Titlu: Paradoxul Populist
Nr Editie: 1732 Data: Tuesday 02 May 2006
Partidul Conservator nu pierde nici un prilej pentru a intra în contradicþie cu Coaliþia a cãrei funcþionare o gireazã. Cele mai multe dintre iniþiativele sale legislative nu numai cã nu sunt împãrtãºite de colegi, dar riscã mereu sã creeze acea rupturã la care mai toatã lumea se aºteaptã, dar pe care nimeni nu riscã sã o declanºeze. Ultima 'ispravã' a preºedintelui Dan Voiculescu este lansarea 'EFA' - a modului în care România va finanþa Efortul Financiar de Aderare care, doar în primul an - presupunând cã data de 1 ianuarie 2007 nu va fi modificatã - se ridicã la peste un miliard de euro, bani pe care România va trebui sã-i verse în casieria Uniunii. Cã aceºti bani se vor întoarce înmulþiþi, în diverse forme, este o altã problemã. Cea principalã este cã aceºti bani trebuie gãsiþi ºi viraþi. De unde? De unde altundeva decât din buget. Din bugetul fragilizat de experimentul deja ratat al 'cotei unice', la care însã ºeful guvernului ameninþã cã nu renunþã, decât o datã cu scaunul. ªi cum deocamdatã nimeni nu este dispus sã i-l preia, înseamnã cã vom rãmâne cu cota ºi cu Tãriceanu cel puþin pânã dupã alcãtuirea viitorului buget. ªi atunci banii vor fi luaþi, fireºte, de la sãnãtate, de la culturã, de la asistenþa socialã ºi, poate, de la apãrare. Adicã în mod aproape egal de la toþi plãtitorii de impozite. Aderarea, deci, se va resimþi ca o mare povarã pe spinarea cetãþeanului 'mic ºi mijlociu', care ºi-a pus toate speranþele de a trãi mai bine în ceea ce îl va face ca, cel puþin o perioadã, sã trãiascã mai prost. Ce zice dl Voiculescu? Cã n-ar fi bine sã se procedeze aºa. Cã mai drept ºi mai cinstit ar fi ca statul sã instituie o taxã de 3% asupra profitului firmelor - acelea care sunt primele beneficiare ale tranziþiei. ªi care au tot interesul ca cetãþeanul statistic sã nu sãrãceascã ci, din contrã, sã devinã un consumator mai activ. Colegii au taxat propunerea conservatoare drept 'populism'. La fel a fost taxatã ºi iniþiativa reducerii TVA la alimentele de bazã. Tot populism. Dar dacã populismul înseamnã sã te înscrii pe linia încercãrii de a uºura situaþia celor mai periclitate categorii sociale, atunci PC poate transforma aceastã acuzã într-o virtute. O virtute la care nu se gândesc cei care ar trebui în mod programatic sã o facã. Dacã ideea cã oamenii trebuie sã trãiascã mai bine, nu mai prost, este sincerã, ºi este dublatã de eforturi teoretice ºi practice pe mãsurã, atunci populismul poate deveni o doctrinã politicã valabilã ºi nu un termen peiorativ sau depreciativ. Problema iniþiativei conservatoare este cã guvernul din care face parte ºi care ar trebui sã o punã în aplicare este mai legat - ideologic ºi practic - de categoria care ar avea de suferit de pe urma ei, decât de cea care ar putea beneficia. La fel ca ºi în cazul cotei unice ºi ca în alte cazuri care fac ca România sã batã la porþile Uniunii de pe poziþia uneia dintre cele mai sãrace þãri din Europa, condusã însã de exponenþii categoriei celei mai bogate.
Titlu: Ministrul-trompetã
Nr Editie: 1746 Data: Saturday 20 May 2006
Gripa aviarã, care ne tot dã târcoale de câteva luni bune ºi care, la un moment dat pãrea sã fi fost eradicatã - am avut parte de Paºte de un anunþ festiv pe aceastã temã din partea celui care ºi-a arogat calitatea de prim luptãtor pe acest front - izbucneºte acum violent, în centrul þãrii, ameninþând cu o propagare explozivã ºi aproape de necontrolat. În faþa perspectivelor sumbre pe care le ridicã aceastã epidemie - circa un milion de oameni în situaþia de a intra în carantinã ºi falimentarea aproape întregii industrii de creºtere ºi prelucrare a cãrnii de pui - autoritãþile par dezarmate ºi neputincioase. Port-drapelul luptei cu aviara, cel care searã de searã ne-a intoxicat, de pe scãrile ministerului, cu eficienþa acþiunilor desfãºurate de el personal, se derobeazã laº, acum, de responsabilitate, aruncând-o în spinarea Autoritãþii Sanitar-Veterinare, asupra cãreia s-a trezit brusc cã n-ar avea nici o autoritate. În loc sã facã gestul normal ºi cuvenit al prezentãrii demisiei - cum se întâmpla în orice þarã civilizatã când apar situaþii de acest gen - ministrul Flutur se gudurã pe lângã preºedinte ºi dã vina pe eternul sãu rival - PSD-ul - care cicã nu l-ar lãsa sã lucreze. 'Fã-te cã lucrezi, Georgicã' - ar putea fi parafraza unui celebru slogan revoluþionar, pentru cã de aproape doi ani, de când a preluat portofoliul Agriculturii, Gheorghe Flutur nu face altceva decât sã mimeze activitatea. Ocupat pânã peste cap cu propaganda de partid, rareori ºi-a gãsit timp ºi resurse sã se aplece asupra problemelor reale ale unui domeniu complex ºi cu implicaþii majore în programul de aderare. Ajutat de crizele ºi catastrofele mai mult sau mai puþin naturale care s-au succedat în acest rãstimp, ministrul-trompetã ºi-a consumat cea mai mare parte a energiei practicând o demagogie ieftinã ºi gãlãgioasã. Gesturile ostentative, pentru presã - consilieri-þãrani, muls de vaci, pupat în bot viþei, tragerea câte unei brazde cu tractorul sau tãierea unei buturugi - au þinut loc de programe ºi de plan de acþiune. Criza aviarã este consecinþa directã a acestei abordãri festiviste, lipsite de substrat programatic, iar faptul cã ea surprinde întregul sistem complet nepregãtit, este în legãturã directã cu tolerarea ºi încurajarea tacitã a acestui tip de management defectuos pe care ºefii dlui Flutur l-au considerat a fi folositor politic. Nu este de mirare, deci, cã în strategia prezentã nu se aflã nici mãcar gestul simbolic al demisiei sau demiterii. În fond, nu doar ministrul Flutur, ci întregul guvern ar trebui sã-ºi asume, prin demisie, responsabilitatea acestui eºec memorabil ºi reprezentativ.
Titlu: De la Madrid la Bruxelles
Nr Editie: 1747 Data: Monday 22 May 2006
În urmã cu aproape nouã ani, prin varã, noua putere instalatã dupã alegerile de la finele lui 1996 pregãtea cu mare tam-tam ceea ce ar fi trebuit sã reprezinte confirmarea majorã a legitimitãþii sale: intrarea în NATO. O companie zgomotoasã a purtat caravane de politicieni ºi ziariºti prin principalele capitale europene într-o încercare de sensibilizare a guvernelor acestora în favoarea alãturãrii României la cei trei candidaþi practic acreditaþi - Polonia, Cehia ºi Ungaria. Era, dacã vreþi, pariul dlui preºedinte Constantinescu cu electoratul, care ar fi deschis calea investiþiilor strãini masive într-o þarã ce ar fi urmat sã se afle sub umbrela protectoare a Alianþei Nordatlantice. Spre surpriza dureroasã a tuturor celor prezenþi la summit-ul de la Madrid, veto-ul american a blocat accesul României ºi al Slovaciei, amânate pentru urmãtorul val. Pentru a mai îndulci, într-un fel, dezamãgirea încercatã de opinia publicã româneascã, preºedintele Clinton a fãcut o vizitã scurtã la Bucureºti, pentru a ne încredinþa cã rãmânem în continuare parteneri. Ce s-a întâmplat sãptãmâna trecutã mi-a readus în memorie acest episod. Raportul de þarã al comisarilor de la Bruxelles mi se pare o repetiþie a întâmplãrii din urmã cu nouã ani. Un refuz, mascat de promisiunea cã dacã vom reuºi sã depãºim ultimele condiþii, s-ar putea sã rãmânem în cursa pentru 2007. La fel ca ºi Clinton, Barrosso ºi Rehn s-au repezit în aceeaºi searã la Bucureºti, pentru a liniºti spiritele ºi pentru a reitera ideea cã nimic nu este încã tranºat ºi cã de-acum depinde doar de noi ca sã putem sã ne atingem obiectivul. Nu voi mai insista aici asupra inconsecvenþelor de program ºi acþiune ale forului european ºi nici de apetenþa tot mai scãzutã a populaþiei faþã de lãrgire. Aº vrea sã spun doar cã n-am fi ajuns într-o astfel de situaþie dacã vreme de un an ºi jumãtate nu ne-am fi irosit energia în bãtãlii politice sterile ºi în confruntãri absurde. Dacã mãcar jumãtate din timpul ºi energia alocate acestora s-ar fi canalizat spre urmãrirea ºi rezolvarea cerinþelor de aderare, probabil cã Barrosso ºi Rehn n-ar mai fi venit la Bucureºti, într-o misiune de salvare a aparenþelor, iar poporul român ar fi ºtiut deja dacã este, de la anul, european ºi nu cã riscã, în caz contrar, o amânare aproape sine die, având în vedere complicaþiile care pot sã aparã pe parcurs.
