Punctul pe Y, March 2008

Titlu: O bombã cu efect întârziat: plata rãscumpãrãrii ostaticilor!
Nr Editie: 2163 Data: Wednesday 05 March 2008
Povestea pare desprinsã dintr-un film de aventuri: trei jurnaliºti români hotãrãsc (sau sunt hotãrâþi) sã meargã în Irak de unde sã trimitã reportaje de culoare. Gustul aventurii ºi unele garanþii de siguranþã s-au combinat într-o plecare discretã, fãrã martori, ºi pe un traseu ocolit. La originea deplasãrii se aflã un om de afaceri strãin, un familiar al fostei guvernãri, care se vede încolþit de reprezentanþii noii guvernãri ºi care imagineazã un plan de o naivitate incredibilã: punând la care o rãpire „amiabilã”, vrea sã se foloseascã de aceasta nu doar pentru scoaterea din þarã a unei importante sume de bani câºtigatã dubios, ci ºi pentru a obþine recunoºtinþa ºi preþuirea noilor puternici ai zilei. Jurnaliºtii, care nu cunosc planul ascuns, participã cu entuziasm ºi se trezesc într-un mediu ostil ºi fãrã cele mai elementare mijloace de protecþie. „Rãpitorii” de ocazie pun planul în aplicare, numai cã ceva neprevazut se întâmplã atunci: lucrurile iau o turnurã serioasã, amatorii fiind înlocuiþi de profesioniºti. Evoluþiile îl iau prin surprindere pe chiar creierul planului, care începe sã dea din colþ în colþ, înþelegând beleaua în care s-a bãgat! Manipulatorul se oferã sã regleze problema, se duce la Cotroceni, e aproape pe punctul sã convingã la vârf de bunele sale intenþii când ceva îl trãdeazã. E arestat ºi lucrurile încep sã capete o înfãþiºare dramaticã. Se urmãresc mai multe filiere de negociere cu rãpitorii, se reactiveazã foºti colaboratori ai serviciilor de spionaj intraþi în adormire dupã 1989, se face apel la bunãvoinþa unor guverne arabe cu care am avut relaþii cordiale pe vremuri. Criza treneazã, pânã când se produce deznodãmâtul fericit: ostaticii sunt eliberaþi, fãrã plata vreunei recompense, ºi primiþi ca niºte veritabili eroi. Treptat, se vehiculeazã suspiciuni legate de buna lor credinþã. De la organizator, tot mai bolnav, anchetatorii nu reuºesc sã scoatã mare lucru. Între timp, principalul sãu colaborator, „ghid” al jurnaliºtilor, fusese arestat de americani ca participant la rãpire ºi condamnat ulterior la moarte de cãtre irakieni. Ultima ºansã de a afla adevãrul despre rãpire se spulberã atunci când principalul acuzat, eliberat din închisoare pentru a se trata de cancer, se evaporeazã de sub ochii celor câteva servicii secrete care ar fi trebuit sã-l monitorizeze. ªi iatã, acum, profilându-se o bombã cu efect întârziat: contrar declaraþiilor, pentru eliberarea ostaticilor s-ar fi plãtit o mare sunã de bani. De unde? Din dispoziþia cui? Pe baza cãror reglementãri legale? Întrebãri la care va trebui sã se rãspundã iar cea mai tulbirãtoare dintre acestea este dacã nu cumva preþul rãscumpãrãrii a fost chiar „fuga” lui Hayssam...
Titlu: "Inocentul" cap de familie ºi tonomatul sãu demodat
Nr Editie: 2172 Data: Tuesday 18 March 2008
Sub o aparentã impulsivitate, Traian Bãsescu foloseºte o tacticã bine pusã la punct: atacurile sale la adresa adversarului - fie din politicã, fie din business, fie din mass-media, fie din toate la un loc - conþin enormitãþi bine calculate. Acestea au rolul de a declanºa rãspunsuri pripite, sub influenþa primului impuls, adversarii dezvãluindu-ºi punctele slabe pe care apoi el le þinteºte punctual. Sã nu vã închipuiþi cã discursul din salonul de la Otopeni, la întoarcerea de la Bruxelles, a fost o toanã de moment. Nici vorbã. El a fost bine "copt" în intervalul dintre aºa zisele "atacuri împotriva familiei sale" ºi rãspuns. Trecuserã câteva zile bune de când, ca tatã ºi soþ ultragiat, ar fi trebuit sã sarã în sus ºi sã denunþe conspiraþia mogulilor. N-a fãcut-o, pentru cã a stat sã-ºi cântãreascã atent momentul intervenþiei. Iar acesta a venit exact dupã "momentul Bruxelles", a cãrui analizã - care ar fi evidenþiat inclusiv responsabilitatea sa în prestaþia sub orice criticã a României în primul sãu an de aderare - a fost înlocuitã, prompt, de circul mediatic al breslei acuzate, jignite ºi lovite în tot ceea ce are ea mai sfânt: deontologia. Deontologia este drapelul pe care grupãrile jurnalistice de varii orientãri ºi subordonãri îl fluturã oridecâteori nu mai au argumente în vreo disputã publicã. Atacurile la deontologie constituie port-drapelul replicilor date de cei angrenaþi. Nici unii nici alþii nu ºtiu însã prea bine ce este deontologia ºi cu ce se consumã ea. ªi, mai ales, în ce doze. Unul dintre cei mai puþin lãmuriþi în chestiune este chiar preºedintele Bãsescu. Pentru el, deontologia înseamnã cum procedeazã el, iar lipsa de deontologie este apanajul celor care îl criticã sau nu-i împãrtãºesc ideile. Acest lucru transpare cu limpezime din declaraþiile fãcute de el pe aeroport. Prima sa tezã lansatã în eter a fost cã afacerile familiei nu-l privesc pe el ºi cã au fost corecte ca lacrima, la fel de corecte, am zice, ca ale altor sute de mii de biznismani în devenire care au profitat cât s-a putut de oportunitãþile unei legislaþii bâlbâite ºi permisive dar nu mai mult. Cã dacã erau mai corecte, biznismanii Bãsescu piereau din peisaj. De când Traian Bãsescu descinde pe aeroporturi ºi nu prin barurile din porturile lumii, nu mai cunoaºte peisajul ºi crede cã tonomatele anilor '80 mai sunt încã în funcþiune ºi se bagã în ele “ieuro”. Dupã pãrerea sa, cei care scriu sunt astfel de tonomate. Comparaþie e nu doar vetustã dar ºi nepotrivitã: când bãgai banul în tonomat, îl bãgai ca sã asculþi ceva ce-þi place. În logica bãsescianã, bagi banul ca sã emitã aparatul ceva care sã enerveze sau sã-i înjure pe alþii. Adicã pe el. A doua tezã: haita de jurnaliºti asmuþiþi asupra familiei sale, dar mai ales asupra unui "copil inocent". Ca sã fiu sincer, nu þin minte sã fi muºcat cineva - cu pixul - din glezna doamnei Bãsescu, alminteri o persoanã onorabilã ºi cu bun simþ - sau a fiicei Ioana, altã persoanã care îºi vede de treaba ei. Atacurile “mârºave” au vizat-o pe mezina familiei, atunci când aceasta a intrat în politicã, aspirând la funcþii importante, fãrã a avea nici experienþa nici cultura necesare. I-au fost atacate agramatismele ºi lipsa de idei - lucruri flagrante în politicã. Dl Bãsescu zice cã Elena sa este un copil inocent. Pãi, dacã-i aºa, domnule Bãsescu, þineþi-o acasã, departe de politica despre care ºtiþi bine ce bãltoacã de mizerii este, pentru cã vã scãldaþi de mult în ea. ªi nu mai faceþi pe ofuscatul: nimeni nu are nimic cu familia dumneavoastrã. Dacã cineva are, cu adevãrat, un reproº la adresa “capului familiei” acela se referã la totala dumneavoastrã lipsã de performanþã în funcþiile pe care le-aþi deþinut ºi pe care le-aþi onorat doar cu vorbãrie parºivã. Exact ca un tonomat de pe vremea tinereþii dumneavoastrã marinãreºti.  
Titlu: Anumitele "pãrþi ale presei"
Nr Editie: 2173 Data: Wednesday 19 March 2008
„O anumitã parte a presei este” este o sintagmã care s-a încetãþenit în primii ani de dupã Revoluþie, desemnând acel eºantion de jurnale ºi jurnaliºti care, în virtutea libertãþii presei, aveau o atitudine criticã faþã de Putere. De la unanimitatea comunistã la divergenþa de opinii în rândul „slujitorului condeiului” a fost o cale lungã, teoretic, parcursã însã, practic, într-un timp record. Autorul sintgmei este unul dintre politicienii la adresa cãruia s-a scris ºi s-au emis veritabile recorduri de acuze ºi critici. Cu excepþia câtorva secvenþe de pierdere a cumpãtului ºi de replici emoþionale, Ion Iliescu a fost însã politicianul care a pãrut sã înþeleagã mult mai corect decât alþii aceastã realitate obiectivã. Rãsfãþat de presã în campania electoralã din ’96, Constantinescu a reacþionat violent când la adresa sa au început sã se exprime rezerve, pãrând complet incapabil sã înþeleagã acestã schimbare. Dar cel mai adulat de mass media a fost Traian Bãsescu, primarul rebel, aflat într-o permanentã încleºtare cu hidra pesedistã, iar apoi candidatul marilor speranþe, pus pe dinamitat „sistemul ticãloºit” ºi însoþit în acestã campanie purificatoare de surlele ºi trâmbiþele mass media. Ca ºi Iliescu, ca ºi Constantinescu, nu i-a trebuit mult nici lui ca sã descopere ºi sã defineascã acea „o anumitã parte a presei”: cea care avea îndrãzneala de a nu fi de acord cu ideile sale ºi de a-l critica. Pe nedrept! Traian Bãsescu a dus disputele cu presa pânã la nivelul unei veritabile cruciade, desenând schemã – etalon a jurnalistului – dependent – de – mogulii - media. De la afilierea la „cercuri ilicite de interese „ pânã la „ ziaristul tonomat” n-a fost cale prea lungã, ºi Bãsescu a parcurs-o în paralel cu tot mai desele sale pusee autoritariste derivate dintr-o continuã pierdere a frâielor puterii. La fel ca ºi predecesorii sãi, Bãsescu vorbeºte mai puþin sau chiar deloc de „cealaltã parte a presei”, cea bunã, cea care-i înþelege ideile ºi demersurile ºi le salutã ca pe evenimente istorice. ªi probabil cã Iliescu ºi Constantinescu împreunã n-au beneficiat de suportul de-a dreptul fanatic al corului de lãudãtori personali, pentru care a te pune în slujba unei pãrþi a puterii reprezintã o onoare ºi calea spre adevãr ºi demnitate. E drept cã nici Iliescu ºi nici Constantinescu n-au reuºit sã-ºi recompenseze sprijinitorii în media în mãsura în care o face Bãsescu care, cu puterile sale limitate, reuºeºte sã dea fiecãruia câte o sinecurã sau mãcar perspectiva uneia. Ce mã nedumereºte cel mai tare este însã faptul cã, de regulã, cei care-l laudã ºi-l apãrã astãzi pe Bãsescu sunt cei care considerau o astfel de atitudine faþã de predecesorii sãi drept o abdicare de la orice normã moralã ºi o formã inacceptabilã de slugãrnicie. În fond, aceastã dihotomie constituie o relicvã încã funcþionalã a intoleranþei specifice unui sistem  vetust, ale cãrui principii le perpetueazã persoane incapabile sã se obiectiveze  în faþa unei noi realitãþi.
