban va încerca din nou, după tentativa nereușită de a-l concura pe Videanu, în 2005. Șansele lui rămân însă cele ale partidului. Democrații vor recurge, în cele din urmă, la Blaga, mai solid decât alții, dar mai puțin cunoscut de bucureșteni, beneficiind însă binecuvântarea tătucului Băsescu. Ceilalți sunt candidați de decor. Și Gușă, și Codruț Ștefănescu, și Pavelescu. Nu au nici ce oferi, nici ce negocia, în afara de propria lor neputință și a formațiunilor lor.
Titlu: Gherila lui Băsescu și ambuscada popularității
Nr Editie: 2180 Data: joi 27 martie 2008
De aproape un an de când Agenția ZP NEWS INTERCEPTOR dă publicității "TOP VIP" - un clasament efectuat pe baza frecvenței consemnărilor în presa scrisă a numelui diferitelor persoane și personalități publice - nu s-a întâmplat ca Traian Băsescu, lider absolut al comentariilor și informațiilor curente, să sufere un asemnea afront.
Dacă până la finele anului trecut nu s-a întâmplat, de la preluarea mandatului, ca cineva să-l detroneze de pe primul loc, unde se situa la mare distanță față de următorii, în 2008 supremația sa a început să scârție.
De mai multe ori președintele a fost nevoit să cedeze primul loc unor competitori asupra cărora s-a focalizat interesul public - Ion Iliescu, Norica Nicolai, Teodor Meleșcanu, Ludovic Orban, Adrian Năstase sau Tudor Chiuariu, fiind doar câțiva dintre cei care l-au detronat preț de câte o zi.
De fiecare dată însă liderul de la Cotroceni a revenit pe prima poziție, demonstrând că statutul său este încă destul de puternic pentru ca întâmplările de acest fel să fie catalogate altfel decât simple accidente.
Nota bene: prelucrarea statistică efectuată de agenție este una strict cantitativă. Ea nu definește conotația pozitivă sau negativă a comentariilor, ci doar frecvența cu care respectivele nume se regăsesc în articolele publicate în presă, criteriul principal constituindu-l numărul articolelor în care se vorbește despre cel în cauză.
Faptul că într-o singură zi despre nu mai puțini de alți cinci protagoniști ai vieții publice se vorbește mai mult decât despre Băsescu tinde să aibă o semnificație aparte. Să nu mai apară drept un accident, ci ca o consecință obiectivă a unui tip de atitudine publică. Prin excesul său de "giumbușlucuri" ne-prezidențiale, care a culminat cu proba de neseriozitate oferită într-un moment de maximă gravitate cum a fost festivitatea de la Craiova, Traian Băsescu își minează serios nu doar autoritatea - erodată până la un punct nemaiîntâlnit în practica instituției prezidențiale - dar și cota de interes și de atractivitate pe care a mizat constant din partea publicului. Desigur, asta nu înseamnă că "prietenii" ar trebui să-i cânte președintelui prohodul. "Animal politic", acesta are resurse să revină, în măsura în care își va lua în serios rolul de președinte și va renunța la gherila neproductivă pe care a declanșat-o, fără elementare măsuri de precauție împotriva întregii clase politice. Din care și el face parte.
Titlu: "Mocănița" lui Orban și TGV-ul lui Videanu
Nr Editie: 2181 Data: vineri 28 martie 2008
Summit-ul care vine pune în evidență - dacă mai era nevoie - fractura care desparte orașul de principala sa poartă aeriană.
Drumul spre și de la aeroport a devenit un calvar cu mult înainte de pregătirile și prognozele catastrofice pentru evenimentul de săptămâna viitoare. Un zbor pe orice rută din Europa a ajuns să dureze mai puțin decât drumul până la aeroport. Otopeniul apare ca o citadelă izolată și bine apărată pentru a cărei cucerire doritorii trebuie să facă sacrificii importante. S-au făcut - ne vor spune edilii - progrese: s-au dat în funcțiune două pasaje supraterane în zona Băneasa și s-a lărgit șoseaua la trei benzi. Este adevărat. Numai că aceste măsuri nu rezolvă problema traficului pe această porțiune atâta timp cât circulația se gâtuie sistematic la intersecția din Aviației. Și ce e acum, e nimic: odată cu începerea lucrărilor la pasajul denivelat de aici, imediat după Summit, situația va deveni dramatică, neexistând alternative valabile de ocolire a zonei. Și asta va ține, după socotelile optimiștilor, mai bine de un an.
Soluția există, numai că ea trebuia avută în vedere cu mult înainte ca situația să devină critică. Este vorba despre o legătură de cale ferată între centrul Capitalei și aeroportul Otopeni, care ar rezolva cel puțin urgențele legate de conexiunea aeriană a orașului. Pe această temă a izbucnit, mai deunăzi, un mic război politic, între primarul democrat al Capitalei și ministrul liberal al Transporturilor. A pornit de la propunerea lui Orban de a se realiza o relație de metrou de suprafață. Calea ferată aferentă există și este operațională. N-ar trebui decât să fie realizată legătura cu aerogara. Problema asta s-ar rezolva cu bani puțini și într-un interval de timp considerabil mai scurt decât varianta subterană susținută de Videanu. Acesta spune că a obținut circa 300 milioane de euro din partea Guvernului japonez, pentru realizarea acestei lucrări, și că între o "mocăniță", ca cea propusă de Orban, și un elegant tren subteran, ca cel propus de el, nu poate exista vreo comparație. Aproape nu contează amănuntul ca la ritmul pe care îl au la noi lucrările din subteran (în aproape 20 de ani s-au dat în funcțiune trei noi stații de metrou!), orizontul de așteptare al "variantei Videanu" ar fi pe undeva prin preajma lui 2015! Atunci, probabil, vom fi deja sufocați iar aeroportul va deveni o citadelă inexpugnabilă.
Chestiunea în sine nu mai este una de opțiune politică și dacă domnii Orban și Videanu se vor mai învârti mult în jurul cozilor lor liberale sau democrate, electoratul va recurge la gestul drastic al eliminării lor. Cooperând și făcând apel la logică și la bun simț s-ar putea să-și mai facă iertate aberațiile cu care l-au copleșit, pentru că bucureșteanul, românul în general, n-are nevoie de mocăniță sau de TGV, ci de soluții decente și operative.
