Punctul pe Y, December 2007

Titlu: Soarta PMM-urilor: partidele mici ºi mijlocii!
Nr Editie: 2091 Data: Saturday 01 December 2007
Clasamantul partidelor politice s-a structurat, dupã europarlamentare, printr-o departajare mai clarã a partidelor „mari” – PD, PSD ºi PNL – ºi a celor mici, cele de sub pragul electoral. Între ele, un singur veritabil „mijlociu” – UDMR. Pentru cã locul ocupat de PLD nu este unul real. Partidul lui Stolojan a fost împins, aproape cu forþa, spre aceastã poziþie de structura electoratului care a participat la votul de duminicã: unul preponderent de dreapta, susþinãtor radical al preºedintelui ºi al opþiunilor sale. Într-o rundã de alegeri regularã, PLD n-ar fi depãºit pragul electoral ºi s-ar fi situat, normal, pe undeva în urma PRM-ului ºi PNG-ului. Dealtfel nici un sondaj de opinie, indiferent de cine l-a comandat, n-a creditat disidenþa liberalã cu un asemenea procentaj. UDMR-ul este un partid mijlociu real. Indiferent de context, acesta reuºeºte sã-ºi mobilizeze electoratul ºi sã rãmânã în joc, putând apleca balanþa într-o parte sau alta, ceea ce face din el un partener necesar ºi disputat. Aº spune chiar cã la aceste alegeri, partidul etnic ºi-a depãºit bazinul electoral, procentele sale împreunã cu cele ale lui Laszlo Tokes, însumate, propulsându-l chiar spre prima categorie. Din aceeaºi zonã, a partidelor mijlocii, cred cã continuã sã facã PRM-ul. Dacã va reuºi sã iasã din aceastã crizã fãrã pierderi majore, partidul lui Vadim îºi va pãstra ºansele ca, într-o competiþie neviciatã de mobiluri adiacente, sã-ºi recâºtige electoratul sãu naþionalist ºi radical. Cu atât mai mult cu cât varianta becalianã a eºuat la primul examen electoral serios. Pe cât de „umflat” a fost PNG-ul în sondaje de popularitaea ieftinã a liderului sãu, pe atât de spectaculos a capotat la testul veritãþii. Este de aºteptat ca o parte din electoratul sãu sã se reîntoarcã la România Mare, în cazul în care aceasta îºi va regãsi busola. Cazul Partidului Conservator este unul aparte. Dirijat cu mãiestrie de Voiculescu printre „gheþarii” aranjamentelor de partid, PUR/PC a reuºit performanþe nelaîndemâna altor partide, jucând un rol important pe scena politicã. Asta fãrã a se fi calificat vreodatã pe propria sa mânã în Divizia A a politicii. Cu tot discursul populist dublat de gesturi concrete, cu toate demersurile sale în favoarea electoratului defavorizat majoritar, partidul nu reuºeºte sã câºtige procente. Pare a fi un blestem pe care nu-l înlãturã nici forþa mediaticã a trustului lui Voiculescu (mult mai puþin folositã decât s-ar aºtepta cineva) ºi nici importurile sistematice de politicieni cu CV de la alte partide. PIN-ul lui Guºã rãmâne, în ciuda eforturilor liderilor sãi, un partid de”1+1”. Electoratul tânãr nu reuºeºte sã vadã în el farul cãlãuzitor spre o nouã politicã, iar cel matur nu agreazã metodele lui Guºã. În fine, PNÞCD nu reuºeºte sã dovedeascã altceva decât cã e un partid expirat, care ºi-a trãit traiul ºi nu-ºi mai gãseºte locul într-o lume care s-a schimbat radical.
Titlu: De-a dulãii ºi cãþeii pe ºosele
Nr Editie: 2103 Data: Saturday 15 December 2007
Ceea ce vrea sã însemne, cam pe când am semnat noi acordul ãsta cu americanii, cã ostaºii lor, implicaþi în fapte de rãzboi pe alte meleaguri nu pot fi traºi la rãspundere decât de propria justiþie, a cãpãtat (dacã nu cumva a avut deja) un înþeles mai larg. În sensul cã nu doar cadrele militare, ci mai toþi angajaþii guvernului american au imunitate ºi nu doar în ceea ce priveºte acþiunile militare, ci în orice situaþie. Iar cea mai frecventã pare sã fie omorârea cetãþenilor români, pietoni, ºoferi sau pasageri, în condiþiile ca de rãzboi ale traficului. N-au trecut decât vreo patru ani de când Teo Peter a fost omorât de un puºcaº marin de la ambasadã care a „tras” cu „4x4”-ul sãu drept la þintã, într-o intersecþie în care n-avea prioritate. Educaþi în respectul legii, americanii l-au luat pe sus ºi l-au dus în America, pânã sã se dezmeticeascã autotitãþile române, ºi dupã un proces minuþios ºi sever, din care au lipsit probele ºi martorii principali, l-au condamnat la câteva zile de arest la domiciliu, sau cam aºa ceva. Adicã exact cât valoreazã o viaþã de român „împuºcat” de un american. La recentul accident din Bãneasa lucrurile au o tentã ceva mai puþin clarã. Dincolo de asta e limpede cã un alt militar american – de la Serviciul Secret – beat ºi el, a fãcut-o zob într-un Tico pe nevasta unui angajat al ambasadei! ªi cu el americanii au fost extrem de severi: l-au înhãþat ºi l-au dus iute la rãcoarea ambasadei, nelãsându-i pe anchetatorii români sã se apropie de el ºi sã-i ghiceascã halena alcoolicã. În continuare se va proceda standard: va fi expediat în America, unde va rãmâne la dispoziþia autoritãþilor pânã când o instanþã va dispune în funcþie de probele pe care i le livreazã ambasada. ªi, la fel ca ºi Van Goethem, riscã sã se aleagã cu vreo mustrare. Dacã nu mi-ar fi atât de bine întipãritã în minte fabula lui Alexandrescu, (celãlalt, nu Horia), cu dulãii ºi cãþelul, m-aº putea întreba naiv: de ce am semnat noi o reglementare din care lipseºte clauza de reciprocitate? De ce sã n-aibe ºi ºoferii români care conduc prin America, imunitate atunci când calcã vreun reprezentant al naþiei mai egale decât altele? De ce oare?
Titlu: Corbii justiþiei nu-ºi scot ochii!
Nr Editie: 2104 Data: Monday 17 December 2007
Scandalul cu traficul de influenþã ºi mitã pentru promovarea la examenele magistraþilor dezvãluie o faþetã interesantã a justiþiei. ªi anume „cifre de afaceri” a dreptãþii. Dacã un magistrat este gata sã ofere 50.000 de euro ca sã devinã procuror ºef asta poate sã însemne douã lucruri: primul, cã omul are suficienþi de mulþi bani puºi deoparte din alte surse decât salariul, chiar dacã acesta este unul consistent, ºi este dispus sã-i cheltuie ca sã-ºi punã o tresã pe umãr, avansând în ierarhia profesionalã ºi socialã. Al doilea, cã investind 50.000 de euro pentru a obþine funcþia de procuror general la Argeº, dl Eugen Cojocaru spera nu doar sa-ºi scoatã banii, dar sã obþinã ºi un profit pe mãsurã. Evident, nu din leafã. Atunci din ce? De 18 ani umblã zvonuri insistente cã justiþia românã e o tarabã, unde fiecare funcþie, fiecare încadrare, fiecare sentinþã are un preþ, negociabil sau nu. În funcþie de speþã. Cã cine merge de-a-n-boulea, cu încredere în dreptate, se înºalã amarnic ºi suportã consecinþele. Cã presiunile au fost atât de mari încât treptat-treptat i-au convins ºi pe cei obiºnuiþi sã-ºi facã în mod corect meseria sã „cupleze” la un „lanþ al slãbiciunilor” care a creat veritabile trasee de albire a unor dosare, de scoatere de sub urmãrire sau de absolvire a unor persoane cu culpe mai mult decât evidente. Perdanþi siguri în aceste procese au rãmas cei sortiþi sã moarã cu dreptatea în mânã pe altarul unui sistem nu doar nereformat, dar supus chiar unei veritabile cangrene. O dovadã în acest sens este chiar decizia comisiei de procurori a CSM-ului, instituþie compusã, pânã la urmã, din persoane nu mai corecte, ci doar mai abile ºi mai capabile sã construiascã scheme de susþinere eficiente. „Corb la corb” nu-ºi scoate ochii, spune un binecunoscut proverb ºi nu va fi nimeni prea mirat dacã la capãtul acestui caz nu se vor înregistra nici condamnãri ºi nici mãcar trimiteri în judecatã.
