Titlu: România: pãcat cã e locuitã?
Nr Editie: 1864 Data: Wednesday 03 January 2007
Catastrofismul ºi pesimismul ºi-au dat parcã mâna în a face din momentul îndelung aºteptat al intrãrii noastre în Uniunea Europeanã unul plin de semne de întrebare. Dupã ani de entuziasm ºi de optimism, generate de o percepþie parþialã a realitãþilor unioniste, încep sã aparã temerile. Este ca atunci când îþi dai jos gardul care-þi apãrã sãrãcia ºi vezi cum se nãpustesc asupra rãzoarelor firave din grãdina ta orãtãniile vecinilor mai avuþi. Nu prea vezi oportunitatea ca ºi animalele tale, mai flãmânde, sã pascã din ograda lor...
De la 1 ianuarie 2007, datã care pãrea atât de îndepãrtatã, România a intrat într-o nouã etapã a istoriei sale. De la Revoluþie ºi pânã acum nu am fãcut altceva decât sã ne pregãtim - aºa cum am ºtiut ºi am putut - pentru un alt tip de existenþã, într-o societate complexã, cu mult mai puþine bariere, cu o concurenþã sporitã ºi cu un alt orizont de aºteptare. Noi n-am prea vãzut sau n-am vrut sã vedem costurile unei vieþi mai bune, imaginându-ne adesea integrarea ca pe un soi de camion cu ajutoare venite ca la revoluþie. Desigur, integrarea va pune probleme mari întreprinzãtorului român. Mulþi nu vor rezista. Cei care vor trece însã hopul acesta vor rãmâne ºi vor reprezenta vârful de lance al progresului. Competiþia va fi ºi cea care va ridica nivelul de trai. Scumpirile vor fi inevitabile, pentru cã pe principiul vaselor comunicante, nu se vor putea menþine diferenþele actuale. Dar acestea vor împinge salariile în sus, spre niveluri comparabile cu restul Uniunii. Nu peste noapte ºi nu uniform - epoca egalitarismului a apus definitiv. Cei mai spãimoºi se tem de depopularea þãrii, odatã cu înlãturarea barierelor de orice fel. Avem deja vreo douã milioane de români în afarã. Probabil cã vor mai pleca vreun milion. Locul nu va rãmâne însã gol. Se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat ºi în alte pãrþi, de-a lungul valurilor succesive de aderare. Vom avea cãpºunarii noºtri, veniþi din Basarabia, China, Ucraina sau de prin alte locuri unde nivelul de viaþã din România va fi privit aºa cum priveam noi nivelul din Uniune. Apoi va urma valul întoarcerilor: în cel mult cinci ani, aproape jumãtate dintre cei plecaþi se vor întoarce, gãsind acasã oportunitãþi superioare celor din þãrile în care au emigrat în cãutare de locuri de muncã ºi de un trai mai bun.
România e o þarã promiþãtoare. Pãcat cã e locuitã - spune un banc cu notorietate. Sunt sigur, însã, cã numãrul celor care fac din ea o þarã micã ºi sãracã va scãdea pe mãsurã ce oamenii vo constata cã pot sã facã lucruri mai bune pentru ei ºi pentru cei din jur, pe mãsurã ce clasa politicã se va cerne ºi la vârf vor rãmâne cei compatibili cu exigenþele adevãratului spirit european. România, cred, va putea fi locuitã de cei care o meritã.
Titlu: Pe douã cãrãri
Nr Editie: 1875 Data: Friday 19 January 2007
Ceea ce se întâmplã în România, la nici câte-va zile dupã pasul hotãrâtor fãcut într-o direcþie istoricã, necesarã, este fãrã precedent în ciclul democratic postdecembrist. De-a lungul celor opt precedente echipe preºedinte-premier ºi a celor patru cicluri alternative s-au mai manifestat disensiuni la nivel înalt. Întotdeauna, însã, acestea au avut loc în interiorul formaþiunilor sau alianþelor aflate la guvernare. Nepotrivirile de caracter dintre "reformiºtii" lui Roman ºi "conservatorii" lui Iliescu s-au rezolvat printr-un episod extrem, care nu intra în logica procedurilor democratice. Atunci, facþiunea câºtigãtoare a profitat de mineriadã pentru a regla conturile, în condiþiile în care puþin a lipsit ca ea însãºi sã fie grav afectatã. Nu a avut, însã, loc, nici o confruntare publicã, directã, între Iliescu ºi Roman, manevrele rezumându-se la culise ºi la anturaj. Al doilea conflict notoriu a fost cel dintre preºedintele Constantinescu ºi premierul Vasile. Incongruenþa dintre cei doi era notorie ºi eliminarea lui Vasile în favoarea lui Ciorbea, la câºtigarea alegerilor, a acutizat-o. Numit premier împotriva dorinþei preºedintelui, Vasile s-a mulþumit sã-l sfideze pe acesta, fãrã a se angrena în polemici sau luãri de poziþie publice, pânã la ruptura de la finele anului 1999.
Echipa Bãsescu-Tãriceanu s-a format într-o conjuncturã aparte. Defecþiunea lui Stolojan, un partener convenabil prin relativa sa maleabilitate, pãrea sã-i ofere lui Bãsescu ºansa de a-ºi pune în valoare talentele manipulatoare la nivelul mãiestriei sale native. Raporturile dintre cei doi au cunoscut însã o modificare continuã, prin emanciparea treptatã a premierului de sub tutela prezidenþialã ºi prin percepþia tot mai pragmaticã a propriului sãu rol. A devenit evident cã, prin personalitatea sa, Bãsescu nu poate fi un preºedinte de tipul Iliescu, împãciuitor ºi defensiv. Din contrã, Bãsescu n-a pierdut nici un prilej pentru a acutiza conflictele ºi pentru a inventa noi subiecte de disputã. Ca într-un ring de box, vreme de 10 reprize, Tãriceanu s-a mulþumit sã încaseze, bucuros cã rãmâne în picioare în faþa favoritului. Odatã însã cu croºeul distrugãtor al "bileþelului galben" a înþeles cã nu mai poate da înapoi ºi cã doar ripostând poate ieºi dintr-un clinci perdant. A scos atunci la ivealã "grupul de interese Golden Blitz", dând de înþeles cã dacã el are niºte bube, de genul Rompetrol, atunci nici preºedintele nu este imun la ele.
Episodul de miercuri reprezintã o veritabilã declaraþie de rãzboi. De aici înainte o reconciliere nu mai pare posibilã ºi foºtii parteneri vor fi nevoiþi sã meargã pe cont propriu, în cazul în care vor evita sã mai scoatã din sertare ºi alte dovezi ale ticãloºirii din mers a sistemului. România intrã, deci, în Europa, pe douã cãrãri, asemeni cetãþeanului turmentat care nu mai este în stare sã realizeze cu cine voteazã. Nici mãcar cu cine a votat.
Titlu: 'Schema Udrea'
Nr Editie: 1876 Data: Saturday 20 January 2007
Când a apãrut mai limpede pe scena politicã - ºi asta s-a întâmplat cu puþin înainte de incidentele care l-au determinat pe Traian Bãsescu sã-i accepte demisia - Elena Udrea s-a prezentat ca o persoanã independentã, cu o profesie clarã ºi cu o avere personalã pe mãsurã. A respins din capul locului ideea cã ar fi fost beneficiara statutului de nevastã a dlui Cocoº, un întreprinzãtor iscusit, susþinând cã averea personalã a realizat-o graþie talentelor avocãþeºti cu care s-a nãscut în Pleºcoiul copilãriei sale.
N-am avut, atunci, motive sã nu o credem. Emanciparea femeii este azi o realitate ºi nu o politicã forþatã cum era pe vremuri. Iar dna Udrea - deºi nimeni n-o auzise sau vãzuse în calitate de as al barei - nu îndreptãþea prea multe îndoieli. Arãta bine, era dezinvoltã ºi câºtigase încrederea fostului primar general încã de pe vremea când îl proteja de paparazzi la Golden Blitz, aºa cã prezenþa sa la Cotroceni intra în logica lucrurilor. Mai puþin logicã a apãrut plasarea sa pe o funcþie importantã, precum aceea de ºefã a Cancelariei ºi, practic, prim consilier, lacunele de ordin politic ºi geografic ieºind la ivealã în cursul nefericitei sale apariþii la o emisiune de la care nu avea a se aºtepta la menajamente.
Legenda avocatului de succes Elena Udrea s-a fãcut însã praf tocmai în momentul în care ºi-a luat mai în serios ca oricând rolul de Ioana D'Arc a anticorupþiei ºi de inamic hotãrât al 'grupurilor de interese' care ar miºuna în jurul premierului. Demascãrile fãcute în direct ºi la orã de vârf au generat o fireascã contradicþie. 'Grupurile de interese' au început ºi ele sã-i scotoceascã prin biografie ºi au descoperit lucruri interesante. ªi anume cã avocatul de succes a primit, fãrã licitaþie, sarcina sã apere RAPPS-ul în vreo 20 de procese, dintre care s-a prezentat doar la unul, pierzându-le în serie, dar încasând pentru aceastã performanþã vreo douã miliarde ºi jumãtate. Ceea ce este mai interesant este cã aceste lucruri se întâmplau pe vremea când dna Udrea era deja colaboratoarea apropiatã a lui Traian Bãsescu, duºman de moarte al 'sistemului ticãloºit' de la care dânsa încasa miliardele. ªi le încasa nu în virtutea faptului cã ar fi fost un avocat de succes, ci cã ea însãºi fãcea parte dintr-un foarte pragmatic grup de interese care reunea persoane cu identitãþi politice antagoniste. Prietenia de afaceri a dlui Cocoº cu fostul secretar general al Guvernului, pesedistul Bejinariu era notorie, ca ºi cu fostul ministru, tot pesedist, de la Administraþie, Oprea. Or, aceºtia erau în mãsurã sã învârtã între ei banii din care s-a înfruptat onoarea ºi prestigiul doamnei Udrea, pânã la punctul de a declara, cu tupeu, cã toate acele contracte au fost legale (lucru recunoscut de oamenii premierului actual) ºi cã nu are ce-ºi reproºa. Dealtfel, nici ºeful sãu pe linie de partid, Emil Boc, nu-i reproºeazã nimic, mandatând-o chiar cu încrederea sa, în înalta calitate de secretar executiv al partidului.
'Schema Udrea' este tipicã pentru nenumãrate alte situaþii în care 'grupurile de interese' au acþionat ºi acþioneazã transpartinic, creând personaje cu autoritate dubioasã ºi aruncându-le ostentativ în lupta pentru curãþenie moralã în politicã.