Titlu: Curtea lui Iliescu
Nr Editie: 2183 Data: luni 31 martie 2008
A venit vorba despre casa lui Iliescu. Neprietenii acestuia și-au reamintit cu iuțeală că fostul președinte a devenit proprietarul casei din Primăverii în care stă încă de pe vremea când era ce era prin CC și din care nu s-a mutat - cum au făcut noii granguri ai democrației - într-una mai mare și mai frumoasă.
Nici nu e singur în casa asta, o altă familie ocupând etajul. Nimeni nu pare să-și amintească însă cum și în ce condiții a devenit domnul Iliescu proprietar, din "sărac dar cinstit" cum se proclamase după două mandate. Domnul Iliescu și-a cumpărat casa, așa cum o permitea pe atunci o lege de care au beneficiat sute de mii de români - e drept, unii achiziționându-și apartamentele confort II, iar alții vilele, dar asta e o altă chestiune, - în momentul în care, pierzând alegerile pentru un nou mandat, în 1996, "purtătorii de cuvânt" ai noului regim, Constantinescu pe nume, i-au transmis că va fi scos fără menajamente din casa pe care o ocupa. Pe atunci nu se dăduse legea cu foștii președinți, pentru că "fostul" nu considerase necesar un astfel de privilegiu, ea avea să vină abia la finalul mandatului lui Constantinescu.
Ca tot omul care se teme de siguranța acoperișului, dl Iliescu a cedat atunci la insistențele consilierilor săi și a achiziționat apartamentul în care locuia. Doar cu vreo 17 mii de dolari, dar acestea erau prețurile pe care le stabilise administrația. Dl Iliescu s-ar fi mulțumit să rămână chiriaș, neavând vocația proprietăților, bănuind pe deasupra că avea și de tras de pe urma acestei tranzacții, ceea ce de altfel s-a și întâmplat.
Ei bine, asta e o parte a poveștii. A doua ține de curtea sa. La sensul propriu. Cei care au făcut legile respective au reușit să le bulibășească atât de bine încât să creeze un adevărat haos și situații de un ilogic ieșit din comun. Statul a vândut chiriașilor casele, dar doar cu pământul de sub ele! Curțile au rămas în proprietatea sa! Așa încât, proprietar fiind, plătești chirie până la sfârșitul zilelor statului, pentru dreptul de a trece prin curtea care aparține acestuia. Legea este aiuristică și neconstituțională pentru că te împiedică să te bucuri de dreptul de proprietate atâta timp cât bunul pe care îl deții - nu mai are importanță cum - este de fapt al altuia. Mai mult: chiria curților crește exponențial, odată cu valoarea terenurilor din zonă. Deși în ea poți construi decât cel mult un coteț de câine, în fiecare an plătești căpușelor pe care statul le-a mandatat cu operațiunea (fostele interprinderi de administrație locativă, ce nu mai au în adminnistrare decât curțile!!!) sume exorbitante. Și dacă nu mai vrei să plătești, să nu mai folosești curtea? N-ai încotro: n-ai cum să ieși din casă decât în zbor. Și nici statul, dacă tu n-o mai vrei, nu are ce face cu ea, neputând-o folosi.
Dl Iliescu a obținut, ca fost președinte, scutirea de această chirie, care îi scotea lunar din buzunar vreo mie de euro. Ce fac, însă, ceilalți, care n-au fost președinți la viața lor?
Titlu: Suntem fiii lui Babel!
Nr Editie: 2171 Data: luni 17 martie 2008
România este patria fiilor lui Babel! De aici a plecat Costel Busuioc să zugrăvească Spania. De aici vor pleca și alte talente care se exersează deja în forță, pe la sindrofii: Geoană și Năstase – care le-au cântat cu foc femeilor social – democrate; Șică Orban, care nu pierde niciun prilej să alinte microfonul; Varujan Vosganian, obosit de calculul taxei de primă înmatriculare, se relaxează pe clapele pianului din biroul său de ministru; ca să nu mai vorbim despre Dolănescu sau despre Irina Loghin, politicieni cu state de servicii, care ar putea câștiga orice concurs de cântece de petrecere, pe orice meridian pe care viețuiesc români.
Suntem o țară plină de talente și avem metode inedite de a le descoperi și pune în valoare. Trebuie mai întâi să-i facem să-și ia lumea în cap, ca după aceea să-i admirăm și să ne lăudăm cu ei. Spania este doar începutul. Cu siguranță că se vor iți români talentați și în Italia sau în Portugalia. Acolo merge mai ușor cântatul. Cu siguranță însă că n-o să-i găsim în Germania, pentru că nemții nu prea au timp să stea și să-i asculte pe cântăreții improvizați de pe schele. Ei au treabă.
„Faza de masă„ a „fiilor lui Babel” va fi însă, fără îndoială, reprezentată de alegeri. Uninominale, după cum s-a hotărât. De acum și până la sfârșitul anului vom asculta tot felul de voci care-și vor cânta intențiile și promisiunile pe toate tonalitățile. Cei mai talentați vor accede în fruntea administrațiilor locale și, în toamnă, în Parlament. Vom avea, probabil, cel mai vocal parlament din istoria democrației românești. De acolo se vor racola talente pentru show-urile non–stop prin care televiziunile răspândesc în mase cultura politică. Costel Busuioc a deschis un drum și o epocă. Suntem gata să pășim încrezători pe el, spre culmile lălăielii naționale.
Titlu: Populismele noastre - contra populismului lor!
Nr Editie: 2168 Data: joi 13 martie 2008
Mergea omul, liniștit, cu viteza legală, prin județul Giurgiu, călare pe Harley Davidson-ul său din dotare, când s-a trezit tamponat, pe la spate, de un Golf condus de un chelios agresiv care, în loc să se scuze că n-a păstrat distanța legală, i-a cerut bani. „Dă, băi, banii înapoi!” – i-a strigat acesta prin fereastra deschisă a mașinii. „Vezi că ți-am trimis și o scrisoare!”. Dumneavoastră să fiți în locul celui tamponat, cum ați fi reacționat? Ați mai fi fost politicos? Ați întreba: „Domne’ dumneata mergi pe unde te uiți sau nu te uiți pe unde mergi?”. Desigur că nu. Premierul Tăriceanu este, până la urmă, și el om având, deci, reacții omenești: „Să mă mai lase în pace cu scrisorile lui și să-și vadă de treabă. De problemele oamenilor!” (citat din memorie).
