Punctul pe Y, august 2006

Titlu: Singurătatea alegătorului democrat
Nr Editie: 1783 Data: marți 01 august 2006
Partidul Democrat are o istorie interesantă în care se pot regăsi unele dintre caracteristicile sale de astăzi, care fac din el un partid din ce în ce mai singur pe scena politică și mai puțin apt pentru orice tip de alianță. Plecat din rădăcina comună a FSN-ului, el a grupat în jurul lui Petre Roman 'aripa tânără', reformistă, a formațiunii născute destul de aleatoriu din spuma entuziasmului popular ce a însoțit răsturnarea dictaturii. După căderea de la putere a lui Roman, în urma mineriadei din septembrie '91, a urmat și prima mare schismă, de la finele aceluiași an, când pe baza unei noțiuni politice, un nou FSN s-a detașat de baza reprezentată de 'nou-născutul' FDSN. Cel care a moștenit și grosul electoratului, la alegerile din '92, devenind partid de guvernământ, iar FSN-PD intrând într-o opoziție reală. Cei patru ani care au urmat nu au însemnat prea mult pentru clarificările teoretice. Alegerile din '96 și sentimentul predominant în electorat că este nevoie de o schimbare au reprezentat un atu neașteaptat și nesperat pentru PD, care s-a văzut, peste noapte, în poziția de aliat necesar al unei Convenții Democratice învingătoare, dar incapabilă să formeze singură un nou guvern. Campania electorală i-a oferit lui Petre Roman un prilej minunat de a-și etala calitățile reale de politician, el realizând un scor neașteptat de bun, atât în competiția prezidențială, unde s-a clasat pe locul al treilea, cât și în cea parlamentară unde partidul său a obținut cel mai bun scor din istorie. Pe această bază PD-ul a negociat 'la sânge' cu Convenția, obținând portofolii avantajoase în noul guvern și o poziție de forță în luarea oricărei decizii. Cu toate acestea, impresia catastrofală pe care a lăsat-o Convenția, datorită în special incompetenței liderilor țărăniști și a duplicitarismului liberal, a afectat serios formațiunea la noul test electoral. Petre Roman a eșuat lamentabil în campania prezidențială, în timp ce partidul a obținut un scor extrem de modest. Debarcarea 'liderului istoric' a apărut ca soluția de salvare a partidului de la o disoluție de tip țărănist, iar Traian Băsescu s-a dovedit a fi luptătorul de guerilă capabil să mențină partidul pe linia de plutire. Izolat cât a fost la guvernare, izolat și în opoziție, Partidul părea sortit, totuși, eșecului, dacă n-ar fi apărut ideea salvataoare a Alianței DA, în care Băsescu a avut tăria să accepte rolul de 'număr doi' și raportul de reprezentare impus de liberali. Rămas, în opoziție, în posesia unui eșalon electoral stabil, compus din oameni de afaceri și întreprinzători, partidul a contribuit, poate mai mult decât liberalii, la succesul care l-a readus la putere. Partid disciplinat, cu un lider autoritar și fără prea mulți veleitari sub el, PD și-a consolidat iscusit pozițiile, copleșindu-și treptat partenerii, dezbinați în buna tradiție a doctrinei. Strâns, prea strâns legat de președinte, el se vede însă tot mai izolat pe scena politică, nereușind să stabilească punți de comunicare nici la putere și nici la opoziție. Lucru care, în condițiile unor alegeri defalcate, în 2008-2009, îl poate readuce în poziția de outsider.
Titlu: Rotativă
Nr Editie: 1794 Data: vineri 18 august 2006
Îmi povestește un amic care, pentru o vreme, a avut acces în cercul intim al unui fost lider politic, că la o reuniune privată a auzit-o pe consoarta omului elaborând o teorie: aceea a rotativei. Adică, cum ar fi fost în încăperea respectivă, de tavan e prinsă o elice - rotativă - care se învârte și retează orice cap înălțat mai sus decât nivelul de siguranță! 'Rotativa' asta intra în funcțiune oridecâteori cineva îndrăznea să ridice capul mai mult decât ar trebui să-și permită, ceea ce asigura controlul sistemului de cel care băga sau scotea din priză instrumentul pus în funcțiune prin surprindere și în funcție de situație. Imaginea mi-a părut extrem de sugestivă și mă întreb dacă nu funcționează câte o astfel de rotativă pentru fiecare entitate - politică sau nu - și dacă nu cumva acest complex de rotative acționate de mâini și minți necunoscute este cel care reglează și direcționează procesele pe care le parcurgem. Cea mai perfectă ilustrare a principiului îmi apare în politică: aici veleitarii sunt lăsați un timp să se amăgească cu ideea că pot să se înalțe deasupra celorlalți și să-și dezvolte propriul lideriat. Iar când se înalță suficient de sus pentru a fi loviți, intră în funcțiune 'rotativa': fie că e vorba de trecute și aproape uitate colaborări cu Securitatea, fie că e vorba de participarea la afaceri nu prea licite, fie că e vorba de relații oculte. Întotdeauna ceva se găsește și rotativa funcționează impecabil. Recentul episod CNSAS scoate, practic, din circulație, pe drept sau mai pe nedrept, un eșalon întreg de politicieni care în următorii ani ar fi putut să modifice cursul politicii. N-o vor mai face. Există un antidot la rotativă? Desigur. El este reprezentat de o nouă categorie de oameni, politici în special, care nu mai poartă în spinare povara eredității pre-decembriste, sistemul de relații și obligații, influențele ideologice ale epocii. Această categorie se coace acum și se înalță tăcut, nespectaculos, dar dătător de speranță. Este o întreagă generație care se va așeza, firesc, pe pozițiile pe care le părăsesc acum cei care și-au datorat ascensiunea mai puțin calităților proprii și mai mult grupurilor de influență și de interese. Nu sunt naiv încât să cred că aceste grupuri se vor preda, resemnate, în fața noilor veniți. Ele vor lupta să-și păstreze pozițiile, să le modifice, să le adapteze. Suportul lor logistic nu va mai fi însă aceleași. Concentrat, din interior și din exterior se vor manifesta linii de forță care vor face ca România să se alinieze și din acest punct de vedere unor norme pe care democrația autentică le face obligatorii.
Titlu: Rețeaua
Nr Editie: 1794 Data: sâmbătă 19 august 2006
Este, într-un fel, comică surprinderea cu care opinia publică ia act de fiecare deconspirare - nevoită mai mult sau mai puțin voluntară - a informațiilor fostei Securități. Și asta pentru simplul motiv că, din variate motive, niciodată până acum fenomenul nu a fost abordat în întregul său, ca structură aproape oficială a instituțiilor responsabile de represiunea față de "atitudinile dușmănoase", îndreptate împotriva "ordinii de stat". Informatorii nu au fost inventați de Securitate. Nici măcar de NKVD. Ei au existat dintodeauna, ca instrument prin care informația putea fi obținută indirect, dar cu atât mai eficient. Informatorii au constituit, mereu, armata din umbră, secretă, de care diversele orânduiri s-au servit pentru a exercita controlul liderilor asupra populației. Statutul lor a fost, mai mereu, la limita legii, cu toate motivațiile introduse pentru a justifica un demers aflat cel mai adesea în afara moralului. Sistemul comunist este însă cel care a dus aproape de perfecțiune sistemul, printr-o abordare "științifică", întru totul acoperitoare - Securitatea - care, prin diviziile sale responsabile de starea de spirit a populației, acoperea întregul tablou al societății. Fiecare instituție, întreprindere, organizație avea rezidentul său, de cele mai multe ori neacoperit, cunoscut ca atare. Acoperită era doar rețeaua pe care și-o forma aceasta în interior, pentru a se putea afla în posesia tuturor informațiilor care i-ar fi permis să elaboreze fișele și analizele pe care i le cereau șefii. Modalitatea de selecție și de folosire a informațiilor urmareau, evident anumite criterii, care țineau de profilul psihologic al candidatului, de poziția lui în structură, de frustrările sau de aspirațiile acestuia. Deci, informatori au existat peste tot, în toate segmentele societății. Poate că unele dintr acestea erau abordate cu mai multă atenție decât altele, în funcție de calitatea informațiilor care puteau fi recoltate. Dar nu lipseau de nicăieri! O decoperire reală, eficientă a întregii rețele s-ar putea face foarte simplu pornind de la organigramele Securității și continuând cu organizațiile arondate. Cred că există și norme numerice de informatori care trebuiau recrutați și dacă nu documentele păstrate, măcar evaluările statistice ar putea conduce la alcătuirea și completarea întregului tablou. Dacă este cu adevărat nevoie de el, uneori mă întreb la ce ne-ar folosi lista de vreo patru sute de mii de nume la cât este evaluat numărul total de informatori, dacă îi vom lua la grămadă, fără necesarele delimitări între situațiile și conjuncturile în care s-au produs aceste recrutări, de o varietate ce ține nu doar de presiuni sau șantaj, dar și de interes și de frustrări. Așa că să nu mai ne mirăm că informatorii au fost și printre marii noștri sportivi, printre actori, printre scriitori, printre cercetători, la fel ca și printre muncitori, țărani, meseriași. Să ne mirăm doar de nivelul îngrijorător al apetenței spre delațiune a poporului din care facem parte...
