Titlu: Relaþiile preºedintelui cu puterile
Nr Editie: 1673 Data: Tuesday 03 January 2006
Anul 2005 a însemnat pentru primul preºedinte-jucãtor din istoria modernã a României testul esenþial al relaþiei sale cu celelalte puteri.Relaþia cu Executivul a fost, poate, cea mai nãbãdãioasã. A început cu declaraþii de iubire totalã ºi cu sacrificii demne de un nou Meºter Manole (a renunþat la Blaga, pe care abia-l alesese consilier ºi le-a 'donat' pe Cristina Pârvulescu ºi Sulfina Barbu, douã dintre fruntaºele 'batalionului portocaliu' de femei) pentru a ajunge la un conflict deschis cu premierul, în urma refuzului acestuia de a demisiona. Odatã cu ratarea ºansei anticipatelor, Bãsescu s-a împãcat cu ideea ºi, în final, a decretat cã Guvernul ar fi 'cel mai tare' de dupã Revoluþie, anul sfârºindu-se cu clasicele pupãturi în Piaþa Endependenþei.Relaþia cu Parlamentul s-a înscris în parametrii neconstituþionali ai favorizãrii evidente a formaþiunilor care l-au propulsat la putere ºi prin atacuri continue ºi directe la adresa foºtilor adversari. Nici membrii minoritari ai Alianþei nu s-au bucurat de un tratament mai bun, chiar dacã maghiarii nu au fost gratulaþi cu epitetele adresate umaniºtilor-conservatori. Ca preºedinte al þãrii, Bãsescu a continuat sã fie preºedinte al democraþilor ºi al unei aripi democrate a liberarilor, pe fondul refuzului majoritãþii acestora din urmã de a urma neabãtut indicaþiile prezidenþiale. Pe scurt, o relaþie tensionatã ºi incoerentã prin jocul dublu fãcut în momentul în care decizia Curþii Constituþionale în problema ºefilor Camerelor a devenit previzibilã.Relaþia cu Justiþia a fost, poate, cea mai acutã. Bãsescu a vãzut în întregul sistem juridic piedica majorã a atingerii obiectivelor sale electorale. N-a întârziat sã îi catalogheze pe magistraþi drept dinozauri sau sã-i acuze de servilism faþã de fosta putere. Singura ocazie în care a avut cuvinte de laudã pentru magistraþi a fost atunci când au închis dosarul 'Flota' ºi când au pus NUP pe dosarul casei din Mihãileanu.Relaþia cu presa a fost singura în care a dovedit consecvenþã. Dupã ce a tãiat publicitatea guvernamentalã ºi i-a alungat pe ziariºti din avionul prezidenþial, a rãspuns punctual fiecãrei critici, catalogând-o drept diversiune îndreptatã împotriva sa de cãtre adversarii politici. N-a rãmas dator cu epitetele, a acuzat la rândul sãu fãrã prea multe probe, iar zelul manifestat în rezolvarea crizei ostaticilor n-a exprimat simpatia sa pentru branºã, dorindu-se mai degrabã o revanºã asupra acesteia.Mai mult decât pentru oricare dintre predecesorii sãi, pentru Traian Bãsescu presa se împarte în douã: cea 'ticãloºitã', subvenþionatã de PSD sau de alte 'cercuri de interese' obscure, ºi cea 'portocalie', care-i cântã în strunã cu profesionalism ºi cu onestitate. Cale de mijloc nu este pentru un preºedinte care nu e capabil sã perceapã nuanþele.Ar mai fi, desigur, relaþia cu puterea... prezidenþialã. Adicã cu el însuºi. Este cea mai nonconformistã dintre toate, Traian Bãsescu dovedind cu prisosinþã cã nu se simte în largul sãu în haina tradiþionalã, croitã de Constituþie ºi cã n-are nici o reþinere în a cãlca protocolul ºi tradiþiile pentru a impune un alt tip de lider. Nu neapãrat unul mai bun...
Titlu: Edictul lui Eugen al XVI-lea: Sã fiþi sãnãtoºi!
Nr Editie: 1674 Data: Thursday 19 January 2006
Cel de-al ºaisprezecelea 'suveran' al Sãnãtãþii - 'regat' care a bãtut toate recordurile în materie de purtãtori ai foarte vremelnicei coroane - ºi-a desãvârºit opera în doar câteva luni: dupã o serie de bâlbâieli iniþiale, a virat cãtre parlament, spre luare de cunoºtinþã - pentru cã, tehnic, va opera rãspunderea guvernamentalã - setul de legi de la care se aºteaptã schimbarea la faþã a Sãnãtãþii. Evenimentul a fost marcat de prezenþa intempestivã în forul legiuitor atât a preºedintelui cât ºi a premierului. Primul a lansat chiar un salut entuziast, apreciind cã este cel mai important moment al actualei guvernãri, þinând totuºi sã remarce cã reforma a început mai demult. Nu mai devreme, însã, de 1997, când a intrat în pâine guvernul din care fãcea ºi el parte. Presupunem, pe cale de consecinþã, cã prima etapã a reformei s-a epuizat în 2000, odatã cu lãsarea la vatrã a echipei reformatoare, fiind reluatã abia în 2005. Dar astea sunt simple amãnunte.Important este ceea ce spunea ºi premierul: odatã cu aceste legi ale sãnãtãþii se pune capãt perioadei feudale din spitale! Vremurilor când directorii fãceau ce-i tãia capul, cheltuind fãrã noimã puþini bani primiþi de la stat ºi întrecându-se a lua ºpãgi de la bolnavi. Dealtfel, premierul a punctat o temã greu de regãsit în pachetul respectiv: cea a pacientului ºi a intereselor sale legitime. E timpul ca cetãþeanul care plãteºte impozite sã ºtie mai bine care îi sunt drepturile!Adevãrat. Numai cã existã o micã problemã. Pentru cine are rãbdare sã lectureze textele de lege încercând sã le înþeleagã, este evident cã noþiunea de pacient nu se prea întâlneºte. Se vorbeºte însã din plin despre eficienþã ºi despre 'productivitatea' actului medical (la hectar sau pe unitate de timp?), despre eficientizarea spitalelor (!?) despre necesitatea acordãrii legislaþiei cu cea europeanã (uitându-se cã, întâmplãtor, nu existã un aquis comunitar european, ci doar niºte norme cu caracter general). Cei care mai cunosc cât de cât ce s-a întâmplat în domeniu ºi nu face parte din categoria 'obidiþilor', cãrora li s-au luat privilegiile, afirmã cã majoritatea textelor par scrise 'pe genunchi', într-o grabã nefireascã ce a lãsat multe lacune ºi neclaritãþi. Cã principala preocupare a ministrului a fost sã le dea cât mai degrabã publicitãþii, fãrã a proceda în prealabil la o dezbatere publicã ºi cã ar fi mult prea evidentã conotaþia politicã - aceea de a 'demonta' cât mai grabnic structurile care au fost montate de fosta putere ºi de a-i înlãtura oamenii din acestea. Legea farmaciei lipseºte de la pachet, pentru cã aproape toatã lumea care avea un cuvânt de spus i s-a opus. În rest, toate bune ºi frumoase. Reforma capitalistã a învins medicina feudalã ºi nu ne mai rãmâne decât sã recurgem la parafraza unui slogan fãcut celebru de cel care l-a lansat: Sã fiþi sãnãtoºi! Cum? Veþi vedea.