Ați înțeles, desigur, că cel care l-a tamponat pe șeful Executivului, pe când făcea o vizită de lucru în teritoriu era chiar președintele. Al țării. Fost aliat și tovarăș de drum în 2004. Și-n 2005, parțial. Ei bine, fostul tovarăș s-a ofuscat de faptul că Tăriceanu nu vrea să dea banii înapoi pe taxa auto. Nu că ar fi avut el de primit ceva, ci din grijă pentru omul simplu și cu drept de vot. Surprinzător, președintele n-a sesizat caracterul subversiv și nelegal al popularei „taxe de primă înmatriculare” nici atunci când a fost lansată (în devălmășie cu oamenii lui, democrații) și nici când a promulgat-o, fără niciun fel de obiecții. Ochii i s-au deschis larg abia acum, când chestiunea a devenit un subiect de dispută politică. Când se poate demonstra faptul că Tăriceanu este omul oligarhilor, că le face acestora toate interesele (și ale lui pe lângă astea) și că-l doare în cot de omul simplu pe care l-a obligat să plătească o taxă de înmatriculare mai mare decât valoarea mașinii, luată din cine știe ce târg de vechituri de prin Europa. Președintele se face, prin această scrisoare ultimativă, exponentul celor circa 120.000 de plătitori ai acestei taxe, care vor merge la vot și în primăvară și în toamnă, cu sentimentul tonic că cineva, acolo sus, se gândește la ei. Dar tot la ei se gândește și premierul: la sănătatea lor, la aerul pe care-l respiră – tot mai poluat de rablele în circulație – și la dreptul lor fundamental de a-și lua o mașină nouă, de la unul din dealerii care toarnă parfum în rezervorul mașinii. Pentru că - ce n-a înțeles poporul, de-a lungul istoriei acestei taxe – este că în sinea lui, Guvernul nu s-a gândit să mai umfle niște bani pentru buget, ci s-a preocupat de condițiile de viață și de muncă a omului simplu. Simplu, nu? Așa că să ne mai lase în pace președintele, cu populismul lui de campanie, că le avem și noi pe ale noastre. Și ne ajung!
Titlu: Cea mai tare mafie!
Nr Editie: 2163 Data: vineri 07 martie 2008
Statul comunist a comis un abuz flagrant atunci când a naționalizat sau confiscat proprietățile. Un abuz față de principiile unei societăți pe care o contesta. Dispariția acestei forme de guvernare a adus în atenție necesitatea unei reparații. De la o negare aproape completă a acestui principiu, în timpul primelor guvernări, lucrurile au evoluat spre o acceptare practic nelimitată. Semnalul „retrocedărilor totale” a fost dat de prima guvernare de dreapta, cea cederistă, continuat de cea de stânga care a urmat, într-un ritm mai temperat, pentru ca cea actuală să se facă exponenta unei veritabile ofensive. În perpetuă căutare de modele, la acest capitol România s-a mulțumit cu ideile proprii. „Sfânta proprietate” a devenit stindardul de luptă împotriva neo și cripto comunismului pitit în conștiințele unor politicieni care mai aveau rezerve. Nu a contat nici un moment că statul nu avea resursele necesare pentru a compensa ceea ce nu se mai putea restitui în natură și nici faptul că în jurul nostru, regimuri mult mai liberale au temperat zelul restituționar printr-o legislație cumpătată. La noi s-a declanșat pur și simplu o goană după tot ce se putea restitui. Pare, desigur, ciudat, că valul de documente autentice care s-a abătut în ultimii câțiva ani asupra instituțiilor responsabile și a instanțelor, nu a avut un corespondent în primii ani de după Revoluție.Dar, între timp, lumea s-a „deșteptat”: absența actelor autentice a fost compensată de o veritabilă industrie a contrafacerilor – unele apropiate de perfecțiune.Birouri de avocatură cu strânse legături în administrație s-au lansat în identificarea en-gros a tot ceea ce ar fi putut fi restituit. A început o căutare îndârjită de descendenți autentici sau de suplinitori ai acestora. Apo a început ofensiva propiu zisă în justiție: miza s-a dovedit cel mai adesea prea mare pentru integritatea conduite unor magistrați care au făcut din retrocedări cea mai profitabilă afacere personală. S-au specializat instanțe și s-au constituit filiere de intervenție și de negociere. Dacă DNA sau altă instituție ar avea curiozitatea să facă niște statistici pe tema retrocedărilor ar afla lucruri uluitoare: că anumiți judecători au retrocedat pe bandă rulantă, neținând cont de dubiile pe care le ridică autenticitatea documentelor și identitatea reală a persoanelor. A apărut o castă de moștenitori de profesie a căror lăcomie, declanșată de sucesul primelor intervenții, pare să nu mai aibe limite. Cu complicitatea unor autorități sau persoane interesate se constituie o veritabilă castă de noi îmbogățiți pe seama neglijenței sau a indiferenței statului. Să fie limpede: nu contest nici un moment dreptul celor cu adevărat justificați în cerința lor de a fi puși în posesia unor bunuri care le-au aparținut de drept. Contest însă campania de spoliere a contribuabilului care plătește din propriul său buzunar hoția și necinstea care conduc la crearea uneia dintre cele mai puternice și nocive mafii: aceea a retrocedărilor ilegale.
Titlu: În alb și negru....
Nr Editie: 2166 Data: marți 11 martie 2008
Prezența președintelui Băsescu la bilanțul Parchetului de săptămâna trecută va rămâne una remarcabilă prin modul în care șeful statului a reușit să manipuleze o instituție solicitându-i să nu se lase manipulată de presă!
Ca aproape tot ce face dl Băsescu, ca președinte, ori nu se potrivește, ori este împotriva cutumei instituției sale este de acuma un lucru de notorietate. În cel de-al patrulea an al mandatului, el continuă să încerce să ajusteze haina croită de Constituție – bine sau rău – la propriile sale date antropometrice și de personalitate. Este, probabil, vina democrației că printre alte imperfecțiuni care o caracterizează se numără și aceea de a nu fi capabilă să adapteze mandatele la personalitatea ocupanților vremelnici. Pe un astfel de principiu, am fi avut până acum cinci tipologii directoare: câte unul pentru fiecare dintre cele trei mandate ale lui Iliescu, și câte unul pentru mandatele lui Constantinescu și Băsescu. Cinci principii care să nu semene între ele, care să facă posibile desfășurării și acțiunii proprii personalității fiecăruia precum și schimbării ei în timp.
