Punctul pe Y, martie 2006

Titlu: 'Reforma' poliției
Nr Editie: 1669 Data: miercuri 01 martie 2006
Ascult, nu-mi vine să cred și mă crucesc de ce-mi povestește o mai veche cunoștință. Este polițist și, în ciuda realității în care trăiește, și-a păstrat principiile și crede - asemeni altora - că meseria asta se poate face cinstit, cu convingerea că, în primul rând, trebuie să fii în slujba oamenilor. Deocamdată, îmi spune el, suntem mai ales în slujba șefilor și a intereselor lor. Văzută din afară, Poliția mai poate să pară din când în când, o instituție care se reformează spre a ajunge la gradele europene. Dinăuntru, însă, tabloul este cu totul altul... Un concurs organizat recent, despre care a scăpat câte ceva și prin presă, a avut rolul de a o scoate câștigătoare pe fata unui colonel, împotriva tuturor evidențelor. Regulile s-au schimbat din mers, criteriile au fost modificate în așa fel încât loaza, cu o pregătire extrem de precară, să-i surclaseze pe ceilalți candidați. Și a făcut-o. Știți cumva ce s-a ales de reclamația făcută? Toți cei care au semnat-o au fost puși sub urmărire operativă, pentru a li se găsi motive de a fi maziliți! Intrarea în poliție, când nu se face pe pile, e pe șpagă. 3.000 de euro costă ca orice odraslă de măcelar să-și pună trese pe umeri și să împartă apoi dreptatea cum a văzut el la taică-său. Cea mai rentabilă afacere, la ora asta este să ai pile și să intri la DNA, unde după câteva luni te îmbolnăvești, stai în spital încă vreo trei și te pensionezi cu 30 de milioane, în loc de 20 cât e leafa în alte părți. Treaba merge unsă și DNA-ul prosperă. Promovările sunt făcute strict pe criterii de castă. Dacă un șef e dintr-un anumit județ, brusc, toate promovările se vor face cu cei care-și au originea prin împrejurimi. Apoi, promovarea este o invitație explicită la 'produs'. Dacă, întâmplător, există vreun punct vamal pe teritoriul de jurisdicție, atunci șpaga e pusă în funcțiune pe filieră. Se iau și până la 70.000 euro pentru un camion cu produse de contrabandă, trecut prin vamă, bani care se împart apoi cu cei mai de sus. Calitatea profesională a noilor veniți în poliție este sub orice critică pentru că la baza recrutărilor nu mai stau calitățile și cunoștințele individuale, ci șpaga mai mult sau mai puțin colectivă. Amicul îmi povestește toate astea cu o expresie de contrarietate pe față. 'Bine, dar de ce nu faci nimic? Ai dovezi pentru ce-i spui'? 'Bineînțeles că am. Dar ce să fac cu ele? Să mă pun împotriva sistemului? În trei zile mă îngroapă, îmi aranjează vreun flagrant, ceva, și sunt terminat. Nici unul dintre cei care au încercat să arate aceste lucruri n-a avut succes...' A plecat din locul în care ne întâlnisem cu precauții. S-a uitat în stânga și în dreapta și apoi s-a pierdut în mulțime. Mi s-a părut că o mașină parcată s-a pus imediat în mișcare. Să fie adevărul sau doar paranoia?
Titlu: Tragicomedia justiției
Nr Editie: 1694 Data: sâmbătă 18 martie 2006
Fiorosul terorist sosește la tribunal într-o dubă blindată, escortată de o alta plină cu mascați. Coboară cu grijă, susținut de polițiștii care sunt mai preocupați să nu cadă decât că ar putea fugi. Barba crescută în dezordine face greu de recunoscut trăsăturile joviale ale celui care, în urmă cu aproape un an, se zbătea să plece în Irak și să-i salveze pe jurnaliștii români răpiți. Este doar umbra celui care călătorea în avionul prezidențial, ca membru al grupurilor de oameni de afaceri dornici să stabilească legături comerciale cu întreaga lume. Nu mai are nimic din aplombul cu care intra la APAPS și cumpăra fabrici și uzine de pripas, pentru a le demonta și a le revinde terenul de sub ele. Și nici din onctuozitatea cu care se prezenta în camionul de geci albastre la sediul electoral al unui partid în care se înscrisese pentru a-și ușura drumul în afaceri. Era, chiar, să se trezească pe lista aceluiași partid dacă nu l-ar fi tăiat, vigilent, un super-responsabil care știa de legăturile sale mai apropiate cu anturajul unui anumit palat decât cu al altuia. Omar Hayssam stă în 'arest preventiv' de aproape un an. Este implicat în două dosare economice (chestiile obișnuite: evaziune, tranzacții oneroase, acte falsificate - în fine, tot tacâmul comercianților din jurul lui. Nimic nou și original!) și unul de terorism. Dacă dosarele economice sunt relativ clare, motiv pentru care instanțele respective au ajuns la concluzia de bun simț că n-au de ce să-l mai țină în arest, nu același lucru se întâmplă cu cel de terorism. Aici lucrurile au fost și au rămas încurcate. Hayssam a fost, practic, condamnat de la Cotroceni, de unde au venit și informațiile referitoare la implicarea sa. Cu același prilej, președintele Băsescu a lansat un avertisment public la adresa medicilor care vor îndrăzni să-i acorde certificate medicale pentru a-l scăpa de pușcărie. De parcă ar fi știut ceva, lucrurile l-au confirmat pe președinte. Hayssam a fost depistat cu cancer. A fost operat, chiar dacă cei care l-au operat aveau a se teme de răzbunări prezidențiale. Starea pacientului a evoluat în modul obișnuit. Tratamentele l-au slăbit și l-au adus într-o stare în care nu s-a mai putut mișca decât cu perfuziile după el. Nu trebuie să fii medic ca să-ți dai seama că omul este deja condamnat. De o instanță divină, absolut independentă. Cu toate astea, e târât zile la rând, de mascați, la tribunal, lăsat să aștepte cu orele pe coridoare, audiat fără rost - pentru că discernământul i se duce odată cu viața. Chinuit absurd și fără nici un rost. Doar pentru ca circul să fie complet. Mascații sunt mereu la datorie, iar instanța mereu dispusă să afle ceva care să confirme decretul prezidențial. Este o comedie tragică, scrisă pe partitura lipsei de omenie și de bun simț, sub imperiul procedurii. În virtutea căreia va continua, probabil, să fie adus la tribunal și cu dricul...
Titlu: Geoană și golanii
Nr Editie: 1695 Data: luni 20 martie 2006
În tensiunea care a însoțit dezbaterile asupra menținerii sau retragerii susținerii politice pentru Adrian Năstase, Mircea Geoană și-a pierdut cumpătul și s-a adresat într-un mod irevențios colegilor săi, făcându-i 'golani' și 'mizerabili' pe cei care se agitau să facă o listă de susținere a încă președintelui executiv. Lipsa de tact și de politețe i-a fost sancționată exemplar, președintele PSD fiind nevoit să facă față unei adevărate avalanșe de acuzații, reproșuri și chiar insulte, într-o manieră la care nu cred că a mai fost supus până acum vreun președinte de partid. Acest lucru se întâmpla exact în momentul în care Adrian Năstase ieșise din scenă, iar Mircea Geoană se afla, pentru prima dată, în deplinătatea prerogativelor sale. Acest episod este sugestiv pentru ceea ce va însemna, până la Congresul extraordinar, misia de lider al principalului partid de opoziție. Dacă până acum Mircea Geoană putea să se prevaleze de faptul că, dată fiind configurația echipei de conducere, nu-și poate manifesta prerogativele datorită impreciziilor regulamentare, acum nu mai are o astfel de scuză. Este președinte 'plin', cu responsabilități și obligații pe măsură. Formula nu este însă suficientă pentru a-și manifesta o autoritate încă incompletă. Se poate aștepta oricând la reacții de 'nesupunere', unele chiar violente, din partea unor membri de partid care refuză să-i recunoască noua autoritate. Echipa sa nu este încă vizibilă, iar președintele este înconjurat mai degrabă de adversari, frustrați de eliminarea celui pe care-l considerau adevăratul lor lider, decât de prieteni, dornici să-i întărească poziția. Singura lui șansă, în acest moment, este de a strânge relația cu un Ion Iliescu, de care mai multe lucruri îl despart decât cele care-l leagă, pentru a calma spiritele și readuce liniștea în rândurile formațiunii. Geoană trebuie să demonstreze acum că pierderea de aderență și prăbușirea din sondaje se datorează balastului de imagine pe care l-a generat Năstase, și nu datorită modului defectuos în care a condus el partidul în această perioadă dificilă. Or, pentru asta va trebui să facă pace cu golanii și mizerabilii și să-i convingă pe aceștia că au un obiectiv comun: acela de a nu ieși definitiv din scena politică.