Titlu: Vin americanii!
Nr Editie: 2174 Data: Thursday 20 March 2008
Aºteptaþi, dupã rãzboi, sã fie paraºutaþi dintr-un moment în altul, ca sã ne scape de comuniºti, americanii au întârziat la întâlnirea cu poporul român vreo jumãtate de secol. Pentru cã nu pun la socotealã vizitele oficiale ale lui Nixon, Ford ºi Carter la Bucureºti, considerând cã cei trei preºedinþi americani au fost pãcãliþi de iscusitul Ceauºescu. Cu toate acestea, un preºedinte american a ajuns pe meleaguri Româneºti abia la vreo opt ani dupã ce românii au rãsturnat singuri sistemul comunist ºi au mers pe calea democraþiei. Bush Senior, ca un vechi spion ce era, a fost circumspect faþã de noul regim din România ºi Iliescu nu s-a putut întâlni cu el decât din întâplare, pe culoarele ONU. La Bucureºti a venit succesorul sãu, Bill Clinton, ºi a fãcut-o doar pentru a ne consola, în 1997, cã am fost excluºi din primul val al aderãrii la NATO, deºi acest premiu fusese promis de occidentali noii puteri din România, cea care dupã Madrid a constatat cât de mare e distanþa dintre promisiunile ºi realitatea celor puternici. Urmãtoarea vizitã în România a fãcut-o Bush – junior în 2002, dupã invitarea oficialã a României în NATO, când liderul american constatat cã „Dumnezeu ne zâmbeºte iar”, profitând de apariþia curcubeului deasupra Pieþei Revoluþiei. Iatã cã suntem în pragul celei de-a treia prezenþe americane la nivel înalt la Bucureºti, cu ocazia summit-ului NATO. Cu toatã indiferenþa arãtatã de americani - pentru care România nu mai este un pion important pe harta geostrategicã – noi românii ne-am autodepãºit în a rãspunde oricãrei solicitãri americane. Am fost primii care ne-am înrolat în „parteneriatul” care era „sala de aºteptare” al organizaþiei nord – atlantice. Am trimis trupe în Afganistan ºi Irak. Ne-am pus rãu cu Uniunea, trãgând evident cu „Tânãra Europã”, cea dispusã sã crediteze o acþiune militarã americanã în orient fãrã mandat ONU. Etc, etc. Cu ce ne-am ales? Cu o integrare în NATO atunci când NATO a încetat sã mai fie ceea ce era, cãpãtând un rol decorativ. ªi cam atât. Nici mãcar cu vize pentru vizitele în America. Abia acum Departamentul de Stat „discutã” posibilitatea… îndeplinirii condiþiilor pentru a fi incluºi într-un program de aºteptare (visa waiver) în care sunt demult toþi ceilalþi non-europeni. ªi cu o ofertã de 16.500 de dolari. Pentru viaþa lui Teo Peter. Atâta valoreazã un român, pentru administraþia americanã. Un român omorât de un puºcaº marin beat, asupra cãruia statul n-a putut avea nici un fel de jurisdicþie, deoarece tot noi am fost printre primii care am semnat acordul prin care militarii americani ieºeau de sub jurisdicþia noastrã pentru fapte comise pe teritoriul nostru. Este un privilegiu de care nu benficiazã nici un alt stat ºi care a permis americanilor sã-l „judece” pe Van Goethem la el acasã, unde, bineînþeles cã i s-a constatat nevinovãþia. Vin americanii! Cu Bush în frunte! ªi, probabil cã ºi de data asta se va arãta curcubeul!
Titlu: Marele Licurici în Irak: 5 ani de succesuri ºi eºece!
Nr Editie: 2176 Data: Saturday 22 March 2008
Evident cã în discursul þinut cu o zi înaintea aniversãrii a 5 ani de la intervenþia americanã în Irak, preºedintele Bush s-a declarat satisfãcut de rezultatele obþinute, considerând campania de rãsturnare a dictaturii lui Saddam cu succes. ªi, din acest punct de vedere, probabil cã lucrurile chiar aºa stau. Regimul fostului dicatator a fost unanim considerat unul dintre cele mai dure ºi mai represive (cum de altfel mai sunt prin jur, în þãri care beneficiazã de sprijinul ºi aprecierea lumii democratice occidentale) iar crimele comise împotriva propriului sãu popor sunt impardonabile, din orice perspectivã ai privi lucrurile. America poate fi mulþumitã: campania militarã s-a desfãºurat bine, pierderile în lupta directã au fost mici. Golful a constituit un excelent poligon pentru testarea de noi tactici ºi noi armamente, iar cheltuielile de rãzboi au dat un serios impuls economiei americane, aflate într-o perioadã de stagnare. Cel mai valoros câºtig rãmâne, însã, scoaterea de sub control dictatorial a rezervelor de petrol ale Irakului ºi frontul „demolãrilor” creat pentru efortul de reconstrucþie. Asta ar fi partea cu "succesurile". "Eºecele" sunt însã cel puþin la fel de importante. Intervenþia în Irak, necesitatea ei, n-a putut fi demonstratã nici pânã azi în lumina motivãrii ei de la momentul respectiv. Desigur, Saddam era un dictator odios, dar cu câþi dictatori odioºi America n-a avut relaþii de prietenie? Oricât s-au strãduit, americanii n-au reuºit sã dea de urma instalaþiilor pentru producerea armamentului nuclear sau chimic. Demonstraþia savantã susþinutã de fostul secretar de stat al Naþiunilor Unite, pe baza "dovezilor" strânse de serviciile de spionaj, va rãmâne în antologia manipulãrii politice. Nici poporul irakian, terorizat de dicator, nu s-a arãtat prea entuziasmat de eliberarea adusã de tancurile ºi elicopterele americane. Ba, din contrã, sentimentul dominant rãmâne acela de frustrare, iar Irakul se resimte ca o þarã ocupatã nu ca una eliberatã. Democraþia occidentalã apare ca un sistem prea sofisticat pentru a putea fi îmbrãþiºat de o naþiune care nu are nici cultura corespunzãtoare ºi nici principiile educaþionale. De aceea, la 5 ani de la succesul militar, insuccesele pacificatoare se þin lanþ, iar americanii ºi aliaþii sãi de circumstanþã înregistreazã în timp de pace pierderi mai mari decât în timp de rãzboi. Este ºi motivul pentru care, dincolo de triumfalismul preºedintelui în exerciþiu, în America se face tot mai simþit curentul de opoziþie, propagat de toþi candidaþii rãmaºi în cursã printre ale cãror obiective principale se numãrã retragerea trupelor din Irak. ªi poate cã punctul de vedere cel mai rezonabil rãmâne cel exprimat de Hillary Clinton: noi le-am adus libertatea, trebuie acum sã-i lãsãm sã ºi-o gospodãreascã. Perfect valabil: libertatea sã ºi-o gospodãreascã singuri. Dar petrolul?
Titlu: Un candidat autoimpus: Vanghelie
Nr Editie: 2175 Data: Friday 21 March 2008
PSD-ul n-a avut încotro ºi, deºi nu ºi-a dorit-o, a fost nevoit sa-l desemneze pe Marian Vanghelie drept candidat oficial pentru fotoliul de primar general al Capitalei. Liderii formaþiunii înclinau serios spre Sorin Oprescu, a cãrui popularitate o depãºeºte pe cea a primarului Sectorului 5, dar decizia finalã a fost în favoarea acestuia. Hotãrâtoare, cred, a fost demonstraþia fãcutã de Vanghelie cu sãrbãtorirea Mãrþiºorului pentru 5000 de profesori din Capitalã, la Romexpo, unde a arãtat cã are prizã la public ºi cã ºtie cum sã-l manevreze. Culmea este cã acestã confirmare i-a venit de la o categorie socialã cu care actualul primar de sector nu pare sã aibe prea multe contingenþe. Dar care face parte – ca nivel de trai – din eºalonul care se simte mai puþin solidar cu reprezentanþii clasei medii care dirijeazã, de aproape 16 ani, Capitala. În ce mãsurã corespunde Marian Vanghelie portretului – robot de primar al Capitalei ? Existã un astfel de prototip, l-au fixat opþiunile din cele 6 runde succesive care s-au scurs din 1992 pânã astãzi? Un lucru este cert: în ciuda repartiþiei demografice, Bucureºtiul a ales pânã acum, sistematic, reprezentanþi ai dreptei. Începând cu Crin Halaicu ºi continuând cu Victor Ciorbea, Viorel Lis, Traian Bãsescu ºi Adriean Videanu, în fotoliul de la Primãria Capitalei s-au instalat persoane care nu ºi-au demonstrat solidaritatea cu categoriile defavorizate care constituie ponderea electoratului. ªi, cu toate acestea, le-au obþinut voturile. Cum se explicã acest fenomen? Poate, mai întâi, ca o reacþie adversã la guvernãrile arogante ºi îmbuibate ale Stângii. Apoi, ca investiri cu speranþã a altor persoane din aceleaºi categorii, dar care au pozat sistematic în opoziþioniºti. Vã amintiþi campania lui Ciorbea anti Halaicu ? Sau a lui Bãsescu anti-Lis? Cert este cã nici unul dintre aceºtia nu a reuºit sã facã ceva palpabil pentru oraº ºi pentru populaþia sa. Acest sentiment a fost întãrit ºi de lipsa de performanþã a ultimei guvernãri care a sfârºit printr-o nouã opoziþie internã, între un executiv liberal ºi o primãrie democratã. Pe acest fond, Vanghelie poate deveni un candidat valabil. Mai viabil decât mereu perdantul Oprescu. Un candidat care poate fi recunoscut ºi adoptat de o majoritate care-l considerã ca fiind de partea sa. Cu toate defectele lui culturale ºi de comportament.
