Titlu: Reformã sau epurare?
Nr Editie: 2083 Data: Wednesday 21 November 2007
« Trebuie sã vã reformaþi! »- le-a zis-o, de la obraz, Traian Bãsescu, pesediºtilor la ei în bârlog, când ºi-au lansat eurocandidaþii. Reformarea ar fi o condiþie a dialogului viitor care nu mai poate avea loc în condiþiile prezente, în care fostul partid de guvernãmânt este reprezentat de politicieni precum Iliescu sau ca hulitul Hrebenciuc. Despre foºtii aliaþi liberali, ce sã mai vorbim : de la aceºtia preºedintele nu mai aºteaptã nimic. Ce poþi sã mai aºtepþi de la un premier care face trafic de influenþã pentru amicul sãu penal ºi trimite « bileþele parfumate » la Cotroceni, solicitând favoruri pentru acesta? Ce sã mai aºtepþi de la un guvern care are nu mai puþin de cinci miniºtrii cercetaþi penal ? Oroarea pe care i-o inspirã preºedintelui nereformarea s-a canalizat spre iniþiativa sa de vot uninominal în douã tururi, pe care a propus-o ca temã de referendum ºi pentru care pare dispus sã se batã pânã-n pânzele albe. Zelul sãu îþi dã sentimentul cã odatã cu aplicarea acestui sistem de vot - dacã « poporul » va înþelege ºi va aproba demersul prezidenþial - este ca ºi rezolvatã problema : oamenii de valoare se vor încolona frumos, sub comanda preºedintelui ºi vor mãrºãlui spre Parlament, de unde vor scoate afarã în ºuturi toatã pleava nereformatã. Ca deobicei, Traian Bãsescu simplificã lucrurile pânã la absurd : reformarea nu înseamnã doar înlocuirea unor persoane (rele) cu altele (bune). Asta poate fi numit cel puþin epurare. Reformarea implicã schimbãri de mentalitate ºi de proceduri. Prima ºi cea mai importantã schimbare trebuie sã vinã din partea electoratului. Acesta trebuie fãcut sã înþeleagã ce e reforma ºi cum se face ea.Or, principala cale este manifestarea dreptului - ºi a obligaþiei - de a-ºi exercita votul. Într-o þarã tot mai dezgustatã de politicianismul ieftin, în care s-a redus cota de participare de la 90 ºi la sutã, în 90, pânã la mai puþin de 50, la ultimul referendum, este greu sã mizezi pe acest act. Geaba le explicã Bãsescu la televizor oamenilor cã uninominalul lui e mai bun ca al lui Tãriceanu - mesajul decodificat va fi : iar se ceartã ãºtia pe ciolan! Reforma clasei politice e ºi ea un proces de duratã. Chiar cea actualã este rezultatul a aproape douã decenii de selectie ºi de filtrare a materiei prime umane pe care o are þara la dispoziþie. Trebuie sã fii naiv sã-þi închipui ca mâine va apare o nouã categorie de politicieni care vor ridica automat nivelul dezbaterii ºi al prestaþiei la cota doritã de electorat. Un personaj politic se formeazã ºi el în timp, frecventând mediul ºi dispunând de modelele adecvate.Ori, dacã-l asculþi pe Bãsescu, este neaparat nevoie sã crezi cã nereformaþii s-au bulucit în ograda partidelor care nu-l au pe el la ficaþi, în timp ce partidele sale de suflet - PD ºi PLD, dau pe dinafarã de reformaþi. Uitaþi-vã doar la Flutur ºi la Udrea ºi veþi constata cum s-a fãurit « omul nou » al preºedintelui.
Titlu: Execuþia publicã a lui Cioroianu
Nr Editie: 2080 Data: Friday 16 November 2007
Nu-mi plac execuþiile publice, chiar dacã nu implicã decât folosirea cuvintelor în locul gloanþelor sau a toporului, pentru simplul motiv cã nu au nicio legãturã cu democraþia. De aceea nu pot sã fiu de acord cu ceea ce i se întâmplã lui Adrian Cioroianu în aceste zile când presa ºi politicienii par sã nu mai vadã nici un alt subiect al actualitãþii în afarã de imprudentele declaraþii fãcute de ministrul de Externe. Mi se pare cu totul disproporþionatã – ºi pe alocuri ridicolã – reacþia unor instituþii mai mult sau mai puþin civice, dar cu o autoritate invers proporþionalã în fondurile pe care le primesc pentru cauze cel mai adesea minore, care vor nici mai mult nici mai puþin decât capul ministrului, fãrã a avea ºi argumentele necesare, în afara unor impresii de felul unui banc cu Radio Erevan (cel cu tipul care e arestat pentru cã a înjurat – „Las’ cã ºtim noi pe cine înjuri!”).
Ce-a fãcut, de fapt, Cioroianu? A afirmat, într-o emisiune TV, în spiritul acesteia, cã indivizi de genul lui Mailat ar trebui duºi pe undeva prin pustiul egiptean, unde România ar urma sã achiziþioneze a parcelã penitencirã de nisip. N-a spus „þigani”, nici – Doamne Fereºte! – evrei sau alte naþionalitãþi. A spus „de genul” ceea ce, logic, ar trebui sã însemne „infractori”, pentru cã altminteri ce rost ar avea sã deportezi niºte oameni cumsecade. A fost o vorbã aruncatã la plesnealã, de dragul relaþionãrii cu peisajul pe care-l parcurgea la momentul respectiv, pentru cã nu-mi închipui cã cineva sãnãtos la cap îºi închipuie cã o astfel de tranzacþie (achiziþionarea de deºert) ar putea avea loc în realitate. N-ar mai rãmâne decât ca guvernul egiptean sã protesteze pentru amestec în treburile sale interne iar ONU sã se sesizeze pentru tentativa de intervenþie în interiorul unui stat suveran.
Chestiunea, în fond, e mult mai simplã. Nu de þigani e vorba, nici de rasism, nici de deportãri. Este vorba despre permanenta bãtãlie între Cotroceni ºi Victoria, suporterii lui Bãsescu sperând sã-i dea o loviturã lui Tãriceanu ºi sã-i facã o plãcere preºedintelui, care nu l-a agreat de la bun început pe Cioroianu, iar duºmanii premierului sã obþinã un avantaj moral prin demiterea acestuia – ca o dovadã a culpabilitãþii Executivului.
Sã nu vã închipuiþi, însã, cã-l consider pe dl. Cioroianu o floare imaculatã. Dânsul mai are multe de învãþat, ºi în primul rând faptul cã în diplomaþie n-ai voie sã-þi dau drumul la gurã ºi la gânduri. Asta o poþi face dupã ce-þi închei mandatul, eventual în memorii.
Titlu: Vadim i-a dat lovitura de graþie lui Le Pen
Nr Editie: 2081 Data: Saturday 17 November 2007
Alegându-se, cu acest prilej ºi cu o decoraþie din partea papei! Performanþe obþinute dintr-o miºcare, prin care liderul PRM revine spectaculos în primul plan al atenþiei publice, dupã o lungã perioadã în care vizibilitatea sa a fost sensibil redusã. Creºterea lui Vadim are loc pe fondul ºi în spaþiul în care descreºte Becali, ei împãrþind, practic, un bazin electoral cu graniþe fluide. Ce nu împart cei doi, þine exclusiv de politica la vârf, unde un Becali nu are acces, în timp ce Vadim are. Discursul sãu este reluat în cel mai fast moment, pe fondul crizei italiene, în ccare autoritãþile la vârf s-au miºcat greoi ºi ineficient. Dupã o vizitã la Roma, a lui Tãriceanu ºi Cioroianu, compromisã de episodul „Argint”, a fost rândul lui Vadim. Lãsat baltã de ceilalþi membri ai delegaþiei la scara avionului, liderul PRM a înfruntat de unul singur mediul politic ostil, gãsind ºi breºele necesare pentru a promova interesele României, în dilogurile purtate cu reprezenþanþi ai legislativului de la Roma. Gestul dramatic al retragerii din gruparea naþionalistã de la Strasbourg, soldat cu desfiinþarea ºi – implicit – lipsirea de fondurile suplimentare pentru a-ºi face jocurile – l-a fãcut pe Vadim sã câºtige puncte în faþa reprezentanþilor celorlalte curente. Nici Alessandra Mussolini ºi nici Le Pen nu erau cei mai potriviþi tovarãºi de drum politic pentru un partid care doreºte sã rãmânã în scena parlamentarã, iar retragerea aceasta poate sã însemne o reconsiderare a strategiei prin care PRM-ul poate sã-ºi lãrgeascã bazinul electoral. Urmarea previzibilã a acestei suite de poziþii ar putea sã fie un spectaculos salt în opþiunea votanþilor la europarlamentare, ºi o trambulinã de relansare pentru scrutinurile din 2008. Totodatã, chiar ºi nucleul dur al peremiºtilor poate fi convins cã tentele extremiste ale unui discurs caracterizat prin agresivitate nu mai concordã cu noua realitate politicã de dupã integrarea în Uniunea Europeanã. Oricum, naþionalismul-extremist european primeºte o loviturã durã de unde se aºtepta mai puþin: din interiorul unui sistem care nu mai are aceleaºi opþiuni, atâta timp cât xenofobia vizeazã chiar pe unul dintre membrii Uniunii.
Titlu: Concurs de gafe româno-american
Nr Editie: 2082 Data: Monday 19 November 2007
Nu este prima datã când un ambasador american îºi dã în public cu pãrerea despre stãrile de lucruri negative din România. Aceastã mentalitate colonialã, inauguratã de primul ambasador post-revoluþionar, dl Green, ºi el un fel de Taubman, ca pregãtire diplomaticã, (cel care a boicotat investirea primului preºedinte român ales liber, din motive de mineriadã), a fost dusã spre perfecþiune de succesorii sãi, vârful reprezentându-l, fãrã îndoialã, Michael Guest, cel care reuºise sã intre în conflict deschis cu Guvernul ºi cu autoritãþile române.
Nu vreau sã spun cã, pe fond, dl Taubman nu are dreptate. Cã unele dintre modificãrile propuse a fi aduse Codului de Procedurã sunt strigãtoare la cer, ele neregãsindu-se nici mãcar în foarte relaxata justiþie americanã, unde prezumþia de nevinovãþie este dusã, adeseori, pânã dincolo de limitele bunului simþ, este evident pentru aproape oricine, mai puþin însã pentru ministrul Chiuariu. Dar dreptatea ambasadorului nu are dreptul sã se manifeste de o astfel de manierã, publicã ºi ultimativã. Ar fi fost normal ca cel mai „tare” ambasador din parcarea diplomaticã, sã cearã o audienþã ministrului Chiuariu, ministrului Cioroianu sau chiar prim-ministrului Tãriceanu, ºi sã le exprime temerile sale ºi ale guvernului sãu, cã asemenea mãsuri pun în pericol exercitarea actului de justiþie. Cum a fãcut-o sunã însã ca o indicaþie imperativã, de genul pe care le fãceau comisarii sovietici, amintire încã prezentã în mentalul colectiv românesc.
