Titlu: Pasaje cu "dedicaþie" DNA
Nr Editie: 3041 Data: Monday 01 October 2007
Veneam ieri de la aeroport ºi mã miram, ca prostul, de ce dureazã drumul pânã în centru mai bine de o orã când recent s-a dat în folosinþã un pasaj denivelat în zona Bãneasa, iar în câteva sãptãmâni urmeazã sã se dea ºi un al doilea. Privind peisajul din vârful pasajului, în maºina încremenitã între coloane, îmi spuneam cã foarte curând priveliºtea va putea fi admiratã, în aceeaºi manierã staticã, ºi de pe celãlalt pasaj. O singurã întrebare mã frãmânta în acest timp: care a fost rostul, raþiunea secretã a construirii acestor douã pasaje care nu traverseazã nicio intersecþie? Pentru cã pe sub ele nu trece nimic! Pentru ce s-au cheltuit multele milioane de euro cu un entuziasm demn de cauze mai bune? Sau - ca sã fiu mai exact - de ce s-au înalþat aceste douã pasaje fãrã rost, care nu contribuie cu nimic la decongestionarea ºi fluidizarea traficului pe aglomeratele artere de ieºire/intrare în Bucureºti, în locul altora, incomparabil mai necesare? De ce, în loc sã se facã un pasaj la intersecþia dintre DN1 ºi relaþia spre pãdurea Bãneasa, intersecþie care ºtranguleazã sistematic taficul, s-a fãcut altul câteva sute de metri mai încolo? De ce, în loc sã se demareze lucrãrile la intersecþia DN1 cu Ion Ionescu de laBrad, s-a fãcut pasajul de mai sus, cel dat deja în funcþiune? Dacã l-aº întâlni pe primarul general Videanu, asta l-aº întreba: de ce dom’ primar, aruncaþi banii publici pe lucruri nefolositoare, în loc sã faceþi ceea ce trebuie? Numai cã chiar aºa de prost, cum crede probabil dl Videanu, nu sunt. ªi ºtiu cã nimic nu e întâmplãtor când e vorba de irosirea banilor publici. ªi cã cele douã pasaje fãrã rost au de fapt unul foarte clar: sunt lucrãri cu „dedicaþie”. Una este dedicatã celor care fac cartierul rezidenþial Bãneasa, de unde jeep-urile viitorilor locatari vor ieºi, uºor ºi repede, în ºosea în ambele sensuri, fãrã sã mai ocoleascã pe la pãdure. Iar cealaltã este dedicatã unui ansamblu rezidenþial care se va construi pe la Jandarmerie, ºi a cãrui valoare va creºte simþitor având accesul asigurat prin cel de-al doilea pasaj.
ªi pentru cã nu trãim, totuºi, într-o þarã de proºti, aº recomanda foarte scrupulosului DNA, care se autosesizazã la orice bazaconie, sã se sesizeze ºi la aceste „dedicaþii” extrem de valoroase. ªi de flagrante, în acelaºi timp….
Titlu: Statura ºpãgii
Nr Editie: 2056 Data: Thursday 18 October 2007
Iertat sã fiu de cititori cã mai revin, dupã toatã vânzoleala din ultimele zile, asupra temei „mitã cu caltaboºi”. Revin pentru cã ceea ce a filmat SRI-ul nu este nici neobiºnuit ºi nici izolat. Gestul prin care Mureºan îi „remite” lui Remeº plicul cu „dorinþe” poate fi multiplicat la o scarã care sã ne releve adevãrata dimensiune a fenomenului ºpãgii în România europeanã de azi. Cred cã mulþi alþi „actori” au simþit un fior rece pe ºira spinãrii vãzând secvenþele cu pricina ºi au început sã-ºi scotoceascã memoria în cãutare de indicii dupã care sã-ºi dea seama dacã nu li s-ar putea întâmpla ºi lor acelaºi lucru. Ceea ce trebuie sã recunosc este, însã, incredibila potrivire dintre calitatea ºpãgii ºi cea a protagoniºtilor. Atât Remeº cât ºi Mureºan fac parte din categoria de „specialiºti” de doi lei pe care i-a scos în faþã nefericita guvernare cederistã din 1997-2000. Personaje de condiþie modestã, propulsate de conjuncturi sau persoane interesate. Mureºan fãcea piaþa pentru Corneliu Coposu, iar Remeº aranja registrele unor faimoºi fabricanþi de alcool - asta a fost calificarea lor. ªi au ajuns, unul mai mare peste o agriculturã pe care a muls-o ca pe o vacã, lãsând-o sprijinitã de iesle, ca sã nu cadã din picioare, iar al doilea ºef peste Finanþe, unde cea mai strãlucitã idee a sa a fost sã punã taxe pe scaunele din cârciumi. Culmea este cã lipsa de performanþã a specialiºtilor, slãbiciunea lor intelectualã, bagajul redus de abilitãþi n-au sãrit în ochii nimãnui. Nu-mi explic de fel prin ce l-ar fi putit convinge Remeº pe Tãriceanu cã mai poate fi ministru de talie europeanã? Ce a fost în capul acestuia când i-a dat pe mânã unul dintre cele mai delicate sectoare, în confruntare cu exigenþele europene? Cum de n-a vãzut cã acesta nu are cum, oricât ar dori, sã se ridice deasupra standardului „caltaboº&palincã”? Tot episodul are o aurã de penibil, ridicol, grotesc încât întineazã pânã ºi noþiunea de ºpagã, ridicatã la niveluri remarcabile de “specialiºtii” care le-au urmat celor de la CDR. ªi nu pot decât sã-mi imaginez hazul nebun cu care posesorii de conturi secrete de milioane de dolari - ºtiuþi dar greu de dovedit - au privit filmuleþul de la TVR. La aºa þarã, aºa ºpagã ºi aºa ºpãgari! Amin!
Titlu: Bocetele ministrului Orban pentru fostul ministru Remeº
Nr Editie: 2057 Data: Friday 19 October 2007
Dl. Ludovic Orban este nãpãdit de regrete faþã de soarta crudã a colegului Remeº. Zice ministrul Transporturilor: „... îmi pare rãu cã a ajuns în aceastã situaþie penibilã, târât de o Iudã. Aºa cum este el, mucalit, nu are maniere în relaþia cu presa sau de comunicare. A salvat România în anul 1999 când se afla în incapacitate de platã, totul numai datoritã lui, ºi nu trebuie sã aruncãm cu pietre ºi noroi”. Este cea mai confuzã, cea mai ilogicã ºi mai stupidã cugetare emisã îm ultima perioadã de un personaj care exceleazã la capitolul „relaþia cu presa” ºi „comunicare”, domenii pe care le stãpâneºte incomparabil mai cu talent decât transporturile propriu-zise, unde contribuþia sa decisivã rãmîne tot la nivelul declaraþiilor. Deci, dupã dl. Orban, Remeº este o victimã. A acelei „Iude” nenumite, care l-a vândut pe 15.000 de arginþi. În mintea dlui ministru, ex-colegul sãu era un fel de Iisus neprihãnit, care nu a precupeþit niciun efort pentru a salva þara. De la ce? De la dezastrul provocat de guvernarea din care fãcea parte. ªi cum a salvat-o? A adus cumva bani de-acasã, sã plãteascã ratele scadente ale îndatorãrii þãrii? Hai sã fim serioºi! Poate cã ar trebui sã-i ridicãm dlui Remeº ºi o statuie ecvestrã, cu dânsul cãlare pe unul dintre scaunele pe care voia sã punã taxã la cârciumi. Tot în mintea dlui Orban, reacþiile la fapta colegului sãu constituie o „aruncare cu noroi”. Dar cu ce ar trebui sã se arunce oare în cel dovedit a fi comis cea mai înjositoare faptã la care se poate preta o persoanã mandatatã cu încrederea publicã? Cu trandafiri? Cu ramuri de mãslin? El, Remeº, primeºte exact ceea ce meritã. Iar vânzarea acelui „Iuda” n-a fãcut decât sã punã capãt unei cariere infracþionale. Nu ºtiu dacã dl. Remeº a mai luat sau nu ºpagã ºi înainte. Este foarte limpede însã cã dacã aceasta i-ar fi þinut, nu s-ar fi oprit aici. Vãzând cât de simplu este sã realizezi ceea ce n-ai putea realiza altfel, s-ar fi dedicat, probabil, unei astfel de ocupaþii. Mai ales cã ce mare efort fãcea? Nici nu trebuia sã îl bage pe Ciorbã în faþã. Trebuia doar sã îndemne la exigenþã faþã de ceilalþi. Ori, din punctul acesta de vedere, ministerul sãu s-a dovedit o vacã bunã de muls. Mai ales cã are în subordine o Regie din care banii publici curg râuri-râuri spre buzunarele clientelei agreate. O ºtiu foarte bine cei care au trecut pe acolo lãsând urme adânci, pentru ca acum sã facã pe neprihãniþii. Compasiunea dlui Orban mi se pare a fi, mai degrabã, un exerciþiu retoric de auto-protecþie. Vezi Doamne, cât de expuºi suntem noi ãºtia care vrem sã facem bine, ºi vine câte-o Iudã din asta ºi dupã aia ne împroaºcã cu noroi, uitând subit cât bine am fãcut noi þãrii ºi de la câte dezastre am salvat-o.
Titlu: Fotbalodependenþa politicianului Becali
Nr Editie: 2058 Data: Saturday 20 October 2007
Unii sunt dependenþi de vreme. Starea lor de spirit se modificã dupã cum aratã barometrul. Alþii sunt dependenþi de droguri. Alþii de dulciuri. Gigi Becali e dependent de douã lucruri: de televiziune ºi de fotbal. De televiziune, pentru cã a înþeles ce mult înseamnã popularizarea gratuitã. ªi atunci oferã, la rândul sãu, gratis, ce se cere. Primind în schimb procente de popularitate. În al doilea rând este dependent de fotbal. În sensul cã popularitatea ºi simpatia de care se bucurã urcã ºi coboarã în funcþie de rezultatele „Stelei”. Ca personaj politic este produsul acestor doi factori: televiziunea ºi fotbalul. Partitura pe care cântã este una relativ întâmplãtoare. S-a putut grefa pe ea misticismul caracteristic etniei din care face parte. ªi atât. În rest, nu sunt decât poveºti, prinse dupã ureche din lecturile lui Pavel. Nu apostolul. Prima persoanã care a realizat cã popularitatea lui Becali, exacerbatã de nevoia de rating a unor televiziuni poate avea, are potenþial politic a fost Viorel Hrebenciuc. Vulpoiul pesedist i-a inoculat microbul ºi terenul fertil pe care l-a oferit propensiunea paranoicã a oierului devenit multimilionar a facut restul. Becali este perceput acum ca politician, deºi ideile sale politice sunt extrem de sumare (exemplu: va merge ca parlamentar la Strasbourg ca sã se batã pentru þara sa!), ca sã nu spun confuze. Deºi se situeazã constant printre primele 10 persoane publice cele mai mediatizate de presa scrisã (conform TOP VIP al ZPNEWS INTERCEPTOR), el îºi datoreazã poziþia zicerilor despre fotbal ºi fotbaliºti, ºi nicidecum celor politice. Gigi Becali se aflã în faþa primului sãu test adevãrat ca politician. El ºi partidul sãu. Europarlamentarele. Aici se va putea vedea mai limpede cam pe unde se aºeazã în tabloul competitorilor la putere din urmatorul ciclu electoral. Iar testul acesta îl va readuce cu picioarele pe pamânt. Motivul? Dependenþa de fotbal. Pe de o parte, este puþin probabil ca Steaua sã meargã mai departe in competiþiile europene în care au rãmas cei cu adevãrat mari. ªi cel mai important: scandalul cu Hagi îl face sã piardã simpatie ºi voturi. Hagi e mai important ºi mai valoros decât el în ochii opiniei publice. Este idolul care a adus speranþe ºi a alinat frustrãri. Gigi nu va putea face niciodatã, cu toate milosteniile lui, ceea ce a fãcut Hagi. ªi, pentru acest motiv, sunt înclinat sã-i dau din nou dreptate vulpoiului Hrebenciuc: Becali s-ar putea sã nu atingã nici pragul electoral.
