Titlu: Singurãtatea alegãtorului democrat
Nr Editie: 1783 Data: Tuesday 01 August 2006
Partidul Democrat are o istorie interesantã în care se pot regãsi unele dintre caracteristicile sale de astãzi, care fac din el un partid din ce în ce mai singur pe scena politicã ºi mai puþin apt pentru orice tip de alianþã. Plecat din rãdãcina comunã a FSN-ului, el a grupat în jurul lui Petre Roman 'aripa tânãrã', reformistã, a formaþiunii nãscute destul de aleatoriu din spuma entuziasmului popular ce a însoþit rãsturnarea dictaturii. Dupã cãderea de la putere a lui Roman, în urma mineriadei din septembrie '91, a urmat ºi prima mare schismã, de la finele aceluiaºi an, când pe baza unei noþiuni politice, un nou FSN s-a detaºat de baza reprezentatã de 'nou-nãscutul' FDSN. Cel care a moºtenit ºi grosul electoratului, la alegerile din '92, devenind partid de guvernãmânt, iar FSN-PD intrând într-o opoziþie realã. Cei patru ani care au urmat nu au însemnat prea mult pentru clarificãrile teoretice. Alegerile din '96 ºi sentimentul predominant în electorat cã este nevoie de o schimbare au reprezentat un atu neaºteaptat ºi nesperat pentru PD, care s-a vãzut, peste noapte, în poziþia de aliat necesar al unei Convenþii Democratice învingãtoare, dar incapabilã sã formeze singurã un nou guvern. Campania electoralã i-a oferit lui Petre Roman un prilej minunat de a-ºi etala calitãþile reale de politician, el realizând un scor neaºteptat de bun, atât în competiþia prezidenþialã, unde s-a clasat pe locul al treilea, cât ºi în cea parlamentarã unde partidul sãu a obþinut cel mai bun scor din istorie. Pe aceastã bazã PD-ul a negociat 'la sânge' cu Convenþia, obþinând portofolii avantajoase în noul guvern ºi o poziþie de forþã în luarea oricãrei decizii. Cu toate acestea, impresia catastrofalã pe care a lãsat-o Convenþia, datoritã în special incompetenþei liderilor þãrãniºti ºi a duplicitarismului liberal, a afectat serios formaþiunea la noul test electoral. Petre Roman a eºuat lamentabil în campania prezidenþialã, în timp ce partidul a obþinut un scor extrem de modest. Debarcarea 'liderului istoric' a apãrut ca soluþia de salvare a partidului de la o disoluþie de tip þãrãnist, iar Traian Bãsescu s-a dovedit a fi luptãtorul de guerilã capabil sã menþinã partidul pe linia de plutire. Izolat cât a fost la guvernare, izolat ºi în opoziþie, Partidul pãrea sortit, totuºi, eºecului, dacã n-ar fi apãrut ideea salvataoare a Alianþei DA, în care Bãsescu a avut tãria sã accepte rolul de 'numãr doi' ºi raportul de reprezentare impus de liberali. Rãmas, în opoziþie, în posesia unui eºalon electoral stabil, compus din oameni de afaceri ºi întreprinzãtori, partidul a contribuit, poate mai mult decât liberalii, la succesul care l-a readus la putere. Partid disciplinat, cu un lider autoritar ºi fãrã prea mulþi veleitari sub el, PD ºi-a consolidat iscusit poziþiile, copleºindu-ºi treptat partenerii, dezbinaþi în buna tradiþie a doctrinei. Strâns, prea strâns legat de preºedinte, el se vede însã tot mai izolat pe scena politicã, nereuºind sã stabileascã punþi de comunicare nici la putere ºi nici la opoziþie. Lucru care, în condiþiile unor alegeri defalcate, în 2008-2009, îl poate readuce în poziþia de outsider.
Titlu: Rotativã
Nr Editie: 1794 Data: Friday 18 August 2006
Îmi povesteºte un amic care, pentru o vreme, a avut acces în cercul intim al unui fost lider politic, cã la o reuniune privatã a auzit-o pe consoarta omului elaborând o teorie: aceea a rotativei. Adicã, cum ar fi fost în încãperea respectivã, de tavan e prinsã o elice - rotativã - care se învârte ºi reteazã orice cap înãlþat mai sus decât nivelul de siguranþã! 'Rotativa' asta intra în funcþiune oridecâteori cineva îndrãznea sã ridice capul mai mult decât ar trebui sã-ºi permitã, ceea ce asigura controlul sistemului de cel care bãga sau scotea din prizã instrumentul pus în funcþiune prin surprindere ºi în funcþie de situaþie. Imaginea mi-a pãrut extrem de sugestivã ºi mã întreb dacã nu funcþioneazã câte o astfel de rotativã pentru fiecare entitate - politicã sau nu - ºi dacã nu cumva acest complex de rotative acþionate de mâini ºi minþi necunoscute este cel care regleazã ºi direcþioneazã procesele pe care le parcurgem. Cea mai perfectã ilustrare a principiului îmi apare în politicã: aici veleitarii sunt lãsaþi un timp sã se amãgeascã cu ideea cã pot sã se înalþe deasupra celorlalþi ºi sã-ºi dezvolte propriul lideriat. Iar când se înalþã suficient de sus pentru a fi loviþi, intrã în funcþiune 'rotativa': fie cã e vorba de trecute ºi aproape uitate colaborãri cu Securitatea, fie cã e vorba de participarea la afaceri nu prea licite, fie cã e vorba de relaþii oculte. Întotdeauna ceva se gãseºte ºi rotativa funcþioneazã impecabil. Recentul episod CNSAS scoate, practic, din circulaþie, pe drept sau mai pe nedrept, un eºalon întreg de politicieni care în urmãtorii ani ar fi putut sã modifice cursul politicii. N-o vor mai face. Existã un antidot la rotativã? Desigur. El este reprezentat de o nouã categorie de oameni, politici în special, care nu mai poartã în spinare povara ereditãþii pre-decembriste, sistemul de relaþii ºi obligaþii, influenþele ideologice ale epocii. Aceastã categorie se coace acum ºi se înalþã tãcut, nespectaculos, dar dãtãtor de speranþã. Este o întreagã generaþie care se va aºeza, firesc, pe poziþiile pe care le pãrãsesc acum cei care ºi-au datorat ascensiunea mai puþin calitãþilor proprii ºi mai mult grupurilor de influenþã ºi de interese. Nu sunt naiv încât sã cred cã aceste grupuri se vor preda, resemnate, în faþa noilor veniþi. Ele vor lupta sã-ºi pãstreze poziþiile, sã le modifice, sã le adapteze. Suportul lor logistic nu va mai fi însã aceleaºi. Concentrat, din interior ºi din exterior se vor manifesta linii de forþã care vor face ca România sã se alinieze ºi din acest punct de vedere unor norme pe care democraþia autenticã le face obligatorii.
Titlu: Reþeaua
Nr Editie: 1794 Data: Saturday 19 August 2006
Este, într-un fel, comicã surprinderea cu care opinia publicã ia act de fiecare deconspirare - nevoitã mai mult sau mai puþin voluntarã - a informaþiilor fostei Securitãþi. ªi asta pentru simplul motiv cã, din variate motive, niciodatã pânã acum fenomenul nu a fost abordat în întregul sãu, ca structurã aproape oficialã a instituþiilor responsabile de represiunea faþã de "atitudinile duºmãnoase", îndreptate împotriva "ordinii de stat". Informatorii nu au fost inventaþi de Securitate. Nici mãcar de NKVD. Ei au existat dintodeauna, ca instrument prin care informaþia putea fi obþinutã indirect, dar cu atât mai eficient. Informatorii au constituit, mereu, armata din umbrã, secretã, de care diversele orânduiri s-au servit pentru a exercita controlul liderilor asupra populaþiei. Statutul lor a fost, mai mereu, la limita legii, cu toate motivaþiile introduse pentru a justifica un demers aflat cel mai adesea în afara moralului. Sistemul comunist este însã cel care a dus aproape de perfecþiune sistemul, printr-o abordare "ºtiinþificã", întru totul acoperitoare - Securitatea - care, prin diviziile sale responsabile de starea de spirit a populaþiei, acoperea întregul tablou al societãþii. Fiecare instituþie, întreprindere, organizaþie avea rezidentul sãu, de cele mai multe ori neacoperit, cunoscut ca atare. Acoperitã era doar reþeaua pe care ºi-o forma aceasta în interior, pentru a se putea afla în posesia tuturor informaþiilor care i-ar fi permis sã elaboreze fiºele ºi analizele pe care i le cereau ºefii. Modalitatea de selecþie ºi de folosire a informaþiilor urmareau, evident anumite criterii, care þineau de profilul psihologic al candidatului, de poziþia lui în structurã, de frustrãrile sau de aspiraþiile acestuia. Deci, informatori au existat peste tot, în toate segmentele societãþii. Poate cã unele dintr acestea erau abordate cu mai multã atenþie decât altele, în funcþie de calitatea informaþiilor care puteau fi recoltate. Dar nu lipseau de nicãieri! O decoperire realã, eficientã a întregii reþele s-ar putea face foarte simplu pornind de la organigramele Securitãþii ºi continuând cu organizaþiile arondate. Cred cã existã ºi norme numerice de informatori care trebuiau recrutaþi ºi dacã nu documentele pãstrate, mãcar evaluãrile statistice ar putea conduce la alcãtuirea ºi completarea întregului tablou. Dacã este cu adevãrat nevoie de el, uneori mã întreb la ce ne-ar folosi lista de vreo patru sute de mii de nume la cât este evaluat numãrul total de informatori, dacã îi vom lua la grãmadã, fãrã necesarele delimitãri între situaþiile ºi conjuncturile în care s-au produs aceste recrutãri, de o varietate ce þine nu doar de presiuni sau ºantaj, dar ºi de interes ºi de frustrãri. Aºa cã sã nu mai ne mirãm cã informatorii au fost ºi printre marii noºtri sportivi, printre actori, printre scriitori, printre cercetãtori, la fel ca ºi printre muncitori, þãrani, meseriaºi. Sã ne mirãm doar de nivelul îngrijorãtor al apetenþei spre delaþiune a poporului din care facem parte...
