Titlu: Noua Duminicã a Orbului
Nr Editie: 1939 Data: Wednesday 02 May 2007
Nemaiîncurcându-se în chestiuni de moralã, în legãturã cu angajamentul luat înainte de suspendare (deºi, mai þineþi minte, cât de supãrat a fost pe Tãriceanu când acesta s-a rãzgândit în legãturã cu promisiunea de a demisiona, pe motiv cã Curtea Constituþionalã i-a înºelat aºteptãrile, respingând pachetul legilor Justiþiei pentru câteva neconcordanþe, datorate superficialitãþii oamenilor Monicãi Macovei), Traian Bãsescu a decis sã se angajeze pe drumul mai puþin riscant al referendumului… Cã nu se teme de nici un adversar prezent e una, dar sã pierzi doi ani dintr-un teoretic mandat urmãtor e alta. Aºa încât Partidul Democrat a primit undã verde, sã facã tot ce poate ca sã aducã, pe 19 mai, lumea la urne. Bineînþeles, lumea care ar urma sã voteze cu Traian Bãsescu. 19 mai are însã o semnificaþie specialã. În urmã cu 17 ani, pe 20 mai se organizau primele alegeri prezidenþiale libere din istoria þãrii. Dar, întrucât la ora respectivã, cota lui Ion Iliescu – om de-al nostru, care mâncase ºi el salam cu soia – era zdrobitor mai mare decât a celor doi contracandidaþi care mâncaserã, unul la Londra ºi altul la Paris, icre negre ºi trufe (Raþiu ºi Câmpeanu), susþinãtorii adevãratei democraþii ºi-au luat o mãsurã de prevedere ºi au fãcut o legãturã semnificativã între rezultatul final ºi menþiunea din calendarul religios: Duminica Orbului. S-a bãtut, în continuare, monedã pe ‚orbirea’ electoratului, pânã când, ºase ani mai târziu naþiunea a constatat pe propria sa piele cã nu existau diferenþe notabile între unii ºi ceilalþi, chestiunea þinând doar de credinþa neverificatã cã unii politicieni pot fi mai buni decât alþii. Iatã cã întâmplarea ne pune în situaþia de a testa din nou valenþele orbirii electorale. Românii care vor fi aduºi la urne prin diferite metode vor trebui sã decidã cine a fost mai orb: Parlamentul, când a suspendat un preºedinte mai vioi, dar nu neapãrat violator de principii democratice, sau Traian Bãsescu, care n-a realizat cã nu i se potriveºte de nici un fel haina de preºedinte ºi cã ar trebui sã se ocupe de lucruri care permit unui jucãtor sã foloseascã metodele din poker. Cred însã cã principala menire a acestui referendum este sã ne dea un rãspuns mai limpede, mai lipsit de echivoc, la întrebarea: este Traian Bãsescu un model, de urmat ºi de pãstrat? ªi mã tem cã rãspunsul nu va fi prea confortabil pentru cel care, în doi ani ºi aproape jumãtate a fãcut uz de mai toate metodele ºi manevrele prin care se dovedea a fi un corect emiþãtor de principii, dar un inconsecvent practicant al acestora. Constituindu-ºi pledoaria referenþialã pe contradicþia dintre pãcatele celorlalþi ºi meritele proprii, Traian Bãsescu riscã sã provoace acea parte a naþiunii cãreia nu-i place sã se creadã despre ea cã este oarbã ºi poate fi dusã cu vorba. ªi cã – mai ales – nu meritã sã mai facã drumul pânã la secþia de votare pentru a-i demonstra aceste lucruri.
Titlu: De la Duminica Orbului la Sâmbãta chiorului…
Nr Editie: 1953 Data: Friday 18 May 2007
Chiar dacã unele institute de sondaj s-au grãbit sã-l dea câºtigãtor detaºat pe Traian Bãsescu, lucrurile sunt încã departe de a fi atât de limpezi încât sã-i garanteze acestuia, cu 48 de ore înainte de închiderea urnelor, revenirea la Cotroceni. Campania sa a fost, într-adevãr, mai clarã ºi mai percutantã. Este apanajul minoritãþilor de a fi mai active ºi mai radicale, dând impresia unui avantaj pe care, de regulã, complicatul proces al mersului la vot îl tempereazã considerabil. Or, Bãsescu este minoritar: performanþa pe care a reuºit-o el, din a deveni, din preºedinte al tuturor românilor, cum ar fi trebuit sã fie dupã câºtigarea scrutinului din decembrie 2004, preºedinte doar al propriului sãu partid ºi al apendicelui acestuia este unicã în analele politicii post-decembriste. Aproape cã a reuºit sã împlineascã visul iliescian al unei veritabile uniuni naþionale, dar una împotriva sa. Refrenul sãu, cã decizia suspendãrii ar fi fost una ilegalã, contravenind deciziei Curþii Constituþionale ºi cã cei care au votat-o ar fi contravenit astfel mandatului primit de la alegãtori, e o figurã de stil cu valabilitatea limitatã, atâta timp cât nu fiecare decizie a parlamentarilor are nevoie de a fi validatã de votul popular. Ãsta este ºi sensul mandatului: de încredere cã timp de patru ani cei mandataþi sunt capabili sã facã ceea ce trebuie. Contând pe victorie, Bãsescu ºi ai sãi agitã tot mai frenetic ideea lui ‘ori-ori’: ori ei, ori noi! Adicã, dacã va pierde – ceea ce este puþin probabil – Bãsescu se va duce ‘acasã’. În Bãneasa sau Mihãileanu. Dar dacã va câºtiga, atunci ‘cei 322’ trebuie sã meargã pe la casele lor. Urmând ca parlamentul sã rãmânã gol. ªi sã fie umplut cu cei care au crezut ºi cred în steaua lui Bãsescu. Este prima etapã a programului ambiþios pe care ºi-l propune un Traian Bãsescu cãruia nu i-au lipsit niciodatã programele, dar i-au lipsit mai mereu rezultatele. ªi asta pentru simplul motiv cã, în loc sã ºi le transpunã în practicã, a trebuit sã lupte cu duºmanii pe care ºi i-a fãcut cu regularitate: ba cu un premier ostil, ba un consilier general duºmãnos, ba un aliat incapabil. Tot ce i-a rãmas a fost sã lupte. Cu gura. ªi împotriva tuturor celor care nu marºaserã la ideile sale, în continuã miºcare ºi schimbare. În urmã cu 17 ani, rezultatul voturilor din 20 mai a fost pus pe seama orbirii de care era cuprins electoratul român, incapabil sã vadã vine îi vrea cu adevãrat binele. De data aceasta, în ‘sâmbãta chiorului’, alegãtorul român este aproape obligat sã priveascã cu un singur ochi tabloul bezmetic al unei clase politice rãvãºite de adversitãþi care nu þin cont de unicul criteriu valabil: cel al interesului naþional.
Titlu: Interimarul
Nr Editie: 1954 Data: Saturday 19 May 2007
Sã-l lãsãm astãzi pe dl Traian Bãsescu sã-ºi vadã de referendumul lui. Pentru cã e al lui, dedicat în întregime. Iar pânã disearã, când vom afla dacã ne va mai fi sau nu preºedinte în continuare, sã vorbim puþin despre cel care i-a þinut locul (al lui sau al altuia) preþ de mai bine de o lunã, de când cei ‚322’ de odioºi au luat sinistra decizie. Nicolae Vãcãroiu este o figurã aparte în politica româneascã. Este, poate, dupã Ion Iliescu, cel mai ‚titrat’ politician al vremii: a fost patru ani premier, iar alþi 6, preºedinte al Senatului ºi al doilea om din stat, poziþia de pe care a ºi acces la acest ‚exerciþiu democratic’ prin care ºi-a adãugat numele pe lista celor care au condus þara, mai îndelung sau mai puþin. Dacã ar fi sã ne luãm dupã gazetele umoristice care au produs un cliºeu trainic în a-l califica pe dl Vãcãroiu drept un vajnic consumator de tãrii ºi nimic mai mult, ne-am afla într-o mare dilemã: cum de s-a putut ca un astfel de personaj sã pãcãleascã atâta vreme pe toatã lumea ºi sã ocupe demnitãþile la care n-ar fi avut dreptul? Lucrurile nu stau, însã, aºa. Spre dezamãgirea amatorilor de etichete definitive, Nicolae Vãcãroiu nu numai cã nu este marcat de viciul care-i controleazã pe alþi politicieni la vârf (nu spun nume), dar este pasionat de sporturi, pe care le practicã cu regularitate, ºi de lecturi. Persoanã profund echilibratã, cu un bun simþ ieºit din comun, actualul preºedinte interimar îºi datoreazã o bunã parte din notorietatea negativã faptului cã, atunci când a fost prim-ministru, era mai preocupat de ceea ce avea de fãcut, decât de cultivarea propriei imagini. L-a ‚ajutat’ în acest sens ºi aproape inexistentul compartiment de profil, de la vremea respectivã, lucru din care au tras concluzii utile un Nãstase (supra-ponderal) sau un Tãriceanu (tardiv). Dacã episodul premieratului ar fi fost o întâmplare, nu acelaºi lucru se poate spune despre preºedinþia Senatului. Vãcãroiu nu numai cã a fost reales în aceastã funcþie, dar a ºi rezistat în ea, cu toatã dorinþa de schimbare a noii puteri. Nu numai cã adversarii nu l-au dat jos, ca pe Nãstase (e drept, cu concursul prietenilor), dar l-au ºi susþinut, tacit, cu convingerea cã unul mai bun nu au (sã-l fi pus pe Berceanu în loc era sinucidere curatã). Dar, cred cã Vãcãroiu ºi-a demonstrat din plin calitãþile de echilibru ºi bun simþ chiar pe perioada scurtã a interimatului, când colaboratorii lui Bãsescu au avut prilejul sã vadã cã se poate lucra cu el fãrã stres ºi decizii aiuritoare. Ceea ce îi va crea succesorului sãu – dacã va fi acela despre care mai toatã lumea e convinsã – o mare problemã…
Titlu: Box cu umbra
Nr Editie: 1955 Data: Monday 21 May 2007
Conform primelor rezultate ale exit-poll-ului realizat de CURS ºi CCSB, Traian Bãsescu a obþinut o victorie zdrobitoare : aproape 80% din voturi i-au fost acordate de cãtre cam o treime din alegãtorii înscriº i p e liste care au catadicsit sã ia drumul secþiilor de votare. La un calcul sumar , asta înseamnã cã vreo 4,5 milioane de cetãâeni au pus ºtampila pe "NU" , nu ºtiu de unde a scos Traian Bãsescu milionul de voturi în plus pe care l-ar avea faþã de alegerile din 2004, dar în nici un caz di ntr-o statisticã realã. Rezultatele definitive - care vor îngloba ºi voturile "stranierilor" ne vor a rã ta cu precizie realitatea.
