Titlu: 'Reforma' poliþiei
Nr Editie: 1669 Data: Wednesday 01 March 2006
Ascult, nu-mi vine sã cred ºi mã crucesc de ce-mi povesteºte o mai veche cunoºtinþã. Este poliþist ºi, în ciuda realitãþii în care trãieºte, ºi-a pãstrat principiile ºi crede - asemeni altora - cã meseria asta se poate face cinstit, cu convingerea cã, în primul rând, trebuie sã fii în slujba oamenilor. Deocamdatã, îmi spune el, suntem mai ales în slujba ºefilor ºi a intereselor lor. Vãzutã din afarã, Poliþia mai poate sã parã din când în când, o instituþie care se reformeazã spre a ajunge la gradele europene. Dinãuntru, însã, tabloul este cu totul altul...
Un concurs organizat recent, despre care a scãpat câte ceva ºi prin presã, a avut rolul de a o scoate câºtigãtoare pe fata unui colonel, împotriva tuturor evidenþelor. Regulile s-au schimbat din mers, criteriile au fost modificate în aºa fel încât loaza, cu o pregãtire extrem de precarã, sã-i surclaseze pe ceilalþi candidaþi. ªi a fãcut-o. ªtiþi cumva ce s-a ales de reclamaþia fãcutã? Toþi cei care au semnat-o au fost puºi sub urmãrire operativã, pentru a li se gãsi motive de a fi maziliþi! Intrarea în poliþie, când nu se face pe pile, e pe ºpagã. 3.000 de euro costã ca orice odraslã de mãcelar sã-ºi punã trese pe umeri ºi sã împartã apoi dreptatea cum a vãzut el la taicã-sãu. Cea mai rentabilã afacere, la ora asta este sã ai pile ºi sã intri la DNA, unde dupã câteva luni te îmbolnãveºti, stai în spital încã vreo trei ºi te pensionezi cu 30 de milioane, în loc de 20 cât e leafa în alte pãrþi. Treaba merge unsã ºi DNA-ul prosperã. Promovãrile sunt fãcute strict pe criterii de castã. Dacã un ºef e dintr-un anumit judeþ, brusc, toate promovãrile se vor face cu cei care-ºi au originea prin împrejurimi. Apoi, promovarea este o invitaþie explicitã la 'produs'. Dacã, întâmplãtor, existã vreun punct vamal pe teritoriul de jurisdicþie, atunci ºpaga e pusã în funcþiune pe filierã. Se iau ºi pânã la 70.000 euro pentru un camion cu produse de contrabandã, trecut prin vamã, bani care se împart apoi cu cei mai de sus. Calitatea profesionalã a noilor veniþi în poliþie este sub orice criticã pentru cã la baza recrutãrilor nu mai stau calitãþile ºi cunoºtinþele individuale, ci ºpaga mai mult sau mai puþin colectivã. Amicul îmi povesteºte toate astea cu o expresie de contrarietate pe faþã. 'Bine, dar de ce nu faci nimic? Ai dovezi pentru ce-i spui'? 'Bineînþeles cã am. Dar ce sã fac cu ele? Sã mã pun împotriva sistemului? În trei zile mã îngroapã, îmi aranjeazã vreun flagrant, ceva, ºi sunt terminat. Nici unul dintre cei care au încercat sã arate aceste lucruri n-a avut succes...'
A plecat din locul în care ne întâlnisem cu precauþii. S-a uitat în stânga ºi în dreapta ºi apoi s-a pierdut în mulþime. Mi s-a pãrut cã o maºinã parcatã s-a pus imediat în miºcare. Sã fie adevãrul sau doar paranoia?
Titlu: Tragicomedia justiþiei
Nr Editie: 1694 Data: Saturday 18 March 2006
Fiorosul terorist soseºte la tribunal într-o dubã blindatã, escortatã de o alta plinã cu mascaþi. Coboarã cu grijã, susþinut de poliþiºtii care sunt mai preocupaþi sã nu cadã decât cã ar putea fugi. Barba crescutã în dezordine face greu de recunoscut trãsãturile joviale ale celui care, în urmã cu aproape un an, se zbãtea sã plece în Irak ºi sã-i salveze pe jurnaliºtii români rãpiþi. Este doar umbra celui care cãlãtorea în avionul prezidenþial, ca membru al grupurilor de oameni de afaceri dornici sã stabileascã legãturi comerciale cu întreaga lume. Nu mai are nimic din aplombul cu care intra la APAPS ºi cumpãra fabrici ºi uzine de pripas, pentru a le demonta ºi a le revinde terenul de sub ele. ªi nici din onctuozitatea cu care se prezenta în camionul de geci albastre la sediul electoral al unui partid în care se înscrisese pentru a-ºi uºura drumul în afaceri. Era, chiar, sã se trezeascã pe lista aceluiaºi partid dacã nu l-ar fi tãiat, vigilent, un super-responsabil care ºtia de legãturile sale mai apropiate cu anturajul unui anumit palat decât cu al altuia. Omar Hayssam stã în 'arest preventiv' de aproape un an. Este implicat în douã dosare economice (chestiile obiºnuite: evaziune, tranzacþii oneroase, acte falsificate - în fine, tot tacâmul comercianþilor din jurul lui. Nimic nou ºi original!) ºi unul de terorism. Dacã dosarele economice sunt relativ clare, motiv pentru care instanþele respective au ajuns la concluzia de bun simþ cã n-au de ce sã-l mai þinã în arest, nu acelaºi lucru se întâmplã cu cel de terorism. Aici lucrurile au fost ºi au rãmas încurcate. Hayssam a fost, practic, condamnat de la Cotroceni, de unde au venit ºi informaþiile referitoare la implicarea sa. Cu acelaºi prilej, preºedintele Bãsescu a lansat un avertisment public la adresa medicilor care vor îndrãzni sã-i acorde certificate medicale pentru a-l scãpa de puºcãrie. De parcã ar fi ºtiut ceva, lucrurile l-au confirmat pe preºedinte. Hayssam a fost depistat cu cancer. A fost operat, chiar dacã cei care l-au operat aveau a se teme de rãzbunãri prezidenþiale. Starea pacientului a evoluat în modul obiºnuit. Tratamentele l-au slãbit ºi l-au adus într-o stare în care nu s-a mai putut miºca decât cu perfuziile dupã el. Nu trebuie sã fii medic ca sã-þi dai seama cã omul este deja condamnat. De o instanþã divinã, absolut independentã. Cu toate astea, e târât zile la rând, de mascaþi, la tribunal, lãsat sã aºtepte cu orele pe coridoare, audiat fãrã rost - pentru cã discernãmântul i se duce odatã cu viaþa. Chinuit absurd ºi fãrã nici un rost. Doar pentru ca circul sã fie complet. Mascaþii sunt mereu la datorie, iar instanþa mereu dispusã sã afle ceva care sã confirme decretul prezidenþial. Este o comedie tragicã, scrisã pe partitura lipsei de omenie ºi de bun simþ, sub imperiul procedurii. În virtutea cãreia va continua, probabil, sã fie adus la tribunal ºi cu dricul...
Titlu: Geoanã ºi golanii
Nr Editie: 1695 Data: Monday 20 March 2006
În tensiunea care a însoþit dezbaterile asupra menþinerii sau retragerii susþinerii politice pentru Adrian Nãstase, Mircea Geoanã ºi-a pierdut cumpãtul ºi s-a adresat într-un mod irevenþios colegilor sãi, fãcându-i 'golani' ºi 'mizerabili' pe cei care se agitau sã facã o listã de susþinere a încã preºedintelui executiv. Lipsa de tact ºi de politeþe i-a fost sancþionatã exemplar, preºedintele PSD fiind nevoit sã facã faþã unei adevãrate avalanºe de acuzaþii, reproºuri ºi chiar insulte, într-o manierã la care nu cred cã a mai fost supus pânã acum vreun preºedinte de partid. Acest lucru se întâmpla exact în momentul în care Adrian Nãstase ieºise din scenã, iar Mircea Geoanã se afla, pentru prima datã, în deplinãtatea prerogativelor sale. Acest episod este sugestiv pentru ceea ce va însemna, pânã la Congresul extraordinar, misia de lider al principalului partid de opoziþie. Dacã pânã acum Mircea Geoanã putea sã se prevaleze de faptul cã, datã fiind configuraþia echipei de conducere, nu-ºi poate manifesta prerogativele datoritã impreciziilor regulamentare, acum nu mai are o astfel de scuzã. Este preºedinte 'plin', cu responsabilitãþi ºi obligaþii pe mãsurã. Formula nu este însã suficientã pentru a-ºi manifesta o autoritate încã incompletã. Se poate aºtepta oricând la reacþii de 'nesupunere', unele chiar violente, din partea unor membri de partid care refuzã sã-i recunoascã noua autoritate. Echipa sa nu este încã vizibilã, iar preºedintele este înconjurat mai degrabã de adversari, frustraþi de eliminarea celui pe care-l considerau adevãratul lor lider, decât de prieteni, dornici sã-i întãreascã poziþia. Singura lui ºansã, în acest moment, este de a strânge relaþia cu un Ion Iliescu, de care mai multe lucruri îl despart decât cele care-l leagã, pentru a calma spiritele ºi readuce liniºtea în rândurile formaþiunii. Geoanã trebuie sã demonstreze acum cã pierderea de aderenþã ºi prãbuºirea din sondaje se datoreazã balastului de imagine pe care l-a generat Nãstase, ºi nu datoritã modului defectuos în care a condus el partidul în aceastã perioadã dificilã. Or, pentru asta va trebui sã facã pace cu golanii ºi mizerabilii ºi sã-i convingã pe aceºtia cã au un obiectiv comun: acela de a nu ieºi definitiv din scena politicã.