Titlu: SRI-ul pe urmele prostiei
Nr Editie: 1748 Data: Tuesday 23 May 2006
Preºedintele Bãsescu i-a cerut directorului SRI ca oamenii acestuia sã facã o investigaþie legatã de modul în care a fost abordatã internarea sa de urgenþã pentru hernia de disc ºi sã afle motivele pentru care a fost purtat aiurea-n tramvai dintr-un spital în altul. Preºedintele a sesizat, post-operator, faptul cã brambureala de care au dat dovadã cei din jurul sãu putea sã-i punã în mod serios, în pericol, viaþa. Eu cred cã nu este nevoie ca SRI-ul sã-ºi mai batã capul cu lãmurirea acestei probleme. Ea este perfect limpede ºi se vede cu ochiul liber: nu a existat nici un proiect, nici o regulã de urmat într-o asemenea situaþie. Probabil cã s-a plecat de la supoziþia cã un preºedinte nu-ºi permite sã se îmbolnãveascã, date fiind atribuþiile pe care le are. Îmi spune un domn care a fãcut parte din structurile active ale fostei Securitãþi cã celebra Direcþie a-V-a - care numãra doar vreo 400 de oameni, faþã de cei peste 1500 de care dispune acum SPP-ul, avea reguli foarte stricte pentru aproape orice situaþie ar fi putut interveni. Exista un set întreg de plicuri ºi dacã Ceauºescu ar fi acuzat dureri ale spinãrii se deschidea pe loc plicul pe care scria 'dureri de spinare', iar acolo se afla toatã procedura de urmat, inclusiv numele medicului sau al medicilor care ar fi trebuit sã-l opereze. (Apropo: nu cred cã Ceauºescu s-ar fi dus la Viena pentru o asemenea intervenþie! Mai degrabã ar fi adus toatã Viena la Bucureºti). Or, se pare cã asemenea reguli nu mai existã. ªi atunci se manifestã improvizaþia ºi bâlbâiala. Sigur cã este revoltãtor ca un om - fie el un simplu 'domn Lãzãrescu' ºi nu preºedintele þãrii - sã fie purtat dintr-un spital în altul ºi sã asculte pãreri fundamental diferite una de cealaltã. Dupã cum cel puþin la fel se anormal este ca ministrul Sãnãtãþii sã ajungã brusc la concluzia cã sistemul naþional este incapabil sã ofere garanþii pentru o corectã intervenþie. În acest caz, lucrurile pot cãpãta proporþii alarmante: de ce nu ar avea orice alt pacient care plãteºte asigurãri sociale, dreptul la garanþia intervenþiei? De ce sã accepte ideea cã este un cobai pe care medicii fac experimente? De ce, în ultimã instanþã, sã nu-i trimitã statul la Viena pe toþi cei care suferã de hernie de disc ºi sã nu-i supunã riscului ca în condiþiile existente la noi. Sã rãmânã schilozi pe viaþã? Nu cred cã e treaba SRI-ului, doar dacã la originea bramburelii n-am admite faptul cã ar fi putut sta o mânã criminalã, hotãrâtã sã-l scoatã din joc pe preºedinte. Sper cã la noi lucrurile nu merg, încã, atât de departe. Dar constat cã prostia ºi incompetenþa, când îºi dau mâna, pot face mai mult rãu decât un eventual plan diabolic...
Titlu: Preºedintele nu suportã masajul!
Nr Editie: 1748 Data: Wednesday 24 May 2006
Internat pentru recuperarea la Elias, Traian Bãsescu este un pacient suficient de nãbãdãios ca sã-i punã la încercare pe medicii care-l au în grijã. Mutat cu cãþel ºi purcel - a se citi: secretare ºi sepepiºti - la spitalul de protocol al fostului partid de guvernãmânt (e vorba de PUR) dl Bãsescu se manifestã la fel de hiperactiv ca la Cotroceni, cu excepþia voiajurilor în afara clãdirii, pe care încã nu ºi le permite. A traversat o experienþã traumatizantã - doar cine a trecut prin aºa ceva ºtie cât de cumplite pot fi durerile provocate de hernia de disc ºi cât de ineficiente sunt calmantele în aceastã situaþie - ºi a gãsit rãgazul sã-ºi punã întrebãri, între care cea mai presantã pare a fi aceea a pierderii bezmetice de timp cu trambalarea sa iniþialã dintr-un spital în altul. Un distins medic, profesor, om care a avut privilegiul profesional de a îngriji câþiva preºedinþi, îmi spune cã la acest nivel, în þãri cu tradiþie democraticã, regulile sunt foarte precise. Dacã Bush acuzã vreo crizã de orice fel, Serviciul Secret îl transportã direct ºi fãrã comentarii, la Bethesda, spitalul Pentagonului. Nici Ceauºescu nu cerea sã fie dus la vreun cumãtru, el era preluat de comisia stabilitã de Ministerul Sãnãtãþii ºi de regulã nu comenta deciziile acesteia. Dupã cum s-a vãzut din întâmplarea recentã, ministrul Sãnãtãþii a aflat de problemã abia a doua zi pe la prânz când l-a informat finul preºedintelui ºi abia dupã ce Sorin Oprescu a încercat câteva expediente (între care ºi formarea unei comisii compuse exclusiv din adversari ai lui Nicolãescu ºi din care lipsea singurul medic care ar fi putut sã-l opereze pe preºedinte, doctorul Exergian) ºi s-a constatat cã în nici unul dintre blocurile operatoare ale 'navei amiral' nu întrunea condiþiile de siguranþã necesare. Dupã ce s-a trecut criza, lucrurile continuã în aceeaºi notã de aproximaþie. Nici vorbã ca cineva sã vinã cu un proiect clar ºi limpede de continuare a tratamentului. Aceasta rãmâne la latitudinea pacientului ºi dacã preºedintelui nu-i place masajul (altul decât cel tailandez) nu-l face ºi pace. S-ar putea sã nu agreeze nici alte tratamente, lucru de înþeles la un pacient obiºnuit, dar de neacceptat pentru un preºedinte de care þara are nevoie sãnãtos cel puþin pânã în 2009. Dupã aceea, e treaba domniei sale.
Titlu: Escaladarea polului social
Nr Editie: 1748 Data: Thursday 25 May 2006
Se umblã serios la folclor în ultimele dispute politice, fie cã e vorba despre caii care nu se schimbã în mijlocul râului, fie despre cãruþa care se pune - sau nu - înaintea cailor, fie cã e vorba despre boii de la cãruþã atinºi de boala vacii nebune, aceasta din urmã adnotare aparþinând unui personaj care n-a prea mai cuvântat în ultimele luni. Este vorba despre Adrian Nãstase ºi cu siguranþã cã scena politicã îi resimte lipsa. El ºi-a fãcut apariþia la reuniunea de marþi, cea care a luat în discuþie formarea polului social. A fost o întâlnire pestriþã, la care s-au emis puncte de vedere contradictorii ce n-au condus spre nici o concluzie. Au dus spre evidenþierea mai degrabã, a ceea ce nu ar trebui sã fie acest pol social, ºi anume o formaþiune de ordin politic. Dezbaterile au redus problema la esenþe, acestea fiind faptul cã iniþiativa formãrii polului aparþine a douã personaje care ar trebui sã iasã mai degrabã din primul plan, decât sã se reinsereze în el. Cel mai deranjat de o astfel de iniþiativã se dovedeºte a fi preºedintele PSD, Mircea Geoanã care are ambiþia ca partidul sãu sã se afle la comenzile ºi nu la remorca acestei iniþiative. Dupã ce s-a opus fãþiº, multã vreme, polului Geoanã a acceptat ideea participãrii la discuþii cu condiþia ca înaintea formãrii formale a acestuia sã se închege, sã se cuantifice conþinutul sãu. Care este problema acestui pol? În primul rând, pentru aproape toatã lumea este evident faptul cã dacã stânga nu reuºeºte sã se uneascã, sã se coalizeze într-un fel, nu va avea nici o ºansã în faþa actualei puteri care, în ciuda erorilor ºi a calitãþii sale deficitare, continuã sã se bucure de încrederea majoritãþii electoratului. Ce nu este clar este sub comanda cui se va putea produce aceastã coalizare. ªi Iliescu ºi Roman cred, pe bunã dreptate, cã PSD-ul nu constituie cel mai potrivit stindard. Este un partid în crizã, care a fãcut erori mari ºi care nu a reuºit încã nici sã se restructureze ºi nici sã se debaraseze de cei care-i afecteazã imaginea. Obiectivul, în timp, al unei acþiuni concrete, nu se poate situa sub orizontul lui 2008. Într-o astfel de perspectivã, dacã existã cu adevãrat dorinþa de a se constitui acest nucleu, polul este realizabil. În politica româneascã, însã, oamenii stau înaintea ideilor ºi a principiilor. Datoritã lui Iliescu, Roman, Geoanã ºi a idiosincraziilor legate de aceºtia, principii valabile, necesare, aºteptate de cãtre electorat, vor fi date la o parte cu multã nonºalanþã. Nu ºtim ce ar trebui sã se întâmple pentru ca clasa politicã sã-ºi revinã din aceastã prelungitã buimãcealã, dar ºtiu cã dacã soluþiile vor întârzia, întreaga clasã politicã actualã este condamnatã sã nu mai aibã nici o credibilitate.