Pe de altã parte, nici reacþia preºedintelui Camerei, Bogdan Olteanu, nu a fost cea mai nimeritã. Bâzdâcul exprimat de cãtre insuficient coptul la minte lider liberal, se putea manifesta într-o întrunire informalã, nu prin intermediul presei, ceea ce poate sã dea senzaþia unui punct de vedere oficial. Ori România nu este de loc în situaþia de a le da peste nas americanilor, cel puþin la nivelul politic, unde regula „licuricilor” funcþioneazã fãrã greº. Ne aflãm în faþa unui caz tipic de lipsã de diplomaþie, ºi din partea americanului, ºi din partea românului, ceea ce nu poate fi invocat ca o scuzã, ci se recomandã nemijlocit ca gafe politice. Încã douã, din oceanul de gafe în care ne scãldãm zilnic...
Titlu: Ruleta referendumului
Nr Editie: 2083 Data: Tuesday 20 November 2007
A rãmas mai puþin de o sãptãmânã pânã la scrutinul pentru europarlamentare, dublat de un referendum – al doilea din acest an – pentru votul uninominal în douã tururi ºi parcã niciodatã, în cei aproape 18 ani care au trecut de la Revoluþie, dezinteresul românilor pentru democraþia participativã nu a fost mai mare ca pânã acum. O primã explicaþie o poate constitui miza minorã a celor douã evenimente. Populaþia nu a înþeles mare lucru din exerciþiul de pânã acum al europarlamentarilor noºtri. A înþeles doar cã niºte oameni, trimiºi la Strasbourg pe criterii aleatorii, stau acolo pe diurne bune ºi nu fac mai nimic. Iar când ar trebui, totuºi, sã facã ceva, se împart în douã, la fel ca acasã, cum a fost cazul, mai deunãzi, cu „meciul” tãcut dintre democraþi ºi restul lumii. Partidele n-au ajutat mai deloc electoratul sã înþeleagã de ce este important acest scrutin. Listele conþin ori nume neinteresante, ori anonimi. Campania din mass-media a fost ternã, iar concursurile organizate de unele posturi TV mai ambiþioase au fost pur ºi simplu penibile. Singurele, ceva mai interesate, par a fi partidele mici, fãrã prea multe ºanse, care încearcã sã forþeze procentele în vederea viitoarelor alegeri. Europarlamentarele apar mai degrabã ca o loterie „6 din 49” de la care fiecare aºteaptã o minune mai mare sau mai micã. Referendumul apare chiar mai dramatic: el este deja un exerciþiu democratic fãrã rost, din care aproape nimeni – cu toatã râvna prezidenþialã – nu mai înþelege nimic. De ce sã mai votãm, când guvernul ºi-a asumat deja acest procedeu? – se întreabã, pe bunã dreptate, cei care mai înþeleg câte ceva. Dar nu totul. Pentru cã miezul problemei îl constituie ºansa preºedintelui de a se arãta publicului ca un ins profund preocupat de soarta naþiunii, pentru care este dispus sã se batã cu balaurul corupþiei cu mai multe capete, având de partea sa doar mielul democrat, imaculat ºi nevinovat. Nici prin cap nu-i trece preºedintelui sã mai respecte vreo prevedere constituþionalã, între care ºi aceea cã rolul sãu a fost doar sã propunã tema referendumului, nu sã-i ºi facã campanie, nevând dreptul sã se manifeste ca parte implicatã, dar asta nu mai ºocheazã pe nimeni, comportamentul sãu fiind deja acceptat ca o paricularitate a condiþiei sale de preºedinte-jucãtor la toate jocurile de noroc ale democraþiei. Traian Bãsescu ºi-a asumat, în aceastã chestiune, un mare risc: acela ca, în ciuda râvnei depuse, rezultatul referendumului sã nu fie cel aºteptat. Ar fi o înfrângere care va contribui la descreºterea poularitãþii sale ºi a încrederii care ar trebui sã-l propulseze, în 2009, spre un nou mandat. Un joc de ruletã, în care n-ar fi exclus sã apese pe trãgaci exact când glonþul dezinteresului este pe þeavã.
Titlu: Legea lui Macovei - pe mâna lui Chiuariu
Nr Editie: 2084 Data: Thursday 22 November 2007
Celebra doamnã Macovei, campioana reformei ºi a luptei cu corupþia, a lãsat în urmã dâre care ies acum la ivealã. Între acestea, o serie întreagã de inovaþii legislative care n-au nimic comun cu principiile dreptului ºi ale democraþiei. Reflexele de procuror comunist au fãcut-o sã promoveze, pentru faza cercetãrii penale, o procedurã transferatã direct din codul penal valabil pe vremea lui Ceuºescu: dreptul inculpatului de a avea un avocat, care sã ia cunoºtinþã de fazele cercetãrii, se manifesta doar din faza încheierii acesteia. Pe parcursul investigaþiei, procurorul nu putea fi deranjat de niciun fel, pentru a-ºi pune liniºtit pe hârtie concluziile, chiar dacã ancheta vãdea certe tente abuzive. Vine dl Chiuariu, revoluþionar, ºi duce lucrurile în partea cealaltã. Dacã codul macoveian pãrea exclusiv scris de procurori, cel chiuarian a fost dat pe mâna avocaþilor. A ieºit acea compoziþie stupefiantã în care mai lipsea doar acordul infractorului pentru a fi cercetat - lucru care l-a scos din pepeni ºi pe reprezentantul unei naþiuni a cãrei justiþie prezintã nu puþine exagerãri în lista drepturilor pe care le acordã celor a cãror vinovãþie trebuie doveditã. Pentru mine reprezintã un mare semn de întrebare integritatea intelectualã ºi moralã a ministrului cu bãrbuþã, care n-a avut ezitãri sã dea drumul pe piaþã unor asemenea aberaþii, chiar dacã ele au fost rezultatul - sau au întrunit acceptul - legiuitorilor din Parlament. Nu poþi sã nu te faci cel puþin de râs, promovând astfel de bazaconii, pe care preºedintele Bãsescu, animat de simpatia pe care o nutreºte faþã de „tânãrul nostru mafiot obraznic”, le-a tratat drept o ameninþare la adresa siguranþei naþionale. Pe drumul plin de hârtoape al luptei cu corupþia, ministrul Chiuariu dã senzaþia cã s-a urcat în vehiculul cu tracþiune integralã al luptei cu anticorupþia. Mi-e greu sã cred cã aceste producþii sunt rezultatul unor conspiraþii puse la cale de cei care sunt angrenaþi în cauzele care fac în continuare vâlvã, dar nici nu pot sã nu îndepãrtez orice urmã de bãnuialã. Românii - vorba dlui preºedinte - aºteaptã de la justiþie un tratament egal ºi nedescriminatoriu al celor care încalcã legea, fie ei baroni, sau parlamentari, fie simpli oameni de afaceri care au încãlcat graniþa legalitãþii. Oamenii ãºtia nu mai vor sã asiste nici la arestãri abuzive, pentru uºurarea cercetãrii prin presiuni, dar nici la „spãlãri” ale vinovãþiilor sub pretextul respectãrii unor drepturi la apãrare care fac legea neputincioasã în faþa fãrãdelegii. Desigur, codul de procedurã va fi „scuturat” de aberaþii. Normal ar fi ca ºi Justiþia sã fie scuturatã de reprezentanþi incapabili ºi ineficienþi de felul dlui Chiuariu. Sau al doamnei Macovei, despre care acum aflãm cã a cheltuit milioanele de dolari date de americani pentru reforma Justiþiei, pentru a-ºi recompensa ONG-urile fidele...
Titlu: Hai la INDIFERENDUM!
Nr Editie: 2084 Data: Friday 23 November 2007
Cu excepþia lui Traian Bãsescu, nimeni nu pare prea entuziasmat de ideea participãrii la un nou referendum, mai ales dupã „succesul de public” al celui mai recent - acela care l-a salvat pe preºedinte de la suspendare. ªi care a avut loc ºi el în condiþiile celei mai slabe participãri la vot din ultimii 18 ani. Timp de aproape 50 de ani, în România exerciþiul electoral a fost – practic - obligatoriu, iar ratele de participare (99,99%) uimeau lumea democraticã, unde de regulã procentul este puþin peste jumãtate. La fel de impresionantã era ºi unanimitatea cu care poporul îi vota pe cei pe care îi propunea partidul - practic fãrã voturi contra. Am putea spune chiar cã comuniºtii au inventat uninominalul, înainte sã-l redescopere Bãsescu, doar cã nu se mai încurcau cu douã tururi inutile. Votul pe liste a apãrut la alegerile din 1992. În 1990 s-a dat vot la tot poporul: a participat cine a vrut ºi a putut, iar pragul electoral a fost aproape inexistent. Cu toate acestea, numãrul formaþiunilor politice intrate în parlament cu câte 1 - 2 reprezentanþi, nu a fost atât de mare încât sã creeze o dificultate funcþionalã, mai ales cã FSN-ul luase tot caimacul, dispunând de o majoritate confortabilã care i-a permis sã tolereze pluripartitismul verbal al momentului. 1992 a adus listele ºi, odatã cu ele, pragul electoral de 3%. Prima victimã a pragului a fost - pe cât de neaºteptat pe atât de drastic - PNL-ul, pe atunci „navã-amiral” a opziþiei istorice ºi co-participant la guvernarea Stolojan. Listele au adus cu ele ºi primul balast semnificativ într-un Parlament populat, între 1990 ºi 1992, de mult mai multe personalitãþi publice cu record ºi discurs semnificativ pentru alegãtori. Listele au permis ºi prima coagulare semnificativã în direcþia unei guvernãri de stânga, la care co-participau patru partide, ºi a unei opoziþii de dreapta, cu o multitudine de formaþiuni de sorginte civicã reunite sub umbrelele unei Convenþii în curs de structurare. Urmãtorul pas semnificativ a fost în 2000, când pragul înãlþat la 5% a lãsat de dinafarã principalul partid de guvernãmânt ºi a asigurat opoziþiei social-democrate cea mai confortabilã majoritate, cu sprijinul aliatului de ocezie - PUR: Ce va aduce votul de la referendumul de duminicã? În primul rând, cred, cel mai mic numãr de votanþi, expresie a indiferenþei tot mai accentuate cu care oamenii privesc disputele politicienilor. Partizanii lui Bãsescu, animaþi de campania singularã a acestuia, vor încerca sã producã o schimbare pe care clasa politicã, în întregul sãu, a demonstrat cã nu o doreºte ºi cã nu e dispusã sã se batã pentru ea. Rãmâne, în acest caz, sã vedem care sunt planurile B, C ºi D ale unui preºedinte angajat într-o disputã aproape sinucigaºã cu toatã politicimea, în numele poporului indiferent.