P ânã atunci sã notãm cã acest scrutin a fost unul cu totul ºi cu totul aparte. Dacã în 2000 Bã sescu " s-a bãtut " cu Oprescu, pe care l-a învins la puncte, la limitã, în 2004, în varã, a obþinut o victorie clarã, din primul tur, împotriva lu i Geoanã, iar în 2004, iarna, l-a depãºit "cu cântec" pe Nãstas e , de data asta nu a mai avut în faþã un adversar concret. Bãsescu a boxat, practic, cu umbra, iar victoria sa nu poate fi pusã la debit în contul nimãnui. Dacã suspendarea a fost efectul propriilor sale fapte, ridicarea suspendãrii devine aproape o victorie împotriva lui însuºi. Desigur, refrenul cu "banda celor cinci" ºi legenda "celor 322" va dãinui în folclorul dedicat lui de cãtre tot mai mulþi dintre nostalgicii cultului personalitãþii.
Nu doresc în niciun caz sã diminuez amploarea succesului bãsescian, din care observatorii atenþi ºi nepãtimaºi vor trage concluzii interesante. Nu pot sã remarc cã , la o temã atât de fierbin te, numãrul celor care au rãspuns este cel mai mic din istoria recentã a chemãrilor la urne. Cã proporþia activã a persoanelor cu drept de vot a scãzut sub masa criticã a jumãtãþii ºi este de aºteptat ca de acum înainte - dacã procesul avanseazã - deciz iile importante pentru maj oritate sã fie luate de exponenþii unei minoritãþi tot mai marcate. Iar dacã aºa ceva se va întâmpla vina aparþine în egalã masurã învingãtorilor ºi învinºilo r, întregi clase politice a cãrei reformare o reclamã toatã lume a , dar care rãmâne valabilã doar pentru alþ ii.
Titlu: Raportul preºedintelui
Nr Editie: 1956 Data: Tuesday 22 May 2007
Traian Bãsescu ºi-a început mandatul reînnodat de referendum, cu o nãstruºnicie tipicã pentru mentalitatea sa de jucãtor cu orice preþ: propunând celor câteva mii de simpatizanþi veniþi sã-l aclame sã se întâlneascã trimestrial, la aceeaºi orã dintr-o zi de sâmbãtã (ca sã le strice ºi week-end-ul) pentru a da raportul ºi a dialoga cu poporul. Nãstruºnicã zic pentru cã în nici un caz nu poþi pune semnul egalitãþii între cei câþiva reprezentanþi ai ‘poporului democrat’, în special, ºi naþiunea în întregul sãu. Nu numai cã reprezentativitatea e discutabilã, dar ºi maniera în care s-ar putea purta dialogul: cu da-uri ºi nu-uri la întrebãrile retorice puse de orator în binecunoscuta metodã a pedagogului de ºcoalã nouã Rostoganu. Ideea lui Traian Bãsescu este, însã, alta. Nu de raport ºi de dialog e vorba aici. Ci de aparenþa susþinerii populare, ca o contrapondere la boicotul politic la care se presupune cã va fi supus în continuare de ‘banda celor 5’ ºi ‘gaºca celor 322’. Traian Bãsescu revine în funcþie nu printr-o strategie asumatã de a câºtiga adepþi pentru proiectele sale prin dialog ºi diplomaþie, ci prin continuarea gherilei prezidenþiale cu aproape absolut aceleaºi metode. La fel ca ºi Ceauºescu, Bãsescu dã raportul poporului, ºi nu ‘trãdãtorilor’ nobilelor idealuri portocalii sau albastru-roºiatice. El re-emanã din popor cu forþe sporite pentru a combate hidra oligarho-politicianistã. Deºi rostit pe un ton calm, degajat, discursul sãu de dupã aflarea rezultatelor provizorii este o nouã declaraþie de rãzboi. Deºi spune cã va chema partidele la consultãri, nu dã doi bani pe acestea încã de pe acum, neadmiþând ideea cã rezultatul acestora ar putea fi soluþii negociate. Ca ºi pânã acum, fiecare parte va veni ºi va pleca cu propriile sale idei, preºedintele bifându-ºi o îndatorire constituþionalã: ‘Bunã ziua, v-am consultat, la revedere!’ De cealaltã parte, coaliþia ad-hoc dintre liberali ºi socialiºti, naþionaliºtii români ºi unguri ºi conservatori ºi-a dat ultima suflare odatã cu anunþul rezultatele provizorii. Deºi nu se aºteptau la un succes, proporþiile dezastrului au fost nãucitoare ºi cum nu se poate identifica un þap ispãºitor general, ‘opoziþiile’ din fiecare partid vor arãta cu degetul cãtre actualele conduceri, cerându-le sã-ºi asume eºecul. Vor veni câteva zile grele ºi pentru Tãriceanu ºi pentru Geoanã, mai ales, dar aºa cum se întâmplã de fiecare datã când e vorba de împiedicarea de greºeli, subiecþii au tãria de a se ridica ºi de a merge mai departe. Ca ºi când nimic nu s-a întâmplat.
Titlu: Grupul de la Cluj
Nr Editie: 1957 Data: Wednesday 23 May 2007
Eºecurile constituie întotdeauna prilejuri de rãfuialã în interior. Cei marginalizaþi, ignoraþi sau sãriþi peste rând, au un bun prilej sã arate cu degetul spre ceilalþi ºi sã le cearã capul, în virtutea dreptului cã trebuie sã vinã ºi rândul lor.
Cel mai afectat partid de înfrângerea de sâmbãtã este PSD-ul. Social-democraþii au fost iniþiatorii demersului ºi tot ei l-au argumentat cum au putut. S-au trezit cã ostilitatea faþã de preºedinte le îngroaºã rândurile ºi cã au alãturi parteneri de ocazie la care nu s-ar fi aºteptat. Desigur, n-a fost meritul lor, ci al lui Traian Bãsescu care a reuºit aceastã performanþã unicã de a coaliza aproape întreg spectrul politic într-un efort de debarasare de un preºedinte incomod ºi imprevizibil în reacþii.
Cã aceastã ocazie a fost ratatã în modul spectaculos în care s-a întâmplat, este meritul tuturor. Dar, mai ales, al PSD-ului. Cu un an ºi ceva înaintea scrutinului legislativ regular, când obiectivul partidului este recâºtigarea puterii, formaþiunea domnului Geoanã dovedeºte cã nu este în stare sã se mobilizeze. Cã-i lipsesc ‘activiºtii’, oamenii capabili sã-i convingã pe ceilalþi sã iasã din casã ºi sã voteze. PSD-ul este un partid plin de generali ºi de colonei, dar care duce lipsã de soldaþi ºi de sergenþi. Nu poþi sã ieºi la atac cu generalii care au uitat demult cum se þine o puºcã în mânã. Cum spuneam, eºecul este în principal al social-democraþilor. Au ratat nu doar o revanºã, împotriva celui care le-a suflat de sub nas plãcinta guvernãrii, ci ºi ºansa de a demonta structura unor viitoare construcþii politice aºezate pe fundaþia partidului prezidenþial. Un Bãsescu ºi un PD învinºi ºi-ar fi pierdut rapid susþinãtorii financiari care ar fi migrat spre alte oportunitãþi. Acum rãmân ºi vor depune eforturi sporite pentru a-ºi recupera investiþiile din campanie.
Demisiile actuale din PSD sunt de faþadã. Demisioneazã oameni nu pentru cã ar fi marcaþi de eºec, ci pentru cã doresc sã-ºi facã alte strategii pentru finalul de mandat care nu promite sã le aducã beneficii. Nici unul dintre ei nu este cu adevãrat important. Nici Stan, nici Dragnea, nici Ponta ºi nici chiar Puºcaº. Cei care ar trebui sã demisioneze, nu o vor face. Se ascute însã lupta dintre facþiuni. Cei care-i cer capul lui Hrebengiuc ºtiu cã sacrificarea acestuia n-ar rezolva nimic. Culmea este cã cei mai activi în a solicita clarificarea sunt tocmai cei a cãror acþiune a condus la actuala stare de lucruri din partid. ‘Grupul de la Cluj’ este cel care a ‘întors’ alegerile din 2005 ºi l-a propulsat pe Geoanã într-o poziþie în care acum toþi se împiedicã de el. Acelaºi grup, fãrã pondere electoralã ºi fãrã rezultate care reuºeºte doar sã agite spiritele pretinde din nou sã facã legea într-un partid la ale cãrui eºecuri a contribuit decisiv.