Titlu: Paºi înapoi ºi paºi înainte
Nr Editie: 1696 Data: Tuesday 21 March 2006
Dl Iliescu, într-una dintre prezenþele sale în calitate de 'instanþã moralã' la organizaþia PSD a sectorului 1, cea de la care a plecat scandalul ce a dus la debarcarea lui Nãstase, spunea cã este mai puþin important cine face pasul înapoi ºi mai important cine face pasul înainte. Pasul înapoi l-au fãcut, de voie de nevoie ºi cu o întârziere de mai bine de un an, doi dintre cei trei lideri care au fost consideraþi responsabili în cea mai mare mãsurã nu atât de pierderea alegerilor - eveniment încã neclarificat pe fond - cât de masiva proiecþie a unei imagini negative asupra întregului partid. Între performanþa guvernãrii ºi sentimentul cã liderii sãi se îmbogãþesc nu doar nejustificat, dar într-un mod de-a dreptul sfidãtor, electoratul a acordat mai multã greutate celui de-al doilea termen, pe care l-a considerat hotãrâtor. Mesajul transmis la vremea respectivã de preºedintele fondator, chemat sã salveze situaþia, a fost însã altfel întâmpinat de activul prezent la congres - ca o ameninþare ºi ca un pericol pentru propriile poziþii, lucru care a contat mai multe decât nevoia de reformã moralã ºi instituþionalã. Jocul democratic i-a plasat aproape în aceleaºi funcþii pe cei responsabili de reculul tot mai marcat ºi de neîncrederea publicã, anticipând ºi pericolul unei sciziuni, prin posibila plecare a fostului preºedinte, împreunã cu un numãr important de aderenþi. În mod neaºteptat, clarificãrile au venit chiar din partea celor încriminaþi. Nãstase, prin mãtuºa Tamara, ºi Dan Ioan Popescu, prin averea nejustificatã, au deschis lista autosuspendãrilor. De aici pânã la demisiile din funcþii n-a mai fost decât un pas, PSD-ul rupând rândurile ºi generând un veritabil val de plecãri sau de retrageri. Singurul care rezistã pe poziþie este Miron Mitrea, împotriva cãruia nu s-au declanºat (încã!) declaraþii sau acuzaþii concrete. La adãpostul scandalului general Viorel Hrebenciuc încearcã ºi el sã se adãposteascã printr-o prezenþã publicã cât mai discretã. În jurul lui Geoanã, neaºteptat învingãtor în competiþia pentru un leadership autentic, au început sã se regrupeze, pe lângã oameni cãrora nu li se pot pune prea multe în cârcã ºi un numãr de foºti susþintãtori ai lui Nãstase, dezamãgiþi sau iritaþi de prestaþia acestuia. Este momentul în care oamenii cu credibilitate, cu autenticitate ar trebui sã facã pasul înainte, însã existã o oarecare incertitudine în legãturã cu numele acestora. Dacã sunt câþiva politicieni din generaþia tânãrã care întrunesc adeziunea colegilor - Cristian Diaconescu, Titus Corlãþean, de exemplu - în legãturã cu alte nume nu s-a ajuns la un consens. Pasul înainte va fi fãcut, însã, cu siguranþã, la viitorul congres extraordinar, pânã la care sarcina cea mai dificilã îi revine lui Mircea Geoanã, care va trebui sã demonstreze în acest interval cã are resursele necesare pentru a gestiona nu doar criza, dar ºi ofensiva de revenire a partidului în atenþia ºi încrederea electoratului. Suportul lui Ion Iliescu - fostul sãu contracandidat de la Congres - s-ar putea sã fie acum decisiv în acest demers.
Titlu: Un vot plin de învãþãminte
Nr Editie: 1697 Data: Wednesday 22 March 2006
Dupã lupte seculare care au durat luni de zile, finalizându-se - lamentabil - cu o decizie aºteptatã a Curþii Constituþionale, Alianþa DA intrã în posesia scaunului de preºedinte al Camerei Deputaþilor într-un mod pe care nimeni nu l-a putut intui. Pentru cã nici un observator cât de cât avizat nu ar fi reuºit sã prevadã cursul evenimentelor ºi, mai ales, modul incredibil de relaxat în care PSD-ul a renunþat la obictivul pentru a cãrui menþiune pusese la bãtaie toate resursele sale. Practic, dacã e sã privim lucrurile la rece, principalul partid de opoziþie (oare mai este principalul) i-a fãcut cadou lui Bogdan Olteanu fotoliul în care s-a lãfãit Adrian Nãstase ºi în care ºi-a digerat înfrângerea, nici aceasta aºteptatã, din meciul cu Bãsescu.Liderii actuali ai PSD vor avea dificultãþi sã explice modul în care au ajuns la soluþia prin care au pierdut funcþia ºi dacã a fost o intenþie precisã ºi nu pur ºi simplu o prostie, sã nu negocieze cu Adrian Nãstase o revocare în locul unei demisii. Dar aceasta este deja istorie. Interesante sunt alte lucruri pe care le-a reluat votul de luni. În primul rând, ca niciodatã, toþi parlamentarii PSD au votat, cuminþi, cu propriul lor candidat. Aºa ceva nu s-a mai întâmplat de mult ºi dã un indiciu asupra stãrii de spirit din interior. În al doilea rând - ºi acesta mi se pare aspectul cel mai important - este prima datã când, în faþa unui astfel de examen, PSD rãmâne singur. Nici mãcar aliatul sãu tacit, tradiþional, n-a mai simþit nevoia de a-l asista, dându-ºi surprinzãtor voturile candidatului Alianþei! Este o poziþie în care partidul lui Mircea Geoanã se va afla mult mai des, de acum înainte, pe eºichier neîntrezãrindu-se nici o variantã care sã-l aducã într-o poziþie superioarã propriei sale resurse.În al treilea rând: este tot pentru prima datã când Partidul Conservator îºi joacã propria sa carte.. Propunerea unui candidat propriu la preºedinþia Camerei a fost o idee care ar fi putut sã trateze o strategie cu cei din Opoziþie. Un astfel de aranjament i-ar fi costat, însã, pe oamenii lui Voiculescu, poziþia - ºi aºa ºubredã - din Alianþã, cu riscul de a pierde ºi celelalte funcþii pe care le-a dobândit în virtutea acestei calitãþi. Dar, cu un preºedinte de Camerã, conservatorii ar fi intrat definitiv în legenda marilor succese cu costuri mici. N-a fost sã fie.Cu siguranþã, însã, cã viitorul apropriat ne va rezerva ºi alte surprize conservatoare.
Titlu: Stabilitatea guvernului Tãriceanu
Nr Editie: 1698 Data: Thursday 23 March 2006
Una dintre obsesiile cvasipermanente ale actualei puteri a fost cea legatã de fragilitatea majoritãþii parlamentare. De aici ºi propensiunea spre alegeri anticipate ºi animozitatea aproape permanentã care a dominat relaþiile din Coaliþie. Numai cã, oricât ar pãrea de paradoxal, stabilitatea guvernãrii nu a fost pusã niciodatã în pericol, nici chiar de unele 'trãdãri' ale partenerilor mai puþin disciplinaþi. ªi iatã, cel mai bun exemplu îl constituie decizia luatã de conservatori de a-ºi susþine candidatul propriu la preºedinþia Camerei, acþiune cenzuratã prompt de PRM-ul lui Vadim Tudor, cel considerat 'adevãrata' opoziþie. Dintr-o trãsãturã de condei verbal a lui Bolcaº, lucrurile s-au calmat ºi continuitatea activitãþii parlamentare a fost asiguratã din partea din care Coaliþia se aºtepta cel mai puþin. Deasemenea, cele vreo 4-5 moþiuni de cenzurã de pânã acum au constituit mai degrabã exerciþii de imagine ale Opoziþiei decât o ameninþare la adresa stabilitãþii guvernãrii. Cred cã cei mai dezamãgiþi, în situaþia unui succes - improbabil - ar fi fost tocmai iniþiatorii, prinºi pe picior greºit ºi complet nepregãtiþi pentru a beneficia de roadele unui asemenea succes. Cu sau fãrã alegeri anticipate, cu sau fãrã ºefia celor douã Camere, cu sau fãrã antanta cordialã cu preºedintele ºi preºedinþia, Guvernul Tãriceanu este, poate, unul dintre cele mai stabile de pânã acum. Cu toatã alcãtuirea sa pestriþã ºi aleatorie, cu toate diferenþele de vederi ºi de influenþe dintre membrii sãi, cu ezitãrile ºi rãzgândirile premierului, niciodatã - nici chiar în momentul anunþatei intenþii de demisie a lui Tãriceanu - guvernul nu a fost în pericol sã cadã. Pentru simplul motiv cã nimeni nu dorea acest lucru. Cu spectrul ratãrii aderãrii la termen în faþã, cu nenumãratele probleme interne din Opoziþie ºi din arcul guvernamental, nimeni nu a avut dorinþa realã a vreunei schimbãri. Poate, cu excepþia preºedintelui Bãsescu, nici el, însã, foarte sigur pe dorinþã ºi pe identitatea alternativei. Aproape paralel cu realitatea frãmântãrilor politice din jur, guvernul ºi-a vãzut de drumul sãu, cu cei câþiva miniºtri activi ºi realmente preocupaþi de obiectivul aderãrii, dar ºi cu droaia de deþinãtori de portofoliu ministerial fãrã har ºi fãrã noimã personalã în aceastã alcãtuire rezultatã din experimentul - reuºit - pe care preºedintele Bãsescu l-a fãcut dupã alegeri, forþând numirea unui guvern necâºtigãtor. Guvernul va rezista cu brio, indiferent de cât de neîndemânatic se va dovedi, dacã cele câteva repere esenþiale vor putea fi urmãrite ºi atinse. Dupã 1 ianuarie 2007 însã, în situaþia fericitã a aderãrii la termen, zilele sale sunt numãrate.
Titlu: Despãrþirea apelor
Nr Editie: 1699 Data: Friday 24 March 2006
Agitaþie mare în PSD, cam la fel cum s-a întâmplat cu opt ani în urmã. Atunci PDSR-ul, intrat în Opoziþie dupã pierderea alegerilor, a fost zguduit de 'acþiunea destabilizatoare' a celor vreo 5-6 membri cu greutate - între care Iosif Boda ºi Teodor Meleºcanu - care solicitau imperativ o reformã, determinatã de acutizarea unor fenomene. Erau acuzate, ºi atunci, corupþia, sistemul de clan, ciocoismul cu girofar. Desidenþii au încercat sã-l atragã de partea lor pe Ion Iliescu, redevenit preºedinte de partid dupã eºecul electoral, dar acesta a refuzat. Rezultatul: cea de-a doua sciziune istoricã a partidului ºi apariþia unei formaþiuni - APR - care avea sã aibã o ascensiune fulminantã în sondaje, dar ºi o prãbuºire asemãnãtoare la alegerile din 2000, când n-a reuºit sã intre în parlament. S-a dovedit atunci cã cei care au ales sã rãmânã în interiorul PDSR au fãcut opþiunea câºtigãtoare, partidul revenind în forþã la putere în 2001. Prea în forþã, pentru cã dominaþia autoritarã a mediului politic i-a fãcut pe liderii sãi - în speþã Adrian Nãstase - sã greºeascã grav în chestiuni esenþiale ºi sã-ºi pregãteascã, în acest fel, eºecul de la finele unui ciclu de guvernare, altminteri remarcabil. Ce se întâmplã acum în PSD aminteºte de '97. O parte dintre membri - 'aripa Nãstase' - vor un congres extraordinar în care sã se producã niºte schimbãri în mecanismul care ei considerã cã funcþioneazã defectuos. 'Aripile Geoanã ºi Iliescu' considerã, dimpotrivã, cã lucrurile nu merg chiar aºa de prost ºi cã demisiile ºi dezertãrile nu fac decât sã întãreascã partidul ºi sã-l debaraseze de cei care nu sunt în stare sã-l susþinã cu toatã hotãrârea necesarã. Aparent, plecãrile din PSD - prin excludere sau prin demisii - slãbesc partidul. La capacitatea de vot. În fond, însã, aceste clarificãri sunt benefice. Pentru cã multiplele tendinþe din interior nu mai pot coexista. Sunt, pe de o parte, veteranii, care ºi-au construit cariera pe lângã liderul istoric, cei care considerã cã are o legitimitate care nu le poate fi luatã. Pe de alta, este valul de noi membri, aduºi de Nãstase ºi instalaþi cu derogãri în funcþii de conducere, a cãror situaþie depinde direct de fostul lider ºi care se simt ameninþaþi. Aceºtia nu recunosc autoritatea lui Geoanã ºi sperã sã producã o schimbare, cel mai probabil printr-un congres extraordinar pe care-l reclamã cu tot mai multã insistenþã. Demisia nu este o soluþie decât pentru cei care au mai puþin de pierdut. Ceilalþi preferã sã aºtepte ºi sã vadã înspre ce parte va înclina balanþa în urmãtoarea perioadã. Cât despre scãderea în sondaje, chestiunea e relativã, atâta timp cât nu se vãd la orizont alegerile. În ciclul trecut, pe vremea asta, PNL-ul avea vreo 8-9 procente, în timp ce PD se zbãtea pe la 6...