Titlu: Indigestie electoralã
Nr Editie: 2086 Data: Monday 26 November 2007
Cu alegerile europarlamentare ºi cu referendumul pentru votul uninominal, România intrã în linia dreaptã a celui mai aglomerat interval electoral din istoria sa postdecembristã. Vor urma, în primãvarã, alegerile locale, cele care vor stabili „pole-position”-ul de pe care vor lua startul partidele la urmãtoarele legislative care ar trebui sã aibã loc în toamnã, dacã nu cumva actualul guvern nu va reuºi sã le împingã spre primãvara lui 2009. Tot în 2009 vom avea ºi prezidenþiale, actualul mandat fiind prelungit cu un an, tocmai pentru a le decala de legislative. N-ar fi însã exclus sã avem parte de ele tot la pachet. Nu bag mâna în foc cã în 2008 preºedintele, hiperactivul nostru preºedinte nu ne va ferici cu unul sau douã referendumuri, din agenda sa de jucãtor. Iar tot în 2009 vor fi din nou alegeri europarlamentare, de data aceasta unele serioase, care vor trimite la Stasbourg 35 de reperzentanþi pentru un mandat complet de patru ani. Aºadar, în intervalul 2008-2009 românii vor fi chemaþi la urne de cel puþin 4 ori, cifra care se poate rotunji, cum spuneam, prin voinþã prezidenþialã. Asta înseamnã cã odatã la 5-6 luni vom lua drumul secþiilor de votare. Cã tot de atâtea ori se vor scoate din bugetul statului sumele necesare organizãrii ºi desfãºurãrii scrutinelor. Cã sponsorii ºi contribuitorii vor bãga mai des ca niciodatã mâna în bzunar pentru a-ºi susþine partidele ºi candidaþii care le vor netezi drumul intereselor. Efortul cel mai mare îi revine însã cetãþeanului simplu, cu drept ºi dorinþã de vot. Va rezista el unei asemenea încercãri dure? Va considera el cã votul sãu e necesar pentru îndreptarea lucrurilor - mai ales dupã experienþele nefericite de pânã în prezent? Sau vom asista la un proces lent, dar continuu, de degradare a responsabilitãþii civice, cu consecinþe greu de estimat pe planul calitãþii actualului politic, într-o Românie guvernatã ºi legiferatã de o minoritate tot mai redusã? Pentru cã acesta este marele pericol care pândeºte democraþia româneascã: ca reprezentetivitatea sã fie rezultatul unui demers tot mai vãduvit de autoritatea majoritarã. Dacã lucrurile vor sta aºa, rãspunzãtori de ele vor fi nimeni aþii decât cei care, astãzi, au transformat confruntarea politicã într-o caftealã de maidan, iar demersul doctrinar într-o mascaradã a intereselor deghizate în principii.
Titlu: Becali ºi marea ofertã de iarnã
Nr Editie: 2085 Data: Saturday 24 November 2007
Politician ºi om de afaceri cu fler, preºedintele PNG a lansat în direct ºi la o orã de vârf marea ofertã de iarnã: dã bani comunelor sau circumscripþiilor în care va obþine „mãcar” 15 la sutã din opþiuni. „Cumpãraþi voturi?” – l-a întrebat, nedumerit, moderatorul. „Da, cunpãr!” – a confirmat cu emfazã latifundiarul din Pipera cãruia nu-i ajunge România sã-ºi etaleze prostul gust ºi filosofia sa paranoico-radicalã. Trebuie însã sã recunoaºtem un lucru: Becali face, pe faþã, fãrã sã se jeneze, ceea ce fac alþii pe ascuns sau sub diverse „acoperiri”. El aplicã în politicã lecþia învãþatã în fotbal – locul unde ºi-a fãcut ºi studiile primare ºi pe cele superioare – cu profesori de talia lui Miticã, Fãnel, Gigel ºi alþi corifei în ale blãtuirii ºi aranjamentelor. Probabil cã în mentalul sãu politica nu e cu nimic diferitã de fotbal: existã patroni de cluburi - ºefi de partide, un Executiv format din membrii Federaþiei ºi o sumã întreagã de „politicieni-fotbaliºti” care pot trece fãrã probleme de la o echipã la alta, pentru bursa corespunzãtoare. Ce sã te mai complici cu doctrina – unica doctrinã e câºtigul, sau cu strategii – unica strategie e sã le-o „tragi” celorlalþi când îi prinzi pe picior greºit, sã-i driblezi ºi sã-i scoþi din teren, dacã te þin balamalele. Gigi Becali nu este singurul ofertant. PNL-ul, aflat la putere, oferteazã cu cel de-al doilea pasaj rutier de la Bãneasa, graþie cãruia traficul de pe DN1 nu se îmbunãtãþeºte cu absolut nimic, dovadã cã nici premierul nu dã doi bani pe el din moment ce a hotãrât sã se mute de la Ciofliceni, sau unde are vila, în Bucureºti, deoarece nici SPP-ul ºi nici Brigada Rutierã nu mai reuºesc sã-l mai aducã la serviciu prin traficul sufocat de îmbunãtãþirile cu „dedicaþie”. Geoanã, în lipsã de ceva mai consistent, promite sã facã din Iaºi capitala culturalã a Europei, dacã partidul sãu va veni la putere cu sprijinul votanþilor tradiþionali din Moldova. Singurul care insistã sã vândã gogoºi idealiste este iubitul nostru preºedinte: el vrea, musai, sã ne pricopseascã cu o clasã politicã curatã, provenitã din singura sursã disponibilã: Partidul Democrat. Despre partidele mai micuþe, care aºteaptã scrutinul europarlamentar cu emoþia lui „a fi sau a nu (mai) fi” – ce sã mai vorbim: oricum nu ar avea cum sã-l concureze pe Gigi Becali, darmite pe Bãsescu. Aºa cã se mulþumesc sã aºtepte de la divinitate un semn cã aceasta are convingeri pluripartinice.
Titlu: Noua ordine politicã
Nr Editie: 2087 Data: Tuesday 27 November 2007
Toate evaluãrile ºi analizele efectuate pânã acum s-au bazat pe palmaresul electoral din 2004, adnotat de rezultatele adesea divergente ale unor sondaje de opinie care cel mai adesea au purtat marca celui care le-a comandat. Alegerile pentru parlamentul european fac o ordine relativã, dupã trei ani, în ierarhiile politice ºi propun o bazã de plecare pentru analiza evoluþiei spectrului politic în anul rãmas pânã la urmãtoarele alegeri legislative. Spun „ordine relativã” pentru cã miza acestui scrutin nu a fost de naturã sã catalizeze electoratul la nivelul pe care l-ar fi cerut aºezarea în câmpul politic a noilor structuri de putere. A fost, mai degrabã, un test care a luat pulsul ºi temperatuta competitorilor ºi oferit indicii asupra evoluþiei percepþiei publice. Cea mai importantã concluzie þine de rocada „la vârf” dintre PSD ºi PD. Fostul câºtigãtor al alegerilor din 2005, trecut prin purificãrile pe care le-a impus condiþia sa de partid de opziþie, înregistreazã un recul evident. Mai mic însã decât estimãrile pesimiste, de unde ºi aparenta satisfacþie cu care Geoanã a „salutat” victoria. Partidul Democrat se instaleazã pe prima poziþie, ca învingãtor, dar cu o victorie dulce-amãruie, amendatã de cele circa 10 procente pe care le pierde faþã de estimãrile din sondaje, dintre care vreo 7 s-au dus, paradoxal, spre aripa desprinsã de la liberali ºi adoptatã de Bãsescu. „Canibalizarea” internã din tabãra prezidenþialã nu este de naturã sã dea vreo satisfacþie democraþilor, ale cãror reticenþe faþã de aliatul impus vor creºte proporþional cu mizele viitoare. Cu un oftat de uºurare ºi o oarecare mirare au întâmpinat rezultatul liberalii: erodarea la guvernare ºi atacurile constante ale preºedintelui îi fãceau sã se aºtepte la un scor mult mai mic – în jur de 10%. Iatã, însã, cã în aceste condiþii de beligeranþã, liberalii obþin cel mai bun rezultat din istoria modernã a participãrilor lor la vot. Mai puþin graþie mãsurilor populiste luate în ultima vreme ºi mai mult datoritã sentimentelor generate în public de campania dusã de Bãsescu împotriva lor. Uniunea Democratã a Maghiarilor, confruntatã cu spectrul dispariþiei din scena parlamentarã, ºi-a mobilizat exemplar masa de votanþi, realizând, practic, maximum din ceea ce a sperat. Ba, chiar mai mult, având în vedere ºi cele trei procente ale lui Tokes, care dovedesc cã maghiarii ºi-au depãºit chiar propriul bazin electoral. Surprinzãtor, în rândul „calificaþilor” apare ºi construcþia prezidenþialã a lui Teodor Stolojan, cãruia nu i se dãdeau ºanse de promovare. Aceasta nu muºcã, însã, din tortul lui Tãriceanu ºi nu este exclus ca evoluþia ei viitoare sã se facã tot în detrimentul lui Boc&comp. Ieºirea din scenã – deocamdatã – a PRM-ului dezechilibreazã raportul de forþe stânga-dreapta ºi pe acest dezechilibru se vor structura viitoarele strategii electorale.Viitoarele puteri se vor negocia între trei, maxim patru formaþiuni, ceea ce va simplifica lucrurile ºi le va face mai de înþeles pentru un electorat tot mai desprins de aceastã realitate.
Titlu: Începutul sfârºitului pentru Bãsescu?
