Titlu: Miza politicã a suspendãrii
Nr Editie: 1891 Data: Thursday 01 March 2007
Dupã toatã vânzoleala pe care a stârnit-o, ai avea impresia cã suspendarea lui Traian Bãsescu reprezintã o mizã politicã majorã. România politicã se învârte de o bunã bucatã de timp în jurul acestei noþiuni fãrã a fi însã prea limpede ce reprezintã ea.
Traian Bãsescu încalcã Constituþia precum un ºofer regulamentul circulaþiei pe drumurile publice. Nu existã conducãtor auto sã nu mai 'fure' un semafor, sã nu zburãtãceascã niscai pietoni pe trecere sau sã umble fãrã centura de siguranþã ºi sã vorbeascã la telefon în plin trafic. Din milioanele de astfel de încãlcãri sunt sancþionate doar câteva: cele unde ai ghinionul sã dai peste poliþistul pitit dupã colþ ºi aºteptând sã te prindã în flagrant legea.
Traian Bãsescu este un astfel de conducãtor. Pentru el România este vechiculul care-l transportã la Golden Blitz sau la Cireºica, pe un drum presãrat cu semne de circulaþie pe care s-a obiºnuit sã nu le bage în seamã. De aceea este aºa mirat acum: cum vine asta, sã mi se impute încãlcãri de pe la începutul mandatului? De parcã legea ar fi o conservã expiratã! Parlamentul joacã de data asta rolul miliþianului ignorat, flituit, stropit cu noroi de cãtre baºtani cãlare pe mulþi cai putere, care la un moment dat se revoltã ºi, indiferent de ce-ar putea pãþi din partea ºefilor, e hotãrât sã-i ia carnetul preopinentului. Ce-o mai fi dupã aia, când ºoferul cu pile se va aranja el într-un fel, sã ºi-l ia înapoi, e treaba lui.
Ce vreau sã spun? Cã departe de a reprezenta o strategie politicã coerentã, ce urmãreºte o anumitã mizã, aceastã acþiune 'anti-prezidenþialã' este, de fapt, o rãfuialã între persoane cu orgolii exacerbate. Nu e vorba aici de Constituþie, cât e vorba de inabilitate sau de lipsa unei diplomaþii elementare. Corpul legiuitor, într-o majoritate nemaiîntâlnitã pânã acum, vrea sã-i dea o lecþie preºedintelui! Cã nu va învãþa nimic din aceastã lecþie ºi cã-ºi va continua cu dezinvolturã acþiunea de preºedinte-jucãtor, creator de conflicte ºi tensiuni este limpede cam pentru toatã lumea. Dupã cum nu poate sã nu fie limpede ºi faptul cã aceastã victorie ar putea sã fie destul de scump plãtitã, referendumul devenind un instrument cu douã tãiºuri, putând sã-i asigure preºedintelui o susþinere popularã sporitã, într-un moment în care acesta se afla deja pe toboganul pierderii de popularitate.
Atunci, pentru ca tot acest circ, toatã aceastã pierdere de vreme într-un moment în care aproape întreaga atenþie ar trebui sã fie îndreptatã spre problemele complexe ale integrãrii?
Titlu: Consilierii
Nr Editie: 1896 Data: Monday 19 March 2007
Dupã ce a pierdut, practic, toþi consilierii, cu excepþia eternei Adriana Sãftoiu, Traian Bãsescu pare a se fi dumirit brusc asupra restului acestei categorii ºi a numit, dintr-un foc, patru noi consilieri. Toþi patru, relativ cunoscuþi: Bogdan Teodoriu, un veteran FSN - PD, a fost promovat din interior.
A fost readus Cristian Preda ( mai fãcuse un stagiu la Cotroceni, scurt, în mandatul lui Constantinescu), cel care s-a ocupat de Francofonie, membru cu vechi ºtate al GDS, alãturi de Sebastian Lãzãroiu, fost director la CURS, om care ºtie cum se fac ºi mai ales - cum se citesc sondajele, ºi Mihai Stãniºoarã, ºi el un veteran FSN - PD, cu o poziþie importantã în Parlament. Cu aceste recrutãri se cristalizeazã cele douã bazine de acumulare din care se "înfruptã" preºedintele: societatea civilã ºi partidul din care a fãcut parte ºi pe care l-a condus cu infinit mai multã autoritate decât Petre Roman.
Cu noii veniþi, numãrul persoanelor rulate în birourile consilierilor trece bine de 15. Cu toate acestea, pânã acum Traian Bãsescu nu a prea dat senzaþia cã pune vreun preþ pe eventualele sfaturi pe care le-ar putea primi. ªi nici nu i-a tratat pe aceºtia ca pe niºte persoane al cãrui rang e demn de respect. Îmi amintesc cã Andrei Pleºu a dat bir cu fugiþii dupã câteva luni, sãtul de marºurile lungi pe coridoare, de aºteptãrile în anticamerã când ºeful avea conferinþe private cu Elena Udrea ºi de rezoluþiile verbale fãrã perdea.
Istoria consilierilor de la Cotroceni reflectã, într-un fel, personalitatea preºedinþilor. Cel care a dat sentimentul în cea mai mare mãsurã cã se bazeazã pe acest corp de experþi a fost Ion Iliescu. S-au ºi perindat pe lângã el nume devenite ºi rãmase importante în politicã: Boda, Talpeº, Secãreº, Paºcu, ªtireanu, Constantinescu.
Emil Constantinescu era comvins, datoritã aurei sale de lider zonal, cã n-are nevoie de consilieri, el fiind cel mai bun sfãtuitor al sãu. De aceea nici nu s-au prea înghesuit mulþi sã-ºi caute acolo o slujbã.
Evoluþia situaþiei politice începe sã punã, însã, probleme legate de ascuþirea luptei dintre palate, care face necesare mobilizãri de trupe. Nu mai este vorba de un turnir a doi cavaleri singuratici, cãlare pe cai albi. Disputa devine una de tranºee, cu lunetiºti ºi servanþi de artilerie grea. Traian Bãsescu pare a fi înþeles cã nu se mai poate baza pe propria sa intuiþie ºi pe inspiraþia de moment, cã ridicând impotriva sa o coaliþie de genul celei prezente, compusã din partide, parlament, instituþii pe care nu le controleazã ºi o nouã parte a societãþii civile, trebuie sã delege competenþe ºi sarcini de execuþia staff-ului plãtit de la buget.
Titlu: ‚Regele’ a demisionat!
Nr Editie: 1897 Data: Tuesday 20 March 2007
Chiar înainte de a deveni o legendã a serviciilor secrete, dupã cum omonimul sãu a fost un monarh absolut al lumii rock-ului, Elvis Sãftoiu intrã în panoplia foºtilor. Demisia sa intempestivã a luat prin surprindere lumea, dar mai ales Comisia de investigare a ‚crimelor’ lui Bãsescu, care obþine un succes cu totul neaºteptat chiar înainte de a-ºi prezenta raportul!
Numit în funcþie odatã cu demisia predecesorului sãu, Gheorghe Fulga, din motive de Omar Hayssam, Sãftoiu n-a petrecut la cârma (vorba vine) principalului serviciu de spionaj decât ºase luni. ªase luni în care nu a reuºit nici mãcar sã se familiarizeze cu fiºa postului, pentru a ºti ce poate sã declare ºi ce nu, dacã cineva i-ar fi cerut un astfel de lucru. Or, la prima sa ieºire în public, în faþa comisiei conduse de Voiculescu, directorul Sãftoiu a scos porumbelul care poate sã arunce în aer instituþia: SIE efectueazã ascultãri telefonice, cu sau fãrã mandat. Dar în þarã! Or, asta e treaba SRI-ului. Prin legea sa de organizare, SIE îºi desfãºoarã activitãþile specifice doar în afarã, peste hotare. Cã de-aia e Serviciu de Informaþii Externe. Acolo, dacã nu-i prinde nimeni, spionii noºtri pot sã asculte în voie pe cine doresc.
Involuntara mãrturisire fãcutã de fostul director pune în dificultate ºi instituþia, ºi pe cel care-l numise. Adicã pe Traian Bãsescu. Cu atât mai mult cu cât în acest caz preºedintele n-a considerat cã cel pe care-l prefera ar fi avut nevoie de experienþã în domeniu, cum spune astãzi, când vine vorba de Cioroianu ºi de Ministrul de Externe. La vremea respectivã, CV-ul de jurnalist ºi de consilier prezidenþial au pãrut suficiente pentru a face faþã solicitãrilor unuia dintre cele mai speciale ºi mai specializate domenii de acþiune. Elvis Sãftoiu a oferit comisiei lui Voiculescu principalul fir de care acesta sã tragã pentru a deºira îmbrãcãmintea prezidenþialã ºi de a-l înfãþiºa pe acesta gol-goluþ, ca promotor al unei instituþii care nu respectã legile ºi Constituþia. N-ar fi deloc de mirare ca aceasta sã fie Watergate-ul lui Traian Bãsescu.
Titlu: Adevãratul Watergate dâmboviþean
Nr Editie: 1898 Data: Wednesday 21 March 2007
Spuneam în articolul de ieri cã abia dupã demisia lui Claudiu Sãftoiu pot începe problemele care vor aduce situaþia din România în plasa unui veritabil Watergate dâmboviþean. Câteva lucruri ne fac sã ne gândim la aºa ceva: în primul rând precipitarea cu care a fost anunþatã aceastã demisie. Ne aºteptam, sã fiu sincer, la o reacþie în spiritul patronului: „Am greºit!”; „Nu m-am exprimat cum trebuie!”; „Am înþeles greºit întrebarea”. Lui Traian Bãsescu i s-au mai întâmplat lucruri din acestea, dar a trecut cu nonºalanþã peste ele. Fie cã a fost vorba de omisiune, fie de minciuni sadea. Nu s-a prea încurcat în reticenþe de ordin moral ºi deontologic. Probabil cã Claudiu Sãftoiu e din altã fibrã. Mai moralã. Sau, cine ºtie, cei care ºi-au dat seama mai repede de eroarea monumentalã pe care a comis-o, l-au sfãtuit sã facã gestul ãsta cât mai repede ºi sã iasã din vizor. N-ar fi de mirare sã-l vedem propus pentru una din cele 18 funcþii de ambasador libere, de preferinþã la distanþã ceva mai mare de casã. Eroarea lui Claudiu Sãftoiu a apãrut ca o ºansã nesperatã pentru „Comisia Voiculescu”, planificatã sã pedaleze în gol prin refuzul de a se prezenta al unora dintre cei chemaþi sã dea relaþii. Cu aceastã „pradã” se poate elabora liniºtit un raport din care sã reiasã nu banalele ieºiridin decor ale preºedintelui, adunate cu talent literar dar fãrã substanþã în opusul social-democrat, ci o acuzã de o gravitate copleºitoare: dacã SIE, instituþie aflatã sub comanda directã a preºedintelui, dispune de logistica necesarã ºi efectueazã ascultãri „cu mandat de la procurorul general” – cum credea dl Sãftoiu cã este legal – pentru cine poate sã presteze aceste ascultãri? În beneficiul cui altcineva decât ºeful direct? Preºedintele! Or, dacã Traian Bãsescu a beneficiat în vreun fel sau altul de roadele acestor ascultãri (îmi sunã în urechi acel vesel „vezi sã nu te trezeºti pe benzi, bãiete!” – adresat lui ªereº la un CSAT), preºedintele se afla în cea mai delicatã situaþie posibilã. Curat Watergate! Ca sã devinã aºa ceva nu-i mai rãmâne decât sã spunã cã habar n-a avut de aºa ceva ºi cã Sãftoiu a fãcut de capul lui ce-a fãcut. Dar nu cred cã va risca ceva de genul acesta. O comisie luatã în bãºcãlie, o investigaþie consideratã moartã din capul locului ºi o bâlbâialã incalificabilã pot sta cu succes la originile celui mai mare scandal politic românesc. Unul fãrã precedent, dar cu urmãri între care ºi acelea a nemailuãrii, pe viitor, în deºert a noþiunii de drepturi ale omului. Constituþionale, bineînþeles....