Titlu: Manã cereascã a catastrofelor naturale
Nr Editie: 1795 Data: Monday 21 August 2006
Mediatizarea intensã face ca, de cele mai multe ori, marea majoritate a catastrofelor naturale ºi a nenorocirilor pe care le aduc acestea sã fie percepute doar din unghiul emoþional. Atât de dese au fost în ultima vreme catastrofele, încât imaginile difuzate, cu tot dramatismul lor, au început sã cadã în banal. Nu mai tresãrim, aºa cum ar fi normal, la vederea lacrimilor celor care, într-o noapte, au rãmas doar cu ce aveau pe ei, sau a celor cãrora apele furioase le-au luat, odatã cu bunurile, ºi membrii de familie; ori pe amãrâþii a cãror unicã nãdejde a hranei zilei de mâine stãtea în ouãle celor câteva orãtãnii din ogradã, pe care agenþii în alb ai ministrului Flutur le fugãreau, necruþãtori, pentru a le eutanasia, în bloc sau cu amãnuntul. În spatele acestui spectacol devenit naþional se desfãºoarã un altul, de care n-au cunoºtinþã decât cei implicaþi direct. Sunt beneficiarii catastrofelor: cei care distribuie ajutoare, care participã la reconstrucþie, care igienizezã, care degajeazã. Toate aceste operaþiuni devin extrem de mãnoase, fiind efectuate în regim de urgenþã, deci fãrã respectarea paºilor necesari în domeniul achiziþiilor publice. Înfloreºte traficul dintre responsabilii din administraþie ºi clientela lor de afaceri cu bune legãturi politice. Tocmai se vorbeºte despre ancheta procurorilor referitoare la firmele care au primit din partea Ministerului Agriculturii sarcina sã execute dezinfectarea în zonele afectate de gripã aviarã. S-a constatat cã firmele respective au practicat preþuri de 10-15 ori mai mari, pentru substanþe diluate ºi modificate, ºi pentru servicii efectuate neglijent. Toate acestea au costat statul sume exorbitante. O situaþie mai complexã o reprezintã acþiunile de refacere a caselor sinistraþilor de pe urma inundaþiilor. Sumele alocate de la Guvern au luat cãi întortocheate care au fãcut ca nici pânã astãzi sã nu se observe mari schimbãri, sinistraþii locuind tot în corturi, asaltaþi de tânþari ºi ºobolani. Mari bucurii aduc furtunile ºi ºuvoaiele de apã ce carã cu ele la vale bucãþi întregi de pãdure, traficanþilor de lemn care profitã de oportunitatea de a mai rade ºi alte porþiuni de codru rãmas în picioare. O afacere extrem de rentabilã a fost ºi aceea a producerii vaccinurilor pentru gripa aviarã ce a adus beneficii importante familiei unui responsabil din domeniul sãnãtãþii publice care a trasat sarcina producerii acestuia, fiului sãu. Toate aceste afaceri înfloritoare se desfãºoarã sub protecþie politicã. Sã nu vã închipuiþi cã tine cont, cineva, în aceste condiþii, de calitate sau de performanþã: unicul criteriu este sã le dãm alor noºtri posibilitatea sã facã niºte bani din care ne vom înfrupta ºi noi. Mare pricopsealã calamitãþile astea!
Titlu: Caniculã
Nr Editie: 1796 Data: Tuesday 22 August 2006
Cãldura le încinge creierul politicienilor. Aceºtia par sã nu mai aibã altã idee mai fixã decât aceea a dosarelor de la CNSAS. Sau a documentelor, sau a foilor - cum bine precizeazã dl Ladislau Csendes, singurul care pânã acum nu 'deconspirase' nimic. A intrat însã ºi dânsul în rândul lumii. Avea ºi o obligaþie moralã, ca sã spunem aºa, pentru cã partidul care l-a trimis acolo este lider la numãrul de dosare din care va trebui sã se extragã adevãrul. Sau sã se voteze adevãrul, cãci mai nou aºa se stabileºte dacã ai colaborat sau nu cu Securitatea: vin zece oameni, sau câþi se pot strânge, se uitã la tine, te privesc din toate poziþiile ºi la urmã voteazã. A fãcut! - chiar dacã la dosarul tãu nu este angajamentul - sau 'n-a fãcut!' - chiar dacã în dosar angajamentul stã la loc de cinste. Din pãcate pentru domni ca Csendes, nu se vor mai putea ascunde în spatele abþinerii, care a fost scoasã din circulaþie. Cine nu merge la CNSAS, zilele astea, merge la Parchet, sã-l batã în cap soarele dreptãþii. Ieri l-au chemat procurorii pe Dinu Patriciu. Nu cã l-ar fi îndrãgit în mod deosebit - deºi la un moment dat nu s-ar mai fi despãrþit de el - ci ca sã-i facã o bucurie: acuzaþia de delapidare 'în formã simplã' - referitoare la creanþa din Libia - a fost înlocuitã cu 'delapidare în formã continuã'. Era ºi jignitor pentru un om de calibrul lui Dinu Patriciu. Culmea coincidenþei, tot ieri a mers la Parchet un prieten de-al sãu, cel cu care a fãcut prima afacere din economia de piaþã, înainte ca aceasta sã fi avut certificat de naºtere. E vorba despre premierul Tãriceanu. În cârje, acesta a pus mâna pe pix ºi le-a explicat procurorilor cum a intrat el cu Harley-Davidsonul personal într-un biet Ford, la Corbeanca. Dupã Tãriceanu, Parchetul a primit o altã vizitã de marcã: Ovidiu Tender, omul de care procurorii nici nu mai concep sã se despartã ºi cu care împart spaþiul locativ încã din mai. El ar trebui sã mãrturiseascã cum a devalizat RAFO - în primul act - pentru cã piesa a ajuns deja la al treilea, în care ultimul proprietar s-a fãcut nevãzut. Cu doar vreo 22 milioane de dolari cu tot. În atmosfera rãcoroasã a reºedinþei sale de 1 milion de dolari, senatorul Marius Marinescu - Bideu aºteaptã decizia forului democrat, rupând petalele unui trandafir - mã dau afarã, nu mã dau afarã... Pe ambii umeri îi plâng 'gaiþele' de la ARIS... Ele deja date.
Titlu: Deconspirarea totalã!
Nr Editie: 1797 Data: Wednesday 23 August 2006
Cu o micã întârziere - de doar vreo 16 ani - o operaþiune vitalã pentru sãnãtatea politicii româneºti este pe cale sã se desãvârºeascã: deconspirarea fostei (oare doar fostei?) Securitãþi! Procesul, extrem de anevoios în practicã, a demarat încã sub precedenta guvernare democratã (cea a Convenþiei) însã 'Legea Ticu' a ieºit cu forcepsul ºi cu numeroase malformaþii care au fãcut din ea una dintre reglementãrile cu handicap major. Rulând la relanti, legea a scos pe tuºã câþiva politicieni ºi a emis o listã de securiºti, mare parte din ei trecuþi cu onoruri pe celãlalt tãrâm. Aºa se face cã ne-am trezit în faþa 'porþii noi' a Uniunii, ca viþeii învãþaþi cu cea în dreptul cãreia ne aºteptau deobicei bãieþii cu ochi albaºtri pentru a ne introduce, cuminþi, în grajdul colectiv. Marcate de câteva incidente neplãcute pentru iniþiatori, ofensiva deconspirãrii livreazã opiniei publice 71 de nume pe care aceasta e liberã sã le toace cum vrea pânã când 'gânditorii de la Hamangia', ceata celor zece colegi mititei (al-11-lea s-a pierdut în codru, mâncat de lupi) va decide, acum prin vot secret, cine da ºi cine nu. Vor fi, desigur, ºi pierderi colaterale, pentru cã nimeni nu acceptã cu inima uºoarã cã ce a fãcut el, pe ascuns, a fost poliþie politicã ºi nu apãrarea patriei. Existã, tot mai evident, un curent în sensul mersului pânã la capãt: nu doar 29, nu doar 71, ci tot! Depinde doar de logistica Consiliului ºi de limpezimea de minte a celor puºi sã 'lingã' dosare, ca acþiunea sã se îndrepte spre acea finalitate în care bãnuielile vor fi înlocuite de certitudini, iar lumea din jurul nostru se va împãrþi, clar, între cei care n-au avut prilejul sau au avut tãria de caracter de a nu semna 'pactul cu diavolul' ºi cei care au fãcut-o din varii motive - de la presiuni, la interese. Cum se întâmplã deobicei pe la noi, bunele intenþii o iau înaintea necesarelor lucrãri de pavare a traseului, fie el ºi cãtre cadrul capitalist. Este un hei-rup tradiþional, care nu þine cont de ceea ce ar putea încetini sau chiar bloca acest proces: de reglementãrile europene în domeniul drepturilor omului. Pentru cã, din aceastã perspectivã, chiar dacã noi credem altceva, ºi securiºtii ºi colaboratorii lor se bucurã de niºte drepturi fundamentale care, odatã încãlcate, vor deschide un adevãrat culoar al contestãrilor ºi al revendicãrilor de alt tip. Vom avea o masã de cetãþeni deconspiraþi, dar poate cã ºi segregaþi în acelaºi timp. Nu cred cã în reformistul minister al doamnei Macovei cineva s-a îngrijit de acest aspect ºi a semnalat pierderile ce ar putea sã intervinã ºi soluþiile de depãºire a acestora. Dacã-i deconspirare, deconspirare sã fie. Dar nu, din nou cu jumãtãþi sau sferturi de mãsurã.
Titlu: Grila sau votul?
Nr Editie: 1798 Data: Thursday 24 August 2006
Dacã este ca deconspirarea sã meargã pânã la capãt, mã îndoiesc tot mai mult cã actualul Consiliu Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii (nume pe care nu prea îl meritã, pânã una alta, pentru cã în afara câtorva dosare telecomandate, Consiliul n-a studiat nimic din ceea ce ne-ar putea clarifica modul de lucru ºi metodele utilizate de Securitate) va reuºi sã facã acest lucru. Este, pur ºi simplu, o sarcinã copleºitoare pentru cei câþiva oameni care au ajuns acolo - mai puþin pentru calitãþile lor de persoane integre, cu coloanã vertebralã ºi cu competenþã profesionalã ºi mai mult ca rezultat al unor jocuri politice - determinate de metoda incorectã prin care se face selecþia ºi numirea membrilor. Pur ºi simplu, aceºtia sunt trimiºi de partide ºi de instituþii ale statului ca sã asigure protecþia intereselor acestora. Or, deconspirarea Securitãþii pare a fi ultimul dintre interese, mai ales cât timp partidele ºi instituþiile sunt burduºite de foºti securiºti sau de colaboratori ai acestora. Aceasta este instituþia, cu ea lucrãm - vor spune resemnaþi cei deja convinºi de incapacitatea funciarã a celor de acolo de a se sustrage obligaþiilor sau pãrerile preconcepute. Mãcar, în felul ãsta se regleazã mai curând o serie de conturi din mereu schimbãtorul peisaj al alianþelor postelectorale. Dupã ce a lucrat vreo ºase ani în regim de staþiune de odihnã, CNSAS s-a vãzut lovit de ploaia torenþialã de dosare provocate de ciocnirile anticiclonice dintre preºedinþie ºi guvern. Dintr-o datã membrii Colegiului se simt depãºiþi de complexitatea situaþiilor pe care le relevã noile dosare ºi în care lucrul cu alb ºi negru pare tot mai dificil. Mai ales dupã un experiment care a fãcut sã iasã la ivealã urzeala intereselor personale ale unor membrii, în cazuri în care deciziile luate sunt pur ºi simplu descalificante, modul de lucru al Colegiului a intrat sub domnia hazardului. Dupã ce l-au declarat pe Voiculescu colaborator fãrã angajament, iar pe Bejinariu ne-colaboratoare cu angajament, dupã ce-au ameþit decizia în cazul lui Titu Ghiorghioff (apropo: s-a discutat puþin, aproape deloc, despre acest caz similar cu cel al Monei Muscã), 'colegii' s-au trezit cã sistemul de vot - discutabil pânã la Dumnezeu - nu e bun ºi l-au schimbat. Dupã nici o sãptãmânã au revenit, pe motiv cã regulamentul ar putea fi schimbat doar de parlament, menþinând votul direct (unde persoane voluntare pot face presiuni directe, cum au mai fãcut!) ºi abþinerile (nefireºti, atâta timp cât cei în cauzã participã la vot!). Vom asista, deci, la alte decizii la fel de aiuritoare, ce vor avea, la bazã nu dosarul sau ceea ce este în el, ci 'impresia artisticã' pe care o face cel verificat. Votul, în ultimã instanþã, rãmâne cea mai arbitrarã ºi mai contestabilã dintre soluþii. S-a propus - dar nimeni n-a vrut sã audã - soluþia 'grilei': simplã ºi eficientã; a avut/n-a avut angajament; a turnat/n-a turnat persoane care sã fi avut de suferit. Simplu ca bunã ziua. ªi - mai ales - nemanipulabil.