Titlu: România guvernãrii paralele
Nr Editie: 1748 Data: Friday 26 May 2006
Din 2005 încoace, România face obiectul unui experiment politic unic: acela al unei guvernãri paralele cu ea însãºi! Învingãtor în scrutinul prezidenþial, Traian Bãsescu a adus la putere, forþând prevederile constituþionale, un guvern alcãtuit din reprezentanþii Alianþei, cãrora li s-au adãugat, pentru formarea coaliþiei necesare, cei ai douã formaþiuni satelitare - UDMR ºi PUR-PC. Ambele fãcuserã parte ºi din precedenta coaliþie, condusã de PSD, ºi fãrã ele liberalii ºi democraþii n-ar fi avut nici o ºansã. Debutând sub semnul unitãþii-n cuget ºi simþiri, noua Putere a început sã se delimiteze, treptat, de ea însãºi, prin intermediul tipului de conducere bicefalã instituitã de protocolul Alianþei. Deºi nici înainte nu fuseserã prea evidente, diferenþele de opinii ºi de abordãri dintre liberali ºi democraþi au început tot mai des sã iasã la ivealã, lãsând sã se vadã artificialitatea formulei. Promotorul delimitãrii a fost preºedintele Bãsescu. Prea puþin potrivit, prin datele personale, rolului pe care i l-a hãrãzit, cam pe neaºteptate, defecþiunea pre-electoralã a lui Stolojan, Bãsescu a încercat sã-ºi depãºeascã condiþia intervenind tot mai des ºi mai vehement în agenda Executivului. Vreme de aproape un an, premierul Tãriceanu a lãsat impresia unui partener docil, dispus sã accepte supremaþia tovarãºului sãu, însã nemulþumirile tot mai acut manifestate de cãtre activiºtii liberali l-au forþat sã ia poziþie. Primul gest de curaj antibãsescian a fost acela de a nu-ºi mai da demisia, dupã respingerea de cãtre Curtea Constituþionalã a pachetului de legi ale Justiþiei, aºa cum se angajase într-un puseu de vehemenþã necaracteristic lui, anihilând astfel proiectul alegerilor anticipate, clocit la Cotroceni. Au survenit apoi nenumãrate alte episoade în care cei doi protagoniºti au lãsat impresia cã se aflã într-o competiþie, având puncte de vedere ºi susþineri diferite. Tot mai agresiv în demersurile sale, preºedintele a fost însã nevoit sã accepte o realitate: independenþa guvernului ºi imposibilitatea sa de a-l demite sau modifica prin acþiuni de forþã. Aceasta a fost ºi cartea pe care a jucat-o, adesea cu îndemânare, premierul Tãriceanu, care a adoptat o strategie inteligentã: aceea de a nu intra în conflict deschis cu preopinentul sãu, de a-l lãsa sã-ºi desfãºoare tiradele ºi gestica ºi de a puncta ulterior cu calm. Un bun exemplu îl constituie ºi ultima ºedinþã de guvern la care a participat ca "invitat" un preºedinte insuficient refãcut de pe urma crizei de hernie, dar nu mai puþin hotãrât în a amenda inconsecvenþele ºi erorile unui guvern de care se considerã tot mai detaºat sentimental ºi ideologic. Premierul l-a ascultat, tãcut pe preºedinte, fãrã a-l contrazice sau a-l aproba, vãzându-ºi apoi de treabã în ideea cã Executivul face tot ce se poate, iar miniºtrii liberali Flutur ºi Nicolãescu sunt de departe cei mai buni din câþi s-ar putea gãsi. ªi aºa mai departe, ca-n definiþia în care se spune cã deºi merg alãturi pânã la infinit, paralelele nu se întâlnesc niciodatã sau se întâlnesc la alegeri...
Titlu: Aviara-n toatã þara
Nr Editie: 1749 Data: Saturday 27 May 2006
Lipsa de busolã a actualei guvernãri n-a fost în nici o situaþie mai evidentã decât în cazul gripei aviare. Deºi aceasta este încã departe de a fi luat sfârºit se pot trage deja câteva concluzii care pun în evidenþã amatorismul ºi lipsa de coordonare elementarã din interiorul actualului Executiv. Gripa aviarã a apãrut ca o situaþie obiectivã - migraþia pãsãrilor ºi contactele inerente între cele sãlbatice ºi cele domestice. Ea a afectat colectivitãþi rurale aflate în proximitatea zonelor de pasaj. Izolarea ºi înlocuirea efectivelor nu a pus probleme deosebite ºi lipsa de coerenþã ºi de rigoare în acþiuni nu a avut consecinþele pe care avea sã le aibã mai târziu. Aºa încât aproximãrile au pãrut cã au succes ºi ministrul-trompetã Flutur a avut cel mai frumos prilej de a-ºi trâmbiþa zilnic succesele. A fãcut-o în maniera demagogicã ce-i este specificã, inclusiv la Bruxelles unde i-a minunat pe comunitari cu realizãrile sale taman în preajma raportului de þarã. Pentru ca tocmai când anunþul eradicãrii a fost lansat în eter, gripa sã reizbucneascã exploziv, în cu totul altã parte: în crescãtorii. ªi teoretic ºi practic, aceste complexe prezentau garanþii incomparabile faþã de structurile rurale. Aflate sub control veterinar, ele puteau fi uºor izolate ºi virusul neutralizat, dacã prin cine ºtie ce mister putea pãtrunde. Asta este ºi explicaþia de ce aviata nu a proliferat în acele þãri ale uniunii unde fusese semnalatã. Printr-un mecanism pe care nici mãcar SRI-ul n-a reuºit sã-l elucideze, virusul prezent la Codlea s-a rãspândit aproape în toatã þara. Necontrolat ºi necontrolabil, el a reaprins flacãra epidemiei în colectivitãþi rurale sau urbane caracterizate prin acelaºi statut de gospodãrii autarhice. Dacã la capitolul carantinelor instituite de veterinari - o anomalie colosalã, cu atât mai ºocantã cu cât în legile dlui Nicolãescu noþiunea de carantinã nu se mai regãseºte - s-a mai fãcut câte ceva, diversele comandamente ºi comisii n-au reuºit sã adopte o viziune unitarã ºi logicã în abordarea fenomenului, sã-i evaluze implicaþiile ºi consecinþele. Uºurinþa cu care au fost carantinate localitãþi ºi zone urbane sau rurale a condus la importante disfuncþiuni de sistem, iar pierderile pe care le înregistreazã economia, prin falimentarea, practic, a unor ramuri întregi, cresc exponenþial, odatã cu continuarea modului buimac în care este administratã criza. Nici acum, în ceasul al-11-lea, nimeni nu se gândeºte ce se va întâmpla cu enormele cantitãþi de carne ce nu vor mai putea fi comercializate, sau cu fermele depopulate ce vor genera la rândul lor crizã de carne pe termen lung. Pânã ºi numirea intempestivã a premierului în fruntea comisiei antiepizootice, la sugestia preºedintelui, se dovedeºte a nu avea bazã legalã, dupã cum nici ultimatumul cotrocenist, legat de aflarea sursei de contaminare nu pare a fi desprinsã din vreo logicã oarecare. În lupta sa cu aviara, Guvernul înregistreazã una dintre cele mai jenante înfrângeri ale sale.
Titlu: Antonescu ºi spiritul de gaºcã din PNL
Nr Editie: 1749 Data: Monday 29 May 2006
Nu este prima datã când deputatul liberal Crin Antonescu lanseazã tiruri critice la adresa ºefului sãu ierarhic pe linie de partid. Mai puþin obiºnuitã este virulenþa acestui nou atac ºi zona pe care a fost el plasat. Dacã în ultimul an Antonescu a atacat sistematic proiectele de fuziunea dintre PNL ºi PD, atrãgând atenþia asupra capcanei pe care o reprezenta aceastã miºcare ºi asupra pericolului ca formaþiunea din care fac parte sã-ºi piardã identitatea, situându-se adesea chiar împotriva curentului majoritar din partid, de data aceasta tirul sãu þinteºte la vârf, luându-l în colimator pe chiar ºeful partidului ºi al guvernului.Antonescu îl acuzã direct ºi fãrã ocoliºuri pe Tãriceanu de a-ºi fi format din amicii apropiaþi ºi parteneri de afaceri din viaþa privatã, o adevãratã camarilã, împãrþind funcþii, sinecur ºi beneficii pe principiul gãºtii clasice. Antonescu îl numeºte direct pe Bogdan Olteanu, fin al premierului, cãruia i s-a rezervat nu doar funcþia de preºedinte al Camerei, la care ar fi fost mai îndreptãþite sã candideze persoane cu experienþã ºi vechime superioare celor ale lui Olteanu, ci ºi o serie de sinecuri, între care ºi pe aceea de membru al Comisiei de privatizare a CEC, de unde acelaºi Bogdan Olteanu încaseazã lunar 200 de milioane lei - adicã de vreo patru ori mai mult decât leafa de preºedinte al Camerei. ªi care, mai mult ca sigur, nu este singura sursã de venit guvernamental a acestuia. Deºi nu-l numeºte explicit, o altã persoanã vizatã de Antonescu este ministrul Finanþelor, cel care nu reuºeºte sã dea odatã la ivealã Codul Fiscal ºi care este implicat în majoritatea afacerilor pe care le-a fãcut premierul de-a lungul timpului. ªi lista poate continua, cu bãnuiala cã parlamentarul liberal are suficiente dovezi în acest sens.În mod aproape inexplicabil ºi spre deosebire de alte situaþii de acest gen, premierul tace. Dacã în cazul lui Boureanu, în care tânãrul liberal acuza cam aceleaºi lucruri, acesta a fost de urgenþã suspendat, ºeful partidului ezitã în a lua o mãsurã similarã faþã de Antonescu. O explicaþie ar þine de faptul cã acesta a reuºit sã-ºi conserve o acþiunea publicã consecventã, nemarcatã de compromisuri ºi de complicitãþi interesate. O alta ar fi cã în spatele sãu se aflã o întreagã facþiune de oameni din partid, tot mai nemulþumiþi de politica clientelarã a premierului ºi de prea desele sale cedãri în faþa aliatului democrat. De aceea, Tãriceanu nici nu poate vehicula ideea 'cozii de topor' democrate, a instrumentului prin care partidul aliat-rival ar încerca sã-i slãbeascã poziþiile. O reacþie va trebui, însã, sã aibã, pentru cã de data aceasta acuzaþiile nu mai sunt de ordin general. Sunt foarte clar exprimate: echipa premierului este, de fapt, o gaºcã. Cu tot ceea ce caracterizeazã aceastã noþiune cu conotaþii mafiote. O gaºcã care guverneazã România!
