Titlu: Înalt Prea Fericitul s-a petrecut dintre noi
Nr Editie: 2014 Data: Wednesday 01 August 2007
În urmã cu zece ani am trecut printr-un moment-limitã care m-a purtat în final într-unul dintre saloanele de terapie intensivã ale Spitalului de Urgenþã. Ieºisem doar de câteva ore dintr-o lungã operaþie în care prof. dr. Ioan Lascãr reuºise sã-mi salveze articulaþia unei mâini, tãiatã de cuþitul unui agresor nocturn, când am primit vizita secretarului Înalt PreaFericitului Patriarh Teoctist. Îmi aduce din partea acestuia o ediþie a Bibliei, tipãritã ‚sub îndrumarea ºi cu purtarea de grijã’ a sa, pe a cãrui paginã de gardã pusese, cu scrisu-i înflorit, urmãtoarea dedicaþie: ‚Împãrtãºind suferinþa dvs. ºi a familiei, Vã transmitem binecuvântarea noastrã împreunã cu urãrile de grabnicã însãnãtoºire ºi vestea pascalã: Hristos a Înviat!’ Era, într-adevãr, ajunul Paºtelui ºi Sãptãmâna Patimilor. Înalt Prea Fericitul m-a onorat nu doar cu aceastã ediþie care îmi este nespus de preþioasã, dar a þinut sã-mi transmitã ºi direct urarea, la telefonul mobil al secretarului sãu. Am fost impresionat de faptul cã întâiul Pastor al Bisericii se aplecase cu atenþie ºi cu bunãtate asupra întâmplãrii prin care trecuse modesta mea persoanã. Am simþit în vocea sa din nou cãldura ºi unda de simpatie pe care mi le rezervase de-a lungul sporadicelor întâlniri pe care mi le prilejuiserã îndatoririle gazetãreºti, iar aceasta rãmâne una dintre amintirile cele mai vii ale întâlnirilor mele pãmântene cu cel care vreme de aproape douã decenii s-a aflat la cârma instituþiei care gestioneazã credinþa ºi speranþa la români. Patriarhul Teoctist a traversat poate cea mai dificilã perioadã din istoria bisericii. A fost ales Patriarh pe vremea când, în elanul sãu arhitectonic, Ceauºescu nu se mai împiedica nici de biserici când era sã-ºi punã în operã planurile megalome. Teoctist a fost acuzat cã nu s-ar fi opus suficient acestui delir. E foarte uºor sã acuzi un om aflat între ciocanul puterii comuniste ºi nicovala credinþei. În tãcere, cu discreþia care l-a caracterizat, a fãcut multe pentru bisericã în acele vremuri ºi mai numeroase au fost lãcaºurile de cult pe care le-a salvat, decât cele care au cãzut sub ºenilele buldozerelor. Teoctist a mai reuºit sã þinã unitã biserica într-o vreme în care efluviile democratice erau cât pe ce sã o nãruie. ªi-a dorit, mai mult ca orice, sã apuce clipa în care Capitala va avea Catedrala sa, pe care o meritã, ºi a lucrat pentru asta cu o osârdie greu de imaginat la un om care-ºi nesocotea vârsta ºi limitele biologice. N-a apucat, din pãcate, nici mãcar sã-i vadã pusã piatra de temelie. A apucat însã sã se mândreascã cu faptul cã una dintre instituþiile cele mai respectate ºi în care românii au cea mai mare încredere este biserica. Mãcar pentru asta Teoctist a putut sã petreacã spre cealaltã lume, cea a îndurãrii ºi a bunãtãþii fãrã regrete. Chiar dacã rãdãcinile sale erau puternice ºi îi susþineau un lãcaº al sufletului fãcut parcã sã sfideze timpul, Teoctist s-a petrecut, iatã, dintre noi, lãsându-ne legãmântul sãu de credinþã ºi speranþã.
Titlu: Amurgul liberal?
Nr Editie: 2029 Data: Saturday 18 August 2007
Data de 10 septembrie planeazã, ca o ameninþare, asupra liberalilor. Isoria pare sã se repete la indigo ºi iatã, precum a fost cazul þãraniºtilor cã paradisul ºi infernul sunt despãrþite doar de un pas! În ciclul electoral 1997 – 2000, scena politicã a fost dominatã de þãrãniºti. Aceºtia veneau nu atât cu merite politice reale, cât pe coama valului generat de personalitatea lui Corneliu Coposu ºi îngrijorarea cercurilor de putere internaþionale cã o nouã guvernare social-democratã n-ar face decât sã întoarcã fantoma neo-comunismului ºi sã-i dea consistenþã realã. Convenþia Democratã, realizatã mai mult sub presiunea donatorilor internaþionali, a câºtigat alegerile parlamentare, asupra modului în care s-au derulat cele prezidenþiale planând ºi azi o serie de nelãmuriri. ªi pentru cã liberalii fuseserã adunaþi laolaltã, cu chiu cu vai, din cioburile în care se spãrseserã dupã guvernarea lui Stolojan, n-a mai rãmas, candidat la funcþia de lider, decât partidul domnului Diaconescu. ªi al domnului Ciumara, ºi al domnului Spineanu. ªi al domnului Mureºan. ªi al domnului Sârbu (Radu). ªi al altor domni, cu ifose de þãrãniºti din tatã-n fiu pe care, iatã, istoria i-a ºi trecut la capitolul „ºi alþii”. Lipsa de pregãtire, incompetenþa, diletantismul ºi-au pus din plin amprenta pe o guvernare care n-a fãcut altceva decât sã se prãbuºeascã, de la început pânã la sfãrºit. Dacã cineva ar fi emis, în 1997, idea cã doar peste trei ani þãrãniºtii nu vor mai intra în Parlament, ar fi fost lapidat în piaþa publicã. ªi, totuºi, aºa s-a întâmplat. Liberalii s-au salvat pe ultima sutã, lepãdându-se de Emil, iar democraþii au trãit emoþiile finalului lipsit de glorie al liderului lor istoric. Alianþa DA s-a nãscut, în linii mari, pe aceeaºi formulã algebricã a Convenþiei Democrate: cea în care 1+1 poate sã dea 3, sau chiar 4. Depinde de context ºi de influenþe. De data aceasta liberalii intrau în joc pe post de favoriþi, democraþii trebuind sã se mulþumeascã cu rolul de outsideri. Cu entuziasm popular, cu resentimente faþã de foºtii guvernanþi, cu ajutor discret de unde trebuie, Alianþa a ajuns într-o poziþie din care Traian Bãsescu a reuºit sã forþeze lucrurile în aºa fel încât sã o facã câºtigãtoare. Partenerul Tãriceanu a devenit premier, o droaie de liberali de mâna a doua au devenit miniºtri, alþii s-au supãrat cã n-au devenit ºi ºi-au fãcut alt partid. Oricum, aflaþi în capul mesei, liberalii ºi-au fãcut partea leului din tot ce se putea împãrþi. Inclusiv din notorietate. Au fãcut -ºi o fac de parcã s-ar afla unde se aflã pentru totdeauna. Iatã, însã, cã li s-a arãtat pisica. Pisica moþiunii. Cea care n-ar fi exclus sã-i scoatã din scenã definitiv ºi sã-i adauge, mai curând decât s-ar aºtepta, pe lista cu „ºi alþii”.
Titlu: Premierul Geoanã
Nr Editie: 2030 Data: Monday 20 August 2007
Mircea Geoanã trage nãdejdea cã de data asta va fi premier. A mai „candidat” odatã, în tandem cu Adrian Nãstase. Dacã fostul sãu ºef de Guvern ar fi reuºit sã treacã hopul alegerilor ºi sã se instaleze la Cotroceni, Geoanã ar fi devenit aproape automat prim ministru. Cred cã vreo sãptãmânã, dupã alegerile legislative din 2004, s-a ºi vãzut într-o astfel de posturã. ªi cred cã atunci a fost unul dintre cei mai înfocaþi susþinãtori ai lui Nãstase, dând probabil ºi acatiste pentru ca acesta sã-l batã pe Bãsescu. N-a fost sã fie. De ce n-ar fi acum? Condiþiile par mai prilelnice ca oricând. Aruncat brutal în opoziþie de Bãsescu, partidul lui Mircea Geoanã s-a trezit cã este în situaþia de a determina decisiv unele dintre acþiunile guvernului. Cã este mai comod ºi mai lipsit de riscuri sã asiºti greºelile Puterii, sã le sancþionezi prompt ºi sã câºtigi puncte ºi procente de pe urma combativitãþii scutite de rãspundere. De la aruncarea peste bord a democraþilor, poziþia social-democraþilor s-a întãrit pânã la a fi consideraþi co-pãrtaºi la deciziile unui Exacutiv mai vulnerabil ca oricând ºi, prin umare, mai dispus ca oricând la concesii pentru a pãstra susþinerea tacitã a celui mai important partid de opoziþie. Pentru PSD situaþia actualã este cea mai confortabilã dintre câte ºi-ar fi putut dori. Sã n-ai obligaþii dar sã primeºti în schimb favoruri ºi satisfacþii pentru clientela politicã, ce ºi-ar putea dori mai mult o formaþiune politicã, pe la mijlocul ciclului electoral? Confortul acesta are, însã, un preþ. ªi acest preþ este sentimentul pe care-l induce electoratului propriu, stabil, ideea „coabitãrii” cu o formaþiune politicã ce pânã mai ieri beºtelea dur partidul fost de guvernãmânt pentru toate pãcatele reale sau imaginate. Sentimentul trãdãrii „nobilelor idealuri” ale social-democraþiei în general, ºi ale stângii în special, poate deveni dezastruos, mai ales când dreapta îþi împrumutã sau îþi furã de-a dreptul metodele. Cred cã acesta a fost impulsul care, la Bran, i-a scos din letargie pe pesediºti, impunându-le o mãsurã drasticã, ce le stricã tot confortul. Dar le dã ºi prilejul sã încerce sã ajungã la putere pe o cale mai lesnicioasã decât printr-o majoritate electoralã. Geoanã vrea sã fie premier. Este ºi firesc sã vrea. Mai rãmâne de vãzut doar cum îºi va putea atinge acest obiectiv, atâta timp cât la Cotroceni se aflã cel care i-a mai luat odatã din faþã „prãjitura”.