Titlu: Spiritul de castã
Nr Editie: 2059 Data: Monday 22 October 2007
E clar cã pentru membrii CSM-ului, Chiuariu nu e cu nimic mai bun decât Macovei. Se schimbã doar butonul de comandã: dacã în cazul lui Macovei, butonul era la Cotroceni, în cazul lui Chiuariu, este la Palatul Victoria. Lipsa de sinergie dintre administratorul numit al treburilor justiþiei ºi corpul profesional? este una profundã ºi ea se va manifesta, probabil, ºi de aici înainte, cu aceeaºi vigoare. Spectacolele de contre publice, oferite de Monica Macovei si Dan Lupaºcu, în precedenta magistraturã, nu aveau la origine vreun diferend personal sau vreo abordare diferitã- ci priveau exclusiv rezistenþa la ingerinþele din afarã în treburile breslei. În ciuda diferenþelor mari de statut ºi de abordare publicã dintre cele douã categorii principale ce formeazã breasla- judecãtorii ºi procurorii- atunci când cineva din afarã încearcã sã facã o breºã, sistemul reacþioneazã. Din votul CSM-ului, de joi, s-ar putea trage concluzia cã, brusc, procurorul Doru Þuluº a fost luat in braþe de totalitatea aceloraºi membri care efectuaserã cercetarea din care reiese clar, limpede, cã acesta se fãcea vinovat de abateri în esenþã grave pentru profesia sa. Schimbarea procurorilor în mijlocul anchetei nu este doar o mãsurã administrativã, ea poate însemna multe lucruri, între care ºi o invitaþie mai mult sau mai puþin discretã la modificarea abordãrii. Necomunicarea soluþiilor este ºi aceasta un fapt ce poate avea consecinþe greu mãsurabile. Atunci când un om- procurorul – dispune de viaþa ºi de cursul vieþii altor oameni, nici un fel de aproximaþie nu este admisibilã. Cu atât mai puþin din partea unuia cu o funcþie atât de importantã. CSM-ul a realizat, însã, un lucru: cã setea de dreptate a ministrului Chiuariu are ºi o motivaþie ascunsã. Aceasta constând în eventuala protejare a unor cazuri abordate cu prea multã sârguinþã de cãtre oamenii lui Tuluº. ªi atunci s-a încercat împãcarea ºi a caprei ºi a verzei. Întâi i s-a dat satisfacþie ministrului, redactându-se un raport suficient de sever ºi de documentat, pentru ca mai apoi sã i se refuze acestuia satisfacþia deplinã, atenþionându-l cã radicalismul nu este o soluþie agreatã. Cazul Þuluº este reprezentativ prin felul în care o branºã împãrþitã între persoane inamovibile (judecãtori) ºi altele, lãsate la îndemâna jocului administrativ ºi politic, încearcã sã se protejeze, indiferent de condiþiile ºi interesele de moment. ªi care mai pune în evidenþã un lucru: cã, prin neclaritãþile care rezidã în statutul sãu, instituþia procurorului rãmâne deosebit de vulnerabilã atât la ingerinþe din afarã, cât ºi la depãºiri frecvente ale cadrului legal în cursul cercetãrii. Ceea ce a fãcut rolul CSM-ului nu este, pentru moment, decât un paleativ.
Titlu: De la Porþile Orientului la cele ale Occidentului
Nr Editie: 2060 Data: Tuesday 23 October 2007
Premierul Tãriceanu a dat asigurãri cã, dacã va fi nevoie, va merge personal la Bruxelles sã susþinã cauza vânzãrii fabricii de automobile de la Craiova cãtre compania Ford. Om hotãrât premierul nostru, care nu are de gând sã lase lucrurile la voia întâmplãrii. Îl ºi vãd, parcã, în faþa Comisiei, explicând patetic cât e de importantã aceastã operaþiune pentru oameni - cei care vor avea locuri de muncã asigurate, în acest fel nemaifiind obligaþi sã batã drumul prin Europa în cãutarea unei bucãþi de pâine. Numai cã entuziasmul premierului a fost deja temperat, de cine credeþi? Chiar de dl Leonard Orban, comisarul european, propus pentru aceastã funcþie tocmai de cãtre Tãriceanu. Zice dl Orban, ca omul deja hârºit în birocraþia Comisiei: „Cei care îºi inchipuie cã se pot da telefoane pentru a-i convinge pe cei de la C.E. sã mai amâne, sã mai facã o exceptare, se înºealã serios. Toleranþa pe aplicarea aguis-ului este zero. Am asistat la nenumãrate dezbateri în cadrul C.E. legate pe ajutor de stat, politicã antitrust, antidumping. În niciun caz nu s-a acceptat vreo excepþie, o derogare sau mãcar o amânare”. Dl Orban face, fãrã sã vrea o strãlucitã sintezã a politicii româneºti cu componentele ei esenþiale: EXCEPÞIA, DEROGAREA ºi AMÂNAREA. Este principiul BIZANTIN, aplicat în mod mãiestrit, aici, la porþile Bizanþului, unde orice e posibil. În virtutea acestui mecanism de gândire, dl Tãriceanu ºi echipa sa au fãcut niscai promisiuni americanilor, la încheierea contractelor, pe care le-au þinut secrete. Dar care, în faþa Comisiei vor fi în mod necesar scoase la ivealã. De aici neliniºtea care l-a cuprins pe Tãriceanu ºi agitaþia din jurul tranzacþiei „salvatoare”. Cât de justificate sunt speranþele de „convingere” sau de „înmuiere” a cerberilor de la Bruxelles, ne este foarte limpede. Mai puþin limpede este stupiditatea – pe care nu o putem numi altfel - de care au dat dovadã negociatorii noºtri, acceptând cine ºtie ce clauze prin care s-ar fi ºters niºte datorii istorice sau s-ar fi amânat plata altora. Aici este „cuiul” contractului ºi teamã îmi este cã lucrurile nu vor ieºi bine deloc. ªi cã de pe urma lor nu vor suferi Tãriceanu&Comp.,ci cei care ºi-au pus speranþe în revitalizarea fabricii de la Craiova.
Titlu: Dosarele returnate: (in)competenþã ºi (ne)onestitate
Nr Editie: 2061 Data: Wednesday 24 October 2007
Returnarea dosarelor „Rompetrol” ºi „Loteria” de cãtre instanþe, la DIICOT, ºi, respectiv, DNA, pune o ºtampilã greu de ºters pe cele douã instituþii. Motivaþia instanþelor se referã la vicii de procedurã. Adicã, în cursul cercetãrii, procurorii nu au fost în stare sã respecte paºii obligatorii prevãzuþi în reglementãrile legale. Altminteri spus, au transpirat degeaba, rezultatul muncii depuse fiind „zero”. Adicã locul de unde vor trebui sã reia investigaþiile. Dupã scandalurile din ultima vreme, aceastã decizie ridicã grave semne de întrebare la adresa modului în care aceastã componentã importantã a sistemului juridic îºi ocupã locul în cadrul mecanismului. Sigur cã pentru nostalgicii trecutei orânduiri, sau pentru cei mai puþin deprinºi cu rigorile constituþionale ale drepturilor individuale, soluþia datã de instanþã poate sã parã o exagerare. Nu discut aici vinovãþia sau nevinovãþia lui Patriciu sau a lui Copos - aceasta urmeazã a fi stabilitã la capãtul acestui proces. Discut însã modul în care instituþia procurorului, Parchetul General ºi direcþiile din subordine,reuºesc (sau nu) sã se adapteze unui standard nu doar european.
Am mai spus-o, ºi o repet, cã Procuratura ºi-a pãstrat unele dintre rãdãcinile sale totalitare care se reflectã în modul de acþiune, adeseori indiferent la ceea ce înseamnã reguli ºi proceduri. Eforturile majore au fost transferate din zona investigaþiei propriu-zise în aceea a mediatizãrii cauzelor sau a susþinerii acestora prin scurgeri de informaþii cãtre presã. Intrarea la Parchetul General a devenit un fel de „Curte a Miracolelor” unde zilnic se dau în stambã acuzaþi, cercetaþi, avocaþi, într-un spectacol non-stop ce nu mai are nimic de-a face cu justiþia. Printr-o tehnicã perversã, se încearcã a se obþine condamnãri publice înaintea procesului. Evident cã astfel de aproximaþii se rãzbunã. Dovada - cele douã dosare returnate. Acest lucru ne facem sã ne întrebãm nu doar despre competenþa celor care le-au lucrat, ci ºi despre onestitatea lor, pentru cã nu sunt deloc excluse situaþiile în care sub masca intransigenþei se ascunde banalul interes necinstit.