Titlu: Remaniere sau/ºi restructurare?
Nr Editie: 1750 Data: Tuesday 30 May 2006
Actualul Executiv este, practic, cel lasat mostenire de PSD, pe care Alianta, in graba ei de a pune in functiune cota unica, nu a mai avut timp sa-l modifice sau sa-l adapteze programului sau. Structura guvernamentala actuala corespunde viziunii pe care Cabinetul Nastase a avut-o asupra administrarii tarii, viziune care a tinut cont dintru inceput de rezerva sa de cadre si de diferite obligatii asumate in perioada electorala. Daca-mi aduc bine aminte, in 2000 PDSR-ul avea foarte clar desfasurata schema guvernului si majoritatea titularilor isi faceau deja echipele, mai inainte ca rezultatul scrutinului sa fi fost cunoscut. Alianta, ajunsa la guvernare prin jocul intamplarii si prin fortarea Constitutiei de catre Traian Basescu, a fost prinsa complet nepregatita. Asta si explica de ce guvernul format la repezeala a beneficiat de doua categorii de ministeriabili: aceia recomandati si impusi de Basescu, recrutati dintre functionarii Primariei Capitalei cu care acesta lucrase (Dobre, Sulfina Barbu, Cristina Parvulescu) sau dintre liderii de mana a doua, care nu apucasera sa fie aruncati in batalia electorala locala. In acelasi timp, presedintele a blocat accesul in Executiv al unor politicieni liberali despre care credea ca sunt marcati de suspiciuni de coruptie din exercitiul de putere anterior, al Conventiei. Asa s-a facut ca, doar cu doua-trei exceptii (Blaga, Musca, poate Flutur) in guvernul lui Tariceanu care a depus juramantul pe ultimii metri ai lui 2004 n-au facut parte figuri cunoscute. Un alt calcul care a dus la aceasta componenta a fost convingerea ca Guvernul acela nu avea zile multe, el urmand sa fie dizolvat in vederea alegerilor anticipate care atunci pareau mai sigure ca oricand. Si cum nimic nu este mai statornic decat provizoratul, iata ca dupa un an si jumatate, actuala Putere defileaza cu aproape acelasi Executiv (au demisionat sau au fost demisi Mona Musca si Vasile Dinga), care exprima, cum spuneam, o conceptie social-democrata asupra actului de guvernare decat una liberala. In ciuda faptului ca multi ministri cu portofolii “grele” si-au demonstrat cu varf si indesat incompetenta - Flutur, Atanasiu, Ungureanu, Dobre - in timp ce altii au reusit sa se conserve intr-un anonimat total, ca o dovada clara ca nu reusesc sa faca nimic, Executivul continua sa functioneze si sa gestioneze catastrofal crizele ivite in serie si obiectivele de fond. Rezultatul: nu avem inca un raspuns privitor la aderarea in 2007, dar avem... stabilitate politica! Incremenire, mai degraba, decat stabilitate, intr-un proiect nepotrivit si intr-un moment la fel de nepotrivit. Asa incat dilema premierului nu este chiar atat de complexa incat sa-l puna in fata unei alegeri delicate: remaniere sau restructurare. Raspunsul este simplu: si si. Si cat mai repede cu putinta.
Titlu: Cu Salvarea la Viena
Nr Editie: 1746 Data: Friday 19 May 2006
Deºi medicii ºi spitalele româneºti erau pregãtite ºi capabile sã-i ofere asistenþa necesarã, preºedintele Bãsescu a preferat sã meargã la Viena pentru a-ºi vedea de sãnãtate. E de înþeles: este vorba despre sãnãtatea primului om de stat, de care pot sã depindã atât de multe lucruri, ºi asta nu trebuie lãsat la voia întâmplãrii. Odatã ajuns ºi tratat în capitala austriacã, dl Bãsescu nu-ºi poate reþine admiraþia: 'Aº vrea sã avem asemenea servicii medicale ºi în þarã'. El exprimã în acest fel o opinie suficient de larg rãspânditã, conform cãreia, dacã-þi poþi permite sã nu riºti, cea mai bunã soluþie este sã eviþi reþeaua medicalã naþionalã. Însuºi ministrul Sãnãtãþii s-a plasat pe o astfel de poziþie, necedând optimismului lui Sorin Oprescu care-l ºi vedea pe contracandidatul sãu de la alegerile pentru primãria Capitalei din 2000, întins pe burtã pe una dintre mesele de operaþie ale Municipalului.
Realitatea este durã ºi îngrijorãtoare. Cu foarte mici excepþii, serviciile medicale din þarã sunt la pãmânt. Condiþiile sunt de cele mai multe ori mizerabile ºi, cu toatã îndemânarea ºi buna pregãtire a medicilor noºtri, tratamentul ºi vindecarea rãmân un soi de loterie. Dacã ai noroc, supravieþuieºti. Dacã nu, nu.
Argumente de-a dreptul dramatice în acest sens ne aduce scrisoarea unui cititor. Acesta descrie experienþa pe care a încercat-o internându-ºi un frate la mult-lãudatul spital Municipal al marelui manager Oprescu. Tabloul este sumbru. Mizeria ºi indiferenþa domnesc la etajele superioare, unde înaltele feþe nu prea ajung. De vineri pânã luni nu calcã prin saloane picior de medic. Un bolnav internat de urgenþã a rãmas trei zile fãrã a se acoperi cu o pãturã pentru cã la magazie nu mai era nimeni. În week-end nu mai puþin de patru pacienþi se pare cã au trecut pe celãlalt tãrâm din cauza asistenþei aproximative acordate de un personal mai interesat de ºpaga pe care o putea primi decât de nevoile celor în suferinþã. ªi, gândiþi-vã cã Municipalul este un fel de spital de protocol. Imaginaþi-vã ce se întâmplã pe la alte spitale, mai mãrginaºe, unde-þi aduci de acasã ºi aspirinele.
Evident cã nu toþi putem merge la Viena când dãm de bucluc, ºi prea puþini dintre noi îºi pot permite sã scoatã din buzunar 20.000 de euro pentru a beneficia de serviciile care l-au umplut de invidie pe preºedinte. Trebuie sã rãmânem aici ºi sã ne rugãm la Dumnezeu sã ne ajute cu ceea ce sistemul sanitar nu poate. Sistemul care se pregãteºte sã intre la anul în Europa...
Titlu: De ce-ar trebui sã-ºi dea demisia ministrul Flutur?