Titlu: Politica de Dâmboviþa
Nr Editie: 1876 Data: Monday 22 January 2007
Dupã un veac ºi jumãtate, actuala clasã politicã leagã firul unei maniere pitoreºti ºi pãguboase de a reprezenta interesele naþiei. Regãsim astãzi întreaga recuzitã evocatã de genul tutelar al satirei: scrisorele ºi bileþele, intrigi de alcov, discursuri demagogice, alianþe de convenienþã, mizerie moralã. Parcã niciodatã pânã în aceste zile lucrurile nu au fost atât de evidente, atât de flagrante. Rãzboiul scrisorelelor declanºat de 'coana Lenuþa' ne aduce în pragul unui pseudo-rãzboi fratricid în care cu greu se mai poate imagina episodul pupãturilor în Piaþa Endependenþei. El poate prefigura cel mult o cotonogealã, ca-n 'Telegrame'.
Dincolo de derizoriul acestui tablou, trebuiesc cãutate cred, cauzele reale ale acestei bãtãlii fãrã noimã între cei care ar trebui, în mod fiesc, sã-ºi uneascã eforturile pentru ca pasul fãcut în Europa sã fie cât mai convingãtor. Cel care a declanºat evenimentele este, bineînþeles, Traian Bãsescu. Spun 'bineînþeles' pentru cã a devenit un loc comun ca el sã se afle la originea mai tuturor conflictelor publice. Din faza în care premierul Tãriceanu a pãrut sã se emancipeze de sub tutela sa, refuzând sã demisioneze pentru a se putea declanºa alegerile anticipate, preºedintele a început sã descopere relaþiile sale primejdioase cu grupurile de interese care ar miºuna în jurul sãu. ªi din care fãcea parte, invariabil, Dinu Patriciu. Bãsescu n-a descoperit atunci legãtura dintre cei doi, o cunoºtea foarte bine, era notorie ºi de duratã. A descoperit însã punctul în care premierul devenea vulnerabil. În aceste condiþii, focalizarea tirului sãu asupra managerului de la Rompetrol a venit aproape firesc în completarea mai vechilor sale dispute personale cu acesta. Între cei doi n-a existat niciodatã o relaþie cordialã, deºi s-au aflat multã vreme în aceeaºi tabãrã politicã. Sentimentele nutrite unul faþã de celãlalt au fost cu greu mascate ºi cel care s-a scãpat primul a fost Dinu Patriciu. 'Traiane, îþi mai dau o sãptãmânã!' - l-a avertizat acesta, între tururile de scrutin ale prezidenþialilor, mizând pe un eºec al incomodului personaj care se erijase deja în lider al Alianþei. A fost un gest pe care Bãsescu nu l-a uitat ºi la care a reacþionat cu promptitudine: într-unul dintre primele sale interviuri de dupã alegeri s-a referit în mod expres la Rompetrol ca la una dintre companiile care vor trebui investigate cu atenþie de procurori, alãturi de alte afaceri în care erau implicaþi reprezentanþi ai fostei puteri. Ce a urmat se ºtie: prin pârghiile pe care i le oferea autoritatea prezidenþialã a dirijat în mod aproape evident acþiunile procurorilor spre transformarea acestui caz într-unul major!
Ce vreau sã spun: cã nu 'lupta împotriva sistemului ticãloºit' (de la care se adãpau copios colaboratorii sãi apropiaþi) ºi nici oroarea faþã de 'grupurile de interese' (ale altora) l-au aruncat pe preºedinte în acest rãzboi de uzurã, cu raþiuni incomparabil mai meschine, de ordin aproape personal: Patriciu l-a atacat, i-a rãspuns cu duritate afectând-i orgoliul ºi autoritatea. Patriciu trebuia pedepsit. Prin orice mijloace inclusiv prin sacrificarea premierului. Dacã nu altfel, prin bileþele recuperate de Elena Udrea...
Titlu: Cu Bodu pe labe...
Nr Editie: 1877 Data: Tuesday 23 January 2007
Adus din nu ºtiu ce discotecã sã pãstoreascã fiscalitatea, dl Bodu este una dintre numeroasele erori umane prezente activ în puterea portocalie. Acest domn care habar n-avea cum se calculeazã TVA-ul ºi care folosea telefoane mobile dãruite de companii plãtitoare de impozite n-a fãcut altceva, în cei vreo doi ani cât a stat cocoþat în fruntea ANAF decât sã se dezlãnþuie în ºedinþe de exhibiþionism politic, mimând cu talent relativ, intoleranþa faþã de rãi-platnici ºi fãcând demonstraþii de eficienþã prin scoaterea la vânzare de gãri sau de cluburi de fotbal. Ceea ce a fãcut abia la sfârºitul sãptãmânii trecute, premierul Tãriceanu trebuia sã facã mai demult, demiþându-l pe histrionul chelios pentru incompetenþã, pur ºi simplu. Pentru cã motivul cu expunerea de opinii politice este pueril. Nu mai reprezintã pentru nimeni ceva ieºit din comun ca un reprezentant al guvernului, chiar cel pus sã strângã taxele, sã critice taxele ºi pe cei care le-au promovat. Într-o þarã în care preºedintele îl þine-n pumni pe premierul numit chiar de el, prin artificiile bine ºtiute, faptul cã Bodu se pune de-amboulea faþã de propriul ministru intrã în i-logica lucrurilor. ªi mãcar de-ar fi Bodu singurul care se dedã unui asemenea sport. De la doamna Macovei, membrã a cabinetului, la ale cãrei întruniri participã decât dacã invitatã în mod special, aflãm cã adeseori 'urlã' la colegi ca sã-ºi impunã puncte de vedere cu care ceilalþi nu sunt de acord.
Ce e surprinzãtor în episodul de sãptãmâna trecutã este altceva: ºi anume faptul cã premiul n-a mai stat la taclale cu co-preºedintele Alianþei, sã-i cearã permisiunea ca sã-l dea pe Bodu afarã - acesta fiind de meserie democrat, propus în funcþia respectivã de partidul de resort. În vremuri mai normale, o astfel de decizie n-ar fi putut fi, practic, luatã, atâta timp cât democraþii îºi susþin cu dârzenie oamenii, oricât de incapabili sau de nãzdrãvani ar fi. Cu autoritatea pe care, totuºi, i-o dã funcþia, Tãriceanu a luat mãsura, punându-i pe Boc ºi compania în faþa faptului împlinit. Dincolo de iritarea produsã de gafele în serie ale bodului, gestul tãricean este ºi primul avertisment adresat preºedintelui Bãsescu, pe care l-a înºtiinþat în acest fel cã nu mai are de gând sã negocieze ceea ce îi aparþine. Încã.
Guvernul, aºa împãrþit cum e, îi aparþine. ªi este instrumentul cu care poate sancþiona orice demers prezidenþial neconform cu noua stare de fapt: aceea a unui rãzboi rece declarat ºi declanºat prin schimbul de bileþele ºi apostile de sãptãmâna trecutã. Tãriceanu s-a decis sã iasã la bãtaie ºi sã-ºi vândã scump pielea. Va juca, în continuare, mergând pe sprijinul tacit al tuturor duºmanilor lui Bãsescu - ºi trebuie sã recunoaºtem cã acesta deþine arta de a-ºi face cu duiumul. Pentru toþi aceºtia, Tãriceanu va fi rãul cel mai mic pe care-l vor accepta ºi susþine în nãdejdea cã, mai devreme sau mai târziu îi vor putea da lovitura de graþie. Dupã aceea va veni, desigur, ºi rândul lui Tãriceanu.
Titlu: Amorul de mahala
Nr Editie: 1878 Data: Wednesday 24 January 2007
O telenovelã de mahala, cu parteneri rãniþi de nerecunoºtinþa celuilalt ºi cu un car de reproºuri ascunse pânã acum sub pat - asta e impresia pe care o lasã 'lupta politicã' dintre cei care au semnificat, cu doar doi ani în urmã, un cuplu perfect care urma sã ducã naþiunea-n zbor spre noi 'culmi de progres ºi civilizaþie'.
La mahala sentimentele au intensitãþi mari ºi durate mici. Cei atinºi de microbul amorului se aruncã cu capul înainte în aventurã ºi, la scurt timp ies cu picioarele înainte. Sau pe picioarele lor, dar bine cotonogite.
Iubirea portocalie s-a întrupat dintr-un schimb de parteneri. Iniþial, amorul l-a lovit pe marinarul cu cãutãturã oablã, poposit în portul de pe Dâmboviþa, dupã ani în care a colindat muzeele tuturor porturilor din lume ºi pe contabilul întors acasã dupã ani de cârcã în strãinãtate. Ambii ºi-au propus înjghebarea unui cãmin, aducând fiecare ce-avea: marinarul, carpetele democrate cu 'Rãpirea din Serai'; contabilul, dormeza liberalã pe care moþãiserã înaintaºii. Pregãtirile de nuntã au demarat când, surprizã: cineva a furat 'mireasa' ºi a dus-o la tratament, prin Germania. Întrucât se fãcuserã cheltuieli, se închiriase cortul, pus în mijlocul drumului ºi orchestra ce urma sã intoneze manele din inimã portocalie, a trebuit gãsitã o soluþie: o altã 'mireasã'! Un june, fost manechin la tinereþe, despre care propriul pãrinte (adoptiv) se îndoia cã, în afarã sã se plimbe cu motocicleta, va face ceva la viaþa lui. Îmbrãcat iute în straie de voal, de sã nu-l mai recunoascã nici iubitul din tinereþe, operator la pompa de benzinã, a fost prezentat mirelui care l-a luat de mânã ºi au pãºit solemn în faþa popii (Pãrintele Electorat), care i-a miluit ºi le-a urat sã nu-i despartã nici moartea civilã.
Numai cã, aºa cum se-ntâmplã în viaþã, ºi mai ales la mahala, luna de miere n-a durat prea mult. Mireasa a început sã se întâlneacã din nou cu benzinarul ºi cu gaºca lui, în timp ce mirele plutea hai-hui pe Marea Neagrã, încercând sã descopere o axã-sirenã, de care fusese fermecat cândva. În timpul ãsta gospodãria a rãmas de izbeliºte, ºoarecii opoziþiei au început sã danseze pe masã ºi, prinsã-n pat cu grupul de interese, nevasta i-a reproºat soþului cã nici el nu e uºã de bisericã ºi cã i-a gãsit prin buzunare nu ºtiu ce scrisorele de recomandare.
Acum scandalul e-n toi, fiecare se duce prin vecini, la câte-un talk-show unde-l dã în gât pe celãlalt pentru toate câte i-a fãcut. Mariajul e-n pioneze ºi telenovela portocalie dã-n stacojiu. Telespectatorii aºteaptã cu sufletul la gurã finalul.