Titlu: Pași înapoi și pași înainte
Nr Editie: 1696 Data: marți 21 martie 2006
Dl Iliescu, într-una dintre prezențele sale în calitate de 'instanță morală' la organizația PSD a sectorului 1, cea de la care a plecat scandalul ce a dus la debarcarea lui Năstase, spunea că este mai puțin important cine face pasul înapoi și mai important cine face pasul înainte. Pasul înapoi l-au făcut, de voie de nevoie și cu o întârziere de mai bine de un an, doi dintre cei trei lideri care au fost considerați responsabili în cea mai mare măsură nu atât de pierderea alegerilor - eveniment încă neclarificat pe fond - cât de masiva proiecție a unei imagini negative asupra întregului partid. Între performanța guvernării și sentimentul că liderii săi se îmbogățesc nu doar nejustificat, dar într-un mod de-a dreptul sfidător, electoratul a acordat mai multă greutate celui de-al doilea termen, pe care l-a considerat hotărâtor. Mesajul transmis la vremea respectivă de președintele fondator, chemat să salveze situația, a fost însă altfel întâmpinat de activul prezent la congres - ca o amenințare și ca un pericol pentru propriile poziții, lucru care a contat mai multe decât nevoia de reformă morală și instituțională. Jocul democratic i-a plasat aproape în aceleași funcții pe cei responsabili de reculul tot mai marcat și de neîncrederea publică, anticipând și pericolul unei sciziuni, prin posibila plecare a fostului președinte, împreună cu un număr important de aderenți. În mod neașteptat, clarificările au venit chiar din partea celor încriminați. Năstase, prin mătușa Tamara, și Dan Ioan Popescu, prin averea nejustificată, au deschis lista autosuspendărilor. De aici până la demisiile din funcții n-a mai fost decât un pas, PSD-ul rupând rândurile și generând un veritabil val de plecări sau de retrageri. Singurul care rezistă pe poziție este Miron Mitrea, împotriva căruia nu s-au declanșat (încă!) declarații sau acuzații concrete. La adăpostul scandalului general Viorel Hrebenciuc încearcă și el să se adăpostească printr-o prezență publică cât mai discretă. În jurul lui Geoană, neașteptat învingător în competiția pentru un leadership autentic, au început să se regrupeze, pe lângă oameni cărora nu li se pot pune prea multe în cârcă și un număr de foști susțintători ai lui Năstase, dezamăgiți sau iritați de prestația acestuia. Este momentul în care oamenii cu credibilitate, cu autenticitate ar trebui să facă pasul înainte, însă există o oarecare incertitudine în legătură cu numele acestora. Dacă sunt câțiva politicieni din generația tânără care întrunesc adeziunea colegilor - Cristian Diaconescu, Titus Corlățean, de exemplu - în legătură cu alte nume nu s-a ajuns la un consens. Pasul înainte va fi făcut, însă, cu siguranță, la viitorul congres extraordinar, până la care sarcina cea mai dificilă îi revine lui Mircea Geoană, care va trebui să demonstreze în acest interval că are resursele necesare pentru a gestiona nu doar criza, dar și ofensiva de revenire a partidului în atenția și încrederea electoratului. Suportul lui Ion Iliescu - fostul său contracandidat de la Congres - s-ar putea să fie acum decisiv în acest demers.
Titlu: Un vot plin de învățăminte
Nr Editie: 1697 Data: miercuri 22 martie 2006
După lupte seculare care au durat luni de zile, finalizându-se - lamentabil - cu o decizie așteptată a Curții Constituționale, Alianța DA intră în posesia scaunului de președinte al Camerei Deputaților într-un mod pe care nimeni nu l-a putut intui. Pentru că nici un observator cât de cât avizat nu ar fi reușit să prevadă cursul evenimentelor și, mai ales, modul incredibil de relaxat în care PSD-ul a renunțat la obictivul pentru a cărui mențiune pusese la bătaie toate resursele sale. Practic, dacă e să privim lucrurile la rece, principalul partid de opoziție (oare mai este principalul) i-a făcut cadou lui Bogdan Olteanu fotoliul în care s-a lăfăit Adrian Năstase și în care și-a digerat înfrângerea, nici aceasta așteptată, din meciul cu Băsescu.Liderii actuali ai PSD vor avea dificultăți să explice modul în care au ajuns la soluția prin care au pierdut funcția și dacă a fost o intenție precisă și nu pur și simplu o prostie, să nu negocieze cu Adrian Năstase o revocare în locul unei demisii. Dar aceasta este deja istorie. Interesante sunt alte lucruri pe care le-a reluat votul de luni. În primul rând, ca niciodată, toți parlamentarii PSD au votat, cuminți, cu propriul lor candidat. Așa ceva nu s-a mai întâmplat de mult și dă un indiciu asupra stării de spirit din interior. În al doilea rând - și acesta mi se pare aspectul cel mai important - este prima dată când, în fața unui astfel de examen, PSD rămâne singur. Nici măcar aliatul său tacit, tradițional, n-a mai simțit nevoia de a-l asista, dându-și surprinzător voturile candidatului Alianței! Este o poziție în care partidul lui Mircea Geoană se va afla mult mai des, de acum înainte, pe eșichier neîntrezărindu-se nici o variantă care să-l aducă într-o poziție superioară propriei sale resurse.În al treilea rând: este tot pentru prima dată când Partidul Conservator își joacă propria sa carte.. Propunerea unui candidat propriu la președinția Camerei a fost o idee care ar fi putut să trateze o strategie cu cei din Opoziție. Un astfel de aranjament i-ar fi costat, însă, pe oamenii lui Voiculescu, poziția - și așa șubredă - din Alianță, cu riscul de a pierde și celelalte funcții pe care le-a dobândit în virtutea acestei calități. Dar, cu un președinte de Cameră, conservatorii ar fi intrat definitiv în legenda marilor succese cu costuri mici. N-a fost să fie.Cu siguranță, însă, că viitorul apropriat ne va rezerva și alte surprize conservatoare.
Titlu: Stabilitatea guvernului Tăriceanu
Nr Editie: 1698 Data: joi 23 martie 2006
Una dintre obsesiile cvasipermanente ale actualei puteri a fost cea legată de fragilitatea majorității parlamentare. De aici și propensiunea spre alegeri anticipate și animozitatea aproape permanentă care a dominat relațiile din Coaliție. Numai că, oricât ar părea de paradoxal, stabilitatea guvernării nu a fost pusă niciodată în pericol, nici chiar de unele 'trădări' ale partenerilor mai puțin disciplinați. Și iată, cel mai bun exemplu îl constituie decizia luată de conservatori de a-și susține candidatul propriu la președinția Camerei, acțiune cenzurată prompt de PRM-ul lui Vadim Tudor, cel considerat 'adevărata' opoziție. Dintr-o trăsătură de condei verbal a lui Bolcaș, lucrurile s-au calmat și continuitatea activității parlamentare a fost asigurată din partea din care Coaliția se aștepta cel mai puțin. Deasemenea, cele vreo 4-5 moțiuni de cenzură de până acum au constituit mai degrabă exerciții de imagine ale Opoziției decât o amenințare la adresa stabilității guvernării. Cred că cei mai dezamăgiți, în situația unui succes - improbabil - ar fi fost tocmai inițiatorii, prinși pe picior greșit și complet nepregătiți pentru a beneficia de roadele unui asemenea succes. Cu sau fără alegeri anticipate, cu sau fără șefia celor două Camere, cu sau fără antanta cordială cu președintele și președinția, Guvernul Tăriceanu este, poate, unul dintre cele mai stabile de până acum. Cu toată alcătuirea sa pestriță și aleatorie, cu toate diferențele de vederi și de influențe dintre membrii săi, cu ezitările și răzgândirile premierului, niciodată - nici chiar în momentul anunțatei intenții de demisie a lui Tăriceanu - guvernul nu a fost în pericol să cadă. Pentru simplul motiv că nimeni nu dorea acest lucru. Cu spectrul ratării aderării la termen în față, cu nenumăratele probleme interne din Opoziție și din arcul guvernamental, nimeni nu a avut dorința reală a vreunei schimbări. Poate, cu excepția președintelui Băsescu, nici el, însă, foarte sigur pe dorință și pe identitatea alternativei. Aproape paralel cu realitatea frământărilor politice din jur, guvernul și-a văzut de drumul său, cu cei câțiva miniștri activi și realmente preocupați de obiectivul aderării, dar și cu droaia de deținători de portofoliu ministerial fără har și fără noimă personală în această alcătuire rezultată din experimentul - reușit - pe care președintele Băsescu l-a făcut după alegeri, forțând numirea unui guvern necâștigător. Guvernul va rezista cu brio, indiferent de cât de neîndemânatic se va dovedi, dacă cele câteva repere esențiale vor putea fi urmărite și atinse. După 1 ianuarie 2007 însă, în situația fericită a aderării la termen, zilele sale sunt numărate.
Titlu: Despărțirea apelor
Nr Editie: 1699 Data: vineri 24 martie 2006
Agitație mare în PSD, cam la fel cum s-a întâmplat cu opt ani în urmă. Atunci PDSR-ul, intrat în Opoziție după pierderea alegerilor, a fost zguduit de 'acțiunea destabilizatoare' a celor vreo 5-6 membri cu greutate - între care Iosif Boda și Teodor Meleșcanu - care solicitau imperativ o reformă, determinată de acutizarea unor fenomene. Erau acuzate, și atunci, corupția, sistemul de clan, ciocoismul cu girofar. Desidenții au încercat să-l atragă de partea lor pe Ion Iliescu, redevenit președinte de partid după eșecul electoral, dar acesta a refuzat. Rezultatul: cea de-a doua sciziune istorică a partidului și apariția unei formațiuni - APR - care avea să aibă o ascensiune fulminantă în sondaje, dar și o prăbușire asemănătoare la alegerile din 2000, când n-a reușit să intre în parlament. S-a dovedit atunci că cei care au ales să rămână în interiorul PDSR au făcut opțiunea câștigătoare, partidul revenind în forță la putere în 2001. Prea în forță, pentru că dominația autoritară a mediului politic i-a făcut pe liderii săi - în speță Adrian Năstase - să greșească grav în chestiuni esențiale și să-și pregătească, în acest fel, eșecul de la finele unui ciclu de guvernare, altminteri remarcabil. Ce se întâmplă acum în PSD amintește de '97. O parte dintre membri - 'aripa Năstase' - vor un congres extraordinar în care să se producă niște schimbări în mecanismul care ei consideră că funcționează defectuos. 'Aripile Geoană și Iliescu' consideră, dimpotrivă, că lucrurile nu merg chiar așa de prost și că demisiile și dezertările nu fac decât să întărească partidul și să-l debaraseze de cei care nu sunt în stare să-l susțină cu toată hotărârea necesară. Aparent, plecările din PSD - prin excludere sau prin demisii - slăbesc partidul. La capacitatea de vot. În fond, însă, aceste clarificări sunt benefice. Pentru că multiplele tendințe din interior nu mai pot coexista. Sunt, pe de o parte, veteranii, care și-au construit cariera pe lângă liderul istoric, cei care consideră că are o legitimitate care nu le poate fi luată. Pe de alta, este valul de noi membri, aduși de Năstase și instalați cu derogări în funcții de conducere, a căror situație depinde direct de fostul lider și care se simt amenințați. Aceștia nu recunosc autoritatea lui Geoană și speră să producă o schimbare, cel mai probabil printr-un congres extraordinar pe care-l reclamă cu tot mai multă insistență. Demisia nu este o soluție decât pentru cei care au mai puțin de pierdut. Ceilalți preferă să aștepte și să vadă înspre ce parte va înclina balanța în următoarea perioadă. Cât despre scăderea în sondaje, chestiunea e relativă, atâta timp cât nu se văd la orizont alegerile. În ciclul trecut, pe vremea asta, PNL-ul avea vreo 8-9 procente, în timp ce PD se zbătea pe la 6...