Titlu: Dna Macovei nu ºtie cum e la puºcãrie
Nr Editie: 1700 Data: Saturday 25 March 2006
Întrebatã dacã a fost vreodatã într-un penitenciar, ministrul Justiþiei, Monica Macovei a mãrturisit cã nu a fost, dar cã ºi-a propus sã meargã. Întrebarea i-a fost pusã în ajunul unei manifestãri care analiza situaþia din penitenciare ºi concordanþa sistemului penitenciar românesc cu cel european. Sinceritatea doamnei ministru m-a cam lãsat fãrã replicã. Este ca ºi cum ministrul Culturii n-ar fi fost vreodatã într-o salã de teatru sau ministrul Industriei, într-o fabricã. E drept cã poate cã doamna Macovei nici n-a prea avut timp de când e în funcþie, sã facã vizite de acest fel, fiind ocupatã pânã peste cap cu drumurile la Bruxelles sau la parlament. Problema pentitenciarelor este, însã, o problemã specialã. Este zona în care reforma n-a intrat, actualul sistem fiind moºtenirea nemodificatã a celui comunist în care principala pedeapsã o reprezintã ruperea totalã a celui condamnat de viaþã de dinainte. Poate cã astãzi regimul din închisori e mai puþin dur, condiþiile sunt însã neschimbate. Aglomeraþie incredibilã, facilitãþi minime, corupþie cât cuprinde – în virtutea cãreia condamnaþii cu ‚stare’ pot trãi acolo aproape împãrãteºte, fãcând din cei din jur adevãraþi sclavi. Îmi sunt încã treze în minte secvenþele filmate la Jilava de fraþii Gemeni, cãrora nu le lipsea nimic – nici mãcar convorbirile prin telefon mobil cu legãturile lor din afarã. Se menþin încã numeroase inechitãþi ale codului penal care fac ca pentru fapte minore sã se dea pedepse extrem de dure în timp ce altele, de o periculozitate incomparabilã, sã beneficieze de pedepse uºoare. Puºcãria este o experienþã extremã. Cei care ajung acolo ar trebui sã merite din toate punctele de vedere acest lucru, iar ºederea lor sã reprezinte drumul spre o existenþã normalã ºi corectã dupã. În general, nu se întâmplã aºa ºi o parte din vinã revine, cred, acelor oameni din justiþie care, ca ºi doamna Macovei, n-au cãlcat în viaþa lor într-un penitenciar, nu ºtiu cum e acolo. Ar trebui ca obþinerea calitãþii de magistrat sã fie condiþionatã de un stagiu în care aspirantul sã poatã cunoaºte acest aspect inclusiv din interior. Atunci, cu siguranþã, sentinþele vor fi mai corecte.
Titlu: Un simplu amãnunt
Nr Editie: 1701 Data: Monday 27 March 2006
Dupã ce a eºuat în încercarea de a-ºi convinge colegii (altãdatã nu era nevoie sã-i convingã de ceva: erau dinainte convinºi) cã partidul mai are nevoie de el, chiar dacã are anumite probleme cu justiþia, ºi a fost nevoit sã-ºi dea demisia din partid ºi din funcþia deþinutã în Parlament, Adrian Nãstase a fãcut cuvenita penitenþã, înconjurând în picioarele goale, prin cioburile gloriei de altãdatã, Canossa patimilor sale. A participat cu smerenie la ceremonia prin care i se lua scaunul de sub ºezut, într-o secvenþã care anula dintr-un condei bãtãlia de luni de zile pentru pãstrarea acestuia. Renunþarea sa a conþinut însã ºi o ''micã'' rãzbunare: dându-ºi demisia a lipsit partidul de posibilitatea de a pãstra funcþia de preºedinte ºi de a o alterna. ''Dupã mine potopul!'' - pare sã-ºi fi spus liderul, adunând grijuliu din somptuosul cabinet toate obiectele ce-i aparþineau ºi propunându-ºi, spre deliciul jurnaliºtilor, sã le dea foc în stradã. N-a fãcut-o, binenþeles, era doar o figurã de stil ce se dorea sã aibe o semnificaþie specialã: plec ca sã nu mã mai întorc. În zilele care au urmat, prin vorbele în doi peri sau prin tãcerile bine subliniate, Adrian Nãstase a încercat sã transforme eºecul într-o micã victorie, fãcând sã pluteascã deasupra colegilor sãi sabia lui Damocles a unei pãrãsiri definitive a partidului în slujba cãruia s-a aflat de la începuturile carierei sale politice, reuºind performanþa de a-l pune în slujba sa. Ameninþarea plecãrii a generat frisoane într-un partid ºi aºa slãbit de dezertãrile sau racolãrile din teritoriu, dar ºi într-o opoziþie care a intuit cã dacã rândurile celor dornici sã plece vor fi suficient de dese, echilibrul general urma sã se rupã. Principalul beneficiar al teoreticei miºcãri - Partidul Conservator - n-a fãcut decât sã asiste procesul, aºteptând cuvenitele clarificãri. Care au venit, dar într-un alt sens. Adrian Nãstase a declarat cã rãmâne în partid, dar cã va solicita un congres extraordinar care sã limpezeascã lucrurile. Aripa solidarã cu el - cei aduºi recent în partid ºi instalaþi direct pe funcþii de conducere de cãtre Nãstase - a schimbat macazul hotãrâtã sã aºtepte momentul favorabil. Alãturi de un Geoanã tot mai dezorientat ºi mai nesigur pe el, Iliescu a preluat controlul ºi iniþiativa, încercând sã reducã efectele colaterale ale acestui zbucium intern. Lucrurile par sã se aºeze în ideea cã la congresul extraordinar, pentru a cãrui organizare se vor face presiuni serioase, clarificãrile vor veni prin restabilirea unui echilibru pe care singura persoanã care-l afecteazã este Mircea Geoanã. Nãstase pare sã se fi clarificat el însuºi, propunându-ºi sã facã ceea ce n-a avut rãgaz sã facã când avea toate mijloacele: sã reformeze partidul. Nimeni nu pare însã sã þinã cont de un simplu amãnunt: ºi anume cã refuzul percheziþiei nu rezolvã problemele personale ale lui Adrian Nãstase. Ba chiar le complicã. Iar o eventualã decizie a justiþiei împotriva sa îl va scoate definitiv din joc. Atunci, între ce ºi cine vor avea de ales pesediºtii? ªi ce vor mai clarifica?
Titlu: Bãtãliile fãrã noimã ale fotbalului
Nr Editie: 1702 Data: Tuesday 28 March 2006
Ceea ce s-a întâmplat sâmbãtã la Constanþa n-ar trebui sã mire pe nimeni. Este continuarea logicã a unei atmosfere, stãri de spirit, mod de viaþã, pânã la urmã, care caracterizeazã nu doar fotbalul, ci întreaga societate româneascã.Pentru cã fotbalul nu este decât zona-pilot a violenþei explicite, cea care depãºeºte limbajul.Huliganismul pe stadioane este un fenomen cu care þãrile europene dezvoltate se confruntã de mai multã vreme ºi pentru care se cautã încã soluþii. Diferenþa faþã de noi este cã în timp ce în Anglia violenþa vine dintr-o tradiþie istoricã, completatã cu necesitatea unui canal de defulare a energiilor latente ºi a potenþialului atavic de violenþã, la noi ea se justificã în principal printr-un deficit de culturã. Pentru fanii echipelor noastre, cel mai perfect instructaj, cea mai bunã pregãtire pentru confruntãrile din afara terenului de joc o constituie tabloul aproape permanent pe care presa ºi televiziunea îl oferã prin 'ciocnirile' verbale între reprezentanþii cluburilor. Este un rãzboi aproape permanent de interese ºi de orgolii, care nu face decât sã aþâþe masa de suporteri pentru a trece la fapte. Becali, Copos, Badea, Pãdureanu, Pinalti ºi alþii de categoria lor se înfruntã non-stop, se înjurã non-stop, se acuzã non-stop ºi creeazã astfel ambianþa cea mai propice pentru înfruntarea dintre galerii. Acestea au obiective neclare, se urãsc din principiu ºi cred cã ceea ce nu se poate regla în teren, se poate tranºa în afara lui. De la bãtãile dintre galerii, ale cãror 'structuri' þin de modelul de organizare al lumii interlope ºi ai cãror lideri primesc binecuvântãri dubioase din partea responsabililor de cluburi, pânã la înfruntãrile cu autoritãþile nu este decât un pas ºi el se face aproape natural, într-un mod în care motivaþiile iniþiale dispar, copleºite de antagonismul clasic dintre 'oprimaþi' ºi 'opresori'.Fazele sângeroase de la Constanþa nu sunt, din pãcate, decât o avanpremierã la ceea ce va urma, pe mãsurã ce miza întâlnirilor va creºte ºi va mobiliza resursele de violenþã ale galeriilor, pe care responsabilii cluburilor nu mai sunt în mãsurã sã le controleze.Iar dacã la acest moment autoritãþile nu gãsesc soluþia stopãrii lor, nu va mai trece mult pânã când stadioanele noastre nu se vor transforma în cimitire ale unui eroism fãrã noimã.