Titlu: Pasajele peste nimic
Nr Editie: 2031 Data: Tuesday 21 August 2007
Sãptamâna trecutã primul ministru ºi-a rupt o bucatã bunã din preþiosul sãu timp pentru a participa la inaugurarea primului pasaj de la Bãneasa. A dat chiar ºi câteva indicaþii preþioase referitoare la finalizarea lucrãrii, insistând asupra necesitãþii ca cel d-al doilea pasaj aflat în lucru sã fie ºi el dat în folosinþã cât mai curând posibi. În treacãt, premierul a pomenit ºi despre cel de-al treilea pasaj, care mãcar n-ar trebui sã încurce prea mult traficul la summit-ul NATO din primãvara anului viitor. Mulþumirea oficialilor cã, în sfârºit, traficul începe sã se fluidizeze în zona Bãneasa, mi-aduce aminte de bancul cu evreul care s-a dus la rabin sã se plângã cã nu mai poate trãi într-o singurã camerã cu numeroasa lui familie. Rabinul l-a sfãtuit, paradoxal, sã bage ºi porcul în casã. La urmãtoarea întâlnire, evreul s-a declarat total depãºit de situaþie. „Ia scoate acum porcul ºi ai sã vezi cât de bine e!” – i-a dat rabinul ultima indicaþie. ªi cea mai preþioasã. Cam aºa este ºi cu pasajele astea de la Bãneasa. Cineva ne considerã o þarã de idioþi atunci când constatã cu nedisimulatã satisfacþie ca lucrurile se îmbunãtãþesc. Pãi ele s-au înrãutãþit atunci când Primãria ºi Guvernul ne-au bãgat în casã porcul construcþiei celor douã pasaje. Pânã sã înceapã lucrãrile se circula relativ decent. Dupã ce vor fi date în folosinþã ambele, se va circula ca ºi înainte. Dar cu preþul multor milioane de euro aruncate pentru douã pasaje, inutile din punctul de vedere al traficului general. Ele nu trec peste nici o intersecþie. Unicul lor rol este sã fluidizeze accesul dinspre marile complexe comerciale din Bãneasa. Un interes, deocamdatã, strict privat! S-ar putea spune cã aceste douã pasaje s-au fãcut la comanda complexului rezidenþial, pe banii statului. Altfel, nici nu se poate înþelege „prevederea” de care s-a dat dovadã, construcþia pasajelor demarând odatã cu celelalte lucrãri din Bãneasa. În schimb, singurul pasaj de utilitate generalã ºi de o acutã actualitate, cel de la intersecþia cu Ion Ionescu De la Brad, a fost amânat sã înceapã taman la Summit. Urgenþa întâia a reprzentat-o necesitatea ca înalþii oaspeþi ce vor veni la Summit sã traverseze cele douã pasaje peste nimic ºi sã vadã ce mândreþe de investiþie privatã se înalþã pe fostele terenuri ale Institutului Agronomic. Deºi mânãria la niveluri foarte înalte este vizibilã cu ochiul liber, cei care au montat-o nu pregetã sã ne ia de fraieri ºi sã ne prosteascã, demonstrându-ne grija lor faþã de interesul general. Cã acesta trece, întâmplãtor, prin buzunarele celui particular, poate sau nu sã fie o simplã întâmplare.
Titlu: Rãpirea copiilor lui Hayssam
Nr Editie: 2014 Data: Wednesday 22 August 2007
Hãrþuirea copiilor lui Hayssam, pe motiv cã poliþiºtii ºi agenþii noºtri secreþi s-au dovedit a fi niºte idioþi neînstare sã se þinã mãcar pe urmele unui infractor (asta în cel mai bun caz, existând ºi situaþia în care au fost inteligenþi dar necinstiþi) este un act descalificant pentru autoritãþile române.
Se ajunge, practic, la un soi inedit de „lege a Talionului”, în care la luarea de ostatici se rãspunde cu aceeaºi monedã: cei ºapte copii ai sirianului sunt reþinuþi ostatici în România. De ce? Cine ºtie? Poate pentru cã alþi idioþi îºi închipuie cã astfel, cuprins de remuºcãri ºi de dorul de progenituri, Hayssam va reveni în þarã ºi se va preda celor care l-au scãpat din mâini cu asemenea uºurinþã.
Instanþa a procedat corect, declarând cã copii au dreptul sã meargã sã-ºi întâlneascã tatãl, indiferent de statutul acestuia. Cã ei nu pot fi fãcuþi ostatici, pentru a plãti vina pãrintelui lor. Alte autoritãþi - între care, culmea, ºi cea a Copilului - se opun, cãutând tot felul de chichiþe pentru a bloca plecarea familiei. Este o mãsurã nu doar neeuropeanã, ci ºi complet în afara bunului simþ.
Ea devine un reflex totalitar, demonstrând cât de trainice sunt unele obiºnuinþe. Sistemul totalitar a fost un maestru al acestui procedeu, practicat pe scarã largã. Eram, cu toþii, ostaticii sistemului, iar dacã cineva îndrãznea ºi reuºea sã evadeze, atunci, pentru aceastã faptã plãteau pãrinþii, fii, rudele ºi chiar prietenii. Ceva din aceastã gândire persistã încã la unii dintre compatrioþii noºtri care sperã sã repare o eroare printr-un abuz.
Cazul Hayssam este departe de a fi lãmurit. Nu pentru cã nu s-a putut. Ci pentru cã nu s-a vrut. Este tot mai evident faptul cã el a fost marcat de complicitãþi incredibile ºi de interese nici mãcar mascate. Nesãbuita sa aventurã teroristã a angrenat personaje ºi instituþii de la care se aºteaptã un cu totul alt comportament. Nu existã, limpede, dorinþa de a clarifica chestiunea. Existã însã, în mod vãdit, preocuparea de a da impresia cã se vrea, dar nu se poate. Nici mãcar cu preþul „rãpirii” familiei acestuia.
Titlu: Democratul Gigi
Nr Editie: 2015 Data: Thursday 23 August 2007
Becali e obsedat, precum „naºii” mafioþi, de respect! Respectul constituie pentru el valoarea fundamentalã a relaþiilor interumane. Mã respecþi - îþi dau ºi haina de pe mine, nu doar cei 400.000 de euro -. Nu mã respecþi - te dau jos din avionul care vine de la Cluj - cam aºa s-ar putea rezuma conflictul sãu recent cu naºul ºi antrenorul echipei pe care o finanþeazã.
Parcã niciodatã pânã acum Becali nu ºi-a dezvãluit filosofia de viaþã ca acum. Filosofie bazatã pe faptul cã, dacã plãteºti, poþi cere orice. „Lui Oli îi spuneam: uite bã, asta e echipa! ªi Oli mã asculta!” – declara finanþatorul, punând semnul egal între competenþa antrenorului ºi capacitatea de a pune în aplicare indicaþiile ºefului.
În fond, nimic nou în teoria ºi practica pe care ni le propune Becali. Ele se extrag din stilul totalitar, unde doar banii erau înlocuiþi de putere. Deþinãtorii puterii aveau dreptul sã cearã ascultare deplinã ºi urmarea neabãtutã a indicaþiilor preþioase. Deþinãtorii puterii se bucurau, automat, ºi de prezumþia de competenþã. Sunt ºef pentru cã sunt deºtept - nu sunt deºtept pentru cã am devenit ºef.
Becali se considerã deºtept ºi competent pentru cã odatã cu banii (fãcuþi –ironie a soartei - împreunã cu Hagi!) a dobândit puterea de a-i face pe cei pe care-i plãteºte sã-l asculte. Sã fie convinºi de competenþa lui! Sã-i aplic indicaþiile.
Potrivit teoriei sale, un antrenor este suficient de bun dacã face ce-i spune el. Dacã nu, e prost ºi-l dã afarã. A ºi fãcut-o cu vreo duzinã de antrenori, pânã acum. Pentru cã Becali nu este doar deºtept: e ºi hoþ! Tot de la comuniºtii pe care-i înjurã pe unde apucã, a învãþat sã nu-ºi asume rãspunderea erorilor.
Indicaþiile sale sunt strãlucite, în caz de succes, dar prost înþelese ºi prost aplicate, în caz de eºec. ªeful rãmâne întotdeauna deasupra acestor lucruri. ªi are întotdeauna dreptate.
Nu m-ar deranja aceste lucruri dacã Becali s-ar rezuma la fotbal. El se crede, însã, politician. Or, în politicã, ce altceva poate aduce unul ca el, decât lipsã de respect faþã de lege ºi instaurarea domniei bunului plac. De la cei pe care-i plãteºte direct, ºi pânã la cei pe care – Doamne fereºte! – ar putea ajunge sã-i ºi guverneze într-o zi. Parcã-l vãd chemându-l la el pe premier ºi spunându-i: aºa-mi faci echipa! Cu ãºtia! Dacã nu, te dau afarã!”…
Titlu: Confiscarea istoriei
Nr Editie: 2015 Data: Friday 24 August 2007
Conform tehnicii atât de ingenios disecate de Orwell în al sãu „1984”, comuniºtii au reuºit performanþa de a rescrie permanent istoria, în viziunea convenabilã lor. Cu sprijinul istoricilor obedienþi, ei au mistificat continuu faptele, falsificând evenimente care de cele mai multe ori aveau doar o vagã legaturã cu realitatea. Unul dintre acestea a fost „insurecþia” de la 23 august 1944. Atunci, în urmã cu 63 de ani, a avut loc o loviturã de palat în urma cãreia regele, în înþelegere cu reprezentanþi ai partidelor, între care ºi comuniºtii, l-a arestat pe Antonescu, cãruia i s-a întins o cursã, ºi a declarat întoarcerea armelor împotriva fostului aliat. A fost o miºcare faþã de care nu exista o alternativã, în condiþiile în care tãvãlugul sovietic stãtea sã se pravaleascã asupra României, cu tot riscul de a confirma încã odatã incapacitatea noastrã financiarã de a fi un partener credibil, pentru care plãtim ºi astãzi tribut moral. Antonescu însuºi ar fi procedat la o soluþie asemãnãtoare, poate mai demnã, dacã ar fi avut rãgazul sã-ºi punã în aplicare planurile. Nu l-a avut. ªi astfel, mareºalul, în loc sã împãrtãºeascã soarta omologului sãu finlandez, Mannerheim, acopeit de onoruri de chiar cei împotriva cãrora luptase, a sfârºit prin a fi împuºcat de proprii sãi concetãþeni, la comanda fermã a lui Stalin. Istoria are însã regulile ei. Nu lasã loc pentru „dacã” ºi „poate”. Este cert însã cã ceea ce s-a întâmplat la 23 august 1944 a scutit maºina de rãzboi sovieticã de jertfe ºi cheltuieli însemnate, trecute în contul nostru ca aliaþi doar pânã la socoteala finalã.Variantele succesive de reconstruire a momentului istoric au evoluat pânã la imaginea idilicã a unui partid comunist neînfricat care, cãlare pe un cal alb, a îngenuncheat tirania antonescianã ºi a deschis drumul, larg, armatei roºii eliberatoare. Eliberatoare de ce, nu s-a precizat niciodatã. Rolul regelui ºi al partidelor istorice a scãzut continuu pânã la a rãmâne simpli figuranþi în fresca dedicatã „insurecþiei populare antifascistã ºi anticapitalistã” – daca reþin bine formularea. Ca de obicei, poporul a fost mai puþin sensibil la esenþã ºi nuanþe.A fost însã sensibil la recuzita prin care comuniºtii au fãcut din aniversare un spectacol omagial, dotat cu toatã recuzita: defilare, care alegorice, eroi ai muncii ºi, în final, aºteptaþii îndelung crenvurºti ºi mititei, însoþiþi de berea aferentã, regal culinar la care visam cu nerãbdare, preþ de un an, masele largi de oameni ai muncii. În memoria colectivã probabil cã acesta rãmâne elementul principal de referinþã al marii sãrbãtori comuniste, realizatã prin obiºnuitul procedeu al confiscãrii.