Titlu: Soluþia moralã
Nr Editie: 1899 Data: Thursday 22 March 2007
Mi-l închipui pe preºedinte notându-ºi conºtiincios în carneþel recomandarea lui Voiculescu ºi-l vãd aievea, promiþând cã se va gândi la acest lucru. Apoi, târziu în noapte, îl revãd singur, la biroul sãu, având alãturi un pahar cu gheaþã peste care a picurat douã degete de lichid gãlbui, meditând la notiþa din carneþel: oare sã demisionez? Sau nu?
Un fel de 'to be or not to be', transplantat din axa britanicã în cea româneascã. Destul de neaºteptat pentru un actor de calibrul lui Traian Bãsescu, în al cãrui repertoriu nu stãruie prea mult temele adânci, abisale. Ceva se schimbã, însã. Dacã la primele consultãri de dupã preluarea mandatului a acordat delegaþiei conservatoare vreo 3-4 minute, cât sã-ºi dea bunã-ziua unii altora, de data aceasta a adãstat la discuþii aproape un sfert de orã. Un sfert de-a dreptul academic, dacã avem în vedere expeditivitatea debutului mandatului de preºedinte, când se pregãtea sã intre în teren ºi sã joace.
Între consultãrile din decembrie 2004 ºi cele din martie 2007 a curs multã apã pe Dâmboviþa. Nici scena politicã ºi nici preºedintele nu mai sunt aceiaºi. O majoritate guvernamentalã artificialã, formatã în pripã ºi pe bazã de compromisuri acuzate ca fiind imorale ºi un preºedinte încorsetat inconfortabil într-o hainã croitã pe alte mãsuri au fãcut ca, din crizã în crizã sã se ajungã la situaþia actualã: una care face ca segmente importante ale instituþiilor statului sã nu funcþioneze. Angrenat într-o veritabilã campanie de gherilã cu mai toatã lumea - parlament, guvern, partide, presã - Traian Bãsescu-Rambo se trezeºte tot mai izolat, în mijlocul unei echipe care nu strãluceºte prin competenþã ºi într-un deficit tot mai accentuat de autoritate ºi de credibilitate. Chiar dacã intenþiile sale sunt bune, nimeni nu-l mai crede. Partidele s-au dus la Cotroceni doar din curiozitate, sã vadã ce mai coace ºi cu ce se mai pregãteºte sã-ºi surprindã conaþionalii. A reuºit sã devinã incomod ºi pentru formaþiunea sa favoritã, democraþii fiind nevoiþi sã ia, din loialitate, poziþii pe care nu le împãrtãºesc sau care nu le folosesc.
La jumãtate de mandat ne aflãm în situaþia paradoxalã în care preºedintele se strãduieºte sã dea jos guvernul pe care el l-a pus, iar parlamentul cautã tot felul de soluþii ca sã-l dea jos pe preºedintele ales. Te întrebi doar dacã în aceste condiþii cineva mai lucreazã pentru þarã ºi dacã nu cumva aderarea la UE ne încurcã în ciorvãiala noastrã permanentã. ªi abia atunci începi sã te întrebi dacã nu cumva ieºirea din crizã o reprezintã soluþia moralã a demisiei: a preºedintelui, a premierului, a parlamentului.
Titlu: Nr. 1 în Topul Neruºinãrii: Liniuþã Ungureanu!
Nr Editie: 1900 Data: Friday 23 March 2007
Rãzvan Ungureanu. Oportunist ºi yesman, acesta a reuºit sã-ºi rupã (politic) gâtul tocmai din cauza efortului de 'imparþialitate' faþã de doi ºefi ai sãi - premierul ºi preºedintele. Dorind sã fie pe placul amândurora a sfârºit prin a-i nemulþumi pe ambii. Ceea ce s-a tradus prin expirarea unui mandat cãlduros ºi pur protocolar, funcþie niciodatã acoperitã cu mai mult de vorbe. Dupã ce s-a plâns niþel prin presã, prin interpuºi, cum o sã moarã el de foame, om cu copil mic de mânã, dupã ce n-o sã mai încaseze diurnele de la MAE, s-a repliat ºi, ca un adevãrat liberal, ºi-a dat semnalul clasic: 'Prin noi înºine!' Adicã 'prin mine însumi!' ªi s-a pus frumuºel pe treabã. Cu ultimele puteri administrative a adresat Guvernului un memoriu în care arãta ce responsabilitãþi enorme apasã pe umerii celui desemnat de autoritãþile române sã facã parte din conducerea SECI (Iniþiativa SUD-VEST EUROPEANÃ) cu sediul la Viena. Cum dã acesta nas în nas cu somitãþile continentului, fiind nevoit sã dialogheze cu ele, sã ia masa împreunã ºi sã desfãºoare o serie întreagã de activitãþi ce nu sunt decât la îndemâna unei persoane cu înaltã pregãtire. În plus, a demonstrat cã pentru ducerea la bun sfârºit a acestei nobile îndeletniciri reprezentantul acesta are nevoie de un aparat bine pus la punct: consilieri, secretare, ºoferi, curieri ºi tot tacâmul. Ca semn de bunãvoinþã faþã de aceastã poziþie, Liniuþã Ungureanu n-a ezitat sã-ºi rupã de lângã el propriul ºef de cabinet ºi sã-l propunã ambasador la Viena pentru a putea sã-l sprijine eficient pe reprezentant. Guvernul, credul cum e el ºi plin de bune intenþii, n-a rezistat argumentelor ministrului ºi a aprobat cu entuziasm propunerea. Fãrã sã se mai intereseze concret ce e cu postul ãsta. Dacã ar fi fãcut-o, ar fi aflat cã era vacant de la sfârºitul lui 2004 ºi cã în aceste condiþii nu se prãbuºise lumea. S-ar mai fi putut afla ºi pe cine are de gând ministrul sã numeascã în aceastã funcþie, ºi ar fi aflat cu surprindere cã existã un candidat unic - mereu altul decât Mihai Rãzvan Ungureanu, adicã cel care ocupase postul, în condiþii de austeritate, ºi pânã în 2005! S-ar fi lãmurit mai repede dacã se întreba - el, Guvernul - de ce are nevoie reprezentantul de sporuri pentru nevastã ºi copil, situaþie în care se gãseºte tocmai dl Ungureanu. Pentru aceastã performanþã, dl Ungureanu primeºte din partea noastrã nominalizarea pentru primul loc în TOPUL NERUªINÃRII.
Titlu: Sindromul celor 'douã sãptãmâni'
Nr Editie: 1901 Data: Saturday 24 March 2007
A devenit un loc comun ca deþinãtorii unor mandate temporare sã se agaþe cu disperare de funcþii, sau sã-ºi pregãteascã, înainte de eliberarea acestuia, un loc cât mai cãlduros posibil, amenajat pe banii statului ºi ai contribuabililor. Un astfel de exemplu este fostul ministru de Externe, Mihai (Liniuþã) Am mai scris despre chestia asta (fac ºi eu ca un confrate care a scris întotdeauna despre orice înaintea altora), dar revin pentru cã - vorba reporterului de investugaþie - au apãrut elemente noi. Elemente care cenzureazã sau corecteazã legenda care s-a nãscut prin vehiculare repetatã ºi prin receptare parþialã. Legenda este urmãtoarea: dupã primul tur al prezidenþialelor, când Bãsescu era pe a doua poziþie ºi nu era deloc exclusã victoria lui Nãstase, Dinu Patriciu i-ar fi spus acestuia: 'Traiane, îþi mai dau douã sãptãmâni!'. Avertisment care avea urmãtoarea conotaþie: vei pierde ºi vei fi pierdut. Iar eu, Dinu Patriciu îþi voi da lovitura de graþie! Întâmplarea a fãcut însã ca Bãsescu sã obþinã o victorie nesperatã nici mãcar de tabãra sa ºi atunci sã întoarcã ameninþarea: 'Dinule, îþi mai dau douã sãptãmâni!' ªi dupã exact douã sãptãmâni, Dinu Patriciu ºi Rompetrol sã fie atacaþi în direct ºi direct, într-un interviu dat pe un post de televiziune... La solicitarea mea, Dinu Patriciu mi-a relatat cum stau lucrurile din punctul sãu de vedere, pe care nu am nici un motiv sã-l pun la îndoialã: 'În dupã-amiaza de dupã primul tur al prezidenþialelor ne-am reunit, mai mulþi lideri, la sediul de campanie al Partidului Democrat. Atunci Bãsescu a venit la mine ºi mi-a mulþumit pentru neutralitatea pe care am respectat-o în campania electoralã, conformã cu angajamentul cã ne vom abþine de la orice manifestare sau declaraþii care sã afecteze stabilitatea climatului economic ºi de afaceri. Atunci i-am spus: 'Dragã Traiane, câºtigi sau pierzi, mai ai douã sãptãmâni de liniºte!' Asta însã în sensul cã dupã turul 2, pe care ºi eu nãdãjduiam sã-l câºtige, avea sã se confrunte cu o serie întreagã de probleme greu de anticipat la momentul respectiv, ºi dintr-o perspectivã ºi din alta. Spre surprinderea mea, Bãsescu a încãlcat acel pact, lansând povestea cu fraudarea alegerilor, comparând România cu Ucraina. Prin aceastã declaraþie a declanºat o veritabilã psihozã care a fãcut ca bursa sã cadã cu 12% într-o singurã zi. Am stat douã zile pe telefoane cu New York-ul ºi Londra ca sã calmez lucrurile. Evident cã am considerat aceastã situaþie ca o încãlcare a pactului de neutralitatea ºi am reacþionat printr-un interviu. A doua zi am primit de la el un telefon - era prin Ardeal, cu Guºã - ca sã mã întrebe de ce-am fãcut asta. I-am explicat de ce. Urmãtorul episod a avut loc pe 3 ianuarie. Eram în concediu, cu Roºca, ºi Bãsescu l-a sunat sã-l felicite. M-a dat ºi pe mine la telefon ºi atunci mi-a transmis urmãtorul mesaj: 'Dinule, mai ai douã sãptãmâni de liniºte!' Exact peste douã sãptãmâni, pe 17 ianuarie, într-o emisiune la 'Realitatea' m-a atacat direct, anunþând cã va declanºa cercetãrile în legãturã cu Petromidia. S-a þinut de cuvânt!' Din 17 ianuarie 2005, Dinu Patriciu n-a mai avut liniºte. Dupã cum n-a mai avut nici Traian Bãsescu ºi nici þara. Orgoliile personale au excedat pânã la nivelul în care Capulet-ii ºi Montagu-ii României se cãsãpise fãrã milã pentru nefericita mezalianþã dintre un Romeo democrat ºi o Justiþie liberalã. Sau, viceversa.
Titlu: Hayssam, pe filiera Mossad!
