Punctul pe Y, ianuarie 2006

Titlu: Relațiile președintelui cu puterile
Nr Editie: 1673 Data: marți 03 ianuarie 2006
Anul 2005 a însemnat pentru primul președinte-jucător din istoria modernă a României testul esențial al relației sale cu celelalte puteri.Relația cu Executivul a fost, poate, cea mai năbădăioasă. A început cu declarații de iubire totală și cu sacrificii demne de un nou Meșter Manole (a renunțat la Blaga, pe care abia-l alesese consilier și le-a 'donat' pe Cristina Pârvulescu și Sulfina Barbu, două dintre fruntașele 'batalionului portocaliu' de femei) pentru a ajunge la un conflict deschis cu premierul, în urma refuzului acestuia de a demisiona. Odată cu ratarea șansei anticipatelor, Băsescu s-a împăcat cu ideea și, în final, a decretat că Guvernul ar fi 'cel mai tare' de după Revoluție, anul sfârșindu-se cu clasicele pupături în Piața Endependenței.Relația cu Parlamentul s-a înscris în parametrii neconstituționali ai favorizării evidente a formațiunilor care l-au propulsat la putere și prin atacuri continue și directe la adresa foștilor adversari. Nici membrii minoritari ai Alianței nu s-au bucurat de un tratament mai bun, chiar dacă maghiarii nu au fost gratulați cu epitetele adresate umaniștilor-conservatori. Ca președinte al țării, Băsescu a continuat să fie președinte al democraților și al unei aripi democrate a liberarilor, pe fondul refuzului majorității acestora din urmă de a urma neabătut indicațiile prezidențiale. Pe scurt, o relație tensionată și incoerentă prin jocul dublu făcut în momentul în care decizia Curții Constituționale în problema șefilor Camerelor a devenit previzibilă.Relația cu Justiția a fost, poate, cea mai acută. Băsescu a văzut în întregul sistem juridic piedica majoră a atingerii obiectivelor sale electorale. N-a întârziat să îi catalogheze pe magistrați drept dinozauri sau să-i acuze de servilism față de fosta putere. Singura ocazie în care a avut cuvinte de laudă pentru magistrați a fost atunci când au închis dosarul 'Flota' și când au pus NUP pe dosarul casei din Mihăileanu.Relația cu presa a fost singura în care a dovedit consecvență. După ce a tăiat publicitatea guvernamentală și i-a alungat pe ziariști din avionul prezidențial, a răspuns punctual fiecărei critici, catalogând-o drept diversiune îndreptată împotriva sa de către adversarii politici. N-a rămas dator cu epitetele, a acuzat la rândul său fără prea multe probe, iar zelul manifestat în rezolvarea crizei ostaticilor n-a exprimat simpatia sa pentru branșă, dorindu-se mai degrabă o revanșă asupra acesteia.Mai mult decât pentru oricare dintre predecesorii săi, pentru Traian Băsescu presa se împarte în două: cea 'ticăloșită', subvenționată de PSD sau de alte 'cercuri de interese' obscure, și cea 'portocalie', care-i cântă în strună cu profesionalism și cu onestitate. Cale de mijloc nu este pentru un președinte care nu e capabil să perceapă nuanțele.Ar mai fi, desigur, relația cu puterea... prezidențială. Adică cu el însuși. Este cea mai nonconformistă dintre toate, Traian Băsescu dovedind cu prisosință că nu se simte în largul său în haina tradițională, croită de Constituție și că n-are nici o reținere în a călca protocolul și tradițiile pentru a impune un alt tip de lider. Nu neapărat unul mai bun...
Titlu: Edictul lui Eugen al XVI-lea: Să fiți sănătoși!
Nr Editie: 1674 Data: joi 19 ianuarie 2006
Cel de-al șaisprezecelea 'suveran' al Sănătății - 'regat' care a bătut toate recordurile în materie de purtători ai foarte vremelnicei coroane - și-a desăvârșit opera în doar câteva luni: după o serie de bâlbâieli inițiale, a virat către parlament, spre luare de cunoștință - pentru că, tehnic, va opera răspunderea guvernamentală - setul de legi de la care se așteaptă schimbarea la față a Sănătății. Evenimentul a fost marcat de prezența intempestivă în forul legiuitor atât a președintelui cât și a premierului. Primul a lansat chiar un salut entuziast, apreciind că este cel mai important moment al actualei guvernări, ținând totuși să remarce că reforma a început mai demult. Nu mai devreme, însă, de 1997, când a intrat în pâine guvernul din care făcea și el parte. Presupunem, pe cale de consecință, că prima etapă a reformei s-a epuizat în 2000, odată cu lăsarea la vatră a echipei reformatoare, fiind reluată abia în 2005. Dar astea sunt simple amănunte.Important este ceea ce spunea și premierul: odată cu aceste legi ale sănătății se pune capăt perioadei feudale din spitale! Vremurilor când directorii făceau ce-i tăia capul, cheltuind fără noimă puțini bani primiți de la stat și întrecându-se a lua șpăgi de la bolnavi. Dealtfel, premierul a punctat o temă greu de regăsit în pachetul respectiv: cea a pacientului și a intereselor sale legitime. E timpul ca cetățeanul care plătește impozite să știe mai bine care îi sunt drepturile!Adevărat. Numai că există o mică problemă. Pentru cine are răbdare să lectureze textele de lege încercând să le înțeleagă, este evident că noțiunea de pacient nu se prea întâlnește. Se vorbește însă din plin despre eficiență și despre 'productivitatea' actului medical (la hectar sau pe unitate de timp?), despre eficientizarea spitalelor (!?) despre necesitatea acordării legislației cu cea europeană (uitându-se că, întâmplător, nu există un aquis comunitar european, ci doar niște norme cu caracter general). Cei care mai cunosc cât de cât ce s-a întâmplat în domeniu și nu face parte din categoria 'obidiților', cărora li s-au luat privilegiile, afirmă că majoritatea textelor par scrise 'pe genunchi', într-o grabă nefirească ce a lăsat multe lacune și neclarități. Că principala preocupare a ministrului a fost să le dea cât mai degrabă publicității, fără a proceda în prealabil la o dezbatere publică și că ar fi mult prea evidentă conotația politică - aceea de a 'demonta' cât mai grabnic structurile care au fost montate de fosta putere și de a-i înlătura oamenii din acestea. Legea farmaciei lipsește de la pachet, pentru că aproape toată lumea care avea un cuvânt de spus i s-a opus. În rest, toate bune și frumoase. Reforma capitalistă a învins medicina feudală și nu ne mai rămâne decât să recurgem la parafraza unui slogan făcut celebru de cel care l-a lansat: Să fiți sănătoși! Cum? Veți vedea.
Titlu: Moștenitori și donatori
Nr Editie: 1675 Data: vineri 20 ianuarie 2006
O discuție savantă în jurul scandalului recent iscat de Mugur Ciuvică în legătură cu 'cesionarea' afacerilor derulate cu primăria Capitalei, de către o distinsă deputată PD, către venerabila sa mamă, organizată de un post de televiziune s-a învârtit îndelung în jurul cozii, ezitând să puncteze decisiv. Era vorba că de ce fac asemenea firme afaceri cu statul. De ce companii care aparțin, mai pe față sau mai pe dos, unor oameni politici, nu fac afaceri doar cu sectorul privat. Așa s-ar rezolva aproape toate conflictele de interese. N-ai treabă cu banul public, nu te doare capul. Ce faci, însă, dacă - așa cum se întâmplă în cazul doamnei Cazacu - ești specializat în reparații de străzi? De unde găsești privatul care are prin ogradă kilometri de șosele? Concluzia n-a fost prea clară, și nici primarul general, invitat special, nu s-a dat de ceasul morții, el personal nefăcând parte din această categorie. Statul nu cumpără marmură de la dânsul. Cel mult o cumpără antreprenorii. Cum spuneam, însă, participanților le-a venit destul de greu să taie nodul gordian. Iar acesta este următorul: dacă vrei să faci afaceri cu statul și dacă n-ai alternativă, cea mai simplă soluție este să renunți la ceea ce te împiedică: mandatul de parlamentar sau de funcționar public. Nimeni nu te obligă să stai în Parlament. Nimeni nu te obligă nici să intri acolo. Chestiunea este total benevolă și, în general, se consideră că atunci când faci acest lucru ești animat de nobilul ideal al servirii patriei și a cetățeanului.Realitatea ne arată că dna Cazacu care, după ce-a intra în Parlament, ca să n-aibă probleme de incompatibilitate formală, a cedat - formal - afacerile mamei, în realitate continuând să se ocupe de ele. Și să beneficieze de influența pe care o are ca membru al corpului legiuitor pentru a 'forța' licitațiile de lucrări publice. Că acestea sunt la Capitală, condusă politic de democrați, este probabil o simplă întâmplare. Ca și faptul că dumneaei este membră a aceluiași partid.Această dilemă fără sfârșit, a politicienilor care vor să facă și afaceri și să câștige mulți bani, și a oamenilor de afaceri care câștigă mulți bani, dar vor ca politica să le aducă și mai mulți trebuie să ia sfârșit. Nu este nici o diferență între culpele morale ale moștenitorilor și cele ale donatorilor și n-ar trebui să existe nici una legală. Și poate că tot acest scandal al dezvăluirilor va face ca lucrurile să intre odată pentru totdeauna pe făgașul normalității.