Titlu: ªmecheria prezidenþialã
Nr Editie: 2062 Data: Thursday 25 October 2007
Nu mai ºtiu la ce s-a gândit Traian Bãsescu atunci când, la preluarea mandatului, a declarat cã, spre deosebire de predecesorii sãi, va fi un preºedinte-jucãtor. În timp ce Iliescu ºi Constantinescu se mulþumiserã cu condiþia de arbitri, strãduindu-se sã sufle în fluier când li se semnalau poziþii de ofsaid, Bãsescu a decis sã intre în teren ºi sã ºuteze în minge oridecâte ori va avea prilejul. Asta ºi face, de aproape trei ani, spre tot mai marea nedumerire a celor care l-au ales sperând cã va fi capabil sã se detaºeze de mãruntele aranjamente de culise, veghind la corectitudinea jocului. Într-adevãr, Bãsescu a renunþat la culise, jucând pe faþã în favoarea ºi în folosul unuia dintre competitori. Dacã mai era nevoie, a dovedit-o la lansarea eurocandidaþilor democraþi. Dacã Iliescu ar fi onorat o manifestare social-democratã asemãnãtoare, sau Constantinescu una þãrãnistã, ar fi fost mâncaþi de vii de presã ºi de adversari. În cazul lui Bãsescu s-a ajuns la a se considera cã aºa ceva e pur ºi simplu firesc. De mult nu se mai poate vorbi în România despre echidistanþa ºi neimplicarea preºedintelui în jocurile politice. Traian Bãsescu este bãgat în ele pânã peste cap, fãrã sã-i pese de Constituþie sau de regulile generale. El a decis sã joace dupã propriile sale reguli, ºi o face fãrã sã-i pese de nimeni ºi de nimic. Multã vreme s-a bucurat (ºi se mai bucurã încã) de un puternic sprijin popular din partea celor care considerã cã el a fãcut din nesocotirea regulilor un instrument de luptã împotriva corupþiei, a oligarhilor ºi a politicianismului. ªi cã altfel nu se putea. Devine însã din ce în ce mai vizibil, ºi pentru omul simplu, cã Bãsescu luptã cu armamente neconvenþionale împotriva corupþiei ºi a oligarhilor altora, pe cei proprii veghindu-i cu grijã ºi mângâindu-i pe creºtet cu dragoste pãrinteascã. Cea mai flagrantã acþiune a sa, în aceastã direcþie, rãmâne provocarea referendumului pentru uninominal. Avantajat de ezitãrile ºi bâlbâielile guvernului, el a transformat acest demers într-o cauzã justiþiarã. Dar una cu bãtaie proprie: concurenþa cu varianta de cãtre guvern a principiului alegerilor uninominale vizeazã, de fapt, contracararea formulei convenite de forþele politice majoritare, cu una care ar favoriza intens partidul democrat, despre care se presupune cã va lua procentul cel mai ridicat de voturi. Promovarea referendumului nu mai este, în aceste condiþii, un demers moral, ci rãmâne unul banal, de ºicanare ºi de agitare a vieþii politce, în scopul creãrii de haos ºi de conflicte: mediul în care preºedintele se simte ca peºtele în apã.
Titlu: Încremenirea în trafic
Nr Editie: 2063 Data: Friday 26 October 2007
Venirea toamnei ºi terminarea concediilor a fãcut sã creascã traficul auto. De unde mai prin primãvarã te temeai sã ieºi la drum la orele dupã amiezei, acum devii victima blocajelor de trafic la orice orã. De dimineaþa devreme, pânã seara târziu, pe principalele direcþii de traversare sau de înconjurare a Bucureºtiului se merge barã la barã ºi nu mai este deloc o mirare dacã faci 2-3 ore între douã puncte aleatorii. Bucureºtenii au primit aceastã realitate cu o resemnare suspectã, în lipsa unei acomodãri mai de dinainte. Majoritatea sperã cã este o situaþie pasagerã ºi cã dupã terminarea lucrãrilor masive declanºate de Videanu ºi de cãtre bordurarii sãi, lucrurile se vor aºeza într-o matcã de normalitate. Eroare gravã: pentru circulaþia în Bucureºti normalitatea nu va mai veni niciodatã. Pentru simplul motiv cã trama stradalã, complicatã ºi nefuncþionalã, a rãnas ºi rãmâne aceeaºi, în timp ce numãrul autovehicolelor aflate în circulaþie s-a aproape triplat din 1990 încoace. ªi va continua sã creascã în fiecare an. Perspectiva este, deci, nu de îmbunãtãþire, ci de înrãutãþire a condiþiilor de trafic. Oarece speranþã am fi putut avea dacã unele dintre lucrãrile de sistematizare aflate în lucru sau în proiect, ar fi fost începute în urmã cu 5-10 ani. Atunci procesul ar fi putut sã fie mai puþin dur. Dar nu s-a fãcut nimic. A început lucrul la pasajul Basarab, dar înainteazã greu ºi va dura mult. ªi nu va rezolva decât o micã parte a problemei. Ni se spune cã n-au fost bani. Sau cã au fost, dar s-au cheltuit prost. Dacã, însã, vom face o socotealã a ceea ce înseamnã pierderile economice pe care le produc întârzierile ºi blocajele în trafic, afectarea gravã a unor procese, vom constata cã doar cu o parte din aceºti bani s-ar fi putut rezolva multe lucruri. Este clar cã, pentru ca Bucureºtiul sã rãmânã funcþional este nevoie de multe pasaje, dar ºi de sistematizãri ale circulaþiei. Vor trebui luate mãsuri de decongestionare prin descurajarea circulaþiei cu autoturisme ºi încurajarea transportului public, sau a celui perpedes sau pe douã roþi. Vor trebui înmulþite sensurile unice (deja pe multe strãzi nu se mai poate circula altfel) ºi va trebui rezolvatã problena parcãrii automobilelor. Va trebui sã se gãseascã ºi soluþii preferenþiale pentru traseele mijloacelor de transport în comun de suprafaþã, tot mai imobilizate în prezent de haosul din trafic. Nu ºtiu ce ar trebui sã se întâmple pentru ca edilii ºi factorii responsabili sã se dezmeticeascã ºi sã vadã limpede cât de gravã este aceastã problemã. ªi cât de puþinã atenþie i se acordã. Va trebui, probabil, ca Bãsescu sau Tãriceanu sã nu se mai poatã miºca prin oraº rãmãnând blocaþi în maºini în mijlocul coloanelor, pentru ca sã se miºte ceva.
Titlu: Despre audienþe
Nr Editie: 2063 Data: Saturday 27 October 2007
Puþine þãri din jur au un peisaj audiovizual atât de intens ºi de variat precum al nostru. De la deschiderea oficialã a drumului cãtre eliminarea monopolului postului public, prin înfiinþarea CNA-ului - ba chiar ºi înainte de aceasta - au început sã-ºi facã loc pe unde tot mai multe posturi, centrale ºi locale. Unele au sucombat în confruntarea cu audienþa ºi cu birocraþia, dar cele mai multe au rezistat ºi-ºi continuã marºul spre acceptarea publicului alãturi de noi ºi noi pretendenþi. În aceastã diversitate în unitate, un lucru este clar: s-a dus vremea marilor lovituri, a posturilor care câºtigã audienþa peste noapte sau în timp scurt. Deja avem exemplul unor posturi cu pretenþii care se chinuiesc de ani buni sã depãºeascã „pragul electoral” al lui 1% audienþa per total, fãrã a da semne cã vor reuºi. Tabloul pare sã se fi stabilizat, felia cea mai mare a „tortului” fiind împãrþitã între vreo trei-patru posturi, care recolteazã ºi grosul fondurilor de publicitate ale companiilor. În rest, fiecare luptã cum poate pentru un loc sub soarele audienþei - acest tartor al audiovizualului, despre care nimeni nu ºtie prea exact cum funcþioneazã, dar cãruia toþi i se înclinã. Specificã momentului actual este scãderea audienþei pentru aproape toþi competitorii. Nimeni nu se mai poate lãuda cu rating-uri spectaculoase ºi toþi ar fi foarte mulþumiþi sã le poatã pãstra pe cele actuale. Se pare însã cã cel mai în suferinþã este ratingul de post. Beneficiarii publicitãþii au renunþat de mult sã mai trateze lucrurile în acest fel, refuzând sã mai plãteascã pentru forþa de ansamblu a postului. Îi intereseazã, în cel mai înalt grad, intervalele orare ºi calupurile de programe. Bãrãlia pe unde, deci, nu se mai duce între canale, ci între emisiuni ºi între „slot”-uri. Sunt televiziuni cu rating de ansanblu mic care presteazã tarife comparabile cu ale celor mari pentru principalele emisiuni, cele care le ºi susþin imaginea. Dealtfel, multe dintre posturile din eºaloanele doi ºi trei se bazeazã pe câte un brand conferit de un anumit talk-show (cel mai adesea) sau de o anumitã emisiune, mai ales de divertisment. Se produce, în acest fel, o democratizare a spaþiului audiovizual, unde cei mari sunt nevoiþi sã concubineze cu cei mici, ba chiar sã împartã cu ei felia de tort. Cea mai semnificativã evoluþie din ultima vreme rãmâne, însã, ceea ce a fost numit „fenomenul OTV”. Ironizat, acuzat, postul ºi-a menþinut traiectul pe o formulã neconvenþionalã, care a prins ºi rezistã. OTV-ul contrazice aproape toate poncifele, legate de teoria savantã a televiziunii, ºi poate tocmai prin aceasta capteazã un public despre care nu se poate spune cã ar aparþine unui anumit segment al societãþii. OTV a devenit, practic, un soi de televiziune alternativã, care nu se jeneazã sã sondeze zone ale interesului cunoaºterii, pe care alþii le refuzã cu falsã pudoare. De aici ºi trendul sãu crescãtor, care a început sã-i punã deja pe gânduri pe cei cu parapon estetico-etic.
Titlu: Condiþia managerului român de tranziþie
Nr Editie: 2065 Data: Monday 29 October 2007
Dl. Dãnilã, preºedintele, din 2000 încoace, al BCR-ului ºi-a dat demisia. Deºi nimic nu a transpirat în legãturã cu aceastã decizie luatã, fãrã îndoialã, cu mai multe luni în urmã, miºcarea nu este o surprizã. „Divorþul” civilizat, cu mulþumiri din partea austriecilor ºi cu declaraþii reþinute dar sugestive din partea românului, era previzibil.
El se înscrie într-o veritabilã „reþetã” a multinaþionaleor care au pãtruns pe piaþa româneascã ºi care au înþeles cã dã prost - ºi nici mãcar nu e productiv - sã înlocuieºti staff-ul la vârf încã de a doua zi dupã preluare. De regulã, pentru ca complicatul proces de negociere al achiziþionãrii sã aibe loc cu cât mai puþine piedici, cumpãrãtorul are grijã sã-ºi asigure colaborarea celui mai important factor de decizie printr-o ofertã „care nu poate fi refuzatã”.
Aºa s-a întâmplat ºi cu BRD-ul, unde negocierile au fost conduse de Bogdan Baltazar, care a devenit apoi preºedinte al noii bãnci. ªi care a demisionat dupã câþiva ani de reprezentare. Aºa s-a întâmplat în multe alte cazuri în care investitorii strãini au acceptat ideea acestei tranzacþii executive cu oameni de-ai locului, pânã când ºi-au instalat propria echipã, fixându-i într-o poziþie cel mai adesea onorificã. La despãrþire, bunele sentimente sunt angrenate de câte o primã consistentã ºi de clauze de confidenþialitate care evitã scandalurile neproductive pentru buisness.
La nivele mai mici sau mai mari aceasta este schema prin care executivii sunt înlocuiþi cu cei livraþi de acþionarii majoritari. Unii rezistã mai mult decât se aºteptau chiar ei - ºi un atfel de exemplu este Stroe, de la Dacia care, iatã, supravieþuieºte în staff-ul Renault dincolo de orice pronostic.