Titlu: Mană cerească a catastrofelor naturale
Nr Editie: 1795 Data: luni 21 august 2006
Mediatizarea intensă face ca, de cele mai multe ori, marea majoritate a catastrofelor naturale și a nenorocirilor pe care le aduc acestea să fie percepute doar din unghiul emoțional. Atât de dese au fost în ultima vreme catastrofele, încât imaginile difuzate, cu tot dramatismul lor, au început să cadă în banal. Nu mai tresărim, așa cum ar fi normal, la vederea lacrimilor celor care, într-o noapte, au rămas doar cu ce aveau pe ei, sau a celor cărora apele furioase le-au luat, odată cu bunurile, și membrii de familie; ori pe amărâții a căror unică nădejde a hranei zilei de mâine stătea în ouăle celor câteva orătănii din ogradă, pe care agenții în alb ai ministrului Flutur le fugăreau, necruțători, pentru a le eutanasia, în bloc sau cu amănuntul. În spatele acestui spectacol devenit național se desfășoară un altul, de care n-au cunoștință decât cei implicați direct. Sunt beneficiarii catastrofelor: cei care distribuie ajutoare, care participă la reconstrucție, care igienizeză, care degajează. Toate aceste operațiuni devin extrem de mănoase, fiind efectuate în regim de urgență, deci fără respectarea pașilor necesari în domeniul achizițiilor publice. Înflorește traficul dintre responsabilii din administrație și clientela lor de afaceri cu bune legături politice. Tocmai se vorbește despre ancheta procurorilor referitoare la firmele care au primit din partea Ministerului Agriculturii sarcina să execute dezinfectarea în zonele afectate de gripă aviară. S-a constatat că firmele respective au practicat prețuri de 10-15 ori mai mari, pentru substanțe diluate și modificate, și pentru servicii efectuate neglijent. Toate acestea au costat statul sume exorbitante. O situație mai complexă o reprezintă acțiunile de refacere a caselor sinistraților de pe urma inundațiilor. Sumele alocate de la Guvern au luat căi întortocheate care au făcut ca nici până astăzi să nu se observe mari schimbări, sinistrații locuind tot în corturi, asaltați de tânțari și șobolani. Mari bucurii aduc furtunile și șuvoaiele de apă ce cară cu ele la vale bucăți întregi de pădure, traficanților de lemn care profită de oportunitatea de a mai rade și alte porțiuni de codru rămas în picioare. O afacere extrem de rentabilă a fost și aceea a producerii vaccinurilor pentru gripa aviară ce a adus beneficii importante familiei unui responsabil din domeniul sănătății publice care a trasat sarcina producerii acestuia, fiului său. Toate aceste afaceri înfloritoare se desfășoară sub protecție politică. Să nu vă închipuiți că tine cont, cineva, în aceste condiții, de calitate sau de performanță: unicul criteriu este să le dăm alor noștri posibilitatea să facă niște bani din care ne vom înfrupta și noi. Mare pricopseală calamitățile astea!
Titlu: Caniculă
Nr Editie: 1796 Data: marți 22 august 2006
Căldura le încinge creierul politicienilor. Aceștia par să nu mai aibă altă idee mai fixă decât aceea a dosarelor de la CNSAS. Sau a documentelor, sau a foilor - cum bine precizează dl Ladislau Csendes, singurul care până acum nu 'deconspirase' nimic. A intrat însă și dânsul în rândul lumii. Avea și o obligație morală, ca să spunem așa, pentru că partidul care l-a trimis acolo este lider la numărul de dosare din care va trebui să se extragă adevărul. Sau să se voteze adevărul, căci mai nou așa se stabilește dacă ai colaborat sau nu cu Securitatea: vin zece oameni, sau câți se pot strânge, se uită la tine, te privesc din toate pozițiile și la urmă votează. A făcut! - chiar dacă la dosarul tău nu este angajamentul - sau 'n-a făcut!' - chiar dacă în dosar angajamentul stă la loc de cinste. Din păcate pentru domni ca Csendes, nu se vor mai putea ascunde în spatele abținerii, care a fost scoasă din circulație. Cine nu merge la CNSAS, zilele astea, merge la Parchet, să-l bată în cap soarele dreptății. Ieri l-au chemat procurorii pe Dinu Patriciu. Nu că l-ar fi îndrăgit în mod deosebit - deși la un moment dat nu s-ar mai fi despărțit de el - ci ca să-i facă o bucurie: acuzația de delapidare 'în formă simplă' - referitoare la creanța din Libia - a fost înlocuită cu 'delapidare în formă continuă'. Era și jignitor pentru un om de calibrul lui Dinu Patriciu. Culmea coincidenței, tot ieri a mers la Parchet un prieten de-al său, cel cu care a făcut prima afacere din economia de piață, înainte ca aceasta să fi avut certificat de naștere. E vorba despre premierul Tăriceanu. În cârje, acesta a pus mâna pe pix și le-a explicat procurorilor cum a intrat el cu Harley-Davidsonul personal într-un biet Ford, la Corbeanca. După Tăriceanu, Parchetul a primit o altă vizită de marcă: Ovidiu Tender, omul de care procurorii nici nu mai concep să se despartă și cu care împart spațiul locativ încă din mai. El ar trebui să mărturisească cum a devalizat RAFO - în primul act - pentru că piesa a ajuns deja la al treilea, în care ultimul proprietar s-a făcut nevăzut. Cu doar vreo 22 milioane de dolari cu tot. În atmosfera răcoroasă a reședinței sale de 1 milion de dolari, senatorul Marius Marinescu - Bideu așteaptă decizia forului democrat, rupând petalele unui trandafir - mă dau afară, nu mă dau afară... Pe ambii umeri îi plâng 'gaițele' de la ARIS... Ele deja date.
Titlu: Deconspirarea totală!
Nr Editie: 1797 Data: miercuri 23 august 2006
Cu o mică întârziere - de doar vreo 16 ani - o operațiune vitală pentru sănătatea politicii românești este pe cale să se desăvârșească: deconspirarea fostei (oare doar fostei?) Securități! Procesul, extrem de anevoios în practică, a demarat încă sub precedenta guvernare democrată (cea a Convenției) însă 'Legea Ticu' a ieșit cu forcepsul și cu numeroase malformații care au făcut din ea una dintre reglementările cu handicap major. Rulând la relanti, legea a scos pe tușă câțiva politicieni și a emis o listă de securiști, mare parte din ei trecuți cu onoruri pe celălalt tărâm. Așa se face că ne-am trezit în fața 'porții noi' a Uniunii, ca vițeii învățați cu cea în dreptul căreia ne așteptau deobicei băieții cu ochi albaștri pentru a ne introduce, cuminți, în grajdul colectiv. Marcate de câteva incidente neplăcute pentru inițiatori, ofensiva deconspirării livrează opiniei publice 71 de nume pe care aceasta e liberă să le toace cum vrea până când 'gânditorii de la Hamangia', ceata celor zece colegi mititei (al-11-lea s-a pierdut în codru, mâncat de lupi) va decide, acum prin vot secret, cine da și cine nu. Vor fi, desigur, și pierderi colaterale, pentru că nimeni nu acceptă cu inima ușoară că ce a făcut el, pe ascuns, a fost poliție politică și nu apărarea patriei. Există, tot mai evident, un curent în sensul mersului până la capăt: nu doar 29, nu doar 71, ci tot! Depinde doar de logistica Consiliului și de limpezimea de minte a celor puși să 'lingă' dosare, ca acțiunea să se îndrepte spre acea finalitate în care bănuielile vor fi înlocuite de certitudini, iar lumea din jurul nostru se va împărți, clar, între cei care n-au avut prilejul sau au avut tăria de caracter de a nu semna 'pactul cu diavolul' și cei care au făcut-o din varii motive - de la presiuni, la interese. Cum se întâmplă deobicei pe la noi, bunele intenții o iau înaintea necesarelor lucrări de pavare a traseului, fie el și către cadrul capitalist. Este un hei-rup tradițional, care nu ține cont de ceea ce ar putea încetini sau chiar bloca acest proces: de reglementările europene în domeniul drepturilor omului. Pentru că, din această perspectivă, chiar dacă noi credem altceva, și securiștii și colaboratorii lor se bucură de niște drepturi fundamentale care, odată încălcate, vor deschide un adevărat culoar al contestărilor și al revendicărilor de alt tip. Vom avea o masă de cetățeni deconspirați, dar poate că și segregați în același timp. Nu cred că în reformistul minister al doamnei Macovei cineva s-a îngrijit de acest aspect și a semnalat pierderile ce ar putea să intervină și soluțiile de depășire a acestora. Dacă-i deconspirare, deconspirare să fie. Dar nu, din nou cu jumătăți sau sferturi de măsură.
Titlu: Grila sau votul?
Nr Editie: 1798 Data: joi 24 august 2006
Dacă este ca deconspirarea să meargă până la capăt, mă îndoiesc tot mai mult că actualul Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor Securității (nume pe care nu prea îl merită, până una alta, pentru că în afara câtorva dosare telecomandate, Consiliul n-a studiat nimic din ceea ce ne-ar putea clarifica modul de lucru și metodele utilizate de Securitate) va reuși să facă acest lucru. Este, pur și simplu, o sarcină copleșitoare pentru cei câțiva oameni care au ajuns acolo - mai puțin pentru calitățile lor de persoane integre, cu coloană vertebrală și cu competență profesională și mai mult ca rezultat al unor jocuri politice - determinate de metoda incorectă prin care se face selecția și numirea membrilor. Pur și simplu, aceștia sunt trimiși de partide și de instituții ale statului ca să asigure protecția intereselor acestora. Or, deconspirarea Securității pare a fi ultimul dintre interese, mai ales cât timp partidele și instituțiile sunt burdușite de foști securiști sau de colaboratori ai acestora. Aceasta este instituția, cu ea lucrăm - vor spune resemnați cei deja convinși de incapacitatea funciară a celor de acolo de a se sustrage obligațiilor sau părerile preconcepute. Măcar, în felul ăsta se reglează mai curând o serie de conturi din mereu schimbătorul peisaj al alianțelor postelectorale. După ce a lucrat vreo șase ani în regim de stațiune de odihnă, CNSAS s-a văzut lovit de ploaia torențială de dosare provocate de ciocnirile anticiclonice dintre președinție și guvern. Dintr-o dată membrii Colegiului se simt depășiți de complexitatea situațiilor pe care le relevă noile dosare și în care lucrul cu alb și negru pare tot mai dificil. Mai ales după un experiment care a făcut să iasă la iveală urzeala intereselor personale ale unor membrii, în cazuri în care deciziile luate sunt pur și simplu descalificante, modul de lucru al Colegiului a intrat sub domnia hazardului. După ce l-au declarat pe Voiculescu colaborator fără angajament, iar pe Bejinariu ne-colaboratoare cu angajament, după ce-au amețit decizia în cazul lui Titu Ghiorghioff (apropo: s-a discutat puțin, aproape deloc, despre acest caz similar cu cel al Monei Muscă), 'colegii' s-au trezit că sistemul de vot - discutabil până la Dumnezeu - nu e bun și l-au schimbat. După nici o săptămână au revenit, pe motiv că regulamentul ar putea fi schimbat doar de parlament, menținând votul direct (unde persoane voluntare pot face presiuni directe, cum au mai făcut!) și abținerile (nefirești, atâta timp cât cei în cauză participă la vot!). Vom asista, deci, la alte decizii la fel de aiuritoare, ce vor avea, la bază nu dosarul sau ceea ce este în el, ci 'impresia artistică' pe care o face cel verificat. Votul, în ultimă instanță, rămâne cea mai arbitrară și mai contestabilă dintre soluții. S-a propus - dar nimeni n-a vrut să audă - soluția 'grilei': simplă și eficientă; a avut/n-a avut angajament; a turnat/n-a turnat persoane care să fi avut de suferit. Simplu ca bună ziua. Și - mai ales - nemanipulabil.