Titlu: O lege întârziatã…
Nr Editie: 2016 Data: Saturday 25 August 2007
La Ministerul Justiþiei a avut loc o conferinþã de presã referitoare la proiectul de lege privind ºtergerea condamnãrilor cu caracter politic ºi a mãsurilor administrative asimilate acestora, pronunþate în perioada martie 1945-decembrie 1989.
Am citit anunþul de douã ori, nevenindu-mi sã cred: cum adicã, dupã 17 ani abia, Ministerul se gândeºte sã anuleze una dintre cele mai mari nedreptãþi fãcute oamenilor? A fost nevoie de 17 ani ca cineva sã realizeze enormitatea acestei situaþii: oameni condamnaþi pe nedrept, au trebuit sã aºtepte pânã acum o simplã reparaþie moralã - sã li se ºteargã din cazier consemnãrile infamante?
Îmi vine în minte o scenã din copilãrie: pe strada mare a orãºelului de la graniþele cu Ungaria ºi cu Iugoslavia lui Tito, o coloanã de oameni târând dupã ei bagaje, mânaþi din urmã de miliþieni. La un moment dat, din grup s-a desprins un bãrbat care s-a repezit ºi m-a luat în braþe, plângând. Miliþienii l-au smuls brutal din îmbrãþiºare ºi l-au readus în coloanã, urmãrit de feþele pline de lacrimile mamei ºi mãtuºilor mele. Era unchiul Sandu. Fusese trimis de stat, dupã preluarea Basarabiei, în 1919, undeva pe lângã Cahul, ca jandarm. Era cãsãtorit cu una dintre mãtuºile mele, care l-a urmat în calvarul pe care avea sã-l suporte, deportat în Bãrãgan. Pentru vina de a fi fost unealtã a regimului bughezo-moºieresc.
Alãturi de el, în trenul de marfã care avea sã-i poarte cale de o sãptãmânã, spre Feleºti, au fost înghesuite alte familii, de chiaburi – termen nu prea cunoscut în Banat, unde cine muncea era înstãrit, iar cine nu, era sãrãcan.
Unchiul Sandu a stat mai bine de 10 ani în Bãrãgan, fãrã sã ºtie prea bine ce ispãºea. Când a revenit acasã, era un om distrus. Fiindcã a fost deportat, n-a mai gãsit de lucru decât la munci brute, grele, care l-au topit pur ºi simplu. Mãtuºa mea a purtat toatã viaþa ºi ea stigmatul deportãrii, neavând nici mãcar pensie. Ca ei au fost mii, sute de mii. Oameni care au suferit mai mult sau mai puþin, dar întotdeauna pe nedrept. Oameni cãrora condamnãrile le-au întors viaþa, i-au pierdut sensul. Câþi au mai rãmas pânã astãzi, sã se poatã bucura de iniþiativa întâziatã a ministrului? Cred cã destul de puþini. ªi care, poate, nici nu vor mai avea puterea sã se bucure de reparaþia moralã pe care o poate constitui aceastã lege întârziatã, în vâltoarea bãtãliilor politice fãrã sens ºi a mizelor derizorii.
Titlu: Pisica pe acoperiºul fierbinte
Nr Editie: 2017 Data: Monday 27 August 2007
Mai sunt doar 13 zile pânã la termenul fatidic pe care PSD-ul l-a dat guvernului Tãriceanu, pe care l-a lãsat brusc din braþe: fix pe 10 septembrie, bãieþii d-lui Geoanã vor depune la Parlament moþiunea de cenzurã în care vor fi enumerate toate pãcatele capitale de care au dat dovadã guvernele conduse de copreºedintele Alianþei DA. Tãriceanu va da socotealã ºi pentru ce-a guvernat împreunã cu democraþii, cu maghiarii ºi conservatorii, ºi pentru ce-a guvernat fãrã aceºtia, sau doar fãrã unii dintre ei. Povestea acestui guvern este una de telenovelã: a apãrut ca prin minune, exact în momentul în care PSD-ul se pregãtea sã concubineze cu preºedintele Bãsescu. Acesta, perfid, i-a ademenit pe maghiari ºi pe conservatori ºi i-a fãcut cadou lui Tãriceanu ºefia unui guvern fãcut în pripã, cu oameni (ºi femei) de strânsurã, sã prindã trenul de 27 decembrie ºi sã poatã pune pe tapet cota unicã de impozitare. Cã guvernul era slab ºi improvizat s-a vãzut încã de la audieri, când o domniºoarã creditatã de Bãsescu cu integrarea europeanã, n-a ºtiut cu ce se mãnâncã aceasta ºi a fugit ruºinatã acasã. S-a mai vãzut, în scurt timp, cã democraþii, deºi piua a doua, ºi-au cam luat partea leului din portofolii. La fel ºi conservatorii, care au avut avantajul ºantajului procentual ºi s-au ales cu cel mai mãnos minister, ºi cu un vicepremier, printre altele. Zgâlþâit de inundaþii, de aviarã ºi de opoziþie, guvernul a mãrºãluit pânã când, la finele lui 2006, conservatorii l-au abandonat, grijulii sã nu se uzeze sau sã se corodeze la guvernare. ªase luni mai târziu, contrele sistematice ale democraþilor au fost rezolvate printr-o restructurare-surprizã care îi arunca afarã, pur ºi simplu, spre stupoarea generalã. Pe fondul conflictului tot mai ascuþit dintre palate a venit suspendarea preºedintelui ºi referendumul, catastrofal gestionat de adversarii acestuia. A avut, totuºi, un merit acest exerciþiu: a structurat cea mai eterogenã alianþã posibilã: ungurii cu România Mare, liberalii cu pesediºtii-contra democraþilor fideli preºedintelui lor. Alianþa mai mult sau mai puþin ascunsã cu PSD-ul a dat Guvernului suportul necesar pentru a rãmâne pe poziþie, în ciuda susþinerii minoritare. Susþinere plãtitã în secret cu funcþii din eºaloanele doi ºi trei ale administraþiei pentru clientela social-democratã.
Iatã însã cã s-a întâmplat cã Geoanã ºi ai sãi sã realizeze cã în felul acesta îºi pierd ºi bruma de susþinãtori rãmaºi ºi cã fãrã un exerciþiu de arãtare a muºchilor pot sã aibã probleme. Aºa s-a nãscut, aproape spontan, pe negândite chiar, ideea moþiunii. Entuziasmul a cenzurat raþiunea ºi oamenii au început sã se dumireascã abia când bãtrânul ºaman al tribului i-a întrebat: ºi dupã aia ce faceþi? Chiar? Ce va face PSD-ul dacã-i iese? Va fi Mircea Geoanã premier în ciuda lui Bãsescu? Cum? Sau totul se va rezolva decent, prin vot secret: rãmâne cum am stabilit! Doar nu vreþi sã dãm de beleaua anticipatelor?
Titlu: Polarizarea liberalã
Nr Editie: 2018 Data: Tuesday 28 August 2007
Un politician altminteri realist ºi pe fazã, dar aflat cam într-o derivã din care nu-l mai poate scoate decât senzaþionalul – este vorba despre Valeriu Stoica – lanseazã o ipotezã ce meritã tratatã cu atenþie: ºi anume cã PNL-ul va dispãrea de pe scena politicã la viitoarele alegeri. ªi cã unul dintre motive îl constituie faptul cã „artizanul” moþiunii de cenzurã ce ar urma sã-l elimine pe Tãriceanu de la guvernare este nimeni altul decât Dinu Patriciu, care ar lucra mânã în mânã cu PSD-ul la aceastã piesã de teatru. Sã facem un mic recurs la istorie: Dinu Patriciu s-a remarcat, în tabãra liberalã, printr-o gândire originalã, ieºitã din tiparele fundametalismului ideologic. Asta l-a ºi adus în conflict, încã de la începuturi, cu „aripa maturã” a PNL-ului de care s-a despãrþit rapid luând cu el noua gardã de liberali. Pe fondul nenumãratelor schisme de anii ’90, Patriciu a avut îndrãzneala sã gândeascã ºi sã punã în funcþiune o alianþã „contra naturii”, formând prima construcþie de acest gen, care, în guvernul Roman introducea participanþi liberali, agrarieni ºi ecologiºti, alãturi de FSN. A fost o tentativã care n-a rezistat presiunilor exterioare, dar a prefigurat intrarea la guvernare a celorlalþi liberali, în mandatul lui Stolojan. Cã acestora le-a cam fost fatalã aceastã cooperare, s-a vãzut la alegerile din 1992, când Câmpeanu n-a mai intrat în parlament. La rândul sãu, Stoica a înþeles mai bine decât colegii sãi cursul evenimentelor, când în 2000 a renunþat la sprijinirea lui Emil Constantinescu pentru un nou mandat ºi a lansat PNL-ul în alegeri pe cont propriu, provocând decesul parlamentar al þãrãniºtilor. A fost un gest controversat, dar care a salvat liberalismul de la extincþie. Între Stoica ºi Patriciu, politicieni de cam aceeaºi facturã, a existat, sistematic, o fracturã transformatã îm antagonism. Un antagonism care, la preluarea conducerii partidului de cãtre Tãriceanu, l-a scos complet din joc pe Stoica, forþându-l sã se alãture unei facþiuni fãrã viitor. Dacã PNL-ul lui Patriciu va dispãrea de pe scena politicã, în nici un caz nu va fi PLD-ul lui Stolojan cel care-i va lua locul. Servitutea liberalã faþã de Patriciu poate fi la fel de nocivã ºi de contra productivã ca ºi cea democrat-liberalã faþã de Bãsescu. Sunt cei doi poli cu încãrcãturi electrice diferite ai actualului moment politic, condamnat la respingerea reciprocã a forþelor care au pretenþia unei reprezentãri exclusive a unui curent important, dar tot mai lipsit de valoare.