Titlu: Dna Macovei nu știe cum e la pușcărie
Nr Editie: 1700 Data: sâmbătă 25 martie 2006
Întrebată dacă a fost vreodată într-un penitenciar, ministrul Justiției, Monica Macovei a mărturisit că nu a fost, dar că și-a propus să meargă. Întrebarea i-a fost pusă în ajunul unei manifestări care analiza situația din penitenciare și concordanța sistemului penitenciar românesc cu cel european. Sinceritatea doamnei ministru m-a cam lăsat fără replică. Este ca și cum ministrul Culturii n-ar fi fost vreodată într-o sală de teatru sau ministrul Industriei, într-o fabrică. E drept că poate că doamna Macovei nici n-a prea avut timp de când e în funcție, să facă vizite de acest fel, fiind ocupată până peste cap cu drumurile la Bruxelles sau la parlament. Problema pentitenciarelor este, însă, o problemă specială. Este zona în care reforma n-a intrat, actualul sistem fiind moștenirea nemodificată a celui comunist în care principala pedeapsă o reprezintă ruperea totală a celui condamnat de viață de dinainte. Poate că astăzi regimul din închisori e mai puțin dur, condițiile sunt însă neschimbate. Aglomerație incredibilă, facilități minime, corupție cât cuprinde – în virtutea căreia condamnații cu ‚stare’ pot trăi acolo aproape împărătește, făcând din cei din jur adevărați sclavi. Îmi sunt încă treze în minte secvențele filmate la Jilava de frații Gemeni, cărora nu le lipsea nimic – nici măcar convorbirile prin telefon mobil cu legăturile lor din afară. Se mențin încă numeroase inechități ale codului penal care fac ca pentru fapte minore să se dea pedepse extrem de dure în timp ce altele, de o periculozitate incomparabilă, să beneficieze de pedepse ușoare. Pușcăria este o experiență extremă. Cei care ajung acolo ar trebui să merite din toate punctele de vedere acest lucru, iar șederea lor să reprezinte drumul spre o existență normală și corectă după. În general, nu se întâmplă așa și o parte din vină revine, cred, acelor oameni din justiție care, ca și doamna Macovei, n-au călcat în viața lor într-un penitenciar, nu știu cum e acolo. Ar trebui ca obținerea calității de magistrat să fie condiționată de un stagiu în care aspirantul să poată cunoaște acest aspect inclusiv din interior. Atunci, cu siguranță, sentințele vor fi mai corecte.
Titlu: Un simplu amănunt
Nr Editie: 1701 Data: luni 27 martie 2006
După ce a eșuat în încercarea de a-și convinge colegii (altădată nu era nevoie să-i convingă de ceva: erau dinainte convinși) că partidul mai are nevoie de el, chiar dacă are anumite probleme cu justiția, și a fost nevoit să-și dea demisia din partid și din funcția deținută în Parlament, Adrian Năstase a făcut cuvenita penitență, înconjurând în picioarele goale, prin cioburile gloriei de altădată, Canossa patimilor sale. A participat cu smerenie la ceremonia prin care i se lua scaunul de sub șezut, într-o secvență care anula dintr-un condei bătălia de luni de zile pentru păstrarea acestuia. Renunțarea sa a conținut însă și o ''mică'' răzbunare: dându-și demisia a lipsit partidul de posibilitatea de a păstra funcția de președinte și de a o alterna. ''După mine potopul!'' - pare să-și fi spus liderul, adunând grijuliu din somptuosul cabinet toate obiectele ce-i aparțineau și propunându-și, spre deliciul jurnaliștilor, să le dea foc în stradă. N-a făcut-o, binențeles, era doar o figură de stil ce se dorea să aibe o semnificație specială: plec ca să nu mă mai întorc. În zilele care au urmat, prin vorbele în doi peri sau prin tăcerile bine subliniate, Adrian Năstase a încercat să transforme eșecul într-o mică victorie, făcând să plutească deasupra colegilor săi sabia lui Damocles a unei părăsiri definitive a partidului în slujba căruia s-a aflat de la începuturile carierei sale politice, reușind performanța de a-l pune în slujba sa. Amenințarea plecării a generat frisoane într-un partid și așa slăbit de dezertările sau racolările din teritoriu, dar și într-o opoziție care a intuit că dacă rândurile celor dornici să plece vor fi suficient de dese, echilibrul general urma să se rupă. Principalul beneficiar al teoreticei mișcări - Partidul Conservator - n-a făcut decât să asiste procesul, așteptând cuvenitele clarificări. Care au venit, dar într-un alt sens. Adrian Năstase a declarat că rămâne în partid, dar că va solicita un congres extraordinar care să limpezească lucrurile. Aripa solidară cu el - cei aduși recent în partid și instalați direct pe funcții de conducere de către Năstase - a schimbat macazul hotărâtă să aștepte momentul favorabil. Alături de un Geoană tot mai dezorientat și mai nesigur pe el, Iliescu a preluat controlul și inițiativa, încercând să reducă efectele colaterale ale acestui zbucium intern. Lucrurile par să se așeze în ideea că la congresul extraordinar, pentru a cărui organizare se vor face presiuni serioase, clarificările vor veni prin restabilirea unui echilibru pe care singura persoană care-l afectează este Mircea Geoană. Năstase pare să se fi clarificat el însuși, propunându-și să facă ceea ce n-a avut răgaz să facă când avea toate mijloacele: să reformeze partidul. Nimeni nu pare însă să țină cont de un simplu amănunt: și anume că refuzul percheziției nu rezolvă problemele personale ale lui Adrian Năstase. Ba chiar le complică. Iar o eventuală decizie a justiției împotriva sa îl va scoate definitiv din joc. Atunci, între ce și cine vor avea de ales pesediștii? Și ce vor mai clarifica?
Titlu: Bătăliile fără noimă ale fotbalului
Nr Editie: 1702 Data: marți 28 martie 2006
Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă la Constanța n-ar trebui să mire pe nimeni. Este continuarea logică a unei atmosfere, stări de spirit, mod de viață, până la urmă, care caracterizează nu doar fotbalul, ci întreaga societate românească.Pentru că fotbalul nu este decât zona-pilot a violenței explicite, cea care depășește limbajul.Huliganismul pe stadioane este un fenomen cu care țările europene dezvoltate se confruntă de mai multă vreme și pentru care se caută încă soluții. Diferența față de noi este că în timp ce în Anglia violența vine dintr-o tradiție istorică, completată cu necesitatea unui canal de defulare a energiilor latente și a potențialului atavic de violență, la noi ea se justifică în principal printr-un deficit de cultură. Pentru fanii echipelor noastre, cel mai perfect instructaj, cea mai bună pregătire pentru confruntările din afara terenului de joc o constituie tabloul aproape permanent pe care presa și televiziunea îl oferă prin 'ciocnirile' verbale între reprezentanții cluburilor. Este un război aproape permanent de interese și de orgolii, care nu face decât să ațâțe masa de suporteri pentru a trece la fapte. Becali, Copos, Badea, Pădureanu, Pinalti și alții de categoria lor se înfruntă non-stop, se înjură non-stop, se acuză non-stop și creează astfel ambianța cea mai propice pentru înfruntarea dintre galerii. Acestea au obiective neclare, se urăsc din principiu și cred că ceea ce nu se poate regla în teren, se poate tranșa în afara lui. De la bătăile dintre galerii, ale căror 'structuri' țin de modelul de organizare al lumii interlope și ai căror lideri primesc binecuvântări dubioase din partea responsabililor de cluburi, până la înfruntările cu autoritățile nu este decât un pas și el se face aproape natural, într-un mod în care motivațiile inițiale dispar, copleșite de antagonismul clasic dintre 'oprimați' și 'opresori'.Fazele sângeroase de la Constanța nu sunt, din păcate, decât o avanpremieră la ceea ce va urma, pe măsură ce miza întâlnirilor va crește și va mobiliza resursele de violență ale galeriilor, pe care responsabilii cluburilor nu mai sunt în măsură să le controleze.Iar dacă la acest moment autoritățile nu găsesc soluția stopării lor, nu va mai trece mult până când stadioanele noastre nu se vor transforma în cimitire ale unui eroism fără noimă.
Titlu: Eroarea fatală
Nr Editie: 1703 Data: miercuri 29 martie 2006
Povestea măririi și căderii lui Adrian Năstase ar fi putut fi una exemplară, până la un punct. Adrian Năstase a urcat cu răbdare și tenacitate treptele ierarhiei politice. A avut tăria de a-și reprima impulsurile, rămânând în umbra lui Ion Iliescu atâta timp cât avea nevoie de capacitatea de deschidere a acestuia. Atunci când i-a venit rândul - în exercițiul 2001-2004 - și-a asumat aproape toate pârghiile puterii, păstrând față de fostul său șef o atitudine prudentă, chiar dacă nu de puține ori s-a simțit tentat, sau ar fi fost împins, să-l înfrunte în chestiunile în care cele două centre de putere au avut opinii diferite. Tutela 'tatălui' politic s-a menținut și atunci când a fost vorba de o decizie esențială - aceea de a candida la președinție, când inima și calitățile i-ar fi dat ghes să rămână la pupitul de comandă al partidului și - indirect sau direct - al viitorului Executiv. Eșecul electoral l-a readus în poziția clasică, de 'numărul 2' și în virtutea acestuia a evitat să candideze la președinția partidului în Congresul în care, printr-o neintervenție activă, a validat demersul prin care fondatorul partidului era eliminat din joc. Și el, și sfetnicii săi de ocazie, au considerat atunci că Geoană, lipsit de experiență și marcat de o ereditate subalternă, va fi ușor de manipulat și de menținut într-o poziție care să-i permită lui Adrian Năstase să aibă controlul efectiv. Și poate că așa ar fi stat lucrurile, dacă n-ar fi intervenit neinspiratul episod al moștenirii mătușii Tamara, cel care a basculat întreaga situație într-o direcție la care nimeni nu se mai aștepta. Un Adrian Năstase, coborât de la nivelul unei puteri aproape absolute, la acela de a solicita cu umilință colegilor săi să aprecieze dacă mai este util partidului, este greu de imaginat de către cei care i-au cunoscut și calitățile și orgoliul și apetența față de putere. Demisia sa din cele două funcții părea să marcheze o etapă nouă și necesară a carierei sale: cea a penitenței și a ispășirii, plină de umilință, a păcatelor reale sau presupuse. Ar fi fost, cu siguranță, începutul unui nou drum, care l-ar fi readus cu siguranță în prim-planul politicii. Dar Adrian Năstase a făcut o greșeală care, abia aceasta, îi poate fi fatală: a încercat să trișeze. Mimând supunerea, a încercat să-și grupeze partizanii și, împreună cu aceștia, să facă o spectaculoasă trecere în barca unui alt partid. Lucrurile nu s-au potrivit și adepții s-au risipit care încotro, fără a-i mai asigura susținerea necesară. Mai mult, pe fondul acestui complot ieftin, a mai venit și cu o stupefiantă propunere de 'reformare' a partidului din care nimeni n-a mai fost dispus să înțeleagă ceva și nici să-i vadă rostul. Toate acestea l-au dus către o 'condamnare la locul de muncă' pronunțată cu o neașteptată fermitate de către cel trădat la rândul său, dar care a avut înțelepciune și răbdare să-și aștepte momentul fără a-și lovi colegii sub centură. Asta e istoria. Și tot asta, povestea carierei politice a lui Adrian Năstase, cel care a promis mult și a ratat pe potrivă.