Titlu: Curățarea politicii de afaceri
Nr Editie: 1676 Data: sâmbătă 21 ianuarie 2006
Faptul că în ultima vreme s-au produs mai multe dezvăluiri în legătură cu posibile sau reale acte de corupție, că instituțiile responsabile ale statului s-au manifestat mai activ în investigarea acestora ar putea să dea senzația că fenomenul este în creștere. Cred că, dimpotrivă, el este în scădere. Scandalurile care se țin lanț induc și un sentiment de teamă, de reținere, din partea celor tentați să abordeze aceste forme de îmbogățire rapidă și pe seama mandatului public. Posibilitatea mult sporită de a intra în gura presei - și apoi în mâinile parchetului - prin luarea la bani mărunți a declarațiilor de avere îi face, probabil, pe mulți să oprească motoarele în așteptarea unor vremuri mai propice. Totodată, ceea ce se întâmplă acum poate fi de natură să declanșeze un fenomen interesant: mulți dintre cei care și-au asumat, din diverse obligații, responsabilitatea de a adăposti sub nume propriu și în conturi proprii, sumele pe care titularii nu pot sau nu doresc să le scoată încă la iveală, vor fi tentanți, în fața fricii de scandal și de răspundere a acestora, să-și asume aceste agoniseli. Să nu vă mirați dacă în scurt timp nu vor apare pe firmamentul afacerilor nume noi, neașteptate, ale căror resurse vor alimenta economia neagră-gri. În același timp, semnalul că organele abilitate sunt decise să-și facă datoria, scormonind și dând la iveală manevrele ilegale din averile demnitarilor, va proceda la o curățire considerabilă a mediului politic. Pentru că acesta continuă să fie extrem de amestecat și de inegal. Alături de oameni cu real talent politic, care și-au dedicat resursele intelectuale și umane binelui public (destul de puțini) mișună o întreagă faună de indivizi dornici să-și facă o condiție materială mai bună pe seama influenței și presiunilor pe care le pot exercita din pozițiile pe care le ocupă, sau de oameni de afaceri care consideră că politica este pavăza care-i va feri de necazuri pentru erorile comise în executarea tranzacțiilor. Despre o corupție în termeni rezonabili, acceptabili (despre o eradicare mi-e greu să cred că putem vorbi) vom discuta abia atunci când principiile de incompatibilitate nu vor mai pluti în sferele incertitudinii și când declarațiile de avere vor deveni un real instrument de înregistrare și de control. Atunci vom vedea că peisajul se curăță de la sine, că politicenii vor putea să-și facă treaba mai liniștiți, în timp ce oamenii de afaceri se vor putea dedica afacerilor, la adăpostul unui mediu mai sigur și mai coerent, pe care li-l datorează în primul rând politicienii.
Titlu: Bombă cu efect întârziat?
Nr Editie: 1677 Data: luni 23 ianuarie 2006
A fost o săptămână a bombelor de presă. Cel puțin așa stau lucrurile în această fază în care mecanismele legale nu s-au pus în funcțiune sau nu au demarat acțiunile. 'Afacerea Mătușa' a familiei pesediste Năstase a fost dublată la momentul cel mai optim de 'afacerea Mamaia' - a familiei pediste Cazacu - și balanța suspiciunilor din taberele Opoziției și Puterii părea a se fi echilibrat. Până să apară ultima bombă, cea cu cercetarea vicepremierului George Copos pentru o tranzacție de spații cu 'Loteria Română'. După ce s-a risipit fumul exploziei am aflat, pe de o parte, că dl Copos, ca simplu om de afaceri, fără responsabilități publice, de ordin politic, a făcut această afacere încă din 2004, când nici prin cap nu-i trecea că o să ajungă ce a ajuns, și că 'Loteria Română' nu numai că a validat-o respectând toate prevederile legale - inclusiv acordul Consiliului de Administrație, dominat de reprezentanții Ministerului Finanțelor dar că a mai și fost cercetată odată de PNA, prin aprilie anul trecut. Problema care apare nu se poate sustrage frecventelor suspiciuni de manipulare prezente în aprecierea aproape fiecărui eveniment de acest fel: de ce s-a redeschis acest dosar și de ce taman acum? Dl Copos reprezintă, în Guvern, o formațiune politică ce face parte din Coaliție, dar - conform unui punct de vedere aproape oficial - se simte de parcă ar fi în Opoziție. El poate reprezenta o țintă, dar nu pentru cei din Opoziție, ci chiar pentru Aliați, care nu văd cu ochi buni ocuparea de către micul partid al lui Voiculescu a unor poziții-cheie din Executiv - recte vicepremieratul responsabil cu afacerile nu doar mici și mijlocii și mănosul minister al Economiei. Nu este foarte populară nici amiciția - înconjurată de relativă discreție - de mai lungă durată a vicepremierului cu președintele. Așa încât orice prilej în care atât aliații-adversari, cât și președintele incomod pot fi loviți este bun pentru aceia care au acest interes! Atât de bun încât aproape că nu contează că în avântul unui astfel de demers poți să-ți tai și craca de sub picioare.
Titlu: Copos la zid
Nr Editie: 1678 Data: marți 24 ianuarie 2006
Vigoarea cu care a explodat ''scandalul Copos'' l-a făcut până și pe președintele Traian Băsescu, cel mai autorizat vânător de corupți, să se întrebe dacă este normal ca un personaj pus sub acuzare, dar căruia nu i-a fost probată vinovăția să fie linșat mediatic. O spune cel care în decembrie 2004, imediat după câștigarea alegerilor prezidențiale, spunea că îl va ''executa'' cu mâna lui pe primul reprezentant al noii puteri care va fi acuzat de corupție. Traian Băsescu prelua în mod creator o altă promisiune electorală, cea a lui Corneliu Vadim Tudor, cel care amenințase cu execuții în masă pe stadion ai corupților, în totalitate, limitându-se la o acțiune particulară ce viza zona de vârf a fenomenului. Mi-e greu să mi-l imaginez pe președinte punându-i pistolul la tâmplă vechiului său prieten George Copos, de care îl leagă nu doar frumoase amintiri rapidiste și nu doar din vremea când era ministru al Transporturilor. De aici, poate și această dare înapoi, care nu s-a manifestat în alte ocazii, de o gravitate, cel puțin aparent, incomparabil mai mică. Care poate fi, totuși, explicația înverșunării cu care o afacere derulată de investitorul rapidist pe când nu era membru al Executivului, inflamează mass media? George Copos vine, ca mulți alții dintre reprezentanții clasei politice actuale, din eșalonul tânăr al fostului UTC unde n-a avut însă o poziție care să-i îndreptățească actuala traiectorie politică. Tip pragmatic și inventiv, dar mai ales după '89, el și-a construit traseul din pași mici și modești. A început cu prăjiturile, a continuat cu televizoarele Samsung fără accize cărora le monta el telecomenzile, a continuat cu câteva privatizări folositoare - în special cea de la Pitești - și folosindu-se de talentul unor foști colaboratori de la UTC și-a dezvoltat diverse afaceri care l-au adus în situația de a arunca un ochi asupra potențialului remarcabil din sport. Așa a devenit ''investitor'' la Rapid (în fapt, un distribuitor al fondurilor de reclamă ale coreenilor de la Samsung) sportul deschizându-i ușile spre politică unde a știut să se folosească de toate oportunitățile pe care i le ofereau microbiștii din diferite guverne. S-a menținut la o distanță prudentă de politică, realizând pericolul pe care l-ar fi reprezentat afilierea la unul dintre partidele puternice, în momentul în care acesta nu mai era la putere. A făcut pasul doar atunci când prietenul și tovarășul său de tenis și de afaceri Dan Voiculescu i-a sugerat oportunitatea unică de a accede nemijlocit la putere prin jocul întâmplărilor din finalul lui 2004. Intrarea sa în guvern direct pe postul de vicepremier a fost privită la început ca o chestiune onorifică, dar a înțeles repede perspectiva folosirii lui, pentru că la adăpostul etichetei executive nu numai că și-a putut continua afacerile, dar a și reușit să le sporească exponențial, devenind o amenințare pentru ''grupurile de interese'' concurente. Așa cum am văzut că în România nimic nu este întâmplător, nu cred că e întâmplător nici atacul declanșat împotriva sa pe o poveste care are puține șanse să rămână în picioare. Un atac cu dublu impact pentru că Loteria este și ea o miză majoră și nu puțini sunt cei care au pus ochii pe ea, neașteptând decât momentul potrivit pentru a o putea prădui după datină. Nu vreau să spun că lucrurile ar fi curate, sută la sută, cum nu este nici o tranzacție în care se împletesc anumite interese. Este însă o diversiune menită nu atât să-l sacrifice pe Copos, cât să forțeze ieșirea de la guvernare a conservatorilor, cu toate consecințele de bănuit într-un an cu mari și greu de descâlcit probleme.