Titlu: Eroarea fatalã
Nr Editie: 1703 Data: Wednesday 29 March 2006
Povestea mãririi ºi cãderii lui Adrian Nãstase ar fi putut fi una exemplarã, pânã la un punct. Adrian Nãstase a urcat cu rãbdare ºi tenacitate treptele ierarhiei politice. A avut tãria de a-ºi reprima impulsurile, rãmânând în umbra lui Ion Iliescu atâta timp cât avea nevoie de capacitatea de deschidere a acestuia. Atunci când i-a venit rândul - în exerciþiul 2001-2004 - ºi-a asumat aproape toate pârghiile puterii, pãstrând faþã de fostul sãu ºef o atitudine prudentã, chiar dacã nu de puþine ori s-a simþit tentat, sau ar fi fost împins, sã-l înfrunte în chestiunile în care cele douã centre de putere au avut opinii diferite. Tutela 'tatãlui' politic s-a menþinut ºi atunci când a fost vorba de o decizie esenþialã - aceea de a candida la preºedinþie, când inima ºi calitãþile i-ar fi dat ghes sã rãmânã la pupitul de comandã al partidului ºi - indirect sau direct - al viitorului Executiv. Eºecul electoral l-a readus în poziþia clasicã, de 'numãrul 2' ºi în virtutea acestuia a evitat sã candideze la preºedinþia partidului în Congresul în care, printr-o neintervenþie activã, a validat demersul prin care fondatorul partidului era eliminat din joc. ªi el, ºi sfetnicii sãi de ocazie, au considerat atunci cã Geoanã, lipsit de experienþã ºi marcat de o ereditate subalternã, va fi uºor de manipulat ºi de menþinut într-o poziþie care sã-i permitã lui Adrian Nãstase sã aibã controlul efectiv. ªi poate cã aºa ar fi stat lucrurile, dacã n-ar fi intervenit neinspiratul episod al moºtenirii mãtuºii Tamara, cel care a basculat întreaga situaþie într-o direcþie la care nimeni nu se mai aºtepta. Un Adrian Nãstase, coborât de la nivelul unei puteri aproape absolute, la acela de a solicita cu umilinþã colegilor sãi sã aprecieze dacã mai este util partidului, este greu de imaginat de cãtre cei care i-au cunoscut ºi calitãþile ºi orgoliul ºi apetenþa faþã de putere. Demisia sa din cele douã funcþii pãrea sã marcheze o etapã nouã ºi necesarã a carierei sale: cea a penitenþei ºi a ispãºirii, plinã de umilinþã, a pãcatelor reale sau presupuse. Ar fi fost, cu siguranþã, începutul unui nou drum, care l-ar fi readus cu siguranþã în prim-planul politicii. Dar Adrian Nãstase a fãcut o greºealã care, abia aceasta, îi poate fi fatalã: a încercat sã triºeze. Mimând supunerea, a încercat sã-ºi grupeze partizanii ºi, împreunã cu aceºtia, sã facã o spectaculoasã trecere în barca unui alt partid. Lucrurile nu s-au potrivit ºi adepþii s-au risipit care încotro, fãrã a-i mai asigura susþinerea necesarã. Mai mult, pe fondul acestui complot ieftin, a mai venit ºi cu o stupefiantã propunere de 'reformare' a partidului din care nimeni n-a mai fost dispus sã înþeleagã ceva ºi nici sã-i vadã rostul. Toate acestea l-au dus cãtre o 'condamnare la locul de muncã' pronunþatã cu o neaºteptatã fermitate de cãtre cel trãdat la rândul sãu, dar care a avut înþelepciune ºi rãbdare sã-ºi aºtepte momentul fãrã a-ºi lovi colegii sub centurã. Asta e istoria. ªi tot asta, povestea carierei politice a lui Adrian Nãstase, cel care a promis mult ºi a ratat pe potrivã.
Titlu: Scandal la colegiu
Nr Editie: 1704 Data: Thursday 30 March 2006
Dacã în urmã cu o sãptãmânã, dupã validarea membrilor Colegiului CNSAS de cãtre Parlament lucrurile pãreau cã intrã pe fãgaºul obiºnuit, scandalul a izbucnit odatã cu rezultatul-surprizã al alegerii noului preºedinte. Dl Ticu Dumitrescu, cel care de vreo douã luni încoace se purta de parcã ar fi fost deja ales, a avut surpriza nãucitoare sã fie întrecut la scor tocmai de cel pe care încercase sã-l înlãture dintre candidaþi, ca fiind omul care 'mãcelãrise' legea care îi poartã numele, la finele legislaturii 1997-2000, 'Nominalizat' de premier, asigurat de PSD ºi PRM, Ticu Dumitrescu nu mai avea de trecut decât aceastã formalitate. Care s-a dovedit de netrecut.Am toatã stima pentru trecutul încãrcat de suferinþe al lui Ticu Dumitrescu. Am apreciat ceva mai rezervat excesele sale, de orice fel, dar am considerat demnã de toatã admiraþia lupta sa pentru scoaterea la ivealã a imensului rãu pe care l-a fãcut Securitatea prin pervertirea gândirii ºi comportamentului oamenilor asupra cãrora ºi-a exersat nefasta influenþã. Din pãcate, entuziasmul dlui Ticu nu a fost acoperit ºi de necesara competenþã în impunerea acestei iniþiative legislative. Nefiind apt sã-ºi alãpteze copilul cu necesarele subtilitãþi juridice, s-a vãzut deposedat de acesta, redus la situaþia de a urmãri doar cum este schimbat ºi modelat sã corespundã unui alt tip de cerinþe decât cele la care se gândise el. Faptul cã vechi tovarãºi de luptã antitotalitarã nu l-au socotit, la vremea respectivã, apt sã conducã instituþia care se crease din demersul sãu l-a scârbit în aºa mãsurã încât i-au trebuit vreo ºase ani ca sã revinã la sentimente mai bune.A reapãrut pe scenã atunci când CNSAS a redevenit o mizã pentru politicienii activi. A intrat în joc fãrã sã-i ghiceascã subtilitãþile, crezând cã toatã lumea este de bunã intenþie. N-a sesizat disputa subteranã dintre liberalii lui Tãriceanu ºi democraþii lui Boc, pãþind, în ultimã instanþã, ceea ce-a pãþit ºi fostul sãu adversar politic, Ion Iliescu: s-a trezit scos din joc tocmai când credea cã lumea are mai multã nevoie de el ca oricând. Decepþia ºi amãrãciunea l-au fãcut sã joace prost scena 'eliberãrii'. Nu era nici liniºte ºi nici fericirea în sufletul sãu. ªi-a vãrsat oful pe cine a nimerit, dar în special pe cel care i-a suflat funcþia - Turianu. I-a acuzat pe Boc ºi pe Bãsescu. A zis cã-ºi dã demisia ºi cã nu revine decât dacã se anuleazã alegerile ºi i se cer scuze. A plecat acasã negru de supãrare, lãsându-i pe aliaþii sãi sã se ciondãneascã pe tema tradiþionalã a nerespectãrii înþelegerilor.Viaþa-i viaþã, însã, ºi lucrurile nu pot fi întoarse. Votul a fost, chiar dacã cu rezultat neaºteptat, democratic. Legal el nu poate fi clintit. Turianu e preºedinte ºi nu existã nici un motiv sã poatã fi revocat. ªi nici mãcar nu sunt sigur cã n-ar putea fi un preºedinte mai bun decât ar fi fost Ticu Dumitrescu. Mai imparþial ºi mai exact în judecãþi. Are dreptul sã i se dea ºansa sã demonstreze acest lucru. Iar pentru decepþia dlui Ticu Dumitrescu, vinovaþi ºi rãspunzãtori sunt cei care i-au oferit iluzia cã este deja ales. Democraþia are pãcatele ei, dar, din pãcate, nu s-a gãsit încã mijlocul cel mai potrivit de a o suplini.
Titlu: Greaua moºtenire a lui Nãstase
Nr Editie: 1693 Data: Friday 17 March 2006
Dându-ºi demisia, la presiunea 'colegilor', din cele douã funcþii - cea de preºedinte executiv, la partid ºi cea de preºedinte al Camerei Deputaþilor - Adrian Nãstase lasã în ograda formaþiunii câteva probleme greu dacã nu imposibil de rezolvat într-o manierã favorabilã PSD-ului. Dacã 'în ceea ce priveºte' (ca sã folosim ticul verbal al fostului lider) funcþia de preºedinte executiv soluþia pare sã fie deja tranºatã, urmând ca la apropiatul congres extraordinar aceastã funcþie special creatã pentru Nãstase sã fie scoasã din statut, nu la fel stau lucrurile 'în ceea ce priveºte' preºedinþia Camerei. Adrian Nãstase a ocupat aceastã funcþie, înlãturându-l pe Miron Mitrea, în urma eºecului din turul 2 al prezidenþialelor. La momentul respectiv, algoritmul politic era favorabil PSD-ului, PUR ºi UDMR neluând încã decizia de a se alãtura Alianþei, prin lãsarea baltã a fostului partener. Coaliþia s-a modificat, dar Nãstase a rãmas în funcþie, ca ºi Vãcãroiu. Aproape un an de zile s-a zbãtut Alianþa pentru a pune mâna pe aceste funcþii. S-au consumat, de ambele pãrþi, energie ºi inventivitate, deturnate de la ceea ce ar fi trebuit sã constituie preocupãrile prioritare ale forurilor legislative ºi ale Executivului. Bãtãlia a fost durã ºi lungã ºi s-a soldat, previzibil, printr-o decizie a Curþii Constituþionale care a decis statu-quo-ul. Pentru Adrian Nãstase personal a fost o victorie care-i prezerva un statut ºi o situaþie la care altfel ar fi trebuit sã renunþe. Iatã, însã, cã liniºtea a durat doar câteva luni. Pentru cã, dupã fatidica consemnare în declaraþia de avere, a moºtenirii de un milion a mãtuºii Tamara, situaþia a basculat dramatic. A fost mai întâi solicitarea de percheziþii la domiciliile fostului premier, pentru ca procurorii sã vadã ce fel de termopane are acesta în 'zona livingului' ºi în 'zona dormitoarelor'. Victoria la vot împotriva percheziþiei a fost însã poate cea mai scump plãtitã. La numai o sãptãmânã, Adrian Nãstase este nevoit sã renunþe la funcþiile pe care le deþinea. ªi, odatã cu ele, PSD-ul renunþa la funcþia de preºedinte al Camerei. Pentru cã în aceste condiþii regulamentul nu mai favorizeazã pe vechii ocupanþi. Acest sacrificiu a fost luat în considerare de conducerea partidului atunci când a analizat consecinþele demisiilor. S-a considerat însã cã acesta este preþul care trebuie plãtit pentru 'repararea' imaginii. Dacã la nivel politic explicaþia rezistã, ea nu þine la nivelul electoratului, al 'nucleului dur' al PSD. Pentru toþi care continuã sã creadã în viitorul 'rol conducãtor al partidului', aceastã renunþare nu va fi privitã cu admiraþie. Liderii partidului vor fi acuzaþi, ºi fãcuþi rãspunzãtori de pierderea unei poziþii importante în ierarhia statalã, care ar fi oferit o serie de avantaje pe care imaginea dreasã nu le va putea suplini. Este, probabil, cea mai 'grea' moºtenire pe care Adrian Nãstase o lasã 'colegilor' sãi.