Titlu: Scandal la colegiu
Nr Editie: 1704 Data: joi 30 martie 2006
Dacă în urmă cu o săptămână, după validarea membrilor Colegiului CNSAS de către Parlament lucrurile păreau că intră pe făgașul obișnuit, scandalul a izbucnit odată cu rezultatul-surpriză al alegerii noului președinte. Dl Ticu Dumitrescu, cel care de vreo două luni încoace se purta de parcă ar fi fost deja ales, a avut surpriza năucitoare să fie întrecut la scor tocmai de cel pe care încercase să-l înlăture dintre candidați, ca fiind omul care 'măcelărise' legea care îi poartă numele, la finele legislaturii 1997-2000, 'Nominalizat' de premier, asigurat de PSD și PRM, Ticu Dumitrescu nu mai avea de trecut decât această formalitate. Care s-a dovedit de netrecut.Am toată stima pentru trecutul încărcat de suferințe al lui Ticu Dumitrescu. Am apreciat ceva mai rezervat excesele sale, de orice fel, dar am considerat demnă de toată admirația lupta sa pentru scoaterea la iveală a imensului rău pe care l-a făcut Securitatea prin pervertirea gândirii și comportamentului oamenilor asupra cărora și-a exersat nefasta influență. Din păcate, entuziasmul dlui Ticu nu a fost acoperit și de necesara competență în impunerea acestei inițiative legislative. Nefiind apt să-și alăpteze copilul cu necesarele subtilități juridice, s-a văzut deposedat de acesta, redus la situația de a urmări doar cum este schimbat și modelat să corespundă unui alt tip de cerințe decât cele la care se gândise el. Faptul că vechi tovarăși de luptă antitotalitară nu l-au socotit, la vremea respectivă, apt să conducă instituția care se crease din demersul său l-a scârbit în așa măsură încât i-au trebuit vreo șase ani ca să revină la sentimente mai bune.A reapărut pe scenă atunci când CNSAS a redevenit o miză pentru politicienii activi. A intrat în joc fără să-i ghicească subtilitățile, crezând că toată lumea este de bună intenție. N-a sesizat disputa subterană dintre liberalii lui Tăriceanu și democrații lui Boc, pățind, în ultimă instanță, ceea ce-a pățit și fostul său adversar politic, Ion Iliescu: s-a trezit scos din joc tocmai când credea că lumea are mai multă nevoie de el ca oricând. Decepția și amărăciunea l-au făcut să joace prost scena 'eliberării'. Nu era nici liniște și nici fericirea în sufletul său. Și-a vărsat oful pe cine a nimerit, dar în special pe cel care i-a suflat funcția - Turianu. I-a acuzat pe Boc și pe Băsescu. A zis că-și dă demisia și că nu revine decât dacă se anulează alegerile și i se cer scuze. A plecat acasă negru de supărare, lăsându-i pe aliații săi să se ciondănească pe tema tradițională a nerespectării înțelegerilor.Viața-i viață, însă, și lucrurile nu pot fi întoarse. Votul a fost, chiar dacă cu rezultat neașteptat, democratic. Legal el nu poate fi clintit. Turianu e președinte și nu există nici un motiv să poată fi revocat. Și nici măcar nu sunt sigur că n-ar putea fi un președinte mai bun decât ar fi fost Ticu Dumitrescu. Mai imparțial și mai exact în judecăți. Are dreptul să i se dea șansa să demonstreze acest lucru. Iar pentru decepția dlui Ticu Dumitrescu, vinovați și răspunzători sunt cei care i-au oferit iluzia că este deja ales. Democrația are păcatele ei, dar, din păcate, nu s-a găsit încă mijlocul cel mai potrivit de a o suplini.
Titlu: Greaua moștenire a lui Năstase
Nr Editie: 1693 Data: vineri 17 martie 2006
Dându-și demisia, la presiunea 'colegilor', din cele două funcții - cea de președinte executiv, la partid și cea de președinte al Camerei Deputaților - Adrian Năstase lasă în ograda formațiunii câteva probleme greu dacă nu imposibil de rezolvat într-o manieră favorabilă PSD-ului. Dacă 'în ceea ce privește' (ca să folosim ticul verbal al fostului lider) funcția de președinte executiv soluția pare să fie deja tranșată, urmând ca la apropiatul congres extraordinar această funcție special creată pentru Năstase să fie scoasă din statut, nu la fel stau lucrurile 'în ceea ce privește' președinția Camerei. Adrian Năstase a ocupat această funcție, înlăturându-l pe Miron Mitrea, în urma eșecului din turul 2 al prezidențialelor. La momentul respectiv, algoritmul politic era favorabil PSD-ului, PUR și UDMR neluând încă decizia de a se alătura Alianței, prin lăsarea baltă a fostului partener. Coaliția s-a modificat, dar Năstase a rămas în funcție, ca și Văcăroiu. Aproape un an de zile s-a zbătut Alianța pentru a pune mâna pe aceste funcții. S-au consumat, de ambele părți, energie și inventivitate, deturnate de la ceea ce ar fi trebuit să constituie preocupările prioritare ale forurilor legislative și ale Executivului. Bătălia a fost dură și lungă și s-a soldat, previzibil, printr-o decizie a Curții Constituționale care a decis statu-quo-ul. Pentru Adrian Năstase personal a fost o victorie care-i prezerva un statut și o situație la care altfel ar fi trebuit să renunțe. Iată, însă, că liniștea a durat doar câteva luni. Pentru că, după fatidica consemnare în declarația de avere, a moștenirii de un milion a mătușii Tamara, situația a basculat dramatic. A fost mai întâi solicitarea de percheziții la domiciliile fostului premier, pentru ca procurorii să vadă ce fel de termopane are acesta în 'zona livingului' și în 'zona dormitoarelor'. Victoria la vot împotriva percheziției a fost însă poate cea mai scump plătită. La numai o săptămână, Adrian Năstase este nevoit să renunțe la funcțiile pe care le deținea. Și, odată cu ele, PSD-ul renunța la funcția de președinte al Camerei. Pentru că în aceste condiții regulamentul nu mai favorizează pe vechii ocupanți. Acest sacrificiu a fost luat în considerare de conducerea partidului atunci când a analizat consecințele demisiilor. S-a considerat însă că acesta este prețul care trebuie plătit pentru 'repararea' imaginii. Dacă la nivel politic explicația rezistă, ea nu ține la nivelul electoratului, al 'nucleului dur' al PSD. Pentru toți care continuă să creadă în viitorul 'rol conducător al partidului', această renunțare nu va fi privită cu admirație. Liderii partidului vor fi acuzați, și făcuți răspunzători de pierderea unei poziții importante în ierarhia statală, care ar fi oferit o serie de avantaje pe care imaginea dreasă nu le va putea suplini. Este, probabil, cea mai 'grea' moștenire pe care Adrian Năstase o lasă 'colegilor' săi.