Titlu: Ataºamentul faþã de ciolan
Nr Editie: 1878 Data: Thursday 25 January 2007
Traian Bãsescu nu este nici pe departe atât de subtil ºi de machiavelic pe cât ne lasã sã înþelegem analizele care-i întorc zilnic pe toate feþele impulsurile concretizate în acte de voinþã politicã. A dovedit-o de multe ori, pânã acum, iar cea mai bunã confirmare vine din faptul cã, la apogeul conflictului sãu cu Tãriceanu, când mai toatã lumea se aºtepta ca disciplinatul partid democrat sã-i dea acestuia lovitura de graþie, retrãgându-se de la guvernare ºi lãsându-l în ofside, s-a întâmplat exact pe dos: convingãtorul domn Boc a umplut toate ecranele cu faþa sa de lunã plinã, anunþând cã democraþii rãmân fideli angajamentelor lor din Alianþã. Adicã Guvernãrii. Adicã ciolanului... Chestia a pãrut sã-l mulþumeascã, într-un fel, chiar ºi pe preºedinte care a salutat acest gest remarcând independenþa de care dã dovadã partidul lãsat moºtenire credinciosului sãu secund.
Cred cã, pânã la urmã, toatã lumea a rãsuflat uºuratã. ªi Tãriceanu. care poate sã-ºi continue opera de servire a patriei (el munceºte, nu zãdãreºte, ca alþii) ºi Geoanã, care poate sã-ºi desfãºoare strategia de suspendare a preºedintelui (chiar dacã ºansele sunt reduse, gestul conteazã), dar mai ales democraþii, aflaþi în posturi grase ºi mãnoase, de unde sug, conºtiincios, foloasele ºi recompensele jertfei patriotice. Pentru cã, nu-i aºa, nimeni nu este nebun (cu excepþia conservatorilor, poate) încât sã lase din gurã, de bunãvoie ºi nesilit de nimeni, ciolanul bunãstãrii ºi al puterii. De aceea, în România nu vom auzi prea curând de demisii de guverne, sau de alegeri anticipate. Pentru cã odatã pusã mâna pe putere, nimeni nu este sigur cã va putea reveni pe poziþia pe care o lasã. Chestia cu cioara de pe gard.
Dincolo de felurite interese personale sau de grup, decizia enunþatã de Traian Bãsescu are ºi o valoare pragmaticã: abia am pãºit în Uniune! Nu se face sã ne marcãm intrarea printr-o crizã politicã. ªi aºa, europenii se întreabã dacã au fãcut bine cã ne-au bãgat în casa lor, cu toate problemele ºi deficitul de educaþie comunitarã. Nu era cazul sã le oferim noi argumente. Dar, armistiþiul este unul temporar. Lucrurile nu vor merge, în nici un caz, ca unse. În Guvern sunt încã multe probleme, iar cea mai acutã se numeºte Monica Macovei. În afara Guvernului, Tãriceanu continuã sã fie hãrþui de “cãlãreþii“ lui Stolojan în timp ce PSD-ul stã la pândã aºteptând cel mai bun moment ca sã-i dea la cap, în nãdejdea cã i-ar putea lua locul.
În rest: toate bune! Ca la noi în Uniune!
Titlu: Tãriceanu câºtigã la puncte repriza 'bileþelelor'
Nr Editie: 1878 Data: Friday 26 January 2007
Cele douã emisiuni realizate de TVR în aceastã sãptãmânã mi-au amintit perioada de glorie a postului pulic, dintre anii 1997-2000 când acesta încãpuse pe mâna 'detaºamentului roºu de femei' comandat de doamna Mungiu ºi când lipsa de obiectivitate ºi pãrtinirea pãruserã a se fi înãlþat pe culmi de neatins. Iatã însã cã graþie altei doamne, portocalie pânã-n vârful unghiilor - Rodica Culcer pe nume - competiþia rãmâne deschisã. Prestaþia sa din zilele de luni ºi miercuri poate fi calificatã, cu blândeþe, drept jalnicã. Slugarnicã pânã la gudurare în faþa preºedintelui, ironicã ºi chiar agresivã în faþa premierului, doamna Culcer a dat naþiei o mostrã - vorba unui alt jurnalist portocaliu, þopãitor din gazetã în gazetã în numele iubirii sale politice, care dãdea notã realizatorului dupã reþeta 'aºa da - aºa nu' - de cum nu se face jurnalism dacã þii puþin la aceastã meserie. A trebuit ca premierul sã îi taie elanul explicativ cu o observaþie de bun simþ pentru ca doamna sã nu ne ofere chiar ºi o mostrã de legalitate, încercând sã explice de ce nu i s-a dat dreptul la replicã lui Ion Iliescu.
Cele douã emisiuni pe care TVR ar trebui sã ºi le treacã în rãbojul vasalitãþii sale perene, au totuºi un merit. Pe acela de a fi dezvãluit publicului faþete cu grijã ascunse ale personalitãþii lui Traian Bãsescu ºi de a fi propus o imagine surprinzãtoare a premierului. Din bãtãlia bileþelelor, ºi a apostilelor, penibilã în sine, a reieºit un învingãtor.
Iar acesta este, fãrã nici un dubiu, Cãlin Popescu Tãriceanu. În timp ce Traian Bãsescu a parcurs toatã gama de mijloace de care uzeazã un actor de circ, care scoate basmale din urechi ºi flãcãri pe nas, Cãlin Popescu Tãriceanu a impus aparenþa unei persoane responsabile, preocupatã mai mult de îndatoririle decât de sentimentele sale, capabilã sã trateze în mod diferenþiat aceste aspecte. Aº îndrãzni chiar sã spun - deºi am numeroase rezerve faþã de capacitatea sa de a acoperi enormele responsabilitãþi pe care le are - cã este, practic, momentul în care se afirmã deplin ca om politic. Dacã Tãriceanu va reuºi sã se menþinã în acest registru ºi dacã nimic esenþial nu va tulbura echilibrul general, se poate spune cã amintirea celui dus de mânã de Bãsescu în campania electoralã pentru a fi arãtat publicului în calitate de viitor prim-ministru se va pierde în ceaþã.
Deºi pânã acum s-a remarcat doar, sau mai ales, în calitate de încasator, de data aceasta Tãriceau îºi înscrie prima reprizã câºtigatã în confruntarea directã cu Bãsescu, graþie unui joc mai riguros ºi unei atitudini care impune respect. De cealaltã parte, preºedintele începe sã fie sufocat de propriile sale giumbuºlucuri ºi de trucurile pe care galeria a învãþat sã le descifreze ca sã vadã ce se ascunde în spatele lor. Rezumând aº spune cã Tãriceanu a învãþat sã fie premier, în timp ce Bãsescu refuzã sã accepte ideea cã este preºedinte ºi nu comeseanul- jucãtor de la Golden Blitz.
Titlu: Noua 'Mama Omida' prezice grozãvii!
Nr Editie: 1878 Data: Saturday 27 January 2007
Preºedinta Societãþii Academice Române (de ce 'Academicã', nu prea ºtie nimeni) s-a transformat în Mama Omida. Dânsa prezice cu aplomb, în direct ºi la ore de vârf cã în România s-a declanºat 'rãzboiul civil' ºi cã în curând vom asista la atacuri furibunde ale inamicilor democraþiei la adresa celor douã figuri emblematice ale justiþiei portocalii: Monica Macovei ºi Codruþa Koveºi! Mai exact, ne lãmureºte doamna Mungiu, este vorba despre inamicii preºedintelui Bãsescu, care nu se vor da în lãturi de la nimic din ceea ce ar putea duce la dãrâmarea acestuia, inclusiv eºafodajul compus din vestale ale credinþei portocalii. Doamna Mungiu ºtie chestia asta pentru cã ea însãºi este o astfel de vestalã, iar prin acþiunile sale drapate în hainele unei anumite societãþi civile, a contribuit activ la promovarea dlui Bãsescu ca salvator al naþiei.
Antecedentele dnei Mungiu o calificã din plin pentru calitatea pe care ºi-o arogã, de conºtiinþã treazã a vigilenþei revoluþionare. Domnia sa a mai militat, cel puþin la fel de activ, în favoarea aducerii la putere a Convenþiei Democrate, în 1997, în numele aceleiaºi societãþi civile, plasate pe dreapta autostrãzii care duce la democraþie. Jertfa sa patrioticã a fost rãsplãtitã atunci cu funcþia de director al redacþiei de ºtiri a postului public de televiziune, unde a tãiat ºi a spânzurat decimând rândurile noilor opoziþioniºti, alãturi de alte câteva amazoane, dintre care mi-o mai amintesc doar pe Anca Toader. Niciodatã pânã atunci - ºi parcã nici de atunci încoace - televiziunea românã nu a practicat o gazetãrie mai agresivã, mai vulgarã ºi mai evident partizanã, iar doamna Mungiu s-a înscris în analele stilului printr-un interviu, rãmas, celebru, cu Ion Iliescu, pe care a ratat doar ocazia sã-l aresteze în direct.
Astãzi, doamna Mungiu are o urmaºã pe mãsurã, în persoana Rodicãi Culcer, ºefa fãrã certificat ORNISS a redacþiei de ºtiri. Ei nu-i rãmâne decât sã dirijeze corul salvatorilor lui Traian Bãsescu, cel înconjurat ºi ameninþat de lupii corupþiei, pe care doar doamnele Macovei ºi Koveºi i-ar mai putea stãpâni cumva. Numai cã, iatã, ele au devenit þinte ºi au nevoie, la rândul lor sã fie apãrate de atacurile concertate ale celor care reprezintã interesele altor grupuri de interese decât cele de la Cotroceni. Cele mai mârºave atacuri vin, dupã cum se poate constata, la adresa Ordonanþei DIICOT, strecuratã pe ºest în ultima ºedinþã de guvern de anul trecut, cu ajutorul cãreia se spera sã fie puºi definitiv cu botul pe labe corupþii. Indiferent câte telefoane ar fi fost nevoie sã fie ascultate ºi câte SMS-uri descifrate! Fosta ºi actuala procuroare au pus mânã de la mânã pentru a crea un instrument cât mai convenabil pentru procurori, care sã le uºureze munca fãrã a mai fi nevoiþi sã þinã cont de hachiþele judecãtorilor. Este o simplã întâmplare cã premierul ºi colegii din guvern nu s-au prins la ºmecherie, iar acum încearcã sã ne arunce praf în ochi cum cã au fost pãcãliþi.
Odatã cu prezicerea doamnei Mungiu lanseazã ºi un strigãt disperat de ajutor, întru salvarea celor douã apostoliþe. Poate cã-l aud cei care-i ascultã telefonul...
Titlu: Sugrumarea liberei iniþiative în CNSAS!
Nr Editie: 1879 Data: Monday 29 January 2007
Vremuri grele pentru CNSAS! Acest veritabil 'cuibuºor de nebunii' pentru câþiva dintre rãsfãþaþii scenei publice tinde sã devinã un soi de cuºcã, printre ale cãrei zãbrale 'colegii' vor privi cu jind spre lumea de afarã. Comisia juridicã a Senatului a propus câteva mãsuri drastice, între care faptul cã reprezentanþii instituþiei nu se mai pot ocupa cu alte afaceri - editarea de publicaþii, realizarea de emisiuni, producerea de vinuri sau creºterea de pãsãri - îi va afecta în cel mai înalt grad pe domnii Secaºiu, Buchet sau Csendes, ca sã dãm câteva exemple elocvente.