Se face simþitã, însã, ºi miºcarea inversã: aceea în care manageri români sunt trimiºi sã preia comanda afacerilor din exterior. Un astfel de exemplu - cel mai sugestiv poate - este cel al lui Adrian Sârbu. Fostul regizor, eºuat rapid în politicã, s-a concentrat asupra sectorului media unde a reuºit câteva construcþii viabile. A avut flerul de a se asocia, ca acþionar majoritar, cu un colos transnaþional, CME. Succesele spectaculoase înregistrate în Romînia l-au propulsat rapid spre vârful structurii birocratice a grupului. Astãzi, mulþi dintre ºefii de ieri i-au devenit subordonaþi, iar propulsarea sa într-o poziþie importantã se datoreazã mai ales opþiunii sale clare între politicã ºi buisness. Manifestând mai puþinã dorinþã decât alþi moguli de presã, de a face sau de a dãrâma guverne, s-a concentrat asupra ideii de profit. Cu consecinþele de rigoare.
Sârbu nu este singurul. Rãmâne, deocamdatã, cel mai reprezentativ model al noii clase manageriale care se constituie în România pe ruinele fostei economii centralizate ºi în haosul generat de spasmele noilor tendinþe de piaþã.
Titlu: Un test trecut cu succes: cel al „scorpionului”
Nr Editie: 2066 Data: Tuesday 30 October 2007
ªtiþi fabula cu scorpionul ºi cu broasca? Un scorpon roagã broasca sã-l treacã apa în spinare. Nu te trec. Cã tu o sã mã înþepi! Fii serioasã: pãi dacã fac aºa ceva, mor ºi eu! În fine, broasca acceptã, scorpionul se suie în spinarea ei ºi traverseazã apa. Pe la mijlocul distanþei , broasca simte înþepãtura mortalã. De ce ai fãcut asta?-întreabã cu ultimele puteri. Pentru cã-mi stã în caracter-rãspunde sincer scorpionul... Nu ºtiu ce va fi fost în capul lui Mircea Geoanã când a pus mâna pe telefon ca sã-l invite pe Traian Bãsescu la lansarea candidaþilor PSD pentru eoroparlamentare, de la Polivalentã. Cu siguranþã ºi-a închipuit cã va da o loviturã: dacã Bãsescu nu vine, îl va acuza de lipsã marcatã de echidistanþã. Dacã vine, înseamnã cã va recunoaºte forþa ºi importanþa partidului sãu. ªi, imprevizibil cum îl ºtim, Bãsescu a venit. E drept cã s-a lãsat aºteptat vreo orã, dar a venit. ªi ºi-a fãcut numãr. Mie, evoluþia lui la Polivalentã, mi-a evocat urmãtorul tablou: te afli în râcã, de multã vreme, cu un vecin cam necioplit ºi care nu pierde nici un prilej de a te înjura de peste gard. Dar tocmai þi-a nãscut nevasta ºi te gândeºti cã e creºtineºte sã-þi împãrtãºeºti bucuria ºi sã stingi vechile conflicte, aºa cã-l inviþi la tine sã beþi un pahar ºi sã restabiliþi o relaþie civilizatã. ªi vecinul vine. E drept, a doua zi intrã în casã fãrã sã se ºteargã pe picioare de noroiul adus din ograda proprie, ºi cum intrã, þi-o ºi trage:” Ce copil e ãsta? Nici nu seamãnã cu tine. Pãi asta-i din cauzã cã nu ºtii sã faci sex modern. Sã vii la mine sã te învãþ, sau trimit-o pe ea, ºi dupã aia mai discutãm..” ªi, înainte sã iasã, îþi mai varsã ºi sticla de bãuturã pe covorul nou-nouþ... Cam ãsta e Traian Bãsescu. Iar ãsta este caracterul sãu. Nu rezistã sã nu înþepe pe cine apucã: adversari politici, colaboratori, consilieri, prieteni sau duºmani. Au cãzut, de când a devenit preºedinte, sub „înþepãturile” sale cohorte întregi. ªi vor mai cãdea. Nu este vorba doar de caracter. Este vorba ºi de bun simþ ºi de educaþie.De cea de-a doua el însuºi se laudã cã n-a prea asimilat-o. Cu primul te naºti sau nu. La Polivalentã, Traiam Bãsescu a dat întreaga mãsurã a lipsei sale de bun simþ jignind ºi insultându-ºi gazdele. Cu neobrãzare: pentru cã, cel puþin în cazul „mulþumirilor” adresate aici minerilor, el a fost parte în procesul de aducere a acestora în Capitalã, ca înalt funcþionar ce era deja pe la Transporturi. Cât despre „reformarea” PSD-ului, pare de-a dreptul caraghios sã te preocupe „perfecþionarea” celor pe care nu doreºti cu nici un chip sã-i ai de parteneri. Dar, vorba românului, nu-i prost cine te înjurã la tine în casã, ci acela care-l invitã pe mitocan. Mircea Geoanã ºi-a trecut la activ, cu acest prilej, încã o „realizare” din categoria demersului sãu de apropiere de cel care s-a jurat cã n-o sã-l numeascã prim-ministru nici în ruptul capului. Faptã creºtineascã... La Polivalentã, Traian Bãsescu a trecut cu succes testul de bunã cuviinþã. De lipsã a ei..
Titlu: Filiera Bãsescu-Morar-Culcer
Nr Editie: 2055 Data: Wednesday 17 October 2007
Discuþia se poate prelungi, bineînþeles, la infinit, cu la fel de infinite argumente de o parte ºi de alta: trebuia sau nu sã se dea pe post de-acum celebrul film, coproducþie DNA-SRI? De altfel, nici mãcar asta nu este problema: orice canal privat care putea pune mâna pe caseta n-ar fi ezitat niciun moment ºi gândul la rating ar fi înlãturat orice reticenþã. Singurul aspect discutabil rãmânea filiera pe care a ajuns respectiva casetã la respectivul post ºi, oricum, de aceastã „scurgere” nu se fãcea vinovatã televiziunea, ci reprezentanþii instituþiilor publice care au încãlcat niºte regulamente ºi chiar niºte paragrafe de lege. Cu postul public, lucrurile sunt incomparabil mai complicate. Pentru cã, de la el se aºteapta o anumitã echidistanþã politicã (care, între noi fie vorba, n-a funcþionat niciodatã). Lucrurile sunt complicate pentru cã postul public nici el nu e o entitate abstractã, precum statul, ci o sumã de persoane cu preferinþe ºi adversitãþi diverse, în poziþii care le asigurã anumite competenþe. De aceea este atât de greu de separat demersul pur gazetãresc de manipularea primitivã. Dincolo, deci, de orice discuþii savante, în cazul de faþã, chestiunea mi se pare cât se poate de simplã: doamna Rodica Culcer, ºefã încã la Actualitãþi, deºi fusese suspendatã sau i se anulase contractul încã de fosta conducere, a decis, pe barba ei, difuzarea casetei. Doamna Culcer este o binecunoscutã exponentã a unei aripi radicale, mai mult sau mai puþin apolitice a „societãþii civile”, recunoscutã pentru adulaþia pe care o manifestã pentru preºedintele Bãsescu ºi pentru resentimentele – fãcute publice – faþã de premierul Tãriceanu. Domnia sa a înþeles aproape pe loc cã prin difuzarea casetei împuºcã doi iepuri dintr-un foc: îl atacã – ºi-l ponegreºte pe premier, odatã, ºi-i ridicã la fileu preºedintelui mingea de care acesta are nevoie într-un moment în care se aflã în defensivã. Ceea ce, practic, s-a ºi întâmplat. Serviciul – ºi deserviciul – au fost exemplare, iar demersul gazetãresc, a fost în totalitate acoperit de misiunea comandatã. Geaba se strofoacã acum dl. Sassu: episodul a demonstrat cã sub chiar nasul domniei sale caii (sau…) televiziunii trag care „hãis”, care „cea”, dupã cum le vin comenzile de la sponsori. Oricum, filiera „cazului Remeº” este cât se poate de transparentã, oricât ar nega cei în cauzã: Bãsescu – Morar – Culcer. Or mai fi ºi alþii, dar, acum, nu mai are importanþã…
Titlu: Paradoxul "puterii" dâmboviþene
Nr Editie: 2054 Data: Tuesday 16 October 2007
La noi toate lucrurile sunt altfel de cum sunt la alþii sau ar trebui sã fie! Avem noi talentul acesta. Nu mai departe decât chestia cu manipularea politicã a instituþiilor statului în scopul atacãrii sau compromiterii adversarilor. Schema clasicã, cea „corectã”, este cã formaþiunea politicã aflatã la putere are la îndemânã pârghiile prin care poate presa sau influenþa instituþiile competente sã întreprindã acþiuni de „pedepsire” a celor care prezintã un pericol real sau potenþial pentru perpetuarea statutului sãu. Aceastã forþã sugereazã, de pildã, DNA-ului cãtre cine sã-ºi îndrepte atenþia ºi pe cine sã filmeze ca sã-l dea la presã. Tot ea instruieºte SRI-ul pe cine sã asculte cu prioritate ºi ce detalii sã lase sã se „scurgã” spre canalele publice de informare. Tot ea, aceastã putere, solicitã cu discreþia necesarã, mediilor de informare pe care le controleazã prin buget ce reportaje sau comentarii sã dea la orele din vârf pentru a mânji cât mai consistent imaginea celor care ar putea sã o atace. La noi, însã, toate - sau aproape toate - sunt pe dos. Puterea nu e putere, iar opoziþia nu e opoziþie. Arbitrul nu e arbitru, iar instituþiile inamovibile sunt dependente de cine le-a fãcut inamovibile ºi pe ce criterii. Iatã, numai episodul acesta cu cei doi miniºtri ºi cu caltaboºii: dincolo de vinovãþia lor, mai mult sau mai puþin evidentã, se disting iþele unei lucrãturi concertate care are ca obiect lovirea trecãtoarei puteri cu tocmai instrumentele sale. Iatã Puterea strigând ca din gurã de ºarpe cã e oropsitã ºi atacatã pe nedrept ºi cu mârºãvie. De cine? De alte puteri, mai puþin vizibile dar mult mai decise sã o termine. Iatã, deci, o guvernare victimizatã de propria ei incapacitate de a ieºi dintr-o schemã care o favorizeazã, care cedeazã iniþiativa detractorilor sãi, mulþumindu-se sã se autocãineze. Probabil cã impactul cazului „Mureºan-Remeº” ar fi fost altul dacã Tãriceanu ar fi avut o reacþie mai promptã ºi l-ar fi destituit pe Remeº imediat ce a avut relaþii despre implicarea lui în sinistra afacere cu caltaboºi. N-a avut, n-a fãcut-o ºi a lãsat ca epilogul sã fie semnat de alþii. Cu pierderile de imagine de rigoare. Sigur, o formaþiune aflatã la guvernare este mai expusã riscurilor de deraiere spre corupþie decât una care stã pe margine ºi pândeºte greºesile adversarului. Asta e regula jocului. Cine nu e în stare s-o respecte, n-ar trebui sã se bage. Sau ar trebui sã gãsescã forþa sã controleze cu obiectivitate ºi în deplinã legalitate acþiunea instituþiilor din subordine asigurându-le cadrul necesar pentru a opera neselectiv ºi fãrã teamã de a fi sancþionate pentru cã funcþioneazã corect. Se pare însã cã membrii actualului executiv nu au o astfel de capacitate. ªi atunci de ce sã se mire cã alþii fac ceea ce ar trebui sã facã ei? Iar ei suportã ceea ce altora nu le-ar place?