Nr Editie: 2088 Data: Wednesday 28 November 2007
M-am aºteptat ca, dintr-un moment în altul, din colþurile ochilor preºedintelui sã izvorascã lacrimile. Aceleaºi lacrimi pe care le-a vãrsat la defecþiunea lui Stolojan ºi care i-au asigurat rampa de lansare pentru preluarea ºtafetei – în 2004. Preºedintele ºi-a stãpânit lacrimile, dar nu ºi-a putut ascunde amãrãciunea faþã de ingratitudinea „românilor”, care au tratat atât de superficial o problemã de maxim interes: votul unimominal în douã tururi. Traian Bãsescu are fibrã de câºtigãtor. Nu a pierdut niciodatã pânã acum, de fiecare datã când s-a aflat în competiþie reuºind sã reducã spectaculos decalajele ºi sã rupã panglica de sosire, la fotografie, graþie pieptului scos în faþã. Acest palmares l-a fãcut sã creadã cã nu poate sã piardã. Nimic. Ori, de mai bine de un an Bãsescu pierde sistematic, fãrã sã-ºi dea seama. A pierdut în confruntãrile cu Tãriceanu, care a ajuns sã declare (putea fi imaginat aºa ceva cu doar doi ani în urmã?) cã nu-l intereseazã „bazaconiile lui Bãsescu”. A pierdut în disputa cu politicienii care au reuºit sã-l scoatã o lunã pe tuºã, precedentul referendum neputând fi calificat ca o victorie. A pierdut, acum, în faþa propriilor sale ambiþii. Fãcând din acest vot uninominal o mizã de „viaþã ºi de moarte”, a fost nevoit sã asiste la nãruirea iluziei cã în confruntarea cu clasa politicã coruptã ºi nereformatã, are în „români” un aliat de nãdejde. Ori „românii” pur ºi simplu l-au abandonat acum, punându-l în situaþia delicatã de a constata cã încrederea în el a coborât pânã la un nivel critic. Ambiþia de a bate guvernul cu propriile sale arme, neavând însã atu-urile executive, l-a obligat sã constate cã eforturile sale de „conºtientizare” au fost zadarnice. A înþeles pânã ºi faptul cã, chiar de ar mai fi avut vreo lunã la dispoziþie, n-ar fi putut determina o mobilizare eficientã a votanþilor. Vinovat de aceastã înfrângere nu este nici Guvernul – care i-a pus constant piedici – ºi nici „românii” – care l-ar fi abandonat. Vinovat este el însuºi, victimã a convingerii cã pe orice pune el mâna, înfloreºte. A mizat eronat, în primul rând, pe agãþarea referendumului de alegerile europarlamentare. ªi pentru un novice în ale politicii, nu doar pentru consilierii sãi, era limpede cã europarlamentarele nu pot fi un vehicul, ba din contrã. Interesul extrem de scãzut pentru acestea a tras în jos ºi referendumul. Era greu de imaginat cã oamenii vor ieºi din casã doar pentru referendum, boicotând europarlamentarele. S-a întâmplat exact invers. A doua eroare a constituit-o personalizarea acestei mize. Electoratul n-a mai vãzut în votul uninominal un instrument de purificare politicã, ci unul prin care Bãsescu doreºte sã-i dea la cap lui Tãriceanu. Refuzând sã gireze o confruntare de orgolii, votanþii au sacrificat principiul. Uninominalul, devenit „uninominalul lui Bãsescu” a îngropat, poate definitiv, aceastã idee ºi efectele pe care le-ar fi putut avea. Invalidarea referendumului nu înseamnã doar o înfrângere temporarã, cu efecte doar asupra ego-ului bãsescian. Ea poate sã însemne un început al sfîrºitului ºansei acestuia. Popularitatea sa se aflã deja pe un tobogan – dovadã audienþele scãzute ale prezenþelor sale televizate sau puþinãtatea „românilor” de la întrunirile electorale – ºi nu este de exclus ca ea sã antreneze ºi importante procente de încredere. Chiar dacã dl Iliescu are dreptate când spne cã „acum Bãsescu nu poate fi bãtut”, în cei aproape doi ani care ne despart de viitoarele prezidenþiale, invincibilitatea sa poate sã devinã amintirea unui mit.
Titlu: Pripeala lui Vadim
Nr Editie: 2089 Data: Thursday 29 November 2007
Fãrã îndoialã cã rezultatul cel mai surprinzãtor al alegerilor europarlamentare este situarea partidului România Mare sub prag, deºi un asemenea curs era previzibil prin prisma ultimelor evoluþii ale formaþiunii. România Mare este, din 1992, o prezenþã neîntreruptã pe scena parlamentarã. Încã de la primul sãu mandat, a fãcut parte din coaliþia care a susþinut guvernul Vãcãroiu, obþinând chiar ºi o serie de funcþii în eºalonul doi al administraþiei. Foarte activ în opoziþie, în perioada guvernãrii CDR, partidul lui Corneliu Vadim Tudor s-a bucurat de un sprijin deosebit din partea unui electorat radical, liderul sãu intrând chiar în turul doi al prezidenþialelor, ca opozant a lui Ion Iliescu. A fost momentul de vârf al partidului, prezenþa sa în parlament ca ce-a de-a doua formaþiune politicã consolidând o structurã destul de aproximativã, bazatã în totalitate pe statura preºedintelui sãu. Alegerile din 2004 au marcat un recul, condiþia de partid de opoziþie, indiferent de cine este la putere, reflectându-se supra calitãþii unui electorat interesat nu doar de împartãºirea unor opþiuni radicale. Apariþia în scenã a lui Gigi Becali ºi a PNG-ului sãu, ºi evoluþia acestora într-un registru apropiat, a pãrut sã rupã un important eºalon de electorat, transferându-l într-o zonã mai vizibilã. Deosebirile dintre cei doi au rãmas ºi rãmân importante, publicul vãzând – oricât ar pãrea de paradoxal – în Vadim un personaj mai ponderat ºi mai adaptat la rgulile jocului. Chestiunea creºterii PNG-ului a fost un fenomen de scurtã duratã, urmat de o descreºtere la fel de rapidã, confirmatã de scrutinul europarlamentar. Nimeni nu se aºtepta însã ca PRM-ul sã coboare sub prag, cu atât mai mult cu cât în ultimele luni Vadim marcase o revenire spectaculoasã, pe fondul crizei din Italia. Este probabil însã ca nucleul radical sã nu fi împãrtãºit tocmai acest gest de rupere de axa radicalã-extremistã europeanã. Reacþia lui Vadim din seara votului a fost una emoþionalã. ªi nerealistã. Era puþin probabil ca ordinul sãu sã fie urmat de parlamentarii care mai au, totuºi, mai bine de un an în faþã. Retragerea în schimbul a ce? Apoi, un calcul logic spune cã dupã acest duº rece ar exista resursele necesare refacerii, dar numai printr-o acþiune limpede ºi raþionalã, utilizând beneficiile logistice ale condiþiei de partid încã parlamentar. Rezultatul de la europarlamentare nu reprezintã o sentinþã definitivã. Actuala configuraþie marcheazã un dezechilibru determinat de avansul dreptei. Replica stângii poate fi semnificativã, mai ales într-o þarã ca România unde electoratul scãpãtat rãmâne predominant.
Titlu: "Liniuþa" de unire între Cotroceni ºi SIE
Nr Editie: 2079 Data: Thursday 15 November 2007
Aproape cã uitaserãm cã SIE n-are ºef de când Elvis ºi-a luat copilul ºi s-a dus acasã ca sã se apuce de scris. Am bãnuit ceva abia când a explodat bomba „Mailat” în Italia, despre care autoritãþile noastre ar fi trebuit sã fie prevenite în vreun fel de cãtre cei pe care-i plãtim bine sã tragã cu ochiul ºi urechea la ce se întâmplã pe acolo pe unde existã si interese româneºti (nu spionaj – cãci de aºa ceva nu mai poate fi vorba în þãri cu care ne aflãm în aceeaºi barcã NATO). Serviciul de Informaþii Externe a ieºit din colimatorul public încã de dupã criza ostaticilor din Irak, repãrând temporar, odatã cu perlele scoase pe gurã de cãtre necoptul director pus de Bãsescu mai mare peste spioni. Pentru cei mai mulþi dintre noi, SIE existã doar pentru a primi bani de la buget - cu cât mai mulþi, cu atât mai bine. Instituþia trebuie, însã, dotatã regulamentar, cu un director. Era de datoria preºedintelui þãrii, care are în fiºa postului aceastã responsabilitate, sã o facã, dupã ce scaunul de director a rãmas vacant. N-a fãcut-o, pentru cã a preferat sã nu se complice, mulþumindu-se sã lucreze cu unul dintre adjuncþii agreaþi de el. Acuma circulã zvonul cã s-a hotãrât sã punã ºef. Pe cine credeþi? Pe Mihai-Liniuþã-Rãzvan Ungureanu. Bãiatul acela care a fost ministru de Externe ºi nu ºtia cui sã dea raportul mai întâi: ºefului de partid sau ºefului statului. Bãiatul acela cãruia i s-a promis primul loc pe lista la europarlamentare, drept compensaþie, ofertã la care nici nu s-a obosit sã rãspundã, prea ocupat fiind cu multele responsabilitãþi care-i revin la un organism decorativ, rãmas de pe timpul rãzboiului din Iugoslavia, numai bun de sinecurã într-un oraº frumos cum e Viena, unde soþia sa are ºi ea o slujbã bunã. De ce s-a gândit Bãsescu tocmai la Ungureanu? Pentru cel mai simplu motiv cu putinþã: i-a devenit, de când cu manevrele acestea, profund antipatic lui Tãriceanu. ªi ce poate fi mai plãcut decât sã-l împungã în coastã pe încrezutul ãsta de premier cu o „sulã” de calibrul lui Ungureanu? Cãruia tu îi spui ce sã facã ºi cum, ce rapoarte sã dea ºi unde. Este aproape limpede cã operaþiunea asta se înscrie ca un nou episod al necontenitei campanii pe care Cotroceniul o duce împotriva Victoriei, consideratã un fel de „imperiu al rãului”, înþesat de grupuri de interese, mafioþi tineri ºi obraznici ºi mafioþi bãtrâni ºi impertinenþi. Cât de competent este Ungureanu pentru o astfel de funcþie? N-are nici o importanþã! Cât era de calificat Sãftoiu? El trebuie calificat la locul de muncã în direcþia în care se aºteaptã de la el - ºicanarea pãrþii de Putere care nu face parte din clubul cotrocean. Dacã reuºeºte, bravo lui. Dacã nu, altul la rând!