Titlu: Câteva propuneri de mãsuri pentru creºterea siguranþei Summit-ului
Nr Editie: 2177 Data: Monday 24 March 2008
Summit-ul NATO etse, de departe, cel mai important eveniment din istoria Bucureºtiului. Nici n-aº ºti cu ce sã-l compar: prezenþa simultanã pe malurile Dâmboviþei a celor mai puternici oameni din lume este o ºansã cãreia va trebui sã-i facem faþã, pe care nu avem voie sã o ratãm. Pornind de la aceastã premisã - risc zero - propun autoritãþilor, care deja au anunþat o serie de restricþii severe, sã completeze inventarul mãsurilor de siguranþã cu câteva idei. Pentru ca nimeni ºi nimic sã nu deranjeze tihna lui Bush ºi a lui Putin ar trebui procedat ºi la: 1. Interzicerea totalã a circulaþiei rutiere în Bucureºti în cele trei zile de Summit. Nu cred cã ar fi o problemã: Ceauºescu, la primii fulgi de zãpadã, întrerupea circulaþia pentru câte trei lui ºi n-a murit nimeni din asta. 2. Trimiterea la munte sau la mare - dupã dorinþã - a tuturor locatarilor din blocurile din preajma Palatului Parlamentului ºi instalarea în apartamentele cu vedere la Palat a unor lunetiºti care ar putea fie însoþiþi de membrii de familie. 3. Eliberarea de "permise de pietoni" celor care vor dori sã se deplaseze prin preajma diferitelor obiective unde se vor desfãºura acþiunile Summit-ului. Aceste permise vor fi eliberate în urma unui test de culturã generalã referitor la ALIANÞA NORD-ATLANTICà ºi la politica acesteia. 4. Închiderea tuturor restaurantelor, barurilor ºi cafenelelor aflate pe o razã de un kilometru în jurul locurilor de desfãºurare a Summit-ului, pentru a nu se produce tulburãri ale ordinii publice. 5. Detonarea, de cãtre pirotehniºtii SRI, a oricãrui autoturism aflat parcat fãrã ºofer pe o razã de doi kilometri în jurul obiectivelor. 6. Instituirea de patrule cetãþeneºti care sã-i controleze la intrarea în magazine pe clienþii suspecþi de a produce dezordine sau acþiuni diversioniste. 7. Controlarea, de cãtre CNA, a posturilor de radio ºi televiziune, cãrora sã le fie interzisã, pe durata Summit-ului, difuzarea de ºtiri denigratoare la adresa organizatorilor ºi a participanþilor ºi suspendarea imediatã a licenþelor în caz de nerespectare a acestor prevederi. 8. Interzicerea vânzãrii ºi consumului de bãuturi acoolice pe teritoriul Capitalei în perioada 2 - 4 Aprilie. 9. Interzicerea folosirii de telefoane mobile, computere ºi alte aparate electronice, pe o razã de cinci kilometri în jurul Palatului Parlamentului. 10. Suspendarea talk-show-urilor politice din programele de televiziune din aceeaºi perioadã, pentru a nu se da curs unor interpretãri negative sau provenind de la anumite grupuri de interese ºi înlocuirea lor cu emisiuni cu tematicã mondenã... Lista rãmâne deschisã...
Titlu: Rubedeniada
Nr Editie: 2178 Data: Tuesday 25 March 2008
Niciodatã parcã ceea ce generic s-a încetãþenit ca "nepotism" nu a atins culmile din prezent. Trãim o veritabilã epopee a promovãrii, pe cele mai nefireºti filiere, în funcþii de stat, plãtite din bani publici, a nevestelor, amantelor, amanþilor fiilor, nepoþilor, cuscrilor, finilor, naºilor ºi altor categorii din încrengãturile familiare ºi de clan. Nu este o invenþie a regimului democratic. Nepotismul s-a practicat ºi sub dicataturã, numai cã atunci era mai atent controlat ºi - conform unui dicton clasic - "non licet bovis quod licet Jovis". Adicã ceea ce era permis la "vârf", unde funcþiona o legitimitate autoproclamatã, nu era permis ºi la nivelurile intermediare. Ceauºescu ºi-a promovat nevasta ºi pe unul dintre fii în virtutea statutului sãu excepþional, care-i permitea aproape orice derogare. Erau însã, dacã vã aduceþi aminte, ca interzise ca principii, coexistenþa soþului ºi a soþiei, ori a copiilor, în aceeaºi instituþie ºi la nivele de comandã. Nepotismul se practica ºi atunci, dar ceva mai la distanþã ºi cu grija ca promovãrile sã nu fie atât de ostentative încât sã genereze mânia "vârfurilor". Astãzi nu mai existã niciun fel de opreliºti. Dacã în alte zone decât administraþia, se acceptã ideea meritului personal - vezi cazul asccensiunii de-a dreptul miraculoase a fiicei preºedintelui, în ierarhia unui partid, direct de pe catwalk la prezidiu - pe aici nu existã nicio opreliºte. Nevestelor de demnitari sau de parlamentari pot deveni la rândul lor parlamentari, ca ºi unele fiice sau fii, sau fraþi, pe care influenþa titularului îi poate promova pe liste (poate cu uninominalul va fi mai complicat). Raiul nepotismului e însã în administraþia publicã. Acolo nu e nicio problemã ca o nevastã de ministru sã devinã înalt funcþionar public peste noaptem, sau ca o întreagã formaþiune de neveste de politicieni sã fie promovate pe culmi de partid într-un consiliu de supraveghere - al asigurãrilor, de pildã. A devenit o regulã ca orice titular de portofoliu sã se îngrijeascã ca nevestele, fiii, verii colegilor de partid sã poatã obþine funcþii bine plãtite în care sã nu fie nevoiþi sã dea în brânci. Funcþioneazã foarte bine ºi trocul: tu îi angajezi pe ai mei, iar eu pe ai tãi! În felul ãsta nici nu bate la ochi. Cele mai mari performanþe de pânã în prezent le-au obþinut partidele aflate la guvernare - liberalii ºi udemeriºtii. Dacã cineva ºi-ar pune în minte sã identifice relaþionarea ocupanþilor diferitelor funcþii publice i-ar ieºi o schemã fabuloasã de încrengãturi ºi de "combinaþii de n luate câte k", care þes în administraþie o pânzã de pãianjen mai ceva ca în poveºtile cu mafioþi. Singura deosebire este cã ãºtia nu dau lovituri în afarã, fiindu-le suficient sã sugã de la buget sume pe cât de mari, pe atât de nemeritate. Rubedeniada este boala cronicã a sistemului ºi schimbãrile de titular nu fac decât sã înlocuiascã o reþea cu alta, un sistem de încrengãturi familiale ºi de clan cu altul. Fãrã ca cineva sã poatã sau sã doreascã a interveni, pentru cã aproape toþi sunt cuprinºi în schemã!
Titlu: Un fotoliu fierbinte: cel de primar general!
Nr Editie: 2179 Data: Wednesday 26 March 2008
Bãtãlia pentru succesiunea lui Videanu a început cu "preliminariile". Copie la scarã a duelului Obama - Hillary, cel dintre Marian Vanghelie ºi Sorin Oprescu a pus pe jar social-democraþii. Decizia iniþialã luatã de Geoanã, în "consultare" cu Organizaþia de Bucureºti, nu mai e valabilã. Se va recurge la arbitrajul forului colectiv naþional. Bucureºtiul e prea important pentru a fi lãsat pe mâna organizaþiei. Pentru candidaturã se confruntã o persoanã care "stã mai bine în sondaje" cu alta care "stã mai bine în colectarea de fonduri". Ce e mai important: impresia artisticã a publicului sau "combustibilul" campaniei? Grea dilemã. Pânã la urmã, în tabãra social-democratã funcþioneazã o schemã paradoxalã: se confruntã un dublu perdant al competiþiei pentru funcþia de primar general, cu unul "solo". Iar arbitrajul îi revine celui de-al treilea perdant! Oprescu a pierdut în '97 ºi în 2000. Geoanã în 2004. Iar Vanghelie în 2005. Patru eºecuri din care social-democraþii par sã nu fi învãþat nimic. Ar fi ºi greu. Bucureºtiul este, din punct de vedere electoral, extrem de atipic. De 16 ani îºi alege edilul general din tabãra dreptei. N-a contat cã unul a fost mai slab ca altul ºi cã nici unul nu a fãcut mare lucru pentru a scoate Capitala din marasmul administrativ. Un liberal, doi þãrãniºti ºi doi democraþi ºi-au unit ºi eforturile ºi moºtenirile pentru a face politicã în dauna manageriatului Halaicu, primul primar ales, a pus interesele personale mai presus de orice altceva. Ciorbea a câºtigat ca opozant al lui Halaicu ºi a renunþat dupã nici un an de inactivitate din înalte raþiuni de stat. Lis a apãrut din nimic, câºtigând dintr-o inerþie inexplicabilã. Bãsescu a venit în competiþie pe ultimii metri ai acesteia, în 2000, reuºind victoria în turul 2, dupã ce prinsese calificarea "la minut". S-a luat în gurã cu pesediºtii patru ani, în 2004, câºtigând din primul tur în faþa unui Geoanã cãzut din lunã ºi sacrificat cu sânge rece de Nãstase. Despre Videanu n-ar fi multe de vorbit: s-a aºezat pe locul cald al ºefului sãu, într-o inerþie de tip Lis. Dacã la social-democraþi situaþia continuã sã fie neclarã, ea s-a limpezit la liberali. Orban va încerca din nou, dupã tentativa nereuºitã de a-l concura pe Videanu, în 2005. ªansele lui rãmân însã cele ale partidului. Democraþii vor recurge, în cele din urmã, la Blaga, mai solid decât alþii, dar mai puþin cunoscut de bucureºteni, beneficiind însã binecuvântarea tãtucului Bãsescu. Ceilalþi sunt candidaþi de decor. ªi Guºã, ºi Codruþ ªtefãnescu, ºi Pavelescu. Nu au nici ce oferi, nici ce negocia, în afara de propria lor neputinþã ºi a formaþiunilor lor.