Nr Editie: 1902 Data: Monday 26 March 2007
Orice mi-ar fi putut trece prin cap, numai cã Omar Hayssam, întreprinzãtorul sirian, sã fie agent Mossad nu. Deºi, odatã ce presa israelianã ne-a deschis ochii, lucrurile par sã stea, într-adevãr, cam aºa. Afacerea “Hayssam” se înscrie într-un lung ºir de întâmpãri, la fel de inexplicabile la prima vedere, dar la fel de logice la o a doua. Sã-l luãm doar pe Elias Nassar, cel cu “ Drumul Kentului”. Libanez de origine, el a venit în þarã prin 91-92, punând pe roate cea mai mare afacere cu þigãri de contrabandã. Achiziþiona armament de la Ministerul Apãrãrii (titular, pe atunci, Nicolae Spiroiu) ºi îl plãtea în baxuri de þigãri. Pe care Armata, binevoitoare, le depozita în unitãþile sale de la Clinceni. A ieºit scandal mare când a intrat ºi comandantul Gãrzii Financiare pe fir, Floricã pe nume, ºi când libanezul a fost arestat trei zile, de un An Nou, fiind eliberat contra unei cauþiuni de 3 milioane de dolari. Abia dupã vreo trei ani libanezul a fost judecat, condamnat ºi, taman înainte de a ajunge la puºcãrie, s-a evaporat!. S-a vorbit, pe bunã dreptate, cã ar fi fost agent Mossad ºi cã instituþia nu a fost strãinã de modul în care a dispãrut ajungând cu noi misiuni, tocmai prin Ucraina. Nici azi nu se ºtie ce s-a întâmplat cu cele 3 milioane de dolari, pe care la vremea respectivã era dispus sã le ofere celui care i-ar fi returnat paºaportul ºi þigãrile confiscate. Un alt caz celebru este al lui Meir Naor, comerciant de armament ºi autor al unei tranzacþii dubioase în zone de conflict supuse embargoului. Client de nãdejde al Romtehnica, cu care lucrase ºi Nassar, Naor a fost la un moment dat arestat ºi eliberat – pe motive de boalã – înaintea procesului. A urmat atunci extrem de ciudata decizie instanþei de a-l pune în libertate, ºi bãnuielile s-au adeverit din plin. Imediat dupã punerea în libertate, Naor a dispãrut fãrã urmã . ªi despre el s-a afirmat cã ar fi fost agent Mossad. Despre Hayssam nu s-au avansat astfel de bãnuieli, el fiind suspectat doar de colaborare cu serviciile secrete siriene. Oricum, efortul sãu constant de a se afla în apropierea mai-marilor zilei ºi de a pãtrunde în zone în care n-ar fi avut ce cãuta, îl calificau din capul locului ca suspect. Avatarurile lui, dupã arestare, cu uimitoarea eliberare din arest ºi neurmãrirea, în continuare de cãtre serviciul nostru de informaþii au dat limpede sentimentul cã a fost fãcut „scãpat”. Or, o asemenea operaþiune nu putea fi desfãºuratã pe cont propriu, fãrã amestecul unor oficialitãþi ºi fãrã sprijinul unor servicii secrete. Cã cea mai importantã mânã de ajutor i-a venit din partea Mossad este acum destul de limpede ºi pune în evidenþã o veritabilã filierã de colaborare între serviciile secrete prin care persoane dubioase, intrate în conflict cu justiþia, ar fi fost sprijinite, cu mai multã sau mai puþinã discreþie, sã se sustragã rãspunderii. Undeva sus, la nivelul de decizie politicã, au existat una sau mai multe voci care au dat aceste semnale. Dacã s-ar fi nega, înseamnã cã cineva ne crede proºti pe toþi.
Titlu: Autoritate ºi solidaritate guvernamentalã
Nr Editie: 1903 Data: Tuesday 27 March 2007
S-a cam vorbit în ultima vreme despre „solidaritatea guvernamentalã”. Noþiunea a ieºit pe piaþã atunci când premierul a decis sã amâne alegerile europarlamentare ºi când doi miniºtri – cel de Interne ºi cel al Justiþiei – au refuzat sã-ºi punã semnãtura pe Hotãrârea de Guvern. Tãriceanu nu numai cã ºi-a exprimat public nemulþumirea faþã de aceastã situaþie, dar a ºi avertizat cã, în cazul în care vor persista în aceastã atitudine, domnii Macovei ºi Blaga vor trebui sã-ºi dea demisia. Macovei ºi Blaga au ºi insistat ºi încã nu ºi-au dat demisia. Ba, mai mult, Blaga a pretins cã n-ar fi avut nici o discuþie referitoare la acest subiect cu premierul. Iar dacã Monica Macovei s-a prevalat de nu ºtiu ce chichiþã privind promotorii Hotãrârii, Blaga nu s-a obosit sã gãseascã un motiv. Pur ºi simplu n-au semnat. Nici pânã azi. Fãcând, implicit, de râs „solidaritatea guvernamentalã”. Întrebarea care-mi vine în minte este dacã aºa ceva a existat vreodatã ºi dacã da, cum s-a manifestat. În mod normal, premierul ca ºef al Guvernului are dreptul sã ia poziþii ºi decizii, mai ales din moment ce se considerã cã ºi-a alcãtuit o echipã din oameni care au acelaºi program ºi aceleaºi obiective. Guvernul nu e un Parlament, cu oameni aleºi, care valideazã prin vot deciziile. Aici consensul joacã rolul principal. Premierul nu e obligat sã supunã la vot ºi sã procedeze în funcþie de rezultatul acestuia. El poate sã decidã, iar membrii Guvernului pot sã fie de acord, sã se abþinã (în cel mai rãu caz), sau sã refuze. Atunci însã, gestul urmãtor este demisia. Nu poþi juca în teren într-o echipã, atacându-þi propria poartã. Acesta este ºi cazul „Macovei & Blaga contra Tãriceanu”. Nu le place cã se amânã euroalegerile? Salut! Toate aceste prezumþii sunt valabile însã pentru o guvernare normalã. Rezultatã dintr-o voinþã electoralã ºi nu din forþarea unui rezultat incert cum a fãcut Bãsescu. Alianþa n-a instalat un guvern, ci un soi de maºinãrie cu patru volane peste care s-a zis cã unul e ºef. Dar acesta nu poate nici sã frâneze, nici sã accelereze, nici sã facã la dreapta sau la stânga fãrã acordul ºefilor partidelor din Coaliþie. Dar, mai ales, nu poate miºca maºinãria din loc decât la semnalul miliþianului de circulaþie de la Cotroceni. Solidaritatea Guvernamentalã n-a existat decât în minþile câtorva naivi. În Executiv nici n-a fost vorba de ea, pânã când nu s-a trezit Tãriceanu cã avea nevoie de ea ca sã-l contreze pe Bãsescu. Solidaritate n-a exista, pentru cã n-a existat autoritate. Tãriceanu n-a fost considerat altceva decât o marionetã, în special în ochii jumãtãþii de guvern care a primit dispoziþii de la celãlalt palat. Dovadã cã lucrurile stau aºa este chiar faptul cã în urma afrontului public al celor doi, premierul nu a reuºit sã facã nimic ca sã sancþioneaze acest act de insubordonare. ªi lucrurile au rãmas aºa cum le ºtim de doi ani ºi ceva. ªi cum vor rãmâne, probabil, ºi în continuare.
Titlu: Ataºamentul faþã de os
Nr Editie: 1904 Data: Wednesday 28 March 2007
Deºi premierul a anunþat în gura mea decesul Alianþei, cu regretele ºi cheltuielile de rigoare, partenerii sãi democraþi nu sunt de acord ºi zic cã nu, cã nu e moartã ºi cã va trãi ani lungi de-acum încolo. Fiecare vede, însã, problema, din punctul sãu de vedere. În timp ce premierul i-a luat mâna ºi a simþit cum bate tot mai slab pulsul adevãrului, dr. Boc a pus stetoscopul exact pe organul numit dreptate ºi i-a ascultat frãmântarea dãtãtoare de speranþe. Diferenþa vine din faptul cã, în timp ce liberalii s-au resemnat cu ideea de a guverna singuri, prin ei înºiºi - vorba lui Brãtianu -, democraþii nu concep cã ar putea trãi in solitudine ºi în afara casei Puterii, lipsiþi de pârghiile prin care pot sã facã o viaþã mai bunã pentru ei ºi pentru membrii lor de partid. Cam pe aici apare prima diferenþã marcatã de viziune între democraþi ºi mentorul lor nu doar spiritual, Traian Bãsescu: în timp ce acesta ar fi foarte bucuros ca democraþii sãi sã iasã de la guvernare ºi sã încerce sã trânteascã guvernul, Boc ºi Videanu ºi Blaga nu concep acest lucru, pe principiul: de ce sã plecãm noi ºi sã rãmânã ei ºi sã nu rãmânem noi ºi sã plece ei? Aceastã viziune a fost fãcutã publicã cu claritate luni, ca rãspuns la apropourile fine ale lui Tãriceanu, care dupã ce le-a cerut imperativ lui Blaga ºi Macovei sã-ºi dea demisia, din lipsã de solidaritate, s-a mulþumit acum sã invoce decesul instituþiei care-i mai þine sub acelaºi acoperiº, avansând ideea unui partaj din care liberalii sã se aleagã cu domiciliul de reºedinþã. Faþã de toate principiile vehiculate ºi de-o parte ºi de alta, puseul acesta de realism limpezeºte situaþia : deºi simt cã nu-i mai leagã nimic din sentimentele gingaºe pe care le-au împãrtãºit în campanie, deºi se suspecteazã reciproc de legãturi extraconjugale, deºi nu se mai suportã, practic, unii pe alþii, trecând în pas vioi la faza care prevesteºte viitoare înjurãturi ca la uºa cortului, nici unul dintre parteneri nu se simte în stare sã renunþe la agoniseala celor doi ani de guvernare ºi la confortul poziþiilor pe care le ocupã. Sunt chiar gata sã concubineze, în afara unei cãsãtorii desfãcute de facto, numai sã nu pãrãseascã ministerele, agenþiile ºi instituþiile împãrþite cu atâta trudã pe bazã de algoritm. Dulce ca mierea este puterea ºi odatã ce te-ai înfruptat din ea, îi rãmâi sclav pe viaþã. Nu ºtiu cum vor decurge lucrurile în continuare. ªtiu însã cã ataºamentul faþã de os este atât de puternic încât pânã ºi o construcþie politicã artificialã ºi lipsitã de vânã ca Alinaþa Dreptate ºi Adevãr poate supravieþui propriului deces pânã când interesele o cer. P.S. Simpatic sau nu puriºtilor ideologici, Partidul Conservator rãmâne un exemplu unic de retragere voluntarã de la putere. Aproape inexplicabil pentru logica prezentului.