Titlu: Cine ia caimacul?
Nr Editie: 1798 Data: Friday 25 August 2006
Singurul lucru care mã împiedicã sã mã bucur aºa cum s-ar merita de victoria Stelei este faptul cã ea va fi 'confiscatã' de Gigi Becali ºi cã cel puþin vreo sãptãmânã nu vom mai avea loc de el, în paginile de ziar sau pe ecranele televizoarelor. Cu cunoscuta sa lipsã de modestie, finanþatorul (?!) Stelei va trage toate foloasele ne(cuvenite) de pe urma acestui succes. Inclusiv politice, formaþiunea sa fiind, deocamdatã, cea care furnizeazã suporterilor sãi cea mai mare cantitate de circ posibilã, în condiþiile în care pâinea este aºa cum este. Întrebarea care se pune, firesc, este urmãtoarea: al cui este, cu adevãrat, meritul acestei performanþe? O performanþã prin care, din zece în zece ani (pânã acum, cel puþin) o echipã româneascã pãtrunde în clubul select al Ligii?
Este meritul lui Gigi Becali? Cum ar putea acest personaj lipsit de bagajul cultural necesar, cu o personalitate imprevizibilã ºi necontrolabilã, cu mari probleme în relaþiile interumane, sã determine un progres - tehnic ºi tactic - care sã aducã echipa la nivelul fotbalului care se joacã în Europa, pe baza unei experienþe cãpãtate în dubiosul mediu al campionatului intern? Rãspunsul este, surprinzãtor poate, afirmativ: da! Succesul i se datoreazã în mãsura în care, cu intuiþia specificã psihologiilor de tipul celei becaliene, el a reuºit sã scoatã, organizatoric, echipa din mediul mafiot al celor cae n-au vãzut în ea decât o sursã de a-ºi trage bani negri, asigurându-i o conducere unitarã ºi autoritarã, chiar dacã adeseori contestabilã, ºi un program de performanþã în care n-au mai contat atât de mult vânzãrile de jucãtori. Ambiþiile - adeseori megalomanice - ale patronului unic - au constituit premisa acþiunii prin care mai mulþi tehnicieni au reuºit sã consolideze calitãþile individuale specifice ale jucãtorului român pentru a crea din acestea o echipã. Adulaþi, înjuraþi, alungaþi, toþi cei care au trecut pe la cârma tehnicã a Stelei au lãsat ceva în urmã, în afara resentimentelor generate de relaþia nãbãdãioasã cu patronul. Au lãsat, mai ales, sentimentul unei echipe - ceea ce lipsea, sau lipseºte multor altor formaþii care nu reuºesc sã converteascã în performanþã considerabilele infuzii de bani pe care le fac diverºi magnaþi care doresc sã câºtige mai mult prin investiþii mai puþin riscante.
Victoria Stelei þine însã, în primul rând, de calitatea jucãtorilor sãi: oameni talentaþi, dãruiþi de bunul Dumnezeu cu îndemânare, intuiþie ºi chiar inteligenþã. Oameni care au înþeles - mai mult sau mai puþin - cã drumul spre performanþã - ºi spre bani - e presãrat cu dificultãþi ºi cã beneficiile viitoare pot izvorî doar din renunþãrile de acum. ªi dacã ar fi sã dau un exemplu de talent îmbinat cu modestie ºi bun simþ (poate exact reversul 'calitãþilor' manageriale) atunci acesta este Bãnel Nicoliþã, tânãrul rom din Slobozia, cel care ar merita ceva mai mult din partea fanilor, decât rãutãþile gratuite de care mai are parte.
Titlu: Istoria ºi istoria francofonã
Nr Editie: 1798 Data: Saturday 26 August 2006
Mai puþin de o lunã ne desparte de principalul eveniment al - cel puþin - ultimului deceniu, gãzduit de România: sommet-ul Francofon de la Bucureºti. Cu excepþia ediþiei româneºti a Forumului Crans Montana, din 1996, nici o altã reuniune la vârf care sã adune atât de multe VIP-uri nu a poposit într-un Bucureºti aflat într-o continuã crizã de spaþii publice, drumuri practicabile, hoteluri civilizate ºi oameni pricepuþi sã organizeze evenimente de o asemenea amploare. Alegerea Bucureºtiului pentru a gãzdui actuala ediþie a reuniunii þãrilor 'care au în comun limba ºi cultura francezã' este rezultatul unor demersuri efectuate pe termen lung ºi începute odatã cu invitarea României ca observator la ediþia de la Paris din 1991 ºi continuate dupã primirea sa ca membru cu drepturi depline în 1993. Cu toate cã puþine sunt þãrile care dispun de o logisticã adecvatã, sommet-uri de succes au avut loc ºi în Liban, ºi în Coasta de Fildeº, ºi în Mauritius sau în Vietnam. Oferta fãcutã de þara noastrã, prin preºedinþii Iliescu ºi Constantinescu, a avut darul sã se materializeze sub un preºedinte necunoscãtor al limbii ºi adept al unor alte axe politice. Dar astea sunt ironiile soartei ºi abia aºtept sã-l aud pe dl Bãsescu salutându-ºi invitaþii în limba lui Moliere. Pânã atunci mai este ceva - ºi anume ultima 'sutã' a pregãtirilor. Dupã o lungã perioadã de calm, mai mulþi lideri politici s-au trezit din letargia estivalã cu spaima cã debutul sommet-ului ne va prinde cu 'pantalonii în vine': cu strãzi încã neasfaltate, cu trasee neasigurate, cu o populaþie nepregãtitã pentru ºocul celor trei zile de restricþii, dar, mai ales, cu o categorie de manageri lacomi ºi puºi pe dat tunuri pe pielea oaspeþilor. Hotelierii români, mai ales, n-au vãzut în aceastã manifestare decât prilejul de a-i jupui pe invitaþi, ºi nu ca o prezentare, ca o investiþie de imagine pentru ce va sã urmeze. Deja, datoritã preþurilor nejustificate ale camerelor de hotel, þãrile participante ºi-au redus delegaþiile de la un numãr estimat de peste 3000 de persoane la aproape jumãtate: ca la Ouagadogou sau în Mauritius, ºi nu ca în mijlocul Europei. ªansa ca un numãr mai mare de oficiali ºi de jurnaliºti sã vadã cu ochii lor realitãþile României din pragul accederii în UE a fost ratatã din lãcomie ºi din prostie, dar ºi din cauza incapacitãþii autoritãþilor de a coordona diversele segmente ale vieþii publice în sensul unui obiectiv comun. Nu îmi amintesc ca preºedintele Bãsescu sã-i fi chemat la Cotroceni pe patronii de hoteluri ºi sã fi discutat cu ei, aºa cum a fãcut-o, de pildã, cu petroliºtii. E drept, lumea e atât de ocupatã cu deconspirarea încât sommet-ul promite sã devinã un eveniment pe deplin conspirat.
Titlu: Despre proporþiile delaþiunii
Nr Editie: 1799 Data: Monday 28 August 2006
Premierul se teme cã deconspirarea va rãri rândurile majoritãþii parlamentare pânã la a reuºi ce n-a izbutit Bãsescu: sã provoace alegeri anticipate. Asemenea ucenicului vrãjitor, ºeful Executivului se vede în situaþia de a fi scos dopul clondirului fermecat din care ies acum, în valuri, fantomele Securitãþii. Mai ales cã – aºa susþine acelaºi premier – iniþiativa este una liberalã. ªi, poate cã nu întâmplãtor, din rândurile liberalilor se înregistreazã pânã în prezent ºi cele mai numeroase victime. Pelerinajele pe la CNSAS dezvãluie o realitate îngrijorãtoare: numãrul mare al actualilor aleºi care în tinereþile socialiste ºi-au croit un drum în viaþã cu ajutorul Securitãþii. De bunã voie ºi aproape nesiliþi de nimeni, au ales sã sprijine ‚organele’, trãgând în jur cu urechea ºi atrãgând în scris atenþia asupra a ceea ce credeau ei cã ar putea aduce atingere siguranþei statului. Gest aproape patriotic, dacã n-ar fi vorba despre o instituþie care nu le-a avut în nici un fel cu democraþia ºi cu legalitatea. Lista de personalitãþi deconspirate, mai cu ajutorul dosarelor, mai benevol, mã face sã mã întreb care a fost dimensiunea fenomenului – apartenenþa la aceste structuri – a parlamentelor ºi guvernelor care s-au succedat pânã în prezent. ªi cât este de corect sã plãteascã doar cei care au supravieþuit pânã în 2006 ºi nu toþi cei care au profitat de slãbiciunile sistemului pentru a se erija în salvatori ai democraþiei. ªi sã cred cã, odatã terminatã investigaþia politicienilor activi, activitatea CNSAS ar trebui sã se îndrepte ºi asupra foºtilor membri ai parlamentului ºi ai Executivului, începând cu CFSN-ul ºi cu guvernul provizoriu Roman. ªi aproape cã mi-e groazã când mã gândesc la proporþia surprizei pe care ar avea-o societatea româneascã: de a constata cât de mare a fost densitatea celor care s-au îmbrãcat de urgenþã, în blana de miel a democraþiei, pentru a-i digera în liniºte beneficiile. Întrebarea care urmeazã, firesc, este urmãtoarea: cât de mare a putut sã fie proporþia celor pe care Securitatea i-a racolat ºi folosit, din bazinul general al persoanelor apte sã joace un rol politic? Cine ºi de ce a rãmas pe din afarã? Vom avea atunci rãspunsuri mai convingãtoare legate de întârzierile nepermise pe care le-a înregistrat România în procesele sale de integrare ºi de dificultãþile înregistrate în constituirea unor entitãþi eliberate de servitatea obligaþiilor sau ale ºantajului. Sau, oare, n-ar fi mai bine sã nu ºtim? Sã lãsãm lucrurile aºa cum sunt ºi sã ne mângâiem cu ideea cã proporþiile compromisului ºi ale apetitului spre delaþiune n-au fost chiar atât de mari?