Nr Editie: 1746 Data: Thursday 18 May 2006
În politica româneascã s-a fãcut ºi se face sistematic o mare confuzie între calitatea de om politic ºi de persoanã publicã mandatatã cu o anumitã rãspundere de ordin administrativ. Mai simplu spus, între politicianul sadea - activist cu o anumitã funcþie în ierarhia de partid - ºi aceeaºi persoanã care priveºte o funcþie, de ministru, de exemplu. Ei bine, o asemenea persoanã, n-o sã se poatã, în condiþiile existente, delimita suficient de clar între responsabilitãþile politice ºi sarcinile publice, în aºa fel încât sã le poatã îndeplini corect pe ambele. Cel mai adesea, va acþiona politic atunci când i se cer decizii administrative, ºi administrativ, atunci când are de luat poziþii politice. Cel mai bine prins în aceastã capcanã îmi pare a fi dl Flutur. Vicepreºedinte al PNL, domnia sa a fost cooptat în guvernul Tãriceanu pe baza antecedentelor profesionale (a fost pãdurar). Faptul nu ar trebui sã surprindã deoarece stricta sa specializare n-ar fi avut cum sã împieteze asupra activitãþii sale, în condiþiile în care se putea baza pe colaboratori competenþi ºi serioºi. Dl Flutur s-a considerat însã principalul sãu colaborator, nemaiobosindu-se sã-ºi formeze o echipã. S-a aruncat de unul singur în faþã la toate provocãrile apãrute. 'Ministerul sunt eu!' - a proclamat ministrul, asumându-ºi ºi genocidul gãinilor, ºi pesta porcinã, ºi defriºãrile ilegale ºi - mai ales - campania europeanã. Nici o altã gurã a ministerului nu s-a fãcut auzitã în acest an ºi jumãtate precum cea a dlui Flutur. Dar ºi mai abitir i s-a auzit vocea în problemele politice care au acoperit sistematic zgomotul de fond produs de crizele din sistem. Ca-n bancul cu castravetele, ministrul a avut întotdeauna un cal de bãtaie în PSD, pe care l-a veºtejit pe unde-a apucat ºi cam a apucat, culminând cu stupefiantã declaraþie fãcutã mai ieri cum cã pregãtirile pentru Uniunea Europeanã au început abia în clipa când a venit el la conducerea ministerului. Nefiind niciodatã prea clar ce face ºi cu ce se ocupã, ministrul Flutur a ajuns ca acum, când Comisia Europeanã are de luat o decizie vitalã pentru România, sã se vadã în situaþia de a fi responsabil pentru trei dintre cele patru steguleþe roºii care ni se aratã ca la fotbal. Nu mai vorbim de faptul cã aviara, pe care o eradicase personal de câteva sãptãmâni, a revenit viguros în scenã, parcã dându-i cu tifla victoriosului ministru. Cred cã sunt suficiente motive ca dacã în România ar exista instituþia demisiei de onoare, aceasta sã devinã o prioritate pentru dl Flutur. Iar dacã nu, cred cã premierul Tãriceanu ar trebui sã-l elibereze de prea marea responsabilitate publicã, trimiþându-l sã facã ce ºtie mai bine: campanie electoralã pentru partid!
Titlu: Opþiunile umane ale preºedintelui
Nr Editie: 1733 Data: Wednesday 03 May 2006
Pe preºedintele Iliescu erau sã-l mãnânce de viu jurnaliºtii care au descoperit cã în avionul cu care fãcuse deplasãri în strãinãtate se aflaserã persoane mai mult sau mai puþin suspectate de afaceri necurate. Nu conta cã preºedintele nu-i cunoºtea, nu stãtuse de vorbã cu ei, faptul cã s-au aflat în avion era suficient pentru a-l acuza de 'complicitate' cu acea parte a societãþii pe care o reprezentau aceºtia. Scuzele preºedinþiei, cum cã respectivii fãceau parte din delegaþii de oameni de afaceri ºi cã pânã la acea orã nu fuseserã lansate acuzaþii la adresa lor, nu mai contau. Cum nu mai conta nici faptul cã printre oamenii de afaceri se aflau numeroase alte persoane prea puþin onorabile introduse pe 'blat' de consilieri sau sepepiºti, care doreau sã rãmânã cu blazonul accesului în avionul prezidenþial, contra a diferite atenþii, ºi pe care nimeni nu-i pomenea.Argumentul - perfect justificat - al celor care au semnalat aceste situaþii era cã un preºedinte trebuie sã se protejeze, sau sã fie protejat, de orice relaþie care i-ar putea afecta imaginea ºi pune în pericol autoritatea de persoanã în afara oricãror suspiciuni.Mult mai tolerantã este, însã, aceeaºi presã care-l rãstignea pe Iliescu, cu urmaºul sãu, Bãsescu. Acesta se poate expune, liniºtit, în orice situaþie ºi în orice companie fãrã a stârni altceva decât interes sau amuzament. De la pasiunea sa pentru localuri publice, cu programe artistice adecvate, pânã la microbismul care-l aduce pe stadioane, Traian Bãsescu are o parte de viaþã publicã ce-l face, parcã, mai puþin compatibil cu o funcþie a cãrei primã caracteristicã ar trebui sã fie capacitatea de a impune respect. Îmi pare rãu cã stilul dlui Bãsescu nu se prea potriveºte cu aceastã condiþie ºi asta se vede în modul în care se expune, inutil ºi neproductiv, huiduielilor adepþilor lui Ticu de la CNSAS sau ale galeriei rapidiste la meciul cu Steaua. Meci la care merge ºi se aºeazã, liniºtit între douã dintre cele mai controversate persoane din cel mai controversat domeniu al momentului. Un Bãsescu între Gigi Becali ºi Miticã Dragomir îmi evocã un Isus, nu prea conºtient de misia sa, autorãstignit între doi maeºtri ai blaturilor ºi ai evaziunilor fiscale despre care mi se pare imposibil ca preºedintele, mare maestru al Serviciilor, sã nu fie informat în detaliu.Din pãcate, însã, preºedintele pare, în mod evident, sã se simtã mai bine în tribunã decât în aula Academiei, mai bine la Golden Blitz decât la deschiderea unui congres medical internaþional, mai confortabil alãturi de Miticã Dragomir decât chiar de Mircea Cãrtãrescu.Sunt opþiuni. Umane, dar nu ºi prezidenþiale.
Titlu: Pacienþii sau clienþi?
Nr Editie: 1734 Data: Thursday 04 May 2006
Recentul raport al Transparency International are meritul de a fi readus în atenþia publicã un fapt: ºi anume acela cã corupþia nu se rezumã la cea mare, la peºtii graºi pe care-i fugãreºte parchetul ºi încearcã sã-i prindã în plasa cu ochiuri largi a unor legi prost alcãtuite. Cea mai gravã, prin implicaþiile pe care le are asupra unui numãr mare de oameni ºi prin faptul cã se manifestã în viaþa de fiecare zi, este mica corupþie, alintatã drept 'ºpagã', cea care unge mecanismele ruginite în paragrafele relaþiilor cotidiene. Activitatea medicalã, învãþãmântul, administraþia publicã sunt domeniile cele mai productive, în care se ruleazã banii negri, strânºi leu cu leu sau euro cu euro, în sume greu de imaginat ºi de evaluat. Corupþia la vârf, în care sunt implicate personalitãþi de vazã, îl cam lasã rece pe cetãþean. El asistã doar cu interes la acest spectacol care nu-l atinge ºi nu-l afecteazã în mod direct. Este stresat ºi terorizat însã de faptul cã la fiecare pas trebuie sã bage mâna în buzunar pentru a rezolva chestiuni dintre cele mai simple ºi mai uzuale.Oricât nu ne-ar place sã recunoaºtem, unul dintre domeniile spãgii acute este sectorul medical. Avem, cu toþii, medici sau cadre medicale prieteni, pe care-i respectãm ºi despre care ºtim sigur cã sunt corecþi. Dar nu ei sunt problema, ci sistemul. În România s-a creat un sistem al ºpãgii care lucreazã precis ºi eficient. Mai ales într-un domeniu atât de sensibil ca sãnãtatea, unde orice ezitare sau refuz poate fi scump plãtit, omul se conformeazã ºi bagã mâna în buzunar la fiecare pas. În spitale ºpaga domneºte cu autoritate. Începând de la brancardieri ºi de la femeile de serviciu, fiecare gest are preþul lui, ºi fãrã a-l achita este sortit uitãrii sau tratamentului aproximativ ºi indiferent. Pacientul a devenit de multã vreme client, el este consultat în primul rând asupra posibilitãþilor sale materiale ºi abia apoi asupra afecþiunilor care-l poartã spre sistem. Sigur, nimeni nu spune direct 'dã-mi', dar solicitarea se poate citi, imperativã, în ochii ºi în gesturile prestatorilor.ªi dacã cei cu stare pot opta direct pentru servicii plãtite, la spitale sau cabinete private, cei mulþi ºi mãrunþi n-au nici o ºansã. Din pensiile sau salariile lor amãrâte trebuie sã rupã 'dreptul' celor de la care aºteaptã ajutor.Dl ministru Nicolãescu a lansat cu mare tam-tam pachetul sãu de reforme în Sãnãtate. Însã, oricât ai cãuta, n-ai sã gãseºti mare lucru legat de vindecarea acestui flagel, de tratamentul sãu corect ºi eficient. Nimeni nu aºteaptã cu drag ca în loc sã-i trateze pe bolnavi, medicii ºi personalul medical sã fie aruncaþi prin puºcãrii, dar ceva trebuie fãcut pentru a demonta acest sistem ºi a-l înlocui cu unul corect ºi funcþional. Nu trebuie inventat nimic, trebuie doar studiate modele ºi aplicate în mod corespunzãtor ºi probabil cã asta ar trebui sã fie prioritatea absolutã a reformei. Nu doar în Sãnãtate.