Titlu: Decontul lui Năstase
Nr Editie: 1692 Data: joi 16 martie 2006
În noaptea de marți spre miercuri din debutul acestui martie capricios și răutăcios s-a produs ieșirea din istorie a unuia dintre cei mai importanți oameni politici pe care i-a dat revenirea la democrație. Intrat discret, ca modest expert în CPUN-ul lui '90, Adrian Năstase a parcurs cu siguranță treptele ierarhiei de partid și de stat. Și chiar dacă nu a reușit să atingă poziția supremă la care a aspirat - cea de președinte - el este omul care, între 2001-2005, a acumulat cea mai mare capacitate de decizie și putere, monitorizând cu autoritate necontestată partidul cu cel mai larg bazin electoral și țara pe care acesta a administrat-o. Această poziție, în care după cum singur mărturisește, a sacrificat preocupările legate de combaterea corupției în favoarea amplificării eforturilor de integrarea europeană, este și cea care i-a fost fatală. Spre deosebire de Ion Iliescu, om care a învățat 'de mic' să conviețuiască cu puterea și cu regulile exercitării ei, reușind să rămână egal cu sine însuși și când a fost în funcții și când n-a mai fost, Adrian Năstase s-a lăsat copleșit de sentimentul că poate organiza și dirigui totul. Excelent organizator, înzestrat cu rigoare și capacitate de efort, el s-a lăsat controlat, treptat, de un anturaj care a știut să tragă foloase maxime de pe urma sa și care l-a făcut să creadă că merită mai mult decât ceea ce îi revine în mod obișnuit. Omul politicos și amabil care a sărit treptele fermecându-și interlocutorii cu cultura și umorul său subțire, s-a tranformat într-un personaj superior, distant și arogant, tot mai incapabil să comunice natural cu cei din jur. Succesul - sub comanda sa guvernul a înregistrat performanțe evidente - l-a amețit și l-a făcut să creadă că este de neînlocuit. Manipularea oamenilor, care devenise sportul său preferat, i-a format un larg cerc de persoane care depindeau de el, dar care nu-l prețuiau. Ostilitatea marcată a președintelui Iliescu față de 'ciocoismele' sale a început să sape la temelia edificiului său de putere într-un moment în care nu credea că mai poate pierde ceva. A pierdut, la mustață, competiția cu un Băsescu populist și popular și de aici au început problemele sale. Toboganul pe care s-a rostogolit constant a avut momente semnificative: câștigarea bătăliilor pentru scaunul de președinte al Camerei și împotriva percheziției la casele sale i-au dat semnalul fals că încă se mai bucură de încredere printre cei pe care i-a condus cu mână de fier, stârnind nu puține resentimente. Nu atât preocuparea pentru imaginea partidului și credibilitatea sa a fost motivul care a dus la votul sever care l-a scos din joc, cât resentimentele cvasigenerale față de o persoană în mod evident mai preocupată de ea decât de alții. Activul PSD, același care i-a refuzat lui Iliescu revenirea, este cel care a sancționat în ultimă instanță aroganța și disprețul față de oamenii de care se servea. Adrian Năstase iese din scenă așa cum a intrat: democratic. Împărtășește soarta altor lideri de partid care n-au reușit să evolueze odată cu realitățile din jurul lor - precum Roman sau Stoica - și achită de unul singur nota de plată a unui eșec pe care n-a mai reușit să-l gestioneze. Odată cu el, în PSD se încheie epoca oamenilor providențiali. Democrația autentică începe să intre și în aceste structuri care vreme îndelungată s-au manifestat după modele autoritare. Năstase pleacă, lăsând în urmă un decont pe care nu este prea limpede cine îl va plăti și cum. Și probleme pe care cei rămași nu știu cum vor putea fi rezolvate.
Titlu: A fi sau a nu fi Mircea Geoană...
Nr Editie: 1691 Data: miercuri 15 martie 2006
Fără îndoială că președintele PSD se află în fața celui mai dificil examen din cariera sa politică: el are de ales între a lăsa lucrurile să curgă, într-o manieră mai comodă, dar mai nesigură, sau de a pune piciorul în prag și de a-și înlătura competitorul într-o conjunctură mai mult decât favorabilă unui asemenea gest. Alegerile de la ultimul congres au pus în practică o formulă de conducere curioasă și ineficientă, pe care beneficiarii s-au străduit, fără a reuși, să o considere 'colegială'. Cert este că fiecare dintre cei trei aleși beneficia de o anumită zonă de influență, cea mai redusă revenindu-i tocmai președintelui 'plin', care se trezise propulsat pe această poziție fără a avea în spatele săi o echipă, în timp ce și Năstase și Mitrea dispuneau de structuri verificate și eficiente. Luni de zile, Geoană a fost președinte doar cu numele, tentativele sale de a prelua controlul fiind cenzurate prompt de către colegi. Ascensiunea sa în percepția internă a fost minată serios și de relația delicată cu președintele fondator. Soarta a început să-i fie favorabilă abia în momentul în care a încetat să-i mai zâmbească lui Năstase. Moștenirea mătușii Tamara a fost detonatorul necazurilor celui care-și salvase in extremis scaunul de președinte al Camerei Deputaților, funcție care-i dădea prilejul să-și mențină echipa de intervenție pe care n-ar fi putut să o gestioneze de la partid. Pe măsură ce problemele lui Năstase s-au acutizat, Geoană a început să se miște mai natural și să coaguleze în jurul său o nouă camarilă care a prevăzut că fostul lider are șanse minime să-și mai revină la strălucirea din trecut. Eforturile lui Geoană de a juca rolul unui președinte autoritar s-au lovit de puseele democratice ale membrilor din teritoriu. Vechile sale conflicte cu organizația de București s-au acutizat odată cu autosuspendarea lui DIP și, pentru a păstra controlul a recurs la un gest extrem, excluzând cam nestatutar un membru marcant al acesteia. Pripeala i se întoarce în cap acum, când declară cu seninătate că PSD-ul nu mai este un partid al 'anilor '50' și că excluderile nu mai sunt de actualitate. Într-adevăr. Pentru că Geoană are în vedere autoexcluderile. Simțind că nu are forța pentru a genera un curent favorabil în rândurile activului - foarte reticent la orice măsură de mână forte - transmite un semnal nu foarte sibilinic, dar nici prea limpede: așteaptă ca Năstase să facă un gest de demnitate și curaj! Cu alte cuvinte - pentru cei care știu despre ce e vorba în propoziție - să-și dea demisia din funcțiile pe care le deține în partid și în Camera Deputaților. Nu cred că Geoană și-a închipuit că Năstase se va repezi să facă gestul de demnitate și curaj. Dar, în felul acesta, își păstrează avantajul: nu forțează lucrurile, deși își exprimă opinia. Este, nu foarte surprinzător, susținut și de Ion Iliescu, ceea ce nu înseamnă că acest lucru l-ar putea determina pe Năsase să abandoneze partida. Pentru că este evident că în momentul în care ar lăsa din mână și ultimele pârghii de putere, soarta sa ar fi pecetluită. În politică, o anumită doză de cruzime poate fi hotărâtoare în tranșarea unei cariere. Petre Roman l-a 'cruțat', în '96, pe Emil Constantinescu, când avea în mână documente care l-ar fi scos pe acesta din cursa pentru președinție, pe care în absența acestuia probabil că ar fi câștigat-o. Mircea Geoană îl tratează cu menajamente pe Năstase, într-un moment în care ar putea rezolva ecuția puterii în PSD. Lucru care s-ar putea să-l coste.
Titlu: Avertismentul alb pentru o administrație portocalie
Nr Editie: 1670 Data: joi 02 martie 2006
Ultima tresărire a acestei ierni relativ blânde, fără prea multă zăpadă și doar cu câteva pusee de ger, s-a dovedit aproape fatală pentru primul oraș al țării. Bucureștiul a fost, de ieri imediat după prânz, paralizat pur și simplu de zăpadă și de viscol. Testul cel mai dur l-a reprezentat circulația. Principalele artere, dar și artere secundare, au fost parcurse în mers de melc, intersecțiile dovedindu-se a fi veritabile capcane din care cu greu se putea ieși. Traversarea orașului pe axele principale a luat până la 5-6 ore celor care s-au încumetat să spere că pot ajunge la capătul călătoriei. Haosul a fost amplificat de o reglementare rutieră precară și de indisciplina devenită cronică a șoferilor. Într-un oraș în care și așa circulația se desfășoară tot mai anevoios, în condițiile în care vreme de aproape 20 de ani nu s-a mai făcut nimic pentru fluidizarea și optimizare, în care nu s-a construit nici un pasaj sau vreo cale de legătură suplimentară și în care proiectele pentru care au existat finanțări au fost suspendate de dispute politice sterile și păguboase, prima zăpadă mai serioasă a arătat limpede care este realitatea: un oraș nefuncțional, dereglementat, lăsat pradă neglijenței și indisciplinei rutiere. Dincolo de faptul că și în această iarnă s-au cheltuit sume enorme pentru a asigura intervenția, că firmele agreate de primărie și-au căptușit buzunarele cu miliardele contribuabililor, fără a face mare lucru în acest sens, rămâne ideea că indiferent de natura perturbațiilor meteo-ninsori, inundații, viscole sau doar secetă - orașul rămâne o pradă sigură în fața stihiilor. De peste 16 ani, cei care s-au perindat pe la cârmele administrației n-au făcut altceva decât să acuze 'greaua moștenire' a precedenților și faptul că sunt victime ale unor forțe obscure care nu le permit să performeze. Nici pleiada de provizorii, de până la alegerile locale din '92, dar nici Halaicu, Ciorbea, Lis sau Băsescu n-au reușit să-și lege numele de ceva concret, făcut în favoarea colectivității. Practic, nu știi pe ce s-au cheltuit banii alocați, pentru că utilitățile continuă să fie nefuncționale, că străzile reparate se strică iremediabil după primul îngheț, că locurile de parcare lipsind cu desăvârșire determină blocaje în lanț și fac mari porțiuni de carosabil impracticabile. Poate pentru bordurile schimbate din doi în doi ani pe artere necirculate sau în trotuare de lux amenajate pe unde circulă doi pietoni pe zi. Întâmplările din ajunul mărțișorului ar trebui să reprezinte cel mai serios semnal de alarmă și să determine din partea administrației un efort de concentrare care să conducă spre demararea măsurilor de fond care să salveze orașul de la o previzibilă sufocare.
Titlu: România se golește!
Nr Editie: 1671 Data: vineri 03 martie 2006
Previziunile specialiștilor sunt mai mult decât pesimiste: din cele 22 milioane de români, făcuți cu forța de Ceaușescu, prin interzicerea avorturilor vor mai rămâne, în 2050, doar 17. O etapă intermediară - 2010 - ne va prinde cu 19,2 milioane. La această oră mai mult de 2 milioane de români se află în străinătate, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, mulți dintre ei căutând soluții pentru a se stabili acolo definitiv. Trendul de descreștere este accentuat și de lipsa tot mai mare de apetit al românilor pentru căsătorie și pentru făcut copii: anul acesta se vor înregistra mai puțin cu 200.000 de căsătorii față de 1990. Din capul locului, 200.000 de copii lipsă la recensământ. Cifrele sunt și ele îngrijorătoare, la fel ca previziunile. Ele semnalează o situație care se accentuează constant fără să genereze din partea autorităților nici o reacție. Sărăcia îi alungă pe români din țară, aceștia luând calea Europei pentru a presta munci pe euro pe care nu le-ar face acasă pe lei noi sau vechi. Descoperind acolo un mod de existență mai sigur și mai confortabil, mulți dintre ei vor renunța să mai revină la casele lor, căutându-și rostul pe aiurea. Cei de acasă sunt tot mai reticenți în a se căsători - pentru că șansa de a avea un cămin este tot mai redusă de costurile exorbitante ale unei locuințe - și, implicit, în a face copii. Dacă până în 1990 media de copii pe familie era de 2-3, astăzi ea a scăzut dramatic, la unul singur. România nu se mai reproduce decât prin aportul unor etnii care tratează problema cu mult mai multă naturalețe. Deja, în unele județe, din 10 nașteri în maternități, 8 aparțin mamelor de etnie romă. Acest trend va produce mutații notabile în structura populației. Este de imaginat că deficitul accentuat va absorbi, în timp, după intrarea în Uniunea Europeană, o importantă categorie de imigranți, în special din Est sau din Orient, care vor repeta în acest fel experiența căpșunarilor români din Spania.România se golește și guvernele care s-au perindat după '90 au fost întotdeauna mai preocupate de scandalurile la zi, decât de problemele reale unei perspective îngrijorătoare.  