Titlu: Propunere indecentã
Nr Editie: 1958 Data: Thursday 24 May 2007
Când au introdus în statutul lor ideea cã orice colaborare cu PSD-ul este total interzisã, democraþii au comis o eroare pe care acum încearcã, stângaci, sã o dreagã. Fiul cel mic al familiei FSN decreta cã nici prin cap n-o sã-i treacã sã mai aibã de-a face cu fratele cel mare. De ce? Uite-aºa: sã nu creadã lumea cã sunt neamuri. Dacã la mahala o chestie din asta merge – sã nu uitãm cã duºmãniile de familie sunt printre cele mai puternice ºi mai durabile – în politicã nu þine. Politica este, prin excelenþã, teritoriul compromisului. Aici orice este posibil, pentru cã scopul – ajungerea sau menþinerea la putere – scuzã mijloacele. Chiar ºi alianþele împotriva naturii. Cine ºi-ar fi închipuit cã, vreodatã, dreapta îºi va da mâna cu stânga, cã extremiºtii români se vor înfrãþi cu cei maghiari, într-un ghiveci politic de neconceput pentru gusturile fine? ªi uite cã s-a întâmplat ºi s-a întâmplat sub efectul de ardei iute al lui Traian Bãsescu. Aºa cã, sã nu ne mirãm cã azi ideologul ºef al democraþilor pune pe tapet caducitatea prevederii statutare, deschizând portiþa spre o viitoare colaborare cu ‘diavolul’. Sã nu vã închipuiþi însã cã de mâine vor ºi începe tratativele. Nici pomenealã. Enunþul dlui Boc are douã rosturi: pe deoparte sã tatoneze terenul ºi sã vadã ce zic social-democraþii de o asemenea propunere indecentã. Pe de alta, sã bage spaima în fostul aliat liberal, arãtându-i pisica pierderii sprijinului tacit. Triumfãtori în referendum, democraþii s-au trezit cã sunt victorioºi ºi mândri, dar foarte singuri. Cã mentorul lor a reuºit sã-i izoleze pe scena politicã ºi sã facã aproape imposibil orice parteneriat. Este o perspectivã, sã recunoaºtem, puþin plãcutã, pentru o formaþiune care a reuºit sã se înfrupte, totuºi, doi ani ºi ceva, din plãcinta puterii. Mai mult, dupã o campanie extrem de costisitoare, creditorii vor începe sã-i hãrþuiascã ºi sã-i întrebe: noi cum ne scoatem banii? Cine ne dã contracte? Cine ne aprobã scutiri ºi reeºalonãri? Liberalii? Deci, pentru democraþii domnului Boc revenirea la putere devine o prioritate absolutã. ªi cum aceastã prioritate nu le-o va putea rezolva nici Traian Bãsescu ºi nici poporul, unica soluþie este sã-i facã ocheade divei social-democrate ºi sã o invite în dormitorul din anticamera Puterii. Sã-i ofere bãrbãþia sa, doveditã electoral, în schimbul renunþãrii la flirtul compromiþãtor cu un amant slãbit de divorþ ºi de probleme de familie. ªi cum aceleaºi frustrãri bântuie ºi în tabãra lui Geoanã, n-ar fi deloc de mirare ca în curând sã aflãm cã se pregãtesc peþitorii pentru unii ºi funeralii pentru alþii.
Titlu: Frãþia cu dracul
Nr Editie: 1959 Data: Friday 25 May 2007
Am ezitat dacã sã abordez, la rândul meu, chestiunea incidentului generat de confiscarea telefonului unei ziariste mai bãgãreþe de cãtre un preºedinte mai nevricos. Cu atât mai mult cu cât dl Bãsescu nu era la prima faptã de acest fel. Mai ales de când e preºedinte, conflictele sale, mai mocnite sau mai pe faþã, cu reprezentanþii presei s-au înmulþit exponenþial. Nu este, deci, un secret, cã domnia sa nu iubeºte presa. Deºi trebuie sã-i fie recunoscãtor. Aºa, neechidistantã cum e, rãscolind indecent adeseori prin vieþile persoanelor publice, ironicã ºi nedreaptã adeseori, presa rãmâne o necesitate a unei societãþi democratice. ªi o condiþie a nederapãrii spre mãsuri sau sisteme autoritare. Am, la rândul meu, suficient de multe rezerve faþã de comportamentul unor confraþi, care uitã adeseori cã nici ei nu sunt mai presus de legea pe care o invocã cu aplomb, cã nimeni nu le dã dreptul sã se transforme în procurori sau executori. Am rezerve ºi faþã de maniera lipsitã de respect sau de o elementarã politeþe în care persoanele publice sunt abordate de cãtre reporteri aflaþi sub presiunea timpului sau a ºefilor. Dar asta e meseria, o meserie în care competiþia e tot mai acerbã ºi lupta pentru supravieþuire se loveºte frontal cu civilizaþia. Dintr-un anumit punct de vedere pot sã înþeleg reacþia dlui Bãsescu: dupã o campanie obositoare, ºi-a permis sã se relaxeze, ca omul, ieºind cu nevasta la cumpãrãturi. ªi acolo se pomeneºte iar cu reporterii peste el. Sunt momente când oboseala ºi iritarea te blocheazã ºi te împing spre gesturi neaºteptate ºi neinspirate. Cel fãcut de dl Bãsescu este un astfel de gest. În acelaºi timp, însã, nu pot sã nu mã întreb dacã la fel ar fi procedat în caz cã întâmplarea avea loc înainte de referendum? Atunci, probabil cã ar fi lãsat sacoºele jos, ar fi luat-o pe dupã umeri pe reporteriþã ºi ar fi vãrsat ºi câteva lacrimi spunându-i cum se sacrificã el pentru þarã. Pentru Traian Bãsescu ºi pentru alþi politicieni, presa e dracul cu care te faci frate când ai de trecut o punte. Dupã aceea o trimiþi acolo unde îi este locul. Cât despre ‘furtul’ telefonului, ce sã mai vorbim. Gestul pare desprins direct din filmul gãºtilor din mahalalele de dupã blocuri, unde putea sã parã chiar o faptã ºic…
Titlu: Tãnãsescu
Nr Editie: 1960 Data: Saturday 26 May 2007
Când, în 2000, Nãstase îºi fãcea deja guvernul în aºteptarea unor alegeri care permiteau sã fie o simplã formalitate pentru PSD-ul refãcut în Opoziþie, a venit rândul sã se discute portofoliul Finanþelor. ‘O sã-l punem pe un bãiat cu mustaþã, de pe la Banca Mondialã’, a spus viitorul premier care nici el nu ºtia prea bine despre cine e vorba în mesajul ‘top’ pe care-l primise cu aceastã propunere. Apoi, lumea a început sã-ºi mai aminteascã traiectoria civilã ºi profesionalã a viitorului ministru, care-ºi fãcuse ucenicia pe la un ICRAL ºi se desãvârºise în structurile finanþelor de stat. Dupã ’90, ajutat probabil ºi de unele relaþii de familie, a luat drumul Americii unde s-a lipit pe lângã forurile mondiale financiare. Ca ministru, Tãnãsescu n-a avut aplombul lui Florin Georgescu. A avut însã o relativã constanþã pe care a exersat-o în relaþia cu premierul în al cãrui prim cerc a intrat rapid, alãturi de cei doi ‘stâlpi’ – DIP ºi Mitrea. Relaþia aceasta l-a pus într-o poziþie mai delicatã faþã de preºedintele Iliescu care l-a ºi atacat dur când s-a lansat ideea cotei minime de impozit, pe care ministrul a susþinut-o cu mare strãduinþã, argumentele sale fiind preluate ulterior de liberali. Cea mai mare decepþie din cariera sa a constituit-o pierderea, la ‘mustaþã’ a guvernãrii, prin artificiul utilizat de Bãsescu pentru a-l impune pe Tãriceanu. Tãnãsescu era deplin pregãtit pentru un nou mandat la Finanþe, îºi redecorase ºi cabinetul când a trebuit sã-ºi strângã lucrurile ºi sã ia calea bejeniei spre tribuna Opoziþiei din Parlament. Supãrarea l-a fãcut sã fie ºi primul pesedist care l-a atacat pe Iliescu, ameninþând cã dacã acesta revine în funcþia de preºedinte al PSD, el îºi dã demisia din partid. N-a mai fost nevoie, alþii aranjând lucrurile de aºa naturã încât preºedintele-fondator sã fie aruncat peste bord ºi în locul sãu echipajul sã-l aleagã pe musul Geoanã. În Opoziþie, Tãnãsescu s-a adaptat la regulile jocului, fiind printre cei care au atacat cu virulenþã cota unicã a liberalilor ºi efectele ei. A fost, mai ales în primul an, una dintre vocile de serviciu ale PSD în confruntãrile televizate. Dupã care s-a retras uºor-uºor, pregãtindu-ºi pasul pe care-l face acum. Tãnãsescu redescoperã America, în aºteptarea unui moment prielnic când un viitor premier social-democrat îºi va informa colegii cã ‘la Finanþe vine un bãiat cu mustaþã de pe la FMI’…
Titlu: A intrat dihonia-n maghiari!
Nr Editie: 1961 Data: Monday 28 May 2007
Încã de la crearea sa, asociaþia culturalã care ºi-a asumat sarcina de a reprezenta politic minoritatea maghiarã, a fost un model de disciplinã ºi de acþiune consecventã. Blocul maghiar a pãrut mai bine de un deceniu ºi jumãtate, imposibil de fisurat, ºi din exterior ºi din interior. Matematic, el a obþinut procentul integral de voturi al populaþiei pe care o reprezintã, unul suficient de mare care sã-i asigure prezenþa neîntreruptã în parlament. De zece ani, UDMR-ul este ºi o prezenþã neîntreruptã la guvernare, ceea ce reprezintã un veritabil record. Dacã actualul guvern va mai rezista un an, ungurii îi vor depãºi pe social-democraþi. Ce anume a fãcut ca ei sã fie prezenþi, indiferent de culoarea politicã a guvernãrii? Probabil cã tocmai lipsa lor de culoare politicã. UDMR-ul nu este un partid, ºi nu e nici de dreapta ºi nici de stânga, chiar dacã e afiliat la Popularii Europeni. În sânul sãu coexistã mai toate tendinþele, pe care însã le estompeazã interesul de grup. De grup etnic. De când este, UDMR-ul luptã cu îndârjire nu atât pentru drepturile minoritãþii maghiare, cât pentru privilegiile acestei minoritãþi. Funcþioneazã la liderii maghiari un mecanism de gândire ºi evaluare potrivit cãruia un minoritar nu poate fi egal cu un majoritar decât dacã are ceva în plus faþã de acesta. Succesul electoral al UDMR se leagã direct de consecvenþa cu care a urmãrit – ºi în general a obþinut – aceste privilegii. A fãcut-o cu preþul ‚ºantajului’ procentului pe care-l deþine ºi fãrã de care nici PSD, nici CDR ºi nici DA n-ar fi putut încropi majoritatea care sã-i aducã la guvernare. De o vreme încoace lucrurile nu mai merg ca unse. Pentru prima datã UDMR face parte dintr-un guvern care poate sã pice oricând. ªi, odatã cu el, ºi angajamentele faþã de minoritate. Legea minoritãþii stã cam de multiºor ºi nici nu prea are ºanse sã iasã în forma actualã. De aici ºi frãmântãrile din interiorul Uniunii, unde Peter Eckstein Kovacs cere, surprinzãtor ºi neobiºnuit, demisia preºedintelui Marko Bela! Un lucru de neconceput cu ceva timp în urmã. Acest gest, mai degrabã retoric, acum, poate fi însã declanºatorul unor procese care, în final, vor duce la dizolvarea Uniunii ºi la crearea de ‚aripi’ politice ale minoritãþilor care se vor alipi la curentele politice tradiþionale. Ceea ce n-ar reprezenta altceva decât un semn de normalitate europeanã.