Titlu: Lupa cu decredibilizatorii presei
Nr Editie: 2078 Data: Wednesday 14 November 2007
De-a dreptul miºcãtor motivul invocat de colegul Bogdan Chirieac în scrisoarea de demisie din echipa de conducere a cotidianului „Gândul”: „ ...înþeleg sã mã retrag într-un moment în care în România asistãm la o confuzie gravã a valorilor economiei de piaþã, dublatã de o companie furibundã de decredibilizare a presei”. Dacã n-ar fi plasatã, pe aceeaºi paginã cu opinia ºefului sãu de gazetã, am putea sã jurãm cã dl Chirieac este unul dintre apostolii deontoºogiei care se jertfeºte pe sine pe altarul credibilitãþii presei. Numai cã dl Cristian Tudor Popescu, aici în situaþia de a poza într-un mare naiv, care nu îndrãzneºte nici mãcar sã-ºi suspecteze confraþii din bãtãlia pentru egalitatea în faþa legii (dacã sloganul mai e valabil în vreun fel), pune lucrurile la punct: „Dincolo de coduri ºi reguli, lãsându-ne pe noi, colegii lui, sã aflãm din dezvãluirile de presã despre aceastã calitate a sa , paralelã cu cea de jurnalist, dl Chirieac a lovit în prestigiul ºi credibilitatea ziarului”. Mâhnirea preºedintelui Clubului Român de Presã e de înþeles. Nu este comod sã dai de ceea ce de regulã cauþi pe la alþii, în propria ta ogradã, ºi sã mai ºi constaþi cã povestea nici mãcar nu e nouã. Ci cã dateazã încã de pe vremurile în care acelaºi Bogdan Chirieac fãcea pantofii fostului premier într-o emisiune de televiziune de care la vremea respectivã ziarul (cu titlul de atunci) se delimita, dar nu condamna, pe motiv cã osanalele erau înãlþate în timpul liber al gazetarului ºi pe alte coarde decât cea scrisã în gazeta proprie. Desigur, ne putem întreba: la urma urmei, ce-a fãcut Chirieac? N-a furat, n-a înºelat, s-a îmbogãþit doar, pe cãi colaterale, pentru cã se ºtie cã din presã nu se pot îmbogãþi decât unii. Ba, nota bene, dânsul pare sã fi înþeles mai bine decât alþii filosofia economiei de piaþã ºi mecanismele ei, pe care le-a aplicat cu succes. Dovadã, beneficiile pe care le-a obþinut ºi cu care ºi-a finanþat ºi participarea la crearea unei noi gazete ale cãrei acþionar rãmâne. Puriºtii vor clama: deontologie! Unde e deontologia? Una scrii ºi alta fumezi! Sigur, Bogdan Chireac a fãcut eroarea de a da ghes afacerii prin meandrele condeiului. Dar câþi nu fac asta, ºi nimeni nu-i mai îndeamnã sã-ºi dea demisia. Dar, oare, a fosr o eroare? N-a fost premeditat? Cine sã mai ºtie. Important este cã, din dragoste de gazetãrie, aia pe care se reped din toate pãrþile inamicii, ca sã o decredibilizeze, dl Chireac a lãsat un loc liber în panteonul erorilor luptei pentru adevãr.
Titlu: Dobrin
Nr Editie: 2068 Data: Thursday 01 November 2007
Cu peste patru decenii în urma (Doamne, când a trecut atâta timp) mã aflam pe stadionul din Trivale unde se juca un meci amical între FC Argeº (Dinamo Piteºti, pe atunci) ºi o echipã maghiarã. Eram în compania unui unchi, antrenor la o echipã orãºeneascã din zonã, care mã adusese acolo cu un scop: sã vãd la lucru un mare talent, un viitor mare fotbalist. ªi l-am vãzut. Era blond, cu pãrul lung pieptãnat pe spate, se miºca greoi în aparenþã, de fapt cu o mare economie de gesturi ºi toatã þinuta lui respira eleganþã ºi siguranþã. Avea doar 16 ani ºi era promovat pentru prima data în echipa „mare” , de la juniori. Nu-mi mai amintesc scorul întâlnirii, nici alte amãnunte, mi-a rãmas doar întipãrit în minte faptul cã el juca cu totul altceva decât ceilalþi. Nu avea sã treacã mult ºi Nicolae Dobrin avea sã se afirme ca unul dintre cei mai mari jucãtori de fotbal pe care i-a dat þara asta. Avea sã-i depãºeascã curând ºi pe cei „vechi”, intraþi în legendã, ca Dobay sau Ozon, ºi pe cei alãturi sau împotriva cãrora avea sã joace, precum Gicã Constantin sau Þiþi Dumitriu. „Gâscanul”- nu ºtiu de unde a plecat aceastã poreclã, poate de la pasul sãu legãnat- desena pe gazon veritabile arabescuri, pasele sale milimetrice ajungând exact acolo unde trebuia, ca purtate de bagheta unui vrãjitor. El singur a fãcut din FC Argeº o echipã mare, europeanã, iar golurile pe care le-a marcat pentru Naþionalã au rãmas în antologia fotbalului. Talent uriaº, inepuizabil, Dobrin s-a irosit înainte de vreme, datoritã unui anturaj entuziast, dar care nu avea ce sã-i ofere altceva decât ceea ce i-a împrumutat numele: „Ochii lui Dobrin”- þuica de Piteºti, cu care a împãrþit ºi binele ºi rãul. A avut ºi ghinionul de a fi marginalizat de mafia fotbalisticã – la mondialele din Mexic nu a fost introdus în teren nici un minut, datoritã „opoziþiei” dinamoviste- iar atunci când Real Madrid l-a cerut, Ceauºescu s-a opus de teama de a crea un precedent.Un Dobrin la Real Madrid, sau la altã mare echipã, ar fi scris probabil pagini memorabile care l-ar fi plasat în elita mondialã. N-a avut însã norocul acesta. Nici bani n-a prea câºtigat, iar pe cei pe care i-a avut, i-a irosit cu nonºalanþa celui care nu trãia pentru bani. Pentru mine ºi pentru mulþi din generaþiile care au avut ºansa de a-l vedea la lucru, Dobrin rãmâne cel mai mare fotbalist român, cel mai mare ºi mai complet talent pe care l-a dat sportul românesc. Nu ºtiu de ce dar am o îndoialã cã ar mai fi fost acelaºi într-un mediu copleºit de oportuniºti ºi de afaceriºti, care creazã peste noapte vedete artificiale ºi care înlocuieºte competiþia realã cu aranjametele din culise. A iubit prea mult fotbalul, adevãrul lui, pentru a se putea preta la circul care-l înconjoarã ºi pentru a da doi bani pe cei care fac legea în el. ªi poate cã Dumnezeu l-a chemat la timp acolo unde nici durerea ºi nici întristarea nu mai este, pentru a-l elibera de sentimentul neputinþei de a schimba ceva într-un joc pe care-l paºte dezastrul prin truda celor care fac din el o simplã tarabã…
Titlu: Noua Romã îºi aºteaptã cuceritorii
Nr Editie: 2069 Data: Friday 02 November 2007
Probabil ca la aceastã orã Bruxelles-ul este cel mai cosmopolit oraº de pe continent. Capitala politicã a Europei a adunat nu doar un mare numãr de funcþionari internaþionali provenind din toate cele 27 de þãri membre, ci ºi o populaþie variatã sositã din toate colþurile lumii în cãutarea unei slujbe mai bune decât cea de acasa, sau a unui ideal. Nu doar în sãlile de conferinþe, ci pe mai toate strãzile, limbile Terrei se întretaie într-un concert al dialogului neîntrerupt de vreo barierã. România se aude tot mai des aici la Bruxelles. Nu numai în incantaþiile nelipsiþilor cerºetori pe care i-am exportat pânã în cele mai îndepãrtate colþuri ale Europei dezvoltate, ci în dialogurile curente, pe stradã sau în instituþii. Dupã aprecierile pãrintelui Patriciu, cel mai nou paroh din localitate (Patriarhia a cumpãrat aici o bisericã ce se aflã acum în faza de „dare în exploatare”) sunt circa 10.000 de români. Emigraþi înainte ºi dupã 1989, stabiliþi aici pe alte filiere, sau pur ºi simplu lucrând pentru agenþiile Comisiei Europene. Au adus cu ei nu puþine probleme, pe care încearcã sã le rezolve în viaþa de zi cu zi, cerând ºi primind ajutor de pe unde se poate. Odatã cu intrarea noastrã în Uniune, numãrul funcþionarilor români a crescut exponenþial. La reprezentanþa condusã de ambasadorul Comãnescu sunt 80 de angajaþi. Mai toate ministerele ºi-au trimis aici oameni pentru a înregistra ºi transmite acasã pulsul evenimentelor. Au trimis aici reprezentanþi ºi marile firme din þarã, care au înþeles cã numai aºa pot sã fie pe fazã într-o competiþie economicã tot mai acerbã. Dintre organizaþiile neguvernamentale cea mai activã pare sã fie, pânã la aceastã orã, Uniunea Notarilor, care are deja un birou de reprezentare ºi este foarte activã în cadrul Consiliului Notarilor din Uniunea Europeanã. Conºtienþi nu doar de importanþa apãrãrii propriilor interese (este, la aceastã orã, o acutã disputã la nivelul Comisiei Europene, în legãturã cu liberalizarea operaþiunilor care þin de tranzacþiile imobiliare), dar ºi de rolul social al profesiei lor, liderii Uniunii au avut iniþiativa organizãrii unei seiuni de informare ºi dialog, intitulatã „Porþi deschise”, care s-a desfãºurat marþi, la sediul Reprezentanþei României pe lângã Uniunea Europeanã, în prezenþa unui mare numãr de cetãþeni, români ºi belgieni. Specialiºtii români au prezentat date referitoare la cele mai frecvente probleme cu care se confruntã profesia de notar – cumpãrarea unei case, divorþuri, succesiuni – rãspunzând în acelaºi timp unor întrebãri punctuale. A fost o searã cu adevãrat de dialog, aplicat ºi competent, care l-a impresionat pe ambasadorul Lazãr Comãnescu, care s-a felicitat pentru inspiraþia de a fi gazda acestei reuniuni. Români ºi belgieni, deopotrivã, participanþii au fost de acord cã o astfel de iniþiativã ar trebui urmatã ºi de alte instituþii, guvernamentale sau neguvernamentale, în acest fel fãcându-se mai simþitã prezenþa României în instanþele în care se fãureºte politica generalã a Uniunii. Noua Romã doreºte, trebuie cuceritã de forþele creatoare, pe care fiecare þarã membrã poate ºi trebuie sã le punã în slujba progresului general.