Titlu: Moºtenitori ºi donatori
Nr Editie: 1675 Data: Friday 20 January 2006
O discuþie savantã în jurul scandalului recent iscat de Mugur Ciuvicã în legãturã cu 'cesionarea' afacerilor derulate cu primãria Capitalei, de cãtre o distinsã deputatã PD, cãtre venerabila sa mamã, organizatã de un post de televiziune s-a învârtit îndelung în jurul cozii, ezitând sã puncteze decisiv. Era vorba cã de ce fac asemenea firme afaceri cu statul. De ce companii care aparþin, mai pe faþã sau mai pe dos, unor oameni politici, nu fac afaceri doar cu sectorul privat. Aºa s-ar rezolva aproape toate conflictele de interese. N-ai treabã cu banul public, nu te doare capul. Ce faci, însã, dacã - aºa cum se întâmplã în cazul doamnei Cazacu - eºti specializat în reparaþii de strãzi? De unde gãseºti privatul care are prin ogradã kilometri de ºosele? Concluzia n-a fost prea clarã, ºi nici primarul general, invitat special, nu s-a dat de ceasul morþii, el personal nefãcând parte din aceastã categorie. Statul nu cumpãrã marmurã de la dânsul. Cel mult o cumpãrã antreprenorii. Cum spuneam, însã, participanþilor le-a venit destul de greu sã taie nodul gordian. Iar acesta este urmãtorul: dacã vrei sã faci afaceri cu statul ºi dacã n-ai alternativã, cea mai simplã soluþie este sã renunþi la ceea ce te împiedicã: mandatul de parlamentar sau de funcþionar public. Nimeni nu te obligã sã stai în Parlament. Nimeni nu te obligã nici sã intri acolo. Chestiunea este total benevolã ºi, în general, se considerã cã atunci când faci acest lucru eºti animat de nobilul ideal al servirii patriei ºi a cetãþeanului.Realitatea ne aratã cã dna Cazacu care, dupã ce-a intra în Parlament, ca sã n-aibã probleme de incompatibilitate formalã, a cedat - formal - afacerile mamei, în realitate continuând sã se ocupe de ele. ªi sã beneficieze de influenþa pe care o are ca membru al corpului legiuitor pentru a 'forþa' licitaþiile de lucrãri publice. Cã acestea sunt la Capitalã, condusã politic de democraþi, este probabil o simplã întâmplare. Ca ºi faptul cã dumneaei este membrã a aceluiaºi partid.Aceastã dilemã fãrã sfârºit, a politicienilor care vor sã facã ºi afaceri ºi sã câºtige mulþi bani, ºi a oamenilor de afaceri care câºtigã mulþi bani, dar vor ca politica sã le aducã ºi mai mulþi trebuie sã ia sfârºit. Nu este nici o diferenþã între culpele morale ale moºtenitorilor ºi cele ale donatorilor ºi n-ar trebui sã existe nici una legalã. ªi poate cã tot acest scandal al dezvãluirilor va face ca lucrurile sã intre odatã pentru totdeauna pe fãgaºul normalitãþii.
Titlu: Curãþarea politicii de afaceri
Nr Editie: 1676 Data: Saturday 21 January 2006
Faptul cã în ultima vreme s-au produs mai multe dezvãluiri în legãturã cu posibile sau reale acte de corupþie, cã instituþiile responsabile ale statului s-au manifestat mai activ în investigarea acestora ar putea sã dea senzaþia cã fenomenul este în creºtere. Cred cã, dimpotrivã, el este în scãdere. Scandalurile care se þin lanþ induc ºi un sentiment de teamã, de reþinere, din partea celor tentaþi sã abordeze aceste forme de îmbogãþire rapidã ºi pe seama mandatului public. Posibilitatea mult sporitã de a intra în gura presei - ºi apoi în mâinile parchetului - prin luarea la bani mãrunþi a declaraþiilor de avere îi face, probabil, pe mulþi sã opreascã motoarele în aºteptarea unor vremuri mai propice. Totodatã, ceea ce se întâmplã acum poate fi de naturã sã declanºeze un fenomen interesant: mulþi dintre cei care ºi-au asumat, din diverse obligaþii, responsabilitatea de a adãposti sub nume propriu ºi în conturi proprii, sumele pe care titularii nu pot sau nu doresc sã le scoatã încã la ivealã, vor fi tentanþi, în faþa fricii de scandal ºi de rãspundere a acestora, sã-ºi asume aceste agoniseli. Sã nu vã miraþi dacã în scurt timp nu vor apare pe firmamentul afacerilor nume noi, neaºteptate, ale cãror resurse vor alimenta economia neagrã-gri. În acelaºi timp, semnalul cã organele abilitate sunt decise sã-ºi facã datoria, scormonind ºi dând la ivealã manevrele ilegale din averile demnitarilor, va proceda la o curãþire considerabilã a mediului politic. Pentru cã acesta continuã sã fie extrem de amestecat ºi de inegal. Alãturi de oameni cu real talent politic, care ºi-au dedicat resursele intelectuale ºi umane binelui public (destul de puþini) miºunã o întreagã faunã de indivizi dornici sã-ºi facã o condiþie materialã mai bunã pe seama influenþei ºi presiunilor pe care le pot exercita din poziþiile pe care le ocupã, sau de oameni de afaceri care considerã cã politica este pavãza care-i va feri de necazuri pentru erorile comise în executarea tranzacþiilor. Despre o corupþie în termeni rezonabili, acceptabili (despre o eradicare mi-e greu sã cred cã putem vorbi) vom discuta abia atunci când principiile de incompatibilitate nu vor mai pluti în sferele incertitudinii ºi când declaraþiile de avere vor deveni un real instrument de înregistrare ºi de control. Atunci vom vedea cã peisajul se curãþã de la sine, cã politicenii vor putea sã-ºi facã treaba mai liniºtiþi, în timp ce oamenii de afaceri se vor putea dedica afacerilor, la adãpostul unui mediu mai sigur ºi mai coerent, pe care li-l datoreazã în primul rând politicienii.
Titlu: Bombã cu efect întârziat?
Nr Editie: 1677 Data: Monday 23 January 2006
A fost o sãptãmânã a bombelor de presã. Cel puþin aºa stau lucrurile în aceastã fazã în care mecanismele legale nu s-au pus în funcþiune sau nu au demarat acþiunile. 'Afacerea Mãtuºa' a familiei pesediste Nãstase a fost dublatã la momentul cel mai optim de 'afacerea Mamaia' - a familiei pediste Cazacu - ºi balanþa suspiciunilor din taberele Opoziþiei ºi Puterii pãrea a se fi echilibrat. Pânã sã aparã ultima bombã, cea cu cercetarea vicepremierului George Copos pentru o tranzacþie de spaþii cu 'Loteria Românã'. Dupã ce s-a risipit fumul exploziei am aflat, pe de o parte, cã dl Copos, ca simplu om de afaceri, fãrã responsabilitãþi publice, de ordin politic, a fãcut aceastã afacere încã din 2004, când nici prin cap nu-i trecea cã o sã ajungã ce a ajuns, ºi cã 'Loteria Românã' nu numai cã a validat-o respectând toate prevederile legale - inclusiv acordul Consiliului de Administraþie, dominat de reprezentanþii Ministerului Finanþelor dar cã a mai ºi fost cercetatã odatã de PNA, prin aprilie anul trecut. Problema care apare nu se poate sustrage frecventelor suspiciuni de manipulare prezente în aprecierea aproape fiecãrui eveniment de acest fel: de ce s-a redeschis acest dosar ºi de ce taman acum? Dl Copos reprezintã, în Guvern, o formaþiune politicã ce face parte din Coaliþie, dar - conform unui punct de vedere aproape oficial - se simte de parcã ar fi în Opoziþie. El poate reprezenta o þintã, dar nu pentru cei din Opoziþie, ci chiar pentru Aliaþi, care nu vãd cu ochi buni ocuparea de cãtre micul partid al lui Voiculescu a unor poziþii-cheie din Executiv - recte vicepremieratul responsabil cu afacerile nu doar mici ºi mijlocii ºi mãnosul minister al Economiei. Nu este foarte popularã nici amiciþia - înconjuratã de relativã discreþie - de mai lungã duratã a vicepremierului cu preºedintele. Aºa încât orice prilej în care atât aliaþii-adversari, cât ºi preºedintele incomod pot fi loviþi este bun pentru aceia care au acest interes! Atât de bun încât aproape cã nu conteazã cã în avântul unui astfel de demers poþi sã-þi tai ºi craca de sub picioare.