Titlu: Seria neagrã…
Nr Editie: 1962 Data: Tuesday 29 May 2007
O prezicãtoare nu suficient de cunoscutã pentru a se afla mai tot timpul pe micile ecrane, a fãcut, în urmã cu doar câteva sãptãmâni, o dezvãluire ºocantã: astrele îi arãtau cã în zilele urmãtoare aveau sã se sãvârºeascã din viaþã trei ziariºti importanþi! Prezicerea s-a adeverit cu funestã promptitudine: mai întâi Octavian Paler, apoi Jana Gheorghiu ºi, apoi, Ralu Filip. Ce semnificaþie are aceastã serie neagrã? Una singurã: cu excepþia lui Paler, ajuns la vârsta senectuþii, ceilalþi doi jurnaliºti au murit în floarea vârstei, când ar mai fi putut avea de spus ºi de scris lucruri importante. Gazetãria se dovedeºte a fi o meserie periculoasã. Ea ucide nu doar pe câmpurile de bãtaie unde se aventureazã corespondenþii de rãzboi, dar mai ales în birourile proprii de lucru. Dintre jurnaliºtii care au trecut în nefiinþã în ultimul deceniu pot fi numãraþi pe degete cei care s-au aflat la limita biologicã. Majoritatea a fost compusã de oameni în activitate, angajaþi pe baricada jurnalismului activ. Momentul ’89 a propulsat profesia de gazetar în prima linie a meseriilor cu risc major. Ritmul trepidant al schimbãrilor prin care a trecut societatea a reverberat în existenþa cotidianã a slujitorilor condeiului, confruntaþi cu ostilitatea cvasi-permanentã a principalelor categorii de actori-politicieni, oameni de afaceri – care se împiedicã, în demersurile lor, de presã ºi de atitudinea acesteia. Faptul cã la ceasul trecerii dincolo, unora li se mai dedicã ceremonii, iar unii dintre cei cu care s-au confruntat mai varsã câte o lacrimã demonstrativã nu schimã lucrurile. Jurnaliºtii trebuie sã se împace cu ideea cã singurul care trebuie sã-i înþeleagã, nu neapãrat sã-i iubeascã, este cititorul. Cel care plãteºte, cotidian, obolul corectei informaþii. Cel care-i acordã girul de încredere, în virtutea respectului tradiþional pentru cuvântul tipãrit. Cel fãrã de care însãºi existenþa lui n-are vreun rost…
Titlu: Brandul ’Bucovina’
Nr Editie: 1962 Data: Wednesday 30 May 2007
Despre frumuseþea, pitorescul obcinelor Bucovinei poate sã depunã mãrturie un personaj autorizat, precum prinþul Charles. În urmã cu trei ani, acesta a petrecut câteva zile din preþiosul sãu timp la popasul turistic ‚Bucovina’ din Suceviþa, într-o cabanã din bârne, luând masa pe iarbã, la lumina lumânãrilor. Au fost câteva dintre cele mai frumoase zile pe care le-a trãit moºtenitorul tronului Angliei, ºi faptul este atestat documentar în cartea de onoare a popasului pe care Constantin Chetraru, patronul originalului aºezãmânt, o pãzeºte ca pe ochii din cap. Fost ofiþer de transmisiuni, în Bucureºti, acesta a pãrãsit Capitala încã din 90, lãsând în urmã o lume înrãitã de evenimente ºi un aer tot mai greu de respirat. A luat viaþa de la capãt ºi a început cu un mic han, în satul de baºtinã al soþiei, în apropierea magnificei mãnãstiri-cetate. Cu bani împrumutaþi mai mult de pe la prieteni decât de la bãnci, a dezvoltat afacerea an de an, ajungând astãzi la un complex hotelier cu peste o sutã de camere, majoritatea de confort de 4 stele! Suceviþa însãºi a devenit un fenomen turistic, cu cele 1.300 de locuri de cazare ale sale în peste o sutã de pensiuni, adunate în prima asociaþie – persoanã juridicã – de acest gen. Este o poveste de succes, în ciuda absenþei aproape totale a sprijinului statului, dar mai ales în ciuda drumurilor proaste ale Bucovinei, care o fac sã aparã ºi mai îndepãrtatã de restul lumii decât este. Suceviþenii sunt însã hotãrâþi sã punã capãt acestei stãri. Au reuºit sã contamineze cu entuziasmul ºi dorinþa lor de mai bine autoritãþile locale. Gãsesc tot mai des sprijin la judeþ, la Camera de Comerþ. L-au câºtigat de partea lor pe preºedintele-director general al Romexpo, George Cojocaru care a marºat total la un proiect spectaculos: anul Bucovina! Un an turistic din iunie acesta, pânã în celãlalt, când destinaþiile turistice ale Bucovinei vor gãzdui peste o sutã de festivaluri ºi acþiuni dedicate, de la turismul bisericesc pânã la cel de rafting (pe Bistriþa existã cel mai lung traseu natural din Europa). Momentul de vârf îl va constitui Târgul de turism al Bucovinei, din septembrie, la care au fost invitaþi tour-operatori din þarã ºi din strãinãtate, pentru a lua cunoºtinþã, direct, de oferta de excepþie a zonei, de ospitalitatea oamenilor sãi, de bunul gust ºi spiritul lor gospodãresc. Pânã atunci, sperã toatã lumea, se vor mai repara ºi moderniza ceva drumuri, se va completa infrastructura. Lansarea acþiunii dedicate celui de-al doilea brand turistic al României (dupã Deltã) a avut loc marþi, la Suceava, într-un cadru stimulativ cãruia autoritãþile locale i-au acordat întregul gir, convinse fiind tot mai mult cã sprijinindu-l nu fac un serviciu câtorva patroni de pensiuni, ci întregii colectivitãþi care are de câºtigat de pe urma celor care vor ajunge pe aceste meleaguri.
Titlu: Schimbarea
Nr Editie: 1952 Data: Thursday 17 May 2007
Chiar dacã miza sa scade pe mãsurã ce se apropie termenul, datoritã disproporþiei tot mai evidente între determinãrile celor douã tabere, referendumul de la 19 mai va fi, va trebui sã fie un punct de cotiturã în politica româneascã. În sensul cã electoratul nu va mai accepta, la nesfârºit, continuarea acestui circ ºi va sancþiona în bloc întreaga clasã politicã. Cum? Refuzând sã mai acorde girul sãu ambelor sau tuturor taberelor. Acesta ar putea fi diagnosticul pentru 2008. Ce se întâmplã, însã, în 2007? Disputa pasionalã, fãrã limite, va reuºi, probabil, sã scoatã din case ºi sã aducã la urne mai mulþi români decât s-a întâmplat la ultimele confruntãri electorale. Indiferent de decizie, aceºtia vor aºtepta, de la votul lor, o schimbare. Ce fel de schimbare? Cine le-o va putea oferi? Dupã ultimele sale declaraþii, în nici un caz Traian Bãsescu. Încep sã cred cã atunci când declara cã e perfect chiar credea acest lucru. Ultimele sale luãri de poziþie indicã o încremenire în ‚proiectul Bãsescu’: n-am fãcut nici o greºealã! Am exagerat, poate, pe ici pe acolo, dar tot ce am fãcut rãmâne valabil ºi voi continua pe aceastã linie! Adicã va continua lupta cu Guvernul, Parlamentul, oligarhii ºi mogulii. Dupã armistiþiul suspendãrii, deci, Bãsescu ne promite realuarea, cu forþe sporite, a rãzboiului. O veste nu prea bunã pentru cei care trebuie sã suporte rigorile stãrii de beligeranþã ºi care s-au cam sãturat sã aºtepte pacea. Dar cealaltã parte? În Coaliþia asta ad-hoc, unicã în analele politicii, formatã chiar de preºedintele suspendat într-un efort demn de cauze mai bune? Nici aici lucrurile nu stau altfel. Resemnatã parþial de ideea cã ‚Da’-ul de la 19 mai nu va avea câºtigul de cauzã aºteptat, Coaliþia se pregãteºte ºi ea de reluarea ostilitãþilor, conºtientã de faptul cã suspendarea l-a costat pe adversar câteva dintre instrumentele de care se mai putea folosi înainte de aceasta: justiþia ºi serviciile secrete. Tactica este aceea de a-l izola pe preºedinte în Cotroceniul sãu iubit, lipsindu-l de mijloacele prin care sã-ºi poatã traduce intenþiile ºi promisiunile în fapt. ªi, la nevoie, sã-l mai suspende odatã, sau chiar de douã ori… Interesant, din acest moment, devine un lucru: va avea, cineva, puterea sã schimbe macazul? Sã propunã în locul confruntãrii, cooperarea? Sã renunþe la bagajul de frustrãri acumulate ºi sã vinã cu o formulã nouã, surprinzãtoare, dar tentantã pentru toatã lumea, înainte ca întregul edificiu politic sã fie distrus ca credibilitate?