Dânºii vor fi cu mâinile legate ºi vor trebui sã se ocupe doar de dosare. O altã mãsurã iniþiatã de comisie este aceea ca de-acum contestaþiile sã fie adresate direct instanþei de judecatã! Cum vine asta? Pãi sã te lipseºti de plãcerea de a-l mai avea odatã pe împricinat la dispoziþia ta ºi sã-i explice ceea ce i-ai mai explicat odatã? Este de-a dreptul nefiresc sã se rupã o tradiþie novatoare, cum a fost aceea cã aceeaºi instanþã judecã ºi fondul ºi recursul! Revin însã la limitarea drasticã a drepturilor membrilor Colegiului de a desfãºura alte activitãþi lucrative: cine le compenseazã diferenþele consistente de bani pe care-i încasau ºi faþã de care leafa de subsecretar de stat era un mizilic?
Lãsând gluma la o parte, mi se pare cã mãsura este nu doar logicã. Ci cã ea ar fi trebuit luatã cu mult înainte ca CNSAS-ul sã devinã un soi de cenaclu al rebelilor, în detrimentul activitãþii sale de bazã. Am toatã stima pentru domnii Pleºu ºi Patapievici, dar este limpede cã nu aveau ce cãuta acolo, doar dacã nu cumva aceste calitãþi nu le-au fost oferite intenþionat, pentru a da o mai mare vizibilitate preocupãrilor ºi punctelor lor de vedere. CNSAS-ul a fãcut, în cei vreo ºapte ani de când existã, orice altceva, mai mult decât sã ne ofere o imagine cuprinzãtoare ºi corectã asupra a ceea ce a însemnat Securitatea ºi acþiunile ei opresive. Instrument de rãfuialã politicã, tribunã nonconformistã, CNSAS-ul îºi gãseºte încã cu greu drumul spre normalitate. Probabil cã abia când posturile din colegiu vor fi ocupate în totalitate de istorici, juriºti, sociologi, cu preocupãri mai degrabã ºtiinþifice decât politice, selectaþi dupã alte criterii decât cele ale simpatiei sau interesului manifestat de un partid sau altul faþã de ei, vom avea instituþia de care societatea româneascã are nevoie. O instituþie care sã ne ajute sã ne vindecãm de rãnile trecutului, cunoscându-le mai bine ºi în amãnunt ºi nu una care sã genereze vrajbã ºi dezorientare.
Titlu: Sancþiune cu suspendare
Nr Editie: 1879 Data: Tuesday 30 January 2007
Ca unsã pare sã meargã acþiunea social-democraþilor de suspendare a preºedintelui Traian Bãsescu. Dacã va reuºi, va fi o altã premierã democraticã, dupã alternanþa la putere, bifând în catastiful experimentelor o nouã procedurã. Cu suspendarea a mai fost ameninþat ºi fostul preºedinte Iliescu, de cãtre þãrãniºti, dar aceºtia n-au avut sînge suficient în vene pentru a duce ameninþarea pânã la capãt. Cel mai aproape, nu de o suspendare, ci de un 'impeachement' a fost însã Emil Constantinescu, în urma demiterii nelegale a premierului Vasile, în 1999. Atunci l-a salvat doar indecizia premierului, pentru cã negocierea iniþialã a acestuia cu PDSR-ul (întâlnirea comparativã cu Ion Iliescu, de pe str. Pangratti) duce în mod clar spre un astfel de final. Lui Vasile i s-au fãcut atunci niºte promisiuni, pe care nimeni n-avea de gând sã ºi le þinã ºi a demisionat de bunã voie ºi nemaisilit de nimeni.
Ce se întâmplã în acest caz? Teoretic, social-democraþii îºi pot înscrie în palmares o victorie spectaculoasã: prima suspendare a unui preºedinte! Ca exerciþiu de imagine, este într-adevãr un lucru ieºit din comun. Ce urmeazã însã, dupã aceasta? Constituþia spune cã alegeri - prezidenþiale - anticipate. Sunt aproape sigur cã în acest moment, Traian Bãsescu îºi freacã mâinile de satisfacþie, rugându-se la cel de sus ca tandemul Iliescu-Geoanã sã nu se rãzgândeascã. Pentru cã ceea ce-i lipseºte acum este tocmai confirmarea pe care o aºteaptã de la publicul care, spun cu constanþã sondajele, continuã sã-l prefere într-un procent liniºtitor. Aºa încât s-ar putea ca de Paºti sã avem un nou preºedinte, mai motivat ºi mai pornit sã-ºi punã în aplicare planurile de aducere la putere a PD-ului care va naviga în siajul sãu de popularitate.
Ce câºtigã PSD-ul? Practic, mai nimic. Ba, din contrã, riscã sã piardã puncte preþioase dând impresia cã-l atacã pe singurul politician care pare sã se mai opunã ofensivei oligarhilor. Deºi, iniþial, pãreau cel mai porniþi în direcþia suspendãrii, conservatorii au fãcut un pas înapoi, încercând sã evite capcana ºi lãsându-i pe foºtii parteneri sã înghitã singur hapul acestei miºcãri. Cât despre liberali, oricât ar fi ei de dornici sã-l vadã pe Bãsescu scos din joc, nu au nici o posibilitate sã marºeze la suspendare, decât cu preþul ruperii iremediabile a unei Alianþe care-i mai þine la putere. Cu toate promisiunile PSD-ului, un guvern minoritar va purta stigmatul nesiguranþei ºi al neputinþei de a lua decizii majore. O guvernare cu frica-n sân poate fi mai rea, mult mai rea decât una în care trebuie sã se þinã cont de propensiunile partenerului.
În aceste condiþii este evident cã suspendarea lui Traian Bãsescu devine o sancþiune cu... suspendare, ºi un veritabil bumerang pentru iniþiatori.
Titlu: Bileþelul versus Dosãrelul?
Nr Editie: 1874 Data: Thursday 18 January 2007
Antanta cordialã din alegeri s-a transformat, treptat, într-un soi de Verdun, unde partenerii de ieri se bat pentru supremaþie: liberalii, baricadaþi în tranºeele rolului lor conducãtor în Executiv, iar democraþii, pe tancurile diviziei prezidenþiale. De la trasoare lansate la nimerealã, tirul a devenit tot mai precis ºi loviturile mai dureroase. Ceea ce a pãrut multã vreme o disputã menþinutã la nivel verbal, devine o bãtãlie pe viaþã ºi pe moarte politicã. Episodul cu bileþelul evocat de Elena Udrea nu poate rãmâne în categoria faptului divers. Probabil cã nici blonda consilierã ºi nici calviþianul sãu patron n-au evaluat pierderile colaterale pe care putea sã le provoace aceastã petardã. Rezultatul este însã mult peste aºteptãri. Într-o þarã cu tradiþii democratice nu s-ar fi putut trece peste el fãrã sã cadã niºte capete. La noi nu vor cãdea, probabil, decât niºte epoleþi.
Acuza lansatã de Elena Udrea ar mai fi putut fi înþeleasã înainte de 1 ianuarie. Dupã, e mai complicat. Pentru cã este vorba, clar, despre cel puþin o tentativã de trafic de influenþã din partea premierului ºi una de favorizare a infractorului, în cazul preºedintelui. Agãþat încã în sistemul dâmboviþean al intervenþiilor prieteneºti, Tãriceanu n-a realizat, la momentul respectiv, gravitatea actului sãu. L-a considerat o chestiune care se tranºeazã, dacã nu între prieteni, mãcar între aliaþi. Nota bene: lucrurile se întâmplau în prima parte a lui 2005, când protagoniºtii pluteau încã în aburii euforiei postelectorale ºi când relaþia dintre ei nu începuse încã sã fie marcatã de tensiuni.
În aceste condiþii, este mai de înþeles reacþia neutrã a preºedintelui, care s-a mulþumit sã dea de-a azvârlita cu bileþelul, în loc sã-l arhiveze (sunt convins cã el nu mai existã, altminteri ar fi ieºit la ivealã). Echivocul în care-l acoperã preºedintele serveºte la þinerea premierului în ºah: în cazul în care acesta are, sau are acces la dosarul prezidenþial de securitate (se pune tot mai mult semeþia din ultima vreme a lui Tãriceanu pe seama acestei poliþe de asigurare), i se poate arãta, în replicã 'pisica' roz!
În America, episodul se lãsa ori cu un impeachment, ori cu o demisie spectaculoasã a ºefului Executivului. La noi se va lãsa, cel mult, cu vreun 'pupat' în Piaþa Endependenþei...'
Titlu: Mânãria 'Vlãdescu'
Nr Editie: 1873 Data: Wednesday 17 January 2007
Aproape orice mânãrie, orice manevrã necinstitã este drapatã de guvernanþi în haina interesului public. Cine i-a asaltat pe domnii miniºtrii Vlãdescu de la Finanþe ºi Barbu de la Mediu, vorbind despre grija faþã de sãnãtatea oamenilor muncii care ar putea fi nevoiþi sã respire aerul îmbinat de noxele emise de rablele importate la mâna a doua, nu se poate sã nu fi fost impresionat. Iatã, îºi va fi zis cetãþeanul român, doi oameni care meritã încrederea noastrã, care nu pot dormi noaptea din cauza preocupãrii ca noi sã o ducem mai bine! Împresia era întãritã ºi de faptul cã invocata reglementare a subvenþiilor pentru maºini noi pãrea sã fie smulsã din buzunarele dumnealor personale, nu din ale noastre. Cei mai sceptici îºi vor fi zis cã este, practic, eterna obsesie a mânuitorilor de bani publici faþã de resursele bugetare ºi cã nu e un lucru prea grav dacã Vlãdescu&Barbu iau, haiduceºte, niºte bani de la cei care pot sã-ºi cumpere maºini pentru a-i da celor care umblã pe jos.
Toatã impresia asta bunã a fost, însã, risipitã de intervenþia preºedintelui PD, dl Emil Boc, titular al alianþei de nezdruncinat dintre liberalul Vlãdescu ºi democrata Barbu. Dânsul a ieºit în public ºi a zis, verde, cã ei, democraþii nu sunt de acord cu acest nou bir pus în cârca celor nevoiaºi, care n-au bani de maºinã nouã. Hopa! E ceva putred în Danemarca Alianþei! Care va sã zicã, existã o neînþelegere între hrãpãreþii de liberali ºi generoºii democraþi, de care doamna Sulfina, ocupatã pânã peste cap cu politica de mediu nu apucase sã afle. Deci, este o manevrã necinstitã a oamenilor lui Tãriceanu, nu ºi a oamenilor lui Bãsescu! Aºa stau lucrurile!