Realitatea este însă că funcția de președinte democrat, una cu totul nouă pentru o Românie aflată cinci decenii sub vreo 3 – 4 dictaturi, a fost gândită, de către cei care au trasat parametrii Constituției, cu ochii la posibilul și probabilul ocupant al funcției! Aceasta a fost gândită, odată pe măsura lui Iliescu, cel care era încă omul providențial al momentului și a doua oară cu intenția de a nu-i permite acestuia evoluții sau derapaje necontrolate. Om cu un dezvoltat simț al adaptabilității, Iliescu s-a străduit să încapă forțele și să se miște măcar cu aparența lejerității. Nu a încercat niciodată să-i forțeze limitele, ba uneori s-a pus la adăpostul acestora, evitând gesturile dramatice și deciziile categorice. A încercat măcar să fie, sau să devină un președinte al tuturor alegătorilor, deși acest lucru nu i-a adus mai multă prețuire din partea celor care nu l-au acceptat sub niciun motiv.
Prin enunțul calitatății sale de președinte – jucător Băsescu a dorit să polemizeze cu Iliescu în primul rând pe această temă, arătând că el nu va rămâne simplu spectator – fie și constituțional – la ceea ce se întâmplă în jurul său. Și a jucat din plin, spre deliciul galeriei. Ce a reușit, însă, prin acest joc? Nimic altceva decât să semene sămânță de vrajbă și să-și coalizeze inamicii politici într-un soi de front pe care nicio înțelegere nu ar fi putut să-l creeze. Cea mai spectaculoasă performanță a sa rămâne învrăjbirea presei: uitând că fără aceasta gestica sa n-ar mai face doi bani, Băsescu s-a lansat de fiecare dată la atac atunci când aceasta a exprimat puncte de vedere contrarii sau nefavorabole, indiferent de temă. Acum dorește să convingă electoratul profund că marea piedică în calea proiectelor sale este „presa mogulilor”, cea care scrie sau difuzază pentru a servi interesul acestora. Cea care caută să intimideze justiția în mersul său spre aflarea adevăruluiși pedepsirea vinovaților. „Nu vă temeți!” – le spune Băsescu procurorilor, investindu-i cu prezumția sa de cinste și corectitudine totală, în contrast cu presa. Este, desigur, un demers spectaculos, dar care în timp se va întoarce împotriva celui care-l propagă prin simplul fapt că într-o societate marcată de pluralism și diversitate, nimic nu este doar alb sau negru. Inclusiv președintele...
Titlu: Alianța BA!
Nr Editie: 2167 Data: miercuri 12 martie 2008
Ca orice relație care tinde să se consolideze, întâlnirile pe furiș ale liderilor liberali cu cei social-democrați au trecut la o fază semioficială, care precede, de regulă, anunțul matrimonial. Săptămâna trecută ei s-au așezat la o masă și au discutat pe îndelete ce ar avea de făcut pentru a-și oficializa legătura, în vederea menajului postelectoral. Deși cei prezenți au convenit să nu facă declarații decât împreună, în cadru festiv, câte ceva tot a mai transpirat. Și anume că în perspectiva celor două campanii electorale, formațiunile lor nu numai că se vor abține să se atace direct, dar se și vor sprijini tacit prin oferirea votului către candidații cei mai bine plasați. Privind lucrurile cu ceva mai multă atenție observăm că, într-un fel, se repetă scenariul din 2000. Și atunci, PNL și PD se aflau pe poziții antagoniste deși guvernaseră – catastrofal - împreună, cu afilieri ideologice diametral opuse, dar cu un interes comun: plasarea cât mai onorabilă în clasamentul electoral. Cine spune că înaintea semnării acordului pentru formarea Alianței, liberalii și democrații se gândeau la câștigarea alegerilor, înseamnă că nu prea mai are ținere de minte.Însumate procentele din sondaje ale celor două partide abia treceau de 20, în timp ce buldozerul social-democrat era creditat cu peste 50 la sută din opțiuni. Aritmetica electorală funcționează însă după criterii aproape alchimice. Ce s-a întâmplat atunci s-a datorat mai puțin vigorii alianței nou formate și mai mult eroziunii interioare a partidului lui Năstase. S-a legitimat însă formula unui „front” al Opoziției care poate să doboare Puterea. Acum lucrurile sunt nițel diferite: deși se află la guvernare de peste 3 ani, PNL nu este perceput ca Putere. Adevărata Putere este la Cotroceni și în apendicele său, Partidul Democratși Liberal. Procentajele cu care este creditat acesta fac din el o țintă pentru cei care nu doresc o nouă etapă de guvernare printr-un partid unic. De aceea, pentru PSD nu liberalii vor fi ținta atacurilor din campanie, ci democrații și urmele lăsate de aceștia în cei doi ani de co-guvernare. Cu liberalii se va instala un armistițiu pentru a le permite acestora să supraviețuiască alegerilor și să poată oferi zestrea necesară formării unei majorități. Tentativa de coagulare de dreapta a lui Tăriceanu, prin asimilarea PNȚCD-ului și a Acțiunii Populare e una cosmetică. Cele două formațiuni – fantomă nu-i vor duce decât iluzia unei consolidări, nu și voturilor necesare.Alianța proiectată dintre social – democrați și liberali nu este una PENTRU ci una CONTRA: contra adversarului comun – Traian Băsescu. Un PDL ajuns la guvernare amenință nu doar stabilitatea celor două partide, ci și supraviețuirea lor. În cazul în care vor reuși să obțină câștig de cauză, vor putea să guverneze cel puțin prin prisma faptului că atunci când s-a aflat în exercițiul funcțiunii, fiecare a folosit câte ceva din recuzita ideologică și de acțiune a celuilalt.
Titlu: Echilibristul Tăriceanu ne învață mersul pe două roți!
Nr Editie: 2169 Data: vineri 14 martie 2008
Premierul Tăriceanu a venit, zilele trecute, la locul de muncă plecând de acasă, de pe Plevnei, pe motoretă.
A vrut să le arate bucureștenilor - și locuitorilor marilor orașe în general – care este soluția decongestionării traficului. Una dintre ele. Probabil că în zilele următoare premierul va experimenta pentru noi și mersul pe bicicletă, urmând ca în zilele Summit-ului NATO să facă, în premieră absolută, proba mersului pe jos.
Nu aveam prea mari emoții în legătură cu șansele premierului de a ajunge la Palatul Victoria în timp util pentru buna funcționare a Guvernului. Oricum, are de partea sa SPP-ul și Poliția Rutieră care îi deschid drumul printre coloanele de mașini care se bulucesc cu încăpățânare pe străzile subdimensionate ale Capitalei. Demonstrația sa are însă o rațiune: aceea că, deja, nimic nu ar putea să modifice, radical, situația circulației rutiere.