Titlu: Omagiu(l) Mareºalului
Nr Editie: 1951 Data: Wednesday 16 May 2007
Înainte de revoluþie, un nume ca acesta ºi o poreclã asumatã cu strângere de inimã puteau fi piedici esenþiale în calea construirii unei cariere. Nu doar numele, ci ºi niºte ‘bube’ la dosar l-au împiedicat sã treacã peste una dintre condiþiile esenþiale: sã devinã membru de partid. A fãcut diligenþe, i s-a promis, dar lucrurile se poticneau sistematic. O razã de speranþã se ivise chiar în ultima parte a lui ’89 când se mai fãcuse loc la categoria ‘intelectuali’. Numai cã a venit Revoluþia ºi, deodatã, s-a trezit în vârtejul ei. A nimerit, întâmplãtor, în primul val care a intrat în CC ºi în timp ce alþii cãutau sã punã mâna pe ceva obiecte de valoare aparþinând nomenclaturii, el s-a mulþumit cu o stenogramã. Cea a celebrei ºedinþe din CPEX, din 17 decembrie. A ºtiut sã o negocieze ºi aceasta l-a propulsat, uluitor, din poziþia sa de agent de turism la ITHR, în aceea de ministru adjunct al Turismului, în guvernul provizoriu. N-a stat prea mult acolo, a înþeles cã bate un vânt prea rece la vârf ºi s-a mulþumit sã-i ia locul celui care-i fusese director ºi îl asuprise barându-i drumul spre mult dorita calitate, acum uitatã ºi repudiatã.
De aici înainte, biografia ‘Mareºalului’ – poreclã acum asumatã chiar cu mândrie – a intrat în linie dreaptã. A mai lucrat ceva cu statul român, pe care l-a reprezentat în Israel, dupã care a plecat, pe propriile-i picioare, sã-ºi facã o afacere din domeniul pe care-l cunoºtea foarte bine. Aºa s-a nãscut Agenþia ‘Marshal’, iar Ion Antonescu a devenit unul dintre jucãtorii importanþi în industria agrementului.
N-a fost scutit de voiaje politice. În 2000 a intrat în Guvernul Nãstase, ca adjunct la Culturã. Ce-are cultura cu ‘prefectura’ – s-au întrebat mulþi. A avut. O relaþie specialã între omul Ion Antonescu ºi valorile uriaºe ale scenei româneºti, împinse de progres la periferia atenþiei publicului ºi interesului autoritãþilor. A fãcut multe pentru ei. Le-a redat marilor noºtri actori ceva din demnitatea irositã prin viroagele tranziþiei. N-a fost un aparatchik, ci mai degrabã un mentor. ªi un Mecena - situaþie absolut ineditã pentru un om cãruia i-a mers buhul cã ar avea ‘arici în buzunare’.
Zilele trecute Ion Antonescu ºi-a deschis propriul hotel. Unul vechi, modernizat aºa cum scrie la carte. Cu spaþii generoase ºi amenajãri încãrcate de gust. Ei bine, contrar obiceiului, când astfel de evenimente sunt ‘înobilate’ de prezenþa unor politicieni faimoºi pentru înjurãturile care ºi le trag în direct sau ale unor moguli care-ºi expun ultimele achiziþii feminine, Ion Antonescu a preferat sã inaugureze hotelul în prezenþa marilor actori români. Au fost aproape toþi cei care au un loc de drept în antologia artei interpretative. A fost o paradã de vedete autentice, de glorii ale unei epoci cu adevãrat de aur, cu care spectatorul român probabil cã nu se va mai întâlni vreodatã. Prin prezenþa lor, ei au dat o semnificaþie deosebitã unui eveniment care, altminteri ar fi fost unul ca oricare altul…
Titlu: Moguli ºi mogâldeþi de presã
Nr Editie: 1941 Data: Friday 04 May 2007
Dintre cei patru ‚moguli’ de presã pe seama cãrora Realitatea TV sperã sã-ºi mai creascã ratingul, s-a ales pânã la urmã doar cu cel propriu, ºi acela aflat în deplasare la Viena. Întreaga dezbatere, care s-a vrut o radiografie severã a climatului în care evolueazã presa româneascã, ºi în special a deontologiei care ar trebui sã caracterizeze acþiunea de presã s-a dezumflat, treptat, pânã la finalul în coadã de peºte… sutã la sutã! În locul mogulilor, s-au exprimat cu vigoare mogâldeþii de presã, dintre care nu puþini ºi-au construit postamentele nu atât pe ce-au scris – dacã au scris – cât pe gãlãgia pe care au fãcut-o, public, în jurul intenþiilor lor de a comite vreun articol. Dar mai ales în jurul pretenþiilor lor de obiectivitate ºi de libertate în exercitarea profesiei, indiferent de statutul publicaþiei. Chestia cu libertatea presei ºi cu libertatea de expresie în general este niþel mai complicatã. Nimeni nu poate sã afirme, cu mâna pe inimã, cã ar funcþiona interdicþii formale, cã existã vreun domeniu în care nu se poate spune lucrurilor pe nume, fãrã teama de a suporta represalii. Cea mai deplinã libertate a cunoscut-o presa românã imediat dupã Revoluþie, când gazetarii au descoperit gustul exprimãrii libere ºi necenzurate. Au fãcut-o cu mare satisfacþie, mai ales pe banii statului – atâta timp cât ziarele care apãreau continuau sã fie, cel puþin formal, în patrimoniul colectiv rãmas moºtenire de la sistemul comunist. Odatã cu apariþia primilor investitori – nu neapãrat oameni de presã – a început sã aparã, cu adevãrat, problema libertãþii de exprimare. Privatizarea rapidã ºi totalã a sectorului a introdus reguli noi, principii noi ºi drepturi noi. Gazetarilor le-a trebuit ceva timp sã înþeleagã dificultatea de a fi independenþi pe banii altora, dupã cum proprietarilor le-a luat ºi lor ceva timp înþelegerea mecanismului prin care conºtiinþa profesionalã se poate pune de acord cu interesele patronale. Toatã disputa de la Realitatea – care a purtat amprenta unui dialog al surzilor, unde fiecare a venit cu propriul sãu discurs, indiferent de spusele ºi pãrerile celorlalþi – poate fi caracterizatã ca o încercare de manipulare masivã a publicului în sensul convingerii acestuia cã între ideile exprimate de jurnaliºtii mai jurnaliºti decât alþii, ºi banii încasaþi de la patronii de presã n-ar fi nici o legãturã. Oricât de puþin ne-ar place acest lucru, presa rãmâne poligonul de încercare a tuturor formelor de manipulare posibile, terenul unde subiectivismul domneºte ºi interesele fac regula. Unica libertatea pe care ºi-o poate permite jurnalistul anului 2007 este aceea de a-ºi exprima diferenþa de opinie prin pãrãsirea publicaþiei ºi prin gãsirea unei alta care sã corespundã tiparului sãu. Restul sunt gogoºi de adormit naivii care s-au aplecat asupra temei în speranþa deºartã cã vor afla de la mogâldeþii prezenþi adevãrurile pe care le deþin doar mogulii absenþi.
Titlu: Directorul teleghidat al SRI
Nr Editie: 1942 Data: Saturday 05 May 2007
Florian Coldea, acest geniu al informaþiilor, care l-a impresionat pe Traian Bãsescu pânã la a fi gata sã-l punã în fruntea SRI-ului este nevinovat. Cel puþin aºa reiese din primele cercetãri efectuate de Comisia SRI. Adicã nu i-a cerut nimeni sã culeagã date despre cei trei judecãtori de la Curtea Supremã. Nici Traian Bãsescu (care putea fi cel mai interesat de subiect) ºi nici altcineva, acest altcineva fie el Mircea Geoanã, beneficiarul final al informaþiei. Reiese cã dl Coldea a fãcut totul de capul lui. Adicã a citit ziarele, a vãzut cam care e pulsul ºi s-a autosesizat, punând pe o hârtiuþã mesajul care a ajuns la PSD, ºi de acolo, la presã. Ce ne spune directorul Maior este cã subalternul sãu e curat ca lacrima, nedovedindu-se cã i-ar fi cerut cineva sã facã ce-a fãcut. Nu ne spune însã de ce a fãcut-o. Ce i-a venit, aºa, netam-nesam, sã se intereseze de judecãtori? Deci, pânã la noi ordine, este nevinovat. Aºa nevinovat fiind, dl Maior ia o decizie inexplicabilã ºi ilogicã: îi preia toate atribuþiunile ºi îl lasã fãrã obiectul muncii. Pãi cum vine asta, dacã e nevinonat? Nu ne spune dl Maior. Nu ne spune nici cum va rezolva domnia sa problemele care erau de competenþa prim-adjunctului, dânsul neavând nici cunoºtinþele ºi nici priceperea necesare. Maior e director politic, nu operativ. Habar n-are cum sã rezolve hârtiile care-i vin ºi care au nevoie de rezoluþii de specialitate. Dar, la urma-urmelor, e treaba sa ºi îl priveºte cum se va descurca. Altceva vreau sã spun: este limpede, chiar ºi în aceastã fazã a anchetei cã lui Coldea i se trage de la Traian Bãsescu. De la simpatia ºi susþinerea acestuia. Este evident cã pentru bãtrânii vulpoi din SRI a fost o simplã joacã de copil sã-i monteze chestiunea cu bileþelul. ªi sã-i taie avântul, trãgându-i preºul de sub picioare. Coldea, marea ‚stea’ a informaþiilor (cu performanþe greu de decelat) este un om terminat profesional. ªi îl terminã chiar directorul SRI, un alt personaj enigmatic. Urmãriþi-i traiectoria politicã, a lui Maior-junior. ªi veþi vedea cã a fost pur ºi simplu teleghidat: de nicãieri la Externe, de la Externe la Armatã, de la Armatã la Parlament ºi de acolo la SRI. Urmãriþi-i relaþiile ºi înrudirile, unele nãucitoare prin semnificaþii. ªi veþi constata cã dl Maior trebuia sã devinã director al SRI. Dacã nu exista, trebuia inventat! Dar a existat ºi, iatã-l, supravieþuind cu succes unei întâmplãri de genul celei care l-a ‚curãþat’ pe Elvis Sãftoiu. Un alt om de-al preºedintelui. Unul neteleghidat, însã, din direcþia necesarã…
Titlu: Unitatea de mãsurã a demagogiei: boc-ul!