De fapt, nu e vorba de o chestiune liberalã sau democratã. Este vorba, pur ºi simplu de interese. ªi de bani. Privaþi, dar obþinuþi pe cãi publice. Dupã cum bine-l aratã CV-ul, dl Vlãdescu este un servitor credincios al interesului grupului de amici din care face parte ºi premierul Tãriceanu, reputat dealer de maºini noi; de unde ºi renumele sãu de Cãlin Popescu-Tãriceanu-Citroen. Ba, premierul a fost, ceva vreme, ºi preºedintele Asociaþiei importatorilor de autoturisme. Care este interesul principal al importatorilor? Sã îngenuncheze concurenþa - cea specializatã în importuri sau în comercializarea second-hand. Cum se poate face acest lucru mai bine decât printr-o prevedere legalã, inclusã în codul fiscal, prin care sã se invoce superioare interese generale? Nicicum. Atâta timp cât taxa de înmatriculare pentru o maºinã veche va fi mai mare decât costul uneia noi, succesul importatorilor - ºi a afacerilor acestora - este garantat.
Cum se face însã cã abia acum, dupã luni de zile de la includerea acestor prevederi în codul fiscal, reacþioneazã popularii dlui Boc? E foarte simplu: e momentul în care lunga ºi surda bãtãlie dintre aliaþi trebuie cumva tranºatã. Când se pune cel puþin problema paritãþii pentru eventualele liste europene, între cele douã partide. Dacã nu chiar - vorba pãcãtosului - problema unor alegeri anticipate.
Titlu: Dacã-i Balc, Balc sã fie!
Nr Editie: 1872 Data: Tuesday 16 January 2007
Mai þineþi minte, acu' doi ani, când cu primul masacru la mistreþii patriei? Ce revoltã populistã, ce trageri la rãspundere pentru sângele vãrsat! Nici Ceauºescu nu-ºi permitea aºa ceva! ªi Nãstase, cãzut ca musca-n lapte, dupã ce în campanie promisese sfios cã în viaþa lui nu mai pune mâna pe puºcã! ªi vigilentul ministru Flutur, care a ordonat pe loc o anchetã ºi rezilierea contractului cu asasinul de Þiriac! Ce s-a întâmplat dupã toate astea? Nimic. Contractul cu Þiriac s-a reziliat, dar cum dl Flutur n-avea de unde sã-i înapoieze milionul de euro investit în amenajarea Balcului, a fost nevoit sã-l declare câºtigãtor la o nouã licitaþie. ªi, uite-aºa, s-a ajuns de unde s-a plecat. Þiriac ºi-a vãzut de treabã mai departe, anul trecut a organizat o nouã vânãtoare, înconjuratã însã de un mister aproape total, pentru ca acum, în 2007, sã culmineze cu o euro-vânãtoare unicã pe continent: cu invitaþi unul ºi unul, cu conturi grase în bãnci ºi responsabilitãþi de vârf în multinaþionale. Pentru cei mai mulþi dintre invitaþii din acest an ai lui Þiriac aceasta era unica posibilitate ca ei sã vinã vreodatã în România. Se poate spune cã la Balc s-a reunit unul dintre cele mai selecte cluburi continentale ºi cã tot aici, probabil, s-au pus la cale afaceri de multe miliarde. Pentru cã, nu-i aºa, ne-a spus chiar 'rumânul' nostru, la vânãtoare, golf ºi tenis se fac cele mai mari afaceri! ªi se aranjeazã cele mai grandioase proiecte. ªi, cum altfel mai poþi sã-i atragi pe aceºti oameni, al cãrui timp valoreazã milioane pe orã, sã vinã aici, în România, decât dându-le ºansa sã împuºte doi-trei mistreþi? Lucru pe care nu prea mai pot sã-l facã prin alte pãrþi ale unei Europe domesticite la maxim?
Sã fim serioºi: toate protestele ºi revolta din jurul carnagiului de la Balc sunt manifestãri populiste ºi de circumstanþã. Vânãtoarea e vânãtoare ºi mistreþii nu pot fi anesteziaþi. Nici n-ar mai avea vreun haz. Câþi sunt 'uciºi' cu sânge rece este iar o chestiune tehnicã: Þiriac, ca utilizator al fondului, nu e nebun sã-ºi lichideze efectivele dintr-o datã, pentru cã vrea sã-ºi aducã amicii ºi la anul. Pe de altã parte, vânãtoarea este un procedeu de control al înmulþirii râmãtoarelor, care altminteri ar deveni un pericol. Pânã la urmã este vorba despre reacþia celor care n-au acces la aºa ceva ºi nici nu vor avea vreodatã.
Pot cel mult, sã mã întreb, de ce nu fac acelaºi lucru Bãsescu sau Tãriceanu, încercând sã tragã ºi un profit naþional de pe urma vânãtorii. ªi-mi rãspund singur: pentru cã nici unul nu are autoritatea lui Þiriac. ªi mijloacele de a o exercita.
Titlu: Numãrãtoarea inversã
Nr Editie: 1864 Data: Thursday 04 January 2007
În stilul sãu inimitabil, preºedintele Bãsescu a 'furat' ºi numãrãtoarea inversã a aderãrii României la UE din noaptea de 31 decembrie 2006. Cu nonºalanþa unui elev nu prea silitor care face din asta chiar un titlu de mândrie, preºedintele a sãrit de la 4, direct la 1, pentru a ajunge mai repede la momentul lansãrii. Este, poate, explicabilã o asemenea grabã care derivã din frustrãrile ºi temerile aproape permanente cã vom rata acest moment decisiv pentru istoria contemporanã a României.
Drumul nostru spre Uniunea Europeanã a început, practic, a doua zi dupã ce România s-a desprins din chingile dictaturii ºi când am realizat cu toþii cât de mult ne îndepãrtasem de continentul din care fãceam parte, datoritã izolãrii ermetice faþã de valorile împãrtãºite de comunitatea acestuia. Uniunea Europeanã ca noþiune, filtratã de propaganda de partid, nu reprezentase pentru noi altceva decât un subiect de comentarii critice ºi o temã de caricaturi legate de disputele din 'piaþa comunã', vãzutã simplist ca un soi de tarabã la care negociatorii se trag de pãr sau îºi carã pumni în capete.
Cu toate aceste evidenþe, primul semnal public referitor la aderare ca obiectiv fundamental al politicii româneºti a apãrut relativ târziu, dupã vreun an ºi ceva, atunci când într-o intervenþie a sa, fostul parlamentar Liviu Mureºan s-a referit explicit la acest lucru. E drept cã la vremea respectivã Uniunea, care îºi consumase deja 'valurile' interne, nu manifestase disponibilitatea lãrgirii, mai ales din cauza decalajului considerat atunci apreciabil, dintre membrii sãi ºi potenþialii candidaþi. Politica lãrgirii, ca strategie, s-a manifestat abia atunci când a devenit vizibil faptul cã o serie de þãri din fostul lagãr socialist - respectiv Cehoslovacia, Ungaria ºi Polonia - plecaserã de pe poziþii economice incomparabil mai avantajoase decât altele. Cu toate acestea, România a fãcut parte în 1996, din grupul de þãri cu care se demaraserã negocierile, în cadrul unui program care viza lãrgirea în trepte. Schimbarea din '96 ºi debandada generatã de incompentenþa noilor autoritãþi au fãcut însã ca România sã piardã aceastã poziþie, ºi din primii ºase, cum fusese iniþial avizatã, sã ajungã în coada celor 12. Doar eforturile susþinute ale guvernului Nãstase (cãruia nu i se pot nega merite reale) au fãcut ca þara noastrã sã nu fie complet desprinsã de pluton ºi insistenþele ieºite din comun ale echipei acestuia au fãcut ca, în 2002, autoritãþile comunitare sã accepte termenul de 1 ianuarie 2007, în defavoarea unei soluþii deschise. Ce a urmat ºtim prea bine: cu gâfâieli, cu poticneli, cu ochi închiºi, am reuºit sã doborâm pãdurea de steguleþe roºii ºi sã-i convingem pe cei de la Bruxelles cã lãsându-ne pe dinafarã îºi creazã lor înºiºi probleme mai mari decât ale noastre.
România este acum þara europeanã cu drepturi depline. Dar ºi cu obligaþii pe mãsurã. Abia de aici încolo începe marea provocare: integrarea propriu-zisã.
Titlu: Preþul isteriei aviare
Nr Editie: 1864 Data: Friday 05 January 2007
A trebuit ca ministrul Flutur sã iasã din Guvern printr-un joc politic pentru ca sã se poatã întrevedea meritele sale reale în procesul de dezagregare pre-comunitarã a agriculturii. Cel care-ºi trâmbiþa de trei ori pe zi succesele în lupta cu perfidul virus aviar nu ne-a spus niciodatã care a fost preþul victoriei sale. Îl aflãm acum, din surse colaterale: peste 40 de milioane de euro ºi sacrificarea inutilã a unui milion de gãini!
Dacã am fi pe vremea rãposatului, contribuþia dlui Flutur ar fi fost, fãrã îndoialã, taxatã ca subminare a economiei naþionale, iar locul sãu n-ar fi fost în prezidiul fantomaticei formaþiuni politice a domnilor Stolojan ºi Stoica, ci la Jilava. Dar, istoria care se scrie sub ochii noºtri pare sã aibã alte reguli.
De la bun început a fost suspect zelul cu care ministrul s-a aruncat, cu pieptul deschis, sã înfrunte o molimã confirmatã vag ºi arareori. În timp ce, în jurul nostru le mureau grecilor o curcã (ºi aia de negãsit dupã deces) ºi sârbilor câteva raþe, la noi molima pãrea sã aibã o mie de capete care muºcau din toate pãrþile. Localitãþi întregi ºi odatã cu ele, întreaga populaþie zburãtoare erau condamnate la primul semn suspect, înainte sã se poatã confirma prezenþa virusului. Mai mult: contrar oricãrei legi, ministrul Agriculturii bãga în carantinã oamenii! Localitãþi întregi erau izolate ºi pãzite cu jandarmii, fãrã ca forul emitent sã aibã un astfel de drept. ªi cu toate astea s-a întâmplat. Þãranilor noºtri le-au murit dintotdeauna peste iarnã o parte din pãsãri, dar asta a fost prima datã când s-a dat fenomenului o amploare catastroficã. Dincolo de popularitatea ieftinã pe care ºi-a fãcut-o ministrul (în fond, nerãspunzând direct de problemã) apar acum tot mai clare semnele marii afaceri pentru anumite cercuri avizate, pe care a constituit-o 'lupta' cu aviara. Milioane de euro au intrat în conturile unor firme alese pe sprânceanã care n-au fãcut altceva decât sã stropeascã roþile maºinilor cu substanþe dificil de identificat. Firme româneºti de profil au fost împinse spre falimentul fãrã dovezi palpabile cã în ele ar fi zburdat virusul aviarei - ceea ce, bineînþeles, a favorizat concurenþa sau importatorii.