Măsurile aflate în curs se vor concretiza peste 2-3 ani când deja vor fi depășite de cotele de trafic. Iar de trama stradală nu se poate trage pentru a fi lărgită. Cu atât mai puțin cu cât urbanismul haotic al ultimilor 18 ani a impus contradicțiile până îm baza carosabilului. Pentru ca astăzi să se fi putut circula măcar rezonabil, ar fi fost nevoie ca administratorii Capitalei să fi ținut cont de perspectiva previzibilă. Măcar dacă s-ar fi acordat atenție unui studiu făcut de japonezi – pe banii lor – în urmă cu vreo 15 ani, pentru RATB, astăzi am fi putut să pierdem mai puțin timp în ambuteiaje. Desigur, se vor mai face pasaje în intersecții, se vor mai deschide niște trasee de acces, dar soluția principală rămâne modificarea concepției cetățeanului față de fenomenul deplasării. Democratizarea acestuia. Acceptarea ideii că rolul mașinii este mai puțin acela de a exprima rangul prosperității, și mai mult de a-i facilita accesul spre obiectivele sale cotidiene. Va trebui, desigur, să învățăm să mergem și pe două roți – dar pentru asta, cei care umblă pe patru vor trebui și ei să învețe să conviețuiască în siguranță cu aceștia. Experiența marilor orașe este suficient de sugestivă din acest punct de vedere și cred că edilii noștrii nu trebuie să inventeze nimic. Ci doar să preia și să aplice, corespunzător situației în care ne aflăm.
Titlu: Sfânta proprietate
Nr Editie: 2170 Data: sâmbătă 15 martie 2008
Respectul pentru proprietate, aproape inexistent vreo 50 de ani și redescoperit cu entuziasm după 1989, generează fenomene adeseori stranii.
Primul tronson al autostrăzii Soarelui a întârziat cu aproape un an datorită proprietarului unei bucăți de teren, mică dar aflată exact pe axul drumului, care nu voia în ruptul capului să se dea dus, nici măcar cu expropierea. Proprietatea e sfântă – clama respectivul colonel în a cărui tinerețe revoluționară tratase, probabil, cu mult „respect” dușmani ai poporului puși pe căpătuială.
O situație de-a dreptul stranie se întâmplă într-un hotel din buricul Bucureștiului, unde o cameră de vreo 20 mp de la mansardă este proprietatea unui octogenar. Cum a ajuns acesta să fie proprietarul unei camere de hotel? Simplu: când au început naționalizările, deținătorul stabilimentului cu pricina, aflând că se confiscă imobilele cu un singur locatar sau proprietar, și-a împroprietărit la repezeală câțiva cunoscuți cu câte o cameră, sperând ca în felul acesta să scape. Vigilența comunistă nu l-a iertat, iar hotelul a fost naționalizat. Fără, bineînțeles, camerele ocupate de amicii proprietarului. Nu știu ce s-a întâmplat cu ceilalți, dar unul a supraviețuit și la ora asta desfășoară o amplă și fructuoasă campanie împotriva noilor proprietari ai hotelului (vândut de FPS) care au demarat ample lucrări de modernizare și refacere, cu atât mai complicate cu cât imobilul este trecut în lista monumentelor istorice și de arhitectură. Aceste lucrări n-au putut ocoli cămăruța proprietarului, care a reclmat la toate forurile violarea intimității și îndepărtarea abuzivă a vechilor instalații și a mucegaiului din încăpere. Dincolo de asta are loc și un alt război al nervilor: la oferta noilor proprietari de a cumpăra camera, omul răspunde mărind în fiecare zi prețul: a plecat de la 500.000 de euro (!!) ajungând, zilele trecute, la un milion și jumătate!!! Înțelegerea de azi cade sistematic mâine, iar „pasul” este cam de 50.000 de euro pe zi. Această negociere interminabilă ține în loc lucrările, iar hotelul își tot amână data inaugurării pentru că nimeni nu poate să ghicească când se va opri proprietarul din această cursă irațională care sfideză bunul simț și logica. Dar, cum știți foarte bine, proprietatea e sfântă și orice comentariu e de prisos!
Titlu: Rățoielile inutile ale premierului
Nr Editie: 2160 Data: sâmbătă 01 martie 2008
Nu este pentru prima dată când blândul și răbdătorul nostru premier (aproape trei ani a încasat ghionturi și bobârnace de la președinte, fără să schițeze un gest de revoltă!) se răstește la băieții de la Bruxelles, cu orgoliul său de băiat de cartier de pe Dâmbovița. Prima dată a făcut-o cu de-acum celebra taxă de primă înmatriculare, când a zis că să nu ne învețe Comisia ce avem de făcut, că știm noi mai bine, că suntem o țară independentă și putem discuta de la egal la egal cu ei. Rezultatul? Prietenul Kovacs a declanșat procedura de „infringement” și Curtea Europeană va judeca abaterea noastră de la regulile europene, fiind mai mult decât prezizibil că va obliga guvernul de la București să returneze taxa încasată ilegal, chiar dacă „taxa de mediu” - în ultima sa variantă - va fi acceptată. Recent, Tăricenu s-a răstit din nou la Comisie: ce vor ăștia, să facem nasturi? a replicat el într-un mod pentru care merită toate felicitările din partea frustraților naționaliști români. Nu. Nu cred că Bruxelles-ul este prea interesat de producție de nasturi - deși nu este o ramură economică de neglijat: va imaginați cum am arăta dacă n-am avea la ce să ne încheiem! Europa este însă cu ochii pe noi în tot ceea ce înseamnă șmecherie dâmbovițeană, pentru că s-a prins că asta este tactica pe care o folosim. De la bun început au existat dubii în legătură cu modul în care s-a negociat contractul cu Ford pentru Craiova. După un bun obicei, americanii au cerut, iar românii au dat niște scutiri și reduceri dubioase de datorii, pe care dacă mai puteau să le oprească înainte de aderare, acum nu mai ține. Cu toate acestea, echipa desemnată de premier a încercat și a ascuns printre paragrafele tranzacției, niște facilități de peste 20 de milioane de euro. Deși era de imaginat că versații funcționari de la Comisie nu au cum să fie păcăliți, noi am ținut-o pe a noastră: vânzarea a fost corectă! Prins cu ocaua mică, Tăriceanu se burzuluiește: ăștia nu vor să facem și noi mașini! Vor să facem doar nasturi! Rățoiala asta arată clar că nici premierul, nici oamenii săi, n-au învățat mimic din experiența primului an de aderare la Uniunea Europeană. Că, prea ocupați cu hârjoana internă, cu bătălia dintre palate, n-au avut timp să înțeleagă care sunt regulile conviețuirii în familia europeană. La reproșurile mai vechi, legate de lipsa de curaj și de demnitate cu care ne-am negociat termenii aderării, răspundem acum, absurd, cu un orgoliu de doi bani, a cărui consecință nu poate fi alta decât noi retrageri cu coada între picioare...