Titlu: Iz de restructurare
Nr Editie: 1905 Data: Thursday 29 March 2007
La ora când scriu aceste rânduri nu se ºtie încã cu precizie în ce mod se va restructura guvernul ºi ce anume va reprezenta el: guvern de tehnocraþi, monocolor sau bicolor, fãrã democraþi. Un lucru pare cert: cu toate declaraþiile lor de adeziune faþã de ideea Alianþei, cu toate regretele dupã beneficiile care rezultã din stãpânirea câtorva domenii-cheie, democraþii nu sunt chiar dispuºi sã aºtepte sã primeascã un ºut în fund de la Tãriceanu. ªi atunci, în ‚silenzio stampa’ îºi fac bagajele ºi se pregãtesc sã pãrãseascã demni, cu fruntea sus, somptuoasele birouri ministeriale. Cele mai mari regrete le are deja Radu Berceanu. Ajuns într-un târziu la cârma unuia dintre cele mai mãnoase ministere, care a fãcut miliardari pe bune, nu de carton, dupã ce mai bine de un an i s-a fluturat pe la nas ºansa de a deveni preºedinte al Senatului, el se vede acum în situaþia de a se întoarce cu coada între picioare în banca lui, lãsând proiecte ºi contracte de multe milioane de euro pe mâna cine ºtie cãrui liberal nepriceput, care-ºi va bãga pe fir propria clientelã, înlãturând-o pe cea democratã. O pierdere importantã o reprezintã ºi posibila ieºire a ministrului Blaga. Omul în mâinile cãruia ar fi stat organizarea ºi controlul alegerilor, ba chiar ºi numãrarea – electronicã sau manualã – a voturilor! O deziluzie va fi ºi reîntoarcerea lui Sorin Frunzãverde la el la Reºiþa sau Caransebeº, de pe unde e, ºi lãsarea armatei pe mâna cine ºtie cãrui nepricopsit care sã retragã trupele din Irak fãcându-l de râs pe Bãsescu în faþa lui Bush ºi Blair. Monica Macovei ar fi doar o pierdere colateralã, domnia sa nereprezentând, direct, pe nimeni. Nici mãcar societatea civilã din care a venit ºi care a rejectat-o în repetate rânduri. Ea ar putea sã aibã soarta cea mai tristã, dacã nu cumva Traian Bãsescu nu se va gândi sã o ia la Cotroceni ºi sã-ºi dea foc la valizã în felul acesta. Aceastã variantã a retragerii democraþilor ilustreazã noua fazã în care intrã bãtãlia dintre foºtii parteneri: faza durã ºi categoricã. Tãriceanu a înþeles, greu ºi târziu, cã faþã de Bãsescu are un atu formidabil: el este cel care deþine – temporar, e drept – puterea ºi deciziile. El poate sã facã aproape tot ce nu poate Bãsescu. ªi de ce sã nu facã? Eliminarea democraþilor de la guvernare se datoreazã în primul rând lui Bãsescu ºi servituþii acestora faþã de el. Fãrã obligaþia moralã faþã de fostul ºef de partid, Boc ºi compania ar fi stat bine-mersi în guvern pânã la capãt, mulþumiþi sã-ºi facã interesele de partea lor. Trecerea în opoziþie le va crea o problemã gravã: aceea a susþinerii clientelei. Oamenii de afaceri cotizanþi se vor orienta rapid spre noii deþinãtori ai puterii ºi cota partidului va scãdea inevitabil, odatã cu creºterea celei liberale, ai cãrui reprezentanþi nu mai trebuie sã împartã nici responsabilitãþile ºi nici beneficiile. La aceastã situaþia ineditã, în care un guvern minoritar, desprins dintr-o coaliþie precarã, beneficiazã de susþinerea unei Opoziþii nepregãtite sã vinã ea însãºi la guvernare, a contribuit, hotãrâtor, preºedintele-jucãtor, cel care a reuºit sã coalizeze împotriva sa ºi împotriva partidului sãu aproape toate segmentele politicii.
Titlu: O profesie de risc major: consilier prezidenþial!
Nr Editie: 1906 Data: Friday 30 March 2007
Pânã la mandatul lui Traian Bãsescu, calitatea de consilier prezidenþial pãrea o funcþie liniºtitã, calmã, lipsitã de rãspundere ºi obligaþii ieºite din comun. Deobicei, consilierii cu care ºi-au început preºedinþii mandatele, pãrãseau odatã cu acesta palatul Cotroceni. Cel puþin aºa s-a întâmplat la ultima schimbare, când, cu foarte puþine excepþii, echipa de bazã a rãmas aceeaºi, de la început pânã la sfârºit, chiar în condiþiile în care se ºtia cã, indiferent de cine va câºtiga alegerile, noul preºedinte va veni cu propria sa echipã. Dacã pentru Adrian Nãstase schema consilierilor era completã cu multe luni înainte, Traian Bãsescu s-a trezit aproape peste noapte titular al Cotrocenilor. În primul moment al neaºteptatei sale victorii, nu a avut un alt umãr de sprijin decât cel al celui care, teoretic, ar fi trebuit sã candideze el însuºi pentru acest post: Teodor Stolojan. Acesta, dealtfel, l-a ºi însoþit în prima sa vizitã la Bruxelles. Ceilalþi doi consilieri au venit ºi ei, firesc, soþii Sãftoiu fiindu-i aproape permanent în preajmã, încã de pe vremea nãbãdãiosului sãu mandat de la Transporturi, din vremea Convenþiei. Lista s-a completat în grabã cu câteva ‚etichete’ care trebuiau sã arate lumii orientarea noului preºedinte, relaþiile lui Bãsescu cu persoane, precum Renate Weber sau Andrei Pleºu (acesta, fost coleg de cabinet) fiind absolut întâmplãtoare. Nu acelaºi lucru se poate spune despre Elena Udrea ºi Stana Anghelescu, ele fãcând parte din ‚familia’ municipalã, care-l însoþea pe la seratele literar-artistice de la Golden Blitz. De la începutul mandatului, Traian Bãsescu s-a dovedit a fi un ºef dificil ºi incomod. Stilul sãu neconformist ºi lipsit de protocol i-a gonit pe Pleºu ºi Weber; ‚familiarismele’ le-au fost fatale Elenei Udrea ºi Stanei Anghelescu. Singurii care pãreau de neclintit în devotamentul lor erau soþii Sãftoiu. Lui Claudiu nu i-a priit climatul de la SIE, iar gafele monumentale fãcute l-au convins pe mentorul sãu cã pãlãria pe care i-o fãcuse cadou i-a fost prea mare. Demiterea (practicã) a soþului a afectat-o pe soþie care, brusc, n-a mai reuºit sã înghitã ceea ce înghiþea cotidian, de peste doi ani. ªi, de aici, declic-ul mail-ului trimis lui Blaga ºi interceptat de cãtre bãieþii cu ochi albaºtri fideli preºedintelui (dacã nu cumva s-o fi instalat la Cotroceni vreun sistem de supraveghere a colaboratorilor). Odatã cu plecarea Adrianei Sãftoiu se încheie o etapã în administraþia prezidenþialã: aceea în care consilierii mai aveau un soi de legitimitate. De acum înainte vor fi doar simple piese pe tabla de ºah a instituþiei, menitã sã susþinã organigrama. Dar nu ºi un preºedinte care se dovedeºte un jucãtor extrem de individualist.
Titlu: Watergate de Dâmboviþa
Nr Editie: 1895 Data: Saturday 17 March 2007
Spargere la sediul PNL. Veniþi dimineaþa la lucru funcþionarii au constatat cã hoþii au intrat pe o fereastrã, au spart uºi ºi sertare, au rãvãºit documente ºi au plecat pe unde veniserã cu o pradã consistentã compusã din plasme, monitoare ºi alte bunuri. Poliþia a ridicat din umeri spunând cã va încerca sã gãseascã hoþii. Ludovic Orban a dat o declaraþie din care reieºea cã pe lângã bunurile amintite, s-a constatat absenþa urmãtoarelor documente: „Strategia de guvernare (2007 – 2008) cu PSD ºi împotriva PD”; „Cum sã-l anihilãm în mod eficient pe preºedinte, dupã suspendare”; „Platforma Stolojan: cum sã o manipulãm în interesul nostru”. Lipseau, de asemenea, din biroul lui Ludovic Orban, o colecþie de texte de cântece de pahar ºi un album cu poze sexy de-ale Elenei Udrea.
Sã facem un exerciþiu ºi sã înaintãm, în timp, cu câteva luni pentru a vedea cum se vor desfãºura, într-o realitate virtualã, lucrurile.
Deci, la presiunile societãþii civile, Parchetul s-a autosesizat ºi a demarat cercetãri complexe. Amprentele luate la faþa locului, coroborate cu declaraþii ale unor martori care doreau sã-ºi pãstreze anonimatul, au condus la formarea unui cerc de suspecþi. S-a dovedit, pe bazã de probe, cã lovitura a fost datã de o grupare infracþionalã compusã din numiþii Teodor Stolojan (fãrã antecedente); Cristian Bourean, un tânãr om de afaceri implicat în câteva scandaluri sexuale; Gheorghe Flutur, fost pãdurar, anchetat pentru sustrageri din avutul obºtesc; Raluca Turcan, cunoscutã ca frecventând cercuri dubioase din zonele mãrginaºe ale Capitalei; ºi Valeriu Stoica, un avocat fãrã procese, specializat în apãrarea din oficiu a infractorilor de drept comun. Cei cinci au mimat o spargere în scop de jaf, obiectivul lor constând în sustragerea de documente esenþiale pentru pregãtirile PNL în vederea campaniei europarlamentare. Mergând pe firul lucrurilor, anchetatorii au constatat cã infractorii au folosit echipamente performante purtând serii de inventar cu menþiunea „Furat de la SIE”. Jurnaliºtii independenþi Traian Ungureanu ºi Gheorghe Cartianu au adâncit cercetãrile constatând cu surprindere cã în carnetul de adrese al conducãtorului grupului infracþional figurau nume ºi numere de telefon ale unor consilieri de la preºedenþie. S-a fãcut rapid legãtura între infractori, consilierul prezidenþial Adriana Sãftoiu ºi soþul acesteia, Elvis Sãftoiu, recent numit director la SIE. Deontologia profesionalã i-a fãcut pe jurnaliºti sã urmeze cu consecvenþã pista ºi sã punã la dispoziþia procurorului general datele obþinute. Datã fiind implicarea cel puþin a unui consilier prezidenþial (singurul, de altfel), Parchetul a solicitat preºedintelui înregistrãrile convorbirilor cu acesta, efectuate cu o instalaþie montatã de Talpeº în timpul mandatului lui Iliescu. Traian Bãsescu a negat vehement orice implicare a personalului sãu, refuzând sã punã la dispoziþia justiþiei înregistrãrile, pe motiv cã ele sunt neinteligibile din cauza clinchetului de pahare ºi sticle care formeazã un fond sonor constant. La intervenþia hotãrâtã a ministrului Justiþiei, care a ameninþat cu demisia, preºedenþia a fost nevoitã sã punã la dispoziþia Parchetului transcrierea înregistrãrilor, dupã ce Traian Bãsescu a operat cu markerul ºtersãturi acolo unde de regulã se plaseazã bip-uri. Scandalul a erupt ºi preºedintele a fost obligat sã demisioneze. A fãcut-o printr-un telefon în direct, la o emisiune de pe OTV unde Emil Boc ºi Adriean Videanu acuzau manevrele oculte ale lui Voiculescu, care s-ar fi aflat la originea acestei afaceri (s-a dovedit, totuºi, cã Ungureanu ºi Cartianu semnaserã recent contracte grase cu trustul Intact). ªef interimar al statului a devenit Nicolae Vãcãroiu, care a organizat imediat un referendum pe tema transformãrii României din republicã semi-prezidenþialã în regat.
Titlu: Europarlamentarele: ce fel de prioritate?
Nr Editie: 1895 Data: Friday 16 March 2007
Premierul ne-a fluturat pe la nas fanionul prioritãþii absolute a alegerilor europene. În faþa acestui obiectiv, oricare altul pãleºte. Pentru trimiterea la Strasbourg a reprezentanþilor noºtri trebuie sã lãsãm baltã orice - inclusiv suspendarea preºedintelui (acþiune altfel destul de pe gustul premierului) sau referendumul pentru votul uninominal (cu care mai totatã lumea este de acord, singurii cu adevãrat sinceri fiind ungurii, ºtiu ei de ce).
La atâta propagandã, poporul începe sã creadã. Aºa cum a crezut cã fãrã Consiliul Europei nu existãm pe hartã; cã fãrã NATO suntem într-un permanent pericol sã ne ia ungurii Ardealul; cã dacã nu intrãm acum în Uniunea Europeanã nu se ºtie dacã vom mai accede vreodatã la grãdina Edenului. Mai toate obiectivele internaþionale din ultima vreme au cãpãtat, în viziunea conducãtorilor noºtri, conotaþii catastrofice: acum sau niciodatã! Acum sau deloc!