Titlu: Copos la zid
Nr Editie: 1678 Data: Tuesday 24 January 2006
Vigoarea cu care a explodat ''scandalul Copos'' l-a fãcut pânã ºi pe preºedintele Traian Bãsescu, cel mai autorizat vânãtor de corupþi, sã se întrebe dacã este normal ca un personaj pus sub acuzare, dar cãruia nu i-a fost probatã vinovãþia sã fie linºat mediatic. O spune cel care în decembrie 2004, imediat dupã câºtigarea alegerilor prezidenþiale, spunea cã îl va ''executa'' cu mâna lui pe primul reprezentant al noii puteri care va fi acuzat de corupþie. Traian Bãsescu prelua în mod creator o altã promisiune electoralã, cea a lui Corneliu Vadim Tudor, cel care ameninþase cu execuþii în masã pe stadion ai corupþilor, în totalitate, limitându-se la o acþiune particularã ce viza zona de vârf a fenomenului. Mi-e greu sã mi-l imaginez pe preºedinte punându-i pistolul la tâmplã vechiului sãu prieten George Copos, de care îl leagã nu doar frumoase amintiri rapidiste ºi nu doar din vremea când era ministru al Transporturilor. De aici, poate ºi aceastã dare înapoi, care nu s-a manifestat în alte ocazii, de o gravitate, cel puþin aparent, incomparabil mai micã. Care poate fi, totuºi, explicaþia înverºunãrii cu care o afacere derulatã de investitorul rapidist pe când nu era membru al Executivului, inflameazã mass media? George Copos vine, ca mulþi alþii dintre reprezentanþii clasei politice actuale, din eºalonul tânãr al fostului UTC unde n-a avut însã o poziþie care sã-i îndreptãþeascã actuala traiectorie politicã. Tip pragmatic ºi inventiv, dar mai ales dupã '89, el ºi-a construit traseul din paºi mici ºi modeºti. A început cu prãjiturile, a continuat cu televizoarele Samsung fãrã accize cãrora le monta el telecomenzile, a continuat cu câteva privatizãri folositoare - în special cea de la Piteºti - ºi folosindu-se de talentul unor foºti colaboratori de la UTC ºi-a dezvoltat diverse afaceri care l-au adus în situaþia de a arunca un ochi asupra potenþialului remarcabil din sport. Aºa a devenit ''investitor'' la Rapid (în fapt, un distribuitor al fondurilor de reclamã ale coreenilor de la Samsung) sportul deschizându-i uºile spre politicã unde a ºtiut sã se foloseascã de toate oportunitãþile pe care i le ofereau microbiºtii din diferite guverne. S-a menþinut la o distanþã prudentã de politicã, realizând pericolul pe care l-ar fi reprezentat afilierea la unul dintre partidele puternice, în momentul în care acesta nu mai era la putere. A fãcut pasul doar atunci când prietenul ºi tovarãºul sãu de tenis ºi de afaceri Dan Voiculescu i-a sugerat oportunitatea unicã de a accede nemijlocit la putere prin jocul întâmplãrilor din finalul lui 2004. Intrarea sa în guvern direct pe postul de vicepremier a fost privitã la început ca o chestiune onorificã, dar a înþeles repede perspectiva folosirii lui, pentru cã la adãpostul etichetei executive nu numai cã ºi-a putut continua afacerile, dar a ºi reuºit sã le sporeascã exponenþial, devenind o ameninþare pentru ''grupurile de interese'' concurente. Aºa cum am vãzut cã în România nimic nu este întâmplãtor, nu cred cã e întâmplãtor nici atacul declanºat împotriva sa pe o poveste care are puþine ºanse sã rãmânã în picioare. Un atac cu dublu impact pentru cã Loteria este ºi ea o mizã majorã ºi nu puþini sunt cei care au pus ochii pe ea, neaºteptând decât momentul potrivit pentru a o putea prãdui dupã datinã. Nu vreau sã spun cã lucrurile ar fi curate, sutã la sutã, cum nu este nici o tranzacþie în care se împletesc anumite interese. Este însã o diversiune menitã nu atât sã-l sacrifice pe Copos, cât sã forþeze ieºirea de la guvernare a conservatorilor, cu toate consecinþele de bãnuit într-un an cu mari ºi greu de descâlcit probleme.
Titlu: Încredere în justiþie
Nr Editie: 1679 Data: Wednesday 25 January 2006
Am încredere în justiþie' - sau, dupã caz, în Parchet ori DNA sau PNA, spun cei mai mulþi dintre invitaþii acestor instituþii înainte de a intra în malaxorul cercetãrilor, iar aceastã atitudine încrezãtoare se explicã, în ciuda evidenþelor din sistem, printr-o încercare de a capta bunãvoinþa publicului cãruia i se servesc cotidian aceste porþii de educaþie civicã. Cã pânã la urmã încrederea asta se transformã în dezamãgiri pe mãsura acuzaþiilor probate, e o altã poveste care þine de un alt sindrom: acela al obsesiei cã orice 'interpelare' are substrat politic. Toþi hoþii ºi borfaºii cu gulere albe sau gri se dau imediat victime ale opresiunii politice. Întotdeauna, cel care le vrea rãul stã pitit în spatele justiþiei care devine un instrument orb ºi necruþãtor, conform definitiei, al unor interese adverse.Ultima reprezentaþie de acest fel o oferã George Copos. El este, însã, un exponent de marcã al Puterii. Al cãrei puteri, vã veþi întreba pe bunã dreptate? Cum se face atunci cã o astfel de persoanã, cu cea mai înaltã responsabilitate publicã este hãrþuitã de forþele aservite rãului? Sã fi prins, brusc PSD-ul, aflat în plin proces de lingere a rãnilor, urã pe reprezentantul unei formaþiuni care l-a trãdat dupã alegeri, lãsându-l de izbeliºte? Sau forþele politice adverse se ascund chiar în rândurile unei Coaliþii nemulþumite de prestaþia 'imoralã' a conservatorilor? Sã fie mâna lungã a preºedintelui, cel în a cãrui cârcã pun aproape toþi ''invitaþii'' Parchetului rãspunderea? Ca Iacubov, Patriciu sau Sechelariu?.La o analizã atentã nici una dintre aceste supoziþii nu þine. Pentru cã dl Copos este o persoanã abilã, cu simþul relaþiilor, care a ºtiut, de-a lungul timpului sã nu-ºi antagonizeze acele forþe care l-ar putea afecta. A fost, ca românul imparþial, în bune relaþii cu toatã lumea bunã. A servit, la rândul lui, spre a beneficia de servicii. Cea mai sugestivã reacþie de dupã chemarea sa la DNA mi se pare a fi cea a premierului: uitând cã nu demult a avut un car de belele pe aceeaºi chestie, acesta s-a întrebat retoric de ce, ca premier, nu a fost informat în prealabil de punerea sub acuzare a vicepremierului? Rãspunsul valabil ar putea fi cel care i s-a dat ºi când s-a interesat de soarta lui Patriciu: pentru cã justiþia e independentã ºi nu trebuie sã ia avize sau sã informeze pe cineva înainte de a-ºi face treaba..Deocamdatã, George Copos are încredere în justiþie ºi urmeazã sã demonstreze, fãrã avocat, cã afacerile lui sunt în regulã, cã cel puþin pânã când a devenit vicepremier - cum cu gura sa a spus-o - toate afacerile grupului ANA s-au derulat la lumina zilei. Nu va trece mult ºi vom afla, chiar de la dl Copos, cât de corectã e justiþia ºi câtã încredere putem avea în ea.
Titlu: Demolatorul Mitrea
Nr Editie: 1680 Data: Thursday 26 January 2006
De-a lungul timpului, mulþi au fost tentaþi sã-l judece eronat pe Miron Mitrea, vãzând în el un personaj rudimentar. I-a derutat, probabil, felul în care acesta ºi-a fãcut debutul în scena publicã, dupã Revoluþie, în calitate de lider al sindicatului ºoferilor. Mitrea nu numai cã nu provine din aceastã popularã categorie, dar mai mult, nu are nimic de-a face cu zona de extracþie a acesteia. Face parte dintr-o familie de intelectuali, cu certe propensiuni spre artã, el însuºi având la bazã o culturã solidã, nu doar tehnicã, ci ºi umanistã. Convergenþa cu domeniul de activitate i-a fost asiguratã de înfãþiºarea frustã, de alurã masivã ºi de expresia oarecum fioroasã. Alãturi ºi contra lui Ciorbea, Mitrea a fãcut din sindicalism una dintre pietrele de încercare ale guvernelor post-decembriste. Ieºirile în stradã ale sindicaliºtilor, în frunte cu detaºamentul înaintat al ºoferilor, au dat frisoase membrilor guvernelor care admirau demonstraþiile din Piaþa Victoriei. Sindicalismul s-a dovedit, în majoritatea cazurilor, cea mai eficientã rampã de lansare în politicã. A fost mai întâi Ciorbea, pe filierã þãrãnistã, devenit mai întâi primar al Capitalei ºi apoi premier, iar apoi Mitrea, care l-a urmat, însã în opoziþia în care intrase PDSR-ul. În timp ce lui Ciorbea, Puterea i-a fost fatalã, lui Mitrea Opoziþia i-a folosit. A învãþat miºcãrile din spatele scenei ºi a devenit, rapid, una dintre piesele principale ale procesului de structurare a viitoarei puteri. Revenirea la putere a PDSR, din 2000, l-a propulsat într-unul dintre cele mai importante fotolii ministeriale, cel din care erau dirijate sume imense de investiþii - cu ºpãgile aferente, într-o echipã condusã de tripleta Nãstase-DIP-Mitrea. Omogenitatea echipei a slãbit evident în momentul în care zumzetele legate de corupþie s-au fãcut auzite ºi când premierul dãdea semne de a intenþiona o delimitare de cei doi parteneri. Gura lumii spune cã la o întâlnire în lift, între prieteni vechi, unul dintre cei trei i-ar fi spus altuia: 'Murim cu tine de gât!' Cert e cã delimitãrile au încetat, dar spiritul de echipã nu s-a mai refãcut. Dintre toþi, Mitrea a pãrut sã fie cel care ºi-a construit cel mai bine eºafodajul de putere personalã controlând organizaþiile. I-a fost de folos acest sprijin ºi la eliminarea lui Iliescu - când a simþit ºi din partea acestuia, tendinþa de delimitare prin numirea unei contracandidate la funcþia de secretar general la ultimul Congres, ºi acum, la Poianã, când autosuspendatul Nãstase a fost 'validat' fãrã nici o crâcnire prin semnãturile aceloraºi responsabili de organizaþii. Aºa încât marele învingãtor al acestui proces de tranziþie internã nu e nici Geoanã, nici Iliescu. Ci Mitrea. Demolatorul.