Titlu: Izolarea ca tratament politic
Nr Editie: 1800 Data: Tuesday 29 August 2006
Partidul Conservator a propus, prin preºedintele sãu, o mãsurã radicalã: izolarea Partidului Democrat. Lipsirea sa de aliaþi, ca o mãsurã de represalii împotriva unei atitudini tot mai agresive ºi mai hrãpãreþe, de profitor unic al beneficiilor guvernãrii. Justificatã pe fond, iniþiativa conservatoare nu are prea mari ºanse de reuºitã. În primul rând, pentru cã scena politicã este extrem de fluidã, alianþele ºi mezalianþele succedându-se într-o logicã ce þine doar de beneficiul prezent ºi de interesul de grup. Consecvenþa nu este una dintre calitãþile de frunte ale politicianului român. ªi nici interesul general. Procese de izolare s-au mai manifestat, dar ele nu au fost rezultatul unor demersuri organizate, programatice, ci al unor realitãþi ireconciliabile. Cel mai izbitor model de izolare l-a oferit, consecvent, PRM-ul. Programul sãu ideologic, metodele electorale l-au separat net de celelalte formaþiuni. Cu excepþia unei scurte perioade de sprijin guvernamental acordat Executivului condus de Nicolae Vãcãroiu, PRM s-a aflat tot timpul într-o opoziþie specialã, singularã. Nici alãturi de 'istorici', nici alãturi de PDSR-PSD, Vadim nu a fost perceput ca componentul unui 'arc de opoziþie'. Ba, chiar, în intervalul 2000-2004 am avut de-a face cu douã Opoziþii distincte, cu interese ºi obiective diferite, ceea ce n-a fãcut decât sã consolideze poziþia partidului-stat. PSD-ul, la rândul sãu, a fost izolat ºi în 1996, când a avut, totuºi, cel mai mare scor electoral, dar n-a avut parteneri cu care sã meargã la guvernare, ºi nici în 2004 când situaþia s-a repetat. Cu izolarea PD-ului este o altã poveste. Partidul Democrat a fost ºi este partidul Preºedintelui. Preºedintele, la rândul sãu, este preºedintele democraþilor, nu ºi al liberalilor, ungurilor sau conservatorilor. Atitudinea lui Bãsescu, preluatã ºi amplificatã de Partidul Democrat, a condus spre o continuã situaþie de izolare. Practic, preºedintele este cel care, prin poziþia ºi atitudinile sale, este cel care izoleazã Partidul Democrat, nu doar în contextul general politic, ci chiar în sânul Alianþei care a câºtigat alegerile cum le-a câºtigat. Din acest punct de vedere apelul conservator nu este doar superfluu, dar el poate sã aibã ºi un caracter de semnal programatic. Într-un peisaj politic în care nimeni nu se are bine cu nimeni, doar 'toþi împotriva unuia' mai poate fi un semnal detectabil.
Titlu: Asteptand sa reconstruim Libanul…
Nr Editie: 1801 Data: Wednesday 30 August 2006
Aflat in vizita la Washington in toiul crizei din Liban, presedintele Basescu s-a grabit, dupa un prost obicei al sau, sa declare ca Romania va trimite trupe in Liban daca i se va cere. Or, la acel moment nu se stia exact cum avea sa se rezolve situatia exploziva din Orientul Mijlociu si cine isi va asuma sarcina administrarii situatiei. Probabil ca Traian Basescu a vrut sa-i faca o surpriza prietenului si colegului sau de axa, George Bush, in virtutea ideii ca pe oriunde se pune de un razboi, trebuie sa fie si americanii.Libanul s-a dovedit, pana la urma, a fi o “afacere europeana”. Prin traditie si prin excesiva implicare a americanilor de partea Israelului. Era suficient de limpede ca Statele Unite nu ar putea juca rolul de arbitru aici. Nu si pentru diplomatia romaneasca (oare mai avem asa ceva?) si nici pentru presedintele Basescu, cel orbit de stralucirea “Marelui Licurici”. Evident ca oferta noastra pripita nu a fost luata in considerare de nimeni. Nici macar de guvernul roman. Ministrul Apararii s-a grabit sa explice ca nu avem bani destui nici pentru efectivele din Irak si ca, deja, prezenta ostasilor romani pe trei teatre de confruntare – Afganistan, Irak si fosta Iugoslavie – depaseste nu doar posibilitatile, dar si logica implicarii.Intre timp, procesul de pacificare a Libanului a fost preluat – asa cum ar fi fost normal sa se intample si in cazul Irakului – de catre Natiunile Unite. Sub umbrela organismului abilitat, comanda a fost preluata de Franta, in virtutea relatiei sale istorice cu zona, care va trimite un esalon consistent. Franta va fi dublata de Italia, alte cateva tari exprimandu-si deja intentia de a fi prezenta in calitate de pacificatori. Si, cum nimeni nu ne-a mai intrebat si pe noi – cu atat mai mult cu cat se cunoaste preferinta noastra pentru alte “axe”, decat cea europeana – nu i-a mai ramas presedintelui nostru altceva de facut decat sa conchida ca, deocamdata, vom sta in banca noastra, urmand sa vedem daca nu cumva va fi nevoie de noi pentru reconstructie, domeniu in care ne-am putea remarca mai degraba decat prin trupe prost echipate si nemotivate.Chestia asta cu reconstructia devine usor comica: nu mai e un secret pentru nimeni ca marile batalii din urma conflictelor se dau pentru reconstructie. Aici, cine imparte, isi face portia. Cu tot zelul nostru, nici in Afganistan si nici in Irak n-am reusit sa prindem nimic in materie de reconstructie. Acolo unde, teoretic macar, invingatorii ar fi trebuit sa ne arunce vreo farama. De ce-ar face-o cineva in Liban? Desi, aici aveam atu-uri considerabile: relatii istorice stranse, un mare numar de intelectuali scoliti in Romania, o traditie a realizarii de obiective industriale. De data asta ar fi trebuit sa ne batem, chiar, pentru a obtine un loc cat mai bun in cadrul efectivelor pacificatoare. N-am facut-o. Am preferat sa ne mintim cu ideea ca daca ne cheama cineva, vom veni iute. Si uite-asa trece istoria pe langa noi, facandu-ne parte la paguba. La castig ar trebui sa ne facem singuri…
Titlu: Culmea deconspirãrii
Nr Editie: 1794 Data: Thursday 17 August 2006
Unul dintre efectele perverse ale 'legii Ticu' - observat cu greu ºi abia într-un târziu - este acela cã urmãrile cele mai reduse aceasta le-a avut asupra subiectului propriu-zis: ofiþerii de securitate care au fãcut - ca sarcinã de serviciu - poliþie politicã! De mai bine de ºase ani asistãm la o succesiune de deconspirãri spectaculoase a unor personalitãþi ale vieþii politice care în tinereþe au semnat angajamente cu Securitatea, cãreia i-au furnizat informaþii din domeniile ºi mediile lor de activitate. Unii dintre ei au fost acuzaþi de 'poliþie politicã' - deºi nu aveau nici calitatea ºi nici posibilitãþile de a întreprinde acþiuni cu urmãri directe asupra subiecþilor informãrilor. Pentru cã poliþia politicã a fost executatã de cei mandataþi cu o astfel de atribuþie - agenþii 'legali', descoperiþi ai Securitãþii. Or, constatãm cã atât legea cât ºi punerea în practicã a acesteia, i-a afectat în cea mai micã mãsurã pe 'poliþiºtii politici'. S-a publicat, la un moment dat, o listã, din care mai mult de jumãtate erau trecuþi pe celãlalt tãrâm, ºi cu asta-basta. N-am asistat pânã acum la nici un 'proces' real al securiºtilor. Cu atât mai puþin al Securitãþii, ca instituþie de represiune aflatã programatic dincolo de lege. O bunã parte din vinã revine Legii CNSAS, care s-a nãscut cu dificultate ºi cu handicapuri grave care o împiedicã sã funcþioneze aºa cum ar fi nevoie. Acest lucru a fost posibil cu concursul direct al întregii clase politice, care a boicotat-o discret ºi a lipsit-o de instrumentele care sã o facã viabilã. Ceea ce ar fi trebuit sã constituie - dupã un model exersat cu succes de naþiuni care, trecând prin aceeaºi experienþã, au avut suficientã înþelepciune de a-i vedea cu luciditate rosturile profunde - for de cercetare ºi un ghid de lucru util pentru ca erori istorice tragice sã nu se mai poatã repeta, a devenit un simplu instrument de manipulare ºi de reglãri de conturi politice. În loc sã contribuie la necesara purificare moralã ºi la limpezirea apelor politicii, CNSAS-ul rezultat din enorma bâlbâialã parlamentarã complicã ºi mai mult confuzia ºi agraveazã conflictele existente în spectrul politic. Confuzie totalã în loc de purificare moralã - este rezultatul direct al acestui demers din care toatã lumea - dar mai ales omul simplu - are de pierdut. Într-o ultimã tresãrire de luciditate, membrii Colegiului ºi-au dat seama în ce hal au fãcut-o de oaie la ultimele lor decizii - ce vor lãsa dâre adânci terenul viitoarelor confruntãri - ºi au procedat la o corecþie pe care unii 'colegi', aflaþi în evidentã incompatibilitate - au respins-o cu vehemenþã atunci când le-ar fi afectat interesul. Probabil cã de acum înainte se vor lua decizii mai corecte în privinþa informatorilor. Ce facem însã cu securiºtii, cei care au construit ºi au fãcut sã funcþioneze aceastã maºinãrie infernalã?