Titlu: Instinctul de conservare ºi demnitatea
Nr Editie: 2053 Data: Monday 15 October 2007
Vechile, ancestralele instincte de conservare funcþioneazã implacabil ºi într-o vreme în care libertatea cuvântului ºi a presei propulseazã spre conºtiinþa publicã o mulþime de bazaconii lipsite de semnificaþie ºi prea puþine adevãruri. O ºtire din ultimele sãptãmâni din actualitatea internaþionalã la care ne racordãm strâns prin istorie ºi geografie, a trecut aproape neobservatã în presa româneascã cu tiraje, audienþe ºi pretenþii. A pãrut sã o sesizeze ºi a avut îndrãznealã sã o punã în valoare o publicaþie cu mai puþini cititori decât altele, dar cu incomparabil mai mult bun simþ ºi profesionalism. Ea a apãrut sub forma unei coperte care îl înfãþiºeazã pe premierul iugoslav Vojislav Kostunica, iar declaraþia care însoþeºte fotografia este urmãtoarea: „Þara noastrã nu poate fi membrã a unei Alianþe care, mai întãi a bombardat-o, apoi a trimis trupe în Kosovo (…) apoi a recunoscut independenþa proclamamtã unilateral a unui teritoriu care face parte din Serbia”. O spune un om care nu poate fi acuzat nici de naþionalism extremist ºi nici de nostalgii faþã de regimul lui Miloºevici, al cãrui adversar hotãrât a ºi fost. O spune însã un om pentru care demnitatea naþionalã este mai presus de orice calcul politicianist ºi pentru care niciun alt interes nu este mai mare decât de a putea sã-þi priveºti în faþã concetãþenii fãrã sã te ruºinezi de gesturile ºi afirmaþiile tale. Episodul iugoslav de la finele secolului trecut rãmâne o patã ruºinoasã pe obrazul unei organizaþii care n-a încetat sã proclame respectul pentru demnitate ºi libertate. Ceea ce au comis însã marile puteri atunci - ºi mâna liberã pe care au dat-o organizaþiilor militare - este cea mai flagrantã abatere de la normele dreptului internaþional. A fos o abdicare care, forþând puþin lucrurile, poate fi comparatã, în oglindã, cu modul în care aceleaºi mari puteri au acceptat ºi asistat la ocuparea Cehoslovaciei în ajunul celui de-al doilea rãzboi mondial. Dar nu asta mi se pare important în chestiunea în cauzã. Ci modul în care premierul acestei þãri ºi, în general, clasa politicã, nu adoptã cunoscuta strategie de pe meleagurile noastre a „revoltei în genunchi” sau a „batistei pe þambal”. Nu poþi, fãrã ca istoria sã te plaseze în zona lipsei de demnitate, sã lingi bocancul care te-a izbit în faþã, plin de recunoºtinþã faþã de bunele intenþii din spatele gestului. Din pãcate pentru noi ºi pentru istoria noastrã comunã, la vremea respectivã ne-am fãcut pãrtaºii acestei nedreptãþi prin politicienii aflaþi atunci la putere, care au considerat bombardarea ºi agresarea unei þãri independente ca un „lucru necesar” - daca-mi aduc bine aminte. Iar dacã acum declaraþia lui Kostunica nu ºi-a gãsit ecoul în presa româneascã decât în sãptãmânalul „Balcanii ºi Europa”, acest lucru spune, din pãcate, multe despre curajul ºi demnitatea breslei gazetãreºti în general. O singurã licãrire de speranþã: între gesturile ºi declaraþiile aiuritoare ale preºedintelui Bãsescu, pe teme internaþionale, ºi-a fãcut loc ºi una de bun simþ. El a afirmat (cu toate riscurile, din partea”licuricilor”) cã România nu va accepta secesiunea kosovarã. Gestul conteazã!
Titlu: Lecþia de europenism a Turciei
Nr Editie: 3042 Data: Tuesday 02 October 2007
Relaþia noastrã istoricã apropiatã cu Turcia se vede cu ochiul liber, nu doar în bagajul lingvistic (unde am preluat numeroºi termeni legaþi în special de civilizaþia materialã) ci ºi dintr-un cod emoþional comun. Sunt tot mai tentat sã cred cã inclusiv în perioadele pe care cronicile le descriu ca fiind de „asuprire” sau de dominaþie, relaþiile interumane se distingeau prin înþelegere ºi dorinþã de coabitare.
Pânã la urmã relaþia politicã era una foarte clarã: þãrile româneºti plãteau Înaltei Porþi taxa de protecþie, având în schimb deplinã libertate religioasã sau de administraþie internã.
Turcii au redevenit o prezenþã comunã la noi dupã Revoluþie. Spiritul lor întreprinzãtor i-a adus pe urmele trasate de istorie ºi nu putem nega cã am învãþat de la ei nu puþine lucruri în ceea ce priveºte economia de piaþa ºi de spiritul negustoresc. Dacã turcii au venit ºi vin la noi cu treabã, noi mergem tot mai des la ei ca turiºti. ªi învãþam pe viu ce înseamnã turism modern ºi servicii atente ºi eficiente. Administraþiile de la Ankara au mizat cu hotãrâre încã din urmã cu vreo douã decenii pe cartea turismului: aveau toate condiþiile. Au ºtiut sã facã din asta un obiectiv naþional, cu bãtaie lungã. Tot ceea ce vedem azi pe coasta de vest ºi sud a Anatoliei a demarat la finele secolului trecut cu investiþii în infrastructurã. Turcia a devenit, graþie turismului, o þarã cât se poate de europeanã, în ciuda reticenþelor politicienilor din Vest, care strâmbã din nas la ideea admiterii sale în Uniune, dar nu pregetã sã petreacã concedii de vis în staþiunile sale.
Turismul este instrumentul principal prin care Turcia se apropie hotãrât de o Europã în care-ºi are locul. ªi ºtiu sã o facã fãrã temenele, cu realism. Deschizându-ºi piaþa fostei Uniuni Sovietice, Turcia este acum asaltatã de turiºtii ruºi cu bani, care-i umilesc pe vesticii zgârciþi. Un milion de ruºi au fost vara asta doar în Antalya. Un oraº ca Alanya se dezvoltã spectaculos printr-o ofensivã imobiliarã care se adreseazã cumpãratorilor zgribuliþi din Norgevia, Islanda, Olanda sau Germania. Circa 25.000 dintre aceºtia ºi-au cumpãrat o casã în Antalya doar în ultimul an, pentru a se pune la adãpost de umezeala ºi frigul de peste iarnã.
Mã întreb chiar dacã nu este oarecum nedrept ca noi, românii, sã facem parte din Uniune, în ciuda decalajelor evidente ºi a lipsei de apetit pentru reducerea lor, atâta timp cât turcii, mult pregãtiþi ºi mai apþi, stau la coadã aºteptând bunãvoinþa Bruxelles-ului. Dar asta-i viaþa!
Titlu: O bãtãlie europeanã: notarii versus agenþii imobiliari!
Nr Editie: 2043 Data: Wednesday 03 October 2007
Capitala Belgiei, unde astãzi preºedintele român vine spre a da lecþii de unitate regelui, pe modelul inaugurat mai deunãzi în Piaþa Universitãþii, este locul unde se dau bãtãlii surde cu mize mari, între legislatorii Uniunii Europene ºi grupurile profesionale sau de interese din comunitatea europeanã. Una dintre dispute priveºte intenþia Comisiei de a dereglementa piaþa imobiliarã. Se porneºte de la ideea cã monopolul asupra unei activitãþi este incompatibil cu principiul liberei concurenþe ºi cã, datoritã unui exces de reglementare, cel puþin în unele þãri, costurile tranzacþiilor imobiliare cresc în mod nejustificat. Aceastã intenþie ameninþã în mod direct reglementãrile din majoritatea þãrilor europene, unde tranzacþiile de acest fel prin cabinetele notariale, constituie una dintre activitãþile cu volum important. Prevãzând apariþia unei reacþii adverse din partea organizaþiilor profesionale ale notarilor, Comisia a dorit sã fundamenteze academic intenþiile sale, solicitând un studiu pe aceastã temã reputatului Centru Eoropean pentru Politici Juridice din Bremen (ZERP). La rândul sãu, CNUE (Comitetul Notariatelor din Uniunea Europeanã) a solicitat un studiu cunoscutului profesor Peter L. Murray, de la Universitatea Harvard. Murray s-a dovedit mai operativ decât colegii sãi de la ZERP, astfel încât la începutul acestei sãptãmâni a fost în mãsurã sã prezinte concluziile studiului sãu, efectuat în cinci state europene ºi douã state americane. Utilizând metodologia tradiþionalã a dreptului comparat, cu reliefarea funcþiilor politice, sociale ºi economice ale instituþiilor juridice precum ºi a valorii intereselor publice ºi private implicate în procesele asociate tranzacþiilor imibiliare, profesaorul Murray a ajuns la concluzia cã nu existã nici o dovadã în susþinerea argumentaþiei conform cãruia , dereglementarea, în Uniunea Europeanã, a transferului proprietãþii imobiliare ar duce la costuri mai mici ºi la o eficienþã mai mare. Notarii, la rândul lor, susþin cã onorariile lor sunt nesemnificative faþã de taxele pe care ei le încaseazã pentru stat, ºi cã scoaterea acestei activitãþi de sub incidenþa lor ar duce la instaurarea unui adevãrat haos în evidenþa ºi urmãrirea tranzacþiilor, pe care agenþii imobiliari nu vor putea sã le controleze, nedispunând de autoritatea transferatã de stat cãtre cabinetele notariale.Deºi poate sã nu parã, disputa este mai degrabã una de principiu decât de interese. Una dintre consecinþe ar putea sã fie contrarã intereselor Comisiei, conducând la escaladarea preþului tranzacþiilor, odatã ce acestea ar rãmâne pe mâna agenþilor imobiliari, cum o dovedeºte în studiul prof. Murray situaþia din Statele Unite. Este, însã, doar debutul unei dispute îndelungate ºi dure, în care se vor invoca argumente dense ºi vor fi puse în funcþiune mecanisme de lobby redutabile.