Titlu: ‘Amendamentul’ Tãnãsescu
Nr Editie: 1672 Data: sâmbătă 04 martie 2006
Într-o veritabilã maree de politicianism ieftin și de intoleranțã partinicã, mai transpare și câte un gest de normalitate. Participând la un talk-show dedicat problemei - spinoase - a datoriei IRAKULUI cãtre România, fostul ministru de finanțe Mihai Tãnãsescu a gãsit resursele morale și intelectuale de a nu se posta pe o clasicã poziție de Gica-Opoziție și sã înfiereze o acțiune discutabilã a actualului Executiv. Datoria Irakului are deja o istorie de aproape douã decenii. Încã de prin 1985 ea ajunsese la nivelul record de peste un miliard și jumãtate de dolari. Care este mecanismul unui asemenea proces economic au încercat sã explice în emisiune doi foști miniștri de Finanțe, chiar dacã pe vremea când se întâmplau aceste lucruri ei nu fãceau parte din mecanismele implicate. Practic, în speranța de a deveni un jucãtor însemnat pe piața petrolului, Ceaușescu a mizat pe prietenia sa cu Saddam Hussein, cãruia ia livrat mãrfuri românești în schimbul aurului negru, de care Irakul dispunea din belșug. Dealtfel, Petromidia a fost construitã special pentru petrolul irakian.Numai cã evenimentele i-au fost potrivnice. A fost rãzboiul lung cu Iranul, care l-a împiedicat pe Saddam sã-și achite datoriile, iar acestea s-au acumulat pânã la nivelul la care le-a gãsit cãderea dictaturii. În 1990, noul regim de la București a realizat cu Saddam un acord de platã a circa 70% din datorie într-un termen de 7 ani. A venit însã conflictul cu Kuweit-ul și acțiunea de pedepsire lansatã de americani. Dupã aceasta, pentru aproape 13 ani, dosarul datoriei Irakului s-a închis practic, nemaifiind abordat de nici una dintre pãrți. Dupã cãderea lui Saddam, România nu a aderat la Clubul de la Paris, care a șters 80% din datoriile Irakului, sperând sã obținã mai mult pe cont propriu. Speranțã iluzorie. Recent, autoritãțile române au semnat cu reprezentanții Irakului un acord prin care se convine plata eșalonatã a mai puțin de un miliard, într-o perioadã de 26 de ani! Reacțiile au fost acute: România renunțã la datorie - a fost laitmotivul. Vom plãti din buzunare datoria! Mihai Tãnãsescu apreciazã însã cã decizia este una politicã, pentru care guvernul își asumã rãspunderea. E greu de spus dacã e bunã sau rea. Rãspunsul îl va da doar cursul evenimentelor. Este însã o cale necesarã de reglementare a relațiilor bilaterale, care deschide și alte porți, dacã va fi cazul. Cã Tãnãsescu nu sa repezit sã-l stigmatizeze pe omologul sãu Vlãdescu, sau pe liderul Tãriceanu - este o chestiune de bun simț și de realism politic. Care dacã ar fi mai des prezente în viața noastrã publicã ar aduce cu sine schimbãri de ansamblu în societatea româneascã. Cele îndelung așteptate.
Titlu: Ordonanța sub anchetă
Nr Editie: 1683 Data: luni 06 martie 2006
Parchetul îi cheamă rând pe rând la audieri pe toți cei care au avut de-a face cu 'ordonanța Rompetrol' din 2003. Atunci, Guvernul Năstase a acceptat să transforme cele 600 de milioane de dolari, datorii istorice ale Rompetrol, în acțiuni. Ordonanța a fost semnată de premier și de miniștrii Economiei și ai Finanțelor. Toți trei au trecut deja de câteva ori pe la Parchet unde au încercat să le explice procurorilor care a fost semnificația acestei decizii. Pentru că aceștia, angajați într-o bătălie pe viață cu magnatul petrolului, Dinu Patriciu, doar când aud cuvântul Rompetrol intră în transă și văd portocaliu în fața ochilor. Nu portocaliul lui Patriciu, mai șters, ci acela viu al lui Băsescu. Las la o parte problemele pe care le are de lămurit chiar Dinu Patriciu cu justiția. Revin la acest episod, în care avem de-a face cu o decizie politică a cărei fundamentare s-a făcut public, la lumină. A fost o decizie a Executivului pe care, la vremea respectivă, nu numai că nu a contestat-o nimeni în mod serios, ba a fost și interpretată ca o măsură corectă - având în vedere faptul că cel care beneficia de pe urma ei era un membru marcant al Opoziției. Mai mult, Ordonanța a fost votată de Parlament în 2005, de o majoritate a Alianței, la care s-au adăugat și numeroși reprezentanți ai PSD. A contat în punerea în operă a acestei decizii faptul că datoriile Petromidia nu fuseseră făcute de noii proprietari și că, dându-i posibilitatea să funcționeze, societatea devenea cel mai important contribuabil privat. Ceea ce s-a și întâmplat, Rompetrol vărsând la buget sume care altminteri n-ar fi putut fi adunate de la o Petromidie falimentată. Ce nu înțeleg e unde vor să ajungă procurorii? Vor să-i strângă cu ușa pe cei trei semnatari și să afle dacă nu cumva i-a mituit Patriciu? Atunci vor trebui să-i audieze și pe toți parlamentarii care au votat Ordonanța. Și pe funcționarii din ministerele semnatare. Și pe mulți alții - practic pe toți cei care au avut de-a face în vreun fel cu marca 'Rompetrol'. Ar avea front de lucru pe câțiva ani buni de-acum încolo. Iar noi vom avea ce scrie...
Titlu: Statul de drept milițienesc
Nr Editie: 1684 Data: marți 07 martie 2006
Faza activă la care au trecut, după ani de imobilism sau de compromisuri, principalele instituții de represiune ale statului, ridică o serie de probleme.Conceptul de represiune vine direct de la tipicul statului comunist în care noțiunea era înțeleasă ca un mijloc infailibil de apărare a 'cuceririlor revoluționare' și a ordinii instaurate de autoritățile totalitare. Drepturile statului prevalau în mod absolut în fața celor ale cetățeanului și aproape orice era permis și prevăzut sau tolerat de lege dacă viza suprimarea oricărui fel de opoziție. Pentru că opoziția nu exista, sau nu îi era permis să existe.Brațul înarmat al ordinii comuniste era format din Securitate - tot mai retrasă, în ultimii ani, în spatele celorlalte instituții - procuratură și miliție. Justiția avea doar sarcina să valideze ceea ce constatau, prin forță, teroare, presiune psihologică și fizică, 'organele'. În mintea oamenilor miliția/poliția și procuratura au rămas ca purtătoare ale acelor metode care mai dau coșmaruri generațiilor care au traversat perioada ridicărilor în miez de noapte, a perchezițiilor fără mandat, a încarcerărilor fără decizii judecătorești, a condamnărilor fără probe și detențiilor fără motiv!Evident că dorim - ba chiar este obligatoriu, cel puțin în percepția intrării noastre în familia democrată europeană - ca astfel de lucruri să nu se mai repete. Ca ele să fie înlăturate prin prevederi legale limpezi și prin respectul neabătut al acestora. Reforma pornită în justiție și în administrație a făcut pași mari, dar nu suficienți. Prin oameni și mentalități, ambele domenii rămân în urma realității și mențin sentimentul unei societăți controlate prin metode abuzive. Nici măcar cele mai nobile obiective - lupta împotriva corupției sau siguranța națională - nu permit abateri de la litera legii și de la respectarea drepturilor omului. Or, ceea ce se întâmplă de vreun an încoace aduce nenumărate exemple de abuz sau de încălcare/necunoaștere a regulilor jocului. Doar dacă e să amintim cazul unui Hayssam, adus în instanță cu perfuzii, într-o situație în care este deja condamnat fără posibilitate de recurs doar pe baza unei amenințări publice a președintelui la adresa medicilor, al obstinației cu care procurorii doresc încarcerarea lui Patriciu și a colegilor săi americani, după doi ani de anchete în care puteau obține toate probele posibile, sau încarcerarea lui Tender, în condițiile în care acesta a respectat toate deciziile luate în legătură cu el, prezentându-se la audieri, pe baza unei ascultări cel puțin neclare dacă nu chiar dubioase. Probabil că aceste abuzuri au ca motiv acoperirea neputinței acestei instituții de a o demonstra vinovățiile celor urmăriți. Dar ăsta e jocul democratic: până și drepturile celor mai răi sau a căror vinovăție pare evidentă, trebuie respectate. Faptul că oameni aparținând acestor instituții simt nevoia să vină în 'întâmpinarea' unor dispoziții sau dorințe ale unor politicieni, nu e de natură să întărească ideea că justiția devine cu adevărat independentă și că împarte dreptate și nu favoruri. Altminteri, stafia statului milițienesc va continua să ne bântuie și să ne avertizeze că oricând, oricare dintre noi poate cădea victimă colaterală în bătălia cu marile racile, nu prea clar definite.
Titlu: Alianța N.U.: Nu-mi amintesc ce-am discutat în C.S.A.T.