Titlu: Hãrþuirea lui Patriciu
Nr Editie: 1681 Data: Friday 27 January 2006
Probabil cã episodul în care procurorii i-au dezvãluit lui Dinu Patriciu faptul cã telefoanele i-au fost ascultate cu mult înainte de începerea urmãririi penale împotriva sa, este o gafã tipicã pentru o instituþie ai cãrei membri uitã mereu cã ºi ei trebuie sã respecte legea, nu doar cei pe care-i ancheteazã. Mai mult ca sigur, un procuror neglijent a uitat sã scoatã din teancul de stenograme ºi pe acelea care purtau o datã anterioarã celei de la care legea permitea acest lucru. Patriciu a intrat în acest mod neaºteptat în posesia unui atu aproape decisiv în bãtãlia pe care o duce cu aceia care l-ar dori, cu orice preþ, în spatele gratiilor. Este hazardat sã te pronunþi cu privire la vinovãþiile sale înainte ca instanþa sã-ºi fi spus cuvântul, pe baza probelor pe care urmeazã sã i le furnizeze Parchetul. Nu poþi însã sã nu-þi împiedici un sentiment de nedumerire faþã de funcþionarea în mai multe viteze a aparatului represiv. În timp ce hoþi notorii, care au dat tunuri grosolane, care cu adevãrat au pus pe butuci economia naþionalã, au beneficiat de anchete mai mult decât 'înþelegãtoare', finalizate cu pedepse minime sau chiar cu scoaterea de sub urmãrirea penalã, în cazul lui Patriciu se manifestã o intransigenþã exemplarã, care nu þine cont nici de faptul cã afacerea pe care a manageriat-o este una de succes, cã privatizarea a fost cu rost ºi dã de lucru la mii de oameni, vãrsând la bugetul statului sume considerabile. Arestat, eliberat, hãrþuit, transformat în subiect perpetuu de prima paginã în show-ul mediatic atent regizat din culise, Dinu Patriciu tinde sã devinã surogatul prin care Puterea - mai precis, o parte a ei - încearcã sã compenseze adevãrata luptã împotriva corupþiei. Dinu Patriciu nu prea are de-a face cu corupþia, el a avut decenþa sã se retragã din politica activã în favoarea afacerilor. În acestea e posibil sã fi fãcut ºi greºeli, mai mici sau mari, dar acestea þin de un cu totul alt capitol al agendei în care trebuie bifate obiectivele de care depinde integrarea României în Uniunea Europeanã. Iar erorile în serie ale procurorilor - care au greºit începând cu reþinerea sa abuzivã în arest - culmineazã acum cu aceastã ascultare posibil ilegalã, care riscã sã ne ducã încã odatã, pe la tribunalele internaþionale care ne-au mai sancþionat ºi în alte cazuri.
Titlu: Show-urile mediatice
Nr Editie: 1682 Data: Saturday 28 January 2006
ªi preºedintele Bãsescu, ºi premierul Tãriceanu, ºi preºedintele Senatului, Nicolae Vãcãroiu, au ridicat în ultimele zile problema show-urilor mediatice care însoþesc investigaþiile pe care le fac organele de anchetã în cazuri care îi au ca subiect pe politicieni sau personalitãþi ale vieþii publice. Cel mai simplu ar fi sã fie puºi la zid ziariºtii ºi ziarele sau televiziunile, care mãnâncã o pâine mai mult decât albã de pe urma interesului publicului, zgândãrit ºi alimentat pe mãsurã. Gazetarii nu-ºi fac, pânã la urmã, decât meseria, mai bine sau mai rãu, mai deontologic sau nu. Ei reflectã ceea ce li se oferã de cãtre cei care gestioneazã fenomenul. Iar aceºtia nu sunt alþii decât magistraþii înºiºi ºi, în pandant, inculpaþii sau cercetaþii, care reacþioneazã în ton.Cineva îmi povestea ce se întâmplã în Elveþia cu cazurile de fraudã bancarã - pentru cã ºi acolo se întâmplã aºa ceva. Atunci când se iveºte un astfel de caz, publicul nu aflã de el decât atunci când cel în cauzã este condamnat, ºi atunci informaþiile sunt filtrate în aºa fel încât sã nu afecteze mediul bancar ºi afacerile curente. Asta reclamã din partea autoritãþilor o discreþie aproape absolutã, ceea ce pare de-a dreptul imposibil sã le cerem alor noºtri. Procurorii români trãiesc foarte bine, constituindu-ºi veritabile cariere mediatice de pe urma dosarelor pe care le fac. Fiecare anchetã este însoþitã de alarma datã la presã, cu cohortele de cameramani pândind non-stop intrãrile ºi ieºirile din clãdirea Parchetului. Seturile de declaraþii la faþa locului sunt urmate de invitaþii la talk-show-uri unde ºefii Parchetului îºi exprimã ideile ºi filosofia de viaþã, dând sfaturi anchetaþilor, cum a fãcut-o mai deunãzi ºeful DNA. De aici pânã la efectuarea audierilor în direct, dintr-o salã dotatã corespunzãtor ºi unde sã aibã loc toate televiziunile (de ce nu ºi-ar face Parchetul chiar un studio propriu de televiziune!) nu mai este decât un pas.Rãmâne ideea cã procesul de profesionalizare a justiþiei implicã ºi aceastã ieºire din mrejele telenovelisticii juridice ºi a manelizãrii anchetelor, chiar dacã prin aceasta s-ar mai reduce ceva din audienþa mass media.
Titlu: Patriciu Story
Nr Editie: 1642 Data: Monday 30 January 2006
Scrisoarea prin care Dinu Patriciu înºtiinþeazã conducerea PNL cã demisioneazã din funcþia de preºedinte al organizaþiei de Prahova pune punct, cel puþin pentru o perioadã, carierei politice a unuia dintre personajele emblematice ale post-comunismului românesc.
Patriciu a apãrut în scenã, imediat dupã re-formarea partidului, de cãtre Radu Câmpeanu ºi câþiva dintre colegii sãi de generaþie, în luna ianuarie '90. Alãturi de alþi câþiva tineri care aveau legãturi de familie cu doctrina, el a reprezentat eºalonul contemporan al unuia dintre partidele istorice cu rol mai mult decât semnificativ în crearea României moderne. De la eºalonul tânãr la 'aripa tânãrã' n-a fost decât un pas ºi desprinderea junilor liberali de cãtre vârstnicii lor tutori, cu care n-au reuºit de fel sã se potriveascã la caracter într-un timp prea scurt, a fost prima sciziune dintr-un proces liberal îndelungat ºi pãgubos. Patriciu, Tãriceanu, Boroianu ºi alþi câþiva confraþi au scandalizat opinia publicã în prima campanie electoralã lansând celebra formulã a 'tãierii cozii câinelui dintr-o bucatã' pentru a descrie terapia de ºoc a reformei. PNL-AT-ul rezultat din aceastã primã rupturã a mai ºocat, ulterior, ºi prin propunerea de creare a unui prim pol politic, printr-o alianþã cu FSN-ul lui Roman, alãturi de agrarieni ºi de ecologiºti, într-un guvern de coaliþie în care Patriciu a ratat din cauza parlamentarilor de dreapta ocuparea postului de ministru al lucrãrilor publice.