Titlu: Încredere în justiție
Nr Editie: 1679 Data: miercuri 25 ianuarie 2006
Am încredere în justiție' - sau, după caz, în Parchet ori DNA sau PNA, spun cei mai mulți dintre invitații acestor instituții înainte de a intra în malaxorul cercetărilor, iar această atitudine încrezătoare se explică, în ciuda evidențelor din sistem, printr-o încercare de a capta bunăvoința publicului căruia i se servesc cotidian aceste porții de educație civică. Că până la urmă încrederea asta se transformă în dezamăgiri pe măsura acuzațiilor probate, e o altă poveste care ține de un alt sindrom: acela al obsesiei că orice 'interpelare' are substrat politic. Toți hoții și borfașii cu gulere albe sau gri se dau imediat victime ale opresiunii politice. Întotdeauna, cel care le vrea răul stă pitit în spatele justiției care devine un instrument orb și necruțător, conform definitiei, al unor interese adverse.Ultima reprezentație de acest fel o oferă George Copos. El este, însă, un exponent de marcă al Puterii. Al cărei puteri, vă veți întreba pe bună dreptate? Cum se face atunci că o astfel de persoană, cu cea mai înaltă responsabilitate publică este hărțuită de forțele aservite răului? Să fi prins, brusc PSD-ul, aflat în plin proces de lingere a rănilor, ură pe reprezentantul unei formațiuni care l-a trădat după alegeri, lăsându-l de izbeliște? Sau forțele politice adverse se ascund chiar în rândurile unei Coaliții nemulțumite de prestația 'imorală' a conservatorilor? Să fie mâna lungă a președintelui, cel în a cărui cârcă pun aproape toți ''invitații'' Parchetului răspunderea? Ca Iacubov, Patriciu sau Sechelariu?.La o analiză atentă nici una dintre aceste supoziții nu ține. Pentru că dl Copos este o persoană abilă, cu simțul relațiilor, care a știut, de-a lungul timpului să nu-și antagonizeze acele forțe care l-ar putea afecta. A fost, ca românul imparțial, în bune relații cu toată lumea bună. A servit, la rândul lui, spre a beneficia de servicii. Cea mai sugestivă reacție de după chemarea sa la DNA mi se pare a fi cea a premierului: uitând că nu demult a avut un car de belele pe aceeași chestie, acesta s-a întrebat retoric de ce, ca premier, nu a fost informat în prealabil de punerea sub acuzare a vicepremierului? Răspunsul valabil ar putea fi cel care i s-a dat și când s-a interesat de soarta lui Patriciu: pentru că justiția e independentă și nu trebuie să ia avize sau să informeze pe cineva înainte de a-și face treaba..Deocamdată, George Copos are încredere în justiție și urmează să demonstreze, fără avocat, că afacerile lui sunt în regulă, că cel puțin până când a devenit vicepremier - cum cu gura sa a spus-o - toate afacerile grupului ANA s-au derulat la lumina zilei. Nu va trece mult și vom afla, chiar de la dl Copos, cât de corectă e justiția și câtă încredere putem avea în ea.
Titlu: Demolatorul Mitrea
Nr Editie: 1680 Data: joi 26 ianuarie 2006
De-a lungul timpului, mulți au fost tentați să-l judece eronat pe Miron Mitrea, văzând în el un personaj rudimentar. I-a derutat, probabil, felul în care acesta și-a făcut debutul în scena publică, după Revoluție, în calitate de lider al sindicatului șoferilor. Mitrea nu numai că nu provine din această populară categorie, dar mai mult, nu are nimic de-a face cu zona de extracție a acesteia. Face parte dintr-o familie de intelectuali, cu certe propensiuni spre artă, el însuși având la bază o cultură solidă, nu doar tehnică, ci și umanistă. Convergența cu domeniul de activitate i-a fost asigurată de înfățișarea frustă, de alură masivă și de expresia oarecum fioroasă. Alături și contra lui Ciorbea, Mitrea a făcut din sindicalism una dintre pietrele de încercare ale guvernelor post-decembriste. Ieșirile în stradă ale sindicaliștilor, în frunte cu detașamentul înaintat al șoferilor, au dat frisoase membrilor guvernelor care admirau demonstrațiile din Piața Victoriei. Sindicalismul s-a dovedit, în majoritatea cazurilor, cea mai eficientă rampă de lansare în politică. A fost mai întâi Ciorbea, pe filieră țărănistă, devenit mai întâi primar al Capitalei și apoi premier, iar apoi Mitrea, care l-a urmat, însă în opoziția în care intrase PDSR-ul. În timp ce lui Ciorbea, Puterea i-a fost fatală, lui Mitrea Opoziția i-a folosit. A învățat mișcările din spatele scenei și a devenit, rapid, una dintre piesele principale ale procesului de structurare a viitoarei puteri. Revenirea la putere a PDSR, din 2000, l-a propulsat într-unul dintre cele mai importante fotolii ministeriale, cel din care erau dirijate sume imense de investiții - cu șpăgile aferente, într-o echipă condusă de tripleta Năstase-DIP-Mitrea. Omogenitatea echipei a slăbit evident în momentul în care zumzetele legate de corupție s-au făcut auzite și când premierul dădea semne de a intenționa o delimitare de cei doi parteneri. Gura lumii spune că la o întâlnire în lift, între prieteni vechi, unul dintre cei trei i-ar fi spus altuia: 'Murim cu tine de gât!' Cert e că delimitările au încetat, dar spiritul de echipă nu s-a mai refăcut. Dintre toți, Mitrea a părut să fie cel care și-a construit cel mai bine eșafodajul de putere personală controlând organizațiile. I-a fost de folos acest sprijin și la eliminarea lui Iliescu - când a simțit și din partea acestuia, tendința de delimitare prin numirea unei contracandidate la funcția de secretar general la ultimul Congres, și acum, la Poiană, când autosuspendatul Năstase a fost 'validat' fără nici o crâcnire prin semnăturile acelorași responsabili de organizații. Așa încât marele învingător al acestui proces de tranziție internă nu e nici Geoană, nici Iliescu. Ci Mitrea. Demolatorul.
Titlu: Hărțuirea lui Patriciu
Nr Editie: 1681 Data: vineri 27 ianuarie 2006
Probabil că episodul în care procurorii i-au dezvăluit lui Dinu Patriciu faptul că telefoanele i-au fost ascultate cu mult înainte de începerea urmăririi penale împotriva sa, este o gafă tipică pentru o instituție ai cărei membri uită mereu că și ei trebuie să respecte legea, nu doar cei pe care-i anchetează. Mai mult ca sigur, un procuror neglijent a uitat să scoată din teancul de stenograme și pe acelea care purtau o dată anterioară celei de la care legea permitea acest lucru. Patriciu a intrat în acest mod neașteptat în posesia unui atu aproape decisiv în bătălia pe care o duce cu aceia care l-ar dori, cu orice preț, în spatele gratiilor. Este hazardat să te pronunți cu privire la vinovățiile sale înainte ca instanța să-și fi spus cuvântul, pe baza probelor pe care urmează să i le furnizeze Parchetul. Nu poți însă să nu-ți împiedici un sentiment de nedumerire față de funcționarea în mai multe viteze a aparatului represiv. În timp ce hoți notorii, care au dat tunuri grosolane, care cu adevărat au pus pe butuci economia națională, au beneficiat de anchete mai mult decât 'înțelegătoare', finalizate cu pedepse minime sau chiar cu scoaterea de sub urmărirea penală, în cazul lui Patriciu se manifestă o intransigență exemplară, care nu ține cont nici de faptul că afacerea pe care a manageriat-o este una de succes, că privatizarea a fost cu rost și dă de lucru la mii de oameni, vărsând la bugetul statului sume considerabile. Arestat, eliberat, hărțuit, transformat în subiect perpetuu de prima pagină în show-ul mediatic atent regizat din culise, Dinu Patriciu tinde să devină surogatul prin care Puterea - mai precis, o parte a ei - încearcă să compenseze adevărata luptă împotriva corupției. Dinu Patriciu nu prea are de-a face cu corupția, el a avut decența să se retragă din politica activă în favoarea afacerilor. În acestea e posibil să fi făcut și greșeli, mai mici sau mari, dar acestea țin de un cu totul alt capitol al agendei în care trebuie bifate obiectivele de care depinde integrarea României în Uniunea Europeană. Iar erorile în serie ale procurorilor - care au greșit începând cu reținerea sa abuzivă în arest - culminează acum cu această ascultare posibil ilegală, care riscă să ne ducă încă odată, pe la tribunalele internaționale care ne-au mai sancționat și în alte cazuri.