Titlu: Metroul de Otopeni cu caii verzi ai lui Videanu
Nr Editie: 2071 Data: Monday 05 November 2007
De când face tranzacþii cu terenuri, primarul general s-a obiºnuit sã lucreze doar cu numere mari. Milioanele ºi miliardele nu-l complexeazã ºi jongleazã cu ele precum alþii cu zecile sau sutele. Nu demult, dl Videanu ne-a dat o veste care ne-a copleºit: cã intenþioneazã sã facã o linie de metrou pânã la Otopeni. Veste extrem de importantã, Bucureºtiul fiind, poate, singura capitalã europeanã care este legatã de oraº doar prin taxiurile cu suprapreþ inventate special de un fost ministru al transporturilor pentru o licitaþie tot de el aprobatã. ªi nu e doar asta: de când acelaºi primar Videanu, alãturi de alþi tovarãºi de planuri mãreþe a fãcut cele douã pasaje inutile de la Bãneasa, traficul spre Otopeni a devenit una dintre cele mai mari probleme pentru cel care are de prins un avion ºi îºi planificã pentru parcurgerea celor câþiva kilometri mai puþin de 2-3 ore. Desigur cã rezolvarea poate sã o constituie doar metroul. Acelaºi primar Videanu adaugã amãnuntul cã va fi o linie subteranã, ca sã nu se încurce cu ce e pe la suprafaþã. Oricât de optimiºti am fi nu putem sã nu ne temem cã în cazul în care primarele va gãsi sã împrumute suma necesarã unei astfel de operaþiuni (nici nu îndrãznesc sã fac calculele pentru cât ar costa cei aproape zece kilometri pe sub pãmânt), durata de realizare a unui asemenea proiect va bate dincolo de vreo alte douã mandate ale sale sau ale altuia. Cu alte cuvinte, este un proiect grandios, dar de care vor beneficia, probabil, generaþiile viitoare, nu noi cei care ne târâim azi în pas de melc spre aeroport. Ceea ce mã nedumireºte în cea mai mare mãsurã este cã nici Videanu ºi nici mãcar preopinentul sãu Orban, de la Transporturi, nu reuºesc sã vadã o soluþie simplã ºi necostisitoare, aflatã sub chiar nasul lor: linia de cale feratã existentã, care uneºte Gara de Nord cu zona aeroportului. Este o linie normalã, pe care se transporta (nu ºtiu dacã mai este în funcþiune) combustibilul pentru avioane. Ar fi necesarã doar o revizie a ei ºi o prelungire cu circa 300 m ca sã ajungã direct în aeroport. Plus alte cheltuieli - modice, faþã de bugetul exorbitant al „variantei Videanu” – prin care problema accesului spre ºi dinspre aeroport s-ar rezolva azi, nu rãspoimâine. Dar, revin asupra nedumeririi: de ce nu le sare în ochi celor responsabili aceastã variantã? ªi singurul rãspuns pe care pot sã mi-l dau este pentru cã ea nu presupune manipularea unor mari sume de bani. Ar costa prea puþin, ceea ce o face, în mod evident, neinteresantã pentru haitele de antreprenori afiliaþi care aºteaptã sã li se azvârle o ciosvârtã cât mai consistentã din bugetul public, pe care ar putea-o ronþãi ani de zile. ªi de unde s-ar scurge diverse sume, inclusiv spre cei care manipuleazã bugetul.
Titlu: TOP VIP – Luna octombrie - O Staþionare ºi trei cãderi
Nr Editie: 2070 Data: Saturday 03 November 2007
Topul frecvenþei cu care numele personalitãþilor publice apare în diverse articole din presa scrisã, efectuat de Agenþia Media ZP NEWS INTERCEPTOR pentru luna octombrie 2007, corespunde, în linii mari, principalelor evenimente care s-au consumat în acest interval. Ca de obicei, preºedintele Bãsescu a þinut afiºul aproape fãrã întrerupere. De data aceasta tema principalã a constituit-o Referendumul pentru votul uninominal ºi disputa durã pe aceastã temã cu guvernul, ceea ce face ca în luna octombrie Tãriceanu sã urce pe locul al doilea, dupã ce în septembrie fusese devansat de Geoanã, acum pe locul trei. Pe urmãtorul (4), Ion Iliescu, angrenat, la rândul sãu în disputa pentru referendum ºi datoritã poziþiei sale deschis adverse faþã de moþiunea iniþiatã ºi ratatã de Geoanã. Gigi Becali se menþine în primul decar datoritã fotbalului – în special datoritã certurilor sale cu Hagi, de pe urma cãrora s-a prãbuºit, cu tot cu partidul sãu, în sondaje, pânã spre limita pragului electoral. Un alt scandal major – „Palinca &Caltaboºii” – îl scoate pe Mureºan din subsolurile notorietãþii (locul 500!) ºi-l aduce pe locul 8, în imediata apropiere a partenerului sãu de tranzacþie, fostul ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeº (locul 6). Pe locul 7, tânãrul „mafiot obraznic” de la Justiþie, perdant în meciul cu CSM-ul, pentru eliminarea favoritului prezidenþial Þuluº. Pe ultimele douã poziþii ale primului „decar”, preºedintele democrat Emil Boc ºi fostul preºedinte social-democrat, Adrian Nãstase, beneficiar al unei controversate decizii a Curþii Supreme de Justiþie care face ca tot efortul procurorilor concentrat pe cauza termopanelor sã nu mai valoreze nimic. Reluând, vom observa cã singura stagnare, la vârf, îi aparþine preºedintelui atoate-jucãtor, în scãdere de poziþie aflându-se Mircea Geoanã, Gigi Becali ºi Adrian Nãstase, restul competitorilor câºtigând locuri în clasament. Ce vreau sã spun: cã, departe de a fi un clasament valoric, acest top reflectã intensitatea cu care mass media percepe contribuþia unor competitori la desfãºurarea vieþii publice în care sunt angrenaþi nu neapãrat cei mai buni, de cele mai multe ori daþi la o parte de cei mai „hotãrâþi” ºi mai fãrã scrupule. De aceea este dificil de evaluat calitatea efectivã a proceselor publice, într-un mediu mai propice scandalurilor, decât celor care pot sã producã un context favorabil performanþei. Cum însã statistica nu este cel mai potrivit instrument pentru consemnarea calitãþii – aceasta rãmânând un criteriu subiectiv, aleatoriu – suntem nevoiþi sã ne mulþumim cu ce avem. ªi cu ce meritãm.
Titlu: Ocazia Unicã a ministrului Cioroianu
Nr Editie: 2073 Data: Wednesday 07 November 2007
Pe ºeful diplomaþiei române l-a luat, evident, gura pe dinainte când a afirmat – într-un talk-show, nu într-o manifestare oficialã – cã indivizii de teapa lui Mailat ar trebui „emigraþi” pe undeva printr-un deºert unde am putea achiziþiona o porþiune de teren care sã-i adãposteascã. Un diplomat nu are voie, aproape niciodatã, sã spunã ce gândeºte - ºi asta ar fi fost prima lecþie pe care dl Cioroianu ar fi trebuit sã ºi-o însuºeascã dupã preluarea – ºtiu cu câtã dificultate – a portofoliului Externelor. Un om simplu nu poate fi împiedicat sã gândeascã ºi sã afirme ceea ce gândeºte – chiar dacã chestiunea respectivã reprezintã un tabu. E vorba, în ultimã instanþã, de sacrosanctul drept la liberã exprimare. Sunt sigur cã nu puþini dintre cei care l-au ascultat pe dl ministru i-au dat dreptate, deºi opinia domniei sale nu era mai mult decât o figurã de stil, pentru cã nu cred cã cineva se îndoieºte de imposibilitatea unui atare proiect. ªi nici nu cred – cum s-au grãbit unele organizaþii care consumã bani publici nefãcând nimic altceva decât gãlãgie, atunci când li se iveºte câte o ocazie – cã dl ministru a emis altceva decât o vorbã „de nãduf” ºi cã i-a trecut prin minte cã s-ar putea face în aceste cazuri selecþii pe criterii etnice. Mãrturisc cã ºi mie mi-ar place (am trãit-o doar pe pielea mea) ca cei predispuºi sã-þi dea în cap ºi sã-þi ia viaþa pentru ce ai prin buzunare ar trebui izolaþi ºi puºi la adãpost de tentaþia de a-ºi exersa impulsurile pe seama celor alãturi de care convieþuiesc. Problema care ar trebui sã-l punã serios pe gânduri pe dl ministru nu este eventualitatea unei demisii din acest motiv – sã fim serioºi – ci gradul îngrijorãtor de izolare ºi de nesimþire pe care-l manifestã nu puþini dintre cei pe care-i trimitem peste hotare, pe salarii uneori mult prea bune, ca sã ne reprezinte ºi ca sã apere interesele conaþionalilor noºtri. Faptul cã Mailat ar fi intenþionat sã se întoarcã în þarã, dar funcþionarii de la consulat n-ar fi catadixit sã-i dea sprijinul necesar, variantã, totuºi, neconfirmatã, i-ar transforma pe aceºtia în veritabili coautori ai asasinatului de la Roma. Dacã dl Cioroianu vrea sã facã o faptã bunã, aceasta n-ar fi alta decât primenirea rapidã a ofiiciilor diplomatice ºi înlocuirea plictisiþilor ºi comozilor la post cu oameni noi, cãrora realmente sã le pese. ªtiu cã pentru asta trebuie sã învingã caracatiþa relaþiilor ºi pilelor din minister, dar ocazia este unicã ºi nu trebuie ratatã.
Titlu: Problema europeanã a þiganilor din România
Nr Editie: 2072 Data: Tuesday 06 November 2007
ªtiaþi cã noi avem un „rege internaþional al romilor”, pe lângã ceilalþi regi ºi împãraþi de care nu duc lipsã etnicii? Nimic altceva decât o recunoaºtere a poziþionãrii asupra sau transnaþionale a unuia dintre cele mai compacte ºi mai unitare grupãri etnice din Europa. Veniþi nu se ºtie exact când din India (autoritãþile indiene recunosc apartenenþa lor la grupãrile etnice de pe terotoriul Indiei) ei s-au rãspândit aproape pretutindeni unde au gãsit loc sã se aºeze ºi mijloace de subzistenþã. Au foste, secole de-a rândul, robi pe moºiile latifundiarilor, opriþi din periplul lor istoric ºi aºezaþi cu forþa pe amplasamente neprimitoare ºi izolate de restul populaþiei. În timp, s-au desprins diverse ramuri care au renunþat la condiþia de nomazi ºi s-au integrat în societãþile respective. Nimic însã nu i-a putut opri pe þigani – nici mãcar regimurile comuniste represive, care îºi ermetizserã graniþele – sã umble de-a lungul ºi de-a latul unei Europe în continuã schimbare. Ultima eliberare a þiganilor „legaþi de glie”, într-un fel sau altul, de pe vremea lui Mihai Viteazu, a constituit-o cãderea regimurilor comuniste. Presiunile fãcute de statele dezvoltate la adresa libertãþilor individuale au avut primul ecou în miºcarea freneticã ºi dezorganizatã a cohortelor de þigani care au descoperit adevãratul tãrâm al fãgãduinþei în þãrile nepregãtite pentru confruntarea cu ei ºi cu trãsãturile de caracter ºi de educaþie istorice. Nu vreau – ºi nu pot - sã spun cã lipsa de drag de muncã ºi tentaþia aproape naturalã a însuºirii bunurilor altora este o caracteristicã geneticã. Cunosc – unii îmi sunt chiar prieteni – suficient de mulþi reprezentanþi ai etniei care au avut puterea sã dobândeascã o educaþie ºi sã devinã membri respectaþi ai societãþii. Caracteristicile negative pot însã sã se regãseascã aici într-o proporþie incomparabil mai mare decât la altã etnie. ªi de aici, toate problemele ei. Un sondaj efectuat, pe fondul ultimelor evenimente, în Italia, aratã cã peste 60% din populaþie nutreºte sentimente de aversiune ºi antipatie faþã de þigani. Probabil cã nici o altã etnie nu înregistreazã o atare performanþã. Iar ea vine, fãrã îndoialã, de la rezistenþa manifestatã faþã de o adaptare necesarã la normele de civilizaþie ºi moralitate, care vine din strãfundurile unei istorii speciale. I-aº invita acum pe toþi profesorii de democraþie care ne-au servit lecþii în ultimii 17 ani, sã punã mâna ºi sã-ºi aplice principiile în colectivitãþile de þigani „eliberate” de persecuþiile interne. Sã reuºeascã ei ceea ce noi n-am reuºit nici la Hãdãreni ºi nici în alte pãrþi, unde populaþia localã a plãtit mult prea scump riscul convieþuirii cu elemente pentru care nici o normã nu e valabilã. Problema þiganilor nu este una româneascã. Este una europeanã. Europa trebuie sã gãseascã soluþiile – pe care în alte locuri le-a ºi gãsit – de a face din þigani un factor de risc acceptabil pentru cei care sunt nevoiþi sã convieþuiascã cu ei. Þiganii împrãºtiaþi prin Uniunea Europeanã au paºapoarte diferite, dar o problemã unicã ºi asupra acesteia trebuie sã se concentreze Comisia ºi comisarii. Expulzãrile sunt o chestie de faþadã: în maxim douã luni cei expulzaþi vor fi înapoi ºi o vor lua de la capãt. Ori soluþiile trebuie gãsite acolo unde se manifestã problemele ºi în mod adecvat ºi diferenþiat.