Titlu: Noþiunea de cenzurã
Nr Editie: 2044 Data: Thursday 04 October 2007
Ultima moþiune de cenzurã a oferit un strãlucit prilej politicienilor noºtri sã-ºi etaleze incultura politicã ºi lipsa de profunzime a viziunii lor strategice. Totul s-a învârtit, în cele din urmã, în jurul a douã sau trei chestiuni extrem de prozaice: dacã un guvern lipsit de susþinere parlamentarã poate-ºi cât-sã dureze? Dacã acelaºi guvern poate fi susþinut de Opozitie, fãrã ca aceasta sã-ºi riºte ºansele electorale? Dacã un preºedinte chitit pe premier, poate contribui , prin dezbinarea taberelor, la mazilirea constituþionalã a acestuia? Dacã acelaºi preºedinte poate pune în funcþiune un alt guvern, alcãtuit de oamenii sãi, fãrã ca acesta sã obþinã punctajul de susþinere parlamentarã? ªi dacã un partid de opoziþie, care introduce, demonstrativ, o moþiune de cenzurã, poate sã scape de consecinþele acesteia, în caz cã reuºeºte? Sunt întrebãri cãrora ziua de miercuri trebuia sã le aducã rãspunsurile aºteptate. Dincolo de aceste rãspunsuri se ridicã, însã, alte întrebãri, legate în special de eficienþa actului de guvernare. România a intrat în UE, în ianuarie 2007, cu un guvern nefuncþional, în douã sau trei viteze, imposibil de condus de la pupitrul primului ministru, atâta timp cât o jumãtate a acestuia rãspundea la alte comenzi. Într-un moment decisiv pentru condiþia europeanã a þãrii, când toate eforturile ar fi trebuit îndreptate spre utilizarea eficientã a fondurilor europene, pe absorþia lor, aproape nici una dintre instituþiile implicate nu a reuºit sã se rupã de balastul crizelor interne spre a face ceea ce trebuie. Principala contribuþie la aceastã stare a avut-o tocmai garantul colaborãrii dintre instituþiile democratice ale statului, preºedintele, care ºi-a fãcut un hobby din a le asmuþi unele împotriva altora, pâna la momentul în care întreaga capacitate de acþiune a acestora s-a concentrat spre suspendarea ºi, ulterior, reabilitarea preºedintelui. Finalul acestei acþiuni buimace ºi derizorii a însemnat debutul alteia, de acelaºi calibru: demolarea guvernului, rãmas în minoritate absolutã ºi în incapacitatea de a-ºi satisface sponsorii din umbrã. Indiferent de rezultat, perioada urmãtoare nu va putea fi dedicatã problemelor europene ºi naþionale, pentru cã, în cazul în care nu va intra în pâine un nou guvern cu noi titulari, cu mulþimea aferentã de noi subalterni, atenþia se va concentra asupra organizãrii alegerilor europerlamentare. ªi aºa va trece un an pierdut degeaba, cu efecte negative pe termen lung ºi cu un vot-implicit-de neîncredere, faþã de capacitatea României de a se integra firesc în familia europeanã. Noþiunea de „cenzurã” rãmâne una dintre cele mai puþin înþelese-ºi mai puþin apte de a fi aplicatã într-o societate a cãrei clasã politicã îºi dovedeºte consecvent incompetenþa ºi preferinþele pentru marginal ºi derizoriu.
Titlu: Moþiunea a cãzut! Trãiascã Opziþia!
Nr Editie: 2045 Data: Friday 05 October 2007
Dacã guvernul cãdea, moþiunea PSD putea sã rãmânã în istorie ca primul exerciþiu constituþional prin care se pune capãt unei guvernãri ºubrede ºi inconsistente. Dar guvernul n-a cãzut, iar „moþiunea Geoanã” nu va rãmâne în istorie decât dacã va provoca cãderea iniþiatorului sãu. Pentru cã aspectul general al chestiunii tocmai acesta este: cum a putut sã cadã o moþiune care trebuia - avea toate atuurile - sã treacã? Celebru prin „minoritatea” sa, Guvernul Tãriceanu II a trecut un hop peste care nici dacã se fãcea frate cu dracul n-ar fi avut cum sã-l treacã. Iatã însã cã dupã o lunã de ameninþãri ºi dupã o zi întreagã de discuþii fãrã rost, guvernul o scoate la capãt, ba putându-se lãuda cã, în ciuda celor 18% procente de susþinere parlamentarã, a primit cadou cu 11 voturi mai mult decât avea nevoie. Un calcul simplu ne arãtã cã Tãriceanu a primit voturi de încredere de la mai toatã lumea, dar în special de la iniþiatorii moþiunii - PSD-ul. N–aº bãga mâna în foc cã printre aceasea nu se aflã ºi niscai voturi ale membrilor partidului fost frate, acum duºman de moarte - PD. ªi, uite-aºa, s-a majorat guvernul minoritar, cu concursul de largã respiraþie, vorba lui Geoanã, al unui Parlament simþitor ºi nedoritor sã încerce emoþiile anticipãrii unor mandate care mai pot fi ronþãite, liniºtit, încã un an ºi un trimestru. Dar cel mai interesat lucru rãmâne acesta: de ce n-a funcþionat protocolul secret PSD-PD? De ce l-a negat dl Boc, înainte de vot, întãrâtându-i pe aliaþii de conjuncturã? Cum bine zicea dl Vãcãroiu - om care, în general, ºtia ce spune - acordul era încheiat ºi se ºi întrezãrea frãþia PSD-PD, e drept, fãrã dl Geoanã premier. ªi uite cã n-a ieºit! Sã nu fi avut pesediºtii drag de un Blaga premier? Sã le fi fost teamã cã le pune Bãsescu sula-n coaste pe cine ºtie ce temã? Cin’ sã ºtie. Limpede, încã, cã social-democraþii l-au preferat pe dracul - Tãriceanu, în locul lui tãtâne-su - Bãsescu, prin neprezentare, e drept. Acum sã nu vã închipuiþi cã Mircea Durul va scoate sabia din teacã ºi va tãia niscai capete de indisciplinaþi, care n-au votat cum se zice cã ar fi trebuit. Nicidecum! E teatru de ochii lumii: unii vor fi urecheaþi frãþeºte, alþii vor fi ignoraþi ºi treaba va merge înainte, cu un premier mult mai simþitor la doleanþele social-democrate ºi ceva mai exigent cu propriul cabinet, pe care-l va remania uºor, ca sã scape de gura lumii mãcar pânã trece noul hop - cel cu bugetul. Cãci ce poate fi mai agreabil, vorba dlui Olteanu (cel cu chelie), decât ca atunci când nu ai o majoritate parlamentarã proprie sã nu existe nici o majoritate parlamentarã împotriva ta? Quod erat demonstrandum!
Titlu: Comandantul Geoanã: "Am înfrânt!"
Nr Editie: 2046 Data: Saturday 06 October 2007
De la norocoasa ºi neaºteptata sa venire în fruntea partidului, Mircea Geoanã a trecut în activul PSD-ului douã eºecuri memorabile: suspendarea preºedintelui Bãsescu ºi rãsturnarea premierului Tãriceanu. Ambele iniþiative social-democrate au întâmpinat o serioasã opoziþie în cadrul partidului, dar de fiecare datã Mircea Geoanã a avut ultimul cuvânt ºi lucrurile au mers oblu ºi hotãrât spre un insucces previzibil. Din acest punct de vedere se ridicã o întrebare esenþialã: cât de sincerã ºi realistã a fost susþinerea de care Geoanã s-a bucurat din partea unui nucleu social-democrat care cel puþin de formã s-a declarat favorabil acestor iniþiative? ªi cât nu a fost o manevrã perfidã de discreditare? ªtiindu-i destul de bine pe promotorii curentului pro-Geoanã, aproape nu am motive sã cred cã ceea ce s-a urmãrit a fost altceva decât compromiterea acestuia. Teoretic, în calitatea sa de ºef, Geoanã a jucat corect. Ce alt obiectiv mai prioritar poate avea o formaþie de opoziþie decât sã demoleze puterea ºi sã se aºeze în locul ei? Numai cã, în cazurile date, Geoanã s-a angajat în acþiuni care-i depãºeau resursele strategice. Sancþiunea aplicatã preºedintelui a rãmas un simplu gest, fãrã urmãri practice, atâta timp cât iniþiatorii nu au reuºit sã concretizeze o acþiune articulatã, care sã-l scoatã din joc pe acesta. PSD-ul ºi Geoanã s-au mulþumit atunci sã-ºi frece mâinile de satisfacþie cã i-au dat o lecþie, asistând apoi, ca la teatru, la acþiunile de repoziþionare ºi contraatac ale suspendatului. Cei care se opuseserã acþiunii, atenþionând asupra lipsei unui plan de acþiune pentru post-conflict, au rãmas cu dreptatea în braþe, în timp ce Mircea Geoanã s-a ridicat, s-a scuturat de praf ºi a mers mai departe. Cel de-al doilea eºec pare tras la indigo dupã primul, ceea ce dovedeºte, suficient de limpede, cã din greºeli nu se învaþã nimic, cel mult te poþi obiºnui cu ele. ªi de data asta Geoanã a avut o opoziþie vehementã în patid, una care atrage atenþia, asupra insuficienþei analize a miºcãrilor ºi procedurilor ulterioare teoreticei victorii a moþiunii. ªi de data aceasta Geoanã s-a mulþumit sã-i ameninþe pe disidenþi cu excluderea, mãrºãluind plin de încredere spre cãderea moþiunii. Nu vreau sã introduc în aceastã analizã culisele succesului lui Tãriceanu, ºi ale insuccesului lui Geoanã. Dar, de la Sun Tze încoace, unul dintre marile adevãruri ale strategiei este cã nu poþi sã mergi din înfrângere în înfrângere cu aceeaºi cãpetenie de oºti. Geoanã s-a dovedit, pânã acum, un strateg scãpãtat ºi un comandant incapabil sã-ºi înflãcãreze ostaºii ºi sã le dea sentimentul cã pot sã obþinã ºi victorii, în afara înfrângerilor asigurate. Rãmânerea lui în funcþie n-ar putea sã însemne altceva decât faptul cã partidul s-a resemnat cu condiþia de looser perpetuu. ªi de succes.