Creator ºi susþinãtor al lui Manolescu în Partidul Alianþei Civice, Patriciu a reaºezat formaþiunea în cadru parlamentar la alegerile din '92, ratând însã momentul '96, când pestriþa lume liberalã a izbutit sã se recoaguleze într-o Convenþie Democraticã ce avea sã acceadã la putere. Aflat în conflict deschis cu Valeriu Stoica, Patriciu s-a retranºat pe poziþiile business-ului, în numele cãruia a ºi pãrãsit parlamentul atunci când au început sã funcþioneze principiile incompatibilitãþii. A rãmas însã un lider influent în structurile partidului, fãcând din organizaþia de Prahova una dintre redutele rezistenþei liberale în faþa asaltului democrat. Antipatia instalatã între el ºi Bãsescu l-a fãcut sã-i adreseze acestuia un avertisment, între cele douã tururi de scrutin prezidenþial, avertisment pe care acesta din urmã, câºtigãtor al pariului, nu avea sã-l uite, represaliile care au urmat purtând în mod evident amprenta Cotrocenilor.
Dificultãþile legale ale lui Patriciu oferã un final deschis carierei sale de manager. Demisia de la Prahova pare sã sugereze un final al story-ului. Doar dacã nu cumva, aici, la Porþile Orientului, unde totul este luat uºor...
Titlu: Hai la lupta cea mare!
Nr Editie: 1630 Data: Wednesday 18 January 2006
Ziua de 16 ianuarie 2006 va rãmâne ca una de referinþã nu doar în istoria Partidului Social-Democrat, ci ºi în aceea a politicii care se face în România.
Autosuspendarea - faþã cu presiunea evenimentelor - a doi dintre pilonii esenþiali ai structurii de rezistenþã a unui partid serios zgâlþâit de seismele din ultima perioadã, în special cel de dupã pierderea alegerilor - poate fi consideratã criza majorã pe care acesta a parcurs-o de la înfiinþarea sa. O crizã care poate împinge partidul în douã direcþii: spre o disoluþie marcatã, generatã de criza de autoritate ºi de redeschiderea competiþiei pentru putere, sau spre o reconstrucþie internã, dacã cei care-i hotãrãsc destinul vor avea capacitatea sã înþeagã cã momentul nu trebuie ratat.
ªi pentru Adrian Nãstase ºi pentru Dan Ioan Popescu acesta înseamnã sfârºitul carierei lor politice la vârf. Ei vor rã mâne, probabil, în funcþiune ºi dupã definitivarea cercetãrilor referitoare la averile lor, cercetãri care, la noi, se finalizeazã tradiþional în coadã de peºte, dar nu vor mai reuºi niciodatã sã influenþeze oamenii ºi doctrina aºa cum au fãcut-o pânã acum. Amândoi, potrivit poziþiei lor, au deþinut o putere aproape absolutã, manevrând partidul în sensul propriilor lor opinii ºi interese. Semnalul deteriorãrii acestei poziþii a fost dat de alegerile locale din 2004, când ambii au fãcut pasul înapoi. Nãstase a cochetat cu ideea demisiei, revenind apoi în forþã ºi producând un adevãrat puci prin dizolvarea structurii colective de conducere ºi înlocuirea ei cu alta de compromis, formatã din fidelii sãi. Pentru Dan Ioan Popescu alegerile locale au fost însã semnalul reluãrii hãþurilor celei mai puternice organizaþii ºi de a specula în folos propriu eºecul viitorului preºedinte al partidului. Pierderea - prin jocul iscusit fãcut de Bãsescu - a partidei legislative ºi intr area în opoziþie i-a plasat pe amândoi în categoria þapilor ispãºitori. I-au repus pe poziþii temerile aparatului legate de posibilitatea revenirii în fruntea partidului a lui Ion Iliescu. Cel care nu ar fi putut evita mãsurile dure de înlãturare din prima linie a persoanelor supra-expuse. Aparatul ºi-a concentrat forþele, reacþionând împotriva inamicului comun ºi realizând un transfer de putere de faþadã, Mircea Geoanã fiind considerat, de toate pãrþile implicate, ca manevrabil în direcþia doritã. Reformarea partidului a intrat într-un serios impas, ea nefiind posibilã cu aceiaºi oameni, aproape în aceleaºi poziþii. Pentru cã atât Nãstase, cât ºi DIP ºi-au pãstrat influenþa în structurile create chiar de ei ºi compuse din persoane fidele.
Fidelitatea la români ºi, mai ales, în politicã este o chestiune conjuncturalã. Ea e posibilã doar atâta timp cât obiectul acestei atitudini are ce sã ofere în schimb. Aflaþi la strâmtoare, politic ºi juridic, cei doi autosuspendaþi nu vor mai avea mare lucru de oferit ºi momentul retragerii lor coincide cu declanºarea unei noi competiþii pentru ocuparea poziþiilor de forþã. Practic, bãtãlia se va da între gruparea care insistã în a-l propulsa pe Mircea Geoanã spre pupitrul deciziilor renegociate ºi cea care, acuzând eroarea de la congres, va reclama revenirea fondatorului partidului, singurul care mai poate garanta o percepþie de tip social-democrat pentru o majoritate electoralã care nu se regãseºte în alte platforme. Practic, vom asista la o competiþie între fostul ºi actualul preºedinte ºi la o încercare aproape disperatã de a obloji rãnile de imagine provocate de defecþiunea celor doi lideri autosuspendaþi. O bãtãlie între douã facþiuni reformiste de faþadã. Pentru cã una de fond ar implica resurse pe care partidul nu le are. ªi oameni...
Titlu: 'Cotele apelor Dunãrii...'
Nr Editie: 1631 Data: Tuesday 17 January 2006
Principala distracþie a românilor, de vreo câteva sezoane încoace, dupã Revelion, este studiul ºi comentarea declaraþiilor de avere ale demnitarilor. Gazetele ºi televiziunile se întrec în a populariza sporul de avere al aleºilor ºi numiþilor sãi, fãcând inventarul plin de delicii al bunurilor agonisite din lefurile bugetare. Distracþia este totalã ºi culmea hazului apare atunci când, din purã întâmplare, se descoperã câte un ministru sau deputat mai amãrãºtean care timp de 365 de zile n-a reuºit sã punã nimic deoparte. 'Ãsta ori e fraier, ori e bãtut în cap' - mediteazã românul care nu reuºeºte cu nici un preþ sã-ºi sporeascã pensia sau leafa minimã pe economie, netrecându-i prin cap ideea cã, poate, cel în cauzã, este pur ºi simplu cinstit. ªi - ca atare - nepricopsit, vorba unui cunoscut politician.
În fond, n-ar trebui sã fim prea surprinºi cã averile acestor oameni cresc. E o lege a progresului. Fiecare doreºte sã trãiascã mai bine, sã-ºi chiverniseasc ã mai iscusit veniturile ºi sã-ºi asigure ºi siguranþa zilei de poimâine. Ea se înscrie în trendul general al societãþii ieºite din egalitarismul pãgubos al comunismului ºi deschisã competiþiei în care cei mai buni câºtigã ºi mai mult.
Problema cetãþeanului, însã, nu e asta. Eu nu cred cã cineva mai considerã cã preºedintele trebuie sã locuiascã la bloc, iar primul-ministru sã meargã la serviciu cu tramvaiul. El înþelege privilegiile funcþiilor, dacã acestea se încadreazã în parametrii decenþei. Înþelege ºi faptul cã toþi aceºti oameni trebuie sã aibã ºi un standard social ºi material, care sã-i scoatã din sfera tentaþiilor ilicite. Ce nu înþelege cetãþeanul este aceastã spectaculoasã ºi inexplicabilã sporire a averii unor persoane care nu sunt oameni de afaceri ºi a cãror primã preocupare ar trebui sã fie binele celorlalþi. Sau, dacã înþelege, e din ce în ce mai puþin dispus sã accepte.
Aºa imperfect cum este mecanismul legii, declarar ea averilor este un exerciþiu de sãnãtate publicã. Jena, frica de pedeapsã va contribui, în timp, la compensarea zelului strângãtor al celor care ºi-au fãcut din acest lucru un obiectiv primordial. Poate cã vom ajunge sã receptãm nivelul averilor demnitarilor precum odinioarã se ascultau 'cotele apelor Dunãrii'. Cu deosebirea cã acestea din urmã mai ºi scãdeau uneori, pe când primele anunþã sã inunde bunul simþ ºi mãsura, singura avere a celor vreo 20 de milioane de 'sinistraþi'...
Titlu: Cine n-are mãtuºi sã-ºi cumpere...
Nr Editie: 1632 Data: Monday 16 January 2006
Primul lucru despre care îþi poþi pune întrebãri legate de scandalul mediatic declanºat de actualizarea declaraþiei de venit a preºedintelui Camerei Deputaþilor este dacã amploarea acestuia este justificatã. Practic, de o sãptãmânã, detaliile ºi aprecierile privind autenticitatea dobândirii spectaculoasei moºteniri lãsate de o mãtuºã cu spirit comercial, blocheazã prima paginã a ziarelor, chiar dacã între timp, evenimente cu rezonanþã mult mai complexã tind sã fie ignorate sau sã fie trecute în plan secund.