Titlu: Decontul lui Nãstase
Nr Editie: 1692 Data: Thursday 16 March 2006
În noaptea de marþi spre miercuri din debutul acestui martie capricios ºi rãutãcios s-a produs ieºirea din istorie a unuia dintre cei mai importanþi oameni politici pe care i-a dat revenirea la democraþie. Intrat discret, ca modest expert în CPUN-ul lui '90, Adrian Nãstase a parcurs cu siguranþã treptele ierarhiei de partid ºi de stat. ªi chiar dacã nu a reuºit sã atingã poziþia supremã la care a aspirat - cea de preºedinte - el este omul care, între 2001-2005, a acumulat cea mai mare capacitate de decizie ºi putere, monitorizând cu autoritate necontestatã partidul cu cel mai larg bazin electoral ºi þara pe care acesta a administrat-o. Aceastã poziþie, în care dupã cum singur mãrturiseºte, a sacrificat preocupãrile legate de combaterea corupþiei în favoarea amplificãrii eforturilor de integrarea europeanã, este ºi cea care i-a fost fatalã. Spre deosebire de Ion Iliescu, om care a învãþat 'de mic' sã convieþuiascã cu puterea ºi cu regulile exercitãrii ei, reuºind sã rãmânã egal cu sine însuºi ºi când a fost în funcþii ºi când n-a mai fost, Adrian Nãstase s-a lãsat copleºit de sentimentul cã poate organiza ºi dirigui totul. Excelent organizator, înzestrat cu rigoare ºi capacitate de efort, el s-a lãsat controlat, treptat, de un anturaj care a ºtiut sã tragã foloase maxime de pe urma sa ºi care l-a fãcut sã creadã cã meritã mai mult decât ceea ce îi revine în mod obiºnuit. Omul politicos ºi amabil care a sãrit treptele fermecându-ºi interlocutorii cu cultura ºi umorul sãu subþire, s-a tranformat într-un personaj superior, distant ºi arogant, tot mai incapabil sã comunice natural cu cei din jur. Succesul - sub comanda sa guvernul a înregistrat performanþe evidente - l-a ameþit ºi l-a fãcut sã creadã cã este de neînlocuit. Manipularea oamenilor, care devenise sportul sãu preferat, i-a format un larg cerc de persoane care depindeau de el, dar care nu-l preþuiau. Ostilitatea marcatã a preºedintelui Iliescu faþã de 'ciocoismele' sale a început sã sape la temelia edificiului sãu de putere într-un moment în care nu credea cã mai poate pierde ceva. A pierdut, la mustaþã, competiþia cu un Bãsescu populist ºi popular ºi de aici au început problemele sale. Toboganul pe care s-a rostogolit constant a avut momente semnificative: câºtigarea bãtãliilor pentru scaunul de preºedinte al Camerei ºi împotriva percheziþiei la casele sale i-au dat semnalul fals cã încã se mai bucurã de încredere printre cei pe care i-a condus cu mânã de fier, stârnind nu puþine resentimente. Nu atât preocuparea pentru imaginea partidului ºi credibilitatea sa a fost motivul care a dus la votul sever care l-a scos din joc, cât resentimentele cvasigenerale faþã de o persoanã în mod evident mai preocupatã de ea decât de alþii. Activul PSD, acelaºi care i-a refuzat lui Iliescu revenirea, este cel care a sancþionat în ultimã instanþã aroganþa ºi dispreþul faþã de oamenii de care se servea. Adrian Nãstase iese din scenã aºa cum a intrat: democratic. Împãrtãºeºte soarta altor lideri de partid care n-au reuºit sã evolueze odatã cu realitãþile din jurul lor - precum Roman sau Stoica - ºi achitã de unul singur nota de platã a unui eºec pe care n-a mai reuºit sã-l gestioneze. Odatã cu el, în PSD se încheie epoca oamenilor providenþiali. Democraþia autenticã începe sã intre ºi în aceste structuri care vreme îndelungatã s-au manifestat dupã modele autoritare. Nãstase pleacã, lãsând în urmã un decont pe care nu este prea limpede cine îl va plãti ºi cum. ªi probleme pe care cei rãmaºi nu ºtiu cum vor putea fi rezolvate.
Titlu: A fi sau a nu fi Mircea Geoanã...
Nr Editie: 1691 Data: Wednesday 15 March 2006
Fãrã îndoialã cã preºedintele PSD se aflã în faþa celui mai dificil examen din cariera sa politicã: el are de ales între a lãsa lucrurile sã curgã, într-o manierã mai comodã, dar mai nesigurã, sau de a pune piciorul în prag ºi de a-ºi înlãtura competitorul într-o conjuncturã mai mult decât favorabilã unui asemenea gest. Alegerile de la ultimul congres au pus în practicã o formulã de conducere curioasã ºi ineficientã, pe care beneficiarii s-au strãduit, fãrã a reuºi, sã o considere 'colegialã'. Cert este cã fiecare dintre cei trei aleºi beneficia de o anumitã zonã de influenþã, cea mai redusã revenindu-i tocmai preºedintelui 'plin', care se trezise propulsat pe aceastã poziþie fãrã a avea în spatele sãi o echipã, în timp ce ºi Nãstase ºi Mitrea dispuneau de structuri verificate ºi eficiente. Luni de zile, Geoanã a fost preºedinte doar cu numele, tentativele sale de a prelua controlul fiind cenzurate prompt de cãtre colegi. Ascensiunea sa în percepþia internã a fost minatã serios ºi de relaþia delicatã cu preºedintele fondator. Soarta a început sã-i fie favorabilã abia în momentul în care a încetat sã-i mai zâmbeascã lui Nãstase. Moºtenirea mãtuºii Tamara a fost detonatorul necazurilor celui care-ºi salvase in extremis scaunul de preºedinte al Camerei Deputaþilor, funcþie care-i dãdea prilejul sã-ºi menþinã echipa de intervenþie pe care n-ar fi putut sã o gestioneze de la partid. Pe mãsurã ce problemele lui Nãstase s-au acutizat, Geoanã a început sã se miºte mai natural ºi sã coaguleze în jurul sãu o nouã camarilã care a prevãzut cã fostul lider are ºanse minime sã-ºi mai revinã la strãlucirea din trecut. Eforturile lui Geoanã de a juca rolul unui preºedinte autoritar s-au lovit de puseele democratice ale membrilor din teritoriu. Vechile sale conflicte cu organizaþia de Bucureºti s-au acutizat odatã cu autosuspendarea lui DIP ºi, pentru a pãstra controlul a recurs la un gest extrem, excluzând cam nestatutar un membru marcant al acesteia. Pripeala i se întoarce în cap acum, când declarã cu seninãtate cã PSD-ul nu mai este un partid al 'anilor '50' ºi cã excluderile nu mai sunt de actualitate. Într-adevãr. Pentru cã Geoanã are în vedere autoexcluderile. Simþind cã nu are forþa pentru a genera un curent favorabil în rândurile activului - foarte reticent la orice mãsurã de mânã forte - transmite un semnal nu foarte sibilinic, dar nici prea limpede: aºteaptã ca Nãstase sã facã un gest de demnitate ºi curaj! Cu alte cuvinte - pentru cei care ºtiu despre ce e vorba în propoziþie - sã-ºi dea demisia din funcþiile pe care le deþine în partid ºi în Camera Deputaþilor. Nu cred cã Geoanã ºi-a închipuit cã Nãstase se va repezi sã facã gestul de demnitate ºi curaj. Dar, în felul acesta, îºi pãstreazã avantajul: nu forþeazã lucrurile, deºi îºi exprimã opinia. Este, nu foarte surprinzãtor, susþinut ºi de Ion Iliescu, ceea ce nu înseamnã cã acest lucru l-ar putea determina pe Nãsase sã abandoneze partida. Pentru cã este evident cã în momentul în care ar lãsa din mânã ºi ultimele pârghii de putere, soarta sa ar fi pecetluitã. În politicã, o anumitã dozã de cruzime poate fi hotãrâtoare în tranºarea unei cariere. Petre Roman l-a 'cruþat', în '96, pe Emil Constantinescu, când avea în mânã documente care l-ar fi scos pe acesta din cursa pentru preºedinþie, pe care în absenþa acestuia probabil cã ar fi câºtigat-o. Mircea Geoanã îl trateazã cu menajamente pe Nãstase, într-un moment în care ar putea rezolva ecuþia puterii în PSD. Lucru care s-ar putea sã-l coste.
Titlu: Avertismentul alb pentru o administraþie portocalie
Nr Editie: 1670 Data: Thursday 02 March 2006
Ultima tresãrire a acestei ierni relativ blânde, fãrã prea multã zãpadã ºi doar cu câteva pusee de ger, s-a dovedit aproape fatalã pentru primul oraº al þãrii. Bucureºtiul a fost, de ieri imediat dupã prânz, paralizat pur ºi simplu de zãpadã ºi de viscol. Testul cel mai dur l-a reprezentat circulaþia. Principalele artere, dar ºi artere secundare, au fost parcurse în mers de melc, intersecþiile dovedindu-se a fi veritabile capcane din care cu greu se putea ieºi. Traversarea oraºului pe axele principale a luat pânã la 5-6 ore celor care s-au încumetat sã spere cã pot ajunge la capãtul cãlãtoriei. Haosul a fost amplificat de o reglementare rutierã precarã ºi de indisciplina devenitã cronicã a ºoferilor. Într-un oraº în care ºi aºa circulaþia se desfãºoarã tot mai anevoios, în condiþiile în care vreme de aproape 20 de ani nu s-a mai fãcut nimic pentru fluidizarea ºi optimizare, în care nu s-a construit nici un pasaj sau vreo cale de legãturã suplimentarã ºi în care proiectele pentru care au existat finanþãri au fost suspendate de dispute politice sterile ºi pãguboase, prima zãpadã mai serioasã a arãtat limpede care este realitatea: un oraº nefuncþional, dereglementat, lãsat pradã neglijenþei ºi indisciplinei rutiere. Dincolo de faptul cã ºi în aceastã iarnã s-au cheltuit sume enorme pentru a asigura intervenþia, cã firmele agreate de primãrie ºi-au cãptuºit buzunarele cu miliardele contribuabililor, fãrã a face mare lucru în acest sens, rãmâne ideea cã indiferent de natura perturbaþiilor meteo-ninsori, inundaþii, viscole sau doar secetã - oraºul rãmâne o pradã sigurã în faþa stihiilor. De peste 16 ani, cei care s-au perindat pe la cârmele administraþiei n-au fãcut altceva decât sã acuze 'greaua moºtenire' a precedenþilor ºi faptul cã sunt victime ale unor forþe obscure care nu le permit sã performeze. Nici pleiada de provizorii, de pânã la alegerile locale din '92, dar nici Halaicu, Ciorbea, Lis sau Bãsescu n-au reuºit sã-ºi lege numele de ceva concret, fãcut în favoarea colectivitãþii. Practic, nu ºtii pe ce s-au cheltuit banii alocaþi, pentru cã utilitãþile continuã sã fie nefuncþionale, cã strãzile reparate se stricã iremediabil dupã primul îngheþ, cã locurile de parcare lipsind cu desãvârºire determinã blocaje în lanþ ºi fac mari porþiuni de carosabil impracticabile. Poate pentru bordurile schimbate din doi în doi ani pe artere necirculate sau în trotuare de lux amenajate pe unde circulã doi pietoni pe zi.
Întâmplãrile din ajunul mãrþiºorului ar trebui sã reprezinte cel mai serios semnal de alarmã ºi sã determine din partea administraþiei un efort de concentrare care sã conducã spre demararea mãsurilor de fond care sã salveze oraºul de la o previzibilã sufocare.
Titlu: România se goleºte!
Nr Editie: 1671 Data: Friday 03 March 2006
Previziunile specialiºtilor sunt mai mult decât pesimiste: din cele 22 milioane de români, fãcuþi cu forþa de Ceauºescu, prin interzicerea avorturilor vor mai rãmâne, în 2050, doar 17. O etapã intermediarã - 2010 - ne va prinde cu 19,2 milioane. La aceastã orã mai mult de 2 milioane de români se aflã în strãinãtate, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, mulþi dintre ei cãutând soluþii pentru a se stabili acolo definitiv. Trendul de descreºtere este accentuat ºi de lipsa tot mai mare de apetit al românilor pentru cãsãtorie ºi pentru fãcut copii: anul acesta se vor înregistra mai puþin cu 200.000 de cãsãtorii faþã de 1990. Din capul locului, 200.000 de copii lipsã la recensãmânt.
Cifrele sunt ºi ele îngrijorãtoare, la fel ca previziunile. Ele semnaleazã o situaþie care se accentueazã constant fãrã sã genereze din partea autoritãþilor nici o reacþie. Sãrãcia îi alungã pe români din þarã, aceºtia luând calea Europei pentru a presta munci pe euro pe care nu le-ar face acasã pe lei noi sau vechi. Descoperind acolo un mod de existenþã mai sigur ºi mai confortabil, mulþi dintre ei vor renunþa sã mai revinã la casele lor, cãutându-ºi rostul pe aiurea. Cei de acasã sunt tot mai reticenþi în a se cãsãtori - pentru cã ºansa de a avea un cãmin este tot mai redusã de costurile exorbitante ale unei locuinþe - ºi, implicit, în a face copii. Dacã pânã în 1990 media de copii pe familie era de 2-3, astãzi ea a scãzut dramatic, la unul singur.