Titlu: Gherila lui Bãsescu ºi ambuscada popularitãþii
Nr Editie: 2180 Data: Thursday 27 March 2008
De aproape un an de când Agenþia ZP NEWS INTERCEPTOR dã publicitãþii "TOP VIP" - un clasament efectuat pe baza frecvenþei consemnãrilor în presa scrisã a numelui diferitelor persoane ºi personalitãþi publice - nu s-a întâmplat ca Traian Bãsescu, lider absolut al comentariilor ºi informaþiilor curente, sã sufere un asemnea afront. Dacã pânã la finele anului trecut nu s-a întâmplat, de la preluarea mandatului, ca cineva sã-l detroneze de pe primul loc, unde se situa la mare distanþã faþã de urmãtorii, în 2008 supremaþia sa a început sã scârþie. De mai multe ori preºedintele a fost nevoit sã cedeze primul loc unor competitori asupra cãrora s-a focalizat interesul public - Ion Iliescu, Norica Nicolai, Teodor Meleºcanu, Ludovic Orban, Adrian Nãstase sau Tudor Chiuariu, fiind doar câþiva dintre cei care l-au detronat preþ de câte o zi. De fiecare datã însã liderul de la Cotroceni a revenit pe prima poziþie, demonstrând cã statutul sãu este încã destul de puternic pentru ca întâmplãrile de acest fel sã fie catalogate altfel decât simple accidente. Nota bene: prelucrarea statisticã efectuatã de agenþie este una strict cantitativã. Ea nu defineºte conotaþia pozitivã sau negativã a comentariilor, ci doar frecvenþa cu care respectivele nume se regãsesc în articolele publicate în presã, criteriul principal constituindu-l numãrul articolelor în care se vorbeºte despre cel în cauzã. Faptul cã într-o singurã zi despre nu mai puþini de alþi cinci protagoniºti ai vieþii publice se vorbeºte mai mult decât despre Bãsescu tinde sã aibã o semnificaþie aparte. Sã nu mai aparã drept un accident, ci ca o consecinþã obiectivã a unui tip de atitudine publicã. Prin excesul sãu de "giumbuºlucuri" ne-prezidenþiale, care a culminat cu proba de neseriozitate oferitã într-un moment de maximã gravitate cum a fost festivitatea de la Craiova, Traian Bãsescu îºi mineazã serios nu doar autoritatea - erodatã pânã la un punct nemaiîntâlnit în practica instituþiei prezidenþiale - dar ºi cota de interes ºi de atractivitate pe care a mizat constant din partea publicului. Desigur, asta nu înseamnã cã "prietenii" ar trebui sã-i cânte preºedintelui prohodul. "Animal politic", acesta are resurse sã revinã, în mãsura în care îºi va lua în serios rolul de preºedinte ºi va renunþa la gherila neproductivã pe care a declanºat-o, fãrã elementare mãsuri de precauþie împotriva întregii clase politice. Din care ºi el face parte.
Titlu: "Mocãniþa" lui Orban ºi TGV-ul lui Videanu
Nr Editie: 2181 Data: Friday 28 March 2008
Summit-ul care vine pune în evidenþã - dacã mai era nevoie - fractura care desparte oraºul de principala sa poartã aerianã. Drumul spre ºi de la aeroport a devenit un calvar cu mult înainte de pregãtirile ºi prognozele catastrofice pentru evenimentul de sãptãmâna viitoare. Un zbor pe orice rutã din Europa a ajuns sã dureze mai puþin decât drumul pânã la aeroport. Otopeniul apare ca o citadelã izolatã ºi bine apãratã pentru a cãrei cucerire doritorii trebuie sã facã sacrificii importante. S-au fãcut - ne vor spune edilii - progrese: s-au dat în funcþiune douã pasaje supraterane în zona Bãneasa ºi s-a lãrgit ºoseaua la trei benzi. Este adevãrat. Numai cã aceste mãsuri nu rezolvã problema traficului pe aceastã porþiune atâta timp cât circulaþia se gâtuie sistematic la intersecþia din Aviaþiei. ªi ce e acum, e nimic: odatã cu începerea lucrãrilor la pasajul denivelat de aici, imediat dupã Summit, situaþia va deveni dramaticã, neexistând alternative valabile de ocolire a zonei. ªi asta va þine, dupã socotelile optimiºtilor, mai bine de un an. Soluþia existã, numai cã ea trebuia avutã în vedere cu mult înainte ca situaþia sã devinã criticã. Este vorba despre o legãturã de cale feratã între centrul Capitalei ºi aeroportul Otopeni, care ar rezolva cel puþin urgenþele legate de conexiunea aerianã a oraºului. Pe aceastã temã a izbucnit, mai deunãzi, un mic rãzboi politic, între primarul democrat al Capitalei ºi ministrul liberal al Transporturilor. A pornit de la propunerea lui Orban de a se realiza o relaþie de metrou de suprafaþã. Calea feratã aferentã existã ºi este operaþionalã. N-ar trebui decât sã fie realizatã legãtura cu aerogara. Problema asta s-ar rezolva cu bani puþini ºi într-un interval de timp considerabil mai scurt decât varianta subteranã susþinutã de Videanu. Acesta spune cã a obþinut circa 300 milioane de euro din partea Guvernului japonez, pentru realizarea acestei lucrãri, ºi cã între o "mocãniþã", ca cea propusã de Orban, ºi un elegant tren subteran, ca cel propus de el, nu poate exista vreo comparaþie. Aproape nu conteazã amãnuntul ca la ritmul pe care îl au la noi lucrãrile din subteran (în aproape 20 de ani s-au dat în funcþiune trei noi staþii de metrou!), orizontul de aºteptare al "variantei Videanu" ar fi pe undeva prin preajma lui 2015! Atunci, probabil, vom fi deja sufocaþi iar aeroportul va deveni o citadelã inexpugnabilã. Chestiunea în sine nu mai este una de opþiune politicã ºi dacã domnii Orban ºi Videanu se vor mai învârti mult în jurul cozilor lor liberale sau democrate, electoratul va recurge la gestul drastic al eliminãrii lor. Cooperând ºi fãcând apel la logicã ºi la bun simþ s-ar putea sã-ºi mai facã iertate aberaþiile cu care l-au copleºit, pentru cã bucureºteanul, românul în general, n-are nevoie de mocãniþã sau de TGV, ci de soluþii decente ºi operative.
Titlu: Curtea lui Iliescu
Nr Editie: 2183 Data: Monday 31 March 2008
A venit vorba despre casa lui Iliescu. Neprietenii acestuia ºi-au reamintit cu iuþealã cã fostul preºedinte a devenit proprietarul casei din Primãverii în care stã încã de pe vremea când era ce era prin CC ºi din care nu s-a mutat - cum au fãcut noii granguri ai democraþiei - într-una mai mare ºi mai frumoasã. Nici nu e singur în casa asta, o altã familie ocupând etajul. Nimeni nu pare sã-ºi aminteascã însã cum ºi în ce condiþii a devenit domnul Iliescu proprietar, din "sãrac dar cinstit" cum se proclamase dupã douã mandate. Domnul Iliescu ºi-a cumpãrat casa, aºa cum o permitea pe atunci o lege de care au beneficiat sute de mii de români - e drept, unii achiziþionându-ºi apartamentele confort II, iar alþii vilele, dar asta e o altã chestiune, - în momentul în care, pierzând alegerile pentru un nou mandat, în 1996, "purtãtorii de cuvânt" ai noului regim, Constantinescu pe nume, i-au transmis cã va fi scos fãrã menajamente din casa pe care o ocupa. Pe atunci nu se dãduse legea cu foºtii preºedinþi, pentru cã "fostul" nu considerase necesar un astfel de privilegiu, ea avea sã vinã abia la finalul mandatului lui Constantinescu. Ca tot omul care se teme de siguranþa acoperiºului, dl Iliescu a cedat atunci la insistenþele consilierilor sãi ºi a achiziþionat apartamentul în care locuia. Doar cu vreo 17 mii de dolari, dar acestea erau preþurile pe care le stabilise administraþia. Dl Iliescu s-ar fi mulþumit sã rãmânã chiriaº, neavând vocaþia proprietãþilor, bãnuind pe deasupra cã avea ºi de tras de pe urma acestei tranzacþii, ceea ce de altfel s-a ºi întâmplat. Ei bine, asta e o parte a poveºtii. A doua þine de curtea sa. La sensul propriu. Cei care au fãcut legile respective au reuºit sã le bulibãºeascã atât de bine încât sã creeze un adevãrat haos ºi situaþii de un ilogic ieºit din comun. Statul a vândut chiriaºilor casele, dar doar cu pãmântul de sub ele! Curþile au rãmas în proprietatea sa! Aºa încât, proprietar fiind, plãteºti chirie pânã la sfârºitul zilelor statului, pentru dreptul de a trece prin curtea care aparþine acestuia. Legea este aiuristicã ºi neconstituþionalã pentru cã te împiedicã sã te bucuri de dreptul de proprietate atâta timp cât bunul pe care îl deþii - nu mai are importanþã cum - este de fapt al altuia. Mai mult: chiria curþilor creºte exponenþial, odatã cu valoarea terenurilor din zonã. Deºi în ea poþi construi decât cel mult un coteþ de câine, în fiecare an plãteºti cãpuºelor pe care statul le-a mandatat cu operaþiunea (fostele interprinderi de administraþie locativã, ce nu mai au în adminnistrare decât curþile!!!) sume exorbitante. ªi dacã nu mai vrei sã plãteºti, sã nu mai foloseºti curtea? N-ai încotro: n-ai cum sã ieºi din casã decât în zbor. ªi nici statul, dacã tu n-o mai vrei, nu are ce face cu ea, neputând-o folosi. Dl Iliescu a obþinut, ca fost preºedinte, scutirea de aceastã chirie, care îi scotea lunar din buzunar vreo mie de euro. Ce fac, însã, ceilalþi, care n-au fost preºedinþi la viaþa lor?
Titlu: Suntem fiii lui Babel!
Nr Editie: 2171 Data: Monday 17 March 2008
România este patria fiilor lui Babel! De aici a plecat Costel Busuioc sã zugrãveascã Spania. De aici vor pleca ºi alte talente care se exerseazã deja în forþã, pe la sindrofii: Geoanã ºi Nãstase – care le-au cântat cu foc femeilor social – democrate; ªicã Orban, care nu pierde niciun prilej sã alinte microfonul; Varujan Vosganian, obosit de calculul taxei de primã înmatriculare, se relaxeazã pe clapele pianului din biroul sãu de ministru; ca sã nu mai vorbim despre Dolãnescu sau despre Irina Loghin, politicieni cu state de servicii, care ar putea câºtiga orice concurs de cântece de petrecere, pe orice meridian pe care vieþuiesc români. Suntem o þarã plinã de talente ºi avem metode inedite de a le descoperi ºi pune în valoare. Trebuie mai întâi sã-i facem sã-ºi ia lumea în cap, ca dupã aceea sã-i admirãm ºi sã ne lãudãm cu ei. Spania este doar începutul. Cu siguranþã cã se vor iþi români talentaþi ºi în Italia sau în Portugalia. Acolo merge mai uºor cântatul. Cu siguranþã însã cã n-o sã-i gãsim în Germania, pentru cã nemþii nu prea au timp sã stea ºi sã-i asculte pe cântãreþii improvizaþi de pe schele. Ei au treabã. „Faza de masã„ a „fiilor lui Babel” va fi însã, fãrã îndoialã, reprezentatã de alegeri. Uninominale, dupã cum s-a hotãrât. De acum ºi pânã la sfârºitul anului vom asculta tot felul de voci care-ºi vor cânta intenþiile ºi promisiunile pe toate tonalitãþile. Cei mai talentaþi vor accede în fruntea administraþiilor locale ºi, în toamnã, în Parlament. Vom avea, probabil, cel mai vocal parlament din istoria democraþiei româneºti. De acolo se vor racola talente pentru show-urile non–stop prin care televiziunile rãspândesc în mase cultura politicã. Costel Busuioc a deschis un drum ºi o epocã. Suntem gata sã pãºim încrezãtori pe el, spre culmile lãlãielii naþionale.
Titlu: Populismele noastre - contra populismului lor!