Titlu: 'Legea Ticu': perpetuarea haosului
Nr Editie: 1793 Data: Wednesday 16 August 2006
Ieºirea la rampã a dlui Ticu Dumitrescu, cu acuzaþiile lansate în toate direcþiile ºi cu relaþii care privesc instituþia în ansamblul sãu, nu reprezintã altceva decât o nouã fazã a disoluþiei ºi a pierderii de autoritate pe care o cunoaºte instituþia. De la schimbarea 'gãrzii' - cu scandalul de un penibil absolut care a însoþit alegerea - democraticã ºi legalã - a noului preºedinte, ºi deciziile aiuritoare luate în continuare prin intervenþia premierului ºi a preºedintelui - CNSAS-ul este un soi de corabie în derivã, populatã cu zece naufragiaþi dintre care fiecare s-ar vrea cãpitan, deºi nimeni nu are habar de principiile navigaþiei. Instituþia a ajuns un pretext pe seama cãruia veleitari de aici îºi fac imagine. Deºi are un preºedinte-numit, nu ales - deºi a desemnat chiar un purtãtor de cuvânt, fiecare membru îºi întocmeºte ºi realizeazã propria sa agendã. Fiecare dintre cei zece convoacã conferinþe de presã, debitând vrute ºi nevrute. Consiliul nu mai este guvernat de nici o regulã. În afara oricãrei reguli s-a situat ºi conferinþa de presã a dlui Ticu Dumitrescu. Dl Ticu este un simplu membru - cum ºi-a ºi dorit sã fie, dupã ce a ratat în mod penibil alegerea sa în fruntea Colegiului - ºi în aceastã calitate nu are mai multe drepturi ºi atribuþii decât ceilalþi nouã. Cu toate acestea, domnia sa a luat tonul unui ºef care, sãtul de indisciplina din jur, trece la mãsuri ferme. Îl urecheazã pe Cazimir, îl ignorã pe Secaºiu, îl manipuleazã pe Dinescu ºi-i dispreþuieºte pe restul. Emite idei care, cel puþin, deocamdatã, n-au nici o legãturã cu regulamentele de funcþionare a Consiliului ºi defineºte în manierã proprie termenii ºi noþiuniule de lucru. Este un comportament aberant, pe care nu-l justificã nici mãcar faptul cã instituþia în care lucreazã este rezultatul unei iniþiative a sa de pe vremea când era parlamentar. Acum este a statului ºi nu poate fi retrocedatã atunci când i se nãzare dlui Ticu. Vânjoºenia dlui Dumitrescu se aratã dupã exact douã luni de când domnia sa - plãtit cu leafã regulatã - n-a mai dat pe la serviciu, având grijã sã nu fie prezent în momentele în care s-au luat decizii aberante pe care, cine ºtie, prezenþa sa le-ar fi putut corecta. Acum vine ºi le veºtejeºte ºi spune cã Colegiul ºi-a pierdut iremediabil credibilitatea. Pãi, dacã lucrurile stau aºa, în bunã mãsurã este ºi domnia sa vinovat, pentru cã prin acþiunile sale a introdus în instituþie un spirit de 'Piaþã a Universitãþii', cu contestaþii perpetue ºi cu punerea sub semnul întrebãrii a oricãrei autoritãþi. Cu tot respectul pentru faptele sale bune - câte vor fi fost - dar dl Ticu Dumitrescu este la fel de depãºit de evenimente ca ºi cei pe care-i acuzã cu o autoritate care-i lipseºte cu desãvârºire.
Titlu: Zâmbetul enigmatic al Monei...
Nr Editie: 1792 Data: Tuesday 15 August 2006
Un sondaj INSOMAR ne aduce vestea cã, dupã preºedintele Bãsescu, Mona Muscã este pe locul doi într-un top al încrederii publicului. Evident, cercetarea a fost fãcutã cu ceva timp înainte ca sã izbucneascã scandalul colaborãrii sale cu Securitatea ºi explicaþia rezidã în atitudinea aproape constant pozitivã, corectã, pe care a avut-o în chestiuni controversate. Pentru o bunã parte dintre românii aflaþi încã sub influenþa modelului negativ al Elenei Ceauºescu, Mona Muscã apãrea ca femeia capabilã sã se promoveze singurã, fãrã a mai fi împinsã de cineva. ªi, probabil cã, în ciuda misoginismului pronunþat al naþiei, ea ar fi avut o bunã ºansã în politica la vârf, unde va trebui sã vinã, în curând, ºi rândul femeilor. Aceastã imagine s-a zdrobit, însã, brusc. ªi, foarte probabil, definitiv. ªi nu din cauza apartenenþei doamnei Muscã la structurile informative ale Securitãþii. În definitiv, nu puþini s-au aflat într-o astfel de situaþie ºi trãiesc liniºtiþi, unii ducând-o chiar foarte bine. Douã lucruri au concurat la distrugerea imaginii femeii politice Mona Muscã: tãcerea sa, timp de 16 ani, vreme în care nu s-a schiþat nici un gest de delimitare; ba, mai mult, a semnat cu seninãtate declaraþii prin care nega orice fel de legãturã cu poliþia politicã. ªi, mai ales, modul dezastruos în care a încercat sã se explice, sau sã se scuze. Pânã la acest moment Mona Muscã ni s-a pãrut a fi o femeie inteligentã, cu un ascuþiut simþ al logicii. Încãpãþânarea cu care a încercat sã convingã nu numai cã nu a fãcut nimic rãu (poate nici n-a fãcut), dar ºi cã n-a sesizat nici un moment cã acþiunile sale s-au încadrat în ceea ce legea votatã chiar de domnia sa a definit drept poliþie politicã, pe mine unul m-a fãcut sã cred cã mã considerã slab de minte. Deºi interlocutorii sãi în dezbaterile televizate au încercat cu destulã delicateþe s-o facã sã vadã realitatea, doamna Muscã, pãrea intratã într-un grav blocaj mental. A fost cea mai neinspiratã, cea mai catastrofalã acþiune a sa: prezenþa în faþa publicului, cu scuze ºi argumente care nu i-ar fi convins, probabil, nici pe acei membri CNSAS atât de binevoitori cu altã doamnã, judecãtoarea Bejinariu. Nu ºtiu, dar dacã ar fi acceptat realitatea, fãrã a mai încerca sã ne prosteascã în faþã pe toþi, doamna Muscã ar mai fi putut sã pãstreze ceva din capitalul de încredere de care se bucura. Dupã cum a procedat însã, nimic n-o mai poate ajuta. În cazul sãu, decizia CNSAS devine inutilã: aceasta n-ar mai putea schimba nimic din percepþia publicã. Nici bunele intenþii, nici sentimentul cã nu fãcea ceva rãu, nici faptul cã a tãcut când trebuia sã vorbeascã ºi cã a vorbit când ar fi trebuit sã tacã nu-i vor mai readuce încrederea ºi simpatia publicului pe care, iatã, le-a irosit cu atâta iresponsabilitate. Vom rãmâne, probabil, cu imaginea zâmbetului - deloc enigmatic - al acestei femei transpirate de canicula din propriul suflet ºi cu regretul cã aceastã persoanã n-a reuºit sã fie ceea ce pãrea. ªi ceea ce noi ne-am fi dorit...
Titlu: Îngrijorare la Havana, entuziasm la Miami
Nr Editie: 1784 Data: Wednesday 02 August 2006
"MARELE FRATE" FIDEL ΪI PREGÃTEªTE IEªIREA DIN SCENÃ
Cu doar câteva zile înainte sã împlineascã 80 de ani, dintre care ultimii 47 i-a petrecut la cârma statului, cu puteri nelimitate, Fidel Castro, cel considerat ultimul dictator al epocii moderne, face primul pas înapoi, pregãtindu-se pentru lungul voiaj spre eternitate. Supus unei intervenþii chirurgicale el a predat, pentru prima datã în cursul îndelungatei sale domnii, frânele executive mai tânãrului sãu frate. Anunþul a provocat tristeþe ºi îngrijorare la Havana ºi o explozie de bucurie la Miami. Sunt cei doi poli ai atitudinii faþã de Fidel Castro, cel pe care americanii îl considerã în continuare ‚inamicul public numãrul unu’ ºi pe care au încercat sã-l scoatã din joc folosind orice mijloace din variatul arsenal CIA.
Revoluþia lui Castro care l-a înlãturat, în 1959, pe Batista, n-a fost una comunistã. Nici Fidel nu era. A devenit, de nevoie, atunci când cercul s-a strâns în jurul sãu, încercând sã brodeze pe caravana internaþionalismului proletar, ideologia sa antiamericanã. Pentru cã aceasta a fost coordonata fundamentalã a sistemului sãu care a rezistat, aproape miraculos, eºecului ideologiei comuniste pusã în practicã în variate modalitãþi. Existã o relaþie strânsã între regimul de la Havana ºi câteva dintre cele care au funcþionat în America Centralã ºi de Sud, ºi care s-au reclamat de la un comunism adaptat la modul de viaþã al zonei. Miraculoasa supravieþuire a castrismului, veritabil ghimpe în coasta Americii (la mai puþin 100 km de Miami!) s-a datorat, pânã în 1989, solidaritãþii ‚lagãrului comunist’. Ce a urmat se datoreazã unui puseu final de pragmatism, deschiderii frontierelor ºi transformãrii turismului în cel de-al doilea furnizor de venit naþional. Lipsite de competiþia americanilor, marile companii din Canada ºi din Europa au pus piciorul în Cuba, contribuind la dezvoltarea unor sectoare economice. Viaþa cubanezilor nu s-a schimbat, însã, prea mult. Statul reuºeºte sã asigure nevoile fundamentale ale oamenilor (nevoi destul de reduse) stimulând formarea unei aristocraþii de merit, compusã din artiºti ºi sportivi. Sentimentul terorii de tip comunist nu mai funcþioneazã în Cuba. Castro nu este un personaj urât de mare masã. Ba, din contrã, popularitatea sa nu a contenit sã creascã atâta timp cât cubanezii au vãzut în el salvatorul naþiei, în faþa multor ameninþãri venite din partea marelui vecin. Într-o þarã în care ‚el lider maximo’ a ºtiut sã nu forþeze lucrurile, împãcând munca mai de mântuialã cu samba, majoritatea populaþiei priveºte cu îngrijorare ieºirea din scenã a ‚marelui frate’. Dupã el, cu siguranþã cã Cuba nu va mai fi aceeaºi. Cum va fi, însã, este greu de spus.
Titlu: Presã sub acoperire
Nr Editie: 1785 Data: Thursday 03 August 2006
Iniþiativa CIVIC MEDIA, de dare în vileag a jurnaliºtilor care, înainte de 1989, au avut o relaþie de colaborare frãþeascã cu 'odioasa' instituþie, este prima care se bucurã de succes în aceºti ultimi ani. Culmea ironiei este cã succesul este strâns legat de publicaþia de la care a plecat aceastã iniþiativã ºi care iatã cã deja îºi trece la activ nu mai puþin de patru informatori activi, surclasând net o publicaþie rivalã care pânã la ora actualã nu se poate mândri decât cu un singur informator, care însã i-a fost ºi redactor ºef. În atmosfera de suspiciune aproape generalã se vehiculeazã nume mai grele sau mai uºoare, nefiind însã deloc sigur cã ele vor ajunge ºi la cunoºtinþa publicului cititor. Pur ºi simplu pentru faptul cã jurnaliºtii nu fac parte dintre categoriile a cãror deconspirare poate ºi trebuie sã fi fãcutã publicã. Existã, deci, posibilitatea ca CNSAS sã stabileascã cine a mai fost cu musca pe cãciulã; dar rãmâne la latitudinea acestora sã recunoascã public acest lucru. Situaþie în care demersul amintitei organizaþii emanatã de publicaþia cu resurse informative remarcabile devine, practic, inutil. Problema informatorilor dintre noi e veche ºi deloc spectaculoasã. Pe vremea când lucram ca reporter la un cunoscut ziar bucureºtean, ºtiam cu destul de mare precizie cine sunt cei care 'ciripeau' pe la organe. Dupã revoluþie, când am dat peste 'documentele secrete' din fiºetul fostului redactor ºef, am avut ºi confirmãrile necesare. N-am organizat atunci ºedinþe de analizã sau demascãri. Ni s-a pãrut mult mai important sã ne facem treaba ºi sã scriem aºa cum nu o putusem face pânã atunci. Ulterior, unii dintre turnãtori s-au transferat pe la alte ziare, iar alþii au rãmas, ieºind la pensie când le-a venit sorocul. Unul mi se pare, mai e ºi astãzi, în funcþie. Interesant mi s-a pãrut doar faptul cã dintre ei s-au ridicat cele mai ferme ºi mai necruþãtoare voci anticomuniste ºi - bineînþeles - antisecuriste, alimentând rândurile unei societãþi civile pestriþe ºi lipsite de credibilitate. Iatã cã acum ni se oferã, pe tavã, tema 'noilor' informatori. A sereiºtilor infiltraþi de instituþia de specialitate prin redacþii. Cât de similarã este aceastã operaþiune cu cele desfãºurate de Securitate? Tema este interesantã ºi ar merita o dezbatere cel puþin teoreticã. Pentru cã, practic, mi-e greu sã cred cã serviciul dlui Timofte ºi-ar fi asumat un asemenea risc fãrã sã aibã justificãrile ºi prevederile legale. Cu atât mai mult cu cât s-a dovedit cã unele publicaþii n-au fost deloc strãine de teme aflate la limita siguranþei naþionale, în care s-au implicat pânã dincolo de limitele interesului profesional. Iar în cazul în care astfel de aspecte nu existã, sau nu se manifestã, chiar nu vãd vreun motiv de îngrijorare cã printre colegii de redacþie s-ar afla ºi unii sub acoperire. Care ar putea sã toarne, ce? Cã înjurãm guvernul sau preºedintele?