Titlu: Show-urile mediatice
Nr Editie: 1682 Data: sâmbătă 28 ianuarie 2006
Și președintele Băsescu, și premierul Tăriceanu, și președintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, au ridicat în ultimele zile problema show-urilor mediatice care însoțesc investigațiile pe care le fac organele de anchetă în cazuri care îi au ca subiect pe politicieni sau personalități ale vieții publice. Cel mai simplu ar fi să fie puși la zid ziariștii și ziarele sau televiziunile, care mănâncă o pâine mai mult decât albă de pe urma interesului publicului, zgândărit și alimentat pe măsură. Gazetarii nu-și fac, până la urmă, decât meseria, mai bine sau mai rău, mai deontologic sau nu. Ei reflectă ceea ce li se oferă de către cei care gestionează fenomenul. Iar aceștia nu sunt alții decât magistrații înșiși și, în pandant, inculpații sau cercetații, care reacționează în ton.Cineva îmi povestea ce se întâmplă în Elveția cu cazurile de fraudă bancară - pentru că și acolo se întâmplă așa ceva. Atunci când se ivește un astfel de caz, publicul nu află de el decât atunci când cel în cauză este condamnat, și atunci informațiile sunt filtrate în așa fel încât să nu afecteze mediul bancar și afacerile curente. Asta reclamă din partea autorităților o discreție aproape absolută, ceea ce pare de-a dreptul imposibil să le cerem alor noștri. Procurorii români trăiesc foarte bine, constituindu-și veritabile cariere mediatice de pe urma dosarelor pe care le fac. Fiecare anchetă este însoțită de alarma dată la presă, cu cohortele de cameramani pândind non-stop intrările și ieșirile din clădirea Parchetului. Seturile de declarații la fața locului sunt urmate de invitații la talk-show-uri unde șefii Parchetului își exprimă ideile și filosofia de viață, dând sfaturi anchetaților, cum a făcut-o mai deunăzi șeful DNA. De aici până la efectuarea audierilor în direct, dintr-o sală dotată corespunzător și unde să aibă loc toate televiziunile (de ce nu și-ar face Parchetul chiar un studio propriu de televiziune!) nu mai este decât un pas.Rămâne ideea că procesul de profesionalizare a justiției implică și această ieșire din mrejele telenovelisticii juridice și a manelizării anchetelor, chiar dacă prin aceasta s-ar mai reduce ceva din audiența mass media.
Titlu: Patriciu Story
Nr Editie: 1642 Data: luni 30 ianuarie 2006
Scrisoarea prin care Dinu Patriciu înștiințează conducerea PNL că demisionează din funcția de președinte al organizației de Prahova pune punct, cel puțin pentru o perioadă, carierei politice a unuia dintre personajele emblematice ale post-comunismului românesc. Patriciu a apărut în scenă, imediat după re-formarea partidului, de către Radu Câmpeanu și câțiva dintre colegii săi de generație, în luna ianuarie '90. Alături de alți câțiva tineri care aveau legături de familie cu doctrina, el a reprezentat eșalonul contemporan al unuia dintre partidele istorice cu rol mai mult decât semnificativ în crearea României moderne. De la eșalonul tânăr la 'aripa tânără' n-a fost decât un pas și desprinderea junilor liberali de către vârstnicii lor tutori, cu care n-au reușit de fel să se potrivească la caracter într-un timp prea scurt, a fost prima sciziune dintr-un proces liberal îndelungat și păgubos. Patriciu, Tăriceanu, Boroianu și alți câțiva confrați au scandalizat opinia publică în prima campanie electorală lansând celebra formulă a 'tăierii cozii câinelui dintr-o bucată' pentru a descrie terapia de șoc a reformei. PNL-AT-ul rezultat din această primă ruptură a mai șocat, ulterior, și prin propunerea de creare a unui prim pol politic, printr-o alianță cu FSN-ul lui Roman, alături de agrarieni și de ecologiști, într-un guvern de coaliție în care Patriciu a ratat din cauza parlamentarilor de dreapta ocuparea postului de ministru al lucrărilor publice. Creator și susținător al lui Manolescu în Partidul Alianței Civice, Patriciu a reașezat formațiunea în cadru parlamentar la alegerile din '92, ratând însă momentul '96, când pestrița lume liberală a izbutit să se recoaguleze într-o Convenție Democratică ce avea să acceadă la putere. Aflat în conflict deschis cu Valeriu Stoica, Patriciu s-a retranșat pe pozițiile business-ului, în numele căruia a și părăsit parlamentul atunci când au început să funcționeze principiile incompatibilității. A rămas însă un lider influent în structurile partidului, făcând din organizația de Prahova una dintre redutele rezistenței liberale în fața asaltului democrat. Antipatia instalată între el și Băsescu l-a făcut să-i adreseze acestuia un avertisment, între cele două tururi de scrutin prezidențial, avertisment pe care acesta din urmă, câștigător al pariului, nu avea să-l uite, represaliile care au urmat purtând în mod evident amprenta Cotrocenilor. Dificultățile legale ale lui Patriciu oferă un final deschis carierei sale de manager. Demisia de la Prahova pare să sugereze un final al story-ului. Doar dacă nu cumva, aici, la Porțile Orientului, unde totul este luat ușor...
Titlu: Hai la lupta cea mare!
Nr Editie: 1630 Data: miercuri 18 ianuarie 2006
Ziua de 16 ianuarie 2006 va rămâne ca una de referință nu doar în istoria Partidului Social-Democrat, ci și în aceea a politicii care se face în România. Autosuspendarea - față cu presiunea evenimentelor - a doi dintre pilonii esențiali ai structurii de rezistență a unui partid serios zgâlțâit de seismele din ultima perioadă, în special cel de după pierderea alegerilor - poate fi considerată criza majoră pe care acesta a parcurs-o de la înființarea sa. O criză care poate împinge partidul în două direcții: spre o disoluție marcată, generată de criza de autoritate și de redeschiderea competiției pentru putere, sau spre o reconstrucție internă, dacă cei care-i hotărăsc destinul vor avea capacitatea să înțeagă că momentul nu trebuie ratat. Și pentru Adrian Năstase și pentru Dan Ioan Popescu acesta înseamnă sfârșitul carierei lor politice la vârf. Ei vor ră mâne, probabil, în funcțiune și după definitivarea cercetărilor referitoare la averile lor, cercetări care, la noi, se finalizează tradițional în coadă de pește, dar nu vor mai reuși niciodată să influențeze oamenii și doctrina așa cum au făcut-o până acum. Amândoi, potrivit poziției lor, au deținut o putere aproape absolută, manevrând partidul în sensul propriilor lor opinii și interese. Semnalul deteriorării acestei poziții a fost dat de alegerile locale din 2004, când ambii au făcut pasul înapoi. Năstase a cochetat cu ideea demisiei, revenind apoi în forță și producând un adevărat puci prin dizolvarea structurii colective de conducere și înlocuirea ei cu alta de compromis, formată din fidelii săi. Pentru Dan Ioan Popescu alegerile locale au fost însă semnalul reluării hățurilor celei mai puternice organizații și de a specula în folos propriu eșecul viitorului președinte al partidului. Pierderea - prin jocul iscusit făcut de Băsescu - a partidei legislative și intr area în opoziție i-a plasat pe amândoi în categoria țapilor ispășitori. I-au repus pe poziții temerile aparatului legate de posibilitatea revenirii în fruntea partidului a lui Ion Iliescu. Cel care nu ar fi putut evita măsurile dure de înlăturare din prima linie a persoanelor supra-expuse. Aparatul și-a concentrat forțele, reacționând împotriva inamicului comun și realizând un transfer de putere de fațadă, Mircea Geoană fiind considerat, de toate părțile implicate, ca manevrabil în direcția dorită. Reformarea partidului a intrat într-un serios impas, ea nefiind posibilă cu aceiași oameni, aproape în aceleași poziții. Pentru că atât Năstase, cât și DIP și-au păstrat influența în structurile create chiar de ei și compuse din persoane fidele. Fidelitatea la români și, mai ales, în politică este o chestiune conjuncturală. Ea e posibilă doar atâta timp cât obiectul acestei atitudini are ce să ofere în schimb. Aflați la strâmtoare, politic și juridic, cei doi autosuspendați nu vor mai avea mare lucru de oferit și momentul retragerii lor coincide cu declanșarea unei noi competiții pentru ocuparea pozițiilor de forță. Practic, bătălia se va da între gruparea care insistă în a-l propulsa pe Mircea Geoană spre pupitrul deciziilor renegociate și cea care, acuzând eroarea de la congres, va reclama revenirea fondatorului partidului, singurul care mai poate garanta o percepție de tip social-democrat pentru o majoritate electorală care nu se regăsește în alte platforme. Practic, vom asista la o competiție între fostul și actualul președinte și la o încercare aproape disperată de a obloji rănile de imagine provocate de defecțiunea celor doi lideri autosuspendați. O bătălie între două facțiuni reformiste de fațadă. Pentru că una de fond ar implica resurse pe care partidul nu le are. Și oameni...
Titlu: 'Cotele apelor Dunării...'