Titlu: Prințul Duda demisionează!
Nr Editie: 2161 Data: luni 03 martie 2008
„Este ultimul an când voi mai reprezenta Guvernul României în relațiile internaționale” – a spus principele Radu Duda și, în spatele declarației, descifrăm un fel de năduf și o descurajare. Când a primit din partea premierului Năstase această sarcină de onoare, prințul a fost onorat. Era vremea bătăliei pe toate planurile pentru aderarea la Uniunea Europeană și nicio pârghie nu părea de neluat în seamă. Șapte ani a trudit prințul, lăsându-și baltă căminul de la Palatul Elisabeta și bătând Europa în lung și în lat, pentru a transmite caselor regale de pe unde a mai rămas regalitate, mesajul de solidaritate pentru România. Este, desigur, greu de cuantificat măsura în care Casa Regală a contribuit la seccesul campaniilor pentru NATO și UE. Oricum, nu este de neglijat, într-o lume în care regalitatea continuă să aibe un rol important în țări cu democrație consolidată. Față de regalitate autoritățile din România au avut atitudini contradictorii de-a lungul celor 18 ani acare au trecut de la revoluție. De la negarea vehementă, până la o acceptare aproape necondiționată, au fost parcurse cam toate etapele. Relația a început prost, sub semnul contesteției vehemente. Tentativele fostului rege Mihai de a reveni în țară după 1989 au generat episoade cu mare încărcătură emoțională. A fost întors de la aeroport, a fost fugărit pe autostradă și obligat să se reîmbarce în avionul care l-a adus, i s-a refuzat eliberarea de vize și pașaport. Apoi, în 1992, s-a produs o revenire triumfală, ignorată de autorități. Schimbarea lui Iliescu cu Constantinescu nu a fost una fastă, foștii monarhiști veniți la putere dovedindu-se mai reticenți chiar decât foștii comuniști. Guvernarea cederistă n-a făcut nimic pentru rege. A fost meritul lui Ion Iliescu, în ultimul mandat, de a consimți și de a procede la o reconciliere istorică. Vizita sa inopinată la Versoix, din 2001, a lăsat pe toată lumea cu gura căscată. Demersurile concrete ale guvernului Năstase, pentru retrocedarea unor bunuri – Palatul Elisabeta redevenit reședință regală, Castelul de la Săvârșin și, ulterior, chiar Peleșul – au dus bunăvoința dincolo de limitele ei decente, după părerea multora. Reinserarea monarhiei în viața românilor a fost una calmă și lipsită de complicații. Teama față de restaurație s-a dovedit lipsită de suport, ponderea statistică a susținătorilor monarhiei dovedindu-se nesemnificativă. Gestul final al „înregimentării” Casei Regale în campania pentru integrarea europeană și nord atlantică s-a dovedit unul eficient sub raportul imaginii, pentru guvernarea de stânga. Așa cum era de așteptat, noua guvernare de dreapta n-a făcut din regalitate o miză a sa. În asta constă, poate, și explicația renunțării principelui Duda de atribuțiile sale oficiale și retragerea în zona de meditație și observație tradiționale.
Titlu: Zig Zag
Nr Editie: 2162 Data: marți 04 martie 2008
Grupul BCR a câștigat un milion de euro pe zi în 2007! I-a câștigat pentru ustriecii de la Erste, din buzunarele – și din subsolul – românilor... Dosarul „Flota” a fost îngropat cu pompă de DNA! Din cele 300 de nave pe care le deținea NAVROM în 1989, n-a mai rămas decât una. De celelalte s-a ales praful de pe tobă... Cătălin și mai cum? – se tot întreabă membrii de vază ai PNL-ului, pe care Tăriceanu n-a mai catadixit să-i consulte sau să-i informeze când l-a numit pe Predoiu la Justiție. Începe să devină o tradiție numirea câte unui membru al unei mari case de avocatură într-o funcție mai prost plătită de Guvern. Începutul a fost făcut de Zbârcea de la AVAS... Din „Tractorul” Brașov va mai rămâne doar amintirea tractoarelor, de care agricultura românească are nevoie ca de aer. Zona va deveni un parc imobiliar, ca mai toate locațiile industriale duse cu grijă la faliment... Se redeschide hotelul „Turist”. Este o pietricică de pe coroana lui Gabriel Popoviciu, autorul proiectului rezidențial Băneasa. E bună și asta, mai ales că intră în rețeaua „Ramada”... Plin de modestie, Florin Călinescu se înscrie pe linia lui Caragiale în abordarea artistică a politicului. Interpretul președintelui Boerescu în noul serial PROTV „Anticamera” se dă bine pe lângă modelul înzestrat „cu o minte sclipitoare”... Economia româneacă a crescut, anul trecut, cu 5,7%. Sub ținta prognozată de 6,1%. Ca și inflația. Doar că asta a fost mai mare decât „ținta” lui Isărescu... Ambasada României este datoare la Primăria Londrei cu vreo 200.000 de lire – din taxele de decongestionare a traficului. Iată o bună idee pentru dl primar Videanu, ca să mai scoată un ban de borduri: să taxeze ambasadele străine din București, că din cauza lor nu se mai poate circula... Președinte nou la Moscova: o veste bună pentru dl Băsescu care nu s-a înțeles deloc cu Putin. Poate are mai mult noroc cu Medvedev în problemele „lacului rusesc” și ale prețului gazelor... Meleșcanu a rămas pe drumuri cu jumătatea sa de normă la Justiție. Și abia se obișnuise cu ideea unui interimat de mai lungă durată... Războiul femeilor de la Cotroceni continuă și în afară: plecate amândouă, în urma unor scandaluri mai răsunătoare sau mai puțin răsunătoare de la Palat, Elena Udrea și Adriana Săftoiu se atacă prin bloguri și prin interviuri, spre deliciul mahalalei politice...