România nu se mai reproduce decât prin aportul unor etnii care trateazã problema cu mult mai multã naturaleþe. Deja, în unele judeþe, din 10 naºteri în maternitãþi, 8 aparþin mamelor de etnie romã. Acest trend va produce mutaþii notabile în structura populaþiei. Este de imaginat cã deficitul accentuat va absorbi, în timp, dupã intrarea în Uniunea Europeanã, o importantã categorie de imigranþi, în special din Est sau din Orient, care vor repeta în acest fel experienþa cãpºunarilor români din Spania.România se goleºte ºi guvernele care s-au perindat dupã '90 au fost întotdeauna mai preocupate de scandalurile la zi, decât de problemele reale unei perspective îngrijorãtoare.
Titlu: ‘Amendamentul’ Tãnãsescu
Nr Editie: 1672 Data: Saturday 04 March 2006
Într-o veritabilã maree de politicianism ieftin ºi de intoleranþã partinicã, mai transpare ºi câte un gest de normalitate. Participând la un talk-show dedicat problemei - spinoase - a datoriei IRAKULUI cãtre România, fostul ministru de finanþe Mihai Tãnãsescu a gãsit resursele morale ºi intelectuale de a nu se posta pe o clasicã poziþie de Gica-Opoziþie ºi sã înfiereze o acþiune discutabilã a actualului Executiv. Datoria Irakului are deja o istorie de aproape douã decenii. Încã de prin 1985 ea ajunsese la nivelul record de peste un miliard ºi jumãtate de dolari. Care este mecanismul unui asemenea proces economic au încercat sã explice în emisiune doi foºti miniºtri de Finanþe, chiar dacã pe vremea când se întâmplau aceste lucruri ei nu fãceau parte din mecanismele implicate. Practic, în speranþa de a deveni un jucãtor însemnat pe piaþa petrolului, Ceauºescu a mizat pe prietenia sa cu Saddam Hussein, cãruia ia livrat mãrfuri româneºti în schimbul aurului negru, de care Irakul dispunea din belºug. Dealtfel, Petromidia a fost construitã special pentru petrolul irakian.Numai cã evenimentele i-au fost potrivnice. A fost rãzboiul lung cu Iranul, care l-a împiedicat pe Saddam sã-ºi achite datoriile, iar acestea s-au acumulat pânã la nivelul la care le-a gãsit cãderea dictaturii. În 1990, noul regim de la Bucureºti a realizat cu Saddam un acord de platã a circa 70% din datorie într-un termen de 7 ani. A venit însã conflictul cu Kuweit-ul ºi acþiunea de pedepsire lansatã de americani. Dupã aceasta, pentru aproape 13 ani, dosarul datoriei Irakului s-a închis practic, nemaifiind abordat de nici una dintre pãrþi. Dupã cãderea lui Saddam, România nu a aderat la Clubul de la Paris, care a ºters 80% din datoriile Irakului, sperând sã obþinã mai mult pe cont propriu. Speranþã iluzorie. Recent, autoritãþile române au semnat cu reprezentanþii Irakului un acord prin care se convine plata eºalonatã a mai puþin de un miliard, într-o perioadã de 26 de ani! Reacþiile au fost acute: România renunþã la datorie - a fost laitmotivul. Vom plãti din buzunare datoria! Mihai Tãnãsescu apreciazã însã cã decizia este una politicã, pentru care guvernul îºi asumã rãspunderea. E greu de spus dacã e bunã sau rea. Rãspunsul îl va da doar cursul evenimentelor. Este însã o cale necesarã de reglementare a relaþiilor bilaterale, care deschide ºi alte porþi, dacã va fi cazul. Cã Tãnãsescu nu sa repezit sã-l stigmatizeze pe omologul sãu Vlãdescu, sau pe liderul Tãriceanu - este o chestiune de bun simþ ºi de realism politic. Care dacã ar fi mai des prezente în viaþa noastrã publicã ar aduce cu sine schimbãri de ansamblu în societatea româneascã. Cele îndelung aºteptate.
Titlu: Ordonanþa sub anchetã
Nr Editie: 1683 Data: Monday 06 March 2006
Parchetul îi cheamã rând pe rând la audieri pe toþi cei care au avut de-a face cu 'ordonanþa Rompetrol' din 2003. Atunci, Guvernul Nãstase a acceptat sã transforme cele 600 de milioane de dolari, datorii istorice ale Rompetrol, în acþiuni. Ordonanþa a fost semnatã de premier ºi de miniºtrii Economiei ºi ai Finanþelor. Toþi trei au trecut deja de câteva ori pe la Parchet unde au încercat sã le explice procurorilor care a fost semnificaþia acestei decizii. Pentru cã aceºtia, angajaþi într-o bãtãlie pe viaþã cu magnatul petrolului, Dinu Patriciu, doar când aud cuvântul Rompetrol intrã în transã ºi vãd portocaliu în faþa ochilor. Nu portocaliul lui Patriciu, mai ºters, ci acela viu al lui Bãsescu. Las la o parte problemele pe care le are de lãmurit chiar Dinu Patriciu cu justiþia. Revin la acest episod, în care avem de-a face cu o decizie politicã a cãrei fundamentare s-a fãcut public, la luminã. A fost o decizie a Executivului pe care, la vremea respectivã, nu numai cã nu a contestat-o nimeni în mod serios, ba a fost ºi interpretatã ca o mãsurã corectã - având în vedere faptul cã cel care beneficia de pe urma ei era un membru marcant al Opoziþiei. Mai mult, Ordonanþa a fost votatã de Parlament în 2005, de o majoritate a Alianþei, la care s-au adãugat ºi numeroºi reprezentanþi ai PSD. A contat în punerea în operã a acestei decizii faptul cã datoriile Petromidia nu fuseserã fãcute de noii proprietari ºi cã, dându-i posibilitatea sã funcþioneze, societatea devenea cel mai important contribuabil privat. Ceea ce s-a ºi întâmplat, Rompetrol vãrsând la buget sume care altminteri n-ar fi putut fi adunate de la o Petromidie falimentatã. Ce nu înþeleg e unde vor sã ajungã procurorii? Vor sã-i strângã cu uºa pe cei trei semnatari ºi sã afle dacã nu cumva i-a mituit Patriciu? Atunci vor trebui sã-i audieze ºi pe toþi parlamentarii care au votat Ordonanþa. ªi pe funcþionarii din ministerele semnatare. ªi pe mulþi alþii - practic pe toþi cei care au avut de-a face în vreun fel cu marca 'Rompetrol'. Ar avea front de lucru pe câþiva ani buni de-acum încolo. Iar noi vom avea ce scrie...
Titlu: Statul de drept miliþienesc
Nr Editie: 1684 Data: Tuesday 07 March 2006
Faza activã la care au trecut, dupã ani de imobilism sau de compromisuri, principalele instituþii de represiune ale statului, ridicã o serie de probleme.Conceptul de represiune vine direct de la tipicul statului comunist în care noþiunea era înþeleasã ca un mijloc infailibil de apãrare a 'cuceririlor revoluþionare' ºi a ordinii instaurate de autoritãþile totalitare. Drepturile statului prevalau în mod absolut în faþa celor ale cetãþeanului ºi aproape orice era permis ºi prevãzut sau tolerat de lege dacã viza suprimarea oricãrui fel de opoziþie. Pentru cã opoziþia nu exista, sau nu îi era permis sã existe.Braþul înarmat al ordinii comuniste era format din Securitate - tot mai retrasã, în ultimii ani, în spatele celorlalte instituþii - procuraturã ºi miliþie. Justiþia avea doar sarcina sã valideze ceea ce constatau, prin forþã, teroare, presiune psihologicã ºi fizicã, 'organele'. În mintea oamenilor miliþia/poliþia ºi procuratura au rãmas ca purtãtoare ale acelor metode care mai dau coºmaruri generaþiilor care au traversat perioada ridicãrilor în miez de noapte, a percheziþiilor fãrã mandat, a încarcerãrilor fãrã decizii judecãtoreºti, a condamnãrilor fãrã probe ºi detenþiilor fãrã motiv!Evident cã dorim - ba chiar este obligatoriu, cel puþin în percepþia intrãrii noastre în familia democratã europeanã - ca astfel de lucruri sã nu se mai repete. Ca ele sã fie înlãturate prin prevederi legale limpezi ºi prin respectul neabãtut al acestora. Reforma pornitã în justiþie ºi în administraþie a fãcut paºi mari, dar nu suficienþi. Prin oameni ºi mentalitãþi, ambele domenii rãmân în urma realitãþii ºi menþin sentimentul unei societãþi controlate prin metode abuzive. Nici mãcar cele mai nobile obiective - lupta împotriva corupþiei sau siguranþa naþionalã - nu permit abateri de la litera legii ºi de la respectarea drepturilor omului. Or, ceea ce se întâmplã de vreun an încoace aduce nenumãrate exemple de abuz sau de încãlcare/necunoaºtere a regulilor jocului. Doar dacã e sã amintim cazul unui Hayssam, adus în instanþã cu perfuzii, într-o situaþie în care este deja condamnat fãrã posibilitate de recurs doar pe baza unei ameninþãri publice a preºedintelui la adresa medicilor, al obstinaþiei cu care procurorii doresc încarcerarea lui Patriciu ºi a colegilor sãi americani, dupã doi ani de anchete în care puteau obþine toate probele posibile, sau încarcerarea lui Tender, în condiþiile în care acesta a respectat toate deciziile luate în legãturã cu el, prezentându-se la audieri, pe baza unei ascultãri cel puþin neclare dacã nu chiar dubioase. Probabil cã aceste abuzuri au ca motiv acoperirea neputinþei acestei instituþii de a o demonstra vinovãþiile celor urmãriþi. Dar ãsta e jocul democratic: pânã ºi drepturile celor mai rãi sau a cãror vinovãþie pare evidentã, trebuie respectate. Faptul cã oameni aparþinând acestor instituþii simt nevoia sã vinã în 'întâmpinarea' unor dispoziþii sau dorinþe ale unor politicieni, nu e de naturã sã întãreascã ideea cã justiþia devine cu adevãrat independentã ºi cã împarte dreptate ºi nu favoruri. Altminteri, stafia statului miliþienesc va continua sã ne bântuie ºi sã ne avertizeze cã oricând, oricare dintre noi poate cãdea victimã colateralã în bãtãlia cu marile racile, nu prea clar definite.
Titlu: Alianþa N.U.: Nu-mi amintesc ce-am discutat în C.S.A.T.