Nr Editie: 1631 Data: marți 17 ianuarie 2006
Principala distracție a românilor, de vreo câteva sezoane încoace, după Revelion, este studiul și comentarea declarațiilor de avere ale demnitarilor. Gazetele și televiziunile se întrec în a populariza sporul de avere al aleșilor și numiților săi, făcând inventarul plin de delicii al bunurilor agonisite din lefurile bugetare. Distracția este totală și culmea hazului apare atunci când, din pură întâmplare, se descoperă câte un ministru sau deputat mai amărăștean care timp de 365 de zile n-a reușit să pună nimic deoparte. 'Ăsta ori e fraier, ori e bătut în cap' - meditează românul care nu reușește cu nici un preț să-și sporească pensia sau leafa minimă pe economie, netrecându-i prin cap ideea că, poate, cel în cauză, este pur și simplu cinstit. Și - ca atare - nepricopsit, vorba unui cunoscut politician. În fond, n-ar trebui să fim prea surprinși că averile acestor oameni cresc. E o lege a progresului. Fiecare dorește să trăiască mai bine, să-și chiverniseasc ă mai iscusit veniturile și să-și asigure și siguranța zilei de poimâine. Ea se înscrie în trendul general al societății ieșite din egalitarismul păgubos al comunismului și deschisă competiției în care cei mai buni câștigă și mai mult. Problema cetățeanului, însă, nu e asta. Eu nu cred că cineva mai consideră că președintele trebuie să locuiască la bloc, iar primul-ministru să meargă la serviciu cu tramvaiul. El înțelege privilegiile funcțiilor, dacă acestea se încadrează în parametrii decenței. Înțelege și faptul că toți acești oameni trebuie să aibă și un standard social și material, care să-i scoată din sfera tentațiilor ilicite. Ce nu înțelege cetățeanul este această spectaculoasă și inexplicabilă sporire a averii unor persoane care nu sunt oameni de afaceri și a căror primă preocupare ar trebui să fie binele celorlalți. Sau, dacă înțelege, e din ce în ce mai puțin dispus să accepte. Așa imperfect cum este mecanismul legii, declarar ea averilor este un exercițiu de sănătate publică. Jena, frica de pedeapsă va contribui, în timp, la compensarea zelului strângător al celor care și-au făcut din acest lucru un obiectiv primordial. Poate că vom ajunge să receptăm nivelul averilor demnitarilor precum odinioară se ascultau 'cotele apelor Dunării'. Cu deosebirea că acestea din urmă mai și scădeau uneori, pe când primele anunță să inunde bunul simț și măsura, singura avere a celor vreo 20 de milioane de 'sinistrați'...
Titlu: Cine n-are mătuși să-și cumpere...
Nr Editie: 1632 Data: luni 16 ianuarie 2006
Primul lucru despre care îți poți pune întrebări legate de scandalul mediatic declanșat de actualizarea declarației de venit a președintelui Camerei Deputaților este dacă amploarea acestuia este justificată. Practic, de o săptămână, detaliile și aprecierile privind autenticitatea dobândirii spectaculoasei moșteniri lăsate de o mătușă cu spirit comercial, blochează prima pagină a ziarelor, chiar dacă între timp, evenimente cu rezonanță mult mai complexă tind să fie ignorate sau să fie trecute în plan secund. Adrian Năstase este o persoană care, structural, iubește confortul și siguranța. Confortul sporit și siguranța pe termen lung. Îmi amintesc că prin 1995, pe când era tot președinte al Camerei, l-am însoțit, în cursul unei primiri, pe fostul ambasador al Urguayului, care îmi era prieten și care, la vreo doi ani după terminarea mandatului a venit într-o vizită privată în România. A dorit cu acel prilej să se întâlnească cu câțiva dintre oamenii cu care cola borase excelent pe parcursul misiunii sale la București, iar unul dintre aceștia era fostul ministru de Externe din perioada respectivă. A fost o întâlnire cordială, pe parcursul căreia Adrian Năstase și-a expus câteva dintre ideile sale. Printre acestea se numără și aceea că după Revoluție, generația sa se împărțise în două: cei care au îmbrățișat cariera politică și cei care s-au lansat în afaceri. Iar la adăpostul serviciului public al primilor - rămași din punct de vedere material la un stadiu precar - ceilalți au prosperat în mod spectaculos. Această segregare a constituit una dintre obsesiile constante ale fostului premier, depistabilă în procesul constant de acumulări pe care l-a parcurs. Multe suspectate, dar nici una dovedită până în prezent a nu fi fost licită. În politică, însă, dictonul 'hoțul neprins e negustor cinstit' nu prea stă în picioare. Dacă afacerile au o morală a lor, politica - cu toate oportunismele și compromisurile pe care le implic ă - trebuie să țină cont de un anumit cod de deontologie. Și acesta spune că în momentul în care dorești să te dedici binelui celorlalți, binele propriu trebuie să treacă pe planul secund. Prosperitatea derivată din privilegiile funcției nu este nici bine văzută și nici acceptată. Este păcat că un politician de valoarea lui Adrian Năstase, ale cărui calități nu pot fi contestate, a intrat sub incidența tuturor acestor acuze care, pentru a rămâne în picioare, vor trebui să fie dovedite. Și într-un caz și în altul (și dacă vor fi dovedite și dacă nu) imaginea și, implicit, cariera sa politică vor rămâne profund afectate, cu consecințe pe termen lung, într-un moment în care persoana sa se suprapune negativ peste aceea a unui partid și așa aflat în criză.
Titlu: Gripa cotroceană
Nr Editie: 1667 Data: miercuri 04 ianuarie 2006
Nu știu dacă în nomenclatorul de profesii al Ministerului Muncii figurează, distinct, și aceea de consilier prezidențial. Dacă nu, ea ar trebui introdusă în regim de urgență și plasată în categoria celor cu risc înalt pentru sănătate. Alături de piloții de supersonice sau, culmea, de ziariști.Lucrurile n-au stat așa dintotdeauna. Funcția de consilier la Cotroceni a fost, în general, una liniștită și bine plătită, pentru mai multe rânduri de ocupanți. După ce s-a definit ca atare pe parcursul primului mandat al lui Ion Iliescu, ea a devenit un reper de notorietate pentru cei care au dorit acest lucru (genul BODA) sau unul de discreție aproape absolută (genul GURAN). Președinția lui Emil Constantinescu a marcat intrarea în circuit a 'familiilor', drum deschis de doamna Petre și fiul său Dănuț (și continuat azi de cuplul Adriana și Claudiu Săftoiu), împreună cu ideea susținută de candidatul Alianței Civice că un lider zonal de calibrul său nu are nevoie de consilieri, dar îi ține pentru că sunt trecuți în schemă. Cel de-al treilea mandat al lui Ion Iliescu a adus cu el și prima echipă stabilă cap-coadă, fiecare dintre echipieri dobândind, pe merit sau nu, doza sa de notorietate pe parcursul celor patru ani.Situația s-a schimbat, aproape dramatic, odată cu instalarea lui Traian Băsescu la Cotroceni. În doar primul dintre cei cinci ani de mandat acesta a pierdut pe drum nu mai puțin de cinci dintre colaboratorii săi, teoretic cei mai apropiați. După doar câteva zile de la instalare, și-a luat rămas bun de la Vasile Blaga, eminența cenușie a Partidului Democrat post-Roman și responsabil cu puteri depline, inclusive financiare, al campaniei prezidentiale. L-a cedat lui Tăriceanu pentru a întări o aripă democrată în evidentă criză de valori. A urmat, după nici o lună, Andrei Pleșu, cooptat în echipă pentru a-i da culoare intelectuală, mai degraba decât pentru experiența sa executivă (distinsul eseist manifestându-se ca un șef de diplomație complet aerian, sub Constantinescu). Acesta a invocat ca motiv al despărțirii oareșce probleme de sănătate, printre afecțiuni numărându-se repetatele marșuri forțate pe lungile coridoare ale Cotrocenilor până la cabinetul unui președinte care n-avea niciodată timp pentru hârtiile în care simțea o mare atracție să-și introducă un anumit membru, după o veche tradiție marinărească. Următoarea pe listă, Stana Anghelescu, a avut și ea motive medicale, în special simptomul de paranoia al soțului, comerciant cinstit de țigări fără timbru, care începuse să confunde victoria în alegeri a lui Băsescu cu victoria sa în afaceri. Foarte bine nu s-a simțit, de la un moment dat nici blonda șefă a cancelariei, Elena Udrea, cea care știa să aranjeze cu egală pricepere, team building-urile de la Golden Blitz și protocolul vizitelor în republica Norvegia. Intrarea sa în gura presei pe motiv de grup de interese al soțului cu însoțitorii 'sistemului ticăloșit' a făcut mai convenabil pentru președinte un divorț formal urmat de un concubinaj juridico-politic.Sfârșitul anului a adus și sfârșitul carierei în serviciul public al unei celebre reprezentante a societății civile a doamnelor Mungiu și Macovei. Gripa cotroceană a marcat-o grav pe doamna Renate Weber, pe fondul slăbirii organismului de pe urma eforturilor susținute de a găsi scuze juridice pentru imunitate prezidențială în dosarele Flota și Casa din Mihăileanu.Interesant este un lucru: nici una dintre aceste personalități nu a lasat vreo 'dâră', vorba președintelui. Au plecat așa cum au venit. Și cum o vor face, probabil, și alții dintre colaboratorii cei mai apropiați ai unui președinte care, pe când era căpitan de vas nu avea consilieri, ci doar subordonați al căror rol era să execute ordine. Ale comandantui suprem, că peste el altul nu mai era vreun altul.