Titlu: Cine ia caimacul?
Nr Editie: 1798 Data: vineri 25 august 2006
Singurul lucru care mă împiedică să mă bucur așa cum s-ar merita de victoria Stelei este faptul că ea va fi 'confiscată' de Gigi Becali și că cel puțin vreo săptămână nu vom mai avea loc de el, în paginile de ziar sau pe ecranele televizoarelor. Cu cunoscuta sa lipsă de modestie, finanțatorul (?!) Stelei va trage toate foloasele ne(cuvenite) de pe urma acestui succes. Inclusiv politice, formațiunea sa fiind, deocamdată, cea care furnizează suporterilor săi cea mai mare cantitate de circ posibilă, în condițiile în care pâinea este așa cum este. Întrebarea care se pune, firesc, este următoarea: al cui este, cu adevărat, meritul acestei performanțe? O performanță prin care, din zece în zece ani (până acum, cel puțin) o echipă românească pătrunde în clubul select al Ligii? Este meritul lui Gigi Becali? Cum ar putea acest personaj lipsit de bagajul cultural necesar, cu o personalitate imprevizibilă și necontrolabilă, cu mari probleme în relațiile interumane, să determine un progres - tehnic și tactic - care să aducă echipa la nivelul fotbalului care se joacă în Europa, pe baza unei experiențe căpătate în dubiosul mediu al campionatului intern? Răspunsul este, surprinzător poate, afirmativ: da! Succesul i se datorează în măsura în care, cu intuiția specifică psihologiilor de tipul celei becaliene, el a reușit să scoată, organizatoric, echipa din mediul mafiot al celor cae n-au văzut în ea decât o sursă de a-și trage bani negri, asigurându-i o conducere unitară și autoritară, chiar dacă adeseori contestabilă, și un program de performanță în care n-au mai contat atât de mult vânzările de jucători. Ambițiile - adeseori megalomanice - ale patronului unic - au constituit premisa acțiunii prin care mai mulți tehnicieni au reușit să consolideze calitățile individuale specifice ale jucătorului român pentru a crea din acestea o echipă. Adulați, înjurați, alungați, toți cei care au trecut pe la cârma tehnică a Stelei au lăsat ceva în urmă, în afara resentimentelor generate de relația năbădăioasă cu patronul. Au lăsat, mai ales, sentimentul unei echipe - ceea ce lipsea, sau lipsește multor altor formații care nu reușesc să convertească în performanță considerabilele infuzii de bani pe care le fac diverși magnați care doresc să câștige mai mult prin investiții mai puțin riscante. Victoria Stelei ține însă, în primul rând, de calitatea jucătorilor săi: oameni talentați, dăruiți de bunul Dumnezeu cu îndemânare, intuiție și chiar inteligență. Oameni care au înțeles - mai mult sau mai puțin - că drumul spre performanță - și spre bani - e presărat cu dificultăți și că beneficiile viitoare pot izvorî doar din renunțările de acum. Și dacă ar fi să dau un exemplu de talent îmbinat cu modestie și bun simț (poate exact reversul 'calităților' manageriale) atunci acesta este Bănel Nicoliță, tânărul rom din Slobozia, cel care ar merita ceva mai mult din partea fanilor, decât răutățile gratuite de care mai are parte.
Titlu: Istoria și istoria francofonă
Nr Editie: 1798 Data: sâmbătă 26 august 2006
Mai puțin de o lună ne desparte de principalul eveniment al - cel puțin - ultimului deceniu, găzduit de România: sommet-ul Francofon de la București. Cu excepția ediției românești a Forumului Crans Montana, din 1996, nici o altă reuniune la vârf care să adune atât de multe VIP-uri nu a poposit într-un București aflat într-o continuă criză de spații publice, drumuri practicabile, hoteluri civilizate și oameni pricepuți să organizeze evenimente de o asemenea amploare. Alegerea Bucureștiului pentru a găzdui actuala ediție a reuniunii țărilor 'care au în comun limba și cultura franceză' este rezultatul unor demersuri efectuate pe termen lung și începute odată cu invitarea României ca observator la ediția de la Paris din 1991 și continuate după primirea sa ca membru cu drepturi depline în 1993. Cu toate că puține sunt țările care dispun de o logistică adecvată, sommet-uri de succes au avut loc și în Liban, și în Coasta de Fildeș, și în Mauritius sau în Vietnam. Oferta făcută de țara noastră, prin președinții Iliescu și Constantinescu, a avut darul să se materializeze sub un președinte necunoscător al limbii și adept al unor alte axe politice. Dar astea sunt ironiile soartei și abia aștept să-l aud pe dl Băsescu salutându-și invitații în limba lui Moliere. Până atunci mai este ceva - și anume ultima 'sută' a pregătirilor. După o lungă perioadă de calm, mai mulți lideri politici s-au trezit din letargia estivală cu spaima că debutul sommet-ului ne va prinde cu 'pantalonii în vine': cu străzi încă neasfaltate, cu trasee neasigurate, cu o populație nepregătită pentru șocul celor trei zile de restricții, dar, mai ales, cu o categorie de manageri lacomi și puși pe dat tunuri pe pielea oaspeților. Hotelierii români, mai ales, n-au văzut în această manifestare decât prilejul de a-i jupui pe invitați, și nu ca o prezentare, ca o investiție de imagine pentru ce va să urmeze. Deja, datorită prețurilor nejustificate ale camerelor de hotel, țările participante și-au redus delegațiile de la un număr estimat de peste 3000 de persoane la aproape jumătate: ca la Ouagadogou sau în Mauritius, și nu ca în mijlocul Europei. Șansa ca un număr mai mare de oficiali și de jurnaliști să vadă cu ochii lor realitățile României din pragul accederii în UE a fost ratată din lăcomie și din prostie, dar și din cauza incapacității autorităților de a coordona diversele segmente ale vieții publice în sensul unui obiectiv comun. Nu îmi amintesc ca președintele Băsescu să-i fi chemat la Cotroceni pe patronii de hoteluri și să fi discutat cu ei, așa cum a făcut-o, de pildă, cu petroliștii. E drept, lumea e atât de ocupată cu deconspirarea încât sommet-ul promite să devină un eveniment pe deplin conspirat.
Titlu: Despre proporțiile delațiunii
Nr Editie: 1799 Data: luni 28 august 2006
Premierul se teme că deconspirarea va rări rândurile majorității parlamentare până la a reuși ce n-a izbutit Băsescu: să provoace alegeri anticipate. Asemenea ucenicului vrăjitor, șeful Executivului se vede în situația de a fi scos dopul clondirului fermecat din care ies acum, în valuri, fantomele Securității. Mai ales că – așa susține același premier – inițiativa este una liberală. Și, poate că nu întâmplător, din rândurile liberalilor se înregistrează până în prezent și cele mai numeroase victime. Pelerinajele pe la CNSAS dezvăluie o realitate îngrijorătoare: numărul mare al actualilor aleși care în tinerețile socialiste și-au croit un drum în viață cu ajutorul Securității. De bună voie și aproape nesiliți de nimeni, au ales să sprijine ‚organele’, trăgând în jur cu urechea și atrăgând în scris atenția asupra a ceea ce credeau ei că ar putea aduce atingere siguranței statului. Gest aproape patriotic, dacă n-ar fi vorba despre o instituție care nu le-a avut în nici un fel cu democrația și cu legalitatea. Lista de personalități deconspirate, mai cu ajutorul dosarelor, mai benevol, mă face să mă întreb care a fost dimensiunea fenomenului – apartenența la aceste structuri – a parlamentelor și guvernelor care s-au succedat până în prezent. Și cât este de corect să plătească doar cei care au supraviețuit până în 2006 și nu toți cei care au profitat de slăbiciunile sistemului pentru a se erija în salvatori ai democrației. Și să cred că, odată terminată investigația politicienilor activi, activitatea CNSAS ar trebui să se îndrepte și asupra foștilor membri ai parlamentului și ai Executivului, începând cu CFSN-ul și cu guvernul provizoriu Roman. Și aproape că mi-e groază când mă gândesc la proporția surprizei pe care ar avea-o societatea românească: de a constata cât de mare a fost densitatea celor care s-au îmbrăcat de urgență, în blana de miel a democrației, pentru a-i digera în liniște beneficiile. Întrebarea care urmează, firesc, este următoarea: cât de mare a putut să fie proporția celor pe care Securitatea i-a racolat și folosit, din bazinul general al persoanelor apte să joace un rol politic? Cine și de ce a rămas pe din afară? Vom avea atunci răspunsuri mai convingătoare legate de întârzierile nepermise pe care le-a înregistrat România în procesele sale de integrare și de dificultățile înregistrate în constituirea unor entități eliberate de servitatea obligațiilor sau ale șantajului. Sau, oare, n-ar fi mai bine să nu știm? Să lăsăm lucrurile așa cum sunt și să ne mângâiem cu ideea că proporțiile compromisului și ale apetitului spre delațiune n-au fost chiar atât de mari?