Titlu: Lacrimi pentru PETROM
Nr Editie: 1735 Data: Friday 05 May 2006
Concluzia este stresantã: într-un an ºi jumãtate România a pierdut peste 1 miliard de euro prin vânzarea PETROM. Bani care lipsesc din bugetul statului român, dar se regãsesc în conturile firmei austriece. Iar întrebarea care survine, aproape automat este de ce a fost nevoie de aceastã tranzacþie? De ce statul român, în loc sã facã el aceºti bani, a preferat sã transfere oportunitatea unui partener nici mãcar fãcând parte din clubul select al marilor petroliºti?Dacã veþi adresa aceastã întrebare Guvernului, cineva va oferi explicaþia care a mai fost vehiculatã: FMI ºi alte organizaþii internaþionale ne-au cerut imperativ sã privatizãm aceastã companie, alãturi de alte câteva - cum ar fi BCR. Este, bineînþeles, o gogoaºã. Nu veþi gãsi nicãieri consemnatã o asemenea directivã din partea vreunei organizaþii internaþionale. Veþi gãsi însã nenumãrate avertismente de genul: dacã nu reuºiþi sã rezolvaþi problema imixtiunii politicului în gestionarea acestor entitãþi, privatizaþi-le! Atunci nu veþi mai putea face intervenþii pentru a facilita livrãri preferenþiale cu plata la Paºtele Cailor sau acordarea de credite dubioase... Privatizarea PETROM ºi a BCR este rãspunsul, mai mult decât limpede, pe care statul român l-a dat acestor organizaþii: nu suntem în stare sã înlãturãm intervenþia politicului! Nu ne rãmâne decât soluþia privatizãrii. Cei care plâng miliardul pierdut de stat de la Petrom se fac, poate fãrã voia lor, ecoul celor care au dus-o regeºte sugând la þâþele libere ale companiei de stat. Cine s-ar gândi sã scrie o istorie a Petromului va avea surpriza sã constate chiar ºi în absenþa cifrelor, dimensiunea hemoragiei care a vlãguit compania de resurse, modul în care a fost folositã pentru tot felul de trocuri politice, ºi cum s-au pus, pe seama ei, bazele a multe averi de milioane de dolari.Cred, de aceea, cã n-ar trebui sã plângem banii pierduþi - pentru cã ei erau pierduþi, oricum nu în buzunarele statului ar fi intrat ei - ci incapacitatea cronicã a clasei politice de a se delimita de sectorul economic, creându-i acestuia premisele unei funcþionãri normale, pe baza regulilor economiei de piaþã. ªi probabil cã economia noastrã nu va fi cu adevãrat funcþionalã decât atunci când statul va înceta sã mai administreze afaceri, rezumându-se la menirea sa, de a gestiona venituri sigure, în folosul întregii societãþi.
Titlu: Nonsenso TV!
Nr Editie: 1736 Data: Saturday 06 May 2006
În audiovizualul românesc se întâmplã multe minuni. De la crearea autoritãþii de reglementare - CNA - s-au produs mutaþii aproape de neconceput cu vreo zece ani în urmã. Atunci, monopolul televiziunii de stat tocmai se spãrgea, prin apariþia primelor posturi private. Acestea au fost, într-o ordine aproximativã, Tele 7abc, Antena 1 ºi PRO TV. Pãrea maxim de ce poate da 'rezervorul' de cadru al TVR-ului, pentru cã din punct de vedere tehnic lucrurile se puteau rezolva incomparabil mai uºor. Diversificarea ofertei venea pe fondul unei dezvoltãri explozive a televiziunii prin cablu. Operatorii nu mai pridideau sã-ºi întindã cablurile peste tot, acoperirea devenind un þel care pãrea sã ignore eficienþa. În scurt timp, România a devenit una dintre cele mai 'cablate' þãri din Europa, cu un procent de circa 80%, acoperind în egalã mãsurã zonele urbane ºi rurale. Odatã înlãturatã aceastã piedicã în calea dezvoltãrii prestaþiei video, posibilã pânã atunci doar pânã acolo unde 'bãteau' costisitoarele relee ale statului, a început bãtaia pe frecvenþe, pe un loc mai în faþã în lista de canale ºi pe o poziþie mai accesibilã mânuitorului de telecomandã. Reglementãrile abordate atunci de CNA - în vigoare ºi astãzi - vizau un peisaj în care canalele româneºti existente, puþine, beneficiau de un anume privilegiu. Pierdut odatã cu înmulþirea acestora ºi cu intrarea în competiþia cu canalele consacrate strãine. Mulþimea de operatori de cablu s-a rãrit prin tranzacþii succesive care au condus spre împãrþirea þãrii între câteva mari companii, tot mai 'strãine'. Ultima tranzacþie spectaculoasã a fost preluarea Astral-ului de cãtre americanii de la UPC. În aceastã fazã au început problemele noilor canale româneºti. Ele n-au mai gãsit loc în grilã. Sau au trebuit sã facã eforturi disperate pentru un loc sub soarele audiovizualului. Copleºit de noua sa funcþie de gardian public, al bunelor moravuri, CNA-ul ºi-a uitat îndatoririle - între care ºi aceea de a da ºanse egale noilor veniþi ºi de a obliga operatorii sã retransmitã posturi cu traducere sau subtitrare româneascã. Un post ca SENSO TV, care a debutat în urmã cu un an într-o excelentã formulã de canal de culturã ºi civilizaþie, este acum în pragul falimentului. Boicotat mai întâi de UPC ºi scos din grilã pânã la finele unui proces juridic de duratã, iar apoi de un management impropriu, buimãcit de lipsa de audienþã, îºi datoreazã situaþia în special autoritãþii de reglementare, încremenitã pe poziþiile de la înfiinþare ºi incapabilã sã þinã pasul cu evoluþia întregului sistem, acum practic scãpat de sub control. Este evident, un nonsens, ºi cred cã revine Parlamentului sarcina de a readuce instituþia cu picioarele pe pãmânt ºi de a elabora noi reglementãri care sã previnã acþiunile de monopol sau de boicot ale producþiei naþionale, chiar în contextul liberalizãrii acestor servicii într-o Europã fãrã graniþe. Dacã la nivel continental este posibilã o stimulare a producþiei de televiziune europene, dezavantajatã în faþa tãvãlugului american, nu vãd de ce n-ar fi posibilã o susþinere mai hotãrâtã a posturilor româneºti, în competiþia cu celelalte.
Titlu: O experienþã americanã
Nr Editie: 1737 Data: Monday 08 May 2006
Sâmbãtã, la Orlando, în Florida, a început Convenþia anualã a turismului american - POW WOW 2006, organizatã de TIA - Travel Industry Association. Este o manifestare - mamut, ca mai tot ce se întâmplã în America. Timp de cinci zile, peste 5500 de delegaþi, reprezentând operatori de turism ºi cumpãrãtori de servicii turistice de pe întreg cuprinsul Americii, vor alerga ca albinele într-un stup din stand în stand, încercând sã stabileascã cât mai multe contacte ºi sã încheie cât mai multe contracte avantajoase. Pare straniu ca o þarã ca America, creditatã drept primul furnizor de turiºti pentru lumea înteagã, sã fie atât de preocupatã de atragerea turiºtilor spre obiectivele sale. S-ar pãrea cã aceºtia vin oricum, dar lucrurile nu stau deloc aºa. Mai ales dupã 11 septembrie 2001, de când reglementãrile de vizã s-au înãsprit ºi de când autoritãþile cãrora le revine sarcina asigurãrii securitãþii þãrii nu mai sunt dispuse sã facã compromisuri. Efectul pervers al atacurilor teroriste a fost o scãdere masivã a intrãrilor de turiºti. Cu consecinþe directe pe planul economiei americane. În anul 2000, 51 milioane de turiºti strãini au vizitat America, aceasta încasând de la ei peste 100 de miliarde de dolari! Cifra este suficientã ca sã vã faceþi o imagine asupra importanþei acestei industrii. ªi a înþelege ce se întâmplã în aceste zile la Centrul de Convenþii din Orlando. Pentru românul obiºnuit cu târgurile de prin partea noastrã de lume, POW WOW este un soi de lagãr de muncã forþatã. Cu luni înainte, calculatorul aranjeazã listele de contacte - câte 20 de minute, cu o pauzã de 5. Programarea este respectatã cu stricteþe, pentru cã cine rateazã o întâlnire, la ediþia urmãtoare nu mai are acces. Prezenþa este raportatã cu scrupulozitate ºi la sfârºitul celor trei zile de muncã lumea poate sã rãsufle uºuratã. Este un sistem draconic aproape, dar altfel tot acest efort grandios - gândiþi-vã ce înseamnã sã administrezi cotidian o asemenea mulþime, de aproape 6000 de suflete - s-ar irosi fãrã rost. Or în America, timpul costã bani.
În România, timpul încã nu face toþi banii. Aici ne permitem sã fim nepunctuali ºi lipsiþi de eficienþã, fãrã ca aceasta sã ne scoatã din joc. În România ne permitem ca bruma de turiºti ce ne mai calcã din întâmplare, sã ne prindã la fiecare deschidere de sezon cu pregãtirile întârziate. Ne permitem sã cerem bani mulþi pe condiþii modeste ºi servicii proaste. Ne permitem sã facem reclamã mincinoasã ºi sã nu avem de suferit dupã aceea.
De zece ani încoace, un mic numãr de operatori de servicii de turism români participã la ediþiile POW WOW ºi americanii au subliniat nu odatã seriozitatea lor. În timp ce alte þãri ºi-au pierdut dreptul la participare, din motive de aproximare a îndatoririlor, românii ºi l-au pãstrat. Pentru cã la New York, Los Angeles sau Orlando sunt altfel decât confraþii lor din þarã. De ce oare, doar Dumnezeu mai ºtie.