Nr Editie: 2168 Data: Thursday 13 March 2008
Mergea omul, liniºtit, cu viteza legalã, prin judeþul Giurgiu, cãlare pe Harley Davidson-ul sãu din dotare, când s-a trezit tamponat, pe la spate, de un Golf condus de un chelios agresiv care, în loc sã se scuze cã n-a pãstrat distanþa legalã, i-a cerut bani. „Dã, bãi, banii înapoi!” – i-a strigat acesta prin fereastra deschisã a maºinii. „Vezi cã þi-am trimis ºi o scrisoare!”. Dumneavoastrã sã fiþi în locul celui tamponat, cum aþi fi reacþionat? Aþi mai fi fost politicos? Aþi întreba: „Domne’ dumneata mergi pe unde te uiþi sau nu te uiþi pe unde mergi?”. Desigur cã nu. Premierul Tãriceanu este, pânã la urmã, ºi el om având, deci, reacþii omeneºti: „Sã mã mai lase în pace cu scrisorile lui ºi sã-ºi vadã de treabã. De problemele oamenilor!” (citat din memorie). Aþi înþeles, desigur, cã cel care l-a tamponat pe ºeful Executivului, pe când fãcea o vizitã de lucru în teritoriu era chiar preºedintele. Al þãrii. Fost aliat ºi tovar㺠de drum în 2004. ªi-n 2005, parþial. Ei bine, fostul tovar㺠s-a ofuscat de faptul cã Tãriceanu nu vrea sã dea banii înapoi pe taxa auto. Nu cã ar fi avut el de primit ceva, ci din grijã pentru omul simplu ºi cu drept de vot. Surprinzãtor, preºedintele n-a sesizat caracterul subversiv ºi nelegal al popularei „taxe de primã înmatriculare” nici atunci când a fost lansatã (în devãlmãºie cu oamenii lui, democraþii) ºi nici când a promulgat-o, fãrã niciun fel de obiecþii. Ochii i s-au deschis larg abia acum, când chestiunea a devenit un subiect de disputã politicã. Când se poate demonstra faptul cã Tãriceanu este omul oligarhilor, cã le face acestora toate interesele (ºi ale lui pe lângã astea) ºi cã-l doare în cot de omul simplu pe care l-a obligat sã plãteascã o taxã de înmatriculare mai mare decât valoarea maºinii, luatã din cine ºtie ce târg de vechituri de prin Europa. Preºedintele se face, prin aceastã scrisoare ultimativã, exponentul celor circa 120.000 de plãtitori ai acestei taxe, care vor merge la vot ºi în primãvarã ºi în toamnã, cu sentimentul tonic cã cineva, acolo sus, se gândeºte la ei. Dar tot la ei se gândeºte ºi premierul: la sãnãtatea lor, la aerul pe care-l respirã – tot mai poluat de rablele în circulaþie – ºi la dreptul lor fundamental de a-ºi lua o maºinã nouã, de la unul din dealerii care toarnã parfum în rezervorul maºinii. Pentru cã - ce n-a înþeles poporul, de-a lungul istoriei acestei taxe – este cã în sinea lui, Guvernul nu s-a gândit sã mai umfle niºte bani pentru buget, ci s-a preocupat de condiþiile de viaþã ºi de muncã a omului simplu. Simplu, nu? Aºa cã sã ne mai lase în pace preºedintele, cu populismul lui de campanie, cã le avem ºi noi pe ale noastre. ªi ne ajung!
Titlu: Cea mai tare mafie!
Nr Editie: 2163 Data: Friday 07 March 2008
Statul comunist a comis un abuz flagrant atunci când a naþionalizat sau confiscat proprietãþile. Un abuz faþã de principiile unei societãþi pe care o contesta. Dispariþia acestei forme  de guvernare a adus în atenþie necesitatea unei reparaþii. De la o negare aproape completã a acestui principiu, în timpul primelor guvernãri, lucrurile au evoluat spre o acceptare practic nelimitatã. Semnalul „retrocedãrilor totale” a fost dat de prima guvernare de dreapta, cea cederistã, continuat de cea de stânga care a urmat, într-un ritm mai temperat, pentru ca cea actualã sã se facã exponenta unei veritabile ofensive. În perpetuã cãutare de modele, la acest capitol România s-a mulþumit cu ideile proprii. „Sfânta proprietate” a devenit stindardul de luptã împotriva neo ºi cripto comunismului pitit în conºtiinþele unor politicieni care mai aveau rezerve. Nu a contat nici un moment cã statul nu avea resursele necesare pentru a compensa ceea ce nu se mai putea restitui în naturã ºi nici faptul cã în jurul nostru, regimuri mult mai liberale au temperat zelul restituþionar printr-o legislaþie cumpãtatã. La noi s-a declanºat pur ºi simplu o goanã dupã tot ce se putea restitui. Pare, desigur, ciudat, cã valul de documente autentice care s-a abãtut în ultimii câþiva ani asupra instituþiilor responsabile ºi a instanþelor, nu a avut un corespondent în primii ani de dupã Revoluþie.Dar, între timp, lumea s-a „deºteptat”: absenþa actelor autentice a fost compensatã de o veritabilã industrie a contrafacerilor – unele apropiate de perfecþiune.Birouri de avocaturã cu strânse legãturi în administraþie s-au lansat în identificarea en-gros a tot ceea ce ar fi putut fi restituit. A început o cãutare îndârjitã de descendenþi autentici sau de suplinitori ai acestora. Apo a început ofensiva propiu zisã în justiþie: miza s-a dovedit cel mai adesea prea mare pentru integritatea  conduite unor magistraþi care au fãcut din retrocedãri cea mai profitabilã afacere personalã. S-au specializat instanþe ºi s-au constituit filiere de intervenþie ºi de negociere. Dacã DNA sau altã instituþie ar avea curiozitatea sã facã niºte statistici pe tema retrocedãrilor ar afla lucruri uluitoare: cã anumiþi judecãtori au retrocedat pe bandã rulantã, neþinând cont  de dubiile pe care le ridicã autenticitatea documentelor ºi identitatea realã a persoanelor. A apãrut o castã de moºtenitori de profesie a cãror lãcomie, declanºatã de sucesul primelor intervenþii, pare sã nu mai aibe limite. Cu complicitatea unor autoritãþi sau persoane interesate se constituie  o veritabilã castã de noi îmbogãþiþi pe seama neglijenþei sau a indiferenþei statului. Sã fie limpede: nu contest nici un moment dreptul celor cu adevãrat justificaþi în cerinþa lor de a fi puºi în posesia unor bunuri care le-au aparþinut de drept. Contest însã campania de spoliere a contribuabilului care plãteºte din propriul sãu buzunar hoþia ºi necinstea care conduc la crearea uneia dintre cele mai puternice ºi nocive mafii: aceea a retrocedãrilor ilegale.
Titlu: În alb ºi negru....
Nr Editie: 2166 Data: Tuesday 11 March 2008
Prezenþa preºedintelui Bãsescu la bilanþul Parchetului de sãptãmâna trecutã va rãmâne una remarcabilã prin modul în care ºeful statului a reuºit sã manipuleze o instituþie solicitându-i sã nu se lase manipulatã de presã! Ca aproape tot ce face dl Bãsescu, ca preºedinte, ori nu se potriveºte, ori este împotriva cutumei instituþiei sale este de acuma un lucru de notorietate. În cel de-al patrulea an al mandatului, el continuã sã încerce sã ajusteze haina croitã de Constituþie – bine sau rãu – la propriile sale date antropometrice ºi de personalitate. Este, probabil, vina democraþiei cã printre alte imperfecþiuni care o caracterizeazã se numãrã ºi aceea de a nu fi capabilã sã adapteze mandatele la personalitatea ocupanþilor vremelnici. Pe un astfel de principiu, am fi avut pânã acum cinci tipologii directoare: câte unul pentru fiecare dintre cele trei mandate ale lui Iliescu, ºi câte unul pentru mandatele lui Constantinescu ºi Bãsescu. Cinci principii care sã nu semene între ele, care sã facã posibile desfãºurãrii ºi acþiunii proprii personalitãþii fiecãruia precum ºi schimbãrii ei în timp. Realitatea este însã cã funcþia de preºedinte democrat, una cu totul nouã pentru o Românie aflatã cinci decenii sub vreo 3 – 4 dictaturi, a fost gânditã, de cãtre cei care au trasat parametrii Constituþiei, cu ochii la posibilul ºi probabilul ocupant al funcþiei! Aceasta a fost gânditã, odatã pe mãsura lui Iliescu, cel care era încã omul providenþial al momentului ºi a doua oarã cu intenþia de a nu-i permite acestuia evoluþii sau derapaje necontrolate. Om cu un dezvoltat simþ al adaptabilitãþii, Iliescu s-a strãduit sã încapã forþele ºi sã se miºte mãcar cu aparenþa lejeritãþii. Nu a încercat niciodatã sã-i forþeze limitele, ba uneori s-a pus la adãpostul acestora, evitând gesturile dramatice ºi deciziile categorice. A încercat mãcar sã fie, sau sã devinã un preºedinte al tuturor alegãtorilor, deºi acest lucru nu i-a adus mai multã preþuire din partea celor care nu l-au acceptat sub niciun motiv. Prin enunþul calitatãþii sale de preºedinte – jucãtor Bãsescu a dorit sã  polemizeze cu Iliescu în primul rând pe aceastã temã, arãtând cã el nu va rãmâne simplu spectator – fie ºi constituþional – la ceea ce se întâmplã în jurul sãu. ªi a jucat din plin, spre deliciul galeriei. Ce a reuºit, însã, prin acest joc? Nimic altceva decât sã semene sãmânþã de vrajbã ºi sã-ºi coalizeze inamicii politici într-un soi de front pe care nicio înþelegere nu ar fi putut sã-l creeze. Cea mai spectaculoasã performanþã a sa rãmâne învrãjbirea presei: uitând cã fãrã aceasta gestica sa n-ar mai face doi bani, Bãsescu s-a lansat de fiecare datã la atac atunci când aceasta a exprimat puncte de vedere contrarii sau nefavorabole, indiferent de temã. Acum doreºte sã convingã electoratul profund cã marea piedicã în calea proiectelor sale este „presa mogulilor”, cea care scrie sau difuzazã pentru a servi interesul acestora. Cea care cautã sã intimideze justiþia în mersul sãu spre aflarea adevãruluiºi pedepsirea vinovaþilor. „Nu vã temeþi!” – le spune Bãsescu procurorilor, investindu-i cu prezumþia sa de cinste ºi corectitudine totalã, în contrast cu presa. Este, desigur, un demers spectaculos, dar care în timp se va întoarce împotriva celui care-l propagã prin simplul fapt cã într-o societate marcatã de pluralism ºi diversitate, nimic nu este doar alb sau negru. Inclusiv preºedintele...
Titlu: Alianþa BA!