Nr Editie: 1943 Data: Monday 07 May 2007
Am urmãrit stupefiat declaraþia fãcutã de preºedintele PD-ului, Emil Boc, ca comentariu la ºtirea despre heroina gãsitã într-o maºinã confiscatã, pusã la dispoziþia guvernului. ‘Acest lucru aratã adevãratele preocupãri ale guvernanþilor!’ a emis, cu obiºnuitu-i ton ritos, Emil Boc, erijându-se acum într-un apãrãtor al dreptãþii ºi adevãrului absolut rãmase definitiv în posesia partidului pe care se face cã-l conduce. Episodul ‚Heroina de la Guvern’ îmi aduce aminte de o altã întâmplare, petrecutã cu vreo 15 ani în urmã, imediat dupã schisma din FSN. Atunci, niºte ziariºti inventivi au lansat un sondaj prin care cereau unor parlamentari din opoziþie sã-ºi spunã pãrerea în legãturã cu fenomenul scãderii cantitãþii de oxigen din apã, consecinþã a politicii duse de puterea de atunci, fenomen pus în evidenþã de formula apei: H2O! Cu excepþionalã seninãtate, cei cãzuþi în plasa acestei glume au reacþionat cu vehemenþã. Cel mai elocvent a fost Adrian Severin, care a veºtejit pur ºi simplu manevrele prin care guvernul a provocat o asemenea catastrofã. Emil Boc este un demn continuator al tradiþiei instaurate de Severin. Cred foarte tare cã atunci când a fãcut declaraþia habar n-avea despre ce este vorba. A tras concluzia, foarte probabil, din întrebare: ce pãrere aveþi despre heroina de la Guvern? Rãspunsul a fost prompt ºi la obiect: acest lucru dovedeºte adevãratele preocupãri ale Guvernului, iar acesta ar trebui sã demisioneze. Se subînþelege, limpede, cã dupã pãrãsirea puterii de cãtre PD, PNL-iºtii rãmaºi la guvernare s-au dedat cu voioºie traficului de droguri. În opinia lui Boc, în loc sã guverneze þara, cabinetul Tãriceanu face trafic de stupefiante, lucru care, evident, nu s-ar fi putut întâmpla dacã ar fi funcþionat vigilenþa democratã. Nu este prima – ºi nici ultima datã când Emil Boc funcþioneazã pe pilot automat. Când este suficient sã se apese pe un buton nevãzut pentru ca logoreea sa sã se declanºeze conþinând premise ºi argumente pentru orice demonstraþie, oricât de absurdã este aceasta. Precum cea de faþã. Dincolo de aspectul senzaþional al episodului, este limpede cã dacã ar fi existat o intenþie ocultã, heroina n-ar fi fost descoperitã. Acþiunea este consecinþa unei alte stupiditãþi – aceea aparþinând celor care au confiscat maºina, fãrã a se obosi sã-i verifice interiorul. Dacã ceva este de mirare, este cã pãgubaºii n-au încercat în tot acest timp sã ajungã în vreun fel la încãrcãturã, lãsând-o la dispoziþia… guvernului. Declaraþia dlui Boc este una exemplarã pentru modul simplist ºi stupid în care se face politica în România, demontând mecanismele rudimentare ale demagogiei. Domeniu în care unitatea de mãsurã meritã sã rãmânã boc-ul!
Titlu: Moºtenitorii
Nr Editie: 1940 Data: Thursday 03 May 2007
Traian Bãsescu a reuºit un lucru unic în politica româneascã: sã aducã în aceeaºi tabãrã peremiºtii din Vadim cu udemeriºtii lui Bela; pe pesediºtii lui Geoanã cu liberalii lui Tãriceanu; ºi – baºca – conservatorii lui Voiculescu, aflaþi într-o tradiþionalã pendulare între tabere. De la Revoluþie încoace, locul unanimitãþii l-a luat discordia naþionalã, împãrþirea opiniei publice între niºele de partid ºi baricadele ideologice. Toate acestea s-au aflat într-o disputã brownianã, unele cu altele, pânã când a venit marele pacificator: Traian Bãsescu, cel care i-a adunat laolaltã într-o grupare transpartinicã având ca principal obiectiv eliminarea sa din politicã. Cum a reuºit Traian Bãsescu acest lucru? Mult mai simplu decât ne-am fi aºteptat. Ignorând orice strategie, s-a bazat exclusiv pe tactica atacului la baionetã, în orice direcþie. Crezând cã în spatele sãu stã, neclintit, poporul, cel pe care se simte îndreptãþit sã-l reprezinte în totalitate, deºi s-a bucurat doar de încrederea foarte parþialã a acestuia, preºedintele-jucãtor a intrat în teren purtând tricoul fãrã numãr al celui care, în numele principiilor, nu mai considerã necesar sã respecte vreo regulã. Atacurile om la om, faulturile adesea grosolane, potrivirea nu foarte discretã a mingii cu mâna ºi preferinþa expresã pentru poziþiile de ofside l-au scos în cele din urmã din joc. Lucru pe care a refuzat sã-l creadã ºi care l-a buimãcit atât de tare încât ºi-a pierdut tupeul tradiþional, repezindu-se în Piaþã sã cearã ajutor de la popor. Acum, de pe tuºã, încearcã sã înþeleagã ce s-a întâmplat. Este în situaþia de a avea în jurul sãu doi copii: unul legitim, cu pretenþie de moºtenitor exclusiv, ºi unul ‘din flori’ spre care se îndreaptã principala sa afecþiune, rod al concubinajului nefericit în Alianþã, pe care a crezut-o de nezdruncinat, sub comanda sa. Deocamdatã, odraslele care au ºi ele ca prim interes revenirea pãrintelui spiritual în conacul de la Cotroceni, par a fi într-o armonie deplinã. Este doar o chestiune de suprafaþã, pânã când va izbucni conflictul violent al succesiunii. Atunci se vor uita ºi principii, ºi sentimente ºi vor ieºi la ivealã cuþitele lungi ale rãzboiului. Întrebarea pe care ºi-o pun deja ambele tabere este cum va gestiona Bãsescu aceastã situaþie? Cum va împãrþi onorurile ºi beneficiile între membrii familiei legale ºi cei fugiþi cu doar ce-aveau pe ei din dormitorul liberal? Dar, mai ales, dacã preºedintele suspendat va mai avea ce sã distribuie, în cazul unui eºec în serie, destul de previzibil în condiþiile actualei lehamite electorale de care pare cuprins poporul, dupã doi ani de lupte ºi scandaluri fãrã noimã.
Titlu: Robin Hood + Rambo + Ceauºescu = Bãsescu
Nr Editie: 1944 Data: Tuesday 08 May 2007
Traian Bãsescu ºi-a început în forþã campania electoralã pentru revenirea în funcþia de preºedinte printr-o prezenþã emoþionalã la reuniunea de sâmbãtã a democraþilor. Cu talentul sãu de excepþie a jucat cu brio rolul tatãlui rãtãcitor care revine în sânul familiei ‘de care nu s-a despãrþit niciodatã’, emoþia copleºindu-l pânã la a-i da lacrimile dupã o reþetã de-acum binecunoscutã. Histrion politic, preºedintele suspendat intrã cu uºurinþã ºi cu rapiditate în fiecare nou rol. De data aceasta, el a îmbrãcat haina luptãtorului singuratic ºi îndârjit împotriva nedreptãþilor de tot felul, apãrãtor neînfricat al celor mulþi ºi necãjiþi. Ceva între Robin Hood ºi Rambo, cu accente de Ceauºescu. De ce de ‘Ceauºescu‘? Am sã mã explic. În ultima parte a mandatului sãu, din care a fost suspendat la Târgoviºte, Ceauºescu ajunsese sã reprezinte, cu iscusinþã opoziþia la sistem. Atunci când eºecurile politicii sale au adus lipsuri ºi nemulþumiri generale, el a pãrãsit barca ‘puterii’, lãsând toate responsabilitãþile pe seama guvernului ºi administraþiei, el pozând în lider al intereselor populiste în numele cãrora aducea aspre critici, soma sau ameninþa. Neîmplinirile ºi lipsurile nu erau altceva decât refuzul sau incapacitatea celor numiþi de el – adicã de partidul care nu putea greºi – sã conducã activitãþile curente de ‘satisfacere’ a nevoilor oamenilor muncii. Þapii ispãºitori de aici se recrutau ºi demiterile sau þintuirile publice la stâlpii infamiei dãdeau masei satisfacþii platonice ºi credinþa cã cineva se gândeºte la cei mulþi. Lipsurile ºi disfuncþiile nu mai erau ale sistemului, ci ale indisciplinei sau incapacitãþii de a traduce preþiosele indicaþii, întotdeauna corecte ºi niciodatã nejustificate. Traian Bãsescu urmãreºte acest fir ºi combate vehement guvernarea ‘ticãloºitã’ ºi combinaþiile politicieni-oligarhi, trecând sub tãcere faptul cã el este cel care i-a adus ºi instalat la putere ºi cã tot el i-a considerat, pânã la un punct, a fi ‘cei mai’ performanþi din istorie. Reþeta demersului electoral pe care-l utilizeazã este cã scopul suspendãrii este de a-l reduce la tãcere: lucru cu totul fals! Bãsescu nu a fost niciodatã redus la tãcere, în fond vocalizele perpetue fiind apanajul sãu de-a lungul întregului traiect politic, nepresãrat cu ceva concret. El a reuºit, dealtfel, sã-ºi creeze un curriculum impresionant bazat doar pe atacuri ºi pe contestãri, structural el nefiind capabil sã construiascã ceva, lipsindu-i pentru aceasta calitatea esenþialã de a ºti sã creeze compromisul necesar, de a reuºi sã-ºi facã aliaþi ºi echipe. Stãrile de beligeranþã i-au dat întotdeauna prilejul sã se afirme, ºi probabil cã la finele acestei campanii va reveni la Cotroceni. Adevãrata problemã pentru el abia atunci va începe: când izolat politic, cu competenþe tot mai reduse ºi lipsit de respectul datorat instituþiei pe care o reprezintã, va avea dificultãþi mai mari ca oricând de a-ºi justifica vocalizele.