Titlu: Alchimia uninominalului
Nr Editie: 2164 Data: joi 06 martie 2008
Nu există soluții perfecte pentru a implementa democrația. Democrația însăși este imperfectă, dar ceva mai bun societatea nu a reușit să inventeze încă. Așa că trebuie să lucrăm cu ceea ce avem la îndemână. În 1990 am reinventat un sistem electoral. Diferit de ceea ce se petrecuse până atunci, într-o formulă de o simplitate de cristal: candidați unici și dreptul de a spune „da”. Până la un procent de sută la sută. Pluripartidismul a adus o complicație: aveam de ales între mai multe partide, e drept, foarte asemănătoare unele cu altele, cam cu aceleași platforme, dar cu unele diferențe. În cele din urmă, alegerea s-a referit, aproape sistematic, la persoane, la carisma sau lipsa lor de carismă. Abia mai târziu a început să funcționeze principiul apartenenței la o fortă politică de un anumit tip. Opțiunea pentru listele de partid a fost, în primii ani de democrație, una firească. Nu exista un alt mijloc de a departaja opțiunile. Fiecare partid avea una sau mai multe „locomotive”, la remorca cărora evoluau oameni ce abia după aceea urmau să fie cunoscuți și percepuți. Așa cum era de imaginat, treptat și în liste și-au făcut tot mai des loc candidați ale căror „jertfe patriotice - cel mai adesea financiare - trebuiau răsplătite. Sau candidați care trebuiau - din rațiuni superioare - puși la adăpost cel puțin patru ani. Omul vota, dar abia după un timp constata ce-a votat. Și pe cine. Surprizele au fost inerente. Dar, trebuie spus, practic întreaga clasă politică actuală este rezultatul votului pe liste. Votul pe liste a permis consolidarea grupărilor ideologice (sau de interese) ca partide. Altminteri ar fi fost aproape imposibilă coagularea actuală. Am plecat, în ’90 , de la un vreo 200 de partide, dintre care vreo două duzini au intrat în primul parlament. Dar asta în condițiile existenței unui partid mare care și-a asigurat pârghiile de putere. Imaginați-vă, în parlamentul de astăzi, 24 de partide, cu tot atâția lideri, cu tot atâtea grupuri parlamentare, cu tot atâtea opțiuni divergente. Intregul sistem politic acual este construit pe principiul listei. Iar defectele sau inconvenientele sale nu derivă din principii, ci din proasta sau defectuoasa sa gestionare. Intrarea în parlament sau în consiliile locale a unor neaveniți sau ariviști nu este consecința principiului, ci a aplicării lui. În loc de a se lucra pentru corijare și pentru perfecționare, acum se scoate practic patul din casă pentru a se pedepsi consoarta cu apucături păcătoase. A fost mult mai simplu pentru toată lumea să accepte – pentru a apărea drept „corect politic”- un alt principiu, decât să se perfecționeze cel existent. Uuninominalul va fi la fel de defectuos ca și lista, dacă la baza funcționării lui se vor pune aceleași procedee politicianiste. În locul unor neaveniți vom avea alții. În plus, o bună perioadă, până când va începe să-i fie înțeles mecanismul, lumea va trăi într-o confuzie, suportâdu-i consecințele. Trecerea de la listă la uninominal – un model de conformism și de oportunism care va marca mersul împleticit al politicii pentru o bună perioadă de acum încolo, ridicând semne de întrebare față de capacitatea de a ne însuși principiile elementare ale democrației. Este, până la urmă, un exercițiu de alchimie, din care nu va rezulta „metalul prețios” la care visăm.
Titlu: Agresiunea hipermarketului...
Nr Editie: 2164 Data: sâmbătă 08 martie 2008
Conferința de presă a producătorilor de alimente de joi a avut efectul unei bombe pentru public. Nu și pentru politicienii prea ocupați cu alte probleme, mai importante decât nivelul de trai al românilor. Statisticile ne arată un lucru greu de explicat până acum: în România, ultima venită în comunitate (alături de Bulgaria), prețul alimentelor este cel mai ridicat. Produsele de bază sunt substanțial mai scumpe decât în țări ca Germania, Franța și Italia. Sunt mai scumpe chiar și decât în Bulgaria. Chestiunea a fost pusă pe seama lipsei de randament a agriculturii. Pe faptul că se produce insuficient și cu cheltuieli mari. Suficient de mari ca să facă produsele românești necompetitive cu cele din import, produse cu agriculturi subvenționate prin politica comunitară. Iată, însă, că aflăm o noutate absolută: nu acesta este motivul pentru care pâinea, laptele și uleiul sunt mai scumpe la noi ca pe aiurea, ci faptul că rețelele de supermarketuri, existente la această oră într-un număr considerabil, fac propria lor politică față de furnizori, obligându-i să includă în preț tot felul de taxe și adaosuri. Altminteri nu-i primesc pe rafturile lor. Deci, producătorii pot să ofere o marfă mai ieftină, dar nu au cui. Sau sunt obligați de contractele cu hipermaketurile să nu vândă altcuiva sub preț. Nu au alternativă, pentru că marile rețele de retaileri au distrus pur și simplu comerțul alimentar de cartier, care nu mai poate face față competiției în special din cauza costurilor mari de regie (chirii, energie, taxe locale). Aceștia ar trebui să aibe un dever incomparabil mai mare pentru a putea rămâne pe piață. Ori, în acest moment supraviețuirea lor este asigurată mai ales de disponibilitatea micilor patroni de a vinde pe datorie, cu plata la leafa clienților din comunitate. Expansiunea mai mult decât viguroasă a hipermarketurilor a fost posibilă, datorită „foamei” autorităților locale după taxele pe care le plătesc acestea – și pentru care li s-au oferit permanent facilități, iar pe de alta datorită cartelării marilor rețele și a împărțirii pieței. Această cartelare are în vedere până și expansiunea din viitorii ani. Revolta furnizorilor arată că le-a ajuns cuțitul la os, că datorită acestor politici sunt confruntați cu o concurență neloială din partea importatorilor. Ei solicită intervenții și măsuri de la autoritățile statului sau de la cele europene, într-o chestiune pe care, de regulă, n-o poate reglementa decât mecanismul clasic al pieței. Și Consiliul Concurenței și Protecția Consumatorului s-au derobat deja de vreo responsabilitate. Problema rămâne de tratat față în față de cele două părți. Este însă o dispută inegală. În timp ce retailerii au toate mijloacele de partea lor – inclusiv forța financiară, producătorii abia reușesc că se alinieze într-o problemă de interes comun. Pe plan european conflictul se manifestă exact în sens invers: că retailerii sunt tentați și încearcă să vândă sub un anumit preț de cost și atunci autoritățile intervin și le interzic acest lucru. La noi nu se pune nici pe departe problema în acest sens: situația în care unica intervenție valabilă rămâne aceea a nacanismelor „vaselor comunicante”. Prețul alimentelor din România nu va putea să supraviețuiască pe termen lung, celui european. Până atunci, însă, românii plătesc și pentru subvențiile altora.