Titlu: Outsiderul Dinu
Nr Editie: 2019 Data: Wednesday 29 August 2007
Dacã cineva ar fi avut, încã din 1990, ideea sã facã un top al celor mai bogaþi români – un Top (mãcar) 50, în nici un caz 300 – pe o asemenea listã Dinu Patriciu n-ar fi avut cum sã figureze, banii strânºi din meditaþiile pentru admiterea la arhitecturã calificându-l, cel mult, printre cei care aveau dreptul sã se înscrie pentru o Dacie. În schimb ar fi figurat un Iosif Constantin Drãgan, de o viaþã în capitalism, unde a adunat o avere impresionantã; ar fi figurat ºi Ion Þiriac, cu ce câºtigase din manageriatul sportiv – tenis ºi nataþie. Ar mai fi figurat, poate, Dan Voiculescu, prin asociatul sãu Fuad Sanbar din Liban sau din Cipru; poate ºi George Pãunescu, pe baza banilor adunaþi în alimentaþia publicã de fratele sãu Viorel; sau proaspãt repatriatul Ion Raþiu, cu tipografia adusã pe banii sãi pentru a-ºi edita „Cotidianul”. 17 ani mai târziu, cu excepþia lui Ion Raþiu, posibilii protagoniºti ai primii ediþii se aflã la locuri de cinste în TOP 300. Averile au sporit exponenþial, propulsându-i în elita bogãþiei mondiale. Un veritabil record, dacã ne gândim cã doar cu 17 ani în urmã, România era þara egalitãþii aproape perfecte (în jos) a membrilor sãi. Cum se face cã, pe ultima sutã a competiþiei, un outsider – Dinu Patriciu – împietreºte asistenþa cu un finiº de zile mari, lasându-i la mare distanþã ºi pe Drãgan, ºi pe Þiriac, primii români care cocheteazã cu miliardul de dolari sau de euro? Întrebat, Patriciu ar rãspunde: sunt omul potrivit ºi m-am aflat la locul potrivit! Ceea ce este perfect adevãrat. Spre deosebire de alþi pretendenþi la un loc mai bun sub soarele bogaþilor, Patriciu a ºtiut când sã se debaraseze de balastul politic ºi sã se concentreze pe afaceri. A fost momentul 1997-1998, când liderul liberal aproape cã dispãruse de pe radarul politicii. A mai fost momentul 2003, când a avut forþa sã renunþe la politicã pentru afaceri. Au fost decizii corecte care, îmbinate cu ºtiinþa – sau intuiþia? – de a face afaceri bune l-au propulsat pânã în vârful piramidei. De la înãlþimea celor 2 miliarde, Dinu Patriciu poate privi cu mai multã liniºte ºi spre politicã, ºi spre afaceri, ºi chiar spre prietenii sãi de la Parchet. Desprins în câºtigãtor, îºi însoþeºte succesul de o importantã miºcare pe tabla de ºah a politicii globale pe care petrolul poate genera manevre neaºteptate.
Titlu: Experimentul "Blaga"
Nr Editie: 2020 Data: Thursday 30 August 2007
Ce l-o fi apucat pe Vasile Blaga sã le vorbeascã femeilor democrate de la Costineºti tocmai despre prostituþie, nu ºtim. O fi având dânsul ceva pe suflet. Cert este cã a abordat subiectul plin de compasiune ºi de înþelegere faþã de viaþa tot mai grea a slujitoarelor celei mai vechi profesii din lume, lipsite de asigurãri sociale, de o protecþie oareºcare ºi cu perspectiva ºomajului în faþa concurenþei tot mai acerbe de pe piaþa europeanã.
Desigur cã existã o nuanþã polemicã în aceastã abordare ºi nu putem sã nu ne gândim la faptul cã fostul ministru de Interne pune aceastã situaþie pe seama incapacitãþii actualului guvern, liberalo-maghiar, de a gestiona problemele majore ale actualitãþii. ªi pentru ca tragerea spuzei pe turta proprie sã fie completã, secretarul general al democraþilor a þinut sã reaminteascã faptul cã, el personal, pregãtise deja o lege în acest sens ºi cã numai lãcomia de putere a partenerilor liberali, care i-au aruncat în afara guvernãrii, a fãcut ca România sã aibã astãzi o problemã în plus, un loc de una în minus.
Legalizarea prostituþiei este o temã dragã politicienilor români de toate culorile. Încã în zorii democraþiei s-au fãcut auzite vocile care au pledat în favoarea acestei soluþii, iar demersurile n-au încetat aproape niciodatã. Dincolo de rezervele de ordin moral ale unor categorii de populaþie, legalizarea prostituþiei este un subiect popular ºi cu o mare dozã de acceptare.
Fenomenul trebuie privit cu realism ºi fãrã false pudori, ºi oricât de restrictivã ar fi legislaþia din domeniu, aceasta nu va putea sã împiedice funcþionarea ºi proliferarea fenomenului care se bazeazã pe o regulã fundamentalã a pieþii: cererea ºi oferta. Din motive pe care n-are rost sã le înºirãm aici, cererea ‚sexului liber’ este o realitate în creºtere, pe care o accentueazã condiþia noastrã de þarã cu pretenþii turistice. Sexul românesc e un brand, ºi acest brand face posibilã utilizarea sa atât în scopul reglementãrii situaþiei legale a unei categorii de persoane (statut, protecþie socialã), cât ºi a dreptului statului de a se constitui parte pe cifra de afaceri, care nu este deloc de neglijat. Un buget mereu în suferinþã ar putea avea un beneficiu real de pe urma reglementãrii, fãrã sã mai vorbim de faptul cã toate imponderabilele fenomenului vor putea fi în acest fel controlate ºi stãpânite, altfel decât printr-o represiune formalã ºi ineficientã.
Evident cã trebuie avutã în vedere ºi perspectiva europeanã asupra problemei. Ceea ce nu înseamnã cã nu putem contribui creator la perfecþionarea abordãrii, mãcar printr-un experiment - pilot. Experimentul ‚Blaga’.
Titlu: "Cei mai cãutaþi": dã Doamne sã nu-i gãsim!
Nr Editie: 2028 Data: Friday 17 August 2007
Poliþia Românã are ºi ea o rubricã de „most wanted” – cei mai cãutaþi infractori, dispãruþi înainte sau dupã ce au fost condamnaþi. Spre deosebire de americani, poliþiºtii români nu pun premii sau recompense pe capul dispãruþilor. Îi fac doar de râs, punându-le fotografia pe un site ºi spunând ce e cu ei. În aceste condiþii nu este de mirare cã acestã rubricã devine mai degrabã un soi de top al VIP-urilor, decât un apel cetãþenesc la respectarea legii. Cred cã în felul acesta îl iau ºi cei urmariþi, care, pe acolo pe unde s-au oploºit, nu prea îºi fac probleme. Ba, unii dintre ei mai dau telefoane în direct pe la talk-show-uri sau se distreazã scriind scrisori procurorilor. Culmea este cã, din cei cam 30 de „most wanted”, 9 sunt binecunoscuþi publicului, datoritã popularizãrii intensive pe care le-a fãcut-o mass media. Hai sã-i trecem puþin în revistã ºi sã vedem dacã despre unii dintre ei memoria colectivã a mai pãstrat vreun amãnunt. Printre cei mai „noi” se numãrã Omar Hayssam ºi Mihai Necolaiciuc. Primul, om de afaceri cu relaþii politice sus puse, a avut proasta inspiraþie sã monteze o rãpire de junaliºti pentru a scoate niºte bani din þarã, rãpire care i-a scãpat de sub control. Asupra lui planeazã cea mai gravã acuzaþie, cea de terorism, iar cazul sãu e departe de a fi lãmurit. Cãutat fãrã vlagã de autoritãþi, el trãieºte bine mersi, pe undeva prin Siria, unde vacanþa asta ºi-o va petrece în prezenþa familiei. Mihai Necolaiciuc, deþinãtor al unor importante decoraþii, a devalizat sistematic CFR-ul sub oblãduirea câtorva miniºtri ai transporturilor. A dispãrut înainte de a fi deferit justiþiei ºi trãieºte ºi el, bine mersi, pe undeva prin Austria. Tot pe acolo îºi duce veacul ºi Severin Tcaciuc, cel care ºi-a bãtut joc de poliþiºtii care îl urmãreau, trecând graniþa pe sub nasul lor. Peste cazul „Bucurenciu” s-a ºternut praful. Omul cu o jumãtate de milion de dolari în portbagaj, furaþi de o echipã de interlopi cu conexiuni în poliþie, face plajã de câþiva ani buni prin Republica Dominicanã. Bivolaru, Gregorian, a gãsit adãpost în Suedia, unde e considerat persecutat de autoritãþile române, de sub al cãror nas a dispãrut ºi el extrem de uºor. Nicolae Popa a fost administratorul personal al lui Vântu, omul care scotea banii de la FNI ºi-i ducea unde trebuie. E în Suedia, ca ºi Bivolaru, unde are un buisness ºi unde nimeni nu-l mai întreabã de sãnãtate. Despre Leonoda Teohari, lumea a uitat cu desãvârºire. Este unul dintre cei care au devalizat banca Dacia Felix, luând cu uºurinþã suspectã împrumuturi de milioane de dolari pentru proiecte fanteziste care n-au fost niciodatã demarate. κi papã ºi el banii liniºtit, pe undeva prin Franþa, fãrã teama cã cineva îi va putea cere înapoi. Cel mai vechi „dispãrut general” este însã fostul membru CADA, Octavian Popescu, unul dintre artizanii evenimentelor violente din 13 iunie, soldate cu incendierea sediului Poliþiei ºi furtul armelor din depozite. A fãcut „paºi” înainte ca generalul Voinea ºi cei care s-au fãcut cã ancheteazã dosarul (rãmas doar al Mineriadei) sã apuce sã se intereseze de soarta lui. Se crede cã s-a stabilit în Elveþia. Cãutaþi. Foarte cãutaþi. Cu o râvnã care te duce cu gândul la zicala: „Dã Doamne sã nu-i gãsim!”Pentru ca abia atunci ar începe complicaþiile.
Titlu: Guvern cu "bulinã roºie"
Nr Editie: 2027 Data: Thursday 16 August 2007
Mircea Geoanã a anunþat data la care se va produce cutremurul care ar putea face sã se prãbuºeascã Guvernul Tãriceanu: 10 septembrie! Este data proiectatei moþiuni de cenzurã pe care o va introduce PSD-ul, pentru a înlãtura „ruºinea” unei guvernãri cu doar 10% bazã de susþinere electoralã. Adevãrul este cã în istoria post decembristã nu s-a mai înregistrat o asemenea curiozitate. De la puþin peste jumãtatea de procentaj obþinutã de Alianþã prin deturnarea de cãtre Traian Bãsescu a maghiarilor ºi conservatorilor de la alianþa iniþialã cu PSD-ul, Guvernul înscãunat în decembrie 2004 a ajuns astãzi sã deþinã sprijinul a doar o zecime din forþele politice active parlamentar. De la ieºirea – forþatã - a democraþilor de la guvernare, PNL-ul stã la Palatul Victoria într-un picior, sprijinindu-se în bastonul maghiar, pentru a exercita „puterea”. Eliminarea democraþilor n-a fost fãcutã la pleznealã: Tãriceanu a primit, într-un fel sau altul, asigurãri de la principalul partid de opziþie, cã nu va fi deranjat în calitatea sa de minoritar. ªi nici n-a fost deranjat pânã acum. Acum, însã, lucrurile au ajuns la un punct de cotiturã. Majoritatea partidelor sunt îngrijorate de scãderile înregistrate în sondaje. Toate îºi pun speranþa în clasica îngrãºare a porcului în ajun. Ajunul fiind, teoretic, finalul lui 2008. Ineficienþa Guvernului, supus unui tir concentrat din aproape toate pãrþile, ridicã însã mari semne de întrebare, legate în special de eficienþa acþiunilor care au în vedere integrarea europeanã. Pentru PSD, momentul este, probabil, cel mai potrivit pentru a da lovitura de graþie aliatului sãu secret: a obþinut satisfacþie (ºi probabil, un plus de sprijin electoral) cu legea pensiilor. Prelungirea aºteptãrii – inclusiv a agoniei actualului guvern – poate deveni contraproductivã. PSD-ul este singurul partid care, iniþiind o moþiune de cenzurã, poate conta pe succesul ei: PD-ul nu va putea sã ocoleascã o decizie pe care nu înceteazã sã o solicite; PRM-ul se descalificã în ochii tot mai puþinului sãu electorat, dacã nu marºeazã. Aºa încât jocurile sunt fãcute! Cu o singurã excepþie: ca nu cumva, pe 10 septembrie, PSD-ul sã nu se rãzgândeascã, în urma unei oferte care – vorba Naºului – nu va putea fi refuzatã. O asemenea eventualitate implicã însã mari riscuri de credibilitate pentru un partid ºi aºa aflat în dificultate de pe urma tranzacþiilor secrete cu puterea. Ce se va întâmpla dupã 10 septembrie, în cazul unui „DA” (adica NU) majoritar? Aproape orice variantã e posibilã: de la alegeri anticipate (destul de puþin probabil) pânã la un guvern de „uniune naþionalã”, în care partidele sã-ºi numeascã o serie de „tehnocraþi”. Dar despre asta vom mai vorbi. Dupã cutremur.