Titlu: Cum se naște o tradiție
Nr Editie: 1641 Data: joi 05 ianuarie 2006
Nu-mi luați în nume de rău faptul că la cinci zile de le eveniment mă întorc încă o dată cu fața spre noaptea dintre ani. Dacă preț de două decenii ne-am format reflexul de a urmări cu stoicism discursurile tot mai lungi și mai cuprinzătoare ale lui Ceaușescu, cel care ne făcea să ne stea sarmaua în gât vorbindu-ne despre marile succese internaționale ale României, după '89 unul dintre primele obiceiuri scoase din uz a fost discursul prezidențial. În '89, neavând încă președinte constituțional am fost scutiți de supliciu. După ce-am avut președinte, discursurile s-au realuat, dar mult mai scurte și mai dense. Primul a fost pe la nouă și jumătate seara. Apoi, pe măsură ce au trecut anii, au urcat și discursurile spre ora 11, iar printre cei invocați a ajuta poporul român în nobila sa misiune de integrare atlantică și europeană a fost chiar Cel de Sus. L-au pomenit și liber-cugetătorul Iliescu, și prietenul călugărului Vasile, Constantinescu, în momentele festiv e care încheiau, pe ecranele televiziunilor amatoare de a le retransmite, anul și deschideau poarta către cel care urma. Năvalnicul Traian Băsescu, președintele-jucător, a intuit din prima unde poate să joace altfel și altceva decât predecesorii săi. În euforia neașteptatei câștigări a alegerilor prezidențiale, urmată și de 'forțarea' celor legislative, Băsescu a dat pur și simplu buzna în Piața Universității, unde suporterii portocalii sărbătoreau promisiunea traiului bun din sloganurile electorale. Într-un impuls care se va dovedi pe placul mulțimii prezente, proaspătul președinte a înșfăcat o sticlă de șampanie și a sorbit cu sete din ea, făcând asistența să intre în delir. Ca să devină tradiție, momentului i-a fost suficientă repetiția. De data asta pragmatic, pe fondul unor pregătiri atente, Băsescu a revenit la locul faptei. Gestul de-acum istoric a fost precedat de o festivitate fără noimă: decorarea, la miezul nopții, a unui medic palestinian și a un ui militar remarcat în intervențiile de la inundații. Ce semnificație trebuiau să aibă persoanele și performanțele lor, numai Băsescu știe. Putem cel mult, să ne dăm cu presupusul: poate că a fost vorba de recâștigarea încrederii rezidenților arabi, vânați intens în ultima vreme pe motiv de evaziuni fiscale, prin recompensarea unuia dintre puținii care nu se ocupă de afaceri! Sau îmbunarea militarilor, hăituiți toată vara și toamna prin zonele sinistrate și uitați la avansări. Cine știe. Am însă așa, o bănuială, că la Revelionul de la anu', Băsescu va umple scena cu eroi de toate soiurile și va da decorații la tot cartierul. Iar din 2008, orice decernare de distincții se va face musai de Revelion! Care va deveni și el tot mai portocaliu.
Titlu: Un pompier: ministrul Dobre!
Nr Editie: 1640 Data: vineri 06 ianuarie 2006
De un an de când e ministru nu doar al Transporturilor, ci și al Locuințelor și Turismului, dl Gheorghe Dobre pare că nu face altceva decât să dea declarații la presă, îmbrăcat în celebra sa jachetă portocalie de pe la focarele de dezastru care s-au ținut lanț de drumurile și podurile patriei. N-am să înțeleg de ce ministrul trebuia să stea o săptămână pe Valea Oltului și să dirijeze artificierii și buldozeriștii când acest lucru este la îndemâna oricărui șef de șantier. Ori crede cineva că ministrul știe mai bine decât acesta ce e de făcut? Că ministrul se află la locul dezastrelor e un lucru pozitiv. Dar să-și facă o meserie din asta (nu din dezastru) nu este deloc pozitiv. E chiar negativ. Pentru că, stau și mă întreb, cine-i face în tot acest timp treaba ministrului? Cine dă rezoluții, cine ia decizii, cine negociază? Chestia asta cu prezența la locul faptei este un vechi reflex ceaușist. Aveau - n-aveau treabă, activiștii de toate categoriile țopăiau acolo unde ''fierbea'' în simplul scop de a fi văzuți de șefi și de a li se acorda calificativul de oameni dăruiți cauzei. Că nu făceau nimic e altă treabă, dar îi mai și încurcau pe cei care știau ce puteau să facă, cu indicațiile și părerilor lor de doi bani. Dl ministru Dobre, apare, după ministrul Flutur, cel mai apropiat acestui tipar. Dacă Flutur mai sare din când în când câte-o comună asupra căreia se abate genocidul găinilor, mulțumindu-se să dea doar declarații agramate, cocoțat pe scările ministerului, dl Dobre nu lipsește niciodată de nicăieri, încât a început să fie asimilat dezastrelor înseși. Îl vezi pe Dobre - poți fi sigur că iar s-a întâmplat o nenorocire, iar a luat apa un pod sau au căzut bolovanii în capul șoferilor. Nu l-am văzut, un an întreg, pe ministru la tăierea panglicii unui metru de șosea. Pur și simplu pentru că așa ceva nu s-a făcut. Ministrul șoselelor a reușit chiar performanța să blocheze complet construcțiile de autostră zi prin analize și anchete interminabile care nu s-au soldat decât cu concluzii în doi peri. Pe mâna lui, România a pierdut, în 2005, teren în bătălia pentru integrare, pentru că o Românie izolată de căile de acces europene are șanse mici să se integreze doar politic. Candidat calificat la o remaniere, ministrul Dobre supraviețuiește în post ca un soi de emblemă a catastrofei atotprezente în politica românească.
Titlu: Moștenitorii
Nr Editie: 1639 Data: sâmbătă 07 ianuarie 2006
Nu doar polițiștii de frontieră au cei mai bogați socri! Au și politicienii de la putere sau din opoziție, și nu doar socri, ci și mătuși, unchi, bunici și - de ce nu - chiar copii! Sezonul actualizării declarațiilor de venit aduce în fața publicului o serie întreagă de surprize. Ca într-un veritabil muzeu aflăm cum se face că, deși țara o duce prost, politicienii săi o duc tot mai bine.Singura nedumerire ține de următorul fapt: unde se fac mai mulți bani? În Opoziție sau la Putere? Un prim răspuns ni l-a dat Puterea de azi, care s-a consolidat bine în Opoziție până la a propulsa în primul eșalon al guvernului și al parlamentului câțiva milionari sadea, chiar dacă fac sau nu parte din top-ul cu pricina. Unii dintre ei sunt foști oameni de afaceri care au intrat în politică. Cum e Copos, de exemplu, pe care invidioșii îl acuză că se îmbogățește și mai tare pe seama influenței pe care o are ca vicepremier. După părerea mea, aceștia greșesc. Copos beneficiază de prezumția de nevinovăție, cel puțin atâta timp cât este notoriu faptul că și-a văzut de business-urile lui, intrând în politică doar într-un târziu, când era deja bogat.Mai puțin normal mi se pare fluxul invers: când oamenii politici se apucă de afaceri, îmbogățindu-se pe seama influenței pe care o exercită. Este un caz tipic de incompatibilitate și cred că în această direcție nu prea s-a exprimat 'pachetul' anticorupție lansat de actuala putere, pentru simplul motiv că n-a dorit să-și lovească propriii oamenii. Pentru că nu este nimeni atât de naiv, încât să-și închipuie că pe perioada mandatului toți aceștia ar fi tras obloanele afacerilor, văzându-și conștiincios doar de politică.Copos n-o face nici măcar de ochii lumii, iar alții își asigură doar nițică discreție, pe care o mai camuflează cum pot în declarațiile de avere. Asta dacă n-au avut inspirația să procedeze la fel ca un deputat de la minorități care a declarat cu nonșalanță că el și-a trecut în declarație o serie de bunuri și venituri pe care încă nu le are, în speranța că le va obține - într-un mod pe care să nu fie nevoit să-l explice - până la expirarea mandatului! Singurul lucru care nu poate fi anticipat este tocmai acela care alimentează cel mai copios conturile aleșilor noștri: moștenirile de la rude bogate, care nu-i au decât pe ei.
Titlu: Bătălia pentru servicii
Nr Editie: 1638 Data: luni 09 ianuarie 2006
...nu s-a încheiat. Ba, chiar, la început de an, revine cu forțe noi. Liberalii nu se împacă deloc cu ideea că președintele controlează întregul sistem prin intermediul Comunității Naționale de Informații, a cărei înființare abruptă pare să-i fi luat prin surprindere. Prima reacție, după dezmeticire, a fost aceea că premierul a numit în postul de reprezentant al Guvernului în conducerea CNI pe Marius Oprea, un istoric care pe vremea lui Emil Constantinescu i-a fost acestuia consilier și care, în plus, s-a manifestat critic, cu vehemență chiar, la adresa nou-născutei instituții. Mai nou, la sfârșitul săptămânii, liberalii au anunțat că vor veni cu un proiect amplu de reorganizare - și de reducere drastică a numărului - serviciilor secrete. Acestea ar trebui - în opinia liberală - să constituie o structură pe lângă Guvern, pentru că Guvernului îi sunt destinate în primul rând roadele muncii informative. Președinția se manifestă ca un beneficiar pasiv, neavând instru mentele de intervenție practică - mai zice deputatul liberal Scutaru, om cu 'antecedente în materie' (pe vremea când era jurnalist a participat la 'montajul' episodului 'Terasa Anda'). Evident că democrații n-au manifestat nici măcar interes, darămite entuziasm față de proiectul liberal. Pentru ei, situația actuală este cât se poate de bună și nu-i deranjează deloc faptul că președintele este beneficiarul principal al sistemului, pentru că este președintele lor. Conservatorii nu vor fi în nici un caz de partea democraților, iar maghiarii, după bunul lor obicei, vor aștepta să vadă mai întâi încotro se înclină balanța. 'Proiectul Scutaru' reprezintă semnalul relansării competiției pentru controlul serviciilor secrete și - în subsidiar - 'pisica' pe care partidul liberal încearcă să i-o arate unui președinte care folosește orice prilej pentru a-și afirma 'independența' față de partidele care l-au propulsat spre scaunul de la Cotroceni. Chiar dacă nu se va materializa, proiectul va putea face, la momentul potrivit, obiectul unui troc între președinte și premier sau între cele două partide - lucru deloc de neluat în seamă, într-o competiție care se anunță deja acerbă în perspectiva anticipatelor din 2007.