Titlu: O noapte furtunoasã
Nr Editie: 1785 Data: Friday 04 August 2006
Am abordat într-o recentã emisiune de televiziune, realizatã de reputatul jurist Corneliu Turianu, o temã care s-a aflat în primul plan al atenþiei publicului la sfârºitul ºi începutul de sãptãmânã. Este vorba despre judecarea recursului procurorilor fãcut la decizia instanþei de a-l elibera din arest preventiv pe Ovidiu Tender, dupã mai mult de trei luni în care - susþin apãrãtorii sãi - a fost reþinut abuziv. Având la îndemânã stenograma ºedinþei ºi consemnãrile din presã am refãcut, împreunã cu telespectatorii, filmul aiuritor al unei zile în care s-au concentrat, parcã, toate hibele unei justiþii departe de a fi reformate. Cu Codul de Procedurã în mânã, Corneliu Turianu a analizat ºi (des)calificat toate abuzurile ºi încãlcãrile de reguli ºi regulamente care s-au produs pe parcursul acelei zile în care parcã toatã lumea s-a înhãmat la muncã patrioticã. Pentru cã este vorba despre o zi de duminicã, când de regulã instanþele nu lucreazã, dar când s-au aflat la post ºi judecãtori de rezervã ºi procurori de rezervã, ºi avocaþi din oficiu. Într-un cuvânt, toatã recuzita. Dupã ce mai mult de 12 ore, sala de tribunal a fost transformatã, laolaltã de acuzatori, apãrãtori ºi judecãtori într-un maidan pe care puþin a lipsit sã se declanºeze o pãruialã generalã, la 'douãºpe trecute fix' s-a rezolvat cazul: Tender a fost trimis înapoi în arest! O victorie a Parchetului, pentru obþinerea cãreia nu s-a precupeþit nimic: nici argumente, nici influenþã, nici abuzuri sau nerespectãri ale drepturilor celor cu care s-a aflat în competiþie. De mai bine de trei luni procurorii din acest caz par a nu face altceva decât a gãsi noi motive pentru a-l reþine pe omul de afaceri în arest. În mod normal, în trei luni cercetarea ar fi trebuit sã zbârnâie, iar dosarul sã ajungã la instanþã. Nu numai cã nu s-a întâmplat aºa ceva, dar la debutul ºedinþei de duminicã s-a schimbat ºi încadrarea juridicã! Ceea ce înseamnã începerea unui nou dosar. Existã, desigur, o nemulþumire generalã faþã de încetineala cu care justiþia înainteazã în dosare considerate a fi din categoria marilor infracþiuni. Cazul Tender e unul dintre acestea. El a fost considerat un 'infractor cu guler alb' care a prejudiciat economic statul cu sume mari. Nu e un bandit care-þi dã în cap la colþ de stradã. În plus e ºi bolnav (aha, o ziceþi, ca Hayssam) ºi i s-a mai nãscut încã un copil de când e cazat la Rahova. E greu de înþeles cum ar putea el împiedica mersul înainte al anchetei, atâta timp cât aceasta stã pe loc, ocupându-se doar de pãstrarea sa în custodie. Ei bine, pânã când culpele îi vor fi dovedite ºi instanþa va pronunþa pedeapsa, Tender are dreptul sã se bucure de prezumþia de nevinovãþie, iar anchetatorii sunt datori sã-i respecte drepturile prezente în Constituþie. Ce s-a întâmplat duminicã noaptea la Curtea de Apel reprezintã însã o sfidare a tuturor acestor drepturi. O sfidare care nu va rãmâne fãrã urmãri ºi pentru care - separat - statul va plãti din nou. De ce statul ºi nu cei în culpã - e o întrebare mai veche la care nici doamna Macovei ºi nici dl Gâlcã nu au izbutit sã dea un rãspuns convingãtor. Cât despre dl Frattini, care tocmai fuse pe la noi, cred cã dacã ar fi vãzut filmul 'nopþii furtunoase' ar fi pus surdina aprecierilor la adresa prietenei sale...
Titlu: Camere de lupte ºi comerþ
Nr Editie: 1785 Data: Saturday 05 August 2006
Joi searã, într-o atmosferã demnã de creaþia lui Caragiale, a luat sfârºit - temporar, cel puþin - bãtãlia pentru Controlul Camerei de Comerþ ºi Industrie a României.Istorie modernã a Camerei e scurtã ºi complexã. N-a moºtenit mare lucru de la instituþia omoloagã din timpul comunismului. S-a luptat din greu sã-i strângã sub aceeaºi umbrelã ºi pe moºtenitorii întreprinderilor de stat, pe cei privatizaþi, ºi pe noii oameni de afaceri. Atâta timp cât s-a aflat în fruntea instituþiei, fostul preºedinte George Cojocaru a reuºit sã menþinã o relativã unitate, bazatã ºi pe prosperitatea adãugatã de unitãþile Registrului Comerþului sau de Romexpo - e veritabilã fabricã de bani, în perioada de expansiune a campaniilor de promovare din diferite ramuri. Situaþia s-a schimbat, brutal, dupã ce Guvernul Nãstase a 'confiscat' Registrul ºi l-a trecut la Ministerul Justiþiei. Odatã cu asta au cam secat ºi resursele Camerelor teritoriale, care s-au trezit cã trebuie sã stea cu mâna întinsã la centru. O primã tentativã de puci a fost zãdãrnicitã, în 2005, de George Cojocaru, care a demisionat brusc, retrãgându-se la Romexpo ºi lãsându-i locul lui Victor Babiuc, primit cu relativã bunãvoinþã de toate pãrþile. Nu ºi de Camera de la Iaºi, unde dl Vlasov face legea de câtva timp, producând scandaluri în serie. Stimulat de sprijinul colegului sãu liberal, premierul Tãriceanu, acesta a reuºit sã punã pe þeava Parlamentului o lege de care Camera n-avea nevoie ºi care i-ar fi permis acestuia - lui Vlasov - sã preia controlul. Tergiversatã prin parlament legea a fost returnatã la iniþiatori. Ca urmare, noile alegeri nu s-au putut face pe reþeta prefabricatã a proiectului. S-a recurs la 'luptã dreaptã', cu regrupãri de ambele pãrþi ºi cu atacuri în serie, sub ºi deasupra centurii. Nereuºind sã capteze interesul majoritãþii, dupã ce a încercat toate manevrele posibile, Vlasov a pãrãsit terenul de luptã, luând dupã el vreo zece camere teritoriale ºi ameninþând sã formeze o nouã 'coaliþie', concurentã, cu fonduri europene.Camera de Comerþ ºi Industrie - aripa Babiuc - a ieºit învingãtoare din aceastã rundã. Dar, în mod evident, slãbitã ºi parcã tot mai puþin capabilã sã redea o brumã de unitate reprezentãrii intereselor agenþilor economici. Nu este, însã, ultima ºi nu se ºtie nici ce-i rezervã reacþia guvernamentalã, unde 'evadatul' Vlasov are conexiuni încã puternice.
Titlu: Demascarea 'colaboratorilor' politici
Nr Editie: 1786 Data: Monday 07 August 2006
Iatã cã, dupã colaboratorii din presã ai fostei Securitãþi, care ies la rampã unul dupã altul punându-ºi cenuºã în cap ºi explicându-ne cum au fost ei obligaþi de cãtre odioºii securiºti sã-ºi toarne colegii, începe sã fie demascatã o nouã categorie de colaboratori. Cei politici! Debutul l-a fãcut însuºi preºedintele Camerei, dl Bogdan Olteanu, care l-a denunþat pe fostul preºedinte liberal Valeriu Stoica ca fiind unul dintre 'colaboratorii' PSD-ului, cu care a încercat sã lege oareºcari legãturi ºi sã încheie niºte planuri de viitor. Concomitent cade ºi bomba sponsorizãrilor lui Dinu Patriciu, aproape juma-juma între PNL ºi PSD, înaintea alegerilor locale din 2004. Pentru puriºtii de astãzi, aceste fapte odioase ridicã vãlul de pe un capitol al istoriei liberale: acela în care, în locul vitalei, onestei ºi productivei alianþe cu democraþii, unii dintre fruntaºii partidului au crezut în valabilitatea unei oferte pesediste: o alianþã social-democratã în locul uneia pur democrate! Stoica este primul care va fi þintuit la stâlpul infamiei ºi n-ar fi de mirare ca în elanul care caracterizeazã unele cercuri liberale sã aparã ºi vreun Colegiu pentru Studierea Legãturilor Suspecte ale Liberalilor cu Alte Partide, cu arhivã proprie ºi cu cercetãtori de care nu duce lipsã. Ceva mai complicatã este situaþia lui Dinu Patriciu. Deºi este un adversar notoriu al lui Stoica, cu pragmatismul care-l caracterizeazã el a luat întotdeauna în calcul eventualitatea unei apropieri de vârfurile la fel de pragmatice ale PSD-ului. Patriciu ar fi fost mai bucuros sã se facã o Alianþã cu PSD-ul decât cea care-a ieºit, din motive complexe: istoricul relaþiei sale personale cu Traian Bãsescu este plin de conflicte surde ºi de neînþelegeri doctrinare, încã din vremea guvernãrii cederiste. În acelaºi timp, însã, Patriciu este un apropiat al premierului ºi ºefului de partid Tãriceanu, de care-l leagã nu doar o prietenie îndelungatã, ci ºi interese comune. Aceastã relaþie este, practic, ºi ceea ce-i reproºeazã mai acut preºedintele premierului. În ciuda acestei evidenþe, Dinu Patriciu nu poate fi 'demascat' în calitate de 'colaborator' ºi nici sancþionat în vreun fel! ªi n-ar fi nici o mirare: asemenea chestiuni se practicã în general. Uitaþi-vã, doar la unele dintre deciziile CNSAS-ului, unde turnãtori cu acte-n regulã sunt declaraþi curaþi ca lacrima, în timp ce alþii, despre care se spun doar vorbe, primesc patalama de 'poliþiºti politici'.