Un mic amãnunt, la încheiere: în timp ce ANAT-ul nostru ºi departamentul de resort din Ministerul Transporturilor abia reuºesc sã încropeascã statistici aproximative din care reiese cã, cu chiu cu vai, ne viziteazã cam vreun milion de turiºti strãini, doar Orlando, oraºul care gãzduieºte actuala ediþie a târgului, primeºte peste 3 milioane!
Titlu: La Orlando, în Florida, se pun bazele creºterii turismului spre America în urmãtorii 3 ani
Nr Editie: 1738 Data: Tuesday 09 May 2006
Corespondenþã din Orlando (SUA) - Ceva mai mult de 5500 de delegaþi au invadat, de sâmbãtã, Orlando, veritabilã capitalã a vacanþelor din Florida, având ca destinaþie finalã Convention Center, uriaºul complex de conferinþe ºi manifestãri publice al oraºului, pentru a participa la cea de-a 37-a ediþie a Convenþiei anuale a Turismului American - POW WOW. Este, totodatã, pentru a 5-a oarã când Orlando este gazda acestei importante manifestãri, ceea ce îi întãreºte poziþia în rândul marilor furnizori naþionali ºi internaþionali de vacanþe.
Cu 44.000 de contacte pre-programate, aceastã ediþie este pe cale sã înregistreze ºi un record al eficienþei pentru cã scopul final al celor peste 1300 agenþi de turism, cumpãrãtori de servicii, din 70 de þãri, ºi al celor peste o mie de firme de profil american este ca, prin negocieri directe, sã vândã ºi sã cumpere servicii pentru urmãtoarele 12-24 de luni.
'Scopul nostru este sã facem în aºa fel încât fiecare participant sã aibã 44 de întâlniri' - declara un oficial TIA (Travel Industry of America, organizatorul manifestãrii), ceea ce ar însemna cã, de-a lungul celor trei zile de contractãri, la fiecare 20 de minute fiecare participant sã schimbe partenerul de negocieri.
Evident, este greu sã se întâmple aºa, dar vã asigur cã lucrurile tind spre o astfel de performanþã. Din experienþa acumulatã de-a lungul celor 4 ediþii la care am participat ca invitat, din partea presei internaþionale, am putut sã constat cã cei care vin aici muncesc pe brânci, fãrã a-ºi permite sã iroseascã nici unul dintre minutele alocate muncii.
Nu doar pentru cã taxa de participare este relativ ridicatã, dar pentru cã o asemenea ocazie se pierde greu, în alte circumstanþe. Întâlnirile sunt monitorizate cu atenþie de organizatori ºi orice neprezentare la întâlnire este raportatã ºi sancþionatã - suprema sancþiune fiind eliminarea celui în culpã de la urmãtoarele ediþii. Participã, tradiþional, la POW WOW 2006, ºi câteva firme de turism din România, remarcate pentru seriozitatea ºi eficienþa lor.
Se aflã anul acesta reprezentanþii Olimpic International, prin Sorin Nicolescu ºi Happy Tour, prin N. Demetriade, precum ºi agenþi ai unor firme din Bucureºti ºi Braºov. Prezenþa lor exprimã interesul crescut al turiºtilor români pentru aceastã destinaþie complexã, care este America, intens reflectatã prin numãrul tot mai mare a celor care recurg la serviciile agenþiilor de turism româneºti. Cu marile sale parcuri de distracþii - Sea World, Disney World sau Universal-Florida, Orlando rãmâne una dintre destinaþiile favorite.
Responsabilii TIA sunt optimiºti, în perspectiva acestei ediþii. Ei se aºteaptã ca acest POW WOW sã genereze circa 4 miliarde de cãlãtorii (an/zi) spre Statele Unite, în urmãtorii trei ani. Ar fi o ºansã, pentru America, de a recâºtiga ceea ce a pierdut dupã 11 septembrie 2001, datã care a marcat un spectaculos recul, pe care acum încearcã din rãsputeri sã-l compenseze.
Titlu: O paralelã româno-americanã
Nr Editie: 1743 Data: Monday 15 May 2006
Cele câteva zile în care m-am aflat pe meleagurile lumii noi mi-au evocat câteva paralelisme interesante între America ºi România, exact pe zona de preocupare a manifestãrii la care am fost prezent: turismul. Pentru cei care s-au obiºnuit cu ideea cã în orice parte a lumii te-ai duce, este imposibil sã nu dai de niºte americani, este poate surprinzãtor sã afle cã Statele Unite sunt un mai important primitor de turiºti strãini decât furnizor de vizitatori ai altor meleaguri. Numãrul mare de intrãri - peste 50 milioane în acest an - depãºeºte sensibil pe acela al ieºirilor. Explicaþia este simplã ºi constã în faptul cã America ºi-a dezvoltat cea mai solidã, serioasã ºi diversificatã industrie de profil, având totodatã capacitatea de a oferi o diversitate de destinaþii pe care nici o altã þarã nu o poate egala. De la peisajul tropical al Floridei, pânã la crestele veºnic albe ale Alaskãi, America este ea însãºi o lume. Mai mult, America este, în primul rând preocupatã de a-ºi miºca populaþia în interior, pentru cã orice deplasare înseamnã stimularea transporturilor, a cazãrilor, a alimentaþiei ºi a divertismentului. Numãrul americanilor care se miºcã în interior este estimat la de douã pânã la trei ori faþã de cel al vizitatorilor externi ºi este cel care asigurã stabilitatea funcþionãrii sistemului. În 2001, a avut loc un eveniment dramatic ale cãrui consecinþe s-au fãcut simþite în primul rând în planul turismului: atacurile teroriste. Ele au reuºit sã prãbuºeascã, pur ºi simplu turismul internaþional. Intrãrile au scãzut dramatic ºi, cu toate eforturile depuse se estimeazã cã abia prin 2008 se va putea atinge din nou nivelul din 2000. Este o situaþie care îngrijoreazã pe toatã lumea. Industria a înregistrat pierderi. Sute de mii de oameni ºi-au pierdut locurile de muncã. Numeroase afaceri au falimentat. În faþa acestei situaþii americanii au strâns rândurile, încercând sã impulsioneze revenirea. Anual, târgul de turism, intitulat sugestiv POW WOW, dupã o expresie a indienilor piei-roºii, care înseamnã 'tratative', aduce faþã în faþã pe vânzãtorii americani de servicii turistice ºi pe operatorii internaþionali. Aceºtia pun bazele urmãtoarelor 12-24 de luni, angajând creºterea traficului ºi a ofertelor. Oficialii TIA - un fel de patronat al marilor companii din domeniu - reclamã insuficienta preocupare a guvernului faþã de o industrie care, în viitorul apropiat, va trebui sã devinã una dintre cele mai puternice ºi propice formule active de parteneriat public-privat. ªi rezultatele sunt deja vizibile. Am fãcut aceastã lungã introducere, pentru cã mi se pare cã între cele douã þãri existã, din acest punct de vedere, o serie de asemãnãri. Pentru România, Revoluþia a fost un fel de '11 septembrie'. A prãbuºit ºi ceea ce mai era ºi, de bine de rãu, funcþiona. Celebrul 'pariu' al lui Petre Roman, cel cu turismul ºi agricultura, s-a dovedit o simplã figurã de stil în condiþiile în care þara era lipsitã de infrastructurã, de o industrie alimentarã decentã ºi aproape în totalitate de divertisment ºi agrement. Turismul românesc a rãmas, dupã 16 ani, cam în aceeaºi stare, guvernul român - ca ºi cel american - manifestând acelaºi dezinteres. Numai cã industria noastrã singurã nu e în stare de mare lucru. Atâta timp cât, cu chiu cu vai, adunã doar vreun milion de turiºti statistici anual, ea nu poate însemna nimic pe o piaþã în care se bat 'marii rechini'. Imaginaþi-vã, cã doar oraºul-gazdã al POW WOW 2006 adunã într-un an de aproape patru ori mai mulþi turiºti decât România ºi veþi avea o imagine mai limpede despre unde ne aflãm ºi ce drum avem de parcurs.
Titlu: Stolojan: produs expirat?