Adrian Nãstase este o persoanã care, structural, iubeºte confortul ºi siguranþa. Confortul sporit ºi siguranþa pe termen lung. Îmi amintesc cã prin 1995, pe când era tot preºedinte al Camerei, l-am însoþit, în cursul unei primiri, pe fostul ambasador al Urguayului, care îmi era prieten ºi care, la vreo doi ani dupã terminarea mandatului a venit într-o vizitã privatã în România. A dorit cu acel prilej sã se întâlneascã cu câþiva dintre oamenii cu care cola borase excelent pe parcursul misiunii sale la Bucureºti, iar unul dintre aceºtia era fostul ministru de Externe din perioada respectivã. A fost o întâlnire cordialã, pe parcursul cãreia Adrian Nãstase ºi-a expus câteva dintre ideile sale. Printre acestea se numãrã ºi aceea cã dupã Revoluþie, generaþia sa se împãrþise în douã: cei care au îmbrãþiºat cariera politicã ºi cei care s-au lansat în afaceri. Iar la adãpostul serviciului public al primilor - rãmaºi din punct de vedere material la un stadiu precar - ceilalþi au prosperat în mod spectaculos.
Aceastã segregare a constituit una dintre obsesiile constante ale fostului premier, depistabilã în procesul constant de acumulãri pe care l-a parcurs. Multe suspectate, dar nici una doveditã pânã în prezent a nu fi fost licitã.
În politicã, însã, dictonul 'hoþul neprins e negustor cinstit' nu prea stã în picioare. Dacã afacerile au o moralã a lor, politica - cu toate oportunismele ºi compromisurile pe care le implic ã - trebuie sã þinã cont de un anumit cod de deontologie. ªi acesta spune cã în momentul în care doreºti sã te dedici binelui celorlalþi, binele propriu trebuie sã treacã pe planul secund. Prosperitatea derivatã din privilegiile funcþiei nu este nici bine vãzutã ºi nici acceptatã. Este pãcat cã un politician de valoarea lui Adrian Nãstase, ale cãrui calitãþi nu pot fi contestate, a intrat sub incidenþa tuturor acestor acuze care, pentru a rãmâne în picioare, vor trebui sã fie dovedite. ªi într-un caz ºi în altul (ºi dacã vor fi dovedite ºi dacã nu) imaginea ºi, implicit, cariera sa politicã vor rãmâne profund afectate, cu consecinþe pe termen lung, într-un moment în care persoana sa se suprapune negativ peste aceea a unui partid ºi aºa aflat în crizã.
Titlu: Gripa cotroceanã
Nr Editie: 1667 Data: Wednesday 04 January 2006
Nu ºtiu dacã în nomenclatorul de profesii al Ministerului Muncii figureazã, distinct, ºi aceea de consilier prezidenþial. Dacã nu, ea ar trebui introdusã în regim de urgenþã ºi plasatã în categoria celor cu risc înalt pentru sãnãtate. Alãturi de piloþii de supersonice sau, culmea, de ziariºti.Lucrurile n-au stat aºa dintotdeauna. Funcþia de consilier la Cotroceni a fost, în general, una liniºtitã ºi bine plãtitã, pentru mai multe rânduri de ocupanþi. Dupã ce s-a definit ca atare pe parcursul primului mandat al lui Ion Iliescu, ea a devenit un reper de notorietate pentru cei care au dorit acest lucru (genul BODA) sau unul de discreþie aproape absolutã (genul GURAN). Preºedinþia lui Emil Constantinescu a marcat intrarea în circuit a 'familiilor', drum deschis de doamna Petre ºi fiul sãu Dãnuþ (ºi continuat azi de cuplul Adriana ºi Claudiu Sãftoiu), împreunã cu ideea susþinutã de candidatul Alianþei Civice cã un lider zonal de calibrul sãu nu are nevoie de consilieri, dar îi þine pentru cã sunt trecuþi în schemã. Cel de-al treilea mandat al lui Ion Iliescu a adus cu el ºi prima echipã stabilã cap-coadã, fiecare dintre echipieri dobândind, pe merit sau nu, doza sa de notorietate pe parcursul celor patru ani.Situaþia s-a schimbat, aproape dramatic, odatã cu instalarea lui Traian Bãsescu la Cotroceni. În doar primul dintre cei cinci ani de mandat acesta a pierdut pe drum nu mai puþin de cinci dintre colaboratorii sãi, teoretic cei mai apropiaþi. Dupã doar câteva zile de la instalare, ºi-a luat rãmas bun de la Vasile Blaga, eminenþa cenuºie a Partidului Democrat post-Roman ºi responsabil cu puteri depline, inclusive financiare, al campaniei prezidentiale. L-a cedat lui Tãriceanu pentru a întãri o aripã democratã în evidentã crizã de valori. A urmat, dupã nici o lunã, Andrei Pleºu, cooptat în echipã pentru a-i da culoare intelectualã, mai degraba decât pentru experienþa sa executivã (distinsul eseist manifestându-se ca un ºef de diplomaþie complet aerian, sub Constantinescu). Acesta a invocat ca motiv al despãrþirii oareºce probleme de sãnãtate, printre afecþiuni numãrându-se repetatele marºuri forþate pe lungile coridoare ale Cotrocenilor pânã la cabinetul unui preºedinte care n-avea niciodatã timp pentru hârtiile în care simþea o mare atracþie sã-ºi introducã un anumit membru, dupã o veche tradiþie marinãreascã. Urmãtoarea pe listã, Stana Anghelescu, a avut ºi ea motive medicale, în special simptomul de paranoia al soþului, comerciant cinstit de þigãri fãrã timbru, care începuse sã confunde victoria în alegeri a lui Bãsescu cu victoria sa în afaceri. Foarte bine nu s-a simþit, de la un moment dat nici blonda ºefã a cancelariei, Elena Udrea, cea care ºtia sã aranjeze cu egalã pricepere, team building-urile de la Golden Blitz ºi protocolul vizitelor în republica Norvegia. Intrarea sa în gura presei pe motiv de grup de interese al soþului cu însoþitorii 'sistemului ticãloºit' a fãcut mai convenabil pentru preºedinte un divorþ formal urmat de un concubinaj juridico-politic.Sfârºitul anului a adus ºi sfârºitul carierei în serviciul public al unei celebre reprezentante a societãþii civile a doamnelor Mungiu ºi Macovei. Gripa cotroceanã a marcat-o grav pe doamna Renate Weber, pe fondul slãbirii organismului de pe urma eforturilor susþinute de a gãsi scuze juridice pentru imunitate prezidenþialã în dosarele Flota ºi Casa din Mihãileanu.Interesant este un lucru: nici una dintre aceste personalitãþi nu a lasat vreo 'dârã', vorba preºedintelui. Au plecat aºa cum au venit. ªi cum o vor face, probabil, ºi alþii dintre colaboratorii cei mai apropiaþi ai unui preºedinte care, pe când era cãpitan de vas nu avea consilieri, ci doar subordonaþi al cãror rol era sã execute ordine. Ale comandantui suprem, cã peste el altul nu mai era vreun altul.
Titlu: Cum se naºte o tradiþie
Nr Editie: 1641 Data: Thursday 05 January 2006
Nu-mi luaþi în nume de rãu faptul cã la cinci zile de le eveniment mã întorc încã o datã cu faþa spre noaptea dintre ani.
Dacã preþ de douã decenii ne-am format reflexul de a urmãri cu stoicism discursurile tot mai lungi ºi mai cuprinzãtoare ale lui Ceauºescu, cel care ne fãcea sã ne stea sarmaua în gât vorbindu-ne despre marile succese internaþionale ale României, dupã '89 unul dintre primele obiceiuri scoase din uz a fost discursul prezidenþial. În '89, neavând încã preºedinte constituþional am fost scutiþi de supliciu. Dupã ce-am avut preºedinte, discursurile s-au realuat, dar mult mai scurte ºi mai dense. Primul a fost pe la nouã ºi jumãtate seara. Apoi, pe mãsurã ce au trecut anii, au urcat ºi discursurile spre ora 11, iar printre cei invocaþi a ajuta poporul român în nobila sa misiune de integrare atlanticã ºi europeanã a fost chiar Cel de Sus. L-au pomenit ºi liber-cugetãtorul Iliescu, ºi prietenul cãlugãrului Vasile, Constantinescu, în momentele festiv e care încheiau, pe ecranele televiziunilor amatoare de a le retransmite, anul ºi deschideau poarta cãtre cel care urma.