În realitate lucrurile nu sunt nici pe departe atât de în afara oricãror discuþii. În Consiliul Europei am intrat pentru cã trebuia ºi pentru cã ãsta e rolul Consiliului, sã fie toatã lumea acolo. Sunt ruºii, despre care se zice cã au ceva probleme cu drepturile omului, de ce n-am fi fost noi, care avem probleme decât poate cu prea multele drepturi pe care ºi le arogã unii oameni. Cu NATO ar fi fost o scofalã, dacã intram cu câþiva ani mai devreme, când organizaþia nu devenise încã o anexã a americanilor ºi a coaliþiilor formate ad-hoc. Cât despre Uniunea Europeanã discuþia ar putea continua mult ºi bine pe tema adecvãrii momentului intrãrii: dacã o amânare nu ne-ar fi gãsit mai pregãtiþi pentru a face faþã provocãrilor complexe ale sistemului. Pentru cã este mai mult decât evident cã plãtim un tribut serios inadvertenþelor ºi neglijenþelor ce au însoþit negocierile ºi stabilirea cotelor ºi a responsabilitãþilor care ne revin ºi fac din România un partener vulnerabil, care va plãti destul de scump biletul de acces în clasa întâia a Europei.
Cu alegerile pentru parlamentul European lucrurile stau cam la fel. PE este o instituþie democraticã care va asigura, din punct de vedere legislativ, securitatea ºi programul Uniunii. Rolul nostru în aceastã instituþie va fi unul pe mãsura importanþei (micã!) ºi se va împãrþi între diferitele curente politice care o formeazã. Nimeni n-ar trebui sã-ºi închipuie cã de a doua zi dupã ce vom hotãrî cine ne reprezintã, aceºtia vor lucra de zor pentru binele ºi interesul României. Ei vor lucra pentru interesul Europei ºi acesta se va rãsfrânge doar în mãsura în care reuºim ca politicile noastre sã coincidã cu cele continentale. Deci, fie în iunie, fie în octombrie, aceste alegeri nu vor afecta situaþia ºi problemele interne, mai mult decât ar face-o cele douã referendumuri.
De aceea, demersul premierului pe aceastã temã rãmâne simplã demagogie populistã, ascunzând doar îngrijorarea principalului partid de la putere faþã de evoluþia în preferinþele publicului votant.
Titlu: O reprizã câºtigatã la puncte
Nr Editie: 1895 Data: Thursday 15 March 2007
Aºteptatã cu interes, confruntarea dintre cei doi lideri ai puterii actuale, de luni, la Palatul Victoria, s-a soldat cu o dezamãgire din partea celor care au estimat un spectacol de circ pe mãsura talentului protagoniºtilor. În fapt, în spatele uºilor închise ale sãlii în care se þin ºedinþele de guvern a avut loc un monolog prezidenþial, urmat de o declaraþie a premierului care preciza cã aceea n-a fost o ºedinþã de guvern, ci osimplã consultare. Aºa cum a fãcut Bãsescu la Parlament, când i-a informat, sec, pe membrii legislativului: 'V-am consultat', aºa a fãcut ºi Tãriceanu: 'Ne-aþi consultat!' ªi ura ºi la garã. Adicã la maºina care aºtepta la scãrile din Victoria, unde fusese lãsatã, de nevoie, ºi consiliera Adriana Sãftoiu, cãreia protocolul de la Palat îi interzisese accesul în saºa de ºedinþã!
În fapt, a fost poate cea mai durã confruntare pe care cei doi au avut-o de-a lungul meciurilor lor cu multe reprize. ªi prima din care Tãriceanu a ieºit în avantaj. Tactica adoptatã de-a lungul timpului a fost aceea a atacurilor permanente, cu numeroase lovituri sub centurã, din partea luptãtorului aflat în colþul portocaliu, ºi a unei defensive prudente din partea celui din colþul decolorat. Aºa cum se întâmplã în box, Tãriceanu a ajuns sã se trezeascã din pumni ºi sã reacþioneze: mai întâi, timid, cu câte o stângã la ficatul vulnerabil al adversarului, iar apoi cu directe la figurã. Deja partida începe sã nu mai semene cu o tentativã de a accede la titlu a ºalangerului, ci cu o încãierare de pe poziþii relativ egale. Ceea ce l-a descumpãnit cel mai tare pe preºedinte la întâlnirea de luni a fost tocmai faptul cã premierul nu s-a eschivat, ci a acceptat provocarea, rãspunzându-i într-un stil extrem de incomod: sobru, cu o politeþe aparentã, dar categoric în aprecieri. Dacã ar fi sã folosesc stilul cronicilor de maidan, aº spune cã pentru prima datã guralivul ºi tupeistul campion a fost pus cu botul pe labe, arãtându-i-se clar limitele prerogativele ºi ale competenþelor sale. Este ºi motivul pentru care, dupã vizitã, Bãsescu a fost atât de reþinut în declaraþii. ªi, totodatã, motivul pentru care s-a grãbit sã semneze decretul de eliberare din funcþie a lui Ungureanu înainte ca contestaþia lui Tãriceanu sã ajungã la Curtea Constituþionalã ºi sã îngroaºe dosarul de pe masa anchetatorului Voiculescu.
Reprizã câºtigatã, deci, de Tãriceanu. La ce îi va folosi, însã, acest câºtig? Are el resurse sã câºtige întreg meciul? Are tãria de a purta o centurã adeseori incomodã? Are, în public, susþinerea care sã-l facã sã se þinã pe picioare în continuare? Sunt întrebãri la care rãspunsurile vor veni mai repede decât ne închipuim.
Titlu: Despre urecherea nemeritatã a premierului
Nr Editie: 1891 Data: Friday 02 March 2007
Problema cu care-a dat buzna, miercuri, preºedintele peste Tãriceanu, în Guvern, nu e una nouã ºi nici una simplã. Dacã ar fi avut curiozitatea sã-i consulte pe predecesorii sãi, ar fi aflat cã ºi ei se loviserã de aceleaºi obstacole în reglementarea capitolului economic din relaþiile diplomatice.
A devenit aproape un leitmotiv ca dupã orice vizitã efectuatã de un ºef de stat român sã ni se comunice solemn faptul cã relaþiile diplomatice sunt excelente, dar cã cele economice cam scârþâie. Spre deosebire de Traian Bãsescu, Ion Iliescu ºi Emil Constantinescu luaserã obiceiul sã tragã dupã ei câte-un avion de oameni de afaceri (sau aºa-ziºi oameni de afaceri - distincþia nu este foarte clarã ºi nu ãsta era criteriul de operare a listelor de însoþitori). Populau, de-a valma, sectorul din aeronava prezidenþialã rezervat business-man-ilor, ºefi de întreprinderi de stat, patroni privaþi, oameni cu bani dornici sã facã o excursie cu ºeful statului sau persoane cu stare care cotizau pe la cei care filtrau listele. Niciodatã, în 17 ani, nu s-a fãcut o analizã serioasã a rezultatelor cu care s-au soldat aceste vizite: ce contracte noi s-au fãcut? Ce sectoare deficitare au fost acoperite cu oferte? Mai bine cã nu s-au fãcut, pentru cã s-ar fi vãzut limpede cã plimbarea rãmânea o simplã plimbare. Nu cã oamenii de afaceri n-ar fi dorit sã scoatã ºi un profit, dar de cele mai multe ori reprezentanþele noastre diplomatice au tratat formal acest aspect, neavând nici autoritate ºi nici pricepere pentru a organiza mai mult de niºte 'forumuri de afaceri' protocolare.
Ce i s-a reproºat lui Traian Bãsescu în China, anul trecut, ºi în Egipt, anul ãsta, este cã nu reuºim sã acoperim deficitele prin oferte corespunzãtoare. ªi a tras, din acest motiv, Executivul, de urechi. Traian Bãsescu uitã, însã, sau nu ºtie, cã Guvernul are competenþe limitate în acest domeniu. Cã problemele intervin în cazul unor parteneri ale cãror economii sunt încã puternic centralizate ºi unde indicaþiile politice sunt urmate neabãtut de factorii de decizie din economie. Ce indicaþii mai poate da astãzi Tãriceanu mediului de afaceri? Ce-i poate impune? Ion Iliescu a înþeles ceva mai bine acest lucru ºi la o vizitã oficialã în Tunisia, dacã nu mã înºel, a încercat sã explice faptul cã tradiþia unor relaþii economice puternice ºi de volum mare nu mai poate fi susþinutã pentru cã din România au dispãrut structurile centralizatoare, coordonatoare: dacã o þarã din Orientul Mijlociu comanda o uzinã complexã, existau centralele industriale care defalcau ºi controlau comanda pe orizontala industriei. Cine sã o mai facã astãzi ºi cum?
Soluþia, bineînþeles, nu este urecherea premierului în public, oricât de plãcut ar fi acest lucru pentru orgoliosul nostru preºedinte. Doar creºterea economicã ºi iniþiativa eliberatã de restricþiile unui fiscalism exagerat ºi buimac pot face din România un partener pe mãsurã nervilor ºi a exigenþelor celor cu care avem, sau dorim sã avem relaþii comerciale mai bune.
Titlu: Nostalgia stãrii de beligeranþã
Nr Editie: 1891 Data: Saturday 03 March 2007
Înainte de '89, când 'Festivalul filmului sovietic', de prin octombrie-noiembrie devenise, paradoxal, un eveniment cultural major prin deschiderile absolut surprinzãtoare ale unei cinematografii controlate, totuºi, ideologic, am vãzut una dintre cele mai bune producþii ale anilor '80: 'Amintirea unei mari iubiri' cu Natalia Andreicenko în rolul principal. O vânzãtoare de covrigi pe strãzile îngheþate ale Moscovei de dupã rãzboi, care trãia nostalgia marii conflagraþii: 'Ce bine era: aveam de toate - mâncare, îmbrãcãminte, nu duceam grija zilei de mâine...' Pentru nu puþini ruºi abia încheierea rãzboiului avea sã însemne prãbuºirea în mizerie ºi nesiguranþã. Rãzboiul constituise, vreme de vreo cinci ani un mod de viaþã la care se adaptaserã toate reacþiile umane. Pentru nu puþini ruºi trecerea în viaþa civilã, cu alte reguli ºi alte aºteptãri, a constituit un ºoc aproape de nesuportat.
Starea de beligeranþã pare sã fie mediul favorit al lui Traian Bãsescu. Reacþiile ºi comportamentul sãu par definitiv legate de imprevizibilitãþile unei asemenea stãri. Anii lungi petrecuþi pe mare, la comanda dictatorialã a celor din subordine, în confruntarea cu un inamic perfid, capabil de orice - oceanul, au lãsat urme ºi i-au modelat psihologia. În viaþa civilã a resimþit mai mereu nevoia conflictelor ºi a confruntãrilor.