Nr Editie: 1744 Data: Tuesday 16 May 2006
Ultima carte scoasã din mânecã în jocul plin de cacealmale pe care-l practicã preºedintele cu premierul pe care l-a forþat sã formeze guvernul, este Teodor Stolojan. Povestea vieþii ºi activitãþii politice a lui Theodor Stolojan este una interesantã. Revoluþia l-a prins la BNR, unde se ocupa de conturile în valutã ale dictatorului, cum spun unii, în fapt ale României, pentru cã nimeni n-a reuºit sã scoatã la ivealã vreun cont pe numele lui Ceauºescu. A ajuns în aceastã poziþie graþie seriozitãþii ºi unei bune pregãtiri profesionale. Aceleaºi calitãþi l-au propulsat spre fotoliul de ministru al Finanþelor, în cel de-al doilea guvern Roman, din care a demisioant, dupã doar câteva luni, datoritã confuziei existente la nivel decizional în legãturã cu politica economicã în tranziþie. Gestul, considerat de frondã, l-a calificat pentru o revenire în forþã, în momentul în care cabinetul reformist al premierului Roman a fost rãsturnat de forþele conservatoare ale FSN-ului, cu sprijinul direct al minerilor lui Cosma. Stolojan a devenit el însuºi un premier de tranziþie, însãrcinat cu gestionarea þãrii pânã la alegerile generale care trebuiau sã dea þãrii primul parlament ºi primul guvern constituþional. De-a lungul celor 11 luni cât s-a aflat la Palatul Victoria, Stolojan nu s-a remarcat decât prin rezistenþa îndârjitã în faþa presiunilor sindicale ºi prin gestul disperat al confiscãrii valutei într-un moment în care þara s-a aflat în pragul colapsului economic. Plecat ani buni într-o slujbã bine plãtitã la Banca Mondialã, de Stolojan nu s-a prea mai auzit pânã în campania electoralã din '96 când l-a susþinut pe Iliescu. A revenit în politicã în 2000, candidând la preºedinþie ºi obþinând un scor modest. Relansarea i-a adus-o Valeriu Stoica, atunci când a considerat cã un Stolojan ar putea fi soluþia revigorãrii liberale: un tip care sã nu cedeze în faþa presiunilor pânã când va cãdea lat sub birou, vorba sa. A fost o idee bunã, PNL-ul reuºind sã se readune ºi sã atace campania electoralã din 2004 de pe prima poziþie a unei opoziþii unite de nevoie. Pactul Stolojan-Bãsescu a fost cheia acestor alegeri ºi, paradoxal, defecþiunea liderului liberal a fost aceea care i-a dat lui Bãsescu ºansa sã devinã locomotiva formaþiunii câºtigãtoare. Îmbolnãvindu-se exact la þanc, Stolo a revenit pe o poziþie subalternã, de simplu consilier la Cotroceni, þinut pe poziþie pentru a fi asmuþit, când era cazul, împotriva neascultãtorului partener de la guvern. Dupã câteva încercãri nereuºite, Stolojan iese din nou la atac, afirmând ºi el cã a greºit când l-a lãsat pe Tãriceanu succesor ºi încercând sã genereze un curent care sã-l înlãture pe acesta de la cârma partidului pentru a-i relua locul. Intenþie deºartã. Stolojan nu are - cu excepþia lui Bãsescu - susþinerea necesarã pentru un astfel de demers. PNL-ul este, majoritar, grupat în jurul celui care conduce jocul ºi oferã privilegiile. Stolojan nu mai are ce oferi. Nici mãcar amintirea unui premier rezistent la presiuni. Tãriceanu însuºi se dovedeºte bine dotat la acest capitol. ªi tot mai conºtient cã regulile jocului s-au schimbat, iar Cotroceniul ºi-a pierdut mare parte din influenþa cu care era creditat prin tradiþie, nu prin Constituþie. Oricât ar pãrea de dur termenul, Stolojan dã tot mai mult impresia de produs cu termenul de garanþie expirat, iar 'mentorul' sãu, sentimentul cã este un vânzãtor de asemenea produse.
Titlu: Otopeniul nesimþirii româneºti
Nr Editie: 1745 Data: Wednesday 17 May 2006
Revenind în þarã dupã aproape douã sãptãmâni de peregrinãri prin aeroporturile Europei ºi ale Lumii Noi, am dat nas în nas cu realitatea româneascã de dinaintea aderãrii la Uniunea Europeanã. O realitate concretã, pe care n-o poate cosmetiza nimic ºi cu care îi întâmpinãm ºi pe cei care nu ne cunosc obiceiurile.Mai întâi, cursa de searã, aproape de miezul nopþii venitã de la Londra, n-a fost trasã la terminalul nou prin care pasagerii ar fi putut sã ajungã direct la recepþia bagajelor. Nu. Probabil pentru cã personalul rampelor mobile plecase deja acasã, aeronava a fost trasã pe undeva pe la mijlocul platoului, cei aproape 200 de pasageri au fost înghesuiþi în autobuze, de unde s-au bulucit mai întâi pe o scarã îngustã ºi abruptã, cu bagajele dupã ei, iar, mai apoi pe o scarã rulantã care nu funcþiona din aceleaºi motive de mai sus: personalul care trebuia sã o punã în miºcare se afla ºi el în braþele celor dragi sau ale lui Morfeu, dupã caz. La trecerea de frontierã erau doar doi ofiþeri, motiv pentru care s-au format imediat douã cozi lungi care au dus dincolo de miezul nopþii momentul cãlcãrii pe teritoriu românesc. A urmat o nouã ºi lungã aºteptare: aceea a bagajelor. Pentru cã avionul fusese tras unde era tras, acestea erau aduse cu þârâita de singurul echipaj disponibil la acea orã cu cãrucioarele motorizate. O parte dintre cãlãtori au dorit sã foloseascã acest rãgaz în scopul rezolvãrii unor necesitãþi urgente, ceea ce a condus la formarea unor noi cozi impresionante în faþa celor douã toalete care erau disponibile pentru cãlãtorii de la sosiri (atât a considerat proiectantul!) doar câte douã cabine de WC. Cine era obosit ºi nu-i sosise încã bagajul nu avea decât sã contemple cele 3 scaune din sala de aºteptare pe care erau tolãniþi, epuizaþi de eforturile de peste zi, trei manipulanþi de cãrucioare care evaluau, din ochi, calitatea acestui transport.Aº fi încercat sã semnalez aceste câteva observaþii chiar din seara respectivã dacã aº fi avut cui. Dar n-am avut. Administraþia aeroportuarã îºi dormea somnul binemeritat pentru capacitatea de a fi adus aeroportul 'Otopeni' la standardele lui 'Henri Coandã' (apropo: un nume mai greu de pronunþat pentru operatorii strãini se putea gãsi cu greu!). Adicã aceleaºi de pe vremea lui Ceauºescu: nepãsare, aroganþã, dispreþ faþã de beneficiari ºi multã, multã indiferenþã. Este exact încãrcãtura cu care administraþia aeroportuarã ºi ºefii acesteia din ministerul de resort considerã cã suntem datori sã intrãm în Europa. O Europã cu care nu ne putem mãsura ºi compara la nici unul dintre capitole. La o orã când toate celelalte mari aeroporturi de pe continent duduie sub presiunea traficului, al nostru - Otopeniul - îºi doarme somnul nesimþirii celor care-l administreazã.
Titlu: Independenþa selectivã
Nr Editie: 1751 Data: Wednesday 31 May 2006
Din momentul în care cancelariile occidentale au asistat impasibile - ºi interesate - la aprinderea fitiliului care avea sã arunce, la începutul deceniului trecut, în aer întreaga construcþie iugoslavã, lucrurile au scãpat definitiv de sub control. Echilibrul general pe care vreme îndelungatã l-a putut menþine doar personalitatea unui politician de talia lui Tito s-a rupt sub presiunea intereselor centrifuge din interiorul unui bloc extrem de divers ºi cu niveluri de dezvoltare flagrant de diferite. Procesul de dezintegrare a început cu separarea celei mai performante republici - Slovenia - ºi a dus la apariþia pe harta Europei a unor entitiãþi care nu au existat niciodatã de sine însele. Bosnia-Herþegovina, o creaþie artificialã cu profunde divergenþe etnice ºi religioase a dat ºi cele mai multe victime într-un rãzboi care spectatorilor li se pãrea fãrã rost, dar care avea rãdãcini istorice. Odatã cu acest episod s-a ºi încetãþenit procesul de demonizare al 'sârbilor rãi', în contradicþie cu 'bosniacii - croaþii - kossovarii cei buni'. Rãzboiul, ca orice rãzboi, a fost însoþit de atrocitãþi, rãzbunãri, nedreptãþi pe care pãrþile interesate au încercat sã le contabilizeze. Necontabilizatã a rãmas doar enorma suferinþã a tuturor celor peste care rãzboiul a trecut nemilos lãsând în urmã cadavre ºi vieþi distruse. Ultimul ºi cel mai halucinant episod al dramei iugoslave a fost atacarea þãrii de cãtre forþele militare ale NATO, caz unic în istorie, în care o alianþã se îndreaptã împotriva unei þãri cu care, practic, nu avea nimic de împãrþit. Aveau însã grupãrile de interese, naþionale sau supranaþionale, pentru care abia în felul acesta fosta Iugoslavie devenea o piaþã ieftinã ºi lesne de manipulat. Destrãmarea þãrii la masa verde evocã, multora, tragedii pe care istoria le-a condamnat cu prisosinþã (vezi Polonia sau Cehoslovacia) însã este o regulã cã nimeni nu învaþã nimic din lecþiile istoriei. Nu a învãþat nici comunitatea internaþionalã care a creat cu bunãºtiinþã un bastion fundamentalist islamic în mijlocul Europei creºtine ºi care prin fiecare decizie a sa genereazã un nou precedent periculos. Ultimul dintre acestea îl reprezintã modul în care Muntenegru s-a separat de Serbia, considerat viabil de cancelariile europene pentru acest caz, dar nu ºi pentru exerciþiul similar pe care-l reclamã, pe bunã dreptate, Republica Srpska, din Bosnia-Herzegovina, ºi validarea unui stat nou ai cãrei lideri sunt recunoscuþi a face parte din elita traficului de armament, þigãri ºi alcool din zonã. Independenþa Muntenegrului, teritoriu care n-a putut fi niciodatã independent datoritã resurselor sale limitate, se datoreazã mai degrabã lipsirii Serbiei de unul dintre ultimele sale avantaje - ieºirea la mare - decât respectãrii unor principii de autodeterminare obiective sau selective. Referendumul va rãmâne un episod dintr-o piesã al cãrei final este încã departe de a fi fost redactat.