Titlu: Cazul "Andrei Alexandru"
Nr Editie: 2105 Data: Tuesday 18 December 2007
Nu ºtiu dacã purtãtorul de cuvânt al preºedintelui Camerei a fost sau nu în slujba Securitãþii. Dealtfel, aceastã relaþie a fost atât de complexã ºi de diversã încât ºi astãzi este greu sã fie încadratã cu precizie, dupã nenumãrate încercãri ºi experienþe. O dovedeºte chiar CNSAS-ul. Dupã ce a decis cã Andrei Alexandru a fãcut poliþie politicã, la judecarea contestaþiei acestuia lucrurile s-au complicat. Mai întâi, patru dintre membrii Colegiului au zis cã n-a fãcut, în timp ce alþi patru au zis cã a fãcut. A fost necesar un nou vot pentru ieºirea din balotaj, la capãtul cãruia unul dintre cei care au fost de pãrere cã Andrei Alexandru n-a fãcut poliþie politicã ºi-a schimbat pãrerea ºi a votat cu cei care au þinut morþiº cã a fãcut. Ei bine, dupã pãrerea mea, în acest sistem de pertractãri, de negocieri ºi de cãderi la învoialã stã viciul de fond al deciziilor CNSAS-ului. Atâta timp cât criteriile nu sunt clare, limpezi, în afara oricãrui dubiu, înseamnã cã mecanismul este defectuos construit ºi genereazã abuzuri, ºi într-un sens ºi în altul. Vinovãþia sau nevinovãþia vin la capãtul unor „trageri” de genul „6 din 49” ºi nu din probe ºi argumente clare. CNSAS-ul devine o manufacturã de diplome de merit sau de sentinþe civile distribuite dupã bunul plac sau dupã algoritmul numirii membrilor sãi. Este cea mai scurtã cale spre compromiterea definitivã a unei instituþii care s-a nãscut înainte de soroc, prin cezarianã, dând la ivealã o progeniturã monstruoasã, cu prea multe capete ºi cu foarte puþin creier. Responsabilã de direcþionarea falsã sau abuzivã a unor destine omeneºti, instituþia în care strãlucesc fãrã merite deosebite câteva exemplare anonime sau nimerite acolo din întâmplare sau din lipsã de ceva mai bun, instituþia deconspirãrii poliþiei politice nu face, pânã la urmã, altceva decât sã compromitã un principiu valoros pe fond dar nefericit pus în practicã. P.S. Dupã votul ãsta chiar nu mai ºtiu ce sã cred despre colegul Andrei Alexandru, ºi el  fost ghid turistic, ca ºi alþii, care au primit însã binecuvântarea votului „uninominal” majoritar (vezi Chirieac).
Titlu: Adevãrul Revoluþiei
Nr Editie: 2108 Data: Friday 21 December 2007
Mã numãr - ºi multumesc sorþii cã mi-a oferit aceastã ºansã - printre cei care au trãit, nemijlocit - principalele evenimente din decembrie 1989. Trebuie sã mãrturisesc cã multe dintre cele pe care le-am vãzut cu propriii ochi îmi rãmân ºi astãzi, la aproape douã decenii, greu de explicat, ºi ca tot românul, am încercat la rândul meu sã aflu „adevãrul” despre revoluþie. Mã conving, însã, tot mai mult, cã nu existã un adevãr unic. Existã o sumã de adevãruri, ale fiecãruia dintre cei care au participat la evenimente ºi care au înþeles, mai bine sau mai puþin pentru bine, semnificaþia lucrurilor. Vor rãmâne, cu siguranþã peste ani, aspecte pe care nimeni nu le va putea descifra, explica. Ele, însã, nu afecteazã cu nimic semnificaþia majorã a ceea ce au trãit România ºi românii atunci: schimbarea cursului istoriei, prin voinþã proprie. Pentru cã a fost, într-adevãr, un act de voinþã. Libertatea ºi democraþia nu au mai fost cadouri ale cine ºtie cãror forþe pe care nu le puteam controla. Românii n-au mai vrut sã trãiascã la fel ca pânã atunci: în supunere, în minciunã, în anihilarea propriei lor personalitãþi. Au ales singura cale ce îi putea elibera: a revoltei. A revoltei în masã, copleºitoare, cãruia maºinãria restrictivã bine pusã la punct de sistemul ceauºist nu i-a putut face faþã. Sau au înþeles cã este inutil sã i se opunã. Lucrul care m-a impresionat cel mai mult atunci, ºi cãruia nu i-am gãsit pânã azi vreo explicaþie, rãmâne ieºirea în stradã a bucureºtenilor, din dimineaþa lui 22 decembrie. Am fost atunci, pe bulevardul Magheru, în zona bisericii italiene, când am vãzut sosind dinspre Romanã valul de oameni, cu drapele decupate ºi cu pancarde scrise în pripã. Am vãzut ºi celãlalt val, vrenind dinspre Piaþa Unirii ºi oprindu-se în spatele lanþului de trãgãtori care baricadase bulevardul. Am realizat, cu uimire, cã totul se desfãºura într-o ordine deplinã. Cele douã fluvii de oameni s-au oprit la circa 50 de metri de cordoanele militare ºi au scandat lozinci anticeauºiste. Nu i-au impresionat deloc focurile trase în aer de militari ºi ordinea menþinutã cu stricteþe s-a pãstrat pânã la ordinul primit de militari de a se retrage. Atunci, într-o pornire ce nu mai putea fi controlatã, mulþimea s-a contopit, deasupra ei rãsunând cuvântul care avea sã ne obsedeze: libertate! Am aflat, apoi, de la piloþii militari care survolaserã Capitala în acea dimineaþã, cã toate coloanele, plecate din toate colþurile oraºului, de pe platformele industriale, au afluit cu precizie de cronometru spre centru, urmându-se într-o mare de oameni ce nu mai putea fi zãgãzuitã. Pãrea cã este rodul unui plan de acþiune minuþios pus la punct, organizat în cele mai mici detalii - dar n-am reuºit pânã acum sã dau de vreun indiciu care sã confirme o astfel de variantã. Nu-mi rãmâne decât sã cred cã totul a fost dirijat de undeva de sus, de o forþã supranaturalã care s-a fãcut ecoul istoriei...
Titlu: Vestitorul libertãþii
Nr Editie: 2109 Data: Saturday 22 December 2007
Istoria funcþioneazã pe bazã de documente. Ceea ce nu rãmâne scris, menþionat, nu existã. Istoria omenirii este, de fapt, o colecþie de texte ºi ea începe odatã cu menþiunea - fie cã e vorba de un desen rupestru din vreo peºterã, sau de cuneiformele de pe o tãbliþã de lut. Chiar ºi pentru evenimentele recente, aceastã definiþie rãmãne valabilã. Iatã, se împlinesc 18 ani de când în România se scrie un alt capitol de istorie. Peste ani, când martorii vor dispare iar amintirile se vor ºterge, locul acestora va fi luat de atestãrile documentare. Care este prima atestare documentarã a Revoluþiei Române? Rãspunsul la aceastã întrebare a fost dat, în ziua de 22 decembrie, pe la ora 14, când din teascurile imprimeriei „Universul” a ieºit primul exemplar din ceea ce s-a numit ºi „primul ziar liber al Revoluþiei Române”. Am avut privilegiul sã mã numãr printre cei care - cu inconºtienþã, de-a dreptul - au luat atunci decizia unicã, de neconceput, de a tipãri un ziar fãrã vreo aprobare din partea unui for diriguitor, altul decât conºtiinþa profesionalã ºi umanã. Ziarul „Libertatea” s-a nãscut din strigãtul strãzii inundate de mulþimea celor care n-au mai vrut sã suporte teroarea ideologicã ºi lipsa celei mai de preþ dintre valorile umane. A fost scris dintr-o suflare, pe genunchi, ºi tipãrit cu o rapiditate de care bãtrânele maºinãrii de pe vremea lui Cazzavilan nu puteau fi bãnuite. A fost difuzat din om în om, mai întâi aruncat pe ferestrele sediului din Brezoianu, spre mulþimea adunatã în stradã, în aºteptarea evenimentului unic despre care vestea se rãspândise deja. Atunci, pe cele patru pagini, cu format mic, s-a scris adevãrul despre cele întâmplate în noaptea de foc ºi ziua care i-a urmat. Acolo au fost întipãrite literele cuvântului care a definit noua condiþie a României: Revoluþia! Cât de important a fost acest moment aveam sã mã conving câteva luni mai tãrziu, când în calitate de prim redactor ºef al acestui ziar am fost solicitat sã dau relaþii într-o anchetã efectuatã de procurori: unul dintre eroii Revoluþiei murise cu ziarul la piept, strãpuns de un glonte. Prezenþa publicaþiei a fost în mãsurã sã determine intervalul în care omul acela a devenit victima reacþiei brutale a celor care pierduserã trenul istoriei ºi pe care ne-am obiºnuit sã-i numim, fãrã a-i identifica, teroriºti. Acel ziar „Libertatea” - fãrã nicio legãturã cu ceea ce publicã, de prin 1996 încoace, trustul elveþian Ringier - va rãmâne în istoria României - nu numai a presei - ca vestitorul libertãþii. ªi al democraþiei pe care o tot silabisim, vorba politologului, de aproape douã decenii de curs elementar...