A pãrut cã se simte ca peºtele în apã intrat în aripa disidentã a fostului FSN, devenitã Partidul Democrat ºi aflatã într-o continuã hãrþuire cu foºtii camarazi. S-a bãtut cu toatã lumea, a demisionat din calitatea de parlamentar pentru a se putea lua de piept cu Parchetul. Apoi, intrat în guvernarea cederistã a fost vârful de lance a acþiunilor antiþãrãniste: lui i se datoreazã, în primul rând, debarcarea lui Ciorbea ºi distrugerea acestei alianþe. Angajat pe douã fronturi, mandatul sãu de ministru a însemnat ºi o continuã bãtãlie cu sindicatele, cu care a ajuns pânã la înjurãturi în parte. Dar cea mai confortabilã poziþie, ca sã spun aºa, a avut-o abia când, devenind primar al Capitalei, s-a instalat definitiv în tranºeele gherilei contra puterii pesediste. Aici a dat Traian Bãsescu mãsura capacitãþii sale de luptãtor, de Rambo în tricou vãrgat, angajat în disputã cu toþi ºi pe toate temele. Aici a ºi impresionat în cea mai mare mãsurã un public care l-a receptat ca pe un soi de haiduc angajat în conflictul inegal cu arendaºii Puterii. Aproape cã nu a mai contat, pentru locuitorii Capitalei cã, în calitatea de primar, Bãsescu nu mai fãcea aproape nimic. Important era cã el rezista... Pentru Traian Bãsescu, instalarea în scaunul de preºedinte a însemnat sfârºitul rãzboiului ºi intrarea într-o 'pace' în care calitãþile sale nu se mai puteau manifesta. De aici ºi cãutarea, aproape instinctivã, a temelor de conflict ºi a disputelor. Dacã nu cu un adversar doborât deja la pãmânt, atunci mãcar cu aliaþii de circumstanþã. În momentul de faþã, Traian Bãsescu pare a fi ajuns la apogeul resurselor sale conflictuale.
Titlu: PD CAPTIVUS
Nr Editie: 1892 Data: Monday 05 March 2007
În actuala configuraþie politicã, Partidul Democrat ocupã un loc aparte. Este, din capul locului, poate cel mai disciplinat partid, în care ierarhia e ierarhie ºi ºefii ºefi. Acestora li se acordã tot respectul, chiar dacã autoritatea lor se bazeazã pe delegaþie. Tãria acestui partid stã în capacitatea organizatoricã ºi în rigoarea moºtenitã, parcã, de la defunctul partid comunist. În timp ce în mai toate celelalte formaþiuni viaþa de partid se confundã mai degrabã cu cenaclurile literare, aici ea are parametri foarte exacþi. Activul e hiperactiv, instructajele se desfãºoarã punctual, responsabilitãþile sunt clar delimitate. Dacã politicienii noºtri ar purta uniforme, atunci cele ale democraþilor ar fi cele mai spectaculoase ºi mai regulamentare dintre toate. Iar demersul de fiecare zi, cel mai productiv. Pentru cã în timp ce la PSD lumea aºteaptã sã se întâmple minuni ca în rãstimpul 97-2000, când revenirea s-a produs pe fondul incoerenþei totale a Puterii de atunci, consemnându-se în false conflicte de generaþie, iar la liberali aripile tradiþionale cresc la loc dupã fiecare decupare istoricã, în timp ce PRM-ul se confruntã cu efectele vocale mult mai atractive ale PNG-ului lui Becali, în dauna celor tradiþionale proprii, iar UDMR-ul urmãreºte sã reziste în faþa asaltului formaþiunilor-alternativã, induse de secui ºi de Tokes, la democraþi se lucreazã în tãcere la consolidarea unui postament de încredere publicã de care sã nu mai poatã fi dat jos.
Marea problemã a democraþilor este însã faptul cã pentru a putea dura, postamentul trebuie sã înghitã ceva. Sau pe cineva. Jertfa care poate face durabil partidul e una singurã: Traian Bãsescu. Fãrã el, democraþii sunt ca un copac cu aparenþe viguroase, dar cu rãdãcini ºubrede. Partidul Democrat este, în cea mai sugestivã mãsurã, prototipul de 'partid captiv'. Legãtura dintre el ºi Traian Bãsescu este de-a dreptul ombilicalã. Cordonul n-a fost tãiat, la trecerea liderului în funcþia de preºedinte. El a rãmas sã alimenteze, sã vitaminizeze o progeniturã neajunsã la maturitate. La umbra 'coroanei' prezidenþiale nu creºte nimic în mod semnificativ. Boc nu va reuºi niciodatã sã depãºeascã condiþia de 'înlocuitor' ºi de trompetã. Videanu nu are, pe lângã aspectul agreabil, ºi ceea ce genereazã o realã bãrbãþie politicã. Blaga este un tip ºters, fãrã carismã, eficient pe sectorul care i s-a repartizat. Unde este, însã, viitorul partidului? Cine va prelua ºtafeta în caz cã Bãsescu defecteazã într-o zi? Cine reprezintã, cu adevãrat, moºtenirea democratã? Partidul Democrat, aºa crescãtor în sondaje cum este, rãmâne un partid-captiv, dependent ºi incapabil sã meargã mai departe pe propriile sale picioare. De aici, poate, ºi surprinzãtoarea supravieþuire a Alianþei.
Titlu: Scurtã istorie
Nr Editie: 1893 Data: Tuesday 06 March 2007
ªapte preºedinþi îºi împart responsabilitatea pentru ceea ce a devenit postul public de televiziune: un dinozaur media aflat pe marginea unei prãpastii ecologico-financiare ºi de încredere.
Primul în serie a fost Aurel Dragoº Munteanu. Fost ziarist la 'Scânteia', intrat într-o stare de disidenþã pentru cã încercase sã emigreze în Israel fãrã a fi evreu. A renãscut din spuma Revoluþiei, ca un apropiat al noului cerc de putere. A stat în vârful televiziunii doar vreo trei luni, unde a fãcut figuraþie pregãtindu-ºi cãþãrarea pe culmile diplomaþiei - ambasador la ONU (taman în timpul crizei din Irak, prima) ºi apoi la Washington. N-a prea lãsat urme în Pangratti. I-a luat locul un distins profesor ºi academician, a cãrui performanþã majorã rãmâne moderarea primei confruntãri a candidaþilor la preºedinþie, Rãzvan Theodorescu nu s-a implicat în problemele administrative sau de coordonare editorialã, lãsându-le pe seama subalternilor. Dramaturgul care a urmat - Paul Everac - a avut parte de o experienþã dramaticã, acesta reuºind sã-ºi punã în cap ºi prietenii (câþi avea) ºi duºmanii (literari ºi politici, o groazã!). A încercat mai multe lucruri, dar nu i-a ieºit mai nimic. A plecat lãsând locul unui ziarist care a reuºit performanþa de-a dreptul irealã de a nu-ºi face simþitã prezenþa, în ciuda perioadei lungi în care s-a aflat la cârma institutului. Dumitru Titus Popa a fost un campion al low-profile-lui ºi omul sub care TVR-ul s-a împuþinat ca substanþã umanã prin exodul masiv al tehnicienilor, în primul rând, spre noile psoturi private intrate în funcþiune în acea perioadã.
Schimbarea a adus figuri noi ºi oameni noi: a fost o veritabilã revoluþie sub bagheta regizorului Stere Gulea ºi a 'batalionului roºu de femei' condus de Alina Mungiu. Niciodatã pânã atunci TVR nu devenise un instrument mai servil ºi mai pe faþã al Puterii, veritabil oficiu de propagandã, neprofesionistã ºi violentã. Rãmâne în analele TVR ca perioada cea mai jenantã, în ciuda faptului cã protagoniºtii nu se jeneazã nici astãzi de realizãrile lor. Un alt regizor - Cristian Hagiculea - i-a luat locul lui Gulea, pregãtind terenul pentru predarea instituþiei, cu arme ºi bagaje, noii (vechii) puteri pesediste. Dupã un interimat mai lung premierul Nãstase s-a hotãrât sã-ºi rupã de la gurã unul dintre consilierii personali - editorul Valentin Nicolau - ºi sã-l trimitã sã facã pace. Tip pragmatic, Nicolau a reuºit sã mai stopeze declinul economic, fãrã însã sã poatã readuce instituþia spre vârfurile de audienþã ale unui trecut singular. În plus, a avut de-a face cu ºocul împãrþirii între cele douã centre de putere - Victoria ºi Cotroceni - care i-au adus, absolut surprinzãtor, un vot de blam prin neaprobarea raportului de activitate în Parlament - pentru prima datã în istoria instituþiei.
Tudor Giurgiu este cel de-al ºaptelea preºedinte (ºi cel de-al treilea regizor) sub care pielea încercatã de vreme a dinozaurului pe care stã cãlare începe sã crape. Cu 3000 de angajaþi (record european) ºi cu spectrul falimentului în faþã (dacã nu se aprobã majorarea taxei TV), mandatul sãu este ameninþat ºi din interior ºi din exterior.
Titlu: ªantajul reciproc
Nr Editie: 1893 Data: Wednesday 07 March 2007
Rãzboiul surd dintre preºedinte ºi premier atinge, cu episodul "MAE", o fazã criticã. Incitând, practic, la demiterea ministrului de Externe, Rãzvan Ungureanu, Bãsescu s-a vãzut în situaþia de a pierde unul dintre puþinii aliaþi de circumstanþã pe care-i avea în guvern, ºi pe obedienþa cãruia îºi desfãºura demersurile ºi iniþiativele de politicã externã. Neavând posibilitatea sã întoarcã lucrurile, nu i-a mai rãmas decât sã-l ºicaneze pe premier, transmiþându-i nici mãcar voalat, urmãtorul mesaj: Cioroianu nu pare bun de ministru. Nu-l resping, dar mã mai gândesc. Gândirea prezidenþialã pare sã fie în acest caz foarte profundã.
A trecut o lunã de când Ungureanu ºi-a dat demisia ºi continuã sã încaseze diurna ministerului, plimbându-se pe la fel de fel de evenimente lipsite de importanþã. Ba l-a ºi însoþit pe preºedinte în Egipt, în istorica sa vizitã soldatã cu mustrãri la adresa guvernului care nu reuºeºte sã livreze Egiptului piese pentru tractoarele exportate de Ceauºescu. Ameninþarea bãsescianã þine în ºah chiar restructurarea Executivului, pentru cã bãnuim cã Tãriceanu nu mai vrea sã joace aceastã piesã pe bucãþele. În aceastã perspectivã, Cioroianu ar urma sã fie prezentat odatã cu lista restructuratã, gânditã deocamdatã doar în laboratoarele PNL, cãci cu PD-ul n-a fost discutatã. ªi nici nu cred cã PD-ul va accepta, fãrã sã primeascã ceva în schimb, sã piardã vreun ministru, indiferent de performanþele acestuia. Unicul punct de consens s-ar putea sã-l reprezinte Ministerul Integrãrii Europene, devenit inutil, în perspectiva rezervãrii unui loc de europarlamentar pentru doamna Boagiu. Altminteri este limpede cã Tãriceanu nu se va putea atinge de portofoliile partenerilor, fiind nevoit sã-ºi restructureze doar propria listã. Pe care a mai restructurat-o odatã sau de douã ori pânã acum, nici un ministru liberal (cu excepþia lui David) nemaifigurând pe lista iniþialã. Pe de altã parte trenarea în luarea deciziilor a devenit o marcã "Tãriceanu". Nu este nici primul, nici ultimul caz în care interimatele se prelungesc dincolo de limitele care afecteazã funcþionalitatea întregului sistem. Criza dintre preºedinte ºi premier, care antreneazã ºi o crizã în interiorul Executivului, între "echipele" guvernamentale, stã sub semnul ºantajului reciproc ºi al "pertractãrii" cu efectele pãguboase aferente.