Titlu: Mitocãnie ºi suficienþã în presã
Nr Editie: 2026 Data: Wednesday 15 August 2007
Societatea româneascã de azi are presa pe care o meritã. O presã dupã chipul ºi asemãnarea ei: diversã, polarizatã, agresivã, pãrtinitoare, superficialã, subtilã ºi grobianã, competentã ºi ignorantã. Capabilã sã ofere câte o oglindã fiecãrui segment de populaþie, în care acesta sã se vadã ºi sã se admire aºa cum este. Presa a fost sectorul – pilot al economiei de piaþã în care a pãºit România dupã decembrie 1989. Structurile încremenite ale „presei de partid” s-au sfãrâmat la impactul cu o realitate nouã, imposibil de cuprins în tiparele tradiþionale. Setea de lecturã a unui public þinut în frâu ºi obligat sã performeze citind printre rânduri, a generat un veritabil val de noi publicaþii. Acestora nu le-a mai ajuns resursa umanã calificatã dupã standardele comuniste. Gazetele ºi- au deschis larg porþile aspiranþilor la calitatea de jurnalist. Au dat nãvalã, ºi talentaþi ºi netalentaþi, ºi cultivaþi ºi inculþi, ºi bine crescuþi ºi mitocani. Dar mai cu seamã din ultima categorie. Mulþi dintre cei talentaþi s-au retras sub asediul mitocanilor de presã, pentru care s-au format structuri specializate. S-a descoperit tabloidismul înainte de a se face tabloidele propriul zis. S-a lansat presa de scandal în haine de galã, deghizare sub care unele jurnale ºi-au prelungit existenþa pânã azi, în timp ce altele au dispãrut de mult. N-au dispãrut însã mitocanii de presã. Ei s-au grupat în falange cu pretenþii de credibilitate, dar cu metode de mahala. Mitocanii de presã, cei care n-au fost capabili decât sã scrijeleascã pe parcela de hîrtie pe care le-a arendat-o câte un cârnãþar de presã, în nãdejdea cã astfel va fi mai bãgat în seamã, au început sã se erijeze în vectori de moralitate. Scrie deunãzi unul, Cartianu pe nume, despre „moralitatea în presã”. Culmea: ipochimenul e celebru pentru tupeul, obrãznicia ºi lipsa de scrupule cu care ºi-a fãcut loc cu coatele ºi pumnii în preajma unui gazetar cu care se dãdea drept rudã, ºi pe care n-a pregetat sã-l înjure dupã ce nu i-a mai fost ºef. Scrie Cartianul despre frustrãrile lui de pe vremea când trãgea cu ochiul, din tribunã, la ce se întâmplã în presã. ªi, se întreabã, la zece ani de la dispariþia fenomenului (el n-a aflat încã) de ce „unii ziariºti” aveau loc în avionul prezidenþial ºi de ce el nu. Se mai întreabã ºi de ce plãteºte preºedinþia pentru ziariºtii din delegaþiile oficiale. Bãiatul habar n-are cã încã de prin 1994, jurnaliºtii invitaþi sã facã parte din delegaþie îºi plãtesc toate cheltuielile. Mai puþin transportul cu avionul. Pentru cã acesta zboarã oricum, cu capacitatea integralã. ªi cã dacã jurnaliºtii, recte jurnalele, ar fi puºi sã plãteascã ºi aceastã dare, preºedinþii sau premierii ar merge singuri pe la vizitele lor. Bãsescu a încercat figura asta ºi s-a trezit cã nimeni n-are habar ce face el, pe unde umblã. Nici bune, nici rele. Ar mai rãmâne, dintre întrebãrile care-l macinã pe Cartian: de ce unii da ºi alþii (el) nu? Pentru simplul motiv cã unii sunt consideraþi calificaþi, iar alþii (el) nu. E dreptul celui care face invitaþiile sã aprecieze capacitatea ºi calitãþile celor care vor face parte din delegaþia oficialã. Nimeni nu l-a oprit ºi nu-l opreºte pe Cartian sã meargã, de la New York la Hong Kong, pe banii lui, fãrã sã mai saliveze la scara aeroplanului prezidenþial, mãcinat de întrebãri fãrã rãspuns.
Titlu: Catalizatorul TOP 10
Nr Editie: 2015 Data: Thursday 02 August 2007
Site-ul ZP NEWS INTERCEPTOR efectueazã zilnic, sãptãmânal si lunar o statisticã a prezenþei numelor principalelor personalitãþi în articolele publicate de presa scrisã. Rezultã, pe baza acestei statistici, un top din care se pot trage concluzii interesante, în primul rand cantitative , calitatea fiind o noþiune cu care statistica nu prea lucreazã. Constatãm, urmãrind aceste topuri, cã dintre cele mai vehiculate vreo 300 de nume (oricãt ar parea de surprinzãtor, nu sunt mai multe!) cel care genereazã aproape automat, cele mai numeroase reacþii ºi relatãri , este cel al preºedintelui Traian Bãsescu. Sunt puþine zilele în care a fost detronat de pe primul loc ºi s-a îmtâmplat doar miercuri când- evenimentul trist l-a propulsat acolo pe regretatul Patriarh Teoctist. Topul lunii iulie este, bineînþeles, controlat de Traian Bãsescu. Peste 1400 de articole publicate în cele vreo doua duzini de titluri monitorizate, s-au ocupat de persoana ºi acþiunile sale.Incomparabil - de trei ori - mai mult decãt urmãtotul clasat , premierul Cãlin Popescu Tãriceanu.Toþi cei prezenþi în aceastã listã au acumulat zi de zi puncte, prezenþa lor nefiind una conjucturalã, ci rezultatul unui demers sistematic. Cei mai populari reprezentanþi ai actualei puteri sunt premierul ºi doi dintre miniºtrii sãi: "incompetenþii" Varujan Vosganian de la Finanþe (5) ºi Eugen Nicolãescu, de la Sãnãtate (10). Toþi trei au þinut, împreunã cu preºedintele, afiºul "scandalului" proiectului de lege a Pensiilor ºi îi datoreazã acestuia în mare mãsurã poziþiile. Opoziþia este reprezentatã în acest top de un eºalon superior ca numãr: nu mai puþin de patru dintre reprezentanþii principalului partid care, teoretic cel puþin, se aflã în opoziþie, ocupã locuri fruntaºe: Mircea Geoanã (3), Ion Iliescu (6), Adrian Nãstase (8) ºi Viorel Hrebengiuc (9). Fiecare a avut o problemã: Geoanã, cu propriul partid, Iliescu - cu justiþia ºi cu articolul lui Bãsescu din presa strãinã, Nãstase - cu tentativele de a reveni în prim planal atenþiei publice, dupã decizia surprinzãtoare a Curþii Constituþionale, ºi Hrebengiuc datoritã fiului sãu, aflat într-o poveste de amor cu fiica preºedintelui.Surprinzãtor, partidul prezidenþial este reprezentat doar de Adriean Videanu, primarul Capitalei, propulsat de "scandalul Bordei". Singurul "topzecist" care nu face parte din schemã este Gigi Becali (4), popularizat mai cu seamã datoritã isprãvilor fotbalistice decat celor politice. Ce putem observa cu uºurinþã din acest clasament:cã aproape toþi actorii îºi datoreazã poziþiile relaþionãrii mai mult sau mai puþin adverse cu "catalizatorul" scenei - preºedintele Bãsescu. Începãnd cu Tãriceanu ºi sfârºind cu Hrebengiuc, fiecare a avut ceva de împãrþit sau de împãrtaºit cu el - inclusiv Videanu cu al sãu "Bordei" primit moºtenire.