Cei mai pãgubiþi au fost însã, ca deobicei, amãrâþii de þãrani cãrora 'mascaþii' lui Flutur le-au rãpit din ogradã pãsãretul de pe urma cãrora îºi duceau cei mai mulþi traiul, lãsându-le în schimb niºte bani cu care nu aveau ce face.
Existã, cred, la ora actualã, suficientã suspiciune ºi chiar probe care sã demonstreze cã epidemia aviarã a fost dacã nu o mare înºelãtorie, o acþiune care a afectat economia naþionalã. ªi pentru care fostul ministru Flutur ºi cei care l-au acompaniat în aceastã manevrã ar trebui sã fie chemaþi pentru a da socotealã. ªi pentru a plãti.
Titlu: Tãriceanu - ucenicul lui Nãstase?
Nr Editie: 1865 Data: Saturday 06 January 2007
Sincer sã fiu, premierul Tãriceanu mi-a dat pentru prima datã impresia cã a învãþat ceva din subtilitãþile care se practicã la vârful administraþiei, atunci când a desfiinþat o Agenþie, pentru a înfiinþa a doua zi, alta, dar cu acelaºi obiect de activitate. Dacã miºcarea respectivã ar fi fost fãcutã de Adrian Nãstase, nu m-aº fi mirat. Pentru cã fãcea parte din stilul sãu ºi din practica sa politicã. Dar nu mã aºteptam la o asemenea subtilitate - ca sã folosesc un eufemism - din partea lui Tãriceanu. Despre ce este vorba: dupã preluarea puterii, la începutul lui 2005, Alianþa Portocalie a procedat metodic la înlocuirea oamenilor fostului regim cu ai sãi, proprii. Prin unele locuri, precum Autoritatea Naþionalã de Reglementare în Comunicaþii, s-a lovit de niscai prevederi legale care nu permiteau schimbarea aºa, pur ºi simplu, cei aflaþi în funcþii beneficiind de un mandat în timp. Cum însã premierul era presat de clientelã sã-ºi punã acolo omul, pe Dan Georgescu, n-a avut altã soluþie decât sã-l dea afarã pe Ion Smeeianu. ªi, cum ordinul venea tocmai de sus, nimeni nu s-a încumetat sã-i atragã premierului atenþia cã ceea ce face este ilegal ºi chiar ºi el trebuie sã respecte legea. Cum spuneam, Smeeianu a fost dat afarã. Omul a fãcut ceea ce ar fi fãcut ºi Tãriceanu dacã era în locul lui: s-a adresat justiþiei. Justiþia, independentã cum o ºtim, a lungit-o cât a lungit-o cu ochii spre cabinetul nr. 1, dar pânã la urmã a trebuit sã dea o soluþie, definitivã ºi irevocabilã. Iar aceastã soluþie spune cã Ion Smeeianu trebuie repus în funcþie, urmând ca cel care l-a dat afarã în mod abuziv - Tãriceanu adicã - sã-i plãteascã din buzunarul propriu salariul, sporurile, indemnizaþiile ºi majorãrile de pe parcursul celor aproape doi ani de ºomaj ai fostului preºedinte de Autoritate. Premierul a fost nevoit sã înghitã gãluºca ºi sã bage adânc mâna în buzunarul în care s-au strâns dividendele anuale din afacerile personale. N-a putut însã sã înghitã afrontul de a-l reinstala în funcþie pe beneficiar. Aºa cã, asemenea unui prestidigitator, a recurs la ºmecheria de a desfiinþa Autoritatea ºi de a înfiinþa a doua zi o alta, la cârma cãreia l-a numit, bineînþeles, tot pe protejatul sãu, Georgescu. Isteþ premierul, nu-i aºa? Pãi, mâine-poimâine, dacã nu-i place moaca unui ministru, desfiinþeazã ministerul ºi înfiinþeazã apoi altul! Ceea ce aproape sigur, se va întâmpla cu ocazia anunþatei ºi iminentei restructurãri a Cabinetului.
Titlu: O paralelã istoricã: APR - PLD!
Nr Editie: 1865 Data: Monday 08 January 2007
Fac pariu cã puþini sunt cei care-ºi mai amintesc faptul cã pe firmamentul politicii româneºti a evoluat o cometã numitã APR (Alianþa Pentru România - dacã nu mã înºealã memoria). Orginile originalei formaþiuni stau în eºecul electoral al PDSR din 1996, când valul schimbãrii a adus în faþã o nerãbdãtoare combinaþie de partide ºi partiduleþe pe care doar presiunile externe le-au fãcut sã se strîngã în acelaºi coº electoral, obligându-le aproape sã câºtige în faþa unui partid erodat de fenomenele timpurii ale corupþiei. Dupã alegeri, la congresul extraordinar din primãvara lui 1997 o grupare condusã de câþiva lideri de atunci ai partidului, între care moralistul ºi teoreticianul de astãzi, Iosif Boda ºi vicepreºedintele liberal Teodor Meleºcanu au încercat sã producã o rupturã atrãgându-l de partea lor pe Ion Iliescu. Acesta a refuzat însã miºcarea ºi gruparea a constituit rapid o nouã formaþiune care s-a bucurat de o atenþie excesivã din partea presei ºi a observatorilor politici. Noul partid a devenit parlamentar înainte de a se naºte, graþie membrilor sãi aleºi pe listele PDSR, iar bunele relaþii ale liderilor sãi cu managerii celor mai importante instituþii de sondaje l-au fãcut sã aparã din plecare pe poziþii favorabile. A fost un debut exploziv, ajutat nu doar discret de cãtre cei care doreau sã-l transforme într-o contrapondere la principalul partid din opoziþie, iar mãiestria publicã a liderilor sãi l-a fãcut sã creascã în percepþia publicã cu o vitezã ºi o intensitate care îi depãºeau puterile reale. Situat în zilele sale bune la o evaluare de circa 15% în opþiunile electorale, partidul distilat în laboratoarele pariziene ale lui Costea a abordat alegerile din 2000 de pe poziþii de forþã. A fost încurajat ºi de semnalul dat de locale unde obþinuse un scor apreciabil. Legislativele ºi prezidenþialele s-au transformat însã într-un dezastru, APR nereuºind sã treacã pragul electoral, iar candidatul sãu la preºedinþie - Teodor Meleºcanu - situându-se pe un loc modest. Triumful PDSR-ist avea sã deturneze interesul faþã de gãsirea unor eventuale explicaþii. Partidul s-a dispersat aproape la fel de repede cum s-a format, ºi în urma sa n-au mai rãmas decât vagi amintiri legate de persoane ºi nicidecum de doctrinã. Dorindu-se a fi ceva între stânga ºi dreapta, partidul dlui Meleºcanu a sfârºit prin a eºua, prin persoane, la bordul altor ambarcaþiuni. Nu ºtiu de ce, dar actualul PLD - dacã se poate vorbi aºa despre un partid care încã nu existã în mod formal - îmi evocã traiectul APR-ului. Aceiaºi politicieni frustraþi, acelaºi interes excesiv al presei, acelaºi suport deloc discret al sondatorilor de opinie ºi acelaºi sprijin interesat de la vârf. ªi, mai ales, o platformã opoziþionistã în locul unei doctrine clare. ªi, probabil, o traiectorie asemãnãtoare...
Titlu: Decizie corectã la momentul nepotrivit
Nr Editie: 1866 Data: Tuesday 09 January 2007
N-au trecut decât doi ani de atunci. Ion Iliescu se apropia cu paºi mari de finele unui mandat în care reuºise sã-ºi construiascã un postament solid, printr-o limpede delimitare de acþiunile unui guvern care luase România pe cont propriu. Era o dimineaþã friguroasã de decembrie ºi, în salonul oficial de la Otopeni, începuserã sã soseascã membrii delegaþiei care urma sã se deplaseze la ultimul summit din acel an de la Bruxelles. Alegerile prezidenþiale îi dãduserã câºtig de cauzã lui Traian Bãsescu, aºa încât România urma sã fie reprezentatã de o delegaþie mixtã, cu vechiul ºi noul preºedinte ºi cu premierul în funcþie. Deja, Bãsescu anunþase cã nu va urca în aeronava oficialã, preferând sã plece cu o cursã de linie, pe cont propriu, însoþit doar de Stolojan. Toate televiziunile ºi jurnalele îºi trimiseserã reprezentanþii la salonul oficial, unde aºteptau înfriguraþi apariþia lui Ion Iliescu. Acesta a sosit cu aerul degajat pe care-l arbora de când, aflat în corzi, partidul îi reclamase solemn sã preia conducerea. ªi-a rostit textul obiºnuit în faþa presei, pânã când a venit întrebarea-cheie: de ce l-aþi graþiat pe Cozma? Într-adevãr, în acea dimineaþã se dãduse publicitãþii lotul celor vreo 40 de persoane cãrora preºedintele, conform prerogativelor sale constituþionale, le acordase graþierea. Printre ei, liderul minerilor. Preºedintele mai încercase de vreo douã ori sã-l graþieze pe Cozma, dar se opuseserã unii dintre consilieri. De data aceasta, n-a mai dorit sã þinã cont de alte pãreri. A semnat. Era reglarea sa de conturi cu istoria activã ºi pe acesta îl considera singurul rãmas în suspensie. Avea dreptul sã facã asta fãrã a da explicaþii. A urmat o veritabilã explozie, ziarele portocalii fãcând din graþiere un caz. ªi un scandal la care au marºat, voios, reprezentanþii opoziþiei de pânã atunci! Le-a urmat ecoul televiziunilor. La plecarea spre Bruxelles, scandalul era deja în floare. Mai ales cã Nãstase declarase, din senin, cã a contrasemnat decretul fãrã sã ºtie cã era ºi Cozma pe listã. În avion se aflau ministrul de Externe Geoanã ºi vreo doi sau trei consilieri. Nu ºtiu ce s-a discutat în compartimentul oficial, dar, la sosirea la Bruxelles, hotãrârea era luatã: se anuleazã decretul! Nimeni nu s-a gândit atunci cã aceastã miºcare este chiar mai pãguboasã decât prima. Clãtinându-se în faþa zidului comun fãcut de cei grijulii - abia atunci - cu soarta partidului, Iliescu a dat înapoi, comiþând cea mai gravã eroare din toatã cariera sa politicã. Aceastã eroare avea sã-l coste scump: nu doar preºedinþia partidului, ci ºi umbrele aruncate asupra a zece ani de conducere a þãrii în câteva dintre cele mai complexe ºi mai agitate etape ale tranziþiei. Eliberarea iminentã a lui Cozma reprezintã o confirmare târzie ºi aproape inutilã a unei decizii corecte pe fond. Dar luatã într-un moment nepotrivit.