Titlu: Procentele respectului
Nr Editie: 1637 Data: marți 10 ianuarie 2006
Spre deosebire de predecesorii săi, Traian Băsescu este un personaj sută la sută public. Detestă culisele și iubește luminile rampei. Iar pe scenă nu obosește să joace, să scoată replici memorabile, să răspundă la orice atac. Cu mici excepții - în care se poate doar bănui ce face -, viața sa se duce în primul plan al jurnalului de actualități. Nici un alt politician post-revoluționar - nici chiar Ion Iliescu, în zece ani - nu a făcut să curgă atâta cerneală și să se consume atâta peliculă, cât a făcut Traian Băsescu într-un an.Pentru amatorii de statistici, simpla răsfoire a colecțiilor ziarelor sau derulare a benzilor din arhivele televiziunii sunt suficiente pentru a declara 2005 dreptul 'Anul Băsescu'. Președintele ales pe ultimii metri ai prezidențialelor a jucat, neobosit, pe tot terenul, îmbrăcând toate tricourile și marcând din orice poziții. Fire de luptător, Băsescu a avut nevoie în permanență de adversari și, dacă cumva i-au lipsit la un moment da t, i-a inventat. A fost apărătorul tuturor cauzelor, n-a fost problemă pe care să nu o abordeze și să nu-i dea soluții. N-a acceptat nici o critică fără să-i dea replica și nici o acuză fără să o demonteze. Toate aceste lucruri l-au făcut popular. Până peste procentul care i-a fost necesar ca să câștige alegerile. Nici o gafă - și a făcut o sumedenie - n-a fost prea mare pentru ca susținătorii săi să se îndoiască de el și să dea înapoi. Ba, parcă, fiecare boacănă n-a făcut decât să-i amplifice popularitatea. I s-au iertat și i se iartă lucruri care pe alții i-ar fi îngropat demult și definitiv. Pentru simplul motiv că este perceput ca 'unul de-al nostru'. Majoritatea se vede reprezentată de el, și când îl persiflează pe premier, și când îi înjură pe cei din Opoziție, și când îi laudă talentele avocățești Elenei Udrea, și când se distrează pe terasa Cireșica cu dansuri țigănești și cu cântece la ureche - chiar dacă cei care-l urmăresc la televiz or stau pe garduri pentru că le-au fost inundate casele. Poporul se simte reprezentat de unul care simte ca el, care trăiește cam ca el, care împarte aceleași valori. Este abordabil, înjură la necaz, bea șampania direct din sticlă și rezistă când i se zice și câte una de la obraz. Un singur lucru pare să-i lipsească lui Traian Băsescu din recuzita care face din el omul numărul unu al țării: respectul! Președintele e îndrăgit, acceptat, dar nu respectat. Înjurătura - groasă, din rărunchi, sau subțire, din peniță - îl ajunge imediat, oriunde s-ar afla. Pentru că persoana nu impune și respectul datorat funcției. Impresionează - plăcut sau neplăcut.Atâta timp însă cât lipsa de respect nu se cuantifică în procente lipsă în sondaje, ea poate fi acceptată cu inima ușoară și cu șprițul pe masă.
Titlu: Justiția - ghiuleaua de la piciorul Aderării?
Nr Editie: 1636 Data: miercuri 11 ianuarie 2006
După aproape un an de trâmbițare a marilor succese obținute în reformarea justiției sub înțeleapta conducere a doamnei Monica Macovei, un veritabil cor de strigăte de alarmă ne arată că aderarea României la termen mai poate fi periclitată doar de ceea ce se întâmplă, în strânsă legătură, în cazul justiției și al luptei cu corupția. Reuniunea de luni a marcat un acord deplin al președintelui și al primului-ministru pe această temă. Justiția este încremenită în mecanismele sale reușind performanța de a funcționa 'paralel cu realitatea'. Dar asta e o realitate ce nu mai avea nevoie să fie demonstrată. Încrederea publică în actul de justiție se află la una dintre cele mai scăzute cote istorice. Omul simplu este din ce în ce mai convins - și viața îi oferă nenumărate exemple de acest fel - că dreptatea este condiționată material: plătești-câștigi. Iar sumele puse în joc sunt cele care atârnă cel mai greu în cântarul acesteia. Funcționează chiar un soi de mercur ial, iar în jurul instanțelor de judecată mișună intermediarii și traficanții. Nimeni, nici chiar cei cu adevărat nevinovați, nu mai au curajul să-și pună soarta în mâinile judecătorilor și să aștepte cu încredere verdictul. Dreptatea, ca și nedreptatea, este și ea tarifată corespunzător. S-a făcut multă vreme caz de veniturile magistraților. Mici, insuficiente, pe drept cuvânt. De-a lungul anilor, însă, acestea au fost majorate, mult peste nivelul general. Deja magistrații se înscriu printre cei mai bine plătiți slujbași ai statului. Și, iată că o banală primă de Crăciun pe care ministrul a decis să fie dată doar tinerilor, stârnește o veritabilă furtună de nemulțumire din partea celorlalți. În plină dezbatere asupra modalităților în care reforma justiției ar trebui dusă la capăt în timp util, problema numărul unu rămâne cea a acestor prime. Conflictul acut și de lungă durată dintre ministru și CSM a contribuit, la rândul său, la această stagn are. Desigur că în CSM se află și persoane nu dintre cele mai onorabile, dar au ajuns acolo în mod democratic, prin votul colegilor. Democrația are și părțile ei rele, dar asta e. Problemele în dispută între cele două părți au fost abordate sistematic de pe poziții de forță, atitudine ce a culminat cu absența ministrului la ultima reuniune a CSM și cu aceea a dlui Lupașcu la recenta reuniune anticorupție. Doamna Macovei are, desigur, intenții bune. Dar are și o fire conflictuală care face să apară sistematic diferende acolo unde nu este cazul. Probabil că o persoană mai echilibrată și cu mai mult tact ar fi reușit până acum să deblocheze o serie întreagă de procese pe care agresivitatea cu care cuplul Băsescu-Macovei a tratat relația cu Consiliul le-a inertizat pur și simplu. Semnalul de alarmă este real. La o privire atentă vom constata că până la sfârșitul anului nu mai este fizic timp pentru a rezolva ceea ce a rămas nerezolvat într-un domeniu guvernat mai degr abă de tipul percepției decât de modul de acțiune.
Titlu: Bogați și curați!
Nr Editie: 1635 Data: joi 12 ianuarie 2006
Dacă fostul președinte Iliescu a lansat sloganul 'sărac, dar cinstit' - sărăcia fiind, în acest caz doar o figură de stil, clasa politică actuală impune, treptat, un altul: bogat și curat! Deși prin prisma judecății comune, între cei doi termeni este o anumită incompatabilitate, în tot mai multe cazuri constatăm că oameni care au îndeplinit diferite funcții în administrație - funcții, în general, nu foarte bine plătite - și-au îmbunătățit substanțial condiția materială. Nu este doar o evidență, ea reiese mai ales din declarațiile de avere, așa incomplete cum sunt acestea și greu de verificat (încă nu are cine să facă acest lucru) și, de cele mai multe ori, șansa pare să joace rolul principal: șansa de a avea mătuși bogate, de a avea veri în străinătate, de a face plasamente inspirate în momente în care prețurile sunt joase sau de a avea neveste cu spirit antreprenorial remarcabil. Un singur lucru nu s-a întâmplat printre demnitari - deși modelul a fost lans at, pe vremea comuniștilor, când începuse verificarea averilor prin legea 'ilicitului': nu câștigă (încă) la Loterie! Or, ținem foarte bine minte faptul că aceasta devenise, cu ani în urmă, sursa și scuza tuturor celor care câștigau mai mult decât din leafă și trebuiau să dea seamă pentru asta. Există, desigur, problema majoră a probării indubitabile a eventualelor incorectitudini și până când o instanță autorizată nu va clarifica lucrurile, toți cei bănuiți își prezervă prezumția de onestitate. Juridic vorbind. Moral, problema este mult mai complexă. Sentimentul - tot mai acut - că cei mandatați cu responsabilități publice folosesc aceste poziții pentru a se îmbogăți în mod incorect aruncă blamul asupra întregii clase politice și a administrației. Zilele trecute a apărut și cinica problemă a plângerii miniștrilor democrați că au lefuri prea mici. Nimeni nu-i obligă însă să rămână miniștri și să sufere material. Sunt liberi să se îndrepte spre sectorul privat unde să-și folosească abilitățile. Societatea românească are nevoie de o delimitare tot mai limpede între serviciul public și afaceri. Nu poți să le faci pe ambele - sau n-ar trebui. Aici rezidă și principala problemă care riscă să ne afecteze termenul de integrare: corupție există pentru că sistemul este extrem de permisiv, că lasă deschise portițele prin care legea poate fi fentată fără teama că cel care o face poate fi tras la răspundere. Când vom afla că nu știu care ministru sau deputat despre care se știe că are aptitudini să cumuleze valori a și câștigat la Loterie, înseamnă că sistemul a atins cota maximă. Mi-e teamă că acest lucru se va întâmpla mai curând decât bănuim.