Titlu: Ambasadorul Jaccuzzi
Nr Editie: 2016 Data: Friday 03 August 2007
Hai cã Traian Bãsescu ne-a rupt gura încã odatã, dovedind cã nu þine cont nici de bârfe, nici de faptele reale când e sã-ºi punã în operã o idee. Una dintre ultimele sale idei este aceea cã pe post de ambasador ar trebui trimiºi niºte bãieþi care nu se sfiesc sã-ºi exprime, în scris, ataºamentul faþã de cel mai iubit ales al poporului. ªi cum nu sunt prea mulþi, se ºi gãsiserã posturile cele mai potrivite pentru aceºtia: Londra pentru Traian Ungureanu ºi Washingtonul pentru Teodor Baconschi. Primul – consilier neoficial, al doilea angajat cu acte în regulã la Cotroceni ºi cu dispensã pentru a-ºi da cu pãrerea ca analist prin cotidiane. Numai cã pe fondul dãrii afarã în ºuturi a fostului ministru de Externe, din motiv de relaþii neprincipiale cu instituþiile cãrora le era subordonat, proiectul a cãzut! A venit alt ministru, pe care preºedintele nici nu l-a vrut, de-a fost nevoie de restructurare guvernamentalã ca sã poatã fi pus în scaun. Se pãrea cã proiectul ‚ambasadorilor de suflet’ al preºedintelui fusese abandonat. Iatã, însã, cã lucrurile n-au stat aºa. Maºinãria numirilor a lucrat, iar Baconschi a fost ‚transferat’ pe ºest de la Washington la Paris. Între timp, formalitãþile s-au perfectat, s-a obþinut chiar ºi agrementul guvernului francez, numai cã taman în ziua în care trebuiau anunþate noile numiri de ambasadori, a cãzut ca un trãsnet ‚scandalul Jaccuzzi’, cu confesiunile emailate ale doamnei ambasador Vulpe, din care reieºea cã dl Baaconschi era un excelent partener de bãi private pe banii statului. În aceastã situaþie, singurul lucru care s-a mai putut face a fost sã se tragã câteva zile de timp ºi sã se amâne anunþul public. Nimãnui nu i-a trecut prin cap cã logic ºi de bun simþ – lucru care s-ar fi întâmplat în orice þarã civilizatã – ar fi fost ca numirea dlui Baconschi sã fie suspendatã, cel puþin pânã la clarificarea situaþiei – lucru pe care Ministerul de Externe era dator sã-l facã. Dimpotrivã: sfidând parcã opinia publicã româneascã – dar ºi autoritãþile franceze – s-a decis ca reprezentantul diplomatic al României la Paris sã fie un personaj de al cãrui nume acest scandal va fi legat ca scaiul, spre marea satisfacþie a presei din cele douã þãri, care va avea astfel un subiect garantat. Nici nu mã mir, dealtfel: postul pe care-l va ocupa dl Baconschi are o solidã tradiþie de scandaluri ºi de cliºeee negative, de la ‚ambasadorul golanilor’ – care a fost Paleologu, pânã la ‚lucrarea’ lui Vãtãºescu de cãtre finul sãu Caius Traian Dragomir, ca sã-i ia locul, sau pânã la mandatul somnolent al lui Oliviu Gherman. Sper, mãcar, cã pânã când dl Baconschi îºi va lua postul în primire, administraþia ambasadei va reuºi sã-i monteze ambasadorului la reºedinþã un ‚jaccuzzi’. Nu de alta, dar poate cã în drum spre casã, din Mexic, va primi vizita dnei Vulpe…
Titlu: Centura de gunoi ºi centura verde
Nr Editie: 2017 Data: Saturday 04 August 2007
Mormanele de gunoaie de la ieºirea din oraº spre autostrada spre mare, de-a lungul Dâmboviþei, au devenit o problemã de nivel naþional. A trecut preºedintele pe acolo ºi a fost revoltat de ce-a vãzut. A fost cu câteva luni în urmã ºi premierul. La fel de revoltat. Au fost, pe rând, miniºtrii care au inaugurat diferite tronsoane ale autostrãzii.ªi ei au fost revoltaþi. Odatã cu revolta, au crescut ºi mormanele de gunoaie. Fac pariu cã ,de când a trecut Bãsescu pe acolo ºi pânã acum, când citiþi aceste rânduri, s-au mai descãrcat câteva camioane de moloz ºi de resturi. De ce? Pentru simplul motiv cã, la câteva sute sau mii de metri mai încolo,la Groapa Glina, ar trebui plãtit. Aici e gratis. E no man's land-ul Bucureºtiului. Terenul nimãnui! Este motivul pe care l-a descoperit preºedintele! Pe care-l descoperise ºi premierul, dar îl uitase între timp, luat cu alte treburi. Practic, despre ce e vorba: despre o fâºie de vreo 4 metri , de-a lungul drumului , care nu aparþine, cadastral, nimãnui. A fost scãpatã! Nu e nici a Primãriei Bucureºtiului, nici a Primãriei Popeºtiului. Au luat-o, de milã, de silã, Domeniile Statului.Dupã care nu au mai ºtiut cum sã scape de ea. Au oferit-o, mai întâi, gratis, lui Videanu. Acesta însã, când a vãzut cã nu e rost de borduri ºi cã ar mai trebui sã o ºi cureþe, s-a luat cu mâinile de cap. N-avem bani!- a strigat el. Daþi-o celor din Popeºti. Ce sã facem noi cu ea? - a exclamat primarul de acolo.Noi nu putem sã adunãm gunoiul de la oameni, dar-mi-te de pe câþiva kilometri.ªi uite-aºa gunoiul devine o problemã insurmontabilã în Capitala unui stat proaspãt membru al Comunitãþii Europene. Formarea gropilor de gunoi ad-hoc e un proces halucinant, care nu poate fi stãvilit.E suficient ca cineva, la un colþ de stradã, sã arunce o gãleatã de gunoi,cã a doua zi se formeazã mormanul!Fenomenul e consecinþa decalajului cronic dintre producþia de gunoi ºi capacitatea de preluare , transport ºi depozitare. ªi de costurile tot mai mari ale acestor operaþiuni. Administraþiile locale nu sunt capabile sã facã faþã a acestui proces ºi concluzia este cã, anual, sute de mii de tone rãmân aruncate vraiºte, generând praf, mirosuri ºi infecþii cronice. Iar responsabilii ridicã din umeri. Precum Videanu ºi primarul din Popeºti. Ar fi o soluþie: ia sã le spunã guvernul cã pe porþiunea respectivã ar putea construi niºte vile sau niºte blocuri, cu faþade la Dâmboviþa. Sã vedeþi ce bãtãlie s-ar declanºa atunci! ªi o alta: se tot vorbeºte de "centura verde" a Capitalei ºi de insuficienþa terenurilor pe care sã se planteze pomi. De ce n-ar deveni aceastã fâºie o parte din centura verde?Ar putea, dar cu o condiþie:ca cineva sã o cureþe.ªi asta nu vrea nimeni.
Titlu: Lustraþia lui Rasvan Popescu
Nr Editie: 2018 Data: Monday 06 August 2007
Intrat într-un serios con de umbrã dupã succesele obþinute în timpul guvernãrii CDR la posturile care i-au fost încredinþate- director, sau cam aºa ceva, la TVR-ul doamnei Mungiu ºi original purtãtor de cuvânt al premierului Radu Vasile - Rãsvan Popescu scoate capul la luminã din penumbra CNA -ului, unde a suportat asuprirea rãposatului Ralu Filip, ºi trosneºte piaþa audiovizualã cu o iniþiativã nãucitoare: punerea la index a filmelor realizate înainte de 89 care au facut propaganda comunismului! Cum s-ar spune, Rãsvan Popescu face lustraþie pe cont propriu. Dintr-un condei, el scoate din circulaþie întreaga producþie de filme din timpul comunismului. Pentru simplul motiv cã nu cred cã se va gãsi mãcar o peliculã în care severii cenzori ai democraþiei sã nu gãseascã ceva care sã preamãreascã sau sa gâdile sistemul rãposat. De la apelativul "tovarãºe" ºi pânã la respectuoasele referiri la politica înþeleptã a Partidului Comunist, aceste producþii au fost împãnate grijuliu de câtre comisarii culturali, cu elemente care sã le facã plãcute auzului ºi vãzului puternicilor vremii. Era o regulã, ca ºi în presã, în culturã în general, ºi existau deja specialiºti în " innobilarea" operelor de artã cu însemnele sistemului.Cine cunoaºte ceva mai bine aceastã realitate - pe care proaspãtul preºedinte al CNA pare sã o ignore - ºtie cât de dure erau presiunile care se fãceau asupra creatorilor - a regizorilor ºi scenariºtilor în speþã, pentru a fi "pe linie" ºi a se împãna producþiile cu elemente care sã marcheze supremaþia "politicii îmþelepte". Orice film devenea o bãtãlie în care se foloseau cele mai diverse metode pentru a diminua aceste mesaje ºi a propulsa adevãratele elemente de culturã ºi de creaþie. Un scenariu "apolitic" nu avea nici o ºansã sã intre vreodatã în producþie, iar actorul care refuza un rol "pozitiv" putea sã-ºi vadã cariera îngropatã. Inteligenta propunere a dlui Rãsvan Popescu ciunteºte dintr-o datã cultura româneascã de unul dintre cele mai importante eºaloane de creatori, pe motiv cã spectatorul modern n-ar fi capabil sã înþeleagã ºi sã cântãreascã ceea ce est mesaj autentic ºi ceea ce afost tribut politic.. Vor fi lustraþi, în acest fel , reprezentanþii generaþiei de aur a actorilor ºi regizorilor care n-au mai apucat sã creeze în libertate.Dar vom avea ecrane mai curate ºi mai ferite de microbul unei propagande care oricum n-ar mai convinge astãzi pe nimeni.
Titlu: Palmele lui Bãsescu
Nr Editie: 2019 Data: Tuesday 07 August 2007
Traian Bãsescu a mai marcat un punct în meciul sãu indirect cu Cãlin Popescu Tãriceanu: acesta trecuse ºi el, în urmã cu vreo lunã pe la Glina, la ieºirea spre autostradã ºi sesizase, la rândul sãu mizeria ºi mormanele de gunoi ce ornau aceastã poartã a oraºului. A fãcut ºi el tãrãboi, dar rezultatul a fost: zero! Nici Primãria Capitalei nu s-a sinchisit prea tare, cu atât mai puþin cea din Popeºti-Leordeni. Singura reacþie a fost cã Domeniile Statului au pus mâna pe terenul nimãnui ºi n-au ºtiu ce sã facã cu el. Dealtfel, imobilismul aparatului birocratic de stat este celebru ºi nu-mi închipui cã Tãriceanu ºi-a fãcut iluzia cã se va întâmpla ceea ce trebuia sã se întâmple. Iatã însã cã Bãsescu a reuºit sã dubleze semnalul de acþiune. În loc sã aºtepte ca mecanismele legaliste sã se punã în miºcare ºi sã încerce sã gãseascã o soluþie, a convocat câþiva dintre colaboratorii sãi de pe vremea când era ministru al Tansporturilor ºi le-a cerut o mânã de ajutor. ªi ei i-au dat-o. De ce? Din respect faþã de ºeful statului? Din obligaþie faþã de cel care pe vremuri le dãdea lucrãri? Nici nu mai are importanþã. Cert este cã în douã zile Bãsescu a reuºit sã facã ceea ce nu se face de 17 ani! Veritabilã performanþã, cu impact major la public. În fond, nimic nou sub soarele României. Tehnica a fost exersatã cu succes de cãtre Ceauºescu. El ar fi fãcut la fel. Numai cã n-ar fi rugat pe nimeni – ar fi dat dispoziþie sã se facã ºi, ca lucrurile sã iasã rotunde, l-ar fi trimis la munca de jos pe primarul Capitalei (el putea s-o facã!). Bãsescu a reuºit sã împuºte doi iepuri dintr-un foc: sã demonstreze cã ºeful Executivului este incapabil de acþiune concretã. ªi, doi, cã el rãmâne adevãratul ºef al democraþilor, permiþându-ºi sã-l plesneascã, scurt, pe chiar liderul partidului cu cea mai înaltã funcþie aleasã. ªahul la Tãriceanu a fost ºi un ºah la Videanu ºi la oligarhia democratã care reuºeºte tot mai greu sã nu-ºi dea ºi ea în petic. Un singur lucru nu este în ordine cu aceastã acþiune: modul în care a fost fãcutã! ‚Îndatorarea’ prezidenþialã la ºefii companiilor care au lucrat benevol, cheltuind bani ºi materiale pe care vor fi nevoiþi sã le deconteze cumva. Cum altfel dacã nu încãrcând nota de platã la alte lucrãri, primite prin licitaþie sau pe ochi frumoºi. Aº fi preferat, pentru doza de siguranþã moralã pe care o impunea, sã nu fi apelat preºedintele la bunãvoinþa unor colaboratori, ci sã fi pus în miºcare mecanismele legale responsabile pentru aceastã acþiune.
Titlu: O proiecþie europeanã (neconfirmatã!)