Titlu: Taxa de primã neruºinare
Nr Editie: 2106 Data: Wednesday 19 December 2007
Luni, în Parlament s-a dezbãtut problema taxei de primã înmatriculare. Parlamentarii au acuzat, guvernul s-a scuzat. Venite cu ideile lor, pãrþile au plecat aºa cum au venit. A fost, mai degrabã, un cenaclu, în care fiecare a cãutat sã facã mai pe „deºteptul”. Sã joace un alt rol decât cel real. Guvernul - cã e preocupat pânã peste urechi de protecþia mediului ºi cã n-are ideal mai nobil decât acela. Parlamentarii - cã îi doare de problemele cetãþeanului cãruia nu-i împãrtãºesc aceastã problemã din motive obiective: ei circulã cu maºini la primã mânã, puse la dispoziþie cu generozitate de stat. De un an ºi ceva de când a fost lansatã, aceastã taxã - abuzivã ca orice taxã - a devenit una dintre marotele primului ministru. Confruntat cu opoziþia fireascã a Uniunii Europene, el a declarat cã „nu va renunþa nici mort la taxã”. Ai zice cã aceasta a devenit o chestiune de principiu. În fond este una de interes personal. Tãriceanu provine din nobila castã a dealerilor de maºini noi. Citroen scria pe el pânã sã devinã premier. Este ºi în prezent preºedinte de onoare al APIA - asociaþia producãtorilor ºi importatorilor de maºini. O categorie de bãieþi deºtepþi care prosperã de pe urma noilor îmbogãþiþi ºi pe care aceastã taxã îi serveºte ca o mãnuºã. De cealaltã parte sunt bãieþii fraieri, cei fãrã bani ºi care sperã sã-ºi punã pe roate o micã afacere, sau sã-ºi îmbunãtãþeascã viaþa cu mai puþini bani decât cei care-i au ºi nu se uitã când e vorba sã-i arunce pe un autoturism de fiþe, cu preþ corespunzãtor. În aceastã bãtaie evident cã au câºtig de cauzã primii. Mai ales cã au recurs la câteva trucuri menite sã-i „convingã” pe cei mulþi cã e în folosul lor sã ia o maºinã nouã, nepoluantã. De tot hazul este când bãieþii de casã ai premierului se lanseazã în demonstraþii ºtiinþifice. Va rãmâne de pominã lecþia þinutã de ministrul Vosganian, la tablã, în care s-a încurcat penibil în argumentaþia pregãtitã. Mai nou, echipa de ºoc a dealerilor auto a pus la cale un alt artificiu: va schimba numele taxei, tot printr-o ordonanþã de urgenþã, ºi va dispune cheltuirea banilor pe piste de biciclete ºi excursii de documentare în Deltã, cu sprijinul ONG-urilor adãpate de la buget. Cel mai intens a exploatat, însã, Guvernul, celebrul sãu program „Rabla”. Dai maºina veche la DCA, primeºti un bonus la cumpãrarea unei maºini noi - dar doar de la anumiþi dealeri, autorizaþi de aceiaºi bãieþi deºtepþi. În ritmul actual, guvernul ar scoate din circulaþie maºinile vechi peste vreo 10-15 ani. Cel mai grav lucru în toatã povestea asta nu mi se pare sfidarea populaþiei, ci atitudinea faþã de Comisia Europeanã. Aceasta a avertizat de la început cã nu va permite existenþa unei discriminãri pe piaþã ºi cã va obliga guvernul sã dea banii înapoi. Guvernului (acesta) nici cã-i pasã. Socoteala e în felul urmãtor: noi luãm banii, îi folosim pe unde avem nevoie sã facem populism, iar de dat înapoi îi va da, tot de la buget, un guvern viitor cu care noi nu vom mai avea treabã. ªi vom rãmâne ºi cu banii luaþi pe maºinile noi! Curat murdar, coane Cãline! Dacã ai fi avut aceeaºi vânã sã te „baþi” cu Comisia ºi pe problemele agricole - pe care ºtim cu toþii cã le-am negociat în genunchi, pe vremea lui Nãstase ºi Sârbu - aº fi zis: aferim! E tare omul. Aºa însã nu pot sã zic decât cã nu vrea altceva decât sã demonstreze camarilei sale cã se poate baza pe el. Pânã la moartea… guvernului.
Titlu: Alegerile la CCIR: continuitate sau dezagregare?
Nr Editie: 2107 Data: Thursday 20 December 2007
De cinci ani Mihail Vlasov se strãduie din rãsputeri sã ajungã la conducerea Camerei de Comerþ ºi Industrie a României. Pentru a-ºi atinge scopul, a atacat succesiv preºedintii George Cojocaru, Victor Babiuc ºi mai recent Dragoº ªeuleanu. Urmãrind sã atragã de partea sa votanþi din rândul preºedinþilor judeþeni, le-a promis cã se va desfiinþa Camera de Comerþ ºi Industrie a Municipiului Bucureºti ºi-i va împãrþi patrimoniul între sprijinitorii sãi. Apoi va desfiinþa Romexpo ºi va împãrþi bunurile acesteia. Domnul Vlasov vinde blana ursului din pãdure ºi omite faptul cã astfel de transformãri nu se pot face decât pe cale judecãtoreascã prin procese lungi ºi complicate iar abilitãþile sale de avocat al baroului Iaºi, ca ºi pilele ºi relaþiile pe care le mai are nu au putut duce în cinci ani la câºtigarea vreunui proces, ba mai mult la Parchet sunt pe rol 5 sau 6 plângeri penale împotriva sa. Dihonia din sistemul cameral românesc provocatã de domnul Vlasov ºi camarila sa are putea avea efecte mult mai grave. Legea Camerelor de Comerþ ºi Industrie recent adoptatã la iniþiativa ºi insistenþele domnului Vlasov are lacune foarte mari printre care ºi lipsa unor mãsuri sancþionatorii. Astfel, dacã una dintre camere nu doreºte sã se afilieze la noul sistem nu poate fi obligatã sã o facã pentru cã s-ar încalca dreptul la liberã asociere. Recent, mai mulþi preºedinþi de camere teritoriale printre care ºi Camera de Comerþ ºi Industrie a Municipiului Bucureºti care are în componenþã circa 70% din comercianþii înscriºi la nivel de þarã, au afirmat cã în cazul în care conducerea ar fi preluatã de Mihail Vlasov, se vor retrage din sistemul actual. De asemenea, Uniunea Camerelor Bilaterale având în componenþã 40 de organizaþii poate acþiona în acelaºi mod dacã va fi obstrucþionatã în realizarea obiectivelor pe care le urmãreºte. Principalele imputãri pe care ei le fac lui Vlasov sunt: trecutul dubios înainte de 1989 când a fost shopist, judecãtor comunist ºi chiar condamnat pentru trafic de influenþã; lipsa de sinceritate ºi corectitudine mascatã de numeroase promisiuni neonorate, cum ar fi susþinerea cã nu va candida dacã se voteazã legea ºi pânã la momirea a nu mai puþin de opt preºedinti judeþeni pe care i-ar numi vicepreºedinþi; comportamentul sãu coleric, generator de conflicte care nu se vor încheia dupã alegeri; lipsa de tact în relaþiile cu instituþiile statului ºi mai ales cu mass-media; faptul cã nu are charisma si nici abilitãþile necesare pentru a realiza cooperarea cu organismele internaþionale sau naþionale cu care Camera de Comerþ ºi Industrie a României are relaþii deja stabilite. Pe 27 decembrie 2007 la Camera de Comerþ ºi Industrie a României vor avea loc alegeri ºi pe bunã dreptate ne întrebãm ce se va întâmpla cu sistemul Cameral din România ºi, mai ales, dacã acesta se va menþine unitar sau se va destrãma?