Titlu: Izolarea ca tratament politic
Nr Editie: 1800 Data: marți 29 august 2006
Partidul Conservator a propus, prin președintele său, o măsură radicală: izolarea Partidului Democrat. Lipsirea sa de aliați, ca o măsură de represalii împotriva unei atitudini tot mai agresive și mai hrăpărețe, de profitor unic al beneficiilor guvernării. Justificată pe fond, inițiativa conservatoare nu are prea mari șanse de reușită. În primul rând, pentru că scena politică este extrem de fluidă, alianțele și mezalianțele succedându-se într-o logică ce ține doar de beneficiul prezent și de interesul de grup. Consecvența nu este una dintre calitățile de frunte ale politicianului român. Și nici interesul general. Procese de izolare s-au mai manifestat, dar ele nu au fost rezultatul unor demersuri organizate, programatice, ci al unor realități ireconciliabile. Cel mai izbitor model de izolare l-a oferit, consecvent, PRM-ul. Programul său ideologic, metodele electorale l-au separat net de celelalte formațiuni. Cu excepția unei scurte perioade de sprijin guvernamental acordat Executivului condus de Nicolae Văcăroiu, PRM s-a aflat tot timpul într-o opoziție specială, singulară. Nici alături de 'istorici', nici alături de PDSR-PSD, Vadim nu a fost perceput ca componentul unui 'arc de opoziție'. Ba, chiar, în intervalul 2000-2004 am avut de-a face cu două Opoziții distincte, cu interese și obiective diferite, ceea ce n-a făcut decât să consolideze poziția partidului-stat. PSD-ul, la rândul său, a fost izolat și în 1996, când a avut, totuși, cel mai mare scor electoral, dar n-a avut parteneri cu care să meargă la guvernare, și nici în 2004 când situația s-a repetat. Cu izolarea PD-ului este o altă poveste. Partidul Democrat a fost și este partidul Președintelui. Președintele, la rândul său, este președintele democraților, nu și al liberalilor, ungurilor sau conservatorilor. Atitudinea lui Băsescu, preluată și amplificată de Partidul Democrat, a condus spre o continuă situație de izolare. Practic, președintele este cel care, prin poziția și atitudinile sale, este cel care izolează Partidul Democrat, nu doar în contextul general politic, ci chiar în sânul Alianței care a câștigat alegerile cum le-a câștigat. Din acest punct de vedere apelul conservator nu este doar superfluu, dar el poate să aibă și un caracter de semnal programatic. Într-un peisaj politic în care nimeni nu se are bine cu nimeni, doar 'toți împotriva unuia' mai poate fi un semnal detectabil.
Titlu: Asteptand sa reconstruim Libanul…
Nr Editie: 1801 Data: miercuri 30 august 2006
Aflat in vizita la Washington in toiul crizei din Liban, presedintele Basescu s-a grabit, dupa un prost obicei al sau, sa declare ca Romania va trimite trupe in Liban daca i se va cere. Or, la acel moment nu se stia exact cum avea sa se rezolve situatia exploziva din Orientul Mijlociu si cine isi va asuma sarcina administrarii situatiei. Probabil ca Traian Basescu a vrut sa-i faca o surpriza prietenului si colegului sau de axa, George Bush, in virtutea ideii ca pe oriunde se pune de un razboi, trebuie sa fie si americanii.Libanul s-a dovedit, pana la urma, a fi o “afacere europeana”. Prin traditie si prin excesiva implicare a americanilor de partea Israelului. Era suficient de limpede ca Statele Unite nu ar putea juca rolul de arbitru aici. Nu si pentru diplomatia romaneasca (oare mai avem asa ceva?) si nici pentru presedintele Basescu, cel orbit de stralucirea “Marelui Licurici”. Evident ca oferta noastra pripita nu a fost luata in considerare de nimeni. Nici macar de guvernul roman. Ministrul Apararii s-a grabit sa explice ca nu avem bani destui nici pentru efectivele din Irak si ca, deja, prezenta ostasilor romani pe trei teatre de confruntare – Afganistan, Irak si fosta Iugoslavie – depaseste nu doar posibilitatile, dar si logica implicarii.Intre timp, procesul de pacificare a Libanului a fost preluat – asa cum ar fi fost normal sa se intample si in cazul Irakului – de catre Natiunile Unite. Sub umbrela organismului abilitat, comanda a fost preluata de Franta, in virtutea relatiei sale istorice cu zona, care va trimite un esalon consistent. Franta va fi dublata de Italia, alte cateva tari exprimandu-si deja intentia de a fi prezenta in calitate de pacificatori. Si, cum nimeni nu ne-a mai intrebat si pe noi – cu atat mai mult cu cat se cunoaste preferinta noastra pentru alte “axe”, decat cea europeana – nu i-a mai ramas presedintelui nostru altceva de facut decat sa conchida ca, deocamdata, vom sta in banca noastra, urmand sa vedem daca nu cumva va fi nevoie de noi pentru reconstructie, domeniu in care ne-am putea remarca mai degraba decat prin trupe prost echipate si nemotivate.Chestia asta cu reconstructia devine usor comica: nu mai e un secret pentru nimeni ca marile batalii din urma conflictelor se dau pentru reconstructie. Aici, cine imparte, isi face portia. Cu tot zelul nostru, nici in Afganistan si nici in Irak n-am reusit sa prindem nimic in materie de reconstructie. Acolo unde, teoretic macar, invingatorii ar fi trebuit sa ne arunce vreo farama. De ce-ar face-o cineva in Liban? Desi, aici aveam atu-uri considerabile: relatii istorice stranse, un mare numar de intelectuali scoliti in Romania, o traditie a realizarii de obiective industriale. De data asta ar fi trebuit sa ne batem, chiar, pentru a obtine un loc cat mai bun in cadrul efectivelor pacificatoare. N-am facut-o. Am preferat sa ne mintim cu ideea ca daca ne cheama cineva, vom veni iute. Si uite-asa trece istoria pe langa noi, facandu-ne parte la paguba. La castig ar trebui sa ne facem singuri…
Titlu: Culmea deconspirării
Nr Editie: 1794 Data: joi 17 august 2006
Unul dintre efectele perverse ale 'legii Ticu' - observat cu greu și abia într-un târziu - este acela că urmările cele mai reduse aceasta le-a avut asupra subiectului propriu-zis: ofițerii de securitate care au făcut - ca sarcină de serviciu - poliție politică! De mai bine de șase ani asistăm la o succesiune de deconspirări spectaculoase a unor personalități ale vieții politice care în tinerețe au semnat angajamente cu Securitatea, căreia i-au furnizat informații din domeniile și mediile lor de activitate. Unii dintre ei au fost acuzați de 'poliție politică' - deși nu aveau nici calitatea și nici posibilitățile de a întreprinde acțiuni cu urmări directe asupra subiecților informărilor. Pentru că poliția politică a fost executată de cei mandatați cu o astfel de atribuție - agenții 'legali', descoperiți ai Securității. Or, constatăm că atât legea cât și punerea în practică a acesteia, i-a afectat în cea mai mică măsură pe 'polițiștii politici'. S-a publicat, la un moment dat, o listă, din care mai mult de jumătate erau trecuți pe celălalt tărâm, și cu asta-basta. N-am asistat până acum la nici un 'proces' real al securiștilor. Cu atât mai puțin al Securității, ca instituție de represiune aflată programatic dincolo de lege. O bună parte din vină revine Legii CNSAS, care s-a născut cu dificultate și cu handicapuri grave care o împiedică să funcționeze așa cum ar fi nevoie. Acest lucru a fost posibil cu concursul direct al întregii clase politice, care a boicotat-o discret și a lipsit-o de instrumentele care să o facă viabilă. Ceea ce ar fi trebuit să constituie - după un model exersat cu succes de națiuni care, trecând prin aceeași experiență, au avut suficientă înțelepciune de a-i vedea cu luciditate rosturile profunde - for de cercetare și un ghid de lucru util pentru ca erori istorice tragice să nu se mai poată repeta, a devenit un simplu instrument de manipulare și de reglări de conturi politice. În loc să contribuie la necesara purificare morală și la limpezirea apelor politicii, CNSAS-ul rezultat din enorma bâlbâială parlamentară complică și mai mult confuzia și agravează conflictele existente în spectrul politic. Confuzie totală în loc de purificare morală - este rezultatul direct al acestui demers din care toată lumea - dar mai ales omul simplu - are de pierdut. Într-o ultimă tresărire de luciditate, membrii Colegiului și-au dat seama în ce hal au făcut-o de oaie la ultimele lor decizii - ce vor lăsa dâre adânci terenul viitoarelor confruntări - și au procedat la o corecție pe care unii 'colegi', aflați în evidentă incompatibilitate - au respins-o cu vehemență atunci când le-ar fi afectat interesul. Probabil că de acum înainte se vor lua decizii mai corecte în privința informatorilor. Ce facem însă cu securiștii, cei care au construit și au făcut să funcționeze această mașinărie infernală?