Titlu: Tăriceanu: trezirea din pumni?
Nr Editie: 1634 Data: vineri 13 ianuarie 2006
Celui care urmărește cu atenție scena politică nu se poate să-i fi scăpat faptul că, de o bună bucată de vreme, raportul de forțe între președinte și premier tinde să se modifice. Relația a plecat din punctul în care câștigătorul (Băsescu) a luat totul, oferind, cu generozitate, câte ceva partenerului. Un Băsescu triumfător și un Tăriceanu timorat de brusca sa avansare - acesta a fost tabloul debutului noii puteri. Cu un președinte în continuă ofensivă și cu un premier la remorca acestuia, lucrurile au evoluat până la punctul în care acesta din urmă ar fi trebuit să fie scos din joc sub pretextul fragilității parlamentare, situație recuperabilă doar prin alegeri anticipate. O revelație proprie sau de grup (de interese) l-a împins însă pe Tăriceanu să facă primul său pas înainte, într-o acțiune de rezistență față de fratele mai mare. 'Decizia irevocabilă' de a demisiona s-a revocat sub pretextul responsabilității față de mandat. A fost primul semn că pe rcepția istorică a raportului dintre cele două funcții suferă o modificare în sensul prerogativelor constituționale. Cu toate eforturile depuse în continuare de președinte pentru a demonstra că el este șeful - în care s-a recurs și la diversiuni de genul celei lansate de Elena Udrea cu privire la telefonul dat de premier la Parchet - lucrurile au început să se schimbe, Tăriceanu subliniind cu fiecare prilej ideea că el este, totuși, șeful guvernului și că deciziile îi aparțin. Slab, ezitant, nesigur pe el la început, Tăriceanu a prins curaj odată cu conștientizarea faptului că are în spatele său o forță politică capabilă să facă față presiunilor rapacelui său aliat. Anul 2006 a început sub aceste auspicii. În timp ce Traian Băsescu s-a dedicat momentelor pitorești - deblocarea Văii Oltului și alunecările de teren din Vâlcea - Tăriceanu a organizat și prezidat reuniunii importante, lansând mesaje și consolidându-și autoritatea de șef al guvernului. Până și absența sa la ședința CSM-ului de miercuri a fost un semnal de independență, care a dorit să sublinieze faptul că are treburi mai importante decât să dădăcească magistrații care, oricum, sunt independenți față de puterea politică. În meciul de box dintre Băsescu și Tăriceanu, ultimul s-a trezit din pumni, și după câteva knock-down-uri, începe să preia controlul, punctând spectaculos.
Titlu: Liberalii vor Republică parlamentară!
Nr Editie: 1633 Data: sâmbătă 14 ianuarie 2006
Nu ideea în sine, cât faptul că ea vine din partea unui aliat - liberalul Crin Antonescu - face din aceasta 'bomba zilei': 'Republica parlamentară ar fi soluția pentru ca președintele și primul-ministru să nu se mai suprapună în activități' - zice acesta, fără să mai adauge că într-o asemenea situație Traian Băsescu ar fi pus într-o vitrină și arătat vizitatorilor străini, în timp ce Tăriceanu va trebui să se împartă între activitățile de la Palatul Victoria și cele de pe Valea Oltului. Propunerea nu e nouă. A mai vehiculat-o și Adrian Năstase, pe când era premier și nu se știa că va fi împins spre Cotroceni de evenimente. Cu argumentul că ea funcționează în multe țări europene chiar - Germania și Italia fiind cele mai pregnante exemple. Venea într-un moment în care Ion Iliescu își expira mandatele și oricum nu l-ar fi afectat. Cu alte cuvinte, soluția reprezentativ-decorativă era destinată unui ne-nominalizat, situație în care o eventuală decizie era mai ușor de luat.Diferența față de contextul în care a apărut propunerea lui Crin Antonescu este fundamentală. Traian Băsescu este un președinte hiperactiv. El trage la poartă din toate pozițiile și de pe toate posturile, buimăcindu-și nu odată coechipierii. Îl sufocă, pur și simplu pe premier prin imixtiunile sale frecvente și îl dublează cu orice prilej. Pe fondul acestei atitudini crește și presiunea pe care cei aflați în spatele lui Băsescu - credinciosul partid democrat, o exercită asupra partenerilor de Alianță, cu care reușesc să intre nu odată în conflict prin rejectarea condiției inițiale de 'acționar minoritar'.În această situație, zice Antonescu și, chiar dacă nu îl aprobă pe față, cam așa gândesc majoritatea liberalilor, trebuie făcut ceva pentru ca vârfurile să nu se mai calce pe picioare. Trebuiesc delimitate atribuțiile. Iar cel mai simplu este să facem dintr-o Românie semiprezidențială, una cu președinte ales de parlament. Adică unul cu atribuții minime. Că până la adoptarea unei astfel de soluții e drum lung și dificil, e altă poveste. Rostul propunerii este de a da un semnal către impetuosul președinte că nu toată lumea îl iubește până la a-i face mereu pe plac. Că este președinte, nu conducător, și că la volanul mașinii poate să se afle un singur șofer. Liberal, bineînțeles.
Titlu: Năstase: o altă carieră?
Nr Editie: 1643 Data: marți 31 ianuarie 2006
Până cu puțin înainte de declanșarea scandalului moștenirii mătușii Tamara, aș fi susținut cu tărie că Adrian Năstase este, probabil, cel mai bun produs al politicii postdecembriste, format și afirmat în cadrul democratic al noului curs al evenimentelor, și că mai are un cuvânt serios de spus.Cariera sa a fost, din această perspectivă, una remarcabilă. Cvasinecunoscut în 22 decembrie, și-a folosit la maxim șansa de a fi intrat în aparatul nou creat sărind cu îndemânare treptele de la nivelul de 'expert' la CPUN, la acela de ministru de Externe în primul guvern rezultat după alegerile din mai '90. A fost o evoluție rapidă, ca mai toate cele ale momentului, cu deosebire, însă, că s-a dovedit a fi una durabilă. A știut să facă alegerea potrivită în momentul sciziunii care a despărțit apele FSN-ului, rămânând alături de Iliescu, în al cărui siaj a navigat constant. Fidelitatea i-a fost răsplătită cu o poziție importantă în partid (președinte executiv, sub Oliviu Gherman) și președinte al Camerei, în mandatul Văcăroiu. În Opoziție a dovedit reale calități organizatorice, formându-și o echipă cu care a pus bazele viitorului guvern, odată cu revenirea PDSR la putere, în 2000. Alegerile de atunci l-au dat pe Năstase drept marele câștigător și deținător al puterii, Iliescu retrăgându-se în turnul de fildeș al Cotrocenilor de unde avea să monitorizeze din timp în timp excesele pupilului său. A fost perioada în care Năstase a avut ceea ce n-a mai avut nimeni, de la Ceaușescu încoace: o putere aproape absolută - șef de guvern, șef de partid, îndrumător al tinerei generații, dirijor de tendințe reformiste. Capacitatea organizatorică, rigoarea, forța de muncă au făcut din el reperul universal a tot ceea ce se întâmpla și se decidea. Succesul său a fost desăvârșit și vocile critice au amuțit, făcând loc unei adulații din ce în ce mai intense și mai interesate. Grupurile de interese formate rapid în jurul său au fost coordonate cu mână de fier și biciuite pentru eficiență maximă. Succesul l-a făcut însă să piardă contactul cu realitatea. Prima ciocnire dură cu Iliescu l-a împins până în pragul demisiei. Și-a revenit rapid și, cu prețul unui puci de partid care i-a îndepărtat pe majoritatea tovarășilor de drum care mai puteau manifesta pusee de independență, și-a asumat campania de menținere și sporire a dominației pesediste după ceea ce a fost considerat un simplu accident - rezultatul alegerilor locale.Dacă nu ar fi pierdut 'la mustață' prezidențialele prin ghinionul schimbării din mers a candidatului Alianței, astăzi poate că Năstase ar fi fost la un Cotroceni reorganizat din temelii și transformat într-un real centru de putere. În Opoziție, Năstase nu și-a mai regăsit aplombul din vremurile bune și eșafodajul care i-a asigurat puterea a început să scârțâie și să se demonteze. Erorile personale - aproape de neconceput la o persoană cu autocontrolul său - l-au adus într-o situație în car e doar o minune i-ar mai putea salva cariera politică. Dacă, cine știe, nu va demonstra că are resurse și pentru un alt tip de carieră...