Nr Editie: 2167 Data: Wednesday 12 March 2008
Ca orice relaþie care tinde sã se consolideze, întâlnirile pe furiº ale liderilor liberali cu cei social-democraþi au trecut la o fazã semioficialã, care precede, de regulã, anunþul matrimonial. Sãptãmâna trecutã ei s-au aºezat la o masã ºi au discutat pe îndelete ce ar avea de fãcut pentru a-ºi oficializa legãtura, în vederea menajului postelectoral. Deºi cei prezenþi au convenit sã nu facã declaraþii decât împreunã, în cadru festiv, câte ceva tot a mai transpirat. ªi anume cã în perspectiva celor douã campanii electorale, formaþiunile lor nu numai cã se vor abþine sã se atace direct, dar se ºi vor sprijini tacit prin oferirea votului cãtre candidaþii cei mai bine plasaþi. Privind lucrurile cu ceva mai multã atenþie observãm cã, într-un fel, se repetã scenariul din 2000. ªi atunci, PNL ºi PD se aflau pe poziþii antagoniste deºi guvernaserã – catastrofal - împreunã, cu afilieri ideologice diametral opuse, dar cu un interes comun: plasarea cât mai onorabilã în clasamentul electoral. Cine spune cã înaintea semnãrii acordului pentru formarea Alianþei, liberalii ºi democraþii se gândeau la câºtigarea alegerilor, înseamnã cã nu prea mai are þinere de minte.Însumate procentele din sondaje ale celor douã partide abia treceau de 20, în timp ce buldozerul social-democrat era creditat cu peste 50 la sutã din opþiuni. Aritmetica electoralã funcþioneazã însã dupã criterii aproape alchimice. Ce s-a întâmplat atunci s-a datorat mai puþin vigorii alianþei nou formate ºi mai mult eroziunii interioare a partidului lui Nãstase. S-a legitimat însã formula unui „front” al Opoziþiei care poate sã doboare Puterea. Acum lucrurile sunt niþel diferite: deºi se aflã la guvernare de peste 3 ani, PNL nu este perceput ca Putere. Adevãrata Putere este la Cotroceni ºi în apendicele sãu, Partidul Democratºi Liberal. Procentajele cu care este creditat acesta fac din el o þintã pentru cei care nu doresc o nouã etapã de guvernare printr-un partid unic. De aceea, pentru PSD nu liberalii  vor fi þinta atacurilor din campanie, ci democraþii ºi urmele lãsate de aceºtia în cei doi ani de co-guvernare. Cu liberalii se va instala un armistiþiu pentru a le permite acestora sã supravieþuiascã alegerilor ºi sã poatã oferi zestrea necesarã formãrii unei majoritãþi. Tentativa de coagulare de dreapta a lui Tãriceanu, prin asimilarea PNÞCD-ului ºi a Acþiunii Populare e una cosmeticã. Cele douã formaþiuni – fantomã nu-i vor duce decât iluzia unei consolidãri, nu ºi voturilor necesare.Alianþa proiectatã dintre social – democraþi ºi liberali nu este una PENTRU ci una CONTRA: contra adversarului comun – Traian Bãsescu. Un PDL ajuns la guvernare ameninþã nu doar stabilitatea celor douã partide, ci ºi supravieþuirea lor. În cazul în care vor reuºi sã obþinã câºtig de cauzã, vor putea sã guverneze cel puþin prin prisma faptului cã atunci când s-a aflat în exerciþiul funcþiunii, fiecare a folosit câte ceva din recuzita ideologicã ºi de acþiune a celuilalt.
Titlu: Echilibristul Tãriceanu ne învaþã mersul pe douã roþi!
Nr Editie: 2169 Data: Friday 14 March 2008
Premierul Tãriceanu a venit, zilele trecute, la locul de muncã plecând de acasã, de pe Plevnei, pe motoretã. A vrut sã le arate bucureºtenilor - ºi locuitorilor marilor oraºe în general – care este soluþia decongestionãrii traficului. Una dintre ele. Probabil cã în zilele urmãtoare premierul va experimenta pentru noi ºi mersul pe bicicletã, urmând ca în zilele Summit-ului NATO sã facã, în premierã absolutã, proba mersului pe jos. Nu aveam prea mari emoþii în legãturã cu ºansele premierului de a ajunge la Palatul Victoria în timp util pentru buna funcþionare a Guvernului. Oricum, are de partea sa SPP-ul ºi Poliþia Rutierã care îi deschid drumul printre coloanele de maºini care se bulucesc cu încãpãþânare pe strãzile subdimensionate ale Capitalei. Demonstraþia sa are însã o raþiune: aceea cã, deja, nimic nu ar putea sã modifice, radical, situaþia circulaþiei rutiere. Mãsurile aflate în curs se vor concretiza peste 2-3 ani când deja vor fi depãºite de cotele de trafic. Iar de trama stradalã nu se poate trage pentru a fi lãrgitã. Cu atât mai puþin cu cât urbanismul haotic al ultimilor 18 ani a impus contradicþiile pânã îm baza carosabilului. Pentru ca astãzi sã se fi putut circula mãcar rezonabil, ar fi fost nevoie ca administratorii Capitalei sã fi þinut cont de perspectiva previzibilã. Mãcar dacã s-ar fi acordat atenþie unui studiu fãcut de japonezi – pe banii lor – în urmã cu vreo 15 ani, pentru RATB, astãzi am fi putut sã pierdem mai puþin timp în ambuteiaje. Desigur, se vor mai face pasaje în intersecþii, se vor mai deschide niºte trasee de acces, dar soluþia principalã rãmâne modificarea concepþiei cetãþeanului faþã de fenomenul deplasãrii. Democratizarea acestuia. Acceptarea ideii cã rolul maºinii este mai puþin acela de a exprima rangul prosperitãþii, ºi mai mult de a-i facilita accesul spre obiectivele sale cotidiene. Va trebui, desigur, sã învãþãm sã mergem ºi pe douã roþi – dar pentru asta, cei care umblã pe patru vor trebui ºi ei sã înveþe sã convieþuiascã în siguranþã cu aceºtia. Experienþa marilor oraºe este suficient de sugestivã din acest punct de vedere ºi cred cã edilii noºtrii nu trebuie sã inventeze nimic. Ci doar sã preia ºi sã aplice, corespunzãtor situaþiei în care ne aflãm.
Titlu: Sfânta proprietate
Nr Editie: 2170 Data: Saturday 15 March 2008
Respectul pentru proprietate, aproape inexistent vreo 50 de ani ºi redescoperit cu entuziasm dupã 1989, genereazã fenomene adeseori stranii. Primul tronson al autostrãzii Soarelui a întârziat cu aproape un an datoritã proprietarului unei bucãþi de teren, micã dar aflatã exact pe axul drumului, care nu voia în ruptul capului sã se dea dus, nici mãcar cu expropierea. Proprietatea e sfântã – clama respectivul colonel în a cãrui tinereþe revoluþionarã tratase, probabil, cu mult „respect” duºmani ai poporului puºi pe cãpãtuialã. O situaþie de-a dreptul stranie se întâmplã într-un hotel din buricul Bucureºtiului, unde o camerã de vreo 20 mp de la mansardã este proprietatea unui octogenar. Cum a ajuns acesta sã fie proprietarul unei camere de hotel? Simplu: când au început naþionalizãrile, deþinãtorul stabilimentului cu pricina, aflând cã se confiscã imobilele cu un singur locatar sau proprietar, ºi-a împroprietãrit la repezealã câþiva cunoscuþi cu câte o camerã, sperând ca în felul acesta sã scape. Vigilenþa comunistã nu l-a iertat, iar hotelul a fost naþionalizat. Fãrã, bineînþeles, camerele ocupate de amicii proprietarului. Nu ºtiu ce s-a întâmplat cu ceilalþi, dar unul a supravieþuit ºi la ora asta desfãºoarã o amplã ºi fructuoasã campanie împotriva noilor proprietari ai hotelului (vândut de FPS) care au demarat ample lucrãri de modernizare ºi refacere, cu atât mai complicate cu cât imobilul este trecut în lista monumentelor istorice ºi de arhitecturã. Aceste lucrãri n-au putut ocoli cãmãruþa proprietarului, care a reclmat la toate forurile violarea intimitãþii ºi îndepãrtarea abuzivã a vechilor instalaþii ºi a mucegaiului din încãpere. Dincolo de asta are loc ºi un alt rãzboi al nervilor: la oferta noilor proprietari de a cumpãra camera, omul rãspunde mãrind în fiecare zi preþul: a plecat de la 500.000 de euro (!!) ajungând, zilele trecute, la un milion ºi jumãtate!!! Înþelegerea de azi cade sistematic mâine, iar „pasul” este cam de 50.000 de euro pe zi. Aceastã negociere interminabilã þine în loc lucrãrile, iar hotelul îºi tot amânã data inaugurãrii pentru cã nimeni nu poate sã ghiceascã când se va opri proprietarul din aceastã cursã iraþionalã care sfidezã bunul simþ ºi logica. Dar, cum ºtiþi foarte bine, proprietatea e sfântã ºi orice comentariu e de prisos!
Titlu: Rãþoielile inutile ale premierului
Nr Editie: 2160 Data: Saturday 01 March 2008
Nu este pentru prima datã când blândul ºi rãbdãtorul nostru premier (aproape trei ani a încasat ghionturi ºi bobârnace de la preºedinte, fãrã sã schiþeze un gest de revoltã!) se rãsteºte la bãieþii de la Bruxelles, cu orgoliul sãu de bãiat de cartier de pe Dâmboviþa. Prima datã a fãcut-o cu de-acum celebra taxã de primã înmatriculare, când a zis cã sã nu ne înveþe Comisia ce avem de fãcut, cã ºtim noi mai bine, cã suntem o þarã independentã ºi putem discuta de la egal la egal cu ei. Rezultatul? Prietenul Kovacs a declanºat procedura de „infringement” ºi Curtea Europeanã va judeca abaterea noastrã de la regulile europene, fiind mai mult decât prezizibil cã va obliga guvernul de la Bucureºti sã returneze taxa încasatã ilegal, chiar dacã „taxa de mediu” - în ultima sa variantã - va fi acceptatã. Recent, Tãricenu s-a rãstit din nou la Comisie: ce vor ãºtia, sã facem nasturi? a replicat el într-un mod pentru care meritã toate felicitãrile din partea frustraþilor naþionaliºti români. Nu. Nu cred cã Bruxelles-ul este prea interesat de producþie de nasturi - deºi nu este o ramurã economicã de neglijat: va imaginaþi cum am arãta dacã n-am avea la ce sã ne încheiem! Europa este însã cu ochii pe noi în tot ceea ce înseamnã ºmecherie dâmboviþeanã, pentru cã s-a prins cã asta este tactica pe care o folosim. De la bun început au existat dubii în legãturã cu modul în care s-a negociat contractul cu Ford pentru Craiova. Dupã un bun obicei, americanii au cerut, iar românii au dat niºte scutiri ºi reduceri dubioase de datorii, pe care dacã mai puteau sã le opreascã înainte de aderare, acum nu mai þine. Cu toate acestea, echipa desemnatã de premier a încercat ºi a ascuns printre paragrafele tranzacþiei, niºte facilitãþi de peste 20 de milioane de euro. Deºi era de imaginat cã versaþii funcþionari de la Comisie nu au cum sã fie pãcãliþi, noi am þinut-o pe a noastrã: vânzarea a fost corectã! Prins cu ocaua micã, Tãriceanu se burzuluieºte: ãºtia nu vor sã facem ºi noi maºini! Vor sã facem doar nasturi! Rãþoiala asta aratã clar cã nici premierul, nici oamenii sãi, n-au învãþat mimic din experienþa primului an de aderare la Uniunea Europeanã. Cã, prea ocupaþi cu hârjoana internã, cu bãtãlia dintre palate, n-au avut timp sã înþeleagã care sunt regulile convieþuirii în familia europeanã. La reproºurile mai vechi, legate de lipsa de curaj ºi de demnitate cu care ne-am negociat termenii aderãrii, rãspundem acum, absurd, cu un orgoliu de doi bani, a cãrui consecinþã nu poate fi alta decât noi retrageri cu coada între picioare...