Nr Editie: 1685 Data: Wednesday 08 March 2006
"Lupta de clasã" dintre preºedinte ºi premier se ascute mereu. Prãpastia dintre aliaþi se adânceºte cu fiecare zi ºi unul dintre momentele de escaladare a relaþiei l-a constituit tocmai debutul consultãrilor pe care preºedintele le-a organizat pentru a analiza, cu reprezentanþii formaþiunilor parlamentare, cele patru teme majore ale actualitãþii - legile securitãþii naþionale, legea minoritãþilor, revizuirea Constituþiei ºi spãlarea banilor. În stilul sãu tranºant, preºedintele l-a luat în primire din primul moment pe premier. În loc de "bunã ziua" i-a trântit frontal acuzaþia cã a uitat ce se discutase în CSAT. În stilul la fel de tradiþional al premierului, acesta s-a fãcut mic ºi a înghiþit bobârnacul, pentru ca - dupã ce l-a digerat în timpul consultãrilor sã dea replica la urmã, la declaraþii (în timp ce preºedintele pãrãsea ostentativ scena). Schema începe sã devinã clarã: Bãsescu atacã, Tãriceanu încaseazã pe moment pe tãcute, dupã care revine în forþã! Nu este schema idealã, pentru premier cel puþin care, în faþa opiniei publice apare nu atât ca o persoanã prudentã, mai meditativã ºi mi cumpãtatã, ci ca un aflatã în permanentã defensivã în faþa unui partener impetuos, care trateazã deschis orice problemã. Din punct de vedere politic, însã, Tãriceanu îºi consolideazã o poziþie care multã vreme a pãrut a fi la latitudinea preºedintelui, care îl fãcea sã demisioneze atunci când îi venea lui bine. Rezistenþa manifestatã faþã de iniþiativele de la Cotroceni ºi contrele tot mai dure ºi într-un front tot mai solidar indicã faptul cã PNL-ul este tot mai conºtient d epoziþia favorabilã pe care o ocupã deþinând frânele executive. Tãriceanu a încetat sã mai fie o marionetã a aliatului sãu electoral. Mai mult, Tãriceanu a devenit motorul rezistenþei tãcute dar eficiente în faþa ofensivei democrate care încearcã sã punã în discuþie rolul conducãtor al liberalilor în Alianþã. Iritarea prezidenþialã, datã promt pe faþã, vine ºi faptul cã tocmai liberalii sunt cei care au cele mai multe ºi mai hotãrâte rezerve faþã de aspecte esenþiale ale strategiei de securitate naþionalã, clocitã la Cotroceni în sensul de a oferi instituþiei prezidenþiale competenþe ºi puteri sporite. Nu atât libertãþile fundamentale ale cetãþeanului sunt cele care îi îngrijoreazã pe liberali, cât posibilitatea ca Bãsescu sã controleze ºi sã manipuleze serviciile secrete în sensul slãbirii poziþiilor oligarhice pe care le deþin reprezentanþii acestui partid. ªi, eventual, înlocuirea lor cu reprezentanþi ai oligarhiei democrate.
Titlu: Un vot împotriva lui Tãriceanu!
Nr Editie: 1686 Data: Thursday 09 March 2006
Rezultatul votului din Camerã pentru aprobarea cererii de percheziþie la casele lui Adrian Nãstase i-a surprins, în primul rând, pe pesediºti. Potrivit declaraþiilor politice dinaintea votului, ei nu puteau conta decât pe sprijinul peremiºtilor, partidele din arcul guvernamental decizând, la vârf, cã vor vota în favoarea percheziþiei. Primul semn cã lucrurile nu aveau sã fie chiar atât de simple a venit de la primul vot - cel în legãturã cu modalitatea votului - pe faþã sau secret. O majoritate zdrobitoare a optat pentru secret. Contrar obiceiului, doar liberalii ºi-au plantat doi oameni - pe Bogdan Olteanu ºi Nini Sãpunaru - în faþa urnelor pentru a verifica disciplina de vot. Celorlalþi le-a fost indiferent din capul locului. Aºa încât rezultatul a stârnit mai întâi nedumerire. Dupã toate socotelile, vreo 30 de voturi nu puteau sã vinã decât de la Alianþã. ªi cum liberalii dãduserã dovadã de vigilenþã, singurul rãspuns valabil este cã un numãr important de democraþi votaserã împotrivã! Adicã pentru. Pentru Nãstase! Nu cred cã problema se pune în acest fel. Pentru cã votul secret n-a fost unul de partid. A fost unul de persoane. Deputaþii au votat prin prisma intereselor individuale. Cei cãrora le-a fost indiferentã ideea de percheziþie, au votat pentru, cei care au avut motive sã creadã cã le-ar putea veni ºi lor rândul, au votat contra. Dincolo de acest aspect, individual, se manifestã însã ºi reacþia corpului legislativ în faþa 'tupeului' ministrului Justiþiei ºi a DNA de a-i da lecþii sau de a-l supune la presiuni. Cineva spunea cã acesta ar fi fost rezultatul votului, indiferent cine s-ar fi aflat în locul dlui Nãstase. Din acest punct de vedere a fost un vot politic, expresia orgoliului uneia dintre instituþiile fundamentale ale statului. Beneficiarul acestui orgoliu este Adrian Nãstase, a cãrui cercetare va continua pe celelalte paliere legale care stau la îndemâna procurorilor. O victorie, deci. A cui? A nimãnui. Pentru cã, anticipându-i consecinþele, primii care-i vor plãti preþul vor fi chiar colegii dlui Nãstase. PSD-ul apare, în opinia publicã, ca artizanul acestei deturnãri de la sensul firesc al lucrurilor, care este acela cã nimeni nu e mai presus de lege. Nedrept, probabil, aºa cum a plãtit ºi preþul trântirii Ordonanþei DNA, când adevãraþii vinovaþi au fost senatorii Coaliþiei, care au absentat la vot. Preþul cel mai scump îl plãteºte România care, în ajunul 'inspecþiei' europene demonstreazã încã odatã cã nu dispune de voinþa politicã pentru a face schimbãrile care i se solicitã imperativ pentru a intra în Uniune. Pentru cã, de fapt, aceasta este semnificaþia majorã a ceea ce s-a întâmplat marþi la Camera Deputaþilor: România este guvernatã de o Coaliþie care nu este în stare sã se coordoneze ºi sã acþioneze coerent ºi unitar în nici una dintre situaþiile care cer acest lucru. Dacã Tãriceanu nu este în stare sã asigure acest lucru la nivelul elementar al unui vot de felul acesta, la ce te poþi aºtepta în chestiuni majore? Votul de la Camerã nu a fost un vot pentru Nãstase, ci unul contra lui Tãriceanu. ªi în beneficiul lui… Bãsescu.
Titlu: Monica la rãscruce
Nr Editie: 1687 Data: Friday 10 March 2006
Ministrul Justiþiei, doamna Monica Macovei a mãrturisit cã marþi, dupã votul din Camera Deputaþilor prin care s-a respins cererea de percheziþie la casele lui Adrian Nãstase, s-a gândit sã demisioneze. Într-o strãfulgerare a conºtiinþei ºi-a dat seama cã nu se bucurã de sprijinul politic pe care demersul sãu împotriva corupþiei îl necesitã. S-a zbuciumat toatã noaptea, întorcând problema pe toate feþele, pentru cã spre dimineaþã sã se ajungã la concluzia sã nu demisioneze. Motivul: nu a dorit ca ea însãºi sã constituie o piedicã în calea integrãrii, tocmai acum, înaintea raportului de þarã. Având de ales între libertatea sa de conºtiinþã ºi datoria faþã de þarã, a ales ultima variantã. Aºa cã miercuri de dimineaþã s-a dus, ca deobicei, la lucru, la minister, ºi la dezbaterea de la ProDemocraþia pe tema proiectului unei legi privind controlul averilor. Acolo a reuºit sã fie la fel de confuzã ºi de inexactã în prezentarea variantei guvernamentale de proiect precum a fost la Parlament în argumentarea necesitãþii percheziþiei la Nãstase. Nu mai inexactã decât co-participantul la manifestare, dl Bodu, care a reuºit doar sã defineascã rolul instituþiei pe care o conduce (Fiscul nu confiscã!). Revin la decepþia încercatã de dna Macovei marþi, la ceas de searã. Povestea vieþii ºi operei domniei sale, poate fi de folos în înþelegerea momentului, aºa încât o sã încerc sã o revizuim: domnia sa a fost, în timpul regimului comunist, procuror. A fost procuror ºi în anii de început ai democraþiei. N-a avut prea mult drag de aceastã meserie, care, probabil cã nu se prea potrivea cu datele sale intime. Nereuºind sã manifeste râvna necesarã, a intrat adesea în conflict cu ºefii pe motiv de lucrãri tergiversate sau nefinalizate. S-a despãrþit fãrã regrete de aceastã instituþie, aruncându-se în braþele societãþii civile. Aici s-a simþit mult mai în largul sãu, pentru cã, în loc sã primeascã muºtruluieli din partea ºefilor, putea ea însãºi sã-i ia la întrebãri în numele drepturilor omului. ªi nu doar pe foºtii sãi ºefi, ci pe toþi ceilalþi, de la opincã la vlãdicã. Apãrând tot felul de cauze, dna Macovei a devenit una dintre vocile contestatare cele mai cunoscute. Pornind de la aceastã condiþie implicitã de critic al vechiului regim, cel nou a zis cã n-ar fi rãu sã-i dea ceva de lucru pentru a-ºi demonstra practic calitãþile. Devenitã ministru al Justiþiei, dna Macovei s-a închipuit coborâtã cu hârzobul din Ceruri pentru a face ordine pe Pãmânt. A considerat cã bunele intenþii sunt suficiente în atingerea scopurilor. A acþionat direct, fãrã menajamente ºi chiar fãrã o strategie, într-o manierã conflictualã, obligându-i pe cei din jur sã înþeleagã cã are o misiune istoricã ce nu se poate împiedica de cine ºtie ce chichiþe politico-administrative. Mai repede ºi mai total decât oricare alt membru al Executivului, dna Macovei a reuºit sã-ºi antagonizeze întregul mediu în care a acþionat. A constatat cu neplãcere cã îi este greu sã realizeze ceva atâta timp cât nu reuºeºte sã aibã un minim de susþinere, mãcar din partea celor pe care teoretic îi reprezintã. Marþi, la Parlament, a putut sã constate direct ce înseamnã o asemenea lipsã de susþinere ºi cum nobilele idealuri pot sã se dezumfle în absenþa unei elementare strategii de comunciare. Pentru cã, dacã are o problemã, una mare, asta e problema dnei Macovei: comunicarea. Ori, unde nu e comunicare, nimic nu e. Nici mãcar lupta anticorupþie.
Titlu: Mezalianþa D.A. scârþâie...