Titlu: Vânãtoarea de miniºtrii
Nr Editie: 2113 Data: Thursday 27 December 2007
Încã în urmã cu 10 ani, Orban ar mai fi avut ºanse ca accidentul sãu sã fie muºamalizat. Astãzi aceste ºanse tind spre zero. Ca un pitbull, presa a înhãþat cazul ºi refuzã sã-i dea drumul, cu toate sforþãrile ghinionistului demnitar. Accidentul care i s-a întâmplat dlui Orban i se putea întâmpla oricui. Neatenþie, ghinion, o zi proastã - toate au concurat spre deznodãmântul cunoscut. ªi pentru care ministrul poartã rãspunderea pe care o poartã orice cetãþean. Unii au fost, probabil, revoltaþi de insistenþa reporterilor, de hãrþuirea rudelor fetei accidentate ºi chiar a ministrului. Este însã un lucru cu care trebuie sã ne obiºnuim. Într-o democraþie funcþioneazã principiul interesului public: dl Orban are un mandat, iar acest mandat implicã transparenþa. Nu se poate prevala de regula intimitãþii. Aceasta e valabilã pentru cetãþeanul simplu, care nu are de dat socotealã nimãnui, decât legii. Persoanele publice dau însã socotealã ºi societãþii. Spuneam cã, în urmã cu 10 ani, Orban ar fi avut ºanse incomparabil mai mari de a-ºi muºamaliza accidentul. Oricum, plata unor sume de bani cãtre victimele accidentelor pentru a renunþa la depunerea plângerii este o practicã curentã. Nimeni nu mã va putea convinge cã primul lucru pe care l-a fãcut ministrul dupã ce a luat fata pe capotã nu a fost sã se înþeleagã cu pãrinþii ei asupra sumei care sã compenseze rãnile suferite, din fericire nu grave. Legea nu pedepseºte acest tip de înþelegeri. Ministrul este însã vinovat de raportarea cu întârziere a accidentului cãtre organele competente. El ar fi dorit sã treacã totul sub tãcere, pentru cã nu-þi picã bine, ca ministru, o astfel de întâmplare. Dar nu s-a mai putut. ªi nu este exclus ca dacã Parchetul va dori cu adevãrat sã lãmureascã acest caz, sã fie anulatã ºi înþelegerea. În acest caz povestea devine penalã. Iar demisia lui Orban iminentã. Un adevãrat dezastru pentru omul care s-a vãzut, sistematic, ieºind pe locul doi în competiþiile politice. Personaj orgolios, ºi-a dorit sã fie primar al Capitalei ºi n-a reuºit. ªi-a dorit sã deþinã o funcþie mai importantã în partid, dar n-a avut susþinere. S-a decompensat prin poziþia de purtãtor de cuvânt în care s-a putut manifesta agresiv la adresa lui Bãsescu. Remanierea democraþilor i-a oferit marea ºansã: aceea de a fi ministru. ªi, de când a preluat portofoliul, profitã din plin de privilegiile ºi vizibilitatea pe care i le conferã aceastã funcþie. Într-un stat normal, cu politicieni responsabili, Orban ar fi trebuit sã-ºi dea demisia imediat dupã dezvãluirea încercãrilor sale de acoperire a urmãrilor accidentului. N-a fãcut-o, dându-i astfel apã la moarã inamicului Executivului, care nu va întârzia sã-l denunþe pe rãbojul coaliþiei de mafioþi, incompetenþi ºi penali din acest cabinet care încearcã cu disperare sã reziste în faþa evidenþei slãbiciunii sale. ªi a „legitimitãþii” tot mai reduse.
Titlu: Justiþia femeilor: de la Monica la Norica
Nr Editie: 2114 Data: Friday 28 December 2007
În actualul ciclu electoral, justiþia a fost terenul preferat a experimentelor reformiste. Totul a început odatã cu suflul nou pe care l-a pus într-un minister în care se pare cã femeile sunt preferate pentru sinonimia cu emblema justiþiei - dovadã cã avem pânã acum deja trei femei ministru, lucru nemaiîntâlnit în vreun alt minister – deja celebra doamnã Macovei. Dincolo de stilul sãu nonconformist - presupuse libaþiuni bahice pe la sindrofii, ieºiri informale pe la locante cu consilierul - jurnalist dupã program - doamna Macovei s-a remarcat de la bun început prin câteva mãsuri prin care a anulat ceea ce fãcuse predecesoarea sa, Rodica Stãnoiu. Dacã aceasta lãsase mai larg lanþul dependenþei magistraþilor de minister, dânsa l-a scuturat, asumându-se responsabilitãþi care nu mai erau ale sale. A intrat în rãzboi deschis cu CSM-ul, transformând dezbaterile de acolo în veritabile altercaþii. Deºi susþinutã politic de PNL, s-a pus deîndatã în slujba preºedintelui ridicându-i mingi la fileu în meciurile acestuia cu diferiþi lideri politici de-ai casei. Bref, a reuºit în doi ani sã dea complet peste cap o justiþie ºi aºa rãmasã în urma reformelor generale. A jucat însã atât de bine rolul de Ioanã D’Arc, încât unii oficiali europeni chiar au crezut-o mai capabilã decât era, fãcând abstracþie de faptul cã îi lipseau calitãþile organizatorice ºi de relaþionare umanã ca sã facã lucrurile sã funcþioneze. Osanalele pe care i le-a ridicat „o anumitã parte a presei” au fãcut-o chiar sã se creadã o campioanã a luptei cu corupþia, pe care neînvingând-o la Bucureºti, a încercat-la fel de fãrã succes, sã o doboare în Macedonia. Remanierea sa  a fãcut pe mai toatã lumea fericitã-mai puþin, poate, pe preºedinte, care-ºi pierdea ºi ultimul agent de influenþã din coasta Executivului. Dupã un scurt interludiu masculin, marcat de naivitãþile ºi de boacãnele imberbului fin al Fenechiului, Justiþia reintrã pe mâini de femeie. Norica Nicolai este fãcutã din alt aluat. În primul rând are experienþa politicã ce îi poate permite sã nu se rezume la un rol de „Gicã Contra”. Are ºi experienþã administrativã, din perioada precedentei guvernãri de dreapta. A reuºit sã pãstreze o distanþã de siguranþã ºi faþã de preºedinte, dar ºi faþã de ºeful sãu de partid, cãruia nu i-a cântat în strunã. Marele dezavantaj pe care-l înfruntã Norica Nicolai este cantitatea de balast adunatã în trei ani într-un minister scãpat din hãþuri, ºi scurtimea mandatului sãu, la care se adaugã „sabia lui Damocles” pe care o fluturã deasupra capului justiþiei eventualitatea uneei activãri a clauzei de salvgardare. În rest, toate bune ºi frumoase-atâta timp cât sunt pãtruse de spiritul Sãrbãtorilor. Dupã aia o luam de la capãt.
Titlu: Traian Bãsescu se ia la trântã cu nevestele altora
Nr Editie: 2102 Data: Friday 14 December 2007
Atacul lui Traian Bãsescu împotriva lui Cristian Pârvulescu este unul gratuit ºi lipsit de demnitate. Lucrând, împreunã cu cei de la PRO DEMOCRAÞIA la proiectul pentru votul uninominal, n-a fãcut-o ca sã-i bage o strâmbã preºedintelui. A fost o opþiune, o încercare de a gãsi o variantã acceptabilã pentru starea de lucruri din România. Bãsescu o vede ca pe o premeditare perfidã, ca pe un scenariu diabolic prin care Pãrvulescu, mânã în mânã cu Tãriceanu, intenþionau se dea democraþiei lovitura de graþie. Cum? Într-un mod de neconceput pentru cineva de bunã credinþã: premeditând invalidarea alegerilor prin aplicarea unor prevederi neconstituþionale. Mai mult, Bãsescu are impresia cã a descoperit ºi „cheia” acestei afaceri: e nevasta lui Pârvulescu, care lucreazã la Guvern. Adicã primeºte soldã pentru serviciile pe care le face soþul! Este o gândire de mahala, cãreia i s-a lãsat pradã nu odatã preºedintele, demonstrând cã are o micã problemã de viziune la nivelul funcþiei pe care o ocupã ºi pe care o coboarã sistematic la nivelul politicii de cartier. Morga ºi aplombul cu care-ºi debiteazã gãselniþele taman la ora 19.00, ca sã intre în direct în principalele jurnale ale televiziunilor „mogulilor” sau ale instituþiei de stat aservitã inamicilor sãi guvernamentali, începe sã-i nu mai impresioneze pe „românii” pe care-i invocã cu atâta pasiune ori de câte ori crede cã este unicul lor exponent. Bãsescu se consumã inutil ºi pãgubos în mici hãrþuieli care n-au cum sã-i aducã nici victorii ºi nici prestigiu. Încercarea de a-ºi atribui trese de pe urma lui Chiuariu este pur ºi simplu penibilã. Nu cu un „tânãr mafiot” trebuia sã se batã ditamai preºedintele ca sã-ºi demonstreze ataºamentul faþã de democraþie, dând ºi o tentã de rãfuialã personalã acestui demers. Avea dreptate cine spunea cã Bãsescu  nu este în stare sã se lupte cu idei, cu principii: el are nevoie, obligatoriu, în faþã, de persoane, cu identitãþi ºi defecte care sã poatã fi atacate ºi speculate. Trânta, nu strategia, este specialitatea sa. ªi bârfa cu iz de dezvãluire senzaþionalã. L-aº întreba pe dl preºedinte dacã-ºi mai aminteºte cã soþia traficantului de þigãri Anghelescu lucra la Cotroceni? Înseamnã asta cã domnia sa era pãrtaº la contrabandã? Cum ar fi întâmpinat o asemenea acuzã din partea premierului, care ar fi putut adãuga cã prin asta era agresat bugetul Statului? Printre altele...