Titlu: Navetiºtii tranziþiei
Nr Editie: 1867 Data: Wednesday 10 January 2007
Bunicul dinspre partea mamei este, probabil, primul navetist din familia mea. Dintr-o familie sãracã, cu mulþi copii, nu ºi-a putut permite sã se însoare pânã când nu a plecat sã munceascã în America. A petrecut acolo câþiva ani, exact cât sã-ºi strângã banii cu care, întors acasã, putea sã-ºi cumpere pãmântul cu care sã poatã þine o familie. S-a dus de douã ori peste Ocean, pentru a completa câºtigul cu cele necesare ºi pentru casã. Abia dupã aceea a fãcut nunta, creºtineºte, cu cea pe care o alesese încã dinaintea primei plecãri. Mii, zeci de mii de români din Banat ºi din Transilvania au fãcut naveta transatlanticã, cãpãtuindu-se astfel ºi pregãtindu-se pentru cea de-a doua etapã a "navetismului" naþional. Mulþi dintre ei au prosperat pânã la a fi clasificaþi drept chiaburi de cãtre regimul comunist, devenind participanþi activi la o nouã etapã a navetismului românesc. Mi-a rãmas întipãritã în memoria copilului de vreo cinci ani care eram, plecarea spre Bãrãgan a unchilor ºi mãtuºilor mele, mânaþi de la spate de miliþieni, fiecare cu ce putuse sã ia cu el în graba plecãrii, ºi de la care rudele ºi-au luat rãmas bun printre lacrimi ºi plânsete. Câþiva ani mai târziu aveam sã merg în vizitã la ei, undeva pe lângã Feteºti, unde între timp, harnici chiar ºi în disperare, ridicaserã un nou sat. În curtea fiecãrei gospodãrii pãstraserã bordeiul în care descinseserã din garniturile trenului de marfã care îi lãsase noaptea în câmp. Dupã ani, unii dintre ei s-au întors în Bucureºti, la casele lor în care fuseserã cazaþi, cu tot cu animale, þiganii ºi din care nu mai rãmãsese mare lucru. Cei mai mulþi au preferat sã rãmânã în Bãrãganul pe care-l înnobilaserã prin priceperea ºi prin râvna lor, fãcându-l sã înfloreascã chiar ºi în condiþiile colectivizãrii.
Ultima navetã pe care o fac neamurile mele din capãtul þãrii este în Europa. Au plecat, valuri-valuri, încã de pe când trecerea fâºiei spre Serbia sau spre Ungaria se fãcea uneori cu preþul vieþii sau al libertãþii. Sunt mulþi, plecaþi de ani de zile, care prin Germania, care prin Austria, care prin Italia ºi Spania, mai nou. Fac acolo bani ºi trãiesc bine graþie aceleiaºi hãrnicii ºi priceperi care i-a fãcut preþuiþi peste tot pe unde au umblat de-a lungul vremii. Gândul ºi inima lor au rãmas în þarã. Se vor întoarce aici, cum au fãcut-o de atâtea alte ori ºi vor continua sã munceascã, cum au fãcut-o mereu, preferând sã trãiascã mai bine în propria lor þarã.
Navetismul tranziþiei, ca orice alt navetism, are în-ceputurile ºi sfârºiturile sale...
Titlu: Apusul unui fenomen: mineriadele!
Nr Editie: 1868 Data: Thursday 11 January 2007
Odatã cu ieºirea lui Miron Cozma se încheie, probabil, cel mai tulbure episod din istoria post-decembristã a României. Pentru cã liderul minerilor din Valea Jiului reprezintã o categorie cu care democraþia n-ar trebui sã aibã de-a face: aceea a deþinuþilor politici. Cozma n-a fost un deþinut de drept comun. Faptele pentru care a fost condamnat - odatã prea blând, iar apoi prea aspru - au vizat ordinea de stat. Etapa revoluþionarã, cea care, teoretic, n-ar trebui sã intre sub incidenþa vreunei legi, nici a celor pe care un astfel de eveniment le abrogã de la sine ºi nici a celor ce nu apucã sã fie promulgate, s-a încheiat în decembrie 1989. Tulburãrile care s-au produs ulterior pe fondul slãbiciunii organelor abilitate ale statului sau ale competiþiei acerbe dintre diferite centre de putere, n-au reprezentat decât "replicile" marelui cutremur, cele care au ajutat, de fapt, societatea sã se aºeze în matca democraþiei. Mineriadele reprezintã un fenomen unic în postcomunism. Orgoliul de a fi fost singura categorie socio-profesionalã care s-a opus dictaturii i-a fãcut pe mineri sã-ºi aroge calitatea de jandarmi ai democraþiei, într-un mod în care se încãlcau înseºi principiile acesteia. De la primele incursiuni, demonstrative, din ianuarie ºi februarie 1990, când au fost priviþi de o bunã parte a populaþiei cu o relativã simpatie ºi cu nãdejdea cã mãcar ei pot suplini lipsa de autoritate a autoritãþilor ºi pânã la manifestãrile violente din iunie n-a fost decât un pas. Pasul acesta a continuat într-o formã acutã în septembrie 1991 când, de la apãrãtori ai ordinii, ei au devenit agresori, încercând impunerea cu forþa a unor decizii politice cu rãdãcini sociale. Cozma s-a întâmplat sã fie exponentul fenomenului, care, ulterior, s-a mulat pe datele sale caracteriale. Dacã n-ar fi fost el, ar fi fost un altul. La fel ca ºi droaia de politicieni apãruþi peste noapte, a crezut în menirea lui într-o formã tiranic mesianicã. Imunitatea de conjuncturã l-a acreditat pentru mineriadele din 1999. La Vâlcea, la mânãstire, ar fi putut - dacã ar fi vrut - sã obþinã orice de la un premier abandonat ºi speriat. A preferat sã fie modest ºi modestia l-a costat. Revenirea din spaima de moarte, autoritãþile de atunci au încercat sã-i dea o loviturã mortalã prin condamnarea excesivã pronunþatã de o justiþie aflatã sub comandã. La Costeºti, fenomenul mineriadelor ºi-a dat duhul, odatã cu mitul clasei muncitoare care merge întotdeauna în Paradis. Capitalismulsãlbatic s-a instalat definitiv, odatã cu încarcerarea liderului, iar marii prãdãtori, autorizaþi sau iliciþi, n-au mai avut, practic, a se teme de nimic. De ce au fost mineriadele un fenomen tipic românesc? De ce aceste lucruri nu s-au întâmplat, de pildã, în Polonia, unde tradiþia era mai puternicã? Poate pentru cã nu au avut ce sã le suplineascã. În România n-a existat o pãturã intelectualã unitã, capabilã de rezistenþã ºi de contestare coerentã. Au existat doar voci, cele mai multe stridente sau mimate de falsitate. Victoria împotriva dictaturii fusese prea uºoarã pentru a fi convingãtoare. Pãrþile adverse se contopiserã, practic, în Front ºi la "istorici". Minerii rãmãseserã singura categorie omogenã ºi credibilã, pânã la un punct. Acela de la care ºi-au depãºit condiþia.
Titlu: Dincã
Nr Editie: 1869 Data: Friday 12 January 2007
L-am cunoscut direct atunci când mi-a înmânat, personal, unica distincþie pe care am obþinut-o în trecutul regim: la aniversarea a 25 de ani de existenþã ai ziarului la care lucram pe atunci, m-am regãsit - spre surprinderea mea - pe lista celor recompensaþi cu o medalie. Medalia Muncii. La festivitatea care a avut loc la Teatrul Mic, primarul general al Capitalei a participat în persoanã. Mi-l amintesc, slab, înalt, cu o cãutãturã severã, strângând mâna, muncitoreºte. Îl ºtiam din faima pe care o avea, de a fi dur ºi fãrã milã. Bãgase pe mulþi la puºcãrie, pentru diferite hoþii sau culpe întâlnite în catalogul duºmanilor orânduirii, de unde ºi porecla pe care o primise: Ion Te-leagã. Pentru Bucureºti, mandatul sãu a fost unul pozitiv ºi faþã de predecesorul sãu, Cioarã, era unul care pãrea sã poatã înþelege anumite situaþii. L-a prins în funcþie cutremurul din 1977, când a beneficiat, în acþiunile sale, de un suport popular deschis.
L-am revãzut, la televizor, în timpul procesului foºtilor membri CPEx. Fãcea parte din "banda celor 4" care se nimeriserã sã dea socotealã ºi pentru erorile celor care nu mai erau în funcþii. Faþã de un histrion, ca Postelnicu, de un prostãnac sadea, ca Bobu, sau de un ramolit ca Mãnescu, a impresionat printr-o þinutã demnã ºi prin asumarea deschisã a culpelor care i se puneau în spinare. Cu barbã albã, cãruntã, tras la faþã, ajunsese sã capete imaginea unui ascet. A ieºit apoi din vizorul interesului public. Dupã câþiva ani de puºcãrie a fost eliberat pe motive medicale. A rãmas o perioadã inactiv pânã când ginerii sãi, deveniþi oameni de afaceri prosperi, l-au pus la treabã dându-i pe mânã un business mãrunt. În 1997 când se împlineau douã decenii de la tragedia naþionalã care a fost marele cutremur din '77, l-am cãutat ca sã-l invit la o emisiune de televiziune. Întâi a refuzat. Apoi, dupã ce s-a gândit mai bine, a acceptat: "Le datorez acest lucru celor alãturi de care am încercat sã vindecãm rãnile lãsate de cutremur". În emisiune a fost ponderat ºi precis în amãnunte. Deºi purtând sechelele limbii de lemn, discursul lui era incomparabil mai coerent ºi vãdea o cunoaºtere superioarã a realitãþilor bucureºtene decât cel al primarilor de pe atunci, Halaicu sau Lis. În relaþia cu cuplul dictatorial îºi asuma deschis lipsa de curaj ºi de atitudine faþã de excesele acestora: "Am fost militar 27 de ani. Eram obiºnuit sã execut ordine". Deºi considerat în epocã un apropiat al Elenei Ceauºescu, avea o pãrere execrabilã despre aceasta. "Incultã ºi rea". Avea ºi o problemã care pe atunci îl obseda: ce s-a întâmplat cu cele 500 milioane de dolari din ajutoare externe rãmase dupã ce Elena Ceauºescu a hotãrât sistarea consolidãrilor la clãdirile afectate, afirmând cã singurul care ar mai putea da relaþii ar fi mâna dreaptã a Elenei, Ion Ursu, cel salvat miraculos de ruºi din arestul de la Jilava... Ion Dincã s-a stins din viaþã zilele trecute. A fost unul dintre corifeii unui regim opresiv, remarcându-se prin duritate ºi disciplinã oarbã. Tot el, dupã '89, este cel care a devenit un cetãþean onest ºi responsabil, asumându-ºi partea de vinã din responsabilitatea colectivã pentru acþiunile opresive ale sistemului. Sunt oare oamenii sub vreme sau sub sisteme?