Titlu: Tornada dosarelor: colaboratori vs profitori
Nr Editie: 1787 Data: Tuesday 08 August 2006
Dupã inundaþii, tornade ºi caniculã, ultima nenorocire care loveºte România este 'dosariada' - deconspirarea în masã a informatorilor fostei Securitãþi. La aproape zece ani de la demararea demersurilor pentru constituirea unei instanþe nu doar morale, care sã împiedice accesul la funcþii alese a celor care în trecut, prin acþiunile lor, aduseserã atingere vieþii persoanelor pe care le-au turnat. Naºterea CNSAS a fost lungã ºi anevoioasã. Cel care s-a instalat sub fanionul luptei cu foºtii securiºti, Ticu Dumitrescu, a întâmpinat, în elaborarea legii care i-a purtat numele, serioase piedici. Paradoxal, în special din partea colegilor din alianþa cederistã, pe ale cãrei liste ajunsese el însuºi în parlament. Explicaþia acestei opoziþii avea sã se vadã limpede în 2000, chiar de la prima rundã de verificãri fãcute de nou-nãscutul colegiu, când pe lista informatorilor au apãrut nume sonore din generaþia vârstnicã a partidelor istorice. ªocul a fost major ºi el a fost de naturã sã punã o oarecare surdinã cercetãrilor care au intrat într-o fazã teoreticã, substituind producþia efectivã de turnãtori cu luptele interne declanºate de tabãra radicalã Dinescu-Pleºu-Patapievici împotriva preºedintelui Oniºoru. Multã vreme activitatea Colegiului a stagnat datoritã neînþelegerilor referitoare la procesul de transfer al dosarelor de la SRI ºi la regimul secret care urma sã fie menþinut asupra anumitor categorii de documente. La adãpostul acestui statu-quo, oamenii politici ºi-au vãzut liniºtiþi de treabã, încrezãtori cã nimic esenþial nu se va întîmpla în acest domeniu ºi cã rezultatele bazate pe arhivele existente vor rãmâne definitive. Iatã însã cã schimbarea de putere a adus un alt suflu, mai radical, cercetarea trecutului devenind un atu major în bãtãlia politicã declanºatã pe fondul relativului echilibru de putere instaurat de alegerile din 2004. Intervenþia hotãrâtã a lui Bãsescu ºi schimbãrile din componenþa Colegiului au fãcut posibilã preluarea câtorva kilometri de dosare în care cele mai mari speranþe au fost puse de cei care au sperat sã-ºi înlãture concurenþii politici suspectaþi a fi avut astfel de legãturi. Campania actualei dosariade a erupt pe fondul disensiunilor tot mai evidente din sânul Coaliþiei aflate la putere. Duºmãnia tot mai mare dintre liberali ºi democraþi, frustrãrile partenerilor minoritari, competiþia de influenþã dintre camarilele de la cele douã Palate. Sunt doar câteva dintre sursele crizei majore pe care o parcurgem. A început mai mult sau mai puþin discret, cu jurnaliºti, dintre care câteva dintre cele mai vehemente voci s-au dovedit a fi fost interlocutori discreþi ai 'odioasei' instituþii. A urmat 'bomba' politicienilor, aruncatã de Guºã ºi, de aici, vom asista la cereri de deconspirare în serie, debutul fãcându-l deja studenþii care doresc ca rectorii lor sã fie luaþi la bani mãrunþi. Sub toatã aceastã hãrmãlaie aproape cã nici nu se mai observã cã guvernul, care are de rezolvat chestiuni urgente, aproape cã nu mai funcþioneazã, restructurarea fiind blocatã de ministere care nu vor pur ºi simplu sã-ºi sacrifice vreun secretar de stat, ºi cã temele restante ale integrãrii aproape cã nu mai au ºanse sã fie fãcute. Ce conteazã, însã: chiar dacã nu vom intra (încã) în Europa, vom avea o clasã politicã mai curatã. În sensul cã colaboratorii vor fi înlocuiþi de profitori.
Titlu: Dictatura votului
Nr Editie: 1788 Data: Wednesday 09 August 2006
Pluteºte ceva în atmosfera anului 2006 din România care reaminteºte de anii '50 ai Americii. Atunci, un senator de mâna a doua ajunsese o veritabilã stea a politicii declanºând vânãtoarea de 'colaboratori' ai comunismului printr-o 'periere' excesivã a tuturor instituþiilor statului. MacCarthy-smul rãmâne ca una dintre paginile tulburi ale Americii ºi ca unul dintre momentele în care democraþia ºi drepturile fundamentale ale omului au fost aproape sacrificate pe altarul luptei ideologice. Nu vreau sã spun cã se poate face o paralelã între maccarthysm ºi deconspirarea colaboratorilor fostei securitãþi, dar este foarte evident faptul cã acesta din urmã tinde sã se transforme într-o veritabilã psihozã, cu toate riscurile care însoþesc o astfel de situaþie: erori, nedreptãþi, calomnii, compromiteri. Relansarea CNSAS dupã scandalul prilejuit de alegerile noului Colegiu când timpul s-a întors parcã brusc cu 16 ani înapoi, readucând în memorie secvenþe ale 'democraþiei absolute' din vremea Pieþii Universitãþii oferã un bun obiect de studiu din acest punct de vedere... Rezolvarea în coadã de peºte a conflictului s-a rãsfrânt asupra activitãþii ulterioare a Colegiului care la mai puþin de trei luni de la validare se vede în situaþia de a fi acuzat de jocuri politice ºi de incoerenþã în luarea deciziilor. Politizarea excesivã a instituþiei prin mandatul membrilor sãi face ca de cele mai multe ori în discuþie sã nu fie puse argumente ºi documente, ci impresii ºi obligaþii. Deja din recuzita Colegiului a început sã disparã motivaþia votului ºi argumentaþia poziþiei adoptate, acþiunea sa reducându-se la un simplu vot. Nu este doar recentul caz al contestaþiei lui Dan Voiculescu, este ºi cazul Floricãi Bejinaru sau al lui Titu Gherghioff, unde deciziile au fost luate sau împotriva evidenþelor sau invocându-se regulamente sau articole (încã) inexistente în aceste regulamente. Este greu de imaginat cum vor decurge lucrurile în condiþiile în care Colegiul este pur ºi simplu asaltat de solicitãri din toate zonele vieþii publice, ca ºi de exigenþa fireascã a opiniei publice de a ºti ce hram poartã cei cãrora le încredinþeazã prezentul ºi viitorul þãrii. Vor putea fi rezolvate toate aceste cereri prin simplul - ºi previzibilul - mecanism al votului? Mã tem cã nu.
Titlu: Dictatorul din Slobozia
Nr Editie: 1789 Data: Thursday 10 August 2006
Printre numele despre care, în aceste zile, circulã suspiciunea de a fi avut legãturi cu securitatea, este ºi cel al deputatei liberale, Mona Muscã. Nu este pentru prima datã. Rumori asemãnãtoare au fost determinate, cu puþin înainte ca doamna Muscã sã demisioneze din funcþia de ministru al Culturii, anul trecut, de o notiþã apãrutã într-un ziar, în care se fãcea o aluzie nu prea voalatã la relaþia din juneþe a doamnei ministru cu 'bãieþii cu ochi albaºtri'. Ziarul cu pricina era 'Gândul', iar autorul articolului era Mircea Dinescu, deloc întâmplãtor membru al Colegiului Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii. Este greu de imaginat cã Mircea Dinescu ar fi prins o astfel de ºtire din zbor, pe la vreo ºuetã cu amicii, ºi nu de prin dosarele pe care, împreunã cu colegii sãi, le 'linge' ca îndatorire de serviciu. Or 'scurgerea' unei astfel de informaþii contravine nu doar regulamentelor interne ale CNSAS, ci ºi unor elementare norme deontologice. Deºi Mircea Dinescu nu se aflã pentru prima datã într-o astfel de situaþie, nu a fost sancþionat în nici un fel. Preºedintele Oniºoru s-a mulþumit sã dezmintã informaþia, iar Dinescu ºi-a vãzut mai departe de ale lui. Personaj pitoresc ºi imprevizibil, Mircea Dinescu profitã din plin de biografia sa zbuciumatã ºi de reputaþia de personaj nonconformist transformându-ºi funcþia pe care a obþinut-o într-o instituþie personalã care nu dã socotealã nimãnui, fãrã a se teme de vreo sancþiune. Ca slujbaº la stat, poetul îºi permite sã facã mitinguri la Parchet, în favoarea amicului sãu Dinu Patriciu, sau sã-i facã atmosferã negativã lui Dan Voiculescu, înainte ca sã fie analizat cazul sãu, ca rãzbunare pentru suspendarea unei emisiuni pe unul dintre posturile TV ale acestuia. Tot el dã relaþii presei - fãrã a fi purtãtor de cuvânt - despre dosarele lui Nãstase, sau susþine direct cauza judecãtoarei Bejinariu. Am tot respectul pentru talentul poetului, pentru curajul manifestat în momente-cheie ale istoriei, dar cred cã în calitate de persoanã publicã, pusã într-o funcþie plãtitã din bani publici, e dator sã respecte un anumit cod de comportament. Dacã n-ar fi membru al CNSAS - instituþie extrem de sensibilã în percepþia publicã - Dinescu ar putea lansa, din conacul sãu din Cetate, toate trãsnãile din lume fãrã ca cineva sã-i poatã reproºa ceva. Altminteri, distinsul poet manifestã un soi de dictaturã personalã, faþã de care autoritãþile - cu teama de limba ascuþitã ºi de avantajul mediatizãrii instantanee a fiecãrui gest al acestuia - nu reuºesc sã ia vreo poziþie fãrã riscul de a fi acuzate cã atenteazã la libertatea personalã ºi de exprimare a acestuia.