Titlu: Sãrmanul Dionis Geoanã
Nr Editie: 2099 Data: Tuesday 11 December 2007
Dupã ce s-a vãitat la BBC cã n-are casã ºi cã stã de nevoie într-una de protocol (când s-a întors din America a vândut-o pe cea pe care o avea, cã era prea micã ºi nu-i încãpeau toate „angaralele”, dar a omis sã-ºi ia alta), sãrmanul preºedinte social-democrat a fãcut o declaraþie de onoare zguduitoare: dacã PSD-ul va pierde ºi alegerile locale, ºi pe cele legislative din 2008, el se va retrage, demn, din fruntea partidului! În termeni specifici organizaþiei sectorului 5, asta se numeºte „a pune batista pe þambal”. Mircea Geoanã executã o diversiune pe care o crede ingenioasã: dacã tot vreþi sã scãpaþi de mine, vã ofer acest prilej, prin toamnã, la anu’. Pânã atunci, însã, rãmânem împreunã. Lãsãm baltã ideile cu congresul extraordinar, cu rãspunderea pentru eºecul (nu semi-seccesul?) de la europarlamentare ºi ne vedem de treabã, încã nu an. Asta doar dacã, Doamne-fereºte, se întâmplã vreo minune care sã ne împiedice sã revenim la putere. Dacã nu, nu! Aº spune, ascultându-l, cã Mircea Geoanã este foarte sigur pe sine ºi cã se bucurã, în partid, de o autoritate pe care nici Iliescu n-a avut-o. Altminteri cum sã vinã cu o asemenea idee, care ar putea fi catalogatã drept provocare sau sfidare, în alte condiþii? Mircea Geoanã vrea sã convingã lumea cã, unu, e foarte sigur pe postul lui, cã doi, scorul europarlementar nu este prea important iar partidul va progresa pânã la viitorul ciclu electoral ºi, trei, cã este foarte posibil sã rãmânã preºedinte al PSD-ului pânã prin 2012 sau pe acolo pe undeva. Ceea ce, trebuie sã recunoaºtem, este o perspecticã extrem de inconfortabilã pentru un partid în care majoritatea – mã refer la activiºti, nu la electorat resimte acut criza de autoritate ºi de personalitate care s-a instalat în partidul lui Iliescu ºi Nãstase, odatã cu aducerea lui Geoanã pe „tancurile” lui Mitrea ºi ale clujenilor. Ei înºiºi, acum, printre cei mai nemulþuniþi de modul cum merg lucrurile. Nici nu e de mirare cã fronda aproape permanentã a lui Iliescu nu poate fi sancþionatã, decât cu riscuri pe care actualii lideri nu ºi le pot permite, ºi cã încercãrile lui Nãstase  de a se reinsera în linia directoare nu vor mai putea fi împiedicate prea mult timp. Pentru ca PSD-ul sã-ºi refacã imaginea ºi autoritatea are nevoie de toate resursele, inclusiv cele pe care, la un moment, le-a considerat împovãrãtoare. Timpul ºterge ºi vindecã multe ºi sã nu ne mirãm dacã la anul vor fi tot mai puþini cei care-ºi amintesc de Mãtuºa Tamara ºi de aroganþa foºtilor guvernanþi, în faþa unei ostilitãþi generalizate faþã amatorismul ºi lãcomia celor actuali. Iar pentru a rezista, pe acest fond, încã un an, Geaoanã va trebui  sã se „reîmprieteneascã” cu toþi cei care-l pot ajuta sã refacã un edificiu la a cãrui pãrãginire a contribuit mai mult ca oricare altul...
Titlu: Eºecul referendumului sau succesul lui Bãsescu?
Nr Editie: 2092 Data: Monday 03 December 2007
Dacã am credita alegerile europarlamentare ca fiind reprezentative pentru actuala structurã a electoratului, prima întrebare care-mi vine în minte este urmãtoarea: de ce au participat la referendumul pentru „uninominalul lui Bãsescu”, doar un sfert dintre cei cu drept ºi convingeri de vot? Dacã ne luãm dupã scorul adãugat al celor douã formaþiuni de suflet – PD ºi PLD – procentajul celor pe care doar acestea ar fi trebuit sã-i aducã la urne este de vreo 40%. N-a fost, însã, nici pe departe aºa. Primul motiv îl constituie personalizarea excesivã a referendumului. El a fost aproape umanim acreditat ca „al lui Bãsescu”, nu ca al „românilor” lui. Aceºtia s-au vãzut implicaþi într-o disputã care le este strãinã ºi care nu le oferã nicio satisfacþie. Referendumul a devenit unul dintre armele de bãtãlie politicã dintre Bãsescu ºi Tãriceanu. Întrebarea n-a mai fost dacã uninominalul ãsta e bun sau rãu, ci cui îi serveºte ºi pe cine afecteazã utilizarea lui. În mod repetat preºedintele a militat nu pentru aducerea „românilor” la urne, ca sã hotârascã ei, cu capul lor, ci aducerea lor ca sã-i voteze lui uninominalul. Modelul acesta de vot a adus izbitor cu cel utilizat de sistemul comunist, unde erai adus la urne ca sã votezi pe cine trebuia (nici nu exista alternativã). Or, din capul locului electoratul de astãzi a respins acest procedeu. Un alt posibil rãspuns constã în aceea cã o parte a electoratului – puþin numeroasã, e drept – a înþeles despre ce este vorba. Cã între varianta lui Bãsescu ºi cea a Guvernului nu sunt diferenþe majore, cã e vorba, practic, despre acelaºi model ºi cã, în aceste condiþii, tot acest circ, cu cheltuieli ºi desfãºurare de forþe, era profund inutil. ªi, ca atare, a refuzat sã-l valideze ca metodologie. Dar, marea problemã pe care a avut-o de înfruntat acum preºedintele, este preþul pe care trebuie sã-l plãteascã pentru politica sa de permanentã hãrþuire a guvernului ºi a adversarilor politici în general. Traian Bãsescu practicã un soi de haiducie de tipul „singur împotriva tuturor”, care este valabilã într-un anumit context istoric. Nu însã ºi în cel actual, când societatea democraticã are, dispune de resorturile necesare reglãrii unor fenomene nocive. Sigur, clasa politicã nu este cea mai calificatã ºi mai curatã. Dar pe asta o avem. Este produsul societãþii, la fel ca ºi Traian Bãsescu. Ea nu poate fi curãþatã ºi înnoitã la comandã, pe bazã de impresie personalã. Or tocmai ãsta este procedeul pe care preºedintele îl recomandã ºi prin care se recomandã. O asemenea manierã nu poate fi decât falimentarã, iar „românii”, invocaþi cu supramãsurã, nu mai par dispuºi, dupã trei ani de nereuºite, sã-l crediteze pe Bãsescu într-o disputã care apare tot mai limpede a fi între „ceilalþi” ºi „oamenii mei”. De aici eºecul referendumului care nu a rãspuns la întrebarea „vreþi sau nu vot uninominal”, ci la aceea mai complexã: „vreþi sau nu, în continuare, un preºedinte arþãgos ºi ineficient”.
Titlu: Uniunea ne dã bani, dar nu ni-i ºi bagã în traistã...