Titlu: Marea neruºinare
Nr Editie: 1870 Data: Saturday 13 January 2007
Am fost tentaþi sã credem cã e vorba de o mituire la nivel înalt. Noroc cã ne-a liniºtit premierul, explicându-se de ce a numit în comisia de re-privatizare a uzinei de automobile de la Craiova câþiva dintre miniºtrii actualului cabinet: ca sã meargã privatizarea repede ºi sã-i fereascã pe membrii acesteia de tentaþii! Ambele explicaþii sunt de o puerilitate vecinã cu neruºinarea. Întâi - pentru cã trebuie sã fii cel puþin naiv ca sã-þi închipui cã stând cãlare pe indemnizaþii de mii de euro, fãrã sã facã nimic, membrii comisiei se vor grãbi sã-ºi taie singuri acest izvor de bunãstare, grãbind în vreun fel procesul. Cât despre tentaþii, ne-am lãmurit de mult cum e cu ele. Ãsta a fost, vreme de 15 ani, refrenul sloganului despre corupþie: vezi bine, funcþionarii demnitari erau obligaþi sã punã botul din cauza lefurilor mici. Între timp, lefurile s-au mãrit, cel mai mult chiar la acele categorii (justiþie, poliþie, administraþie) unde mai în fiecare zi procurorii înhaþã câte un corupt. Cât despre salariile miniºtrilor, ca sã dãm exemplu, nici n-ar mai trebui sã vorbim: nu este vorba cã o leafã de demnitar sã învârte în jurul salariului minim primit de un manager de companie privatã. E vorba cã pentru un ministru salariul nu conteazã. El poate fi depus în liniºte la bancã pentru a face pui ºi pentru a putea fi declarat ca venit la sfârºitul anului când se completeazã fiºele. Un ministru beneficiazã gratuit de tot ce are nevoie ºi de câte ceva pe deasupra. Cum ar fi o maºinã de top, de peste 50.000 de euro, precum AUDI-ul A6 pe care-l þine încã în garaj ministrul Educaþiei, ca sã scape de gura jurnaliºtilor. Cine ar vrea sã ºtie mai exact care sunt privilegiile cu lacrimi amare dupã fotoliul de ministru al Agriculturii pe care a fost nevoit sã-l lase liber, pentru cã o astfel de funcþie te pune la adãpost nu doar pe tine, ci ºi familia, prietenii ºi clienþii de toate felurile. "Sporurile" compensatoare au devenit principala sursã de venituri legale pentru mulþi dintre reprezentanþii adminsitraþiei publice, unii dintre ei ajungând sã facã parte din câte 10 CA-uri sau comisii de privatizare. Uitaþi-vã pe declaraþiile de avere pe anul trecut ºi veþi vedea cu cât s-au îmbogãþit pe aceastã cale cei care au fãcut parte din Comisia de privatizare a BCR sau CEC ºi veþi avea o imagine mai clarã a problemei.
Cã reprezentanþii noºtri îºi umflã buzunarele legal, dar imoral, pe tãcute, e o chestie. Unii dintre ei nu rezistã tentaþiei de a-ºi etala bunãstarea: risipa pe care bugetul o face cu maºinile de lux pe care le pune la dispoziþia tuturor nepricopsiþilor (uite-l, de o altã pildã, pe ºeful muzeelor de la Iaºi, ºi al sãu Touareg de 50.000 euro, cu care bate coclaurii judeþului ca sã vadã dacã sunt deschise muzeele) va ajunge proverbialã ºi începi sã ai senzaþia cã o þarã, cu cât este mai sãracã sau mai neperformantã, cu atât mai mult doreºte sã caºte prãpastia dintre omul de rând ºi cei care-l conduc.
Titlu: Autoritatea Naþionalã Tãriceanã
Nr Editie: 1871 Data: Monday 15 January 2007
Pânã de curând credeam cã nivelul de iresponsabilitate ºi de amatorism care s-a manifestat în perioada Guvernului Ciorbea nu va putea fi egalat. Se întâmplaserã pe atunci lucruri care te fãceau sã te cruceºti ºi sã te întrebi în ce fel de þarã trãim ºi cine sunt cei care au ajuns sã ne conducã ºi pe care noi înºine am fãcut greºeala sã-i alegem. Cooperativa electoralã care a fost Convenþia Democraticã a promovat în prima linie reprezentanþii necalificaþi ºi nepregãtiþi a trei centre de putere: þãrãniºtii, liberalii ºi democraþii. Dupã trecerea dificilului examen al algoritmului pentru ocuparea principalelor funcþii a venit rândul verificãrii modului în care întregul mecanism putea sã funcþioneze. A reieºit un Executiv pe mãsura ºefului sãu, lãlâu, nehotãrât, împiedicat în propriile decizii. Premierul Ciorbea avea de condus un guvern format din alte trei - dacã nu chiar patru - guverne, fiecare cu ºefii ºi cu disciplinarea sa proprie. Vor rãmâne în anale ºedinþele de guvern din acea vreme, care începeau dimineaþa devreme ºi se terminau noaptea târziu, pe parcursul cãrora miniºtrii veneau ºi plecau de câte trei-patru ori rezolvându-ºi diferite probleme, nu numai personale, în timp ce dl Ciorbea rãmânea neclintit pe locul sãu, rezistând eroic pe baricada nehotãrârilor de guvern. Sechele ale acestui stil de lucru s-au rãsfrânt ºi asupra urmãtorului premier, Radu Vasile, a cãrui relaþie contondentã cu Cotrocenii se reflecta asupra modului de lucru cu reprezentanþii acestui curent: de pildã, ministrul Sârbu îl sfida direct, pãrãsind ºedinþele de guvern în toiul dezbaterilor!
Sârbu mãcar dãdea pe acolo. Monica Macovei nici nu mai catadicseºte sã facã asta. Ea îºi trimite de la bun început un reprezentant de rangul doi sau trei, cum s-a întâmplat la ºedinþa de guvern de sãptãmâna trecutã. Întrebatã de ziariºti de ce n-a participat, a rãspuns cu candoare: pãi, premierul nu m-a invitat! Adicã Tãriceanu nu numai cã nu i-a trimis o invitaþie cu floricele în care sã-ºi exprime fericirea de a o avea alãturi, la palatul Victoria, pe ministreasa cu ale justiþiei, dar nici mãcar un telefon nu i-a dat, ca sã-i spunã: Rodico, ce faci mâine pe la 10? Nu vii sã bem o cafea la Palat?
Cã premierul Tãriceanu are probleme mari într-un guvern pe care nu-l mai controleazã nici mãcar în partea care-i revine din Alianþã, e tot mai evident. Dupã episodul Flutur, avem acest prelungit episod Macovei, în care disputele au depãºit cadrul intern ºi se tranºeazã în presa internaþionalã cãreia doamna Macovei, incapabilã sã-ºi promoveze altfel politica, îl pârãºte pe ºeful sãu cã n-ar mai avea chef sã lupte cu corupþia. În orice altã þarã normalã o asemenea declaraþie ar fi trebuit sã fie însoþitã de o demisie, de onoare, dacã nu de o demitere. Tãriceanu þine însã prea mult la scaunul sãu pentru a ºi-l risca printr-o poziþie hotãrâtã, preferând sã navigheze în zig-zag pe apele tulburi ale unei Coaliþii cãreia i se vede urzeala rarã, decât sã-ºi afirme demnitatea de premier.
Titlu: Adio, dar rãmân cu tine!
Nr Editie: 1879 Data: Wednesday 31 January 2007
Dacã ar fi sã caut un precedent la ceea ce s-a întâmplat luni, în cei 17 ani de cãutãri democratice, acesta nu poate fi altul decât anunþul fãcut de Stoica, în 2000, cum cã Partidul Naþional Liberal se va prezenta la alegeri cu liste proprii ºi cu candidat propriu la preºedinþie. Adicã nu cu Emil Constantinescu ºi nici cu þãrãniºtii, ºi unul ºi alþii fiind consideraþi, deja, un balast politic. Anunþul lui Stoica a generat o reacþie scârbitã din partea preºedintelui care, lipsit de suport electoral, ºi-a anunþat la rândul sãu intenþia de a nu mai candida pentru un nou mandat, dând cale liberã celor vreo 11 veleitari care au încercat atunci sã-l concureze pe un Ion Iliescu, desprins cu mult înainte în câºtigãtor.
Cam acelaºi impact ºi urmãri va avea decizia democraþilor de a merge singuri în alegerile pentru Parlamentul European. A fost o loviturã durã, în moalele capului, pentru colegi de Alianþã care n-au crezut nici un moment cã bãieþii lui Bãsescu vor împinge tupeul pânã acolo încât sã semneze unilateral actul de deces al formulei câºtigãtoare din 2004.
Din ploaia de argumente ºi de acuze care au curs ºi de o parte ºi de alta dupã anunþ, se desprind câteva idei-cadru: subterfugiul la care au apelat democraþii, invocând faptul cã acordurile bilaterale nu aveau în vedere alegerile europene, ci doar cele naþionale; cã aceste acorduri rãmân valabile, aºa cum s-a convenit, pânã în 2008 ºi cã aceastã opþiune nu afecteazã în nici un fel relaþia dintre pãrþi. Dovadã - decizia recentã de a rãmâne la guvernare alãturi de liberali! De cealaltã parte, liberalii fredoneazã deja prohodul Alianþei, acuzându-i pe Boc ºi compania cã de data asta n-au mai rezistat presiunilor prezidenþiale ºi cã decizia luatã este rezultatul influenþei directe a preºedintelui.
Care este adevãrul? Adevãrul este, ca întotdeauna, pe la mijloc! În faþa perspectivei ciondãnelilor tradiþionale, cu privire la paritatea pentru viitoarele liste europene, când liberalii n-ar fi renunþat la pretenþiile lor de hegemonie, democraþii au preferat sã facã acest test cu toate riscurile de rigoare. Mai ales cã perspectiva era de a nu putea pierde mai mult decât ar fi obþinut din negocieri. În plus, au un nesperat prilej de a-i pune pe liberali în faþa faptului împlinit, nici un sondaj neputând sã dea o situaþie mai clarã ºi mai obiectivã decât alegerile însãºi. Iar acest rezultat va constitui, în mod obligatoriu, punctul de plecare într-o eventualã nouã negociere a paritãþii pentru listele Alianþei în 2008.
Cel mai probabil, lucrurile vor sta în felul în care istoria ne-a obiºnuit deja: democraþii se vor salva, la viitoarele alegeri, aºa cum s-au salvat liberalii în 2000, aruncându-i peste bord pe þãrãniºti. De data aceasta ei vor fi cei care le vor lua locul, cu seninãtatea cu care þãrãniºtii au fãcut-o la vremea respectivã, din orgoliu prostesc ºi lipsã de raþiune, chiar dacã guvernarea va supravieþui acestui ºoc, nu-i va supravieþui o formulã care se dovedeºte pe zi ce trece tot mai puþin viabilã. Democraþii îºi iau rãmas bun de la liberali, cu privirile spre Strasbourg, asigurându-i în acelaºi timp cã rãmân alãturi de ei...