Nãvalnicul Traian Bãsescu, preºedintele-jucãtor, a intuit din prima unde poate sã joace altfel ºi altceva decât predecesorii sãi. În euforia neaºteptatei câºtigãri a alegerilor prezidenþiale, urmatã ºi de 'forþarea' celor legislative, Bãsescu a dat pur ºi simplu buzna în Piaþa Universitãþii, unde suporterii portocalii sãrbãtoreau promisiunea traiului bun din sloganurile electorale. Într-un impuls care se va dovedi pe placul mulþimii prezente, proaspãtul preºedinte a înºfãcat o sticlã de ºampanie ºi a sorbit cu sete din ea, fãcând asistenþa sã intre în delir. Ca sã devinã tradiþie, momentului i-a fost suficientã repetiþia. De data asta pragmatic, pe fondul unor pregãtiri atente, Bãsescu a revenit la locul faptei. Gestul de-acum istoric a fost precedat de o festivitate fãrã noimã: decorarea, la miezul nopþii, a unui medic palestinian ºi a un ui militar remarcat în intervenþiile de la inundaþii. Ce semnificaþie trebuiau sã aibã persoanele ºi performanþele lor, numai Bãsescu ºtie. Putem cel mult, sã ne dãm cu presupusul: poate cã a fost vorba de recâºtigarea încrederii rezidenþilor arabi, vânaþi intens în ultima vreme pe motiv de evaziuni fiscale, prin recompensarea unuia dintre puþinii care nu se ocupã de afaceri! Sau îmbunarea militarilor, hãituiþi toatã vara ºi toamna prin zonele sinistrate ºi uitaþi la avansãri. Cine ºtie. Am însã aºa, o bãnuialã, cã la Revelionul de la anu', Bãsescu va umple scena cu eroi de toate soiurile ºi va da decoraþii la tot cartierul. Iar din 2008, orice decernare de distincþii se va face musai de Revelion! Care va deveni ºi el tot mai portocaliu.
Titlu: Un pompier: ministrul Dobre!
Nr Editie: 1640 Data: Friday 06 January 2006
De un an de când e ministru nu doar al Transporturilor, ci ºi al Locuinþelor ºi Turismului, dl Gheorghe Dobre pare cã nu face altceva decât sã dea declaraþii la presã, îmbrãcat în celebra sa jachetã portocalie de pe la focarele de dezastru care s-au þinut lanþ de drumurile ºi podurile patriei. N-am sã înþeleg de ce ministrul trebuia sã stea o sãptãmânã pe Valea Oltului ºi sã dirijeze artificierii ºi buldozeriºtii când acest lucru este la îndemâna oricãrui ºef de ºantier. Ori crede cineva cã ministrul ºtie mai bine decât acesta ce e de fãcut? Cã ministrul se aflã la locul dezastrelor e un lucru pozitiv. Dar sã-ºi facã o meserie din asta (nu din dezastru) nu este deloc pozitiv. E chiar negativ. Pentru cã, stau ºi mã întreb, cine-i face în tot acest timp treaba ministrului? Cine dã rezoluþii, cine ia decizii, cine negociazã?
Chestia asta cu prezenþa la locul faptei este un vechi reflex ceauºist. Aveau - n-aveau treabã, activiºtii de toate categoriile þopãiau acolo unde ''fierbea'' în simplul scop de a fi vãzuþi de ºefi ºi de a li se acorda calificativul de oameni dãruiþi cauzei. Cã nu fãceau nimic e altã treabã, dar îi mai ºi încurcau pe cei care ºtiau ce puteau sã facã, cu indicaþiile ºi pãrerilor lor de doi bani.
Dl ministru Dobre, apare, dupã ministrul Flutur, cel mai apropiat acestui tipar. Dacã Flutur mai sare din când în când câte-o comunã asupra cãreia se abate genocidul gãinilor, mulþumindu-se sã dea doar declaraþii agramate, cocoþat pe scãrile ministerului, dl Dobre nu lipseºte niciodatã de nicãieri, încât a început sã fie asimilat dezastrelor înseºi. Îl vezi pe Dobre - poþi fi sigur cã iar s-a întâmplat o nenorocire, iar a luat apa un pod sau au cãzut bolovanii în capul ºoferilor. Nu l-am vãzut, un an întreg, pe ministru la tãierea panglicii unui metru de ºosea. Pur ºi simplu pentru cã aºa ceva nu s-a fãcut. Ministrul ºoselelor a reuºit chiar performanþa sã blocheze complet construcþiile de autostrã zi prin analize ºi anchete interminabile care nu s-au soldat decât cu concluzii în doi peri. Pe mâna lui, România a pierdut, în 2005, teren în bãtãlia pentru integrare, pentru cã o Românie izolatã de cãile de acces europene are ºanse mici sã se integreze doar politic. Candidat calificat la o remaniere, ministrul Dobre supravieþuieºte în post ca un soi de emblemã a catastrofei atotprezente în politica româneascã.
Titlu: Moºtenitorii
Nr Editie: 1639 Data: Saturday 07 January 2006
Nu doar poliþiºtii de frontierã au cei mai bogaþi socri! Au ºi politicienii de la putere sau din opoziþie, ºi nu doar socri, ci ºi mãtuºi, unchi, bunici ºi - de ce nu - chiar copii! Sezonul actualizãrii declaraþiilor de venit aduce în faþa publicului o serie întreagã de surprize. Ca într-un veritabil muzeu aflãm cum se face cã, deºi þara o duce prost, politicienii sãi o duc tot mai bine.Singura nedumerire þine de urmãtorul fapt: unde se fac mai mulþi bani? În Opoziþie sau la Putere? Un prim rãspuns ni l-a dat Puterea de azi, care s-a consolidat bine în Opoziþie pânã la a propulsa în primul eºalon al guvernului ºi al parlamentului câþiva milionari sadea, chiar dacã fac sau nu parte din top-ul cu pricina. Unii dintre ei sunt foºti oameni de afaceri care au intrat în politicã. Cum e Copos, de exemplu, pe care invidioºii îl acuzã cã se îmbogãþeºte ºi mai tare pe seama influenþei pe care o are ca vicepremier. Dupã pãrerea mea, aceºtia greºesc. Copos beneficiazã de prezumþia de nevinovãþie, cel puþin atâta timp cât este notoriu faptul cã ºi-a vãzut de business-urile lui, intrând în politicã doar într-un târziu, când era deja bogat.Mai puþin normal mi se pare fluxul invers: când oamenii politici se apucã de afaceri, îmbogãþindu-se pe seama influenþei pe care o exercitã. Este un caz tipic de incompatibilitate ºi cred cã în aceastã direcþie nu prea s-a exprimat 'pachetul' anticorupþie lansat de actuala putere, pentru simplul motiv cã n-a dorit sã-ºi loveascã propriii oamenii. Pentru cã nu este nimeni atât de naiv, încât sã-ºi închipuie cã pe perioada mandatului toþi aceºtia ar fi tras obloanele afacerilor, vãzându-ºi conºtiincios doar de politicã.Copos n-o face nici mãcar de ochii lumii, iar alþii îºi asigurã doar niþicã discreþie, pe care o mai camufleazã cum pot în declaraþiile de avere. Asta dacã n-au avut inspiraþia sã procedeze la fel ca un deputat de la minoritãþi care a declarat cu nonºalanþã cã el ºi-a trecut în declaraþie o serie de bunuri ºi venituri pe care încã nu le are, în speranþa cã le va obþine - într-un mod pe care sã nu fie nevoit sã-l explice - pânã la expirarea mandatului! Singurul lucru care nu poate fi anticipat este tocmai acela care alimenteazã cel mai copios conturile aleºilor noºtri: moºtenirile de la rude bogate, care nu-i au decât pe ei.
Titlu: Bãtãlia pentru servicii
Nr Editie: 1638 Data: Monday 09 January 2006
...nu s-a încheiat. Ba, chiar, la început de an, revine cu forþe noi. Liberalii nu se împacã deloc cu ideea cã preºedintele controleazã întregul sistem prin intermediul Comunitãþii Naþionale de Informaþii, a cãrei înfiinþare abruptã pare sã-i fi luat prin surprindere. Prima reacþie, dupã dezmeticire, a fost aceea cã premierul a numit în postul de reprezentant al Guvernului în conducerea CNI pe Marius Oprea, un istoric care pe vremea lui Emil Constantinescu i-a fost acestuia consilier ºi care, în plus, s-a manifestat critic, cu vehemenþã chiar, la adresa nou-nãscutei instituþii. Mai nou, la sfârºitul sãptãmânii, liberalii au anunþat cã vor veni cu un proiect amplu de reorganizare - ºi de reducere drasticã a numãrului - serviciilor secrete.