Titlu: 'Legea Ticu': perpetuarea haosului
Nr Editie: 1793 Data: miercuri 16 august 2006
Ieșirea la rampă a dlui Ticu Dumitrescu, cu acuzațiile lansate în toate direcțiile și cu relații care privesc instituția în ansamblul său, nu reprezintă altceva decât o nouă fază a disoluției și a pierderii de autoritate pe care o cunoaște instituția. De la schimbarea 'gărzii' - cu scandalul de un penibil absolut care a însoțit alegerea - democratică și legală - a noului președinte, și deciziile aiuritoare luate în continuare prin intervenția premierului și a președintelui - CNSAS-ul este un soi de corabie în derivă, populată cu zece naufragiați dintre care fiecare s-ar vrea căpitan, deși nimeni nu are habar de principiile navigației. Instituția a ajuns un pretext pe seama căruia veleitari de aici își fac imagine. Deși are un președinte-numit, nu ales - deși a desemnat chiar un purtător de cuvânt, fiecare membru își întocmește și realizează propria sa agendă. Fiecare dintre cei zece convoacă conferințe de presă, debitând vrute și nevrute. Consiliul nu mai este guvernat de nici o regulă. În afara oricărei reguli s-a situat și conferința de presă a dlui Ticu Dumitrescu. Dl Ticu este un simplu membru - cum și-a și dorit să fie, după ce a ratat în mod penibil alegerea sa în fruntea Colegiului - și în această calitate nu are mai multe drepturi și atribuții decât ceilalți nouă. Cu toate acestea, domnia sa a luat tonul unui șef care, sătul de indisciplina din jur, trece la măsuri ferme. Îl urechează pe Cazimir, îl ignoră pe Secașiu, îl manipulează pe Dinescu și-i disprețuiește pe restul. Emite idei care, cel puțin, deocamdată, n-au nici o legătură cu regulamentele de funcționare a Consiliului și definește în manieră proprie termenii și noțiuniule de lucru. Este un comportament aberant, pe care nu-l justifică nici măcar faptul că instituția în care lucrează este rezultatul unei inițiative a sa de pe vremea când era parlamentar. Acum este a statului și nu poate fi retrocedată atunci când i se năzare dlui Ticu. Vânjoșenia dlui Dumitrescu se arată după exact două luni de când domnia sa - plătit cu leafă regulată - n-a mai dat pe la serviciu, având grijă să nu fie prezent în momentele în care s-au luat decizii aberante pe care, cine știe, prezența sa le-ar fi putut corecta. Acum vine și le veștejește și spune că Colegiul și-a pierdut iremediabil credibilitatea. Păi, dacă lucrurile stau așa, în bună măsură este și domnia sa vinovat, pentru că prin acțiunile sale a introdus în instituție un spirit de 'Piață a Universității', cu contestații perpetue și cu punerea sub semnul întrebării a oricărei autorități. Cu tot respectul pentru faptele sale bune - câte vor fi fost - dar dl Ticu Dumitrescu este la fel de depășit de evenimente ca și cei pe care-i acuză cu o autoritate care-i lipsește cu desăvârșire.
Titlu: Zâmbetul enigmatic al Monei...
Nr Editie: 1792 Data: marți 15 august 2006
Un sondaj INSOMAR ne aduce vestea că, după președintele Băsescu, Mona Muscă este pe locul doi într-un top al încrederii publicului. Evident, cercetarea a fost făcută cu ceva timp înainte ca să izbucnească scandalul colaborării sale cu Securitatea și explicația rezidă în atitudinea aproape constant pozitivă, corectă, pe care a avut-o în chestiuni controversate. Pentru o bună parte dintre românii aflați încă sub influența modelului negativ al Elenei Ceaușescu, Mona Muscă apărea ca femeia capabilă să se promoveze singură, fără a mai fi împinsă de cineva. Și, probabil că, în ciuda misoginismului pronunțat al nației, ea ar fi avut o bună șansă în politica la vârf, unde va trebui să vină, în curând, și rândul femeilor. Această imagine s-a zdrobit, însă, brusc. Și, foarte probabil, definitiv. Și nu din cauza apartenenței doamnei Muscă la structurile informative ale Securității. În definitiv, nu puțini s-au aflat într-o astfel de situație și trăiesc liniștiți, unii ducând-o chiar foarte bine. Două lucruri au concurat la distrugerea imaginii femeii politice Mona Muscă: tăcerea sa, timp de 16 ani, vreme în care nu s-a schițat nici un gest de delimitare; ba, mai mult, a semnat cu seninătate declarații prin care nega orice fel de legătură cu poliția politică. Și, mai ales, modul dezastruos în care a încercat să se explice, sau să se scuze. Până la acest moment Mona Muscă ni s-a părut a fi o femeie inteligentă, cu un ascuțiut simț al logicii. Încăpățânarea cu care a încercat să convingă nu numai că nu a făcut nimic rău (poate nici n-a făcut), dar și că n-a sesizat nici un moment că acțiunile sale s-au încadrat în ceea ce legea votată chiar de domnia sa a definit drept poliție politică, pe mine unul m-a făcut să cred că mă consideră slab de minte. Deși interlocutorii săi în dezbaterile televizate au încercat cu destulă delicatețe s-o facă să vadă realitatea, doamna Muscă, părea intrată într-un grav blocaj mental. A fost cea mai neinspirată, cea mai catastrofală acțiune a sa: prezența în fața publicului, cu scuze și argumente care nu i-ar fi convins, probabil, nici pe acei membri CNSAS atât de binevoitori cu altă doamnă, judecătoarea Bejinariu. Nu știu, dar dacă ar fi acceptat realitatea, fără a mai încerca să ne prostească în față pe toți, doamna Muscă ar mai fi putut să păstreze ceva din capitalul de încredere de care se bucura. După cum a procedat însă, nimic n-o mai poate ajuta. În cazul său, decizia CNSAS devine inutilă: aceasta n-ar mai putea schimba nimic din percepția publică. Nici bunele intenții, nici sentimentul că nu făcea ceva rău, nici faptul că a tăcut când trebuia să vorbească și că a vorbit când ar fi trebuit să tacă nu-i vor mai readuce încrederea și simpatia publicului pe care, iată, le-a irosit cu atâta iresponsabilitate. Vom rămâne, probabil, cu imaginea zâmbetului - deloc enigmatic - al acestei femei transpirate de canicula din propriul suflet și cu regretul că această persoană n-a reușit să fie ceea ce părea. Și ceea ce noi ne-am fi dorit...
Titlu: Îngrijorare la Havana, entuziasm la Miami
Nr Editie: 1784 Data: miercuri 02 august 2006
"MARELE FRATE" FIDEL ÎȘI PREGĂTEȘTE IEȘIREA DIN SCENĂ Cu doar câteva zile înainte să împlinească 80 de ani, dintre care ultimii 47 i-a petrecut la cârma statului, cu puteri nelimitate, Fidel Castro, cel considerat ultimul dictator al epocii moderne, face primul pas înapoi, pregătindu-se pentru lungul voiaj spre eternitate. Supus unei intervenții chirurgicale el a predat, pentru prima dată în cursul îndelungatei sale domnii, frânele executive mai tânărului său frate. Anunțul a provocat tristețe și îngrijorare la Havana și o explozie de bucurie la Miami. Sunt cei doi poli ai atitudinii față de Fidel Castro, cel pe care americanii îl consideră în continuare ‚inamicul public numărul unu’ și pe care au încercat să-l scoată din joc folosind orice mijloace din variatul arsenal CIA. Revoluția lui Castro care l-a înlăturat, în 1959, pe Batista, n-a fost una comunistă. Nici Fidel nu era. A devenit, de nevoie, atunci când cercul s-a strâns în jurul său, încercând să brodeze pe caravana internaționalismului proletar, ideologia sa antiamericană. Pentru că aceasta a fost coordonata fundamentală a sistemului său care a rezistat, aproape miraculos, eșecului ideologiei comuniste pusă în practică în variate modalități. Există o relație strânsă între regimul de la Havana și câteva dintre cele care au funcționat în America Centrală și de Sud, și care s-au reclamat de la un comunism adaptat la modul de viață al zonei. Miraculoasa supraviețuire a castrismului, veritabil ghimpe în coasta Americii (la mai puțin 100 km de Miami!) s-a datorat, până în 1989, solidarității ‚lagărului comunist’. Ce a urmat se datorează unui puseu final de pragmatism, deschiderii frontierelor și transformării turismului în cel de-al doilea furnizor de venit național. Lipsite de competiția americanilor, marile companii din Canada și din Europa au pus piciorul în Cuba, contribuind la dezvoltarea unor sectoare economice. Viața cubanezilor nu s-a schimbat, însă, prea mult. Statul reușește să asigure nevoile fundamentale ale oamenilor (nevoi destul de reduse) stimulând formarea unei aristocrații de merit, compusă din artiști și sportivi. Sentimentul terorii de tip comunist nu mai funcționează în Cuba. Castro nu este un personaj urât de mare masă. Ba, din contră, popularitatea sa nu a contenit să crească atâta timp cât cubanezii au văzut în el salvatorul nației, în fața multor amenințări venite din partea marelui vecin. Într-o țară în care ‚el lider maximo’ a știut să nu forțeze lucrurile, împăcând munca mai de mântuială cu samba, majoritatea populației privește cu îngrijorare ieșirea din scenă a ‚marelui frate’. După el, cu siguranță că Cuba nu va mai fi aceeași. Cum va fi, însă, este greu de spus.
Titlu: Presă sub acoperire
Nr Editie: 1785 Data: joi 03 august 2006
Inițiativa CIVIC MEDIA, de dare în vileag a jurnaliștilor care, înainte de 1989, au avut o relație de colaborare frățească cu 'odioasa' instituție, este prima care se bucură de succes în acești ultimi ani. Culmea ironiei este că succesul este strâns legat de publicația de la care a plecat această inițiativă și care iată că deja își trece la activ nu mai puțin de patru informatori activi, surclasând net o publicație rivală care până la ora actuală nu se poate mândri decât cu un singur informator, care însă i-a fost și redactor șef. În atmosfera de suspiciune aproape generală se vehiculează nume mai grele sau mai ușoare, nefiind însă deloc sigur că ele vor ajunge și la cunoștința publicului cititor. Pur și simplu pentru faptul că jurnaliștii nu fac parte dintre categoriile a căror deconspirare poate și trebuie să fi făcută publică. Există, deci, posibilitatea ca CNSAS să stabilească cine a mai fost cu musca pe căciulă; dar rămâne la latitudinea acestora să recunoască public acest lucru. Situație în care demersul amintitei organizații emanată de publicația cu resurse informative remarcabile devine, practic, inutil. Problema informatorilor dintre noi e veche și deloc spectaculoasă. Pe vremea când lucram ca reporter la un cunoscut ziar bucureștean, știam cu destul de mare precizie cine sunt cei care 'ciripeau' pe la organe. După revoluție, când am dat peste 'documentele secrete' din fișetul fostului redactor șef, am avut și confirmările necesare. N-am organizat atunci ședințe de analiză sau demascări. Ni s-a părut mult mai important să ne facem treaba și să scriem așa cum nu o putusem face până atunci. Ulterior, unii dintre turnători s-au transferat pe la alte ziare, iar alții au rămas, ieșind la pensie când le-a venit sorocul. Unul mi se pare, mai e și astăzi, în funcție. Interesant mi s-a părut doar faptul că dintre ei s-au ridicat cele mai ferme și mai necruțătoare voci anticomuniste și - bineînțeles - antisecuriste, alimentând rândurile unei societăți civile pestrițe și lipsite de credibilitate. Iată că acum ni se oferă, pe tavă, tema 'noilor' informatori. A sereiștilor infiltrați de instituția de specialitate prin redacții. Cât de similară este această operațiune cu cele desfășurate de Securitate? Tema este interesantă și ar merita o dezbatere cel puțin teoretică. Pentru că, practic, mi-e greu să cred că serviciul dlui Timofte și-ar fi asumat un asemenea risc fără să aibă justificările și prevederile legale. Cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că unele publicații n-au fost deloc străine de teme aflate la limita siguranței naționale, în care s-au implicat până dincolo de limitele interesului profesional. Iar în cazul în care astfel de aspecte nu există, sau nu se manifestă, chiar nu văd vreun motiv de îngrijorare că printre colegii de redacție s-ar afla și unii sub acoperire. Care ar putea să toarne, ce? Că înjurăm guvernul sau președintele?