Titlu: Costul lui Costanda: 9 euro pe cap de locuitor!
Nr Editie: 2165 Data: luni 10 martie 2008
Iată o formulă mult mai eficientă de a intra în TOP 300 fără să faci mare lucru: cumperi drepturi de succesiune litigioase de la cineva. Cu cât mai litigioase, cu atât mai bune. Găsești apoi specialiști în contrafaceri care pe bani buni îți livrează ce document vrei și cât de autentic vrei. Mergi apoi în instanță să-ți ceri drepturile. Nu la oricare, ci la una anume, pe unde deja au trecut dosarele de retrocedare ca acceleratul prin Ciorogârla. Obții o sentință definitivă – nu contează cât te costă – și apoi somezi autoritatea să te pună în posesie. Cu sediul Primăriei. Sau Casa Poporului, că a fost înălțată pe parcelele tale. Sau ale celor de la care le-ai luat! Cererea e atât de enormă încât nu poate fi pusă în aplicare. Sau dacă poate fi pusă, tratezi cu cineva să nu ți-o pună, să te plimbe, să te amâne. Și atunci, cu dreptatea în mână, dai statul în judecată că ți-a prejudiciat interesele și că te-a făcut să pierzi 18 milioane de euro! Și cum cel care ți-a provocat pierderea e om corect și de onoare, îți va plăti banii. Nu din buzunarul lui, ci din vistieria publică. Vedeți ce simplu e? Nu mai trebuie să cauți bani ca să finanțezi construcția de blocuri cu 20 de etaje pe terenul „moștenit” de tine de la moștenitori, să te cerți cu primăria că nu te lasă să înalți decât 4 etaje și celelalte cât mai „retrase” cu putiință, sau cu toți penibilii transformați peste noapte în apărători ai spațiilor verzi. Un astfel de om este cât se poate de prețios. La propriu. Dl Costanda de pildă, care ar putea servi de model pentru tipul de aspirant la gloria Top-ului 300, costă pe fiecare dintre cei care-și duc viața în praful și prin gropile Capitalei, câte 9 euro! Atâta rezultă – dacă matematica învățată în școala primară nu mă trădează – din cele 18 milioane de euro pe care trebuie să le încaseze de la Primăria dlui Videanu. Ceea ce dl Videanu, ca un om de onoare ce este, nu va pregeta să facă. Lăsând gluma la o parte, cred că această plată devine un element esențial al campaniei electorale pentru fotoliul viitorului primar general. Care nu va mai fi dl Videanu - în ciuda succeselor înregistrate în cei aproape patru ani de destoinică gospodărire a bordurilor orașului, domnia sa nu mai dorește să candideze pentru un nou mandat, preferând să lase pe altcineva să tragă ponoasele. Dar îl lasă pe acest altcineva și cu o „gaură” de 18 milioane de euro din bugetul destinat tocmai acoperirii găurilor din asfalt! În această situație nu văd decât o ieșire rezonabilă: ca dl Costanda să se înscrie în campania electorală și să doneze cele 18 milioane Capitalei și drumurilor sale. N-ar fi o pagubă, pentru că dacă este ales, își va scoate liniștit banii în următorii patru ani. Și și ceva câștig pe deasupra...
Titlu: Replici și zâzanie în tabăra democrată
Nr Editie: 2182 Data: sâmbătă 29 martie 2008
A intrat zâzania în tabăra democrată. Schimbul de replici dintre Blaga și Preda („Ți-ai împrăștiat gunoaiele în toată țara!” – „Tu ești un gunoi!”) vorbește cât se poate de elocvent despre starea de spirit din interiorul principalului partid politic al țării – dacă este să ne luăm după sondaje. Faptul că PD-L -ul nu-și nominalizase până ieri candidatul pentru funcția de primar general – poziție deosebit de importantă în perspectiva conservării privilegiilor oferite clientelei electorale, cât și în gestionarea viitoarelor legislative – arată că, în ciuda reputației de „ordine și disciplină”, partidul prezidențial trece printr-o criză. Iar această criză pare a fi determinată chiar de câtre cel care-i asigură supremația. Încep deja să se simtă efectele frustrărilor și a fricțiunilor generate de comasarea cu de-a sila a „dezertorilor” din PNL, cu care nici ideologic și nici practic – pragmatic democrații „istorici” nu au vreo contingență. Mai mult, perspective ca în eventualitatea victoriei în alegeri, funcția de premier să revină lui Stolojan îi demobilizează complet pe oamenii lui Boc. Din „vioara întâi” ei se văd trecuți pe o poziție secundară, pentru că este previzibil ca un „guvern Stolojan” va fi împănat cu adepții acestuia. Ar fi o a doua lovitură dură primită de veleitarii democrați, după izgonirea lor din guvernul Tăriceanu. Observatorii par să descifreze în actuala situție un parcurs de disoluție pe care, cu patru ani în urmă, l-a parcurs PSD-ul. În opinia pubică, partidul Democrat – chiar în formula sa actuală de PD-L - nu este perceput ca un partid de opoziție. Ci ca unul aflat la putere, nu doar prin prestația părtinitoare a președintelui, ci și prin gestionarea autoritară a celei mai importante entități administrative, Bucureștiul, și prin pozițiile dominante pe care partidul și le-a conservat în teritoriu. Acest lucru generează un soi de falsă siguranță, alimentată și de sondaje dubioase, care riscă să se transforme într-un dezastru. Cu atât mai mult cu cât rivalul principal, PSD-ul lucrează minuțios la o serie de alianțe sindicale și politice care ar putea să-i consolideze poziția fragilizată mai ales de aceleași sondaje de opinie. În aceste condiții, echipa prezidențială abordează o tactică interesantă: încearcă să slăbească tabăra liberală, până la punctul ori al unei sciziuni, ori al debarasării de Tăriceanu. În această eventualitate, Băsescu ar putea să încerce să refacă tandemul victorios din 2004, mizând pe colaborarea lui Orban, în mod evident protejat de atacurile la adresa liberarilor ale democraților (vezi „dezvăluirile” lui Berceanu). Tactica asta ar putea avea succes doar în măsura în care Băsescu va reuși să stapânească lucrurile în tabăra democrată și să calmeze spiritele, tot mai agitate pe măsură ce alegerile se apropie.