Titlu: Borna 'Mona Muscã'
Nr Editie: 1893 Data: Thursday 08 March 2007
Marþi au fost, precis, trei ceasuri rele pentru Mona Muscã. De aproape jumãtate de an aceastã doamnã (fostã) a Partidului Naþional Liberal luptã din rãsputeri pentru a-ºi recupera onoarea pierdutã prin dosarele CNSAS. Figurã emblematicã a noii puteri portocalii, domnia sa a impresionat prin fermitatea ideilor ºi prin ataºamentul neabãtut faþã de promotorul acestei puteri, preºedintele Traian Bãsescu. A fost chiar în stare sã renunþe la un post cald de ministru al Culturii (funcþie în care nu fãcuse, totuºi, nici o scofalã) pentru a-ºi demonstra tãria de caracter, atunci când ezitantul Tãriceanu a fãcut stânga-mprejur cu decizia de a demisiona. A demisonat dânsa. Apoi au început sã se insinueze, perfid, rumori legate de o posibilã colaborare a sa cu Securitatea. Le-a lansat chiar prietenul sãu, Mircea Dinescu, cel care încercase sã facã din ea un star al 'Plaiului cu boi'. Când lucrurile au ieºit la ivealã dintre coperþile dosarelor, a fost nevoitã sã-ºi dea demisia ºi din PNL. N-a renunþat însã nici un moment - chiar cu preþul utilizãrii unor argumente rizibile (precum acela cã prin acþiunile sale de împãcare a studenþilor arabi a împiedicat, înainte de vreme, rãzboiul irakiano-iranian) sã susþinã cã deºi a cochetat cu odioasa instituþie, n-a fãcut poliþie politicã. Dupã dezbateri violent fratricide, Colegiul a luat însã decizia contrarã ºi nu i-a mai rãmas doamnei decât sã-ºi caute dreptatea, de mânã cu dl Valericã Stoica, la Curtea de Apel. ªi uite cã marþi Curtea de Apel s-a pronunþat: Mona Muscã a fãcut poliþie politicã!
Acum ce se-ntâmplã cu poliþia asta politicã: pe parcursul dureroasei faceri a 'legii Ticu' noþiunile s-au învârtit ºi s-au rotunjit pânã ce n-a mai înþeles nimeni nimic din ele. Cum e ºi chestia asta: cã dacã ai colaborat cu Securitatea, puteai sau nu sã faci poliþie politicã. Puteai sã provoci sau nu urmãri ºi suferinþe celor pe care i-ai turnat. În cazul dnei Muscã, judecãtorii au hotãrât - pe baza probelor - cã da! Este o decizie istoricã. E prima din cele care au ajuns pânã acum în instanþã în care se dã o astfel de sentinþã. Conform legii, urmarea ar trebui sã fie cã acelaºi Colegiu al CNSAS sesizeazã din nou justiþia asupra falsului comis prin darea unei declaraþii sub semnãturã proprie, cum cã n-a colaborat cu Securitatea. Prima consecinþã: excluderea din Parlament (dacã n-o face dânsa mai întâi). A doua: condamnarea, cu sau fãrã suspendare ºi dobândirea de cazier. Sfârºitul carierei politice. O loviturã grea nu numai pentru Mona Muscã, ci ºi pentru noul Partid Liberal Democrat, care miza pe ea, ºi pentru preºedintele Bãsescu, în al cãrui cerc de suporteri necondiþionaþi era înscrisã.
Mona Muscã reprezintã, deja, în politica româneascã o bornã. Borna modului în care ne vom desprinde de un trecut jenant ºi discutabil ºi a standardului care urmeazã sã se aplice din acest punct de vedere.
Titlu: 'Echipa' care joacã la Bruxelles
Nr Editie: 1893 Data: Friday 09 March 2007
Continuând o tradiþie inauguratã de cuplul Iliescu-Nãstase, actualul tandem de la putere s-a deplasat la Bruxelles separat, cu douã avioane. Dar din motive diferite. Iubitorul de confort modern Adrian Nãstase nu suporta austeritatea de tip comunist a bãtrânei aeronave Boeing 707, în funcþiune de pe vremea lui Ceauºescu, preferând sã o lase la dispoziþia preºedintelui, oricum mai obiºnuit cu ea. El era partizanul aeronavelor noi ºi cum avea 'pile' la Tarom (o cumnatã în poziþia de director) prefera sã închirieze pentru diferitele sale deplasãri ori un Airbus, ori un Boeing A37, pe care Tarom-ul le scotea iute de pe cursele obiºnuite. În consecinþã, plecau în aceste delegaþii cam de douã ori mai mulþi oameni - sepepiºti, asistenþi, responsabili de protocol - decât ar fi fost nevoie în mod obiºnuit. ªi cu cheltuielile aferente, mai ales dacã se mai ºi rãmânea peste noapte în capitala Belgiei.
Bãsescu a plecat de la bun început de la principiul separaþiei puterilor în avion. La prima sa prezenþã la Bruxelles, ca preºedinte ales, a cãlãtorit cu o cursã de linie ºi - zice-se - plãtind din buzunarul propriu, numai ca sã nu se amestece cu reprezentanþii 'sistemului ticãloºit'. Apoi, pe mãsurã ce s-a ticãloºit ºi noul sistem a continuat sã cãlãtoreascã în acelaºi fel el cu aeronava prezidenþialã, premierul cu o alta. România a fãcut altceva decât sã-ºi consolideze statutul anterior integrãrii, de naþiunea cu cele mai numeroase delegaþii oficiale, chiar dacã la lucrãrile propriu-zise aveau acces numai ºefii ºi un numãr restrâns de colaboratori. Oricum, este de notorietate faptul cã responsabilii cu protocolul de la Consiliul European se iau cu mâinile de cap oridecâteori vine vorba de România ºi de delegaþiile sale supradimensionate. În plus, protocolul mai are de-a face cu atipicitatea preºedintelui român, care-ºi aprinde o þigarã pe unde nimeni nu mai cuteazã sã o facã, sau are reacþii la public pe care securitatea nu poate nici sã le anticipeze ºi nici sã le controleze.
Sã revenim însã la oile noastre (nu cele cu transhumanþa, interzisã de un idiot autohton care nu ºtie sã citeascã regulamentele comunitare) ºi anume, la rostul delegaþiei române la summit-ul european de deunãzi. Potrivit declaraþiei preºedintelui, acesta ar dori sã-ºi consolideze statutul de jucãtor ºi acolo, în abordarea problematicii energetice dintr-o perspectivã continentalã. Numai cã ignorã modul în care se prezintã: cãpitanul e cu un picior în afara terenului, datã fiind declanºarea procedurii de suspendare; premierul are ºi el - potrivit aceluiaºi cãpitan - zilele numãrate, pânã când va fi suspendat ºi el pentru implicarea în afaceri pe iz penal. Baºca, ministrul de externe este demisionar, iar succesiunea lui blocatã de acelaºi cãpitan-jucãtor. La aºa echipã, e limpede la ce rezultate ne putem aºtepta.
Titlu: 'Bãiatul deºtept' Giurgiu
Nr Editie: 1893 Data: Saturday 10 March 2007
Aproape doi ani a stat la cutie, ferindu-se de reflectoare ºi, vorba lui Caramitru, 'fãcându-se cã lucreazã'. ªi, într-un fel, chiar lucra. Lucra la cheltuirea tembelã ºi iresponsabilã a banilor pe care Nicolau îi lãsase în contul televiziunii. Giurgiu s-a trezit ca ºoarecele flãmând pe roata de caºcaval ºi în frenezia consumului n-a mai ºtiut ce sã facã mai întâi. Sau a ºtiut: ºi-a vãzut de propriile interese ºi de aducerea la þâþa banilor publici a prietenilor ºi a foºtilor colaboratori. ªi a unor noi, posibili aliaþi, în disputele previzibile cu pãrþile nemulþumite sau înlãturate de la oala comunã.
Postul public de televiziune are o condiþie apartã: e de stat, adicã depinde de bani publici, pe care-i plãtim fiecare din noi. Dar acþioneazã, de cele mai multe ori, de parcã ar fi banii personali ai lui Giurgiu ºi compania. Pentru ca o astfel de acþiune sã se poatã desfãºura în liniºte, s-a procedat la o veritabilã mituire a personalului cu sporuri ºi premii nejustificatã. Toate televiziunile private, la un loc, nu au 3000 de salariaþi pe ºtatul de platã. Toate la un loc nu au mijloacele ºi spaþiile de producþie pe care le are televiziunea publicã. Aceasta, însã, produce - e vorba despre eficienþã, despre impactul la public - mai puþin decât primele douã televiziuni comerciale. TVR este o companie publicã, finanþatã de la buget ºi din abonamente, dar înghite mari sume prin publicitate, fãcând astfel o concurenþã neloialã sistemului. Mã ºi mir cã Consiliul Concurenþei nu s-a sesizat pânã acum de acest aspect. Probabil cã a avut altele pe cap.
Revin, însã: pânã la episodul cu transmisiile fotbalistice, Giurgiu ºi 'echipa' sa s-au strecurat cu relativã isteþime pentru a nu intra în gura lumii. I-au salvat, paradoxal, Rodica Culcer ºi stângãciile (sau poate dreptãciile?) ei, mutând zona de interes pe spaþiul ideologic. Când însã, s-a scormonit puþin, a început sã putã. ªi prima salvã de duhoare a fost aceea care a devoalat dedesubturile pierderii drepturilor de transmisie a meciurilor din campionatul de fotbal. Aducãtoare de publicitate serioasã. Neplata unor facturi mai vechi a dus la rezilierea contractului. Iar rezilierea, la dezvãluirea situaþiei materiale în care se aflã instituþia, nevoitã sã facã credite bancare în contul viitoarelor încasãri din abonamente, pentru a putea plãti salariile, indemnizaþiile, comisioanele grase ºi, în general, obligaþiile asumate cãtre 'bãieþii deºtepþi' care au ºtiut la ce uºã sã batã ºi în ce mod pentru a-ºi umple buzunarele.
Pe dl Giurgiu l-am crezut un fraier, un regizor cu capul în nori, pãcãlit de ºmecherii cu vechime în sistem. Pânã când a ieºit pe post ºi s-a arãtat, aºa cum e: incult, lacom, lipsit de complexe ºi de modestie, abuziv ºi arivist. Convins cã a ajuns unde este nu doar printr-un joc al întâmplãrii... politice, ci graþie meritelor sale.
Titlu: Braþ la braþ - la alegeri ºi la suspendare?
Nr Editie: 1894 Data: Monday 12 March 2007
'Îþi mai dau o sãptãmânã, Traiane!' - îi spunea Dinu Patriciu lui Traian Bãsescu, între cele douã tururi ale prezidenþialelor, din 2004. Nici astãzi nu se ºtie care a fost semnificaþia exactã a acestor cuvinte pe care, însã, Bãsescu le-a interpretat într-un mod pe care a þinut sã-l facã public la nici o lunã dupã alegeri când spunea rãspicat cã nimeni, indiferent de apartenenþa politicã, nu va scãpa de rigorile legii, menþionându-l expres pe colegul sãu de Alianþã, Dinu Patriciu.
Urmãrile se cunosc. Cei doi se aflã într-o stare de beligeranþã care se acutizeazã cu fiecare zi. Loviturile la adresa magnatului petrolului se dau acum, pe faþã, prin prietenul sãu, premierul Tãriceanu. Devenit 'þinta piept nr. 1' la toate tragerile prezidenþiale, indiferent de tipul armamentului.