Titlu: Campionul iluziilor ºi al dezamãgirilor
Nr Editie: 1945 Data: Wednesday 09 May 2007
Pe vremea când eram tânãr ºi reporter la ‘Informaþia Bucureºtiului’, Octavian Paler era unul dintre vârfurile profesiei. ªi al politicii care, în unele zone avute cu precãdere în vedere de propaganda de partid, se suprapunea peste gazetãria vãzutã ca o variantã a activismului. Spre deosebire, însã, de majoritatea politicienilor vremii, Paler avea faima de om subþire, cultivat, autor de cãrþi despre artã în care ocolea iscusit capcanele ideologice. Era în acelaºi timp membru (supleant, parcã) în CC ºi se spunea despre el cã, alãturi de Dumitru Popescu, reuºise sã intelectualizeze discursul politic, sã introducã formule noi, mai puþin ‘lemnoase’ în exprimarea ataºamentului ºi încrederii ºi sã dea, inclusiv gazetãriei pe care o fãceau oamenii lui, o faþã ceva mai umanã. De la aceste calitãþi i s-a tras ºi dizgraþia din ultima perioadã a regimului comunist, când s-a aplecat, cu toate resursele, asupra cãrþilor ºi a scrisului. Dupã Revoluþie a fost printre primii intelectuali care s-au implicat în lupta politicã, de fiecare datã de partea celei despre care credea cã este deþinãtoarea adevãrului democraþiei. ªi, de fiecare datã, decepþionat, s-a transformat în cel mai aprig critic al celor de la care aºteptase împlinirea idealurilor noii societãþi fãrã succes. Iconoclast, prin structurã, s-a numãrat printre cei mai acerbi contestatari ai lui Ion Iliescu, pe care l-a considerat prea legat de comunismul de care el ºi alþii se eliberaserã mai timpuriu ºi mai total, pentru ca, într-un final sã meargã la urne ºi sã-l voteze de spaima unui altfel de curs al democraþiei. S-a manifestat activ de partea Convenþiei ºi a lui Constantinescu, sfârºind prin a-i dezavua ºi pe unii ºi pe altul. Nici Bãsescu n-a scãpat atenþiei sale, preferându-l lui Nãstase ºi neimaginându-ºi cã acesta se va transforma în personajul pe care vreme de doi ani n-a încetat sã-l acuze ºi sã-l ridiculizeze pentru propensiunile sale totalitare. Om al tuturor speranþelor ºi al tuturor dezamãgirilor, Paler n-a încetat, în scrisul ºi, mai la urmã, în vorbitul sãu, sã-ºi ascundã erorile sau sã le scuze. Le-a recunoscut cinstit, asumându-ºi statutul de om supus iluziilor ºi greºelii. Din care a reuºit sã tragã, întotdeauna, concluzii valabile, constituindu-ºi coerent pledoaria pentru valorile societãþii democratice. Paler a trecut în nefiinþã. Lasã în urma sa o operã ºi un crez. ªi un loc gol în tribuna celor nedispuºi sã asiste în tãcere ºi fãrã comentarii, la spectacolul, uneori pasional, alteori grotesc, al politicii.
Titlu: Arma secretã a lui Bãsescu
Nr Editie: 1946 Data: Thursday 10 May 2007
Traian Bãsescu este nu doar un preºedinte-jucãtor, ci ºi un preºedinte (suspendat) – luptãtor. Exerciþiul constituþional – ºi democratic, evident – al suspendãrii din funcþie, îi oferã un excelent prilej de a acþiona în maniera care-i este cea mai favorabilã: atacând ºi contraatacând, cu spatele la zid, necedând nimic. Prezenþa ºi prestaþia sa din emisiunea TV de marþi este, din acest punct de vedere, exemplarã. Înconjurat de jurnaliºtii mogulilor de presã, pe care-i veºtejeºte pe unde apucã, dar de ale cãror instrumente se serveºte copios, a avut un rãspuns pentru fiecare întrebare, o replicã pentru fiecare acuzaþie. Nu a recunoscut nici o eroare ºi a amplificat permanent presiunea asupra adversarilor sãi, dintre care s-a detaºat sistematic Dinu Patriciu. La atâta obstinaþie nu poþi sã nu te întrebi dacã la baza întregii crize actuale nu se aflã, de fapt, idiosincrazia celor douã personaje, nepotrivirea lor de caracter, antagonismul de-a dreptul visceral. Dar nu despre asta vreau sã vorbesc. Este limpede ºi transpare din fiecare discurs – corect în formã, dar discutabil pe fond – strategia de campanie a staff-ului sãu. Bãsescu acceptã situaþia de faþã, în care un preºedinte ales de popor poate sã fie demis de 322 de ‚ticãloºi’, deºi nu uitã nici un moment sã aminteascã ‚avizul negativ’ al Curþii Constituþionale. Þinând sub tãcere faptul cã acesta era doar unul consultativ. Legal, dar abuziv – este cuvântul de ordine, susþinut de inexistenþa probelor concrete de încãlcare a Constituþiei. Bãsescu atacã la fel de dur modificarea regulilor în timpul jocului, dar mai ales faptul cã în materie de suspendãri ºi demiteri funcþioneazã concomitent douã principii: în timp ce s-a ajuns la situaþia în care preºedintele poate fi demis chiar dacã la urne s-ar prezenta doar trei votanþi, dintre care doi zic ‚da’, un simplu primar practic nu poate fi demis, pentru acesta rãmânând valabilã regula majoritãþii celor înscriºi pe listele de votanþi. Arma cea mai redutabilã pe care preºedintele suspendat intenþioneazã sã o foloseascã ºi pe care marþi searã doar a fluturat-o pe sub nasul participanþilor este urmãtoarea: ce se întâmplã dupã vot? Dacã poporul spune ‚DA’, atunci mã duc acasã – zice Bãsescu. Dar dacã spune ‚NU’? Atunci, printr-un reflex logic, ar trebui sã se ducã acasã cei care abuziv l-au suspendat. Cei 322. Sau Parlamentul, în totalitate. Ideea dizolvãrii Parlamentului dupã referendum este arma pe care partida pro-bãsescianã o va agita intens ºi provocator, cu scopul declanºãrii unor agitaþii de stradã care sã oblige într-un fel forul legiuitor sã meargã acasã. O ‚mineriadã constituþionalã’ pe care Bãsescu este hotãrât sã o punã în funcþiune. Pentru cã altfel, victoria sa ar fi una inutilã. Cu aceiaºi adversari în faþã, cu aceleaºi mijloace la îndemânã, preºedintele va deveni prizonierul propriei sale incapacitãþi de a acþiona. Un preºedinte-spectator, umilit ºi izolat, lãsat sã-ºi strige sloganele fãrã soluþie.
Titlu: O bãtãlie dinainte pierdutã sau câºtigatã?
Nr Editie: 1947 Data: Friday 11 May 2007
Când Mircea Geoanã spune: ‘Avem ºanse sã câºtigãm referendumul’ – el recunoaºte, implicit cã considerã bãtãlia pierdutã. ªi cã sperã într-o minune. Or, în zilele noastre minuni nu prea mai vãd a se face. Stadiul în care au ajuns lucrurile vãdeºte slãbiciunile ºi artificialitatea coaliþiei anti-Bãsescu. O reuniune de conjuncturã, în care participanþii au interese de calibre diferite ºi pe care nu au determinarea sã o susþinã pânã la capãt. Dupã cum merg lucrurile, chiar cã doar o minune poate aduce Coaliþiei ad-hoc o victorie la 19 mai. Se vede cu ochiul liber, dupã cum merg lucrurile. În timp ce Bãsescu îºi mobilizeazã toate resursele ºi trage cu armament de toate calibrele, opozanþii sãi se rezumã la o tacticã de lunetiºti care nici mãcar nu încadreazã prea bine þinta. Campania lor se compune din declaraþii ale diferiþilor lideri, fiecare cu ce-i vine la gurã, fãrã o minimã coordonare. ªi, în loc sã se concentreze pe efectele stilului lui Bãsescu, pe ceea ce este palpabil, prin contraperformanþele oamenilor pe care i-a susþinut ºi prin participarea voioasã la dezastrul în care s-a ajuns la momentul de faþã, se mulþumesc a demasca tarele de caracter ale preºedintelui suspendat. Miza e micã. Alegãtorul va fi oricând mai puþin impresionat de defectele – umane, la urma-urmelor – unui politician, cât de stilul sãu ºi de modul de acþiune. Aici, Bãsescu apasã pânã la refuz pe coarda cea mai sensibilã: justiþiarul singuratic, în luptã cu întreaga categorie a corupþilor ºi abuzivilor. Joacã magistral rolul celui cãruia se încearcã sã i se închidã gura, în ciuda evidenþei faptului cã niciodatã nu s-a întâmplat astfel de lucruri ºi cã, dealtfel, la acest nivel se situeazã mai toate performanþele sale. Alianþa din spatele celor ‘322 de ticãloºi’ pare mulþumitã de rezultatul aproape neaºteptat al votului din Parlament, lãsând votul de la referendum în plata Domnului. Ai impresia cã odatã cu lecþia datã nãbãdãiosului preºedinte problema s-a rezolvat, aproape nemaifiind necesarã desãvârºirea procedurii. În aceste condiþii este limpede cã ‘Nu’-ul de la 19 mai devine un obiectiv lesne de atins pentru partida prezidenþialã. ªi cã nimic, sau aproape nimic nu-i va împiedica marºul spre revenirea la Cotroceni, susþinut de o majoritate popularã pentru care dezvãluirile privitoare la moralul nu tocmai impecabil al lui Bãsescu nu apar decât ca încercãri disperate ºi neadecvate de a-l scoate din joc pentru ca corupþia ºi oligarhii sã-ºi facã de cap în absenþa celui care vegheazã neobosit.