Nr Editie: 1685 Data: miercuri 08 martie 2006
"Lupta de clasă" dintre președinte și premier se ascute mereu. Prăpastia dintre aliați se adâncește cu fiecare zi și unul dintre momentele de escaladare a relației l-a constituit tocmai debutul consultărilor pe care președintele le-a organizat pentru a analiza, cu reprezentanții formațiunilor parlamentare, cele patru teme majore ale actualității - legile securității naționale, legea minorităților, revizuirea Constituției și spălarea banilor. În stilul său tranșant, președintele l-a luat în primire din primul moment pe premier. În loc de "bună ziua" i-a trântit frontal acuzația că a uitat ce se discutase în CSAT. În stilul la fel de tradițional al premierului, acesta s-a făcut mic și a înghițit bobârnacul, pentru ca - după ce l-a digerat în timpul consultărilor să dea replica la urmă, la declarații (în timp ce președintele părăsea ostentativ scena). Schema începe să devină clară: Băsescu atacă, Tăriceanu încasează pe moment pe tăcute, după care revine în forță! Nu este schema ideală, pentru premier cel puțin care, în fața opiniei publice apare nu atât ca o persoană prudentă, mai meditativă și mi cumpătată, ci ca un aflată în permanentă defensivă în fața unui partener impetuos, care tratează deschis orice problemă. Din punct de vedere politic, însă, Tăriceanu își consolidează o poziție care multă vreme a părut a fi la latitudinea președintelui, care îl făcea să demisioneze atunci când îi venea lui bine. Rezistența manifestată față de inițiativele de la Cotroceni și contrele tot mai dure și într-un front tot mai solidar indică faptul că PNL-ul este tot mai conștient d epoziția favorabilă pe care o ocupă deținând frânele executive. Tăriceanu a încetat să mai fie o marionetă a aliatului său electoral. Mai mult, Tăriceanu a devenit motorul rezistenței tăcute dar eficiente în fața ofensivei democrate care încearcă să pună în discuție rolul conducător al liberalilor în Alianță. Iritarea prezidențială, dată promt pe față, vine și faptul că tocmai liberalii sunt cei care au cele mai multe și mai hotărâte rezerve față de aspecte esențiale ale strategiei de securitate națională, clocită la Cotroceni în sensul de a oferi instituției prezidențiale competențe și puteri sporite. Nu atât libertățile fundamentale ale cetățeanului sunt cele care îi îngrijorează pe liberali, cât posibilitatea ca Băsescu să controleze și să manipuleze serviciile secrete în sensul slăbirii pozițiilor oligarhice pe care le dețin reprezentanții acestui partid. Și, eventual, înlocuirea lor cu reprezentanți ai oligarhiei democrate.
Titlu: Un vot împotriva lui Tăriceanu!
Nr Editie: 1686 Data: joi 09 martie 2006
Rezultatul votului din Cameră pentru aprobarea cererii de percheziție la casele lui Adrian Năstase i-a surprins, în primul rând, pe pesediști. Potrivit declarațiilor politice dinaintea votului, ei nu puteau conta decât pe sprijinul peremiștilor, partidele din arcul guvernamental decizând, la vârf, că vor vota în favoarea percheziției. Primul semn că lucrurile nu aveau să fie chiar atât de simple a venit de la primul vot - cel în legătură cu modalitatea votului - pe față sau secret. O majoritate zdrobitoare a optat pentru secret. Contrar obiceiului, doar liberalii și-au plantat doi oameni - pe Bogdan Olteanu și Nini Săpunaru - în fața urnelor pentru a verifica disciplina de vot. Celorlalți le-a fost indiferent din capul locului. Așa încât rezultatul a stârnit mai întâi nedumerire. După toate socotelile, vreo 30 de voturi nu puteau să vină decât de la Alianță. Și cum liberalii dăduseră dovadă de vigilență, singurul răspuns valabil este că un număr important de democrați votaseră împotrivă! Adică pentru. Pentru Năstase! Nu cred că problema se pune în acest fel. Pentru că votul secret n-a fost unul de partid. A fost unul de persoane. Deputații au votat prin prisma intereselor individuale. Cei cărora le-a fost indiferentă ideea de percheziție, au votat pentru, cei care au avut motive să creadă că le-ar putea veni și lor rândul, au votat contra. Dincolo de acest aspect, individual, se manifestă însă și reacția corpului legislativ în fața 'tupeului' ministrului Justiției și a DNA de a-i da lecții sau de a-l supune la presiuni. Cineva spunea că acesta ar fi fost rezultatul votului, indiferent cine s-ar fi aflat în locul dlui Năstase. Din acest punct de vedere a fost un vot politic, expresia orgoliului uneia dintre instituțiile fundamentale ale statului. Beneficiarul acestui orgoliu este Adrian Năstase, a cărui cercetare va continua pe celelalte paliere legale care stau la îndemâna procurorilor. O victorie, deci. A cui? A nimănui. Pentru că, anticipându-i consecințele, primii care-i vor plăti prețul vor fi chiar colegii dlui Năstase. PSD-ul apare, în opinia publică, ca artizanul acestei deturnări de la sensul firesc al lucrurilor, care este acela că nimeni nu e mai presus de lege. Nedrept, probabil, așa cum a plătit și prețul trântirii Ordonanței DNA, când adevărații vinovați au fost senatorii Coaliției, care au absentat la vot. Prețul cel mai scump îl plătește România care, în ajunul 'inspecției' europene demonstrează încă odată că nu dispune de voința politică pentru a face schimbările care i se solicită imperativ pentru a intra în Uniune. Pentru că, de fapt, aceasta este semnificația majoră a ceea ce s-a întâmplat marți la Camera Deputaților: România este guvernată de o Coaliție care nu este în stare să se coordoneze și să acționeze coerent și unitar în nici una dintre situațiile care cer acest lucru. Dacă Tăriceanu nu este în stare să asigure acest lucru la nivelul elementar al unui vot de felul acesta, la ce te poți aștepta în chestiuni majore? Votul de la Cameră nu a fost un vot pentru Năstase, ci unul contra lui Tăriceanu. Și în beneficiul lui… Băsescu.
Titlu: Monica la răscruce
Nr Editie: 1687 Data: vineri 10 martie 2006
Ministrul Justiției, doamna Monica Macovei a mărturisit că marți, după votul din Camera Deputaților prin care s-a respins cererea de percheziție la casele lui Adrian Năstase, s-a gândit să demisioneze. Într-o străfulgerare a conștiinței și-a dat seama că nu se bucură de sprijinul politic pe care demersul său împotriva corupției îl necesită. S-a zbuciumat toată noaptea, întorcând problema pe toate fețele, pentru că spre dimineață să se ajungă la concluzia să nu demisioneze. Motivul: nu a dorit ca ea însăși să constituie o piedică în calea integrării, tocmai acum, înaintea raportului de țară. Având de ales între libertatea sa de conștiință și datoria față de țară, a ales ultima variantă. Așa că miercuri de dimineață s-a dus, ca deobicei, la lucru, la minister, și la dezbaterea de la ProDemocrația pe tema proiectului unei legi privind controlul averilor. Acolo a reușit să fie la fel de confuză și de inexactă în prezentarea variantei guvernamentale de proiect precum a fost la Parlament în argumentarea necesității percheziției la Năstase. Nu mai inexactă decât co-participantul la manifestare, dl Bodu, care a reușit doar să definească rolul instituției pe care o conduce (Fiscul nu confiscă!). Revin la decepția încercată de dna Macovei marți, la ceas de seară. Povestea vieții și operei domniei sale, poate fi de folos în înțelegerea momentului, așa încât o să încerc să o revizuim: domnia sa a fost, în timpul regimului comunist, procuror. A fost procuror și în anii de început ai democrației. N-a avut prea mult drag de această meserie, care, probabil că nu se prea potrivea cu datele sale intime. Nereușind să manifeste râvna necesară, a intrat adesea în conflict cu șefii pe motiv de lucrări tergiversate sau nefinalizate. S-a despărțit fără regrete de această instituție, aruncându-se în brațele societății civile. Aici s-a simțit mult mai în largul său, pentru că, în loc să primească muștruluieli din partea șefilor, putea ea însăși să-i ia la întrebări în numele drepturilor omului. Și nu doar pe foștii săi șefi, ci pe toți ceilalți, de la opincă la vlădică. Apărând tot felul de cauze, dna Macovei a devenit una dintre vocile contestatare cele mai cunoscute. Pornind de la această condiție implicită de critic al vechiului regim, cel nou a zis că n-ar fi rău să-i dea ceva de lucru pentru a-și demonstra practic calitățile. Devenită ministru al Justiției, dna Macovei s-a închipuit coborâtă cu hârzobul din Ceruri pentru a face ordine pe Pământ. A considerat că bunele intenții sunt suficiente în atingerea scopurilor. A acționat direct, fără menajamente și chiar fără o strategie, într-o manieră conflictuală, obligându-i pe cei din jur să înțeleagă că are o misiune istorică ce nu se poate împiedica de cine știe ce chichițe politico-administrative. Mai repede și mai total decât oricare alt membru al Executivului, dna Macovei a reușit să-și antagonizeze întregul mediu în care a acționat. A constatat cu neplăcere că îi este greu să realizeze ceva atâta timp cât nu reușește să aibă un minim de susținere, măcar din partea celor pe care teoretic îi reprezintă. Marți, la Parlament, a putut să constate direct ce înseamnă o asemenea lipsă de susținere și cum nobilele idealuri pot să se dezumfle în absența unei elementare strategii de comunciare. Pentru că, dacă are o problemă, una mare, asta e problema dnei Macovei: comunicarea. Ori, unde nu e comunicare, nimic nu e. Nici măcar lupta anticorupție.
Titlu: Mezalianța D.A. scârțâie...