Titlu: O noapte furtunoasă
Nr Editie: 1785 Data: vineri 04 august 2006
Am abordat într-o recentă emisiune de televiziune, realizată de reputatul jurist Corneliu Turianu, o temă care s-a aflat în primul plan al atenției publicului la sfârșitul și începutul de săptămână. Este vorba despre judecarea recursului procurorilor făcut la decizia instanței de a-l elibera din arest preventiv pe Ovidiu Tender, după mai mult de trei luni în care - susțin apărătorii săi - a fost reținut abuziv. Având la îndemână stenograma ședinței și consemnările din presă am refăcut, împreună cu telespectatorii, filmul aiuritor al unei zile în care s-au concentrat, parcă, toate hibele unei justiții departe de a fi reformate. Cu Codul de Procedură în mână, Corneliu Turianu a analizat și (des)calificat toate abuzurile și încălcările de reguli și regulamente care s-au produs pe parcursul acelei zile în care parcă toată lumea s-a înhămat la muncă patriotică. Pentru că este vorba despre o zi de duminică, când de regulă instanțele nu lucrează, dar când s-au aflat la post și judecători de rezervă și procurori de rezervă, și avocați din oficiu. Într-un cuvânt, toată recuzita. După ce mai mult de 12 ore, sala de tribunal a fost transformată, laolaltă de acuzatori, apărători și judecători într-un maidan pe care puțin a lipsit să se declanșeze o păruială generală, la 'douășpe trecute fix' s-a rezolvat cazul: Tender a fost trimis înapoi în arest! O victorie a Parchetului, pentru obținerea căreia nu s-a precupețit nimic: nici argumente, nici influență, nici abuzuri sau nerespectări ale drepturilor celor cu care s-a aflat în competiție. De mai bine de trei luni procurorii din acest caz par a nu face altceva decât a găsi noi motive pentru a-l reține pe omul de afaceri în arest. În mod normal, în trei luni cercetarea ar fi trebuit să zbârnâie, iar dosarul să ajungă la instanță. Nu numai că nu s-a întâmplat așa ceva, dar la debutul ședinței de duminică s-a schimbat și încadrarea juridică! Ceea ce înseamnă începerea unui nou dosar. Există, desigur, o nemulțumire generală față de încetineala cu care justiția înaintează în dosare considerate a fi din categoria marilor infracțiuni. Cazul Tender e unul dintre acestea. El a fost considerat un 'infractor cu guler alb' care a prejudiciat economic statul cu sume mari. Nu e un bandit care-ți dă în cap la colț de stradă. În plus e și bolnav (aha, o ziceți, ca Hayssam) și i s-a mai născut încă un copil de când e cazat la Rahova. E greu de înțeles cum ar putea el împiedica mersul înainte al anchetei, atâta timp cât aceasta stă pe loc, ocupându-se doar de păstrarea sa în custodie. Ei bine, până când culpele îi vor fi dovedite și instanța va pronunța pedeapsa, Tender are dreptul să se bucure de prezumția de nevinovăție, iar anchetatorii sunt datori să-i respecte drepturile prezente în Constituție. Ce s-a întâmplat duminică noaptea la Curtea de Apel reprezintă însă o sfidare a tuturor acestor drepturi. O sfidare care nu va rămâne fără urmări și pentru care - separat - statul va plăti din nou. De ce statul și nu cei în culpă - e o întrebare mai veche la care nici doamna Macovei și nici dl Gâlcă nu au izbutit să dea un răspuns convingător. Cât despre dl Frattini, care tocmai fuse pe la noi, cred că dacă ar fi văzut filmul 'nopții furtunoase' ar fi pus surdina aprecierilor la adresa prietenei sale...
Titlu: Camere de lupte și comerț
Nr Editie: 1785 Data: sâmbătă 05 august 2006
Joi seară, într-o atmosferă demnă de creația lui Caragiale, a luat sfârșit - temporar, cel puțin - bătălia pentru Controlul Camerei de Comerț și Industrie a României.Istorie modernă a Camerei e scurtă și complexă. N-a moștenit mare lucru de la instituția omoloagă din timpul comunismului. S-a luptat din greu să-i strângă sub aceeași umbrelă și pe moștenitorii întreprinderilor de stat, pe cei privatizați, și pe noii oameni de afaceri. Atâta timp cât s-a aflat în fruntea instituției, fostul președinte George Cojocaru a reușit să mențină o relativă unitate, bazată și pe prosperitatea adăugată de unitățile Registrului Comerțului sau de Romexpo - e veritabilă fabrică de bani, în perioada de expansiune a campaniilor de promovare din diferite ramuri. Situația s-a schimbat, brutal, după ce Guvernul Năstase a 'confiscat' Registrul și l-a trecut la Ministerul Justiției. Odată cu asta au cam secat și resursele Camerelor teritoriale, care s-au trezit că trebuie să stea cu mâna întinsă la centru. O primă tentativă de puci a fost zădărnicită, în 2005, de George Cojocaru, care a demisionat brusc, retrăgându-se la Romexpo și lăsându-i locul lui Victor Babiuc, primit cu relativă bunăvoință de toate părțile. Nu și de Camera de la Iași, unde dl Vlasov face legea de câtva timp, producând scandaluri în serie. Stimulat de sprijinul colegului său liberal, premierul Tăriceanu, acesta a reușit să pună pe țeava Parlamentului o lege de care Camera n-avea nevoie și care i-ar fi permis acestuia - lui Vlasov - să preia controlul. Tergiversată prin parlament legea a fost returnată la inițiatori. Ca urmare, noile alegeri nu s-au putut face pe rețeta prefabricată a proiectului. S-a recurs la 'luptă dreaptă', cu regrupări de ambele părți și cu atacuri în serie, sub și deasupra centurii. Nereușind să capteze interesul majorității, după ce a încercat toate manevrele posibile, Vlasov a părăsit terenul de luptă, luând după el vreo zece camere teritoriale și amenințând să formeze o nouă 'coaliție', concurentă, cu fonduri europene.Camera de Comerț și Industrie - aripa Babiuc - a ieșit învingătoare din această rundă. Dar, în mod evident, slăbită și parcă tot mai puțin capabilă să redea o brumă de unitate reprezentării intereselor agenților economici. Nu este, însă, ultima și nu se știe nici ce-i rezervă reacția guvernamentală, unde 'evadatul' Vlasov are conexiuni încă puternice.
Titlu: Demascarea 'colaboratorilor' politici
Nr Editie: 1786 Data: luni 07 august 2006
Iată că, după colaboratorii din presă ai fostei Securități, care ies la rampă unul după altul punându-și cenușă în cap și explicându-ne cum au fost ei obligați de către odioșii securiști să-și toarne colegii, începe să fie demascată o nouă categorie de colaboratori. Cei politici! Debutul l-a făcut însuși președintele Camerei, dl Bogdan Olteanu, care l-a denunțat pe fostul președinte liberal Valeriu Stoica ca fiind unul dintre 'colaboratorii' PSD-ului, cu care a încercat să lege oareșcari legături și să încheie niște planuri de viitor. Concomitent cade și bomba sponsorizărilor lui Dinu Patriciu, aproape juma-juma între PNL și PSD, înaintea alegerilor locale din 2004. Pentru puriștii de astăzi, aceste fapte odioase ridică vălul de pe un capitol al istoriei liberale: acela în care, în locul vitalei, onestei și productivei alianțe cu democrații, unii dintre fruntașii partidului au crezut în valabilitatea unei oferte pesediste: o alianță social-democrată în locul uneia pur democrate! Stoica este primul care va fi țintuit la stâlpul infamiei și n-ar fi de mirare ca în elanul care caracterizează unele cercuri liberale să apară și vreun Colegiu pentru Studierea Legăturilor Suspecte ale Liberalilor cu Alte Partide, cu arhivă proprie și cu cercetători de care nu duce lipsă. Ceva mai complicată este situația lui Dinu Patriciu. Deși este un adversar notoriu al lui Stoica, cu pragmatismul care-l caracterizează el a luat întotdeauna în calcul eventualitatea unei apropieri de vârfurile la fel de pragmatice ale PSD-ului. Patriciu ar fi fost mai bucuros să se facă o Alianță cu PSD-ul decât cea care-a ieșit, din motive complexe: istoricul relației sale personale cu Traian Băsescu este plin de conflicte surde și de neînțelegeri doctrinare, încă din vremea guvernării cederiste. În același timp, însă, Patriciu este un apropiat al premierului și șefului de partid Tăriceanu, de care-l leagă nu doar o prietenie îndelungată, ci și interese comune. Această relație este, practic, și ceea ce-i reproșează mai acut președintele premierului. În ciuda acestei evidențe, Dinu Patriciu nu poate fi 'demascat' în calitate de 'colaborator' și nici sancționat în vreun fel! Și n-ar fi nici o mirare: asemenea chestiuni se practică în general. Uitați-vă, doar la unele dintre deciziile CNSAS-ului, unde turnători cu acte-n regulă sunt declarați curați ca lacrima, în timp ce alții, despre care se spun doar vorbe, primesc patalama de 'polițiști politici'.