Nr Editie: 2020 Data: Wednesday 08 August 2007
Aºa cum se spunea, pe vremuri, cã un zvon este o directivã de partid nepublicatã încã, putem interpreta astãzi ‚zvonurile’ referitoare la sondajele de opinie. Sondaje se fac mereu, chiar dacã nu sunt publicate, iar rezultatele lor ‚scapã’ sistematic printre degetele celor care le comandã ºi au interese mai mari sau mai mici ca unele date sã fie cunoscute ºi altele nu. Din aceastã categorie face parte ºi un (posibil) sondaj Gallup, apãrut la þanc, în vreme de concedii, când zvonurile sunt puþine, iar evenimentele ºi mai puþine. Îl pune în circulaþie un coleg de breaslã îmbarcat în ºalupa politicii ºi se referã la alegerile europarlamentare. Ideea dominantã era cã aceste alegeri europarlamentare nu vor interesa pe nimeni, cã românii sunt indiferenþi faþã de cine va merge la Strasbourg ºi mult mai atenþi faþã de cine va merge, probabil la anul, în Dealul Izvorului. Europarlamentarele ar fi ceva de genul unui antrenament, a unui amical înaintea partidei decisive, în care partidele îºi încearcã mai noile sau mai vechile achiziþii ºi noile formule de joc. Conform neconfirmatului sondaj, interesul ar fi mai mare, considerabil mai mare, într-un an în care am mai avut, deja, o chemare la urne. Dupã pãrerea celor care au prelucrat datele acestui sondaj - repet, neconfirmat - numãrul celor care vor merge la urne ar putea înscrie un record: 66 la sutã! 15 la sutã ºtiu deja cã nu vor vota, iar 16 la sutã nu sunt hotãrâþi ce vor face. Cei care ºtiu s-ar duce spre PD (37 la sutã), PSD (22 la sutã) ºi PNL (17 la sutã). S-ar putea trage concluzia cã dracul european nu va fi chiar atât de negru pentru guvernanþii liberali, cum se estima anterior. Dar nici arhanghelul atât de roz, cât credeau democraþii, care se vedeau deja în avion cu aleºii a aproape jumãtate din lista totalã. Un oarecare reviriment resimte ºi partidul dlui Geoanã, cu aproape 5 procente peste cele mai sumbre presimþiri. Ar mai trimite oameni în Parlamentul European PNG-ul lui Becali (un spectaculos 8 la sutã), UDMR-ul (7 la sutã) ºi Vadim (5%). Lista reprezentanþilor partidelor, cei care vor deschide listele, este ºi ea interesantã: Frunzãverde la democraþi, Ungureanu (?!) la liberali, Puºcaº (pe bunã dreptate) la social-democraþi, Gigi Becali (ce sã facã el acolo?) la noua generaþie, Winkler la maghiari (deci nu Nagy) ºi Eugen Mihãescu la PRM. Candidaþii pentru parlamentul european sunt oamenii asupra cãrora partidele s-au cam decis cã n-au nevoie de ei în þarã, în bãtãliile de zi cu zi, ºi cã se pot dispensa trimiþându-i sã trãiascã din diurnã la Strasbourg. Vor fi aceºtia, vor fi alþii, vor fi acestea procentele – vom vedea cât de curând. Ce nu vom ºti încã este cum va arãta relieful politic al þãrii la anul care vine, cel în care cred cã vor avea loc alegerile neanticipate.
Titlu: Un pensionar politic exemplar
Nr Editie: 2021 Data: Thursday 09 August 2007
Într-un recent interviu, Victor Ciorbea enumera principalele sale calitãþi, printre care ºi aceea de „cel mai tânãr pensionar politic”. Într-adevãr, sunt deja câþiva ani de când despre Victor Ciorbea nu s-a mai auzit nimic, dupã ce alþi ani, la rând s-a auzit tot mai puþin. Victor Ciorbea este un caz exemplar pentru politica româneascã: a fost unul dintre meteoriþii care au strãbãtut cerul local, venind de nicãieri, ºi sfârºind undeva, nu se ºtie unde. Obscur magistrat, pâna în 1989, ºi-a fãcut loc pe ecranele televizoarelor abia în calitatea de ºef al unei confederaþii sindicale cu propensiuni de dreapta. Era perioada marii bãtãlii pe moºtenirea ugeseristã ºi una dintre echipele implicate în tentativa de jaf la drumul mare l-a considerat a fi cel mai potrivit pentru a-i acoperi manevrele. Într-adevãr, Ciorbea a fãcut impresie prin tonul sãu mãsurat, prin lipsa de apetenþã personalã pentru o cãpãtuialã rapidã, într-un mediu caracterizat tocmai prin cursa nebuneascã a celor care încercau sã punã mâna pe o halcã cât mai mare din avutul obºtesc. Cum se întâmplã de regulã, politicienii au pus ºi ei ochii pe el ºi l-au luat în ograda cederistã, ca port-drapel al schimbãrii la nivel local. A câºtigat meciul cu celãlalt Nãstase, pentru Primãria Capitalei, tocmai pentru cã publicului i s-a pãrut cã e mai cinstit ºi mai dornic sã facã ceva decât alþii. N-a reuºit, la Primãria Capitalei, nici mãcar sã semneze vreun dosar, angrenat fiind în marea bãtãlie pentru putere. Aici, echipa noilor veniþi din CDR a înregistrat un succes neaºteptat, modestul lector universitar adoptat de Blandiana, devenind preºedinte ºi, neputând sã facã echipã cu unul dintre „istorici”, l-a luat lângã el pe Ciorbea. Decizie pe care avea sã o regrete amarnic, cinstitul sindicalist dovedindu-se incapabil sa iasã din ritmul propriu ºi sã-ºi acopere obligaþiile executive. Au fost necesare mari eforturi pentru ca Ciorbea sã fie convins sã renunþe la funcþia de premier. Drept rãsplatã pentru jertfa sa patrioticã, þãrãniºtii l-au pus ºef la audienþe, la partid. A crezut cã revine ora sa astralã dupã crah-ul electoral din 2000, când a încercat sã refacã din cioburi partidul lãsat de izbeliºte de liderii sãi. N-a reuºit. A intrat în conflict cu mai toatã lumea, fiind nevoit sã se retragã. A rãmas, dupã un stagiu ca primar general, altul ca premier, ºi altul ca ºef de partid, la fel de sãrac ºi cinstit ca pe vremea când era un simplu procuror. N-a câºtigat prin asta admiraþia publicului, ci doar dispreþul confraþilor în ale politicii cãrora le-a fost greu sã înþeleagã o asemenea mentalitate. Ciorbea a intrat în viaþa politicã înainte de vreme ºi fãrã a putea da vreodatã mãsura speranþelor puse în el. Ca, dealtfel, mulþi dintre politicienii de stânsurã care au tulburat apele încercând sã-ºi pescuiascã propria imagine, reuºind sã devinã doar pensionari politici pe puncte puþine.
Titlu: Poliþia la rãscruce
Nr Editie: 2022 Data: Friday 10 August 2007
Plecarea chestorului Fãtuloiu în America, la biroul de legãturã al Internelor, este o miºcare pe care apropiaþii sãi o aºteptau. O aºteptare în virtutea contactelor pe care acesta ºi le-a fãcut cu grijã, în ultimii ani, în instituþiile similare din Statele Unite ºi cu reprzentanþii din domeniu. Este, într-un fel, o încheiere la vârf, de carierã, pentru unul dintre poliþiºtii români care a ºtiut sã reziste cel mai bine schimbãrilor din jurul sãu. Fost ºef de poliþie în Dâmboviþa, apoi în Argeº, Fãtuloiu a fost adus la Capitalã de fostul ministru de Interne þãrãnist, Dudu Ionescu, spre finalul guvernãrii. A rezistat în post sub noua guvernare social – democratã, cu toate miºcãrile care au avut loc în jur, pentru a face pasul decisiv spre vârful poliþiei odatã cu noua schimbare, din 2005. A avut o relaþie bunã cu ministrul democrat Blaga, dar asta nu l-a împiedicat sã se gândeascã cã nu se poate eterniza în funcþie. Sub comanda sa, aparatul de conducere al Inspectoratului s-a primenit în ritm susþinut, mulþi dintre vechii poliþiºti provenind din miliþie fiind rotaþi ºi parcaþi în posturi onorifice, lãsând loc noului val de ofiþeri care nu avuseserã funcþii de conducere sub vechiul regim. Practic, odatã cu plecarea lui Fãtuloiu scena se curãþã aproape complet, noul val ajungând la comandã în toate eºaloanele. Este un moment important pentru poliþia românã care face, practic, pasul decisiv într-o nouã structurã, dar ºi într-un nou tip de competiþie. Pentru cã aceasta va deveni, mai durã ºi mai capabilã decât precedenta, când criteriul principal de promovare sau de rezistenþã era apartenenþa la o anumitã filierã: un ºef îºi promova subalternii, cei în care avea încredere ºi-i îndeplineau dispoziþiile cât mai prompt ºi cu cât mai multã fidelitate. „Noul val” mizeazã mai mult ca oricând pe relaþia politicã, pe afilierea la un grup de putere cu anumitã compoziþie, inclusiv economicã. Bãtãliile pentru funcþii ºi posturi se vor purta mai mult individual, decât în grup, iar instumentele folosite vor fi dintre cele diverse ºi mai sofisticate. Vechii poliþiºti – miliþieni vor avea destule prilejuri sã se minuneze ºi sã mulþumeascã celui de sus cã nu mai sunt nevoiþi sã se batã pe un asemenea câmp de luptã, în care regulile sunt tot mai puþine, iar cei care le respectã ºi mai puþini. ªi perdanþi…
Titlu: Zvon de crah imobiliar...
Nr Editie: 2024 Data: Monday 13 August 2007
Un prieten, bãgat pânã în gât în afaceri imobiliare, îmi dã un telefon ºi-mi relateazã, agitat, cã se întâmplã ceva grav: în urmã cu vreo sãptãmânã a aflat cã un barosan de prin California a achiziþionat douã fonduri de investiþii cu aproape 700 de miliarde de dolari (am auzit bine? - Da, mai mult de jumãtate din PIB-ul nostru!) pe care dupã nici o sãptãmânã le-a închis. Efectele pe bursã au fost aproape instantanee ºi n-a durat decât încã vreo douã zile pânã ce ele s-au fãcut simþite ºi pe bursele europene. Stau ºi mã întreb – zice amicul - cât va face „unda de ºoc” pânã la noi. ªi ce se va întâmpla într-o economie ca a noastrã, a cãrei creºtere se bazeazã în special pe speculaþiile din domeniul imobiliar. Un alt prieten, preºedinte de bancã, îmi explica deunãzi cã el percepe tot mai des semnele care au condus, la începutul anilor ’90, la marea crizã din America, unde bãncile, împovãrate de credite imobiliare, s-au trezit în portofolii cu o mulþime de imobile pe care nimeni nu mai dorea sã le cumpere. La noi, creditul imobiliar ia un avânt nefiresc, fãrã a fi corelat cu alte elemente de dezvoltare care sã susþinã întregul proces. România a devenit o imensã piaþã imobiliarã, în care se tranzacþioneazã fiecare metru pãtrat la preþuri astronomice, complet necorelate cu realitatea economicã. Procesul este amplificat de banii pe care-i aduc din afarã cu scopuri speculative diferiþi investitori în cãutare de beneficii rapide. Aceste intrãri întãresc artificial moneda naþionalã pe care o vor slãbi rapid odatã cu repatrierea investiþiilor dublate de beneficii. Dincolo de sectorul bancar, care trebuie sã se aºtepte la un cutremur similar cu cele care l-au zguduit în deceniul trecut, acest proces va afecta pe marii deþinãtori de terenuri, cei care au fãcut averi uriaºe cumpãrând în vrac ºi vânzând la bucatã, ºi a cãror avere se sprijinã încã pe suprafeþele mari pe care le-au luat în posesie, ºi pe baza cãrora au fãcut investiþii riscante sau fantasmogorice. Nu trebuie sã fii implicat direct în aceste procese – dealtfel, un procent destul de mic este format din cei care pun în miºcare mecanismul – pentru ca efectele sale sã te atingã, în mod dramatic, uneori.