Titlu: Prinþul Duda demisioneazã!
Nr Editie: 2161 Data: Monday 03 March 2008
„Este ultimul an când voi mai reprezenta Guvernul României în relaþiile internaþionale” – a spus principele Radu Duda ºi, în spatele declaraþiei, descifrãm un fel de nãduf ºi o descurajare. Când a primit din partea premierului Nãstase aceastã sarcinã de onoare, prinþul  a fost onorat. Era vremea bãtãliei pe toate planurile pentru aderarea la Uniunea Europeanã ºi nicio pârghie nu pãrea de neluat în seamã. ªapte ani a trudit prinþul, lãsându-ºi baltã cãminul de la Palatul Elisabeta ºi bãtând Europa în lung ºi în lat, pentru a transmite caselor regale de pe unde a mai rãmas regalitate, mesajul de solidaritate pentru România. Este, desigur, greu de cuantificat mãsura în care Casa Regalã a contribuit la seccesul campaniilor pentru NATO ºi UE. Oricum, nu este de neglijat, într-o lume în care regalitatea continuã sã aibe un rol important în þãri cu democraþie consolidatã. Faþã de regalitate autoritãþile din România au avut atitudini contradictorii de-a lungul celor 18 ani acare au trecut de la revoluþie. De la negarea vehementã, pânã la o acceptare aproape necondiþionatã, au fost parcurse cam toate etapele. Relaþia a început prost, sub semnul contesteþiei vehemente. Tentativele fostului rege Mihai de a reveni în þarã dupã 1989 au generat episoade cu mare încãrcãturã emoþionalã. A fost întors de la aeroport, a fost fugãrit pe autostradã ºi obligat sã se reîmbarce în avionul care l-a adus, i s-a refuzat eliberarea de vize ºi paºaport. Apoi, în 1992, s-a produs o revenire triumfalã, ignoratã de autoritãþi. Schimbarea lui Iliescu cu Constantinescu nu a fost una fastã, foºtii monarhiºti veniþi la putere dovedindu-se mai reticenþi chiar decât foºtii comuniºti. Guvernarea cederistã n-a fãcut nimic pentru rege. A fost meritul lui Ion Iliescu, în ultimul mandat, de a consimþi ºi de a procede la o reconciliere istoricã. Vizita sa inopinatã la Versoix, din 2001, a lãsat pe toatã lumea cu gura cãscatã. Demersurile concrete ale guvernului Nãstase, pentru retrocedarea unor bunuri – Palatul Elisabeta redevenit reºedinþã regalã, Castelul de la Sãvârºin ºi, ulterior, chiar Peleºul – au dus bunãvoinþa dincolo de limitele ei decente, dupã pãrerea multora. Reinserarea monarhiei în viaþa românilor a fost una calmã ºi lipsitã de complicaþii. Teama faþã de restauraþie s-a dovedit lipsitã de suport, ponderea statisticã a susþinãtorilor monarhiei dovedindu-se nesemnificativã. Gestul final al „înregimentãrii” Casei Regale în campania pentru integrarea europeanã ºi nord atlanticã s-a dovedit unul eficient sub raportul imaginii, pentru guvernarea de stânga. Aºa cum era de aºteptat, noua guvernare de dreapta n-a fãcut din regalitate o mizã a sa. În asta constã, poate, ºi explicaþia renunþãrii principelui Duda de atribuþiile sale oficiale ºi retragerea în zona de meditaþie ºi observaþie tradiþionale.
Titlu: Zig Zag
Nr Editie: 2162 Data: Tuesday 04 March 2008
Grupul BCR a câºtigat un milion de euro pe zi în 2007! I-a câºtigat pentru ustriecii de la Erste, din buzunarele – ºi din subsolul – românilor... Dosarul „Flota” a fost îngropat cu pompã de DNA! Din cele 300 de nave pe care le deþinea NAVROM în 1989, n-a mai rãmas decât una. De celelalte s-a ales praful de pe tobã... Cãtãlin ºi mai cum? – se tot întreabã membrii de vazã ai PNL-ului, pe care Tãriceanu n-a mai catadixit sã-i consulte sau sã-i informeze când l-a numit pe Predoiu la Justiþie. Începe sã devinã o tradiþie numirea câte unui membru al unei mari case de avocaturã într-o funcþie mai prost plãtitã de Guvern. Începutul a fost fãcut de Zbârcea de la AVAS... Din „Tractorul” Braºov va mai rãmâne doar amintirea tractoarelor, de care agricultura româneascã are nevoie ca de aer. Zona va deveni un parc imobiliar, ca mai toate locaþiile industriale duse cu grijã la faliment... Se redeschide hotelul „Turist”. Este o pietricicã de pe coroana lui Gabriel Popoviciu, autorul proiectului rezidenþial Bãneasa. E bunã ºi asta, mai ales cã intrã în reþeaua „Ramada”... Plin de modestie, Florin Cãlinescu se înscrie pe linia lui Caragiale în abordarea artisticã a politicului. Interpretul preºedintelui Boerescu în noul serial  PROTV „Anticamera” se dã bine pe lângã modelul înzestrat „cu o minte sclipitoare”... Economia româneacã a crescut, anul trecut, cu 5,7%. Sub þinta prognozatã de 6,1%. Ca ºi inflaþia. Doar cã asta a fost mai mare decât „þinta” lui Isãrescu... Ambasada României este datoare la Primãria Londrei cu vreo 200.000 de lire – din taxele de decongestionare a traficului. Iatã o bunã idee pentru dl primar Videanu, ca sã mai scoatã un ban de borduri: sã taxeze ambasadele strãine din Bucureºti, cã din cauza lor nu se mai poate circula... Preºedinte nou la Moscova: o veste bunã pentru dl Bãsescu care nu s-a înþeles deloc cu Putin. Poate are mai mult noroc cu Medvedev în problemele „lacului rusesc” ºi ale preþului gazelor... Meleºcanu a rãmas pe drumuri cu jumãtatea sa de normã la Justiþie. ªi abia se obiºnuise cu ideea unui interimat de mai lungã duratã... Rãzboiul femeilor de la Cotroceni continuã ºi în afarã: plecate amândouã, în urma unor scandaluri mai rãsunãtoare sau mai puþin rãsunãtoare de la Palat, Elena Udrea ºi Adriana Sãftoiu se atacã prin bloguri ºi prin interviuri, spre deliciul mahalalei politice...
Titlu: Alchimia uninominalului
Nr Editie: 2164 Data: Thursday 06 March 2008
Nu existã soluþii perfecte pentru a implementa democraþia. Democraþia însãºi este imperfectã, dar ceva mai bun societatea nu a reuºit sã inventeze încã. Aºa cã trebuie sã lucrãm cu ceea ce avem la îndemânã. În 1990 am reinventat un sistem electoral. Diferit de ceea ce se petrecuse pânã atunci, într-o formulã de o simplitate de cristal: candidaþi unici ºi dreptul de a spune „da”. Pânã la un procent de sutã la sutã. Pluripartidismul a adus o complicaþie: aveam de ales între mai multe partide, e drept, foarte asemãnãtoare unele cu altele, cam cu aceleaºi platforme, dar cu unele diferenþe. În cele din urmã, alegerea s-a referit, aproape sistematic, la persoane, la carisma sau lipsa lor de carismã. Abia mai târziu a început sã funcþioneze principiul apartenenþei la o fortã politicã de un anumit tip. Opþiunea pentru listele de partid a fost, în primii ani de democraþie, una fireascã. Nu exista un alt mijloc de a departaja opþiunile. Fiecare partid avea una sau mai multe „locomotive”, la remorca cãrora evoluau oameni ce abia dupã aceea urmau sã fie cunoscuþi ºi percepuþi. Aºa cum era de imaginat, treptat ºi în liste ºi-au fãcut tot mai des loc candidaþi ale cãror „jertfe patriotice - cel mai adesea financiare - trebuiau rãsplãtite. Sau candidaþi care trebuiau - din raþiuni superioare -  puºi la adãpost cel puþin patru ani. Omul vota, dar abia dupã un timp constata ce-a votat. ªi pe cine. Surprizele au fost inerente. Dar, trebuie spus, practic întreaga clasã politicã actualã este rezultatul votului pe liste. Votul pe liste a permis consolidarea grupãrilor ideologice (sau de interese) ca partide. Altminteri ar fi fost aproape imposibilã coagularea actualã. Am plecat, în ’90 , de la un vreo 200 de partide, dintre care vreo douã duzini au intrat în primul parlament. Dar asta în condiþiile existenþei unui partid mare care ºi-a asigurat pârghiile de putere. Imaginaþi-vã, în parlamentul de astãzi, 24 de partide, cu tot atâþia lideri, cu tot atâtea grupuri parlamentare, cu tot atâtea opþiuni divergente. Intregul sistem politic acual este construit pe principiul listei. Iar defectele sau inconvenientele sale nu derivã din principii, ci din proasta sau defectuoasa sa gestionare. Intrarea în parlament sau în consiliile locale a unor neaveniþi sau ariviºti nu este consecinþa principiului, ci a aplicãrii lui. În loc de a se lucra pentru corijare ºi pentru perfecþionare, acum se scoate practic patul din casã pentru a se pedepsi consoarta cu apucãturi pãcãtoase. A fost mult mai simplu pentru toatã lumea sã accepte – pentru a apãrea drept „corect politic”- un alt principiu, decât sã se perfecþioneze cel existent. Uuninominalul va fi la fel de defectuos ca ºi lista, dacã la baza funcþionãrii lui se vor pune aceleaºi procedee politicianiste. În locul unor neaveniþi vom avea alþii. În plus, o bunã perioadã, pânã când va începe sã-i fie înþeles mecanismul, lumea va trãi într-o confuzie, suportâdu-i consecinþele. Trecerea de la listã la uninominal – un model de conformism ºi de oportunism care va marca mersul împleticit al politicii pentru o bunã perioadã  de acum încolo, ridicând semne de întrebare faþã de capacitatea de a ne însuºi principiile elementare ale democraþiei. Este, pânã la urmã, un exerciþiu de alchimie, din care nu va rezulta „metalul preþios” la care visãm.