Nr Editie: 1688 Data: Saturday 11 March 2006
Reacþiile generate de presiunile exercitate asupra liberalilor de cãtre democraþi în vederea fuziunii au trecut pragul confruntãrilor verbale manifestându-se fizic. Incidentul de joi din Senat nu este un simplu fapt divers, izolat, expresie a unei nepotriviri de pãreri între douã persoane. Nici democratul Marius Marinescu ºi ministrul liberal Bogdan Olteanu nu au avut de împãrþit o chestiune de ordin personal. Miza conflictului lor a fost de ordin programatic. Marius Marinescu ºi-a manifestat dezacordul faþã de proiectul liberal de privatizare a Loteriei Naþionale. Bogdan Olteanu s-a exprimat ironic la adresa sa. Binevoitorii din preajmã i-au transmis prompt acest lucru 'verticalului' senator democrat, care a acþionat sub impuls emoþional: s-a repezit pe holuri, în cãutarea mai pirpiriului sãu aliat ºi l-a cam îmbrâncit. Olteanu a avut ceva probleme cu echilibrul ºi - dupã cum apreciazã preopinentul sãu i-ar fi cãzut acestuia în braþe. N-a fost o bãtaie, ca-n Taiwan sau în Ucraina, dar a fost un episod mai puþin obiºnuit deºi, la o privire mai atentã, el se încadreazã într-o schemã ce începe sã devinã tradiþionalã. Pentru cã, iatã, nu mai mult decât cu câteva zile în urmã, la consultãrile de la Cotroceni, s-a petrecut o scenã aproape identicã: fostul democrat Traian Bãsescu l-a 'îmbrâncit' verbal pe premierul liberal Cãlin Popescu Tãriceanu, acuzându-l fãrã menajamente ºi cu o grãmadã de martori. Atmosfera din cele douã partide se încinge considerabil. Incidentul din Senat pare sã fie semnalul rãscoalei liberalilor intransigenþi, al cãror purtãtori de cuvânt este Crin Antonescu. Acesta conchide sentenþios: 'N-ar fi trebuit sã fim împotrivã niciodatã'. Dar sunt. Încã. Într-o relaþie foarte asemãnãtoare cu un mariaj în care, dupã ce s-au stins sentimentele, apar divergenþele. La început de ordin emoþional ºi, treptat, pânã la violenþa casnicã. Se prefigureazã deja extinderea ciocnirilor ºi în alte structuri ale Alianþei. Pe când o busculadã în Camera Deputaþilor, unde combatanþii sunt mai numeroºi, iar spiritele mai încinse? Dar în Guvern? Când se vor lua de pãr miniºtrii PD cu cei ai PNL? ªi ce fel de arbitraj va aplica premierul? Lãsând glumele la o parte, incidentul cu pricina dã semnalul unor modificãri drastice de raporturi. Deja menajul liberalo-democrat mai este doar unul de convenienþã, menit sã þinã în frâu o pãguboasã destrãmare a Coaliþiei în prag de raport de þarã. Este însã, limpede, cã dupã luna mai, cele douã formaþiuni vor trebui sã procedeze la o reconsiderare drasticã a relaþiei ºi a principiilor de colaborare. Altminteri, bãtaia va deveni generalã în mezalianþa DA.
Titlu: Procurorii sã mai punã mâna pe carte
Nr Editie: 1689 Data: Monday 13 March 2006
Vânãtoarea care-l are ca trofeu pe Patriciu a cunoscut un nou episod jenant pentru procurori: recursul lor la decizia Curþii de a nu elibera mandat de arestare pentru magnatul petrolist a trebuit sã fie retras în ultimul moment pentru cã era greºit formulat! Pare de necrezut cã în aceastã instituþie care cheltuieºte sume enorme din banii publici pentru a-i hãrþui ºi înfunda pe cei care atenteazã la legalitate lucreazã oameni care nu cunosc alfabetul procedural. Geaba metri de dosare, geaba kilograme de probe dacã specialiºtii Parchetului nu reuºesc sã-ºi încadreze corect cererile pe care le înainteazã instanþelor. Aceasta pare sã fie o reminescenþã din vechiul sistem juridic în care maºinãria dreptãþii nu se împiedica de asemenea fleacuri ºi când conta mai puþin sau deloc procedura în faþa imperativului pedepsirii aspre a celor consideraþi a fi fost atentatori la litera ºi spiritul legii. De 16 ani aceastã hibã nu este reglementatã ºi cazuri importante se poticnesc sau se tergiverseazã pe motive procedurale. Ba, mai mult, cohortele de avocaþi în cãutare de onorarii grase de la greii infracþionalitãþii aproape cã nu-ºi mai bat capul cu aspectele de fond ale dosarelor, concetrându-se asupra procedurii. Ei ºtiu foarte bine cã e aproape imposibil sã nu gãseascã în temele procurorilor lecþii neînvãþate sau peste care acestea au trecut în grabã. Superficialitatea ºi inconsistenþa muncii acestora se rãsfrânge negativ ºi asupra instanþelor pentru cã, automat, opinia publicã pune în discuþie calitatea actului de justiþie pe baza soluþiilor instanþelor, soluþii care þin cont în primul rând ºi mai mult ca altãdatã, de ceea ce judecãtorilor li se prezintã în dosare. Asta ar fi o explicaþie. Cea care þine de incompetenþã, dar nu exclude buna credinþã. Mai este însã una, perfidã: nu este exclus ca în anumite cazuri, imperfecþiunile sau erorile sã fie intenþionate, determinându-se în acest fel, subtil, cursul proceselor... Cineva însã - ºi aici mã gândesc în primul rând la CSM - ar trebui sã stea cu un ochi mai vigilent pe cazurile majore în care prostia sau perfidia deturneazã sensul actului de justiþie în mod grav ºi cu consecinþe greu de evaluat.
Titlu: Din gândirea politico-filosoficã a ministrului Flutur
Nr Editie: 1690 Data: Tuesday 14 March 2006
'Câinele moare de drum lung ºi prostul de grija altuia' - spune un proverb ºi bãnuiesc cã înþelepciunea popularã a dat termenului de 'prost' semnificaþia tradiþionalã de simplu la minte, necomplicat. O astfel de lipsã de complicaþie mentalã îmi evocã aproape fiecare apariþia politicã a domnului Gheorghe Flutur. Existenþa publicã a domniei sale se împarte între douã teme favorite: omorârea gãinilor suspecte de gripã aviarã ºi veºtejirea adversarilor politici. Când nu vorbeºte de gãini, dl Flutur vorbeºte de PSD ºi atunci îºi dã pe faþã toate îngrijorãrile provocate de evoluþiile din acest partid pe care l-ar vrea, asemenea galinaceelor care-i ies în cale, eutanasiat, pentru a nu rãspândi virusul social-democrat ºi prin alte medii politice. Dincolo de resentimentele sale, justificate poate, la adresa reprezentanþilor unui partid care atunci când era la putere i-a fãcut vreo patru dosare penale (dar, pe care, într-un gest de supremã mãrinimie, le-a ºtampilat în ultimã instanþã cu salvatorul 'NUP'), se desprinde aceastã obstinaþie cu care vicepreºedintele liberal (cât de liberal poate fi unul care-ºi îndemna premierul sã demisioneze pentru a fi pe placul preºedintelui democrat) abordeazã tema partidului de opoziþie. De parcã acesta n-ar avea ºi aºa, destule belele, care vin direct din lipsa de coerenþã ºi de azimut a liderilor sãi, copleºiþi încã de eºecul electoral ºi de urmãrile contondente ale acestuia, dl Flutur pune gaz pe foc: ba i-ar pune cu genunchii pe coji de nucã, ca pe niºte copii ºturlubatici ºi fãrã minte, ba ar urma ca Coaliþia sã-ºi adune puterile ºi sã-i lichideze dupã istoricul îndemn 'pe ei cã nu mai au gloanþe'. Aceastã idee a lichidãrii opoziþiei, indiferent câtã boalã ai avea pe ea, nu denotã, în spatele argumentaþiei, o fire prea democratã. Nici mãcar una liberalã. Denotã un spirit totalitar, cu nostalgii serioase în legãturã cu rolul conducãtor al unui partid unic. Gândirea sa politico-filosoficã se aflã în strânsã relaþie cu o altã teoreticianã de frunte a actualei Coaliþii, acea doamnã Constantinescu, de la PD, care rãbufnea cu aplomb în urmã cu câteva luni: 'Ciocu' mic cã noi suntem la putere!' Indestructibila legãturã dintre dl Flutur ºi dna Constantinescu, doi dintre teoreticienii de elitã ai noului curent portocaliu este evidentã, ºi ea se relaþioneazã în mod exemplar cu alþi câþiva doctrinari de-ai PSD-ului care, în epoca de aur a lui Nãstase se îngrijorau de slãbiciunea Opoziþiei ºi de pericolul care ar pândi partidul dacã aceasta n-ar fi îngrijitã ºi hrãnitã ca un fel de copil handicapat pentru a se putea prezenta la urne ºi a da bine din pdv democratic la lumea care ne înconjoarã. Altminteri, nimic de reproºat dlui Flutur: agricultura ar merge perfect dacã n-ar fi inundaþii, secete, tornade, dãunãtori de toate felurile ºi, bineînþeles, gripã aviarã. Cea cu care dl ministru se scoate din plin la imagine.
Titlu: Iluzia lustraþiei
Nr Editie: 1705 Data: Friday 31 March 2006
La noi, orice idee nobilã sfârºeºte în derizoriu. Este calea pe care a apucat-o deja proiectul legii lustraþiei. Adicã al unei reglementãri prin care foºtii nomenclaturiºti ºi foºtii securiºti nu vor mai avea acces la funcþii publice. Plãtite din banii statului, vor putea face ce-i taie capul în sectorul privat. Dar nu vor putea fi parlamentari, primari, consilieri, miniºtri, secretari de stat. Vor putea, în schimb, sã facã bani cu care sã-ºi permitã luxul, sã-i propulseze pe oamenii de încredere în funcþiile din care se poatã alege cu influenþa de care au nevoie. Dar asta-i deja altã problemã. Problema de faþã este cã aceastã lege vine cam târziu. Cam cu un deceniu faþã de alte þãri din jurul nostru care au trecut prin procesul de decomunizare ºi de desecurizare. Acolo funþioneazã deja o clasã politicã ce nu mai poate fi agãþatã, la fiecare miºcare, pe motiv de relaþii mai mult sau mai puþin obscure cu fostele 'structuri'. Acolo oamenii îºi pot permite sã priveascã mai limpede spre viitor în loc sã întoarcã mereu capul spre un trecut bântuit de fantome. Apoi, lustraþia asta este fãcutã cam prea pe româneºte. Cu dedicaþie. Aºa cum am croit Constituþia, cu ochii pe anumite persoane ºi situaþii ºi nu în perspectiva unei generalitãþi valabile, aºa facem ºi acum. Fiecare categorie nouã adãugatã listei de ''proscriºi'' e fãcutã cu gândul sau cu degetul spre cineva anume. Abundã persoana în detrimentul limpezimii categoriei. Categoria nomenclaturii este extrem de relativã ºi de imprecisã, ca ºi alte noþiuni care þin de un sistem organizatoric anume. Nu-mi trece prin cap ideea unei pledoarii pro-domo ºi nici n-am gândit cã dupã atâþia ani petrecuþi în presã, în sectorul privat, sã mai vin la 'ugerul' statului, dar iatã cã o întreagã categorie - cea a jurnaliºtilor - este pusã la zid doar pentru cã administrarea presei se fãcea prin gospodãria de partid. Deci: jurnalist - nomenclaturist. Este nedrept ºi jignitor pentru marele numãr de gazetari oneºti, fãrã funcþii de conducere, care ºi-au fãcut meseria cu dãruire, sã se trezeascã stigmatizaþi de catalogarea de 'nomenclaturiºti'. Dar asta e doar o parantezã. Ce vreau sã spun: cã prin exces ºi prin manipulare, ºansele ca o astfel de lege, necesarã, sã iasã din malaxorul Parlamentului, scad cu fiecare adãugire ºi cu fiecare trimitere. Compromiþând o idee ºi prelungind starea de confuzie ºi nesiguranþã dintr-o societate care întârzie sã se limpezeascã.