Titlu: Tornada dosarelor: colaboratori vs profitori
Nr Editie: 1787 Data: marți 08 august 2006
După inundații, tornade și caniculă, ultima nenorocire care lovește România este 'dosariada' - deconspirarea în masă a informatorilor fostei Securități. La aproape zece ani de la demararea demersurilor pentru constituirea unei instanțe nu doar morale, care să împiedice accesul la funcții alese a celor care în trecut, prin acțiunile lor, aduseseră atingere vieții persoanelor pe care le-au turnat. Nașterea CNSAS a fost lungă și anevoioasă. Cel care s-a instalat sub fanionul luptei cu foștii securiști, Ticu Dumitrescu, a întâmpinat, în elaborarea legii care i-a purtat numele, serioase piedici. Paradoxal, în special din partea colegilor din alianța cederistă, pe ale cărei liste ajunsese el însuși în parlament. Explicația acestei opoziții avea să se vadă limpede în 2000, chiar de la prima rundă de verificări făcute de nou-născutul colegiu, când pe lista informatorilor au apărut nume sonore din generația vârstnică a partidelor istorice. Șocul a fost major și el a fost de natură să pună o oarecare surdină cercetărilor care au intrat într-o fază teoretică, substituind producția efectivă de turnători cu luptele interne declanșate de tabăra radicală Dinescu-Pleșu-Patapievici împotriva președintelui Onișoru. Multă vreme activitatea Colegiului a stagnat datorită neînțelegerilor referitoare la procesul de transfer al dosarelor de la SRI și la regimul secret care urma să fie menținut asupra anumitor categorii de documente. La adăpostul acestui statu-quo, oamenii politici și-au văzut liniștiți de treabă, încrezători că nimic esențial nu se va întîmpla în acest domeniu și că rezultatele bazate pe arhivele existente vor rămâne definitive. Iată însă că schimbarea de putere a adus un alt suflu, mai radical, cercetarea trecutului devenind un atu major în bătălia politică declanșată pe fondul relativului echilibru de putere instaurat de alegerile din 2004. Intervenția hotărâtă a lui Băsescu și schimbările din componența Colegiului au făcut posibilă preluarea câtorva kilometri de dosare în care cele mai mari speranțe au fost puse de cei care au sperat să-și înlăture concurenții politici suspectați a fi avut astfel de legături. Campania actualei dosariade a erupt pe fondul disensiunilor tot mai evidente din sânul Coaliției aflate la putere. Dușmănia tot mai mare dintre liberali și democrați, frustrările partenerilor minoritari, competiția de influență dintre camarilele de la cele două Palate. Sunt doar câteva dintre sursele crizei majore pe care o parcurgem. A început mai mult sau mai puțin discret, cu jurnaliști, dintre care câteva dintre cele mai vehemente voci s-au dovedit a fi fost interlocutori discreți ai 'odioasei' instituții. A urmat 'bomba' politicienilor, aruncată de Gușă și, de aici, vom asista la cereri de deconspirare în serie, debutul făcându-l deja studenții care doresc ca rectorii lor să fie luați la bani mărunți. Sub toată această hărmălaie aproape că nici nu se mai observă că guvernul, care are de rezolvat chestiuni urgente, aproape că nu mai funcționează, restructurarea fiind blocată de ministere care nu vor pur și simplu să-și sacrifice vreun secretar de stat, și că temele restante ale integrării aproape că nu mai au șanse să fie făcute. Ce contează, însă: chiar dacă nu vom intra (încă) în Europa, vom avea o clasă politică mai curată. În sensul că colaboratorii vor fi înlocuiți de profitori.
Titlu: Dictatura votului
Nr Editie: 1788 Data: miercuri 09 august 2006
Plutește ceva în atmosfera anului 2006 din România care reamintește de anii '50 ai Americii. Atunci, un senator de mâna a doua ajunsese o veritabilă stea a politicii declanșând vânătoarea de 'colaboratori' ai comunismului printr-o 'periere' excesivă a tuturor instituțiilor statului. MacCarthy-smul rămâne ca una dintre paginile tulburi ale Americii și ca unul dintre momentele în care democrația și drepturile fundamentale ale omului au fost aproape sacrificate pe altarul luptei ideologice. Nu vreau să spun că se poate face o paralelă între maccarthysm și deconspirarea colaboratorilor fostei securități, dar este foarte evident faptul că acesta din urmă tinde să se transforme într-o veritabilă psihoză, cu toate riscurile care însoțesc o astfel de situație: erori, nedreptăți, calomnii, compromiteri. Relansarea CNSAS după scandalul prilejuit de alegerile noului Colegiu când timpul s-a întors parcă brusc cu 16 ani înapoi, readucând în memorie secvențe ale 'democrației absolute' din vremea Pieții Universității oferă un bun obiect de studiu din acest punct de vedere... Rezolvarea în coadă de pește a conflictului s-a răsfrânt asupra activității ulterioare a Colegiului care la mai puțin de trei luni de la validare se vede în situația de a fi acuzat de jocuri politice și de incoerență în luarea deciziilor. Politizarea excesivă a instituției prin mandatul membrilor săi face ca de cele mai multe ori în discuție să nu fie puse argumente și documente, ci impresii și obligații. Deja din recuzita Colegiului a început să dispară motivația votului și argumentația poziției adoptate, acțiunea sa reducându-se la un simplu vot. Nu este doar recentul caz al contestației lui Dan Voiculescu, este și cazul Floricăi Bejinaru sau al lui Titu Gherghioff, unde deciziile au fost luate sau împotriva evidențelor sau invocându-se regulamente sau articole (încă) inexistente în aceste regulamente. Este greu de imaginat cum vor decurge lucrurile în condițiile în care Colegiul este pur și simplu asaltat de solicitări din toate zonele vieții publice, ca și de exigența firească a opiniei publice de a ști ce hram poartă cei cărora le încredințează prezentul și viitorul țării. Vor putea fi rezolvate toate aceste cereri prin simplul - și previzibilul - mecanism al votului? Mă tem că nu.
Titlu: Dictatorul din Slobozia
Nr Editie: 1789 Data: joi 10 august 2006
Printre numele despre care, în aceste zile, circulă suspiciunea de a fi avut legături cu securitatea, este și cel al deputatei liberale, Mona Muscă. Nu este pentru prima dată. Rumori asemănătoare au fost determinate, cu puțin înainte ca doamna Muscă să demisioneze din funcția de ministru al Culturii, anul trecut, de o notiță apărută într-un ziar, în care se făcea o aluzie nu prea voalată la relația din junețe a doamnei ministru cu 'băieții cu ochi albaștri'. Ziarul cu pricina era 'Gândul', iar autorul articolului era Mircea Dinescu, deloc întâmplător membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Este greu de imaginat că Mircea Dinescu ar fi prins o astfel de știre din zbor, pe la vreo șuetă cu amicii, și nu de prin dosarele pe care, împreună cu colegii săi, le 'linge' ca îndatorire de serviciu. Or 'scurgerea' unei astfel de informații contravine nu doar regulamentelor interne ale CNSAS, ci și unor elementare norme deontologice. Deși Mircea Dinescu nu se află pentru prima dată într-o astfel de situație, nu a fost sancționat în nici un fel. Președintele Onișoru s-a mulțumit să dezmintă informația, iar Dinescu și-a văzut mai departe de ale lui. Personaj pitoresc și imprevizibil, Mircea Dinescu profită din plin de biografia sa zbuciumată și de reputația de personaj nonconformist transformându-și funcția pe care a obținut-o într-o instituție personală care nu dă socoteală nimănui, fără a se teme de vreo sancțiune. Ca slujbaș la stat, poetul își permite să facă mitinguri la Parchet, în favoarea amicului său Dinu Patriciu, sau să-i facă atmosferă negativă lui Dan Voiculescu, înainte ca să fie analizat cazul său, ca răzbunare pentru suspendarea unei emisiuni pe unul dintre posturile TV ale acestuia. Tot el dă relații presei - fără a fi purtător de cuvânt - despre dosarele lui Năstase, sau susține direct cauza judecătoarei Bejinariu. Am tot respectul pentru talentul poetului, pentru curajul manifestat în momente-cheie ale istoriei, dar cred că în calitate de persoană publică, pusă într-o funcție plătită din bani publici, e dator să respecte un anumit cod de comportament. Dacă n-ar fi membru al CNSAS - instituție extrem de sensibilă în percepția publică - Dinescu ar putea lansa, din conacul său din Cetate, toate trăsnăile din lume fără ca cineva să-i poată reproșa ceva. Altminteri, distinsul poet manifestă un soi de dictatură personală, față de care autoritățile - cu teama de limba ascuțită și de avantajul mediatizării instantanee a fiecărui gest al acestuia - nu reușesc să ia vreo poziție fără riscul de a fi acuzate că atentează la libertatea personală și de exprimare a acestuia.