Nr Editie: 1688 Data: sâmbătă 11 martie 2006
Reacțiile generate de presiunile exercitate asupra liberalilor de către democrați în vederea fuziunii au trecut pragul confruntărilor verbale manifestându-se fizic. Incidentul de joi din Senat nu este un simplu fapt divers, izolat, expresie a unei nepotriviri de păreri între două persoane. Nici democratul Marius Marinescu și ministrul liberal Bogdan Olteanu nu au avut de împărțit o chestiune de ordin personal. Miza conflictului lor a fost de ordin programatic. Marius Marinescu și-a manifestat dezacordul față de proiectul liberal de privatizare a Loteriei Naționale. Bogdan Olteanu s-a exprimat ironic la adresa sa. Binevoitorii din preajmă i-au transmis prompt acest lucru 'verticalului' senator democrat, care a acționat sub impuls emoțional: s-a repezit pe holuri, în căutarea mai pirpiriului său aliat și l-a cam îmbrâncit. Olteanu a avut ceva probleme cu echilibrul și - după cum apreciază preopinentul său i-ar fi căzut acestuia în brațe. N-a fost o bătaie, ca-n Taiwan sau în Ucraina, dar a fost un episod mai puțin obișnuit deși, la o privire mai atentă, el se încadrează într-o schemă ce începe să devină tradițională. Pentru că, iată, nu mai mult decât cu câteva zile în urmă, la consultările de la Cotroceni, s-a petrecut o scenă aproape identică: fostul democrat Traian Băsescu l-a 'îmbrâncit' verbal pe premierul liberal Călin Popescu Tăriceanu, acuzându-l fără menajamente și cu o grămadă de martori. Atmosfera din cele două partide se încinge considerabil. Incidentul din Senat pare să fie semnalul răscoalei liberalilor intransigenți, al căror purtători de cuvânt este Crin Antonescu. Acesta conchide sentențios: 'N-ar fi trebuit să fim împotrivă niciodată'. Dar sunt. Încă. Într-o relație foarte asemănătoare cu un mariaj în care, după ce s-au stins sentimentele, apar divergențele. La început de ordin emoțional și, treptat, până la violența casnică. Se prefigurează deja extinderea ciocnirilor și în alte structuri ale Alianței. Pe când o busculadă în Camera Deputaților, unde combatanții sunt mai numeroși, iar spiritele mai încinse? Dar în Guvern? Când se vor lua de păr miniștrii PD cu cei ai PNL? Și ce fel de arbitraj va aplica premierul? Lăsând glumele la o parte, incidentul cu pricina dă semnalul unor modificări drastice de raporturi. Deja menajul liberalo-democrat mai este doar unul de conveniență, menit să țină în frâu o păguboasă destrămare a Coaliției în prag de raport de țară. Este însă, limpede, că după luna mai, cele două formațiuni vor trebui să procedeze la o reconsiderare drastică a relației și a principiilor de colaborare. Altminteri, bătaia va deveni generală în mezalianța DA.
Titlu: Procurorii să mai pună mâna pe carte
Nr Editie: 1689 Data: luni 13 martie 2006
Vânătoarea care-l are ca trofeu pe Patriciu a cunoscut un nou episod jenant pentru procurori: recursul lor la decizia Curții de a nu elibera mandat de arestare pentru magnatul petrolist a trebuit să fie retras în ultimul moment pentru că era greșit formulat! Pare de necrezut că în această instituție care cheltuiește sume enorme din banii publici pentru a-i hărțui și înfunda pe cei care atentează la legalitate lucrează oameni care nu cunosc alfabetul procedural. Geaba metri de dosare, geaba kilograme de probe dacă specialiștii Parchetului nu reușesc să-și încadreze corect cererile pe care le înaintează instanțelor. Aceasta pare să fie o reminescență din vechiul sistem juridic în care mașinăria dreptății nu se împiedica de asemenea fleacuri și când conta mai puțin sau deloc procedura în fața imperativului pedepsirii aspre a celor considerați a fi fost atentatori la litera și spiritul legii. De 16 ani această hibă nu este reglementată și cazuri importante se poticnesc sau se tergiversează pe motive procedurale. Ba, mai mult, cohortele de avocați în căutare de onorarii grase de la greii infracționalității aproape că nu-și mai bat capul cu aspectele de fond ale dosarelor, concetrându-se asupra procedurii. Ei știu foarte bine că e aproape imposibil să nu găsească în temele procurorilor lecții neînvățate sau peste care acestea au trecut în grabă. Superficialitatea și inconsistența muncii acestora se răsfrânge negativ și asupra instanțelor pentru că, automat, opinia publică pune în discuție calitatea actului de justiție pe baza soluțiilor instanțelor, soluții care țin cont în primul rând și mai mult ca altădată, de ceea ce judecătorilor li se prezintă în dosare. Asta ar fi o explicație. Cea care ține de incompetență, dar nu exclude buna credință. Mai este însă una, perfidă: nu este exclus ca în anumite cazuri, imperfecțiunile sau erorile să fie intenționate, determinându-se în acest fel, subtil, cursul proceselor... Cineva însă - și aici mă gândesc în primul rând la CSM - ar trebui să stea cu un ochi mai vigilent pe cazurile majore în care prostia sau perfidia deturnează sensul actului de justiție în mod grav și cu consecințe greu de evaluat.
Titlu: Din gândirea politico-filosofică a ministrului Flutur
Nr Editie: 1690 Data: marți 14 martie 2006
'Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia' - spune un proverb și bănuiesc că înțelepciunea populară a dat termenului de 'prost' semnificația tradițională de simplu la minte, necomplicat. O astfel de lipsă de complicație mentală îmi evocă aproape fiecare apariția politică a domnului Gheorghe Flutur. Existența publică a domniei sale se împarte între două teme favorite: omorârea găinilor suspecte de gripă aviară și veștejirea adversarilor politici. Când nu vorbește de găini, dl Flutur vorbește de PSD și atunci își dă pe față toate îngrijorările provocate de evoluțiile din acest partid pe care l-ar vrea, asemenea galinaceelor care-i ies în cale, eutanasiat, pentru a nu răspândi virusul social-democrat și prin alte medii politice. Dincolo de resentimentele sale, justificate poate, la adresa reprezentanților unui partid care atunci când era la putere i-a făcut vreo patru dosare penale (dar, pe care, într-un gest de supremă mărinimie, le-a ștampilat în ultimă instanță cu salvatorul 'NUP'), se desprinde această obstinație cu care vicepreședintele liberal (cât de liberal poate fi unul care-și îndemna premierul să demisioneze pentru a fi pe placul președintelui democrat) abordează tema partidului de opoziție. De parcă acesta n-ar avea și așa, destule belele, care vin direct din lipsa de coerență și de azimut a liderilor săi, copleșiți încă de eșecul electoral și de urmările contondente ale acestuia, dl Flutur pune gaz pe foc: ba i-ar pune cu genunchii pe coji de nucă, ca pe niște copii șturlubatici și fără minte, ba ar urma ca Coaliția să-și adune puterile și să-i lichideze după istoricul îndemn 'pe ei că nu mai au gloanțe'. Această idee a lichidării opoziției, indiferent câtă boală ai avea pe ea, nu denotă, în spatele argumentației, o fire prea democrată. Nici măcar una liberală. Denotă un spirit totalitar, cu nostalgii serioase în legătură cu rolul conducător al unui partid unic. Gândirea sa politico-filosofică se află în strânsă relație cu o altă teoreticiană de frunte a actualei Coaliții, acea doamnă Constantinescu, de la PD, care răbufnea cu aplomb în urmă cu câteva luni: 'Ciocu' mic că noi suntem la putere!' Indestructibila legătură dintre dl Flutur și dna Constantinescu, doi dintre teoreticienii de elită ai noului curent portocaliu este evidentă, și ea se relaționează în mod exemplar cu alți câțiva doctrinari de-ai PSD-ului care, în epoca de aur a lui Năstase se îngrijorau de slăbiciunea Opoziției și de pericolul care ar pândi partidul dacă aceasta n-ar fi îngrijită și hrănită ca un fel de copil handicapat pentru a se putea prezenta la urne și a da bine din pdv democratic la lumea care ne înconjoară. Altminteri, nimic de reproșat dlui Flutur: agricultura ar merge perfect dacă n-ar fi inundații, secete, tornade, dăunători de toate felurile și, bineînțeles, gripă aviară. Cea cu care dl ministru se scoate din plin la imagine.
Titlu: Iluzia lustrației
Nr Editie: 1705 Data: vineri 31 martie 2006
La noi, orice idee nobilă sfârșește în derizoriu. Este calea pe care a apucat-o deja proiectul legii lustrației. Adică al unei reglementări prin care foștii nomenclaturiști și foștii securiști nu vor mai avea acces la funcții publice. Plătite din banii statului, vor putea face ce-i taie capul în sectorul privat. Dar nu vor putea fi parlamentari, primari, consilieri, miniștri, secretari de stat. Vor putea, în schimb, să facă bani cu care să-și permită luxul, să-i propulseze pe oamenii de încredere în funcțiile din care se poată alege cu influența de care au nevoie. Dar asta-i deja altă problemă. Problema de față este că această lege vine cam târziu. Cam cu un deceniu față de alte țări din jurul nostru care au trecut prin procesul de decomunizare și de desecurizare. Acolo funționează deja o clasă politică ce nu mai poate fi agățată, la fiecare mișcare, pe motiv de relații mai mult sau mai puțin obscure cu fostele 'structuri'. Acolo oamenii își pot permite să privească mai limpede spre viitor în loc să întoarcă mereu capul spre un trecut bântuit de fantome. Apoi, lustrația asta este făcută cam prea pe românește. Cu dedicație. Așa cum am croit Constituția, cu ochii pe anumite persoane și situații și nu în perspectiva unei generalități valabile, așa facem și acum. Fiecare categorie nouă adăugată listei de ''proscriși'' e făcută cu gândul sau cu degetul spre cineva anume. Abundă persoana în detrimentul limpezimii categoriei. Categoria nomenclaturii este extrem de relativă și de imprecisă, ca și alte noțiuni care țin de un sistem organizatoric anume. Nu-mi trece prin cap ideea unei pledoarii pro-domo și nici n-am gândit că după atâția ani petrecuți în presă, în sectorul privat, să mai vin la 'ugerul' statului, dar iată că o întreagă categorie - cea a jurnaliștilor - este pusă la zid doar pentru că administrarea presei se făcea prin gospodăria de partid. Deci: jurnalist - nomenclaturist. Este nedrept și jignitor pentru marele număr de gazetari onești, fără funcții de conducere, care și-au făcut meseria cu dăruire, să se trezească stigmatizați de catalogarea de 'nomenclaturiști'. Dar asta e doar o paranteză. Ce vreau să spun: că prin exces și prin manipulare, șansele ca o astfel de lege, necesară, să iasă din malaxorul Parlamentului, scad cu fiecare adăugire și cu fiecare trimitere. Compromițând o idee și prelungind starea de confuzie și nesiguranță dintr-o societate care întârzie să se limpezească.