Nr Editie: 2093 Data: Tuesday 04 December 2007
Pentru cei mai mulþi dintre românii obiºnuiþi, Uniunea Europeanã, continuã sã fie, la aproape un an de la aderare, o noþiune confuzã care rãspunde la o singurã întrebare: vom trãi mai bine înãuntrul ei? Rãspunsul este: da. Dar! Nu peste noapte ºi nu fãrã o serie de eforturi necesare ºi considerabile. Uniunea a avut în vedere decalajele dintre membrii cu stagiu ºi noii veniþi. Acestea au fãcut obiectul unui program vast ºi ambiþios. Statele membre cu un produs intern brut mai mic de 90% din media comunitarã urmeazã sã primeascã o sumã totalã de circa 70 miliarde de euro, pentru programe de investiþii în domeniile protecþiei mediului ºi reþelelor de transport transeuropean. Fondul de Coeziune va acoperi în special investiþii în þãrile nou venite. Acesta va contribui, alãturi de Fondul European de Dezvoltare Regionalã, la programe multinaþionale gestionate descentralizat, în loc sã mai fie supuse aprobãrii individuale a proiectelor de cãtre Comisie. Este o facilitate extraordinarã, care eliminã o mare parte a birocraþiei ºi a unor tratamente preferenþiale. Cu alte cuvinte, Uniunea a format un purcoi de bani ºi spune: veniþi sã-i luaþi ºi sã-i folosiþi! Uºor de zis, mai greu de fãcut. La un an de la deschiderea acestui proces, România nu a obþinut încã niciun euro. De ce? Lipsesc nu doar proiectele - executate conform normelor ºi rãspunzând regulilor - ci mai ales modul de administrare ºi operare.  În haosul coborât deasupra administraþiei publice responsabile de gospodãrirea fondurilor europene, fondurile structurale rãmân, uite, încã, un soi de “Fata morgana” pentru instituþiile , persoanele, forurile interesate sã le foloseascã, într-o formulã extrem de avantajoasã (85% din fonduri sunt puse la dispoziþie de Comisie, 10% de stat ºi 5% de cãtre iniþiatorii proiectelor). Pentru ieºirea din acest impas, Universitatea Athenaeum a decis sã facã o miºcare decisivã: a reunit vreo 50 de specialiºti din administraþie, mediul academic, afaceriºti, pe care i-a dus la Bruxelles, în "gura lupului", sã afle din sursele cele mai autorizate ce ºi cum. Seminarul Internaþional "Atragerea Fondurilor Structurale în România. Metodologie de execuþie", desfãºurat timp de douã zile la Bruxelles s-a bucurat de participarea unor specialiºti ºi responsabili cu autoritate din cadrul Comisiei. A þinut sã fie prezent la întâlnirea cu delegaþia românã ºi fostul ambasador ºi ºef al Delegaþiei Comisiei Europene la Bucureºti, Es. Jonathan Scheele un bun cunoscãtor al realitãþilor româneºti ºi, în acelaºi timp, un prieten al României. Semalul dat de domnia sa a fost unul foarte hotãrât: aþi pierdut zece ani pânã sã vã apucaþi de treabã. Nu mai pierdeþi alþi zece, în interiorul Uniunii, cum au fãcut grecii. Formulaþi o viziune a integrãrii europene, un program pe termen lung, care sã fie aprobat ºi urmat de toate forþele politice. Începeþi prin a învãþa sã faceþi proiecte ºi sã accesaþi fondurile care vã sunt puse la dispoziþie ºi pe care altfel le veþi pierde ºi le vor folosi alþii, care sunt dispuºi sã aplice lecþia! "Sper din toatã inima cã acest seminar ne-a deschis ochii ºi va determina o miºcare concretã ºi necesarã în direcþia accesãrii fondurilor structurale, de care þara are atâta nevoie", declara doamna Emilia Vasile, rector al Universitãþii Athenaeum, la finele seminarului care are meritul de a fi trasat o potecã a iniþiativei private pe ºantierul întârziat al “ºoselei” oficiale.
Titlu: Naºul Bãse ºi sexul noului partid
Nr Editie: 2094 Data: Wednesday 05 December 2007
Din încruciºarea dintre "Dragã Stolo" ºi "Mãi Boc" s-a nãscut - prin cezarianã - o progeniturã al cãrei ADN ar dori sã aducã cu acela al formulei cu care Traian Bãsescu a forþat intrarea la guvernare în 2004. Anunþul festiv a fost fãcut de cãtre fericiþii pãrinþi - dintre care nu se ºtie precis care e mama ºi care e tata, dar se ºtie exact cine e Naºul. Cel care are privilegiul sã vadã primul sexul "finului". Un sex incert, ceva între masculinul "popular" ºi efeminatul "liberal". Dar nu asta este important, ci faptul cã forþând naºterea, înainte de termen, preºedintele Bãsescu a reuºit sã împiedice un previzibil fenomen de canibalism politic. Aflaþi în acelaºi cuibar, puiul de cuc democrat abia aºteaptã momentul sã-l arunce peste bord pe mai plãpândul semi-liberal, moment dramatic pe care Bãsescu l-a evitat în mod iscusit. Dar sã vorbim serios: dupã o ploaie de declaraþii prin care fiecare dintre cele douã partide anunþã cã n-are de gând sã fuzioneze cu celãlalt, ziua de luni a adus confirmarea principiului cã în politicã orice e posibil - inclusiv ceea ce pare imposibil. Cum s-a produs minunea? Într-un mod extrem de abrupt: rezultatul europarlamentarelor aratã limpede cã copilul de suflet al preºedintelui, Stolojan, în loc sã ia voturi de la liberalii de care se separase, le-a luat de la democraþi! Frustraþi de procentajul inferior celui din sondaje, în locul unui triumf electoral, ei s-au pomenit în situaþia de a devansa doar cu vreo cinci procente fratele vitreg, în timp ce bãieþii lui Stolojan s-au trezit în posesia unui procent la care nici mãcar nu visau. Pe acest fond, un conflict violent se anunþa iminent. Iar Bãsescu n-a fãcut altceva decât sã punã piciorul în prag impunând rapid o fuziune care sã împiedice o eventualã dezagregare a fragedei alianþe dintre douã partide paralele, dar inegale. Ordinul a fost executat cu promptitudine ºi astfel micul Boc a devenit ºeful marelui Stolo, alãturi de care a fãcut anunþul festiv. Vãzându-i, solemni ºi neconvingãtori, am derulat pe repede înainte, în memorie, firul evenimentelor, pânã când am ajuns la pasajul în care Stolo îºi anunþã retragerea, din motive de sãnãtate, din cursa pentru funcþia de prim-ministru, în timp ce Boc varsã conºtiincios lacrimile tradiþionale...
Titlu: (S)Pionul Liniuþã
Nr Editie: 2095 Data: Thursday 06 December 2007
Pe vremea când a fost promovat neaºteptat de Pleºu în funcþia de secretar de stat la „Externe”, imberbul Mihai Rãzvan Ungureanu s-a fãcut remarcat pentru o notã internã în care preciza – obligatoriu - modul în care trebuia sã-i fie scris numele: „Mihai – liniuþã – Rãzvan” Ungureanu. Aºa i-a ºi rãmas numele: Liniuþã! Cunoscut mai ales pentru gloriosul sãu trecut utecist, Ungureanu a trecut prin diplomaþie fãrã a lãsa urme, schimbarea de regim aruncându-l într-o slujbã creatã de Pactul de Stabilitate, la Viena. Acolo, la S.E.C.I., Rãzvan liniuþã- Mihai a dus un trai tihnit, departe de lumea dezlãnþuitã a politicii dâmboviþene, ºi fãrã cine ºtie ce obligaþii, dat fiind faptul cã Pactul de Stabilitate a fost rapid trecut pe planul al treilea al preocupãrilor occidentalilor, confruntaþi cu o Iugoslavie recalcitrantã. Acolo l-au redescoperit „vânãtorii de capete” ai Alianþei DA, obligatã la un test de vitezã supersonicã: sã gãseascã cât de iute se poate candidaþi pentru portofoliile unui guvern care trebuia sã intre în pâine pânã la Crãciun! Un guvern de „sacrificiu”, dupã câteva luni fiind programate alegeri anticipate, care, în viziunea prezidenþialã urmau sã dea o majoritate confortabilã dreptei. Cum, însã, nimic nu e mai durabil decât temporarul, guvernul n-a demisionat, alegeri nu s-au mai fãcut ºi echipa de strânsurã a trebuit sã-ºi ducã crucea incompetenþei ºi a nepotrivirii pânã la un capãt. Dupã ce s-a agitat niþel, sã se vadã cã ministerul are un nou stãpân, Liniuþã s-a potolit ºi ºi-a vãzut de vizitele în strãinãtate care mai toate aveau escale la Viena, unde continua sã trãiascã consoarta ºi, dupã un timp, odrasla ministerialã. Cu toate eforturile depuse, Liniuþã n-a gãsit tranºeea potrivitã care sã-l fereascã de tirurile „prieteneºti” ale celor doi centri de putere, rãmânând la mijloc în scandalul ostaticlilor din Irak despre care „uitase” sã-l informeze ºi pe premier. ªi-a dat demisia, nu înainte de a încerca o manevrã subtilã – aceea de a-ºi dubla salariul pentru importanta funcþie onorificã de la Viena, pe care ºi-o pãstrase grijuliu pe tot parcursul mandatului. A ieºit atunci din partid (PNL) aºa cum ºi intrase: peste noapte ºi fãrã sã lase vreo urmã. Eshivarea de a figura pe lista europarlamentarilor i-a atras reproºuri din partea premierului. Dar i-a adus o nominalizare din partea preºedintelui, bucuros sã-i posteze o sulã în coasta lui Tãriceanu. Mi-a greu sã cred cã Bãsescu îºi face vreo iluzie în privinþa capacitãþii lui Ungureanu de a administra fabrica de spioni. Nici nu are nevoie de aºa ceva, relaþia sa directã cu eºalonul doi fiindu-i suficientã. Ungureanu va rãmâne ca un pion prin care sperã sã-l þinã în ºah pe premier. Dacã nu va reuºi, îl va scoate fãrã regrete de pe tablã. Ca pe Elvis. ªi ca cel care-i va urma lui Liniuþã...