'Îþi mai dã vreo trei zile, Cãline' - pãrea a spune liderul conservator la conferinþa de presã din care dezvãluia, 'pe surse', faptul cã premierului i se pregãteºte ceva. Ce anume? O inculpare într-un dosar. Dosarul 'Porþile de Fier' - al unei modernizãri cu cântec, fãcutã prost ºi pe bani mulþi, afacere ale cãrei origini se pierd în negura precedentei guvernãri de dreapta, pe când Cãlin Popescu Tãriceanu era doar ministru al Industriei ºi Comerþului. N-a fãcut purici mulþi în aceastã funcþie. I-au fost suficiente însã cele câteva luni de mandat pentru a da douã lovituri. Una mai puþin cunoscutã - contractul cu compania elveþianã, fãcut prin intermediul 'superbãiatului deºtept' Buzãianu ºi al doilea, cel cu achiziþionarea de cãtre Romtelecomul, condus pe atunci de un coleg de partid, a câtorva sute de vechicule utilitare din marca pe care o reprezenta, ca dealer, ministrul. Aceasta din urmã a fãcut ceva zgomot, la vremea respectivã, fãrã însã a-l afecta prea mult. Mai ales cã prima remaniere a guvernului Ciorbea l-a cam scos din lumina reflectoarelor pentru o lungã perioadã. Practic, pânã la defecþiunea lui Stolojan, din cursa pentru preºedinþie, când a fost luat de pe banca rezervelor ºi fãcut partener al lui Bãsescu.
Avertismentul lui Voiculescu se coroboreazã însã cu 'previziunea' lui Bãsescu de la reuniunea Parchetului când acesta 'estima' cã dosare grele vor intra în curând pe rol. Pãi, ce dosar ar putea fi mai greu decât acela în care atârnã un premier? Nici mãcar precizarea procurorului general, cã Tãriceanu nu face - deocamdatã - obiectul unei inculpãri, nu e de naturã sã limpezeascã lucrurile. Nu face astãzi, luni. Dar mâine? Sau poimâine?
ªi, uite-aºa, ne îndreptãm cu paºi iuþi ºi voioºi spre o dublã, istoricã, suspendare: premier ºi preºedinte, 'braþ la braþ', cum au fost ºi în campania electoralã.
Titlu: Criza crizelor
Nr Editie: 1895 Data: Tuesday 13 March 2007
Dacã mai aveam nostalgii dupã pitorescul ºi imprevizibilul vieþii politice de pe vemea Convenþiei Democrate, episodul ºedinþei de guvern de luni mi le-a rispit cu desãvârºire. ªi ca sã fiþi ºi dvs. convinºi de acest lucru, am sã refac puþin firul evenimentelor.
Criza - una nouã, în interiorul unei crize permanente - s-a declanºat atunci când premierul, asemenea unui învãþãtor îmbufnat cã elevii nu ºi-au fãcut temele cât timp el a fost ieºit din clasã cu diverse treburi, le-a zis-o de la obraz: v-am rugat sã fiþi cuminþi ºi sã vã vedeþi de treabã, sã nu vã mai jucaþi de-a suspendarea ºi de-a referendumul ºi nu m-aþi ascultat. În consecinþã, vã voi amâna vacanþa din 13 mai pentru o datã la care o sã mã mai gândesc...
ªi, de aici, scandalul. Aflând cã luni Tãriceanu vrea sã facã o ºedinþã de guvern ºi sã batã în cuie amânarea, Bãsescu a sãrit în sus ºi i-a trimis o scrisoare în care-ºi exprima intenþia sã participe la ºedinþa cu pricina. Cum a mai participat la alte ºase - dintre care la douã, complet neinvitat ºi în lipsa 'stãpânului', stil care începe sã-i placã preºedintelui. Premierul ºi-a strâns cerc consilierii ºi i-a pus la treabã. Ia rãsfoiþi voi, bãieþi, Constituþia, ºi gãsiþi-mi paragrafele din care sã reiasã cã n-are ce cãuta la ºedinþã. Sã stea la el la Cotroceni, sã punã flori. ªi, pac la Rãsboiu!
Replica l-a gãsit pe preºedinte într-o formã bunã. Era duminicã, nu mâncase, nu bãuse ºi era pus pe harþã! A strâns ºi el consilieri care i-au mai rãmas ºi i-a pus cu burta pe Constituþie. Am gãsit! - au exclamat aceºtia transpiraþi ºi s-au pus pe scris un comunicat care sã-l ruºineze pe premier pentru impoliteþea de a refuza o vizitã prieteneascã.
Cum se înserase ºi se terminaserã ºi toate emisiunile de ºtiri, lucrurile au fost lãsate pe luni dimineaþã, fãrã a se clarifica dilema. Poporul român a plecat la culcare cu o mare întrebare în cap: veni-va preºedintele la Guvern? Îl va primi Tãriceanu? Sau îl vor azvârli sepepiºtii în stradã?
De aici încolo ºtiþi foarte bine ce s-a întâmplat. ªi aproape cã nu mai are importanþã. Rãmâne însã seriozitatea mizei acestui conflict, cel mai acut de pânã în prezent: este data de 13 mai o piatrã de hotar? De ce e necesar sã fie respectatã ºi de ce n-ar putea fi amânatã? Din declaraþiile care au curs gârlã ar reieºi cã doar democraþii mai þin cu dinþii de acest termen. O explicaþie ar fi faptul cã se aflã într-o situaþie bunã în sondaje. Ceilalþi preferã sã mai treacã cel puþin o varã, pentru a mai pune ceva osânzã de procente. Cât de mult se încalecã cele douã referendumuri cu alegerile? Aproape deloc. Dacã ar exista niþicã voinþã - inclusiv politicã - toate trei operaþiunile s-ar putea rezolva într-un singur tur, pe 13 mai. ªi alegerile europene, ºi referendumul pentru uninominal ºi referendumul pentru suspendarea lui Bãsescu! Ideea este cã cele douã referendumuri au rolul de a se anula unul pe altul, situaþie în care alegerile europene rãmân o mizã minorã, ele constituind, pânã la urmã, un simplu test electoral pentru partide.
Titlu: De ce nu va ieºi PD de la guvernare
Nr Editie: 1895 Data: Wednesday 14 March 2007
Cu tot prohodul care se cântã non-stop Alianþei, am convingerea cã aceasta nu este nici moartã, nici îngropatã. Ba, din contrã, are ºanse sã atingã limita de vârstã constituþionalã, a unui mandat complet.
De ce? Pur ºi simplu pentru faptul cã Partidul Democrat, cel mai pragmatic ºi mai activ dintre toate cele care au avut acces în parlament, nu va fi dispus sã piardã atu-urile pe care i le conferã guvernarea. Cu atât mai mult cu cât pentru el guvernarea nu reprezintã un prilej de eroziune ci, din contrã, unul de creºtere. Ieºind de la guvernare doar ca sã fie solidar cu hachiþele lui Bãsescu, PD-ul ar pierde toate avantajele legate de administrarea ºi beneficiile unor sectoare importante, hotãrâtoare pentru viitorul ciclu electoral, cum sunt Administraþia ºi Internele. Dar nu numai atât. Precedentul creat de Partidul Conservator a arãtat cât se poate de limpede, la scarã, bineînþeles, care sunt urmãrile unui astfel de gest ºi cu ce pierderi – în special de ‚resurse umane’ - se poate solda. Un alt exemplu îl oferã PLD-ul, în special cu scoaterea lui Fluture din dispozitivul Agriculturii ºi cu renunþarea la întreaga reþea de influenþã. O decizie ‚democraticã’, la vot, pe care ar dori sã o ia Partidul Democrat, s-ar solda cu o mare surprizã pentru cei care mai cred cã principiile primeazã. Dar lucrurile nu vor ajunge pânã aici. În partidul atât de disciplinat pânã acum al preºedintelui Bãsescu, încep sã se simtã deja semnele unei nemulþumiri surde: aceea de a fi nevoit sã acþioneze contrar intereselor sale. Principalul interes al PD este sã rãmânã la guvernare ºi sã-ºi consolideze poziþia pentru scrutinul din 2008. Europarlamentarele sunt doar un test, din care nu se pot evalua câºtiguri pe termen scurt. De aceea cred cã, în cele din urmã, democraþii vor renunþa la intransigenþã ºi, în numele unitãþi ºi al respectãrii principiilor sacre ale Alianþei, vor semna ceea ce este de semnat, vor accepta unele schimbãri minore în structura guvernamentalã ºi vor merge mai departe.
Oamenii se mai împiedicã din când în când de adevãr – spunea Churchill – dar au tãria de a se ridica ºi de a merge mai departe…
Titlu: Retragerea din Irak – pretext pentru pãruialã?
Nr Editie: 1907 Data: Saturday 31 March 2007
Meciurile la distanþã au început sã fie câºtigate de Tãriceanu. La cele directe, faþã-n faþã, continuã sã rãmânã campion Bãsescu. Reuniunea CSAT de ieri a fost aºteptatã cu interes sporit, tocmai prin prisma faptului cã era o întâlnire cu mizã. Se confruntau, la Cotroceni, douã „partide”: cel al premierului ºi cel al preºedintelui, acesta din urmã înglobând ºi o serie de entitãþi teoretic neutre. Datã fiind tema reuniunii – strategia de apãrare – punctul care putea, trebuia sã iºte controverse era acela al retragerii trupelor din Irak. La ºedinþã s-a fãcut auzitã doar vocea preºedintelui, care a decretat cã, chestiunea fiind extrem de serioasã, ea trebuie discutatã mai întâi cu aliaþii ºi abia apoi luatã decizia. Tãriceanu a preferat sã tacã, fãcându-ºi cunoscutã opinia abia dupã încheierea ºedinþei, când a dat ºi un termen, spunând cã ar vrea sã-i vadã acasã pe bãieþi de Crãciun. Ceea ce înseamnã cã în laboratorul penelist al retragerii s-a elaborat ºi schema etapizatã a acestei operaþiuni. Ceea ce este interesant în aceastã chestiune este cã poziþiile adoptate de cei doi nu li se potrivesc. Lui Traian Bãsescu i-ar fi venit ca o mãnuºã iniþiativa retragerii, el fiind obiºnuit sã cãlãreascã valul populist ºi sã se plaseze în avangarda aºteptãrii populare, unde prezenþa noastrã pe teatre de rãzboi din afara þãrii nu este prea popularã. Tãriceanu în schimb, ca experiment al teoriei ºi practicii executive, ar fi trebuit sã susþinã rãmânerea ºi respectarea înþelegerilor internaþionale, militând poate chiar pentru o extindere a manadatului acestor forþe. Numai cã lucrurile stau cum stau ºi Bãsescu a fost, practic, împins spre o astfel de poziþie printr-un joc politicianist meschin: în momentul de vârf al disputelor dintre palate, staff-ul de la Victoria a prins de veste cã la Cotroceni se coace o idee de retragere. ªi atunci Tãriceanu s-a grãbit sã-i tragã preºul de sub picioare aliatului sãu, împingându-l spre o poziþie care în mod sigur nu-i va spori popularitatea. Din nefericire toatã aceastã disputã este sterilã ºi de suprafaþã. Pentru cã nu Irakul este problema. Mai sunt ºi Afganistanul, ºi Bosnia ºi Kossovo. Cu ele ce facem? Peste tot avem trupe care-ºi riscã – profesional – viaþa. Dacã e sã-i aducem acasã, trebuie sã-i aducem pe toþi. Chiar dacã lor s-ar putea sã nu le convinã, pentru simplu motiv cã sunt acolo voluntar ºi pe bani frumoºi, pe care nu i-ar câºtiga niciodatã acasã. Prezenþa noastrã în zonele de conflict a reprezentat o ofertã aproape servilã de a ne remarca în ochii marilor puteri pentru a obþine mai uºor ºi mai repede „premii” precum NATO sau UE. Le-am obþinut. Ce rost mai are sã continuãm ºi sã nu-i lãsãm pe alþii, care au nevoie, sã se afirme? ªi sã nu-i lipsim pe domnii Tãriceanu ºi Bãsescu de un pretext de pãruialã?