Titlu: Repetabila istorie
Nr Editie: Data: Thursday 08 November 2007
Dintre toate reacþiile înregistrate de pe urma scandalului stârnit de crima lui Mailat, cea mai drasticã ºi mai coerentã îmi pare a fi aceea a liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor. Acesta ºi-a însoþit declaraþiile de protest de gestul drastic al retragerii din grupul parlamentar europen „Identitate, Tradiþie ºi Suveranitate” a celor cinci parlamentari români. Efectul este dramatic: în urma acestei retrageri, grupul se desfiinþeatã, pierzând în acelaºi timp toate finanþãrile acordate de Parlamentul European grupurilor constituite pe criterii de orientare politicã. Corneliu Vadim Tudor a sancþionat în acest fel declaraþiile agresive ale liderei italiene a partidului Alternativa Socialã, Alessandra Mussolini, care ceruse cu vehemenþã expulzarea românilor. Faþã de reacþia preºedintelui „României Mari” toate celelalte par deja formale ºi lipsite de vlagã. Lecþia lui Vadim este, însã, una demnã de a fi urmatã ºi de alte grupãri politice: nu poþi sã aparþii aceleiaºi entitãþi ºi sã ai opinii care se îndreaptã împotriva celor alãturi de care te gãseºti. Sentimentul meu este cã Europa, membrii „grei” ai Uniunii, nu sunt încã conºtienþi de faptul cã Romînia nu mai este aspirantul cuminte ºi ascultãtor, dornic sã facã orice doar pentru a fi primit în interiorul organizaþiei. Acum este înãuntru, ºi aºa cum îi revin aceleaºi obligaþii, îi revin ºi aceleaºi drepturi. De ce, într-un soi de parºivã reciprocitate, sã nu ne apucãm ºi noi sã-i expulzãm pe capete pe mafioþii italieni care ºi-au gãsit adãpost la noi sub masca unor oameni de afaceri? De ce sã nu-i considerãm un pericol, ca entitate (cine a inventat crima politicã, nu ei?) pentru siguranþa naþionalã, pentru faptul cã un compatriot de-al lor ºi-a împuºcat nevasta româncã ºi socrii? Cu ce e Mailat mai vinovat ca Sgveglia? Sau – de pe urma aventurilor pedofile ale lui Treptow, sã ne apucãm sã-i alungãm pe americani? Cred cã miezul problemei îl constituie o anumitã percepþie. ªi anume aceea cã românii, veniþi mai târziu în familie, pot fi catalogaþi cu mai multã uºurinþã drept cetãþeni europeni de categoria a doua. Probabil, nu probabil, mai mult ca sigur cã majoritatea emigranþilor nu este formatã din profesori universitari ºi din ingineri. Sunt oameni care au luat drumul Italiei de foame, din dorinþa unui trai mai bun. Italienii par sã fi uitat cã în urmã cu douã-trei decenii chiar ei jucau acest rol, trimiþându-ºi cohortele de flãmânzi din Sud la muncã ºi la furat în Germania sau în Elveþia. Au uitat, însã, cã italienii lor îi speriaserã pe nemþi cu crimele ºi furturile sãvârºite prin Europa. Numai cã atunci nimeni nu s-a grãbit sã-i punã la zid în bloc, ºi sã-i alunge pe criterii etnice. Istoria se repetã, iar lumea nu învaþã nimic din asta.
Titlu: Bãsescu-nordist, Tãriceanu-sudist!
Nr Editie: 2074 Data: Friday 09 November 2007
Vizita lui Traian Bãsescu în Norvegia ar trebui sã fie una istoricã. În primul rând pentru cã naþia românã s-ar putea lãmuri definitiv asupra a douã chestiuni controversate: este sau nu Norvegia republicã? Face sau nu parte din Uniunea Europeanã? La ambele întrebãri a dat rãspunsuri afirmative reprezentantul cel mai competent al Preºedinþiei – cel care se ocupa la vremea respectivã de alcãtuirea programului vizitelor pe care noul preºedinte urma sã le întreprindã de-a lungul ºi de-a latul lumii. Din pãcate, dna Udrea – cãci despre dânsa este vorba – nu a supravieþuit prea mult afirmaþiilor sale nonºalante, fãcute într-o emisiune de televiziune, prin care a pus o etichetã aproape definitivã asupra calitãþii ºi competenþei staff-ului pe care ºi-l alesese Traian Bãsescu. La aproape trei ani de la „eveniment”, preºedintele se încumetã sã viziteze regatul Norvegiei ºi sã vadã cum se descurcã aceastã þarã care nu face parte din Uniunea Europeanã, încât a ajuns sã aibã cel mai ridicat nivel de trai din Europa. Poate cã una dintre primele concluzii pe care le-a tras Traian Bãsescu a fost aceea cã Norvegia, datoritã climei sale, a avut ºansa de a nu atrage cohortele migratoare de þigani care au preferat temperaturile sudului însorit. Este, dealtfel, o realitate istoricã, ba chiar aº spune geopoliticã, aceea cã ereditatea zãmislitã sub soarele torid al Indiei i-a purtat pe þigani mai ales spre sudul continentului, unde viaþa e mai uºoarã ºi cheltuielile de încãlzire mai mici. Mi se pare o potrivealã plinã de tâlc faptul cã în aceste zile, cei doi „ºefi” aflaþi într-o aproape perpetuã râcã, au ales direcþii diferite de deplasare: în timp ce Tãriceanu a luat drumul istoric al Romei, încercând sã-i convingã pe romani cã romii nu sunt români, Bãsescu s-a deplasat spre nordul plin de fiorduri, unde le-a explicat urmaºilor vikingilor cã el se trage direct de la Roma – dovada ºi numele „ocupantului” Daciei, pe care-l poartã cu mândrie. La Roma Tãriceanu a vorbit cu Prodi ºi a încercat sã îl sensibilizeze în ideea cã þiganii nu sunt o problemã româneascã, ci una europeanã ºi cã, deci, Uniunea este cea care trebuie sã o rezolve. La Oslo, Bãsescu a încercat sã-i facã pe norvegieni sã înþeleagã cã dacã cineva luptã pentru reforma clasei politice din România, acela e el ºi nimeni altul, continuând sã-ºi bombardeze adversarii, de la mii de kilometri distanþã, cu de-acum cunoscutele argumente în defavoarea „tagmei jefuitorilor” din cealaltã tabãrã. Nu m-aº mira deloc, ca în stilul sãu inconfundabil, sã se ofere sã-i ajute pe norvegieni sã intre în Uniunea Europeanã. ªi, la nevoie, sã-i sfãtuiascã cum ºã-ºi aleagã un preºedinte...
Titlu: Minoritatea românã, în Europa minoritãþilor
Nr Editie: 2075 Data: Saturday 10 November 2007
Nu existã antidot pentru reacþiile emoþionale la adresa unei colectivitãþi determinate de faptele reprobabile ale unor membri ai acestora sau ai unor entitãþi. În Statele Unite, þarã democraticã prin excelenþã, japonezii stabiliþi pe coasta de vest de zeci ºi zeci de ani au fost deportaþi în masã în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. La fel s-a întâmplat ºi cu ºvabii ºi saºii din România, dupã terminarea rãzboiului, care au luat în numãr mare calea Siberiei, de unde cei mai mulþi nu s-au mai întors niciodatã. Dupã atacurile teroriste din 11 septembrie, un val de resentimente – unele chiar contondente – s-a revãrsat asupra comunitãþilor islamice din America, dar autoritãþile au reuºit sã þinã lucrurile în frâu. Ce li se întâmplã acum românilor din Italia, nu este un lucru neaºteptat. El are chiar ºi o logicã interioarã, determinatã de acumularea, în timp, a unui bagaj de resentimente la adresa noilor barbari care au nãvãlit în peninsulã dupã deschiderea graniþelor blocului comunist. Cã cei mai mulþi au venit din România, nu este întâmplãtor. Existã o legãturã de arhetip sentimental ºi de limbã constituitã de-a lungul istoriei, care a favorizat aceastã direcþie. ªi a mai favorizat-o ceva: nevoia italienilor de mânã de lucru pentru operaþiuni pe care ei nu mai erau dispuþi sã le facã, caracterizatã prin costuri modice ºi acceptãri tacite. Noi am avut nevoie de ei aproape în aceeaºi mãsurã în care ei au avut nevoie de noi. ªi este o realitate faptul cã majoritatea covârºitoare a românilor muncesc cinstit ºi din greu pentru banii pe care-i câºtigã, ºi cã angajatorii lor sunt cel mai adesea mulþumiþi de performanþe. Peste aceastã stare de lucruri s-a produs un fenomen negativ: acumularea unui mare numãr de þigani, atraºi nu de ofertele de muncã, ci de disponibilitãþile caritabile a italienilor, sau de lipsa lor de prevedere. Cerºitul ºi furtul sunt cutume ale etniei ºi nu vãd de ce cineva s-ar fi aºteptat ca peste noapte ele sã disparã din recuzita etnicilor. Mai mult, autoritãþile au favorizat consolidarea acestui eºalon prin blândeþea ºi înþelegerea de care au dat dovadã, asistând impasibile la naºterea ºi dezvoltarea ºatrelor din jurul Capitalei, ºi tratând cu blândeþe europeanã abaterile de la normele legale. Practic, italienii n-au fãcut acum decât sã culeagã ceea ce au tolerat sã creascã sub soarele indiferenþei. Cât despre comunitatea româneascã sortitã sã suporte consecinþele abuzurilor co-naþionalilor sãi, s-ar putea sã beneficieze de efectele inverse ale acestei stãri de fapt: abuzurile la adresa sa sã genereze acele schimbãri care sã-i defineascã mai clar statutul ºi drepturile, în calitate de minoritate, într-o Europã obsedatã de minoritãþi.