Titlu: Doctrina la români
Nr Editie: 2096 Data: Friday 07 December 2007
Neavând alte modele la îndemânã, dupã un „regim” de jumãtate de secol, românii din politicã l-au ales pe acela al fotbalului. Uneori, chiar, domeniile s-au întrepãtruns atât de mult încât unii politicieni s-au crezut mai degrabã ºefi de cluburi sau jucãtori decât viceversa. Pe mãsurã ce înaintãm prin meandrele concretului democraþiei, pe atât lucrurile devin mai confuze. Iar când vine vorba de doctrine, intrãm chiar într-un domeniu presãrat cu nenumãrate pericole. Scena noastrã politicã s-a împãrþit, de la început, în douã: dreapta ºi stânga. Sau stânga ºi dreapta. Stânga celor mulþi ºi nãpãstuiþi de comunism, în diverse forme (unii fiind fãcuþi chiar ºefi, pentru a suporta mai abitir teroarea), ºi dreapta celor mai puþini, dar care se considerau mai altfel decât ceilalþi. Înscrierea în cele douã curente s-a fãcut nu pe bazã de program, ci pe bazã de modele ºi afinitãþi. Cei care l-au plãcut pe Iliescu s-au aliniat la stânga. Cei care au crezut cã seamãnã cu Coposu, s-au aliniat la dreapta. ªi a început bãtãlia politicã.Treptat, opþiunile au început sã vizeze centrul, rãmas liber, spre care au migrat, teoretic, ºi cei din stânga, ºi cei din dreapta, pe motiv cã dãdea mai bine ºi te ferea de extremism. Confuziile n-au întârziat sã se manifeste. Stânga, ajunsã la Putere, a început sã aibã apucãturi de drapta, iar dreapta, când i-a venit rândul, s-a întrecut în stângism. Doctrina n-a mai contat decât ca reper justificativ. Competiþia a fost cea care a primat. Ca-n fotbal. Nu conteazã cu ce ideologie câºtigi meciul sau campionatul. Important e sã câºtigi, ºi dupã aceea explici ce ideologie, ce programe ºi ce platformã ai folosit când ai ºutat cu stângul sau cu dreptul. Am fãcut aceastã lungã introducere pentru a ilustra ce se întâmplã în acest moment în politica româneascã, odatã cu previzibila apariþie pe scenã a „celui mai puternic” partid de dreapta: Partidul Democrat Liberal. În primul rând, numele „sunã ca dracu” – vorba lui Roman. E ca ºi cum ai zice cã a luat fiinþã echipa „Steaua-Dinamo”. În fine. Partidul, cicã e de dreapta. Dar s-a nãscut, a crescut ºi a prosperat  la stânga - prin partea sa majoritarã. A crezut atât de tare în valorile socialismului încât s-a opus din rãsputeri primirii fratelui vitreg în Internaþionala Socialistã. Apoi, deodatã, cu arme ºi bagaje a fãcut pasul la dreapta, devenind popular. Pentru cã aºa au decis ºefii sãi. Acum s-a înhãitat cu un partiduleþ desprins din coasta dreptei, care se pretinde liberal ºi care proclamã cã va perpetua valorile liberalismului. Unde? În Alianþa Popularilor europeni, aflaþi la cuþite cu liberalii europeni? Toate aceste viraje nu fac decât sã-l zãpãceascã pe bietul alegãtor care nu mai înteþege nimic. ªi atunci se concentreazã asupra fotbalului, unde lucrurile,cel puþin din punctul de vedere al doctrinei, sunt mult mai clare. Acolo câinii sunt câini, ultraºii sunt ultraºi, sau Rapidul e Rapid...
Titlu: Campioni la corupþie? Nici mãcar...
Nr Editie: 2098 Data: Monday 10 December 2007
Nu ºtiam - nu vreau sã cred - cã suntem campionii corupþiei în Europa, cum aratã niºte studii. O asemenea cercetare nu poate evidenþia decât aparenþele fenomenului, sau percepþia sa de cãtre opinia publicã. Mecanismele corupþiei sunt complexe ºi ele nu acþioneazã la vedere. Dacã tot e vorba de superlative, s-ar putea sã fim campioni la competiþia "micã", cea de uzurã, pe care o implicã relaþia cetãþean-funcþionar public, iar aici beneficiem de o veritabilã tradiþie, care aproape cã a intrat în firea lucrurilor ºi are cauze care þin nu numai de funcþionarul-corupt, ci ºi de cetãþeanul-corupãtor, care cautã soluþii de a-ºi rezolva demersurile. Este, pânã la urmã, un climat întreþinut de ambele tabere implicate în proces ºi pe care nu-l poate înlãtura educaþia, ci constrângerea: eliminarea tuturor portiþelor ºi a chichiþelor care lasã loc liberului arbitru ºi fixarea de reglementãri clare ºi neinterpretabile.      Adevãrata corupþie, la care mã tem cã nu suntem campioni - pentru cã nu avem "privilegiul", ca naþiune, sã fim în stare sã nu facem nici binele ºi nici rãul performant, pânã la capãt - este cea care doar rareori iese la ivealã. Sunt marile tranzacþii care se fac la niveluri înalte, pe bazã de înþelegeri bine puse la punct ºi care nu au martori. Când apare câte o defecþiune de genul Remeº, apare pentru cã, pe undeva, lucrurile au ieºit de pe fãgaº, iar în aceste cazuri, meritul nu este nici pe departe al poliþiºtilor sau al procurorilor, care primesc cazul murã în gurã. Marea corupþie se consumã cu discreþie ºi la mize care fac ca ea sã funcþioneze impecabil ºi sã rãmânã, în veci, nedescoperitã sau nedoveditã. ªi aici existã, în Europa, tradiþii ºi specialiºti cu care nu ne putem pune. Chiar dacã ne-am înscris ºi noi deja pe un astfel de traseu. Marile cazuri de corupþie sunt acolo unde este vorba de bani publici, mulþi, acolo unde se fac licitaþii trucate ºi unde se acceptã specialiºtii despre care se ºtie clar cã-ºi vor depãºi substanþial costurile ºi cã nici grosimea stratului de breton de pe autostrãzi nu va putea fi vreodatã mãsurat cu precizie ºi nici valoarea consultanþei nu va putea fi evaluatã.      Cum spuneam, noi devenim specialiºtii Europei în corupþia derizorie, penibilã, care se învârte între caltaboºii destinaþi lui Remeº ºi vinul ºi peºtele cu care slujitorii justiþiei, doritori de posturi de ºefi, îºi arvunesc poziþiile în concursuri trucate. Justiþia românã rãmâne, prin asemenea mostre, piatra de moarã atârnatã de picioarele integrãrii noastre europene, cea care ar putea înregistra performanþa de a ne întoarce de unde am plecat.
Titlu: Dan Iosif
Nr Editie: 2097 Data: Saturday 08 December 2007
A plecat – culmea! – de bunãvoie spre îndepãrtata Siberie, în cãutarea a ceva ce nu mai exista pentru el. A revenit într-un sicriu ºi a fost depus, solemn, în aula Parlamentului. Acolo unde, poate, s-a bucurat de cel mai puþin respect cât a fost în viaþã. Dan Iosif va rãmâne în istoria acestui crâmpei zbuciumat de vreme. Va rãmâne ca – poate – unicul revoluþionar adevãrat. ªi când spun „adevãrat” mã gândesc la impulsul acela magic care te face sã nu te mai gândeºti la consecinþele gesturilor tale istorice ºi sã te laºi cãlãuzit doar de aspiraþia spre ceva ce þi-a lipsit mai mult decât se poate suporta. Dan Iosif a fost, ºi pânã sã se urce pe baricada de la Universitate, în bãtaia gloanþelor, ºi sã strige ceea ce mai mulþi nu îndrãzneau nici sã gândeascã, un om liber. O libertate asumatã în felul sãu, la limita unor legi absurde. A fost un fel de haiduc pe cont propriu, cãlãuzit de spiritul unei aventuri temperate, în condiþiile mediului social al vremii. În 21 decembrie ºi-a descoperit vocaþia justiþiarã ºi a demonstrat-o, pânã mai ieri, aºa cum a ºtiut ºi a crezut. Cu multe erori, cu multe exagerãri, dar întotdeauna cu sinceritate. A fost un rãtãcit în politica în care una se spune ºi alta se fumeazã. El a spus, aproape întotdeauna, ceea ce fuma. Nu i-a menajat pe cei pe care i-a considerat nedemni de încrederea sa ºi le-a creat nu puþine probleme celor pe care-i preþuia ºi pe care dorea sã-i slujeascã în felul sãu –frust, lipsit de diplomaþie, violent uneori. Contrar lucrurilor ce i-au fost puse în sarcinã, Ioºca nu s-a cãpãtuit de pe urma Revoluþiei ºi a politicii. Spiritul sãu întreprinzãtor s-a dovedit valabil în mediul controlat care-i cataloga drept „biºniþari” pe cei cu aptitudini specifice economiei de piaþã. A încercat sã facã câteva mici afaceri care nu i-au adus însã, nici pe departe beneficiile aºteptate. Cu atât  mai mult cu cât peste toate a venit aceastã boalã necruþãtoare cu care Ioºca s-a luptat, cu hotãrârea ºi demnitatea pe care le-a avut ºi pe baricadã. Dan Iosif n-a fost un personaj pe placul analiºtilor fini. Nu avea nuanþe. Avea însã o cinste pe care n-o prea au politicienii, care-l fãcea sã amendeze pe loc deraierile. Atât ale „inamicilor” politici, cât ºi ale „aliaþilor”, între care ºi-a fãcut nu puþini duºmani. Dar toate acestea pãlesc ºi se dovedesc lipsite de semnificaþie în faþa unei realitãþi de necontestat: Dan Iosif a fost pregãtit – ºi a dovedit-o – cã poate sã-ºi dea viaþa pentru un ideal pe care istoria i l-a strãfulgerat într-un moment de graþie.El are tot dreptul sã rãmânã în analele acestui nou început de istorie ca prototip al revoluþionarului. O meritã întru totul.