Titlu: Agresiunea hipermarketului...
Nr Editie: 2164 Data: Saturday 08 March 2008
Conferinþa de presã a producãtorilor de alimente de joi a avut efectul unei bombe pentru public. Nu ºi pentru politicienii prea ocupaþi cu alte probleme, mai importante decât nivelul de trai al românilor. Statisticile ne aratã un lucru greu de explicat pânã acum: în România, ultima venitã în comunitate (alãturi de Bulgaria), preþul alimentelor este cel mai ridicat. Produsele de bazã sunt substanþial mai scumpe decât în þãri ca Germania, Franþa ºi Italia. Sunt mai scumpe chiar ºi decât în Bulgaria. Chestiunea a fost pusã pe seama lipsei de randament a agriculturii. Pe faptul cã se produce insuficient ºi cu cheltuieli mari. Suficient de mari ca sã facã produsele româneºti necompetitive cu cele din import, produse cu agriculturi subvenþionate prin politica comunitarã. Iatã, însã, cã aflãm o noutate absolutã: nu acesta este motivul pentru care pâinea, laptele ºi uleiul sunt mai scumpe la noi ca pe aiurea, ci faptul cã reþelele de supermarketuri, existente la aceastã orã într-un numãr considerabil, fac propria lor politicã faþã de furnizori, obligându-i sã includã în preþ tot felul de taxe ºi adaosuri. Altminteri nu-i primesc pe rafturile lor. Deci, producãtorii pot sã ofere o marfã mai ieftinã, dar nu au cui. Sau sunt obligaþi de contractele cu hipermaketurile sã nu vândã altcuiva sub preþ. Nu au alternativã, pentru cã marile reþele de retaileri au distrus pur ºi simplu comerþul alimentar de cartier, care nu mai poate face faþã competiþiei în special din cauza costurilor mari de regie (chirii, energie, taxe locale). Aceºtia ar trebui sã aibe un dever incomparabil mai mare pentru a putea rãmâne pe piaþã. Ori, în acest moment supravieþuirea lor este asiguratã mai ales de disponibilitatea micilor patroni de a vinde pe datorie, cu plata la leafa clienþilor din comunitate. Expansiunea mai mult decât viguroasã a hipermarketurilor a fost posibilã, datoritã „foamei” autoritãþilor locale dupã taxele pe care le plãtesc acestea – ºi pentru care li s-au oferit permanent facilitãþi, iar pe de alta datoritã cartelãrii marilor reþele ºi a împãrþirii pieþei. Aceastã cartelare are în vedere pânã ºi expansiunea din viitorii ani. Revolta furnizorilor aratã cã le-a ajuns cuþitul la os, cã datoritã acestor politici sunt confruntaþi  cu o concurenþã neloialã din partea importatorilor. Ei solicitã intervenþii ºi mãsuri de la autoritãþile statului sau de la cele europene, într-o chestiune pe care, de regulã, n-o poate reglementa decât mecanismul clasic al pieþei. ªi Consiliul Concurenþei ºi Protecþia Consumatorului s-au derobat deja de vreo responsabilitate. Problema rãmâne de tratat faþã în faþã de cele douã pãrþi. Este însã o disputã inegalã. În timp ce retailerii au toate mijloacele de partea lor – inclusiv forþa financiarã, producãtorii abia reuºesc cã se alinieze într-o problemã de interes comun. Pe plan european conflictul se manifestã exact în sens invers: cã retailerii sunt tentaþi ºi încearcã sã vândã sub un anumit preþ de cost ºi atunci autoritãþile intervin ºi le interzic acest lucru. La noi nu se pune nici pe departe problema în acest sens: situaþia în care unica intervenþie valabilã rãmâne aceea a nacanismelor „vaselor comunicante”. Preþul alimentelor din România nu va putea sã supravieþuiascã pe termen lung, celui european. Pânã atunci, însã, românii plãtesc ºi pentru subvenþiile altora.
Titlu: Costul lui Costanda: 9 euro pe cap de locuitor!
Nr Editie: 2165 Data: Monday 10 March 2008
Iatã o formulã mult mai eficientã de a intra în TOP 300 fãrã sã faci mare lucru: cumperi drepturi de succesiune litigioase de la cineva. Cu cât mai litigioase, cu atât mai bune. Gãseºti apoi specialiºti în contrafaceri care pe bani buni îþi livreazã ce document vrei ºi cât de autentic vrei. Mergi apoi în instanþã sã-þi ceri drepturile. Nu la oricare, ci la una anume, pe unde deja au trecut dosarele de retrocedare ca acceleratul prin Ciorogârla. Obþii o sentinþã definitivã – nu conteazã cât te costã – ºi apoi somezi autoritatea sã te punã în posesie. Cu sediul Primãriei. Sau Casa Poporului, cã a fost înãlþatã pe parcelele tale. Sau ale celor de la care le-ai luat! Cererea e atât de enormã încât nu poate fi pusã în aplicare. Sau dacã poate fi pusã, tratezi cu cineva sã nu þi-o punã, sã te plimbe, sã te amâne. ªi atunci, cu dreptatea în mânã, dai statul în judecatã cã þi-a prejudiciat interesele ºi cã te-a fãcut sã pierzi 18 milioane de euro! ªi cum cel care þi-a provocat pierderea e om corect ºi de onoare, îþi va plãti banii. Nu din buzunarul lui, ci din vistieria publicã. Vedeþi ce simplu e? Nu mai trebuie sã cauþi bani ca sã finanþezi construcþia de blocuri cu 20 de etaje pe terenul „moºtenit” de tine de la moºtenitori, sã te cerþi cu primãria cã nu te lasã sã înalþi decât 4 etaje ºi celelalte cât mai „retrase” cu putiinþã, sau cu toþi penibilii transformaþi peste noapte în apãrãtori ai spaþiilor verzi. Un astfel de om este cât se poate de preþios. La propriu. Dl Costanda de pildã, care ar putea servi de model pentru tipul de aspirant la gloria Top-ului 300, costã pe fiecare dintre cei care-ºi duc viaþa în praful ºi prin gropile Capitalei, câte 9 euro! Atâta rezultã – dacã matematica învãþatã în ºcoala primarã nu mã trãdeazã – din cele 18 milioane de euro pe care trebuie sã le încaseze de la Primãria dlui Videanu. Ceea ce dl Videanu, ca un om de onoare ce este, nu va pregeta sã facã. Lãsând gluma la o parte, cred cã aceastã platã devine un element esenþial al campaniei electorale pentru fotoliul viitorului primar general. Care nu va mai fi dl Videanu - în ciuda succeselor înregistrate în cei aproape patru ani de destoinicã gospodãrire a bordurilor oraºului, domnia sa nu mai doreºte sã candideze pentru un nou mandat, preferând sã lase pe altcineva sã tragã ponoasele. Dar îl lasã pe acest altcineva ºi cu o „gaurã” de 18 milioane de euro din bugetul destinat tocmai acoperirii gãurilor din asfalt! În aceastã situaþie nu vãd decât o ieºire rezonabilã: ca dl Costanda sã se înscrie în campania electoralã ºi sã doneze cele 18 milioane Capitalei ºi drumurilor sale. N-ar fi o pagubã, pentru cã dacã este ales, îºi va scoate liniºtit banii în urmãtorii patru ani. ªi ºi ceva câºtig pe deasupra...
Titlu: Replici ºi zâzanie în tabãra democratã
Nr Editie: 2182 Data: Saturday 29 March 2008
A intrat zâzania în tabãra democratã. Schimbul de replici dintre Blaga ºi Preda („Þi-ai împrãºtiat gunoaiele în toatã þara!” – „Tu eºti un gunoi!”) vorbeºte cât se poate de elocvent despre starea de spirit din interiorul principalului partid politic al þãrii – dacã este sã ne luãm dupã sondaje. Faptul cã PD-L -ul nu-ºi nominalizase pânã ieri candidatul pentru funcþia de primar general – poziþie deosebit de importantã în perspectiva conservãrii privilegiilor oferite clientelei electorale, cât ºi în gestionarea viitoarelor legislative – aratã cã, în ciuda reputaþiei de „ordine ºi disciplinã”, partidul prezidenþial trece printr-o crizã. Iar aceastã crizã pare a fi determinatã chiar de câtre cel care-i asigurã supremaþia. Încep deja sã se simtã efectele frustrãrilor ºi a fricþiunilor generate de comasarea cu de-a sila a „dezertorilor” din PNL, cu care nici ideologic ºi nici practic – pragmatic democraþii „istorici” nu au vreo contingenþã. Mai mult, perspective ca în eventualitatea victoriei în alegeri, funcþia de premier sã revinã lui Stolojan îi demobilizeazã complet pe oamenii lui Boc. Din „vioara întâi” ei se vãd trecuþi pe o poziþie secundarã, pentru cã este previzibil ca un „guvern Stolojan” va fi împãnat cu adepþii acestuia. Ar fi o a doua loviturã  durã primitã de veleitarii democraþi, dupã izgonirea lor din guvernul Tãriceanu. Observatorii par sã descifreze în actuala situþie un parcurs de disoluþie pe care, cu patru ani în urmã, l-a parcurs PSD-ul. În opinia pubicã, partidul Democrat – chiar în formula sa actualã de PD-L - nu este perceput ca un partid de opoziþie. Ci ca unul aflat la putere, nu doar prin prestaþia pãrtinitoare a preºedintelui, ci ºi prin gestionarea autoritarã a celei mai importante entitãþi administrative, Bucureºtiul, ºi prin poziþiile dominante pe care partidul ºi le-a conservat în teritoriu. Acest lucru genereazã un soi de falsã siguranþã, alimentatã ºi de sondaje dubioase, care riscã sã se transforme într-un dezastru. Cu atât mai mult cu cât rivalul principal, PSD-ul lucreazã minuþios la o serie de alianþe sindicale ºi politice care ar putea sã-i consolideze poziþia fragilizatã mai ales de aceleaºi sondaje de opinie. În aceste condiþii, echipa prezidenþialã abordeazã o tacticã interesantã: încearcã sã slãbeascã tabãra liberalã, pânã la punctul ori al unei sciziuni, ori al debarasãrii de Tãriceanu. În aceastã eventualitate, Bãsescu ar putea sã încerce sã refacã tandemul victorios din 2004, mizând pe colaborarea lui Orban, în mod evident protejat de atacurile la adresa liberarilor ale democraþilor (vezi „dezvãluirile” lui Berceanu). Tactica asta ar putea avea succes doar în mãsura în care Bãsescu va reuºi sã stapâneascã lucrurile în tabãra democratã ºi sã calmeze spiritele, tot mai agitate pe mãsurã ce alegerile se apropie.