Titlu: Þapii ispãºitori ai lãrgirii Uniunii
Nr Editie: 2076 Data: Monday 12 November 2007
Stau ºi mã întreb dacã ceea ce s-a întâmplat la Roma este chiar o întâmplare. Nu sunt, în general, adeptul teoriei conspiraþiilor, dar unele lucruri prea par cusute cu aþã albã. Precum acest scandal de la Roma care este pe cale sã inflameze întreaga Uniunea Europeanã. Destinul european al României este cel puþin unul curios. Situatã la graniþa imaginarã dintre Occident ºi Orient, þara noastrã a avut probleme de adaptare mai în tot cursul istoriei sale. Dupã o ocupaþie romanã de peste un secol, dupã victoria lui Traian (celãlalt), când teritoriul nostru de azi a devenit pentru prima datã unul aparþinând în mod cert de continent, Aurelian a decis retragerea trupelor sale la sud de Dunãre, considerând fluviul o linie de apãrare mai eficientã pentru imperiu. Revenirea noastrã a fost lungã ºi plinã de cazne ºi de frustrãri. Dupã Revoluþie am avut probleme în a fi admiºi în Consiliul Europei din cauze mineriadelor. În NATO am intrat cu „valul urmãtor”, când organizaþia deja îºi pierduse din importanþã în faþa noilor coaliþii. În Uniune am intrat de milã – de silã, mult înainte de a fi îndeplinit criteriile, datoritã mai ales unei conjuncturi în care lãsarea noastrã pe dinafarã ar fi creat acesteia probleme mai mari decât admiterea. Aproape întregul nostru parcurs postrevoluþionar a fost însoþit de ample campanii de culpabilizare – cãrora, sã fim sinceri, le-am oferit mai întotdeauna pretexte. Dar de fiecare datã s-au insinuat elemente care ne-au trezit suspiciuni. Nu mai departe de episodul de la Tg. Mureº, din martie 1990, când o echipã de filmare irlandezã a ajuns tam-nisam, fãrã nicio logicã – dacã o exceptãm pe aceea de a oferi o imagine complet falsã despre ce s-a întâmplat acolo. Gândul mã duce mai departe, direct la Roma, unde incidentul – nefericit, dupã cum o aratã ultimele cercetãri – generat de Mailat a fost practic pregãtit de o campanie de presã ºi de declaraþii politice ce au pãrut cã aºteaptã doar aceastã ocazie. Exacerbarea emoþionalã a cazului - victima - nevastã de ofiþer, violatã, omorâtã cu sânge rece – a fost cea care a detonat aceastã bombã care ºi-a împroºcat schijele asupra întregii comunitãþi româneºti, iar realitatea care se profileazã (în încercarea de a-i smulge geanta – acþiune logicã de borfaº, nu de criminal – Mailat a îmbrâncit-o pe femeie care în cãdere s-a lovit cu capul de un zid). Acþiune antiromâneascã? Nu cred. Mai degrabã o oportunitate politicã de a evidenþia niºte forþe locale, aflate în confruntare, pe seama „oii negre”, care am devenit printr-o campanie tenace. Spuneam cã nu suntem deloc strãini de aceste manipulãri cãrora reuºim cu regularitate sã le oferim motive ºi argumente, de pe urma cãrora vom continua sã fim þapii ispãºitori ai extinderii Uniunii, probabil pânã la urmãtoarea admitere...
Titlu: Vrabia mãlai viseazã!
Nr Editie: 2077 Data: Tuesday 13 November 2007
Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului „Ultima Orã”, Gheorghe Flutur spune cã „s-ar întoarce oricând la Agriculturã”. ªi aproape cu orice preþ, aº adãuga, ºtiind bine cu câte regrete a pãrãsit postul de ministru atunci când Tãriceanu i-a aplicat cunoscutul ºut în fund, dupã trecerea sa de partea „aripii” Stolojan, ºi cât de dezamãgit a fost cã Bãsescu nu l-a susþinut, în contra ºefului guvernului. Pentru cã, în mintea sa, nu foarte înzestratã cu IQ, pãdurarul din Suceava sperase cã va aduce noului partid ºi zestrea de influenþã ºi de logisticã pe care o avea la dispoziþie la Ministerul Agriculturii.
Gheorghe Flutur, un politician modest ºi limitat, care a apucat sã încalece valul liberal, a fost unul dintre beneficiarii peste mãsurã ai privilegiilor ºi avantajelor pe care le oferã o sinecurã ministerialã, iar cât a fost în fruntea bucatelor n-a fãcut altceva decât sã-ºi facã propagandã ieftinã prin cele mai jenant de populiste metode. Discursul sãu politic s-a limitat în toatã aceastã perioadã, la preamãrirea valorilor liberale (cu care astãzi dã de pãmânt) ºi la vestejirea continuã ºi nemiloasã a partidului de opoziþie care-i fãcuse „uitate” patru dosare penale de pe vremea când administra discreþionar pãdurea statului din nordul sãlbatic. Nu-mi este prea clar nici acum ce l-a determinat pe Flutur sã treacã din vaporaºul lui Tãriceanu în ºalupa lui Bãsescu, într-un moment în care dispunea de toate avantajele pe care le oferã exercitarea puterii. Probabil calculul eronat cã în bãtaia dintre cei doi foºti aliaþi urma sã câºtige Bãsescu. N-a fost însã sã fie aºa: Tãriceanu n-a pierdut, pãstrând de partea sa avantajele deciziilor executive ºi punându-l nu odatã pe preºedinte în situaþii delicate. Vrând – nevrând, Flutur a împãrtãºit soarta partidei, fiind nevoit sã consume pâinea neagrã ºi neapetisantã a Opoziþiei, dar mai ales puþinãtatea resurselor. Din vicepreºedinte al unui partid mare (vorba vine) Flutur a devenit preºedinte executiv al unui partid minuscul ºi menirea sa principalã îm acest moment este ca PLD-ul sã câºtige mãcar un loc de europarlamentar, ca sã scape de Stolojan ºi sã ia el tot caimacul unei viitoare fuziuni prin absorbþie (pe principiul „lupul ºi iedul”) cu Partidul Democrat. Pânã atunci Flutur nu-ºi poate permite altceva decât sã viseze. La comunicatele zilnice pe care le dãdea de pe scãrile ministerului, privitoare la evoluþia aviarei (despre care Remeº n-a gãsit nicio atribuþie atestare documentarã în scriptele ministerului), la pupãturile în bot a viþeilor de pe la expoziþii, la nãºirea vreunui cuplu dornic de reclamã, dar mai ales la chiolhanurile care se încingeau pe la inspecþiile din teritoriu. Deocamdatã, dl Flutur doar viseazã ºi petrece pe la „împinge tava” la bufetul Parlamentului.
Titlu: Cine a votat duminicã?
Nr Editie: 2090 Data: Friday 30 November 2007
Ion Iliescu observa, pe bunã dreptate, nu numai faptul cã PSD-ul a obþinut cel mai mic scor electoral din existenþa sa, devenind din cel mai important partid, unul de mâna a doua, dar ºi cã în ansamblul sãu, scrutinul din 25 noiembrie marcheazã cel mai important succes al dreptei. Într-adevãr, cumulate, voturile PD, PNL ºi PLD ar fi suficiente pentru o guvernare „legitimã” – vorba dlui Bãsescu – dacã Alianþa DA n-ar fi moartã ºi îngropatã. Cum se explicã acest succes, într-o þarã sãracã, în care electoratul rãmâne, preponderent, unul copleºit de probleme sociale? Rãspunsul este: Bãsescu. Într-adevãr, Traian Bãsescu reprezintã vectorul dreptei, indiferent cã a fost vorba de PD sau PNL, sau chiar de PLD. Încercând sã-ºi „agaþe” referendumul de votul pentru europarlamentare el a reuºit, de fapt, sã influenþeze europarlamentarele, sacrificându-ºi uninominalul. Duminicã, la vot au ieºit în special susþinãtorii sãi. Aceºtia au avut ca prim obiectiv referendumul, ºi abia apoi europarlamentarele. Votul pentru partide s-a împãrþit de la acelaºi eºalon de votanþi – cei care mai au încredere în preºedinte ºi doresc ca propunerile pe care le emite sã fie puse în practicã. Votul partidelor este, deci, votul unei categorii distincte de votanþi. Evident, nu în totalitate, dar cert majoritar. Din acest rãspuns derivã o a doua întrebare: cât e de real tabloul care rezultã din vot? Este acesta raportul de forþe între stânga ºi dreapta, sau între partide? Evident, rãspunsul este: nu! Rezultatul este unul circumstanþial ºi nu reflectã distribuþia opþiunilor în societate decât în mãsura în care a fost vizat un anumit aspect: atitudinea faþã de propunerea votului uninominal. Activiºtii pro-Bãsescu, în general, ºi cei anti-Bãsescu, într-o mãsurã mult mai micã, au ieºit din casã ºi au mers la vot. Ceilalþi – majoritatea de aproape trei sferturi – au stat acasã ºi au aºteptat rezultatele. Cu siguranþã cã acestea vor declanºa reacþii diverse. Cea mai importantã s-ar putea sã fie cea a electoratului de stânga ºi a celui radical care riscã sã-ºi vadã exponenþii opþiunilor lor ieºiþi din joc. De aceea cred cã la cel mai apropiat nou test electoral – localele de anul viitor – rezultatele vor fi cu totul altele. Iar raportul de forþe nu va mai fi la fel de debalansat, în favoarea dreptei. Un rol important în clarificarea acestui aspect îl va juca în continuare preºedintele Bãsescu. Deºi în pierdere evidentã de popularitate ºi credibilitate – a fost, dealtfel, cea mai slabã performanþã a sa din toate timpurile - el va continua sã exercite influenþã asupra unui electorat mixt mai ales cã acesta nu vede în el un exponent exclusiv al dreptei. Discursul sãu încrâncenat în favoarea democraþiei ar putea sã devinã un bumerang, iar poziþia democratã ocupatã circumstanþial de oamenii lui Boc, sã devinã o amintire. Nici PSD-ul, cu toate crizele sale interne, nu poate sã rãmânã un partid de doar 20%, dupã cum nici PRM-ul n-ar trebui sã iasã atât de brusc din joc – dacã nu cumva chiar liderul sãu îi va da brânciul decisiv spre disoluþie. Localele din 2008 vor aduce la rampã o tripletã de partide cu ponderi apropiate ºi cel mult încã un jucãtor de „balanþã”, cu posibilitatea de a o înclina în direcþia în care e dispus sã joace.