Titlu: Cetãþeanul iese la bãtaie cu statul!
Nr Editie: 2100 Data: Wednesday 12 December 2007
Aproape nici nu mai au importanþã argumentele la vedere sau cele ascunse pe care le încearcã (sau nu) premierul, în aceastã ciudat de disperatã apãrare a taxei de primã înmatriculare. Nu ºtiu de ce îmi vine greu sã cred cã ceea ce-l animã este grija pentru mediu. Cã n-am înþeles nimic din celebra explicaþie datã de Vosganian este una. Alta e cã dacã este sã te fereºti de poluare, în niciun caz aceasta nu va fi amplificatã de maºinile second-hand pe care le aduc românii din strãinãtate, cât de diviziile de Dacii autohtone, cu vechimi remarcabile, care bat drumurile fãrã nicio taxã. Problema e alta: cã încordându-ºi muºchii în faþa Comisiei Europene, Tãriceanu nu va reuºi nimic altceva decât sã amâne anularea taxei, mai încasând ceva bani pentru nevoile zilnice. Sunt sigur cã în mintea sa ºi a colaboratorilor sãi zburdã ideea cã „noi încasãm taxa ºi ne facem treaba cu ea ºi nu ne intereseazã cã cei care vin dupã noi or sã fie nevoiþi sã o dea înapoi!”. Iatã însã cã se iveºte la orizont un adversar mai decis ºi mai periculos decât Comisia Europeanã: cetãþeanul român, tot mai conºtient de drepturile sale ºi de faptul cã nu este înfrânt din start. Domnul acela din Arad a îndrãznit sã facã ceea ce ar fi dorit ºi alþii, dar s-au lãsat pãgubaºi cu gândul la precedentele în care statul a avut, sistematic, câºtig de cauzã. Decizia instanþei din Arad mi se pare ºi ea un act de luciditate, nu de curaj, pentru cã nu-þi trebuie curaj ca sã respecþi principii sau legi. E drept, e primul pas, pânã la final mai este, dar dacã mai mulþi români vor urma exemplul arãdeanului, Tãriceanu ºi Comp. se vor trezi în faþa unui adversar hotãrât ºi motivat, pe care nu-l vor mai putea ameþi. Instalarea unui climat de egalitate în faþa legii, între cetãþean ºi administraþie, este una dintre condiþiile esenþiale ale progresului democraþiei, iar guvernanþii trebuie, în sfârºit, sã înveþe ºi ei aceastã lecþie. De la cetãþean.
Titlu: Culmea duplicitãþii: Da, dar nu primii!
Nr Editie: 2101 Data: Thursday 13 December 2007
„România nu va fi printre primele þãri care vor recunoaºte independenþa Kossovo” – este formula prin care þara noastrã ºi-a fãcut cunoscutã poziþia faþã de cea mai arzãtoare dintre chestiunile cu care se confruntã Europa. Poziþia a fost reiteratã de cãtre ministrul nostru de Externe la recenta reuniune CAGRE ºi nu pot sã nu mã întreb de ce a fãcut-o. Ca sã ce? Ca sã sublinieze o atitudine duplicitarã ºi incoerentã? Adicã, cu alte cuvinte, o sã recunoaºtem, dar ceva mai încolo, când se vor mai liniºti lucrurile ºi nu se va mai bãga de seamã cã cedãm într-o chestiune care mâine-poimâine ne poate atinge la fel de dureros ca pe sârbi. Faptul cã þara noastrã nu poate saluta o asemenea perspectivã a fost fãcut cunoscut cu ceva vreme mai înainte de preºedintele Bãsescu. Ceva mai hotãrât ºi mai limpede. Afirmând o fãrâmã de suveranitate ºi de demnitate. Ce se întâmplã în Kossovo este un precedent periculos pentru mulþi dintre cei care acum îl vãd ca o soluþie pentru numeroasele probleme din zonã. Sub oblãduire americanã, acolo s-a consoldiat un focar de fundamentalism în care Arabia Sauditã ºi alþi susþinãtori au pompat bani ºi activiºti în speranþa constituirii unui „pol” islamic în mijlocul Europei. Asta pe de o parte. Pe de alta, acest aranjament peste capul sârbilor poate sã semene cu scoaterea dopului de la ulcica în care adastã un spirit malefic. Cât va mai trece pânã când sindromul Kossovo se va manifesta în Þara Bascilor, în Corsica, în Irlanda de Nord ºi în Transilvania? Cum vor reacþiona atunci cei care astãzi admit deschis cã vor recunoaºte independenþa Kossovo, chiar dacã vor lãsa pe alþii sã o facã mai înainte? Nu cred cã apartenenþa la Uniunea Europeanã conþine un factor care sã oblige la servilism ºi la acceptarea în bloc a oricãrei decizii, chiar împotriva intereselor naþionale. ªi cã guvernanþii noºtrii se vor gândi mai serios la consecinþele actelor ºi deciziilor lor.
Titlu: Aderare fãrã integrare
Nr Editie: 2115 Data: Saturday 29 December 2007
Leneº ºi indecis, 2007 se îndreaptã spre finalul lipsit de glorie al unui interval buimac ºi frãmântat fãrã rost. Este de înþeles de ce principalele instituþii ale statului se feresc - ca de dracu’ - de bilanþuri. Ce le-ar putea arãta acestea, altceva decât cã bifãm un an pierdut. Un an în care logica ºi bunul simþ ar fi trebuit sã ne îndemne sã onorãm succesul în Uniunea Europeanã printr-un efort pe mãsurã, care sã demonstreze colocatarilor noºtri cã suntem un partener avizat ºi civilizat, cã ºtim sã convieþuim în liniºte ºi pace, ºi cã dorim, alãturi de ei, prosperitatea casei comune. Ca sã-þi dai seama, în linii mari, ce s-a întâmplat în România în 2007, este suficient sã treci în revistã ce a prezentat presa strãinã ca fiind evenimente notabile, demne de a fi consemnate. Or acestea sunt majoritar negative. Începând cu conflictul aproape perpetuu dintre preºedinte ºi premier, continuând cu cazurile de corupþie la nivelul Executivului ºi culminând cu starea emigraþiei româneºti, tabloul care rezultã este acela al unei naþii turbulente, aplecate mai mult spre scandaluri decât spre muncã ºi neînstare sã-ºi urmãreascã propriile interese. Imaginea României – obsesie postdecembristã – este aceea pe care noi înºine o propagãm. Mediile externe nu fac altceva decât sã o preia ºi, eventual, sã o „cosmetizeze” potrivit intereselor particulare. Uniunea Europeanã nu este, cum am putea noi sã credem, tãrâmul armoniei supreme. Existã ºi acolo contradicþii, competiþie, interese divergente. Sunt þãri cu îndelungatã experienþã în tehnica acesãrii de fonduri europene, cãrora nu le convine sã împartã acest trofeu cu noii veniþi. Iatã, însã, cã nici mãcar nã nu sunt nevoite sã dea mãcar mai tare din coate, pentru cã noi le deschidem calea, prea ocupaþi fiind cu propriile noastre rãfuieli ºi cu incapacitatea cronicã de a opera corect demersurile necesare. Anul 2007 este un an pierdut. Nu doar el, în sine, ci ºi urmãtorii, a cãror strategie ar fi trebuit pregãtitã încã de pe acum. Intrarea nostrã în Uniune rãmâne un gest simbolic dar lipsit de efecte, atâta timp cât aderarea nu este urmatã de integrare. Adicã exact de ceea ce este important pentru o þarã care doreºte sã-ºi facã un alt destin.