Titlu: Tricoul prezidenþial
Nr Editie: 2047 Data: Monday 08 October 2007
Niciodatã pânã acum -, ºi, probabi, cã va fi foarte greu ºi de acum înainte - instutuþia prezidenþialã nu s-a situat la un nivel atât de scãzut al autoritãþii ºi respectului. Au mai fost ºi înaintea lui Traian Bãsescu preºedinþi înjuraþi ºi calomniaþi, dar aceºtia ºi-au pãstrat o anumitã demnitate, necoborându-se la subsolul dialogului de mahala. Traian Bãsescu dovedeºte, dupã aproape trei ani, cã nu se poate ridica, oricâte eforturi ar face, la un nivel de decenþã, obligatoriu într-o societate care pretinde cã a cobãrât din copac de mai de multiºor. Nici hârtia nu poate sã cuprindã tot ce a debitat - ca provocare sau rãspuns - de la preluarea mandatului, în dialogul sãu cu presa sau cu celelalte instituþii ale statului. Personaj dual, preºedintele Traian Bãsescu a fost în permanenþã amendat de matelotul Traian Bãsescu, cel care nu s-a simþit în apele lui decât în mediul cârciumii ºi al replicilor deochiate. Este o a doua naturã, o pornire pe care pur ºi simplu nu ºi-o poate stãpâni! Ultima sa ispravã, de joi, de la ªantierul MAKITA (nume predestinat pentru o inaugurare prezidenþialã), mahmur dupã moþiunea de cenzurã, i-a rãspuns unei (alte) ziariste în cea mai golãneascã manierã: întrebat dacã face vreo declaraþie referitoare la rezultatul votului din Parlament, s-a oferit sã i-o fuck-ã la ea la birou! ªi asta în hazul grosier al unei asistenþe pe mãsurã, încântate de vocaþia spiritualã a „marelui frate”. Este, desigur, posibil , ca aceastã replicã sã-i mai aducã preºedintelui câteva puncte de popularitate în mediul care-i este ºi care-l simte familiar. Pentru instituþia prezidenþialã este, însã, deja un dezastru. Ea nu va mai putea fi disociatã, multã vreme de acum încolo, de tenta lipsitã nu doar de o anumitã austeritate, dar ºi de minimul de seriozitate necesar pe care i-a dat-o un preºedinte fãrã drag de carte, dar cu mare propensiune spre harþã ºi scandal. Desigur, ultimul incident poate fi pus ºi pe seama stãrii de spirit pe care o traverseazã dl Bãsescu în urma moþiunii, ultima redutã din care spera sã-l termine înainte de termen pe duºmanul sãu, Tãriceanu. Într-adevãr, eºecul moþiunii înseamnã ºi eºecul lui Traian Bãsescu de a mai schimba ceva din actuala stare de lucruri în sensul dorit ºi preferat de el. Nici alegeri anticipate nu mai poate sã cearã, referendumurile intrã într-o crizã serioasã, datoritã calendarului electoral, iar el va trebui sã continue bãtãlia de uzurã cu guvernul incompetent al rivalilor sãi liberali, în timp ce copiii sãi de suflet, democraþii, stau pe margine ºi saliveazã la vederea festinului de slujbe ºi fonduri care îi hrãneºte pe alþii. ªi atunci nu e (aproape) normal, când îþi vine pe cap o fãtucã din asta, mai negricioasã sau nu, sã-i trânteºti oblu ceea ce-þi stã pe limbã? Cu atât mai mult cu cât lumea pare sã se distreze de minune la asemenea demonstraþii de macho marin…. Pentru Traian Bãsescu Constituþia ar fi trebuit sã prevadã nu o hainã prezidenþialã, ci un simplu tricou. Cu sau fãrã dungi.
Titlu: Preºedintele-spectator cerºeºte "legalitate"
Nr Editie: 2048 Data: Tuesday 09 October 2007
Apelul patetic la „forþele demmocratice” fãcut de preºedintele Bãsescu are în el ceva profund comic: dupã ce a încercat pe toate cãile sã dãrâme un premier ºi un guvern-confecþionate de cãtre el însuºi, Traian Bãsescu se vede acum în situaþia delicatã a ucenicului vrãjitor care a desfãcut dopul clondirului în care se afla necuratul ºi nu mai poate stãpâni în niciun fel efectele. Apelul prezidenþial este, în acelaºi timp, o recunoaºtere a neputinþei sale de a mai impune regulile. Preºedintele jucãtor a fost transformat în preºedinte-spectator, cu lagul sãu concurs. Asistãm, parcã, la o comedie de proastã facturã în care partitura principalã este demagogia. Bãsescu someazã guvernul sã „intre în legalitate”! Adicã sã-ºi dea demisia ºi sã-i lase pe alþii - pe cei agreaþi de domnia sa. I se atrage lui Tãriceanu atenþia cã nu e frumos sã guverneze cu o susþinere de doar 18%. Nu este frumos, dar asta e! Jocul de interese, democratic, îi permite sã comitã aceastã impietate. Culmea este cã exact Traian Bãsescu a adus la putere acest guvern nedemocratic, comiþând un abuz legal ºi desemnând pentru formarrea guvernului, în 2005, pe acela care nu câºtigase alegerile. A fost „pofta ce-a poftit” câºtigãtorul prezidenþialelor, ºi l-a durut în cot de faptul cã ar fi trebuit sã-l nominalizeze atunci pe Nãstase. A preferat varianta aceasta, blindatã printr-un ºantaj la fel de nonºalant ºi de puþin simþitor faþã de „soluþiile imorale” adoptate. ªi-a frecat, atunci, mâinile de bucurie cã le-a tras-o pesediºtilor. Acum ºi le roade de necaz cã nu mai are cum sã repare eroarea. Guvernul Tãriceanu nu este nedemocratic. El are particularitatea de a beneficia de o conjuncturã specialã, graþie cãreia poate supravieþui, în minoritate fiind. Iar aceastã conjuncturã a fost pur ºi simplu creatã de acelaºi Traian Bãsescu. Acesta a reuºit performanþa de a coaliza forþe politice de la putere ºi din opoziþie în aºa fel încât sã fie blocat în aproape orice miºcare. Datoritã lui, Partidul Democrat a fost eliminat de la putere, unde ar fi putut rãmâne, bine-mersi, pânã la încheierea mandatului. Datoritã lui, PSD-ul a tratat moþiunea proprie aºa cum a tratat-o, preferând sã rãmânã cu un Tãriceanu care poate fi manipulat, decât cu un Bãsescu inflexibil. Iar Traian Bãsescu se pune singur într-o posturã penibilã cerºind - dupã ce a epuizat orice alte mijloace de „convingere” - sprijinul celor pe care-i dispreþuieºte ºi-i atacã cu orice prilej pentru a-i înlãtura de la putere propriul sãu produs. În asta constã paradoxal, penibilul ºi savoarea politicii care se face la Bucureºti, unde nimeni nu mai ºtie care e puterea ºi cât de puternicã este, ºi care este opoziþia ºi câtã opoziþie se face cu adevãrat.
Titlu: Relaþia Iliescu-Geoanã: nodul gordian al PSD
Nr Editie: 2049 Data: Wednesday 10 October 2007
Eu, în locul lui Mircea Geoanã, nu l-aº fi iertat pe Iliescu pentru ce-a afirmat, dupã moþiune, în legãturã cu actualul ºef al partidului pe care l-a fondat el. Citez din memorie: acesta, care la câteva luni dupã ce l-am numit ambasador la Washington, îi trimitea lui Constantinescu un fax de felicitare cã a scãpat þara de „cancerul Iliescu”! Este prima data când fostul preºedinte se referã la acest document, despre care s-a vorbit mult, fãrã ca însã Emil Constantinescu, posesorul sãu, sã-l dea la „Rãsboiu’„. Este, probabil, episodul cel mai jenant din cariera sa politicã, ce dezvãluie o trãsãturã a personalitãþii cu care nu prea are de ce sã se mândreascã: oportunismul. Nu are de cã se mândreascã, deºi i-a fost folositoare. Dacã ar fi fost mai rigid în privinþa principiilor, poate cã nu ar fi ajuns preºedintele celui mai important partid din opziþie (dacã PSD-ul mai este în opoziþie). Relaþia Geoanã-Iliescu a fost, de la bun început, veriga slabã a noii structuri realizate în urma Congresului din 2005. Din nefericire pentru partid ºi pentru susþinãtorii sãi, între cei doi nu a existat, niciun moment, o comunicare realã, ambii preferând sã se izoleze în mijlocul susþinãtorilor lor, trimiþâmdu-ºi de acolo sãgeþi otrãvite. Iliescu ºi Geoanã nu aparþin doar unor generaþii diferite ci ºi unor curente de gândire ºi de acþiune care, în ciuda siglei, nu au nimic comun. Mai mult, cei doi se desconsiderã reciproc, deºi ºtiu cã conjunctura actualã îi obligã sã frecventeze acelaºi grup politic. N-a fost moþiunea primul punct asupra cãruia opiniile lor au fost contrare. Ba, aº zice, cã n-a fost, pânã acum, subiect important asupra cãruia sã aibã aceleaºi opþiuni. Lipsa de comunicare internã a împims lucrurile în afarã, în ograda presei. Relativul echilibru de forþe a împiedicat însã, fiecare dintre pãrþi, sã întreprindã acþiuni decisive împotriva celeilalte. Este ºi motivul pentru care, la Braºov, Geoanã a ezitat sã propunã vreo mãsurã concretã împotriva lui Iliescu, ºi i-a acordat „rãgazul de reflecþie” pânã la finele lui noiembrie. Dacã ar fi fãcut ceva, cu siguranþã cã ar fi avut o opoziþie serioasã din partea tot mai numerosului grup de activiºti care considerã cã dupã cele douã eºecuri (suspendarea ºi moþiunea) ar trebui sã se retragã din fruntea partidului. În acelaºi timp, Iliescu are rãgazul sã reflecteze dacã va pune în practicã planul sãu din 2005, cel cu Polul Stângii, sau aºteaptã ca lucrurile sã se rezolve de la sine.
Titlu: De ce ne vãd rãu italienii?
Nr Editie: 2050 Data: Thursday 11 October 2007
Au ceva cu noi! Resentimente de pe vremea lui Traian, când, foarte probabil, legionarii români au luat numeroase þepe de la populaþia civilã din Dacia, sau de când fetele acestora i-au fãcut sã sufere din amor? Pe vremea ceea þiganii nu-ºi fãcuserã încã apariþia pe aceste meleaguri, din îndepãrtata Indie, aºa cã nu pot fi introduºi în ecuaþie. Este cert, însã, cã dupã aproape 2000 de ani roata istoriei s-a întors ºi „dacii” au purces la asaltul concertat al metropolei. Au trimis, mai întâi, echipe de cercetaºi formate din bãieþi tuciurii cu pãlãrie ºi fete cu salbe ºi multe fuste, care au trecut fãrã paºapoarte liniile inamice pânã în inima fortificaþiilor, de unde au transmis informaþii preþioase valurilor urmãtoare. Cuvântul de ordine a fost: se trãieºte bine, multe lucruri sunt nepãzite, iar italienii sunt cam fraieri, pot fi pãcãliþi uºor! Au urmat bãieþii cu experienþã infracþionalã care au împânzit þara, analizând diferenþele specifice dintre sistemele judiciare ale celor douã entitãþi. Înainte de aderare chiar, valul celor fãrã capãtâi, în cãutare de locuri de muncã la negru, au curs continuu pânã când au ajuns ºi în ultimul colþiºor al cizmei. Aderarea României la UE a gãsit Italia ocupatã, iar cei care au avut naivitatea sã aºtepte ca sã fie în regulã s-au trezit cã nu mai au ce face într-un loc în care nu mai erau bineveniþi. Pentru cã, cu mãiestria tradiþionalã, compatrioþii noºtri, un eºalon reprezentativ al lor, au avut grijã sã bifeze prin acþiuni concrete toate articolele codului penal: românii au devenit, prin merite proprii, cei mai temuþi vizitatori. Au reuºit - performanþã rarã - sã-i depãºeascã ºi pe albanezi, pe lângã noi marocanii ajungând sã facã impresie de oameni binecrescuþi. De unde s-a recoltat aceastã pegrã, cu pensiuni criminale? În ce tainiþe geografice a stat ºi ºi-a aºteptat ora astralã? Cum de reuºim noi, sistematic, sã ne remarcãm prin rãul pe care îl fac cei puþini, dar activi ºi care estompeazã binele celor, cu siguranþã, mai mulþi? Sindromul italian de respingere a românului poate avea efecte catastrofale pentru armonizarea noastrã, ca entitate generalã, cu locul în care dorim sã trãim ºi sã ne miºcãm liberi. Iar asta mã face sã mã întreb dacã nu cumva ne-am grãbit sã intrãm ºi dacã nu cumva ei, europenii, nu s-au grãbit sã ne adopte, noi neavând încã nici cultura ºi civilizaþia care sã ne facã compatibili. ªi dacã nu cumva, în loc de beneficiile integrãrii, nu vom culege roadele respingerii generale.