Titlu: Antiepiscopul Dinescu
Nr Editie: 2023 Data: Saturday 11 August 2007
Mircea Dinescu, onorabilul colegian CNSAS, nu a fãcut vreodatã un secret din alergia pe care o face la popi. Unii zic cã n-ar prea fi fost dus la bisericã, încã de pe vremea copilãriei sloboziene. Alþii cã ar fi avut nu se ºtie ce (ne)înþelegeri cu unii reprezentanþi ai cultelor. Este cert însã cã ori de câte ori a avut prilejul, în publicaþiile sale, a taxat cea mai credibilã instituþie a þãrii cu sarcasm ºi cu neînduplecare faþã de tarele reprezentanþior sãi. Printre cei care s-au aflat constant în vizorul penelului sãu acid s-a numãrat ºi recent repauzatul întîistãtãtor al Bisericii Ortodoxe, prea- fericitul acum, în lumea de dincolo, Teoctist. Nu s-a stins bine ecoul rugãciunilor de la cãpãtâiul sãu cã, primul care a ridicat steagul de luptã împotriva slujitorilor bisericii care, în condiþii diverse, ar fi fãcut pactul cu diavolul, a fost Mircea Dinescu. Nu în posibila sa calitate de reprezentant al societãþii civile, ci în aceea de membru al Colegiului CNSAS. Dinescu a fãcut ceea ce a fãcut de atâtea alte ori: a „deconspirat” în avans lucruri care ar fi trebuit sã rãmânã confidenþiale pânã la anunþul public legal. De data asta, Biserica a fãcut ceea ce nu a fãcut nici unul dintre cei care au încercat pe propria piele ce înseamnã libertatea totalã pe care ºi-o arogã distinsul poet, de a nu þine seamã nici de fiºa postului plãtit de la Buget, nici de reglementãrile care-i privesc pe cei care mânuiesc hârþoage cu caracter secret ºi nici ceea ce bunul simþ – nelegal – implicã într-o poziþie ºi o relaþionare ca a sa: ºi-a anunþat intenþia de a-l da în judecatã! BOR versus Dinescu! Iatã un show de care, pe ameþeala asta generatã de presiunea atmosfericã, nu doar mass media, ci ºi publicul în general, sãtul de crimele de la ora 17 ºi violurile de la ora 21, îl aºteaptã cu nesaþ.
Va fi un spectacol naþional, de succes care va demonstra, daca mai e nevoie, cã în România totul, inclusiv legea, este de o relativitate care frizeazã absurdul ºi cã în faþa aceleiaºi legi suntem cu toþii egali, cu excepþia celor care ºi-au dobândit statutul de a fi mai egali decât ceilallþi.
Titlu: Jos Iliescu!
Nr Editie: 2025 Data: Tuesday 14 August 2007
Ceea ce la început pãrea o provocare, fãrã suport real, o bombã menitã sã dea de lucru presei, începe sã se transforme într-un caz real: fostul preºedinte Iliescu este inculpat în dosarul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, cu încadrãri care-þi dau fiori: complot, genocid, atentat la siguranþa statului. Din mormântul sãu necunoscut, Ceauºescu îºi freacã mulþumit mâinile: are legatari competenþi ºi eficienþi. Cineva îl va rãzbuna. Ironia soartei face ca acest cineva sã fie tocmai acuzatorul sãu din procesul de la Târgoviºte. Dan Voinea este cel care þese, de ani de zile, iþele acestui dosar care are ca scop sã dovedeascã faptul cã, de tot ceea ce s-a întâmplat în 13-15 iunie (deocamdatã) este vinovat Ion Iliescu! ªi cazul se monteazã piesã cu piesã: aflãm deja cã el a fost cel care a dat ordin (?!) ca ostaºii din trupele de intervenþie sã punã baionete la arme ºi sã se foloseascã muniþie de rãzboi (deºi cei care au murit atunci ºi-au pierdut viaþa din cauza unor grenade fumigene), cã a dezinformat naþiunea spunând cã era vorba de o „rebeliune legionarã”, cã a instrumentat personal minerii ca sã-i cotonogeascã pe liniºtiþii protestatari împotriva neocomunismului. ªi aºa mai departe „dosarul Iliescu” - construieºte cu tenacitate, o realitate paralelã, virtualã, a momentului iunie 1990, din care reiese cã o clicã ce a pus mâna pe putere în decembrie 1989, prin mijloace nelegale (alt dosar pe care îl instrumenteazã acelaºi procuror civilizat, Voinea) ºi care a reprimat fãrã milã aspiraþia de eliberare de sub dictatura neocomunistã a emanaþilor din Piaþa Universitãþii. În acest scop s-au folosit cele mai violente ºi mai perfide mijloace, culminând cu organizarea de trupe de intervenþie paramilitare aduse din Valea Jiului. Din cercetãrile generalului Voinea lipsesc cu desãvârºire mici amãnunte legate de ceea ce s-a întâmplat în 13 iunie, cum s-a ajuns, prin ce minune, ca sediile Poliþiei, SRI ºi Televiziunii sã ia foc ºi sã fie distruse, cum s-a fãcut ca paºnicii protestatari din Piaþã sã cotonogeascã militarii ºi aºa timoraþi, sã le incendieze autobuzele, sã dea foc la autoturismele parcate prin zonã (între care ºi al unui cunoscut adept al Pieþei, care a susþinut cu tupeu cã minerii i-ar fi distrus Dacia), sã se fure armament din sediul Poliþiei ºi sã se distrugã arhiva Televiziunii. N-am auzit ca Dan Voinea sã fi chemat pentru cercetãri pe vreunul dintre protagoniºtii cunoscuþi ai acestor întâmplãri, mãcar pentru o lãmurire de formã asupra necunoscutelor. Tirul sãu s-a concentrat asupra þintei principale – cel care, abia ales cu majoritate zdrobitoare, ar fi avut demenþa sã arunce voluntar þara în haos doar ca sã scape de câþiva cântãreþi incomozi la chitarã. ªi sã cheme în ajutor (în ajutorul cui?) minerii, când avea la dispoziþie organele de ordine (?!) sau armata (al cãrei ºef, prudent, nu gãsea un avion sã se întoarcã de la Berlin!). Justiþia e justiþie, însã, ºi – vorba preºedintelui Bãsescu – e independentã ºi neinfluenþabilã politic. Ea îºi va face treaba ºi va bãga la pârnaie pe Iliescu, pentru cã, nu-i aºa, trebuie sã se facã dreptate. Iar Ion Iliescu pare tot mai mult sã fie vinovat: altfel nu i-ar sãri în ajutor, dintre toþi cei care-i datoreazã, mai mult sau mai puþin, ceea ce sunt astãzi, doar Vanghelie. Pe care, dealtfel, nici nu l-a prea susþinut când acesta avea nevoie…
Titlu: Europarlamentare +/- Referendum?
Nr Editie: 2021 Data: Friday 31 August 2007
Un fior rece pe ºira spinãrii ºefilor de partide s-a strecurat odatã cu promisiunea lui Traian Bãsecu, cã va organizã un referendum pe marginea votului uninominal odatã cu alegerile europarlamentare. Spaima vine din faptul cã, în acest fel, preºedintele va gãsi prilejul de a interveni în campania electoralã ºi a face propagandã pentru partidul (partidele) domniei sale: PD ºi PLD. Lucru care nu-i încântã pe nici unul dintre componenþii alianþei anti- prezidenþiale cãrora referendumul ultim le-a lãsat un gust suficient de amar.
Cu aceastã declaraþie Traian Bãsescu revine în forþã pe piaþa bãtãliilor politice fãcând din votul uninominal o sperietoare pentru adversari ºi o temã câºtigãtoare la public. Un public care nu are habar ce înseamnã, de fapt, acest vot.
S-a agitat atât de mult ideea cã ar fi sinonim cu curãþirea parlamentului de neaveniþi ºi de profitori ai listelor, încât nu se mai acordã nicio atenþie efectului pervers pe care l-ar putea avea: acela de a umple cele douã camere cu persoane care-ºi pot „cumpãra” direct voturile, fãrã sã mai stea la mâna bunãvoinþei ºefilor de partide.
Un Parlament burduºit cu personaje de tipul Becali-Loghin-Miticã Dragomir-Prigoanã ne-ar aduce rapid în situaþia de a regreta votul pe lista. Din pãcate, presiunile de tot felul au fãcut ca o discuþie publicã, serioasã, pe aceastã temã, sã nu fi avut loc. ªi mã îndoiesc cã va mai putea avea loc pânã la anunþatul ºi ameninþatul referendum.
Cu europarlamentarele este ºi cu ele o problemã. Partidele se codesc ºã-ºi anunþe listele. Mai tuturor le lipseºte ”capul de listã”, cel care sã remorcheze echipa pentru Strasbourg.
Motivul îl constituie faptul cã pentru un mandat de un an ºi jumãtate, nimenui dintre politicienii cu pretenþii, nu se înghesuie! Experienþa europarlamentarã de pânã acum aratã limpede cã cei trimiºi la Parlamenttul European, ies, practic, din scenã. Ori bãtaia posturilor este la Bucureºti. Cu gândul la scrutinul de le finele lui 2008 (sau începutul lui 2009, cum se cobeºte pe la colþuri) politicienii români nu sunt în stare nici mãcar sã facã diferenþa specificã.
Sunt tare curios sã aflu care vor fi temele pe care le vor lansa candidaþii europeni, cu ce argumente vor încerca sã câºtige voturile românilor, pentru un loc sub soarele european.
Pânã atunci am tot mai mult sentimentul cã pe listele europarlamentarelor se vor afla cam toþi cei de care liderii de partid vor sã scape „la intern”, sau veleitarii care ºtiu cã nu au nicio ºansã aici. Asta mã face sã mã gândesc cu strângere de inimã la cei care vor urma sã ne apere interesele în competiþia europeanã.