Titlu: Paradoxuri securiste
Nr Editie: 1790 Data: vineri 11 august 2006
După ce-a evoluat vreme de șase ani în ritm de vals, Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității pare că trebuie să se pregătească pentru ritmuri mai alerte. Avalanșa de solicitări venite din toate direcțiile - politicieni, ziariști, profesori, sindicaliști - promite să se alimenteze din straturile mai puțin vizate până acum ale societății, punându-i pe membrii Colegiului în fața unei misiuni aproape insurmontabile. Dacă cu un singur dosar ei au consumat, în plenul Colegiului, mai bine de 12 ore, stau și mă întreb când vor reuși - mergând în același ritm - să rezolve măcar o parte din cele peste 1000 de (presupuse) dosare de jurnaliști care le-au fost, practic, băgate pe gât, înaintea categoriilor care legal au prioritate. Probabil că guvernul și parlamentul vor trebui să găsească soluții: ori mărirea numărului de membri, ori crearea unor CNSAS-uri paralele, pe categorii sau prin implicarea în cercetare a unor categorii ale societății civile - bineînțeles, după ce acestea au fost, la rândul lor, puricate. Lăsând gluma la o parte, să observăm însă câteva lucruri. În primul rând, tot mai pronunțata inadecvare a reglementărilor de funcționare a Colegiului la varietatea de situații care apar și nu sunt cuprinse în lege. Cea mai frecventă situație tinde să devină aceea a informatorilor cu acte în regulă, dar care n-au făcut poliție politică! Sau a celor fără angajamente, dar care au turnat în draci! Marele paradox al Legii și al punerii ei în practică îl reprezintă însă faptul că de pătimit ar avea toți cei prinși, într-un fel sau altul, în plasa Securității, cu excepția... securiștilor! Aceștia nu au de dat socoteală, practic, în comparație cu ce pățesc cei de care s-au servit. Securiștii sunt considerați a-și fi făcut datoria, în timp ce informatorii - indiferent de modul în care au devenit colaboratori-plătesc toate oalele sparte. Pe măsură ce plasa se strânge în jurul unor nume celebre, refrenul care se face auzit nu mai este 'n-am fost informator/turnător', ci 'n-am făcut poliție politică'. Nimeni n-a făcut poliție politică! Cel care tinde să se înscrie pe un asemenea palier este însuși Consiliul! Datorită modului dezastruos în care se iau deciziile - prin vot deschis și nu pe bază de dovezi și documente - Colegiul începe el însuși să facă poliție politică, scoțând în afara responsabilități sociale, oameni despre care nu se poate afirma cu certitudine că ar fi făcut poliție politică. Acest lucru lărgește pârtia pe care cei în cauză o vor face spre Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde astfel de cazuri se judecă cu mult mai multă acuratețe și pentru care cineva plătește. Și nu puțin.
Titlu: Blestemul fără sfârșit
Nr Editie: 1791 Data: sâmbătă 12 august 2006
Până la intervenția primelor zvonuri legate de o presupusă colaborare a sa cu Securitatea – ce păreau mai degrabă bârfe răuvoitoare – Mona Muscă se afla în posesia unui capital de credibilitate de care nu au beneficiat mulți politicieni români. Și când s-a aflat în Opoziție, și la Putere, Mona Muscă a avut calitatea de a inspira încredere, de a-i convinge pe oameni că lucrează în interesul și spre binele lor și, mai ales, că nu este dispusă să facă compromisuri. Și nu am nici un motiv să nu cred că toate aceste lucruri erau reale, că intențiile sale nu au fost vreodată altele și că între imaginea afișată și convingerile intime nu au existat diferențe notabile. O ușoară dezamăgire am încercat în perioada în care domnia sa s-a aflat la cârma Culturii și când lipsa de experiență administrativă a părut că-și spune cuvântul, proiectele sale nebeneficiind de acoperirea necesară. A plecat de acolo într-un puseu de demnitate, nefiind de acord cu lipsa de consecvență a șefului său de partid, a cărui demisie a considerat-o o datorie de onoare. Traseul său politic ulterior s-a plasat pe orbita unei disidențe consecvente, în aria de gravitație a autorității prezidențiale. Mona Muscă este și unul dintre promotorii proiectului Legii lustrației, în care mulți români și-au pus speranța unui curs politic desprins de servituțile unui trecut nebulos și contraproductiv, în condițiile unui climat democratic tot mai acordat la rigorile europene. Aceste lucruri mi-au părut, uneori, prea frumoase pentru a fi adevărate. Cu scepticismul gazetarului care a văzut multe și a și trăit o sumedenie de dezamăgiri, am avut o umbră de bănuială pe care deloc întâmplătoarea aluzie a lui Mircea Dinescu, scăpată într-un ziar în care avea rubrică, neurmată de un protest hotărât, mi-a alimentat-o. Mărturisesc că de atunci m-am așteptat, în fiecare moment, la scadența care a distrus pe rând, fiecare mit: și pe cel al lui Alexandru Paleologu – singurul care a făcut-o din proprie inițiativă, și pe cel al lui Mircea Ionescu Quintus, cu toată înțelegerea față de condiția dramatică a unei părți a existenței sale, și pe a lui Dan Amedeo Lăzărescu, cel care apărea ca un moment de intransigență. Rând pe rând aceste ‚icoane’ s-au făcut zob, izbite de solul unei realități crude care face parcă, din curățenia morală, un ideal mult prea îndepărtat. Și mă întreb când se va putea elibera politica românească de fantoma Securității? Doar când întreaga clasă actuală, cu rădăcini înainte de 1989, se va fi epuizat fizic? Și cu ce va fi înlocuită aceasta, pentru că încep să cred că Securitatea nu este decât un episod temporal al unui blestem fără sfârșit, repetat mereu și din care nimeni nu învață nimic.
Titlu: Secretul secretizării celor 29+1
Nr Editie: 1792 Data: luni 14 august 2006
Iată-le, frumos aranjate, încopciate, numerotate și completate, cele 29 de dosare care au luat drumul CNSAS după desecretizare. 29 plus 1, de fapt, pentru că cel al lui Dan Voiculescu a fost transferat în regim de urgență atunci când acesta a îndrăznit să se vadă vicepremier. Deci, toate aceste dosare existau undeva, acolo la SRI, puse laolaltă de o mână grijulie, după ce au fost colectate dintr-un fond pe care atle mâini grijulii l-au constituit din timp și i-au aplicat ștampila 'secret'. De ce 'secret'? Pur și simplu, probabil, pentru că era vorba despre persoane active politic a căror implicare într-o dezbatere publică ar fi putut stârni seisme de necontrolat. Așa că oamenii dlui Timofte au avut grijă ca acestea să nu facă parte din kilometrii de dosare ce i-au fost pasați lui Onișoru, pentru a le închide gura cârtitorilor din CNSAS și au rămas la dispoziția 'organelor superioare'. Multă lume s-a întrebat de ce fusese secretizat dosarul lui Dan Voiculescu, de pildă, unde nu se găsesc lucruri care să afecteze siguranța națională. Sau se întreabă de ce a fost secret dosarul Monei Muscă, unde era vorba despre studenți străini. Răspunsul este simplu: pentru că era vorba despre Dan Voiculescu și Mona Muscă, doi politicieni activi. Iar SRI-ul nu și-a permis libertatea de a i se sparge în cap oalele cazurilor. A așteptat, cuminte, semnalul de sus. Și când i s-a dat, a dat drumul la dosare. Le-a desecretizat. Or, semnalul pare a fi strâns legat de criza tot mai profundă dintre cei doi lideri ai Alianței: Băsescu și Tăriceanu. Cu lipsa de prejudecăți ce-l caracterizează, președintele s-a arătat mai puțin sensibil la faptul că printre 'pierderile colaterale' s-ar putea număra și câțiva dintre susținătorii săi (a demonstrat deja că se debarasează cu ușurință de orice susținător care nu-i mai este de folos), mizând pe faptul că efectul major va fi în tabăra adversă - cea liberală - din care se recoltează cele mai multe nume. Și că indiferent de decizia finală - victimă sau turnător - cel care câștigă va fi el însuși și partidul său. Dacă a existat, deci, un secret al secretizării, de data aceasta secretul desecretizării apare suficient de limpede: o nouă etapă, hotărâtoare, în lupta pentru putere dintre diferitele facțiuni ale Coaliției, în cadrul căreia principalii perdanți din etapa 'desecretizării' sunt PNL-ul și UDMR-ul.
Titlu: Spre o nouă 'Convenție democratică?'
Nr Editie: 1802 Data: joi 31 august 2006
Convenția Democratică a fost, cu adevărat, o găselniță, într-un moment politic în care opoziția era extrem de fărâmițată și confruntată cu un bloc masiv caritie, la primele alegeri libere, luase majoritatea absolută a voturilor. În ciuda bunei percepții a istoricilor, partidele care se reclamau ca descendente ale formațiunilor antebelice nu au obținut, în mai 1990, decât circa 20% din voturi. Progresul nu a fost substanțial nici în 1992, când bătălia de fond s-a dat între aripile fostului FSN și când 'aripa dură' rămasă fidelă lui Iliescu, a avut câștig de cauză în fața aripii 'reformiste' a lui Petre Roman. Până la alegerile din 1996 nimic important, de fond, nu s-a petrecut în structurile partidelor istorice - PNL, PNȚCD și PSDR. Ba, din contră, între timp PNL-ul, liderul din '90, se fărâmițase în nenumărate aripi și aripioare, pe care nimeni nu părea capabil să le mai reunească vreodată. Atunci a apărut, însă, dinspre societatea civilă - mai exact dinspre acea parte a sa ce se simțea datoare să suplinească lipsa de programe și de inițiative ale partidelor înrolate în această zonă a spectrului politic - via programele de sprijinire a democraților din țările Europei de Est puse în mișcare de către instituții și fundații americane, precum NED - National Endowment for Democracy. Atunci a apărut ideea unui conglomerat de partide, asociații, fundații și mișcări care, împreună, să atragă un număr suficient de sufragii pentru a echilibra balanța electorală. Cât de complicată a fost punerea în practică a acestui proiect își mai aduc aminte nu puțini dintre cei care l-au parcurs. Remarcabilă a rămas, însă, formula care a transformat o adunare aritmetică într-un logaritm algebric. Practic, voturile acordate conglomeratului CDR nu s-au adunat, ci s-au înmulțit, printr-o logică proprie acestor fenomene. Formula CDR a rămas un model pe care, în mai multe rânduri, politicienii au încercat să-l copieze. Niciodată, însă, cu suficient succes. Momentul actual pare, însă, a-l favoriza. Avem de-a face cu un soi de echilibru care poate da câștigători nesiguri. Formațiuni mici, precum PC, pot înclina balanța într-o parte sau alta, după cum bate vântul intereselor. Cele două tabere, clasice, se situează pe poziții ireconciliabile. Între el se naște un gol pe care cineva ar trebui să-l ocupe. De ce nu o nouă 'Convenție Democratică?' Este, se pare, socoteala pe care și-au făcut-o liderii PC și PRM, Voiculescu și Vadim. Ideea unei super-coaliții, formată din mai mulți jucători, dominați de cei doi, s-ar putea să aibă succes.