Titlu: Taxa pe încredere
Nr Editie: 1948 Data: Saturday 12 May 2007
20 de milioane de euro ne costã pe noi, românii, distracþia de la 19 mai. Practic, cotizãm cu câte un euro de cãciulã la spectacolul grotesc pe care-l oferã ‚spuma’ þãrii – cei aleºi sã nu conducã ºi sã ne administreze pentru a trãi mai bine. Pentru cã în asta constã, pânã la urmã, acþiunea politicã: o bunã guvernare, care sã dea oamenilor mai multe speranþe în viitor ºi în drumul ales cãtre acesta. E mult, e puþin? Greu de spus. Sigur este cã ne puteam lipsi de aceastã nouã taxã pe încredere. O taxã care adunã, prin varii mijloace, sume de zeci de ori mai mari puse în joc pentru demiterea sau rãmânerea lui Traian Bãsescu în funcþia de preºedinte. Sume care – paradoxal, poate – fac sã ‚duduie’ o economie subteranã a sponsorizãrilor ilegale ºi a cheltuielilor mascate. De departe, campania preºedintelui suspendat, este mai costisitoare decât oricare alta de pânã acum, ceea ce dovedeºte cã în spatele ei stau interese – mi-aº permite sã spun ‚oligarhice’ – mai mari decât cele ale competitorilor, care par deja resemnaþi. Miza exerciþiului democratic, cãci asta este, de la 19 mai este tot una de încredere: de ce coeficient de încredere dispune fiecare dintre pãrþi (în general, tipul acesta de încredere nu se bazeazã pe logicã sau pe calcule)? Cum se poziþioneazã grupãrile respective pe eºichier, ºtiutã fiind ‚diversitatea în unitate’ a scenei politice? Dar, mai ales, ce ºanse existã de a impresiona blocul masiv al nehotãrâþilor ºi al indiferenþilor? Ca deobicei, aici este miza cea mai mare. Nucleele mai mult sau mai puþin dure, funcþioneazã dintr-un soi de automatism. Cei care rãspund la întrebãri prin ‚Nu ºtiu/Nu vreau!’ sunt însã tot mai mulþi, pe mãsurã ce decepþia faþã de nivelul dialogului politic pune stãpânire pe segmentele altã datã active ale societãþii. Va continua, la 19 mai, fenomenul care s-a fãcut simþit, periculos de concret, la trecutul referendum, cel pentru Constituþie, ce a pus sub semnul întrebãrii valabilitatea întregului demers? Sau vom asista, în mod surprinzãtor, la revigorarea spiritului civic prin miza neobiºnuitã a actualului scrutin? O mizã ce se va putea rãsfrânge ºi asupra urmãtorului ciclu de chemãri la urne? Vom afla în doar o sãptãmânã. Dar ce sãptãmânã!
Titlu: Preºedintele negociator!
Nr Editie: 1949 Data: Monday 14 May 2007
Din dãrile în gât reciproce ies la ivealã mai toate tarele politicii româneºti, cea care nici mãcar la momentul fast al accesului în Europa nu se poate deprinde de nãravurile fanariote ale Balcanilor. Printre ‘oligarhii rãi’ numiþi de Traian Bãsescu se numãrã ºi Viorel Hrebengiuc. Dezvãluirile fãcute de preºedintele suspendat au declanºat replica promptã a parlamentarului bãcãuan, ‘mare maestru al combinaþiilor politice’ : ‘Cer scuze faþã de membrii PSD, declarã acesta, viclean, cã am negociat cu Bãsescu scoaterea PD de la guvernare, care este opera lui…’ Vasãzicã nu este vorba de înlãturarea brutalã a credinciosului partener de Coaliþie, de cãtre un premier liberal setos de putere totalitarã, dornic sã þinã ciolanul puterii doar pentru el ºi ai lui ºi împiedicându-i sã se înfrupte în continuare pe drepþii ºi cinstiþii democraþi. Ci este opera propriului lor pãrinte, cel care lãcrima la reîntâlnirea cu ei în show-ul de la Teatrul Naþional, declarându-le cã i-a iubit întotdeauna, chiar dacã la Cotroceni accesul a fost mai restricþionat. El, mânã în mânã cu Hrebe i-a îndepãrtat de la masa cu bunãtãþi, condamnându-i la foamete opoziþionistã. El s-a servit de ei ca de un intrument prin care sã-ºi atingã propriile planuri de mãrire. Ei bine, o chestie ca asta nu prea este de iertat de cãtre zecile, poate miile de democraþi care au fost nevoiþi sã-ºi punã pofta în cui ºi sã iasã pe uºa din dos a guvernãrii, ducându-se care-ncotro, pe la casele ºi biznisurile lor fãrã susþinere politicã. Dacã aº fi mai cinic aº spune cã asta face parte din bucãtãria politicii. Tranzacþiile de culise, între persoane care la lumina zilei nu s-ar da vãzute împreunã nici în ruptul capului constituie o practicã curentã. Mai puþin curentã este turnãtoria fãcutã chiar de cãtre participanþi. Cu atât mai mult de participanþii care pretind cã nu practicã aºa ceva, cã demersurile lor au loc doar la lumina zilei ºi cã ele nu implicã nici un fel de concesii. Despre negocierea evocatã ºtim doar ce a primit Bãsescu. Interesant ar fi sã aflãm ºi ce a dat. Mã îndoiesc însã cã vom afla de la Hrebengiuc, aºa încât va trebui sã aºteptãm o altã ocazie când pe Bãsescu îl va lua gura pe dinainte ºi se va scãpa, la prilejul potrivit unei noi rãfuieli.
Titlu: Fraudarea alegerilor
Nr Editie: 1950 Data: Tuesday 15 May 2007
Iatã o temã care nu poate lipsi de la o sesiune de alegeri. Ea a fost prezentã permanent, funcþionând chiar ºi la primele alegeri, cele din mai 1990, când, în ciuda disproporþiei evidente dintre puterea de atunci ºi opoziþia în formare, învinºii au reclamat furturi ºi manipulãri ale electoratului. Mai puþin virulente au fost acuzele atunci când s-au produs ‘schimbãri’ (1997, 2000), opoziþia câºtigând. Evident cã ar fi fost penibil ca organizatorii alegerilor sã strige ‘sãriþi, hoþii!’ când atu-urile se aflau în mâna lor. Cea mai violentã manifestare de acest gen s-a produs în 2004, între tururile 1 ºi 2 ale prezidenþialelor, când Traian Bãsescu s-a ridicat acuzând direct tentativa de fraudã electronicã ce ar fi urmat sã se producã la numãrãtoarea voturilor. Cum însã rezultatul final i-a dat câºtig de cauzã (într-un mod cam dubios) candidatul ºi-a pus, ca astãzi, în afiºele electorale, mâna la gurã ºi n-a mai suflat o vorbã. A încercat ceva, timid, Nãstase, dar era oricum târziu ºi inutil. Cãrþile fuseserã jucate ºi nu doar la Bucureºti, dupã câte se pare. Mai mult ca sigur cã respectând scenariul, preventiv, Traian Bãsescu va relansa cu siguranþã tema. O va face în ultima parte a campaniei, pregãtind terenul pentru ca, în caz de eºec (puþin previzibil) sã aibã motive sã cearã remanierea sau anularea scrutinului. Este parte din strategia sa generalã – tema ‘hoþilor’ care nu se dau în lãturi de la nimic pentru a-i închide gura – ºi nu va renunþa la ea nici în ruptul capului. Deºi, dacã este vorba de eventualele fraude, ele sunt mult mai probabil a veni din partea zonei ‘active’ a democraþilor, care au pus la punct în amãnunt supravegherea ºi – implicit – influenþarea alegerilor. Actuala bãtãlie din stradã ºi din pieþele publice pare sã curgã în favoarea lui Bãsescu. Contribuie la acest sentiment mediatizarea – adesea excsivã – a fiecãrui gest fãcut de acesta, în defavoarea acþiunilor mai temperate ale ‘opoziþiei’. Dacã se fraudeazã acum ceva, este vorba despre imagine, una amplificatã excesiv, în contraponderea celei diminuate de însãºi incapacitatea opozanþilor preºedintelui suspendat de a fi mai convingãtori în demersul lor. Ce nu se prea ia în consideraþie la aceastã orã este tocmai factorul ‘bun simþ’: cum va reacþiona ‘majoritatea tãcutã’, cea care nu participã la mitinguri ºi nu dã gir orbeºte nici uneia dintre pãrþi?
Titlu: Despre competenþã
Nr Editie: 1963 Data: Thursday 31 May 2007
Într-un interviu acordat unui canal media plin de bunãvoinþã, preºedintele – suspendat la acea orã – Traian Bãsescu explica de ce nu ºi-a dat acordul pentru numirea lui Cioroianu ca ministru de Externe. Este vorba de compentenþã – a explicat preºedintele, argumentându-ºi convingerea cã istoricul nu are cunoºtinþele necesare pentru a exercita aceastã funcþie de mare responsabilitate. Cu toate cã, între timp, Cioroianu a fost înscãunat prin metoda restructurãrii guvernamentale, Bãsescu continuã sã creadã cã slaba sa pregãtire în domeniul relaþiilor internaþionale îºi va arãta la un moment dat efectele. Ca deobicei, judecãþile de valoare sunt parþiale ºi conjuncturale. Celui care i s-a pãrut cã Cioroianu este incompetent, i s-a pãrut deosebit de competentã o doamnã Pârvulescu, pe care chiar el a propus-o, în decembrie 2004, sã devinã ministru al Integrãrii Europene. Cât de competentã era doamna directoare de la Primãrie s-a vãzut la audierea în faþa comisiei parlamentare când s-a fãcut de râs neºtiind cu ce se mãnâncã Comisia Europeanã. Tot de compentenþã a fost vorba ºi în cazul unei persoane numitã tot de Traian Bãsescu ºef al Cancelariei Prezidenþiale ºi care persoanã nu ºtia cã Norvegia nu e republicã ºi cã nu face parte din U.E. ªtiþi dvs. despre cine e vorba… Dacã tot vorbim de competenþã, sã mai notãm un lucru: n-a fost punctul forte al primului cabinet Tãriceanu, unde s-au învãlmãºit parcã oameni adunaþi cu arcanul, neavând nici o contingenþã cu potofoliile date pe mânã. Scuturarea de la restructurare n-a adus în loc oameni mai pricepuþi. Ba, dimpotrivã! Un Adomniþei, constructor de meserie s-a trezit la Educaþie învãþându-i pe elevi cã stema UE are 15 steluþe. Sau un Chiuariu, figurã de-a dreptul comicã, care îºi revizuieºte propriile proiecte legislative la o sãptãmânã dupã ce sunt adoptate… Sau ca ministrul de la Economie ºi Finanþe, care dã un recital de bâlbâialã încercând sã demonstreze cât este de oportunã ºi de bunã taxa de primã înmatriculare, despre care acum se susþine exact contrariul argumentaþiei iniþiale: nu protecþia ecologicã este importantã, ci adunarea cu japca de bani de la cumpãrãtori. Sã vorbeºti de competenþã în România anului 17 de la rãsturnarea incompetenþelor comuniste, e ca ºi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului. Capitalist.