Titlu: Paradoxuri securiste
Nr Editie: 1790 Data: Friday 11 August 2006
Dupã ce-a evoluat vreme de ºase ani în ritm de vals, Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securitãþii pare cã trebuie sã se pregãteascã pentru ritmuri mai alerte. Avalanºa de solicitãri venite din toate direcþiile - politicieni, ziariºti, profesori, sindicaliºti - promite sã se alimenteze din straturile mai puþin vizate pânã acum ale societãþii, punându-i pe membrii Colegiului în faþa unei misiuni aproape insurmontabile. Dacã cu un singur dosar ei au consumat, în plenul Colegiului, mai bine de 12 ore, stau ºi mã întreb când vor reuºi - mergând în acelaºi ritm - sã rezolve mãcar o parte din cele peste 1000 de (presupuse) dosare de jurnaliºti care le-au fost, practic, bãgate pe gât, înaintea categoriilor care legal au prioritate. Probabil cã guvernul ºi parlamentul vor trebui sã gãseascã soluþii: ori mãrirea numãrului de membri, ori crearea unor CNSAS-uri paralele, pe categorii sau prin implicarea în cercetare a unor categorii ale societãþii civile - bineînþeles, dupã ce acestea au fost, la rândul lor, puricate. Lãsând gluma la o parte, sã observãm însã câteva lucruri. În primul rând, tot mai pronunþata inadecvare a reglementãrilor de funcþionare a Colegiului la varietatea de situaþii care apar ºi nu sunt cuprinse în lege. Cea mai frecventã situaþie tinde sã devinã aceea a informatorilor cu acte în regulã, dar care n-au fãcut poliþie politicã! Sau a celor fãrã angajamente, dar care au turnat în draci! Marele paradox al Legii ºi al punerii ei în practicã îl reprezintã însã faptul cã de pãtimit ar avea toþi cei prinºi, într-un fel sau altul, în plasa Securitãþii, cu excepþia... securiºtilor! Aceºtia nu au de dat socotealã, practic, în comparaþie cu ce pãþesc cei de care s-au servit. Securiºtii sunt consideraþi a-ºi fi fãcut datoria, în timp ce informatorii - indiferent de modul în care au devenit colaboratori-plãtesc toate oalele sparte. Pe mãsurã ce plasa se strânge în jurul unor nume celebre, refrenul care se face auzit nu mai este 'n-am fost informator/turnãtor', ci 'n-am fãcut poliþie politicã'. Nimeni n-a fãcut poliþie politicã! Cel care tinde sã se înscrie pe un asemenea palier este însuºi Consiliul! Datoritã modului dezastruos în care se iau deciziile - prin vot deschis ºi nu pe bazã de dovezi ºi documente - Colegiul începe el însuºi sã facã poliþie politicã, scoþând în afara responsabilitãþi sociale, oameni despre care nu se poate afirma cu certitudine cã ar fi fãcut poliþie politicã. Acest lucru lãrgeºte pârtia pe care cei în cauzã o vor face spre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, unde astfel de cazuri se judecã cu mult mai multã acurateþe ºi pentru care cineva plãteºte. ªi nu puþin.
Titlu: Blestemul fãrã sfârºit
Nr Editie: 1791 Data: Saturday 12 August 2006
Pânã la intervenþia primelor zvonuri legate de o presupusã colaborare a sa cu Securitatea – ce pãreau mai degrabã bârfe rãuvoitoare – Mona Muscã se afla în posesia unui capital de credibilitate de care nu au beneficiat mulþi politicieni români. ªi când s-a aflat în Opoziþie, ºi la Putere, Mona Muscã a avut calitatea de a inspira încredere, de a-i convinge pe oameni cã lucreazã în interesul ºi spre binele lor ºi, mai ales, cã nu este dispusã sã facã compromisuri. ªi nu am nici un motiv sã nu cred cã toate aceste lucruri erau reale, cã intenþiile sale nu au fost vreodatã altele ºi cã între imaginea afiºatã ºi convingerile intime nu au existat diferenþe notabile. O uºoarã dezamãgire am încercat în perioada în care domnia sa s-a aflat la cârma Culturii ºi când lipsa de experienþã administrativã a pãrut cã-ºi spune cuvântul, proiectele sale nebeneficiind de acoperirea necesarã. A plecat de acolo într-un puseu de demnitate, nefiind de acord cu lipsa de consecvenþã a ºefului sãu de partid, a cãrui demisie a considerat-o o datorie de onoare. Traseul sãu politic ulterior s-a plasat pe orbita unei disidenþe consecvente, în aria de gravitaþie a autoritãþii prezidenþiale. Mona Muscã este ºi unul dintre promotorii proiectului Legii lustraþiei, în care mulþi români ºi-au pus speranþa unui curs politic desprins de servituþile unui trecut nebulos ºi contraproductiv, în condiþiile unui climat democratic tot mai acordat la rigorile europene. Aceste lucruri mi-au pãrut, uneori, prea frumoase pentru a fi adevãrate. Cu scepticismul gazetarului care a vãzut multe ºi a ºi trãit o sumedenie de dezamãgiri, am avut o umbrã de bãnuialã pe care deloc întâmplãtoarea aluzie a lui Mircea Dinescu, scãpatã într-un ziar în care avea rubricã, neurmatã de un protest hotãrât, mi-a alimentat-o. Mãrturisesc cã de atunci m-am aºteptat, în fiecare moment, la scadenþa care a distrus pe rând, fiecare mit: ºi pe cel al lui Alexandru Paleologu – singurul care a fãcut-o din proprie iniþiativã, ºi pe cel al lui Mircea Ionescu Quintus, cu toatã înþelegerea faþã de condiþia dramaticã a unei pãrþi a existenþei sale, ºi pe a lui Dan Amedeo Lãzãrescu, cel care apãrea ca un moment de intransigenþã. Rând pe rând aceste ‚icoane’ s-au fãcut zob, izbite de solul unei realitãþi crude care face parcã, din curãþenia moralã, un ideal mult prea îndepãrtat. ªi mã întreb când se va putea elibera politica româneascã de fantoma Securitãþii? Doar când întreaga clasã actualã, cu rãdãcini înainte de 1989, se va fi epuizat fizic? ªi cu ce va fi înlocuitã aceasta, pentru cã încep sã cred cã Securitatea nu este decât un episod temporal al unui blestem fãrã sfârºit, repetat mereu ºi din care nimeni nu învaþã nimic.
Titlu: Secretul secretizãrii celor 29+1
Nr Editie: 1792 Data: Monday 14 August 2006
Iatã-le, frumos aranjate, încopciate, numerotate ºi completate, cele 29 de dosare care au luat drumul CNSAS dupã desecretizare. 29 plus 1, de fapt, pentru cã cel al lui Dan Voiculescu a fost transferat în regim de urgenþã atunci când acesta a îndrãznit sã se vadã vicepremier. Deci, toate aceste dosare existau undeva, acolo la SRI, puse laolaltã de o mânã grijulie, dupã ce au fost colectate dintr-un fond pe care atle mâini grijulii l-au constituit din timp ºi i-au aplicat ºtampila 'secret'. De ce 'secret'? Pur ºi simplu, probabil, pentru cã era vorba despre persoane active politic a cãror implicare într-o dezbatere publicã ar fi putut stârni seisme de necontrolat. Aºa cã oamenii dlui Timofte au avut grijã ca acestea sã nu facã parte din kilometrii de dosare ce i-au fost pasaþi lui Oniºoru, pentru a le închide gura cârtitorilor din CNSAS ºi au rãmas la dispoziþia 'organelor superioare'. Multã lume s-a întrebat de ce fusese secretizat dosarul lui Dan Voiculescu, de pildã, unde nu se gãsesc lucruri care sã afecteze siguranþa naþionalã. Sau se întreabã de ce a fost secret dosarul Monei Muscã, unde era vorba despre studenþi strãini. Rãspunsul este simplu: pentru cã era vorba despre Dan Voiculescu ºi Mona Muscã, doi politicieni activi. Iar SRI-ul nu ºi-a permis libertatea de a i se sparge în cap oalele cazurilor. A aºteptat, cuminte, semnalul de sus. ªi când i s-a dat, a dat drumul la dosare. Le-a desecretizat. Or, semnalul pare a fi strâns legat de criza tot mai profundã dintre cei doi lideri ai Alianþei: Bãsescu ºi Tãriceanu. Cu lipsa de prejudecãþi ce-l caracterizeazã, preºedintele s-a arãtat mai puþin sensibil la faptul cã printre 'pierderile colaterale' s-ar putea numãra ºi câþiva dintre susþinãtorii sãi (a demonstrat deja cã se debaraseazã cu uºurinþã de orice susþinãtor care nu-i mai este de folos), mizând pe faptul cã efectul major va fi în tabãra adversã - cea liberalã - din care se recolteazã cele mai multe nume. ªi cã indiferent de decizia finalã - victimã sau turnãtor - cel care câºtigã va fi el însuºi ºi partidul sãu. Dacã a existat, deci, un secret al secretizãrii, de data aceasta secretul desecretizãrii apare suficient de limpede: o nouã etapã, hotãrâtoare, în lupta pentru putere dintre diferitele facþiuni ale Coaliþiei, în cadrul cãreia principalii perdanþi din etapa 'desecretizãrii' sunt PNL-ul ºi UDMR-ul.
Titlu: Spre o nouã 'Convenþie democraticã?'
Nr Editie: 1802 Data: Thursday 31 August 2006
Convenþia Democraticã a fost, cu adevãrat, o gãselniþã, într-un moment politic în care opoziþia era extrem de fãrâmiþatã ºi confruntatã cu un bloc masiv caritie, la primele alegeri libere, luase majoritatea absolutã a voturilor. În ciuda bunei percepþii a istoricilor, partidele care se reclamau ca descendente ale formaþiunilor antebelice nu au obþinut, în mai 1990, decât circa 20% din voturi. Progresul nu a fost substanþial nici în 1992, când bãtãlia de fond s-a dat între aripile fostului FSN ºi când 'aripa durã' rãmasã fidelã lui Iliescu, a avut câºtig de cauzã în faþa aripii 'reformiste' a lui Petre Roman. Pânã la alegerile din 1996 nimic important, de fond, nu s-a petrecut în structurile partidelor istorice - PNL, PNÞCD ºi PSDR. Ba, din contrã, între timp PNL-ul, liderul din '90, se fãrâmiþase în nenumãrate aripi ºi aripioare, pe care nimeni nu pãrea capabil sã le mai reuneascã vreodatã. Atunci a apãrut, însã, dinspre societatea civilã - mai exact dinspre acea parte a sa ce se simþea datoare sã suplineascã lipsa de programe ºi de iniþiative ale partidelor înrolate în aceastã zonã a spectrului politic - via programele de sprijinire a democraþilor din þãrile Europei de Est puse în miºcare de cãtre instituþii ºi fundaþii americane, precum NED - National Endowment for Democracy. Atunci a apãrut ideea unui conglomerat de partide, asociaþii, fundaþii ºi miºcãri care, împreunã, sã atragã un numãr suficient de sufragii pentru a echilibra balanþa electoralã. Cât de complicatã a fost punerea în practicã a acestui proiect îºi mai aduc aminte nu puþini dintre cei care l-au parcurs. Remarcabilã a rãmas, însã, formula care a transformat o adunare aritmeticã într-un logaritm algebric. Practic, voturile acordate conglomeratului CDR nu s-au adunat, ci s-au înmulþit, printr-o logicã proprie acestor fenomene. Formula CDR a rãmas un model pe care, în mai multe rânduri, politicienii au încercat sã-l copieze. Niciodatã, însã, cu suficient succes. Momentul actual pare, însã, a-l favoriza. Avem de-a face cu un soi de echilibru care poate da câºtigãtori nesiguri. Formaþiuni mici, precum PC, pot înclina balanþa într-o parte sau alta, dupã cum bate vântul intereselor. Cele douã tabere, clasice, se situeazã pe poziþii ireconciliabile. Între el se naºte un gol pe care cineva ar trebui sã-l ocupe. De ce nu o nouã 'Convenþie Democraticã?' Este, se pare, socoteala pe care ºi-au fãcut-o liderii PC ºi PRM, Voiculescu ºi Vadim. Ideea unei super-coaliþii, formatã din mai mulþi jucãtori, dominaþi de cei doi, s-ar putea sã aibã succes.