Titlu: Unicul partid de Opoziþie: PD!
Nr Editie: Data: Friday 12 October 2007
Într-o þarã politicã în care aproape niciodatã lucrurile nu sunt ce par a fi, unul sigur se apropie de definiþia condiþiei sale: Partidul Democrat, ca partid de Opoziþie. De opoziþie anti-tãriceanã, trebuie sã precizãm. Cum a ajuns, totuºi, din câºtigãtor al alegerilor din 2004 (conform schemei interpretate de Traian Bãsescu) sã basculeze direct în trenul advers? Istoria Partidului Democrat este plinã de întâmplãri dramatice. S-a nãscut din coasta FSN-ului istoric, asumându-ºi identitatea acestuia, la ruptura istoricã din 1992, care a despãrþit apele între liderii emblematici, Iliescu ºi Roman. Autoconsiderându-se partea bunã, reformatoare, a blocului, în contrapartidã cu cea conservatoare, devenitã FDSN-PSDR-PSD, partidul s-a debarasat mai întâi de iniþialele devenite incomode, asumându-ºi identitatea unui mic partid înghiþit pe nemestecate. Opoziþiea din anii 1992-1996 seamãnã mult cu cea de acum, partidul împãrþindu-se între ereditatea puterii ºi actualitatea unei opoziþii singulare, „istoricii” necatadixind sã-i considere pe oamenii lui Roman egalii lor întru apropirere a democraþiei. Lucrurile s-au schimbat radical la alegerile din 1996 când Roman s-a trezit în faþa unui scor electoral neaºteptat de ridicat. Un scor de care Convenþia Democratã avea nevoie ca de aer pentru a putea pune mâna pe putere. De aici - coaliþia liberalo-þãrãnistã-social democratã (Cunescu) - democratã care a marcat „schimbarea”, cu incoerenþa ºi incompetenþa a vreo trei guverne ºi a unui mare numãr de miniºtri. Ca ºi în exerciþiul 2005-2007, Partidul Democrat a fãcut proba unui aliat rapace ºi nedispus sã împartã beneficiile guvernãrii cu nimeni. În guvernele Ciorbea ºi Radu Vasile, cel puþin, PD-ul a fost elementul disturbator perpetuu, avându-l ca vârf de lance pe acelaºi Traian Bãsescu, cel care a „trântit” Guvernul Ciorbea ºi care i-a blocat la mantinelã pe þãrãniºti în aproape orice demers al acestora. Vocaþia ambivalenþei „la putere”-„în opoziþie” a rãmas una dintre trãsãturile distinctive ale formaþiunii care, sub conducerea lui Traian Bãsescu, a perfecþionat continuu metodele de ºicanare a aliaþilor ºi de impunere a punctelor de vedere proprii. Sondajele spun cã de când a fost scos de la guvernare (cu forþa!) Partidul Democrat creºte în sondaje. Nu suficient însã, pentru a putea lua ceva pe cont propriu. Pentru cã, aflat într-o opoziþie singularã, nu reuºeºte sã coaguleze nici o alianþã, toþi cei de care s-ar putea servi fiind, într-un fel sau altul, victime ale acþiunilor distructive ale preºedintelui. Iar opoziþia democratã, cât de autenticã poate fi, rãmâne una exclusiv anti - Tãriceanu. Condiþie care îi scade credibilitatea pânã la a fi considerat un simplu instrument de rãzbunare prezidentialã.
Titlu: Învãþãturile europene ale lui Flutur cãtre þãranul român
Nr Editie: 2052 Data: Saturday 13 October 2007
Dl Gheorghe Flutur, membru marcant (preºedinte executiv, parcã) al unui partid nerecunoscut pe scena parlamentarã, dar foarte popular la Cotroceni, ºi-a pus mintea la contribuþie patrioticã ºi a dat contemporanilor o ilustratã a gândirii sale: un ghid pentru þãrani, în care-i învaþã cum sã utilizeze fondurile europene. Gestul dlui Flutur, fost ministru al Agriculturii în guvernul Alianþei D.A, vine ca un fel de autocriticã la adresa activitãþii sale în fotoliul de ministru, când obligaþiile politice îi dãdeau prea puþin rãgaz pentru cele profesionale. Membru al conducerii Partidului Liberal, care l-a ºi pus pe scaunul Agriculturii pe seama experienþei sale de pãdurar (consistentã - dovadã cele 4 dosare penale pe care le-a acumulat ca ºef de Ocol Silvic pe la Suceava ºi de care l-a iertat fostul premier Nãstase), dl Flutur s-a dedicat veºtejirii prin orice mijloace a fostului partid de guvernãmânt ºi a preamãririi înþeleptei administraþii liberale. A þinut-o aºa pânã când s-a ivit mana cereascã a aviarei! Atunci dl ministru s-a dedicat trup ºi suflet comumicatelor cãtre þarã ºi genocidului aripatelor bãnuite (dar nedovedite nici pânã astãzi) cã ar fi fost purtãtoare ale virusului ucigaº. Mulþi se îndoiesc ºi astãzi de realitatea aviarei ºi cred cã aceasta n-ar fi putut face mai multe victime decât dl. Flutur. ªi-a mai manifestat în aceeaºi perioadã, ministrul, extraordinara disponibilitate de a mima cele mai rãsuflate manifestãri de populism, de la þãrani þinuþi pe post de consilieri, la botezat de viþei sau la tãierea moþului numeroºilor sãi fini. Campion al demagogiei ieftine ºi emiþãtor de mesaje fãrã cap si coadã, dl Flutur ajunsese sã se creadã un pisc al autoritãþii liberale, încercând chiar sã devinã arbitru în conflictul început între preºedinte si premier, cu evidentã pãrtinire pentru primul. Eliminat brutal din partid, a încercat sã þinã cu dinþii de postul care îi oferea în continuare privilegiile ºi mijloacele de acþiune în slujba noului partid în care s-a înscris, dar a fost lãsat cu buzele umflate tocmai de cel pe care-l crezuse pãrintele sãu adoptiv ºi care n-a miºcat un deget ca sã impunã rãmânerea sa în funcþie. În noul partid Liberal-Democrat, Gheorghe Flutur nu mai are nici aplombul de altãdatã ºi poate nici bagajul demagogic, pentru a impresiona pe cineva. ªi atunci iese pe piaþã cu ce poate: cu ghidul acesta pentru þãrani! Poate face unul ºi pentru pãdurari, în care sã-i înveþe câte ceva din tainele administrãrii fondului forestier ºi ale modului cum poate fi dus de râpã un sector altãdatã plin de resurse…
Titlu: Se cautã preºedinte...
Nr Editie: 2067 Data: Wednesday 31 October 2007
Dacã prin primul ºi prin al doilea an al actualei guvernãri lucrurile pãreau simple, datã fiind popularitatea de care se bucura preºedintele atipic Bãsescu, în momentul de faþã încep sã se ridice serioase întrebãri privitoare la ºansele unui nou mandat. Iluziile unui electorat dornic sã creadã cã a ales omul potrivit pentru a face din funcþia prezidenþialã un instrument eficient de luptã împotriva corupþiei, în special, ºi împotriva politicianismului caracterizat prin absenþa principiilor, se risipesc ajutate tocmai de zelul cu care titularul de la Cotroceni se pierde în certuri ºi scandaluri ºi nu reuºeºte sã raporteze, dupã aproape trei ani, nici un succes. Irosindu-se în vorbe mari, dar fãrã acoperire, Traian Bãsescu îºi aratã tot mai des înfãþiºarea de demagog (de talent!) ºi de luptãtor dârz pentru cauza acoliþilor sãi. Cel mai grav, însã, este faptul cã Traian Bãsescu a reuºit sã ducã în derozoriu funcþia pe care o ocupã, fãcând din ea o slujbã ca oricare alta. Românii au trãit pânã de curând cu sentimentul magiei funcþiei supreme în stat. Aceasta conferea deþinãtorilor o aurã miticã, de autoritate ºi de echilibru. Spre o astfel de stare a tins Ion Iliescu, în ultimul sãu mandat, când a fost cu adevãrat perceput ca un factor moderator în societate, ºi doar neinspirata graþiere a lui Cozma pe ultimii metri ai mandatului l-a deposedat de un statut pe care-l merita. Pânã ºi Emil Constantinescu reuºise sã se ridice deasupra condiþiei sale obiºnuite, spre finalul stagiului comiþând chiar gesturi de demnitate. Traian Bãsescu este cel care a fãcut tot ce a putut pentru a distruge mitul ºi de a coborî instituþia în stradã, la nivelul cârciumii ºi al stadionului. De la limbaj ºi comportament, pânã la principiile enunþate, s-a dovedit, în fapt, un adversar al acestei demnitãþi spre care l-a purtat pura întâmplare (deficþiunea lui Stolojan). Nepregãtit pentru ea, nici nu a încercat sã o asimileze. Ca preºedinte, a continuat sã se comporte ca un preºedinte de partid - aceasta fiind probabil ºi limita sa superioarã. Datoritã acestor condiþii, nimeni nu cred cã mai poate bãga mâna în foc pentru încã un mandat bãsescian la Cotroceni. Cu aproape întreaga clasã politicã ostilã, el nu mai poate miza acum doar pe „popor” - un popor care a început sã discearnã între aparenþele ºi esenþa sa. Competiþia se redeschide, cu fiecare zi, ºi deja în „laboratoarele” politicii se cautã ºanse ºi se avanseazã nume de outsideri. ªi existã, într-adevãr, câteva nume, în întregul spectru politic, care pot obþine calificarea necesarã pânã în 2009. Mã gândesc la un Cristian Diaconescu, la un Crin Antonescu, dar ºi la un Marian Sãniuþã sau – atenþie! – la un Klaus Johannis, neamþul de la Sibiu care tace ºi face. Dar niciunul dintre ei nu ar putea avea ºansele pe care le are, din start, Mugur Isãrescu. Guvernatorul BNR este demnitarul cu cel mai lung stagiu la vârf ºi omul în jurul cãruia nu s-au nãscut controverse sau suspiciuni. ªi-a pãstrat prestigiul chiar ºi în dificilul exerciþiu executiv din 2000. Dacã va dori - sau dacã va putea fi convins - Mugur Isãrescu este cel care poate sã redea preºedinþiei prestigiul ºi aura de care aceasta are nevoie pentru a rãmâne în conºtiinþa românilor ca un reper necesar.