Acestea ar trebui - în opinia liberalã - sã constituie o structurã pe lângã Guvern, pentru cã Guvernului îi sunt destinate în primul rând roadele muncii informative. Preºedinþia se manifestã ca un beneficiar pasiv, neavând instru mentele de intervenþie practicã - mai zice deputatul liberal Scutaru, om cu 'antecedente în materie' (pe vremea când era jurnalist a participat la 'montajul' episodului 'Terasa Anda'). Evident cã democraþii n-au manifestat nici mãcar interes, darãmite entuziasm faþã de proiectul liberal. Pentru ei, situaþia actualã este cât se poate de bunã ºi nu-i deranjeazã deloc faptul cã preºedintele este beneficiarul principal al sistemului, pentru cã este preºedintele lor. Conservatorii nu vor fi în nici un caz de partea democraþilor, iar maghiarii, dupã bunul lor obicei, vor aºtepta sã vadã mai întâi încotro se înclinã balanþa.
'Proiectul Scutaru' reprezintã semnalul relansãrii competiþiei pentru controlul serviciilor secrete ºi - în subsidiar - 'pisica' pe care partidul liberal încearcã sã i-o arate unui preºedinte care foloseºte orice prilej pentru a-ºi afirma 'independenþa' faþã de partidele care l-au propulsat spre scaunul de la Cotroceni. Chiar dacã nu se va materializa, proiectul va putea face, la momentul potrivit, obiectul unui troc între preºedinte ºi premier sau între cele douã partide - lucru deloc de neluat în seamã, într-o competiþie care se anunþã deja acerbã în perspectiva anticipatelor din 2007.
Titlu: Procentele respectului
Nr Editie: 1637 Data: Tuesday 10 January 2006
Spre deosebire de predecesorii sãi, Traian Bãsescu este un personaj sutã la sutã public. Detestã culisele ºi iubeºte luminile rampei. Iar pe scenã nu oboseºte sã joace, sã scoatã replici memorabile, sã rãspundã la orice atac. Cu mici excepþii - în care se poate doar bãnui ce face -, viaþa sa se duce în primul plan al jurnalului de actualitãþi. Nici un alt politician post-revoluþionar - nici chiar Ion Iliescu, în zece ani - nu a fãcut sã curgã atâta cernealã ºi sã se consume atâta peliculã, cât a fãcut Traian Bãsescu într-un an.Pentru amatorii de statistici, simpla rãsfoire a colecþiilor ziarelor sau derulare a benzilor din arhivele televiziunii sunt suficiente pentru a declara 2005 dreptul 'Anul Bãsescu'. Preºedintele ales pe ultimii metri ai prezidenþialelor a jucat, neobosit, pe tot terenul, îmbrãcând toate tricourile ºi marcând din orice poziþii. Fire de luptãtor, Bãsescu a avut nevoie în permanenþã de adversari ºi, dacã cumva i-au lipsit la un moment da t, i-a inventat. A fost apãrãtorul tuturor cauzelor, n-a fost problemã pe care sã nu o abordeze ºi sã nu-i dea soluþii. N-a acceptat nici o criticã fãrã sã-i dea replica ºi nici o acuzã fãrã sã o demonteze. Toate aceste lucruri l-au fãcut popular. Pânã peste procentul care i-a fost necesar ca sã câºtige alegerile. Nici o gafã - ºi a fãcut o sumedenie - n-a fost prea mare pentru ca susþinãtorii sãi sã se îndoiascã de el ºi sã dea înapoi. Ba, parcã, fiecare boacãnã n-a fãcut decât sã-i amplifice popularitatea. I s-au iertat ºi i se iartã lucruri care pe alþii i-ar fi îngropat demult ºi definitiv. Pentru simplul motiv cã este perceput ca 'unul de-al nostru'. Majoritatea se vede reprezentatã de el, ºi când îl persifleazã pe premier, ºi când îi înjurã pe cei din Opoziþie, ºi când îi laudã talentele avocãþeºti Elenei Udrea, ºi când se distreazã pe terasa Cireºica cu dansuri þigãneºti ºi cu cântece la ureche - chiar dacã cei care-l urmãresc la televiz or stau pe garduri pentru cã le-au fost inundate casele. Poporul se simte reprezentat de unul care simte ca el, care trãieºte cam ca el, care împarte aceleaºi valori. Este abordabil, înjurã la necaz, bea ºampania direct din sticlã ºi rezistã când i se zice ºi câte una de la obraz. Un singur lucru pare sã-i lipseascã lui Traian Bãsescu din recuzita care face din el omul numãrul unu al þãrii: respectul! Preºedintele e îndrãgit, acceptat, dar nu respectat. Înjurãtura - groasã, din rãrunchi, sau subþire, din peniþã - îl ajunge imediat, oriunde s-ar afla. Pentru cã persoana nu impune ºi respectul datorat funcþiei. Impresioneazã - plãcut sau neplãcut.Atâta timp însã cât lipsa de respect nu se cuantificã în procente lipsã în sondaje, ea poate fi acceptatã cu inima uºoarã ºi cu ºpriþul pe masã.
Titlu: Justiþia - ghiuleaua de la piciorul Aderãrii?
Nr Editie: 1636 Data: Wednesday 11 January 2006
Dupã aproape un an de trâmbiþare a marilor succese obþinute în reformarea justiþiei sub înþeleapta conducere a doamnei Monica Macovei, un veritabil cor de strigãte de alarmã ne aratã cã aderarea României la termen mai poate fi periclitatã doar de ceea ce se întâmplã, în strânsã legãturã, în cazul justiþiei ºi al luptei cu corupþia.
Reuniunea de luni a marcat un acord deplin al preºedintelui ºi al primului-ministru pe aceastã temã. Justiþia este încremenitã în mecanismele sale reuºind performanþa de a funcþiona 'paralel cu realitatea'. Dar asta e o realitate ce nu mai avea nevoie sã fie demonstratã. Încrederea publicã în actul de justiþie se aflã la una dintre cele mai scãzute cote istorice. Omul simplu este din ce în ce mai convins - ºi viaþa îi oferã nenumãrate exemple de acest fel - cã dreptatea este condiþionatã material: plãteºti-câºtigi. Iar sumele puse în joc sunt cele care atârnã cel mai greu în cântarul acesteia. Funcþioneazã chiar un soi de mercur ial, iar în jurul instanþelor de judecatã miºunã intermediarii ºi traficanþii. Nimeni, nici chiar cei cu adevãrat nevinovaþi, nu mai au curajul sã-ºi punã soarta în mâinile judecãtorilor ºi sã aºtepte cu încredere verdictul. Dreptatea, ca ºi nedreptatea, este ºi ea tarifatã corespunzãtor.
S-a fãcut multã vreme caz de veniturile magistraþilor. Mici, insuficiente, pe drept cuvânt. De-a lungul anilor, însã, acestea au fost majorate, mult peste nivelul general. Deja magistraþii se înscriu printre cei mai bine plãtiþi slujbaºi ai statului. ªi, iatã cã o banalã primã de Crãciun pe care ministrul a decis sã fie datã doar tinerilor, stârneºte o veritabilã furtunã de nemulþumire din partea celorlalþi. În plinã dezbatere asupra modalitãþilor în care reforma justiþiei ar trebui dusã la capãt în timp util, problema numãrul unu rãmâne cea a acestor prime.
Conflictul acut ºi de lungã duratã dintre ministru ºi CSM a contribuit, la rândul sãu, la aceastã stagn are. Desigur cã în CSM se aflã ºi persoane nu dintre cele mai onorabile, dar au ajuns acolo în mod democratic, prin votul colegilor. Democraþia are ºi pãrþile ei rele, dar asta e. Problemele în disputã între cele douã pãrþi au fost abordate sistematic de pe poziþii de forþã, atitudine ce a culminat cu absenþa ministrului la ultima reuniune a CSM ºi cu aceea a dlui Lupaºcu la recenta reuniune anticorupþie. Doamna Macovei are, desigur, intenþii bune. Dar are ºi o fire conflictualã care face sã aparã sistematic diferende acolo unde nu este cazul. Probabil cã o persoanã mai echilibratã ºi cu mai mult tact ar fi reuºit pânã acum sã deblocheze o serie întreagã de procese pe care agresivitatea cu care cuplul Bãsescu-Macovei a tratat relaþia cu Consiliul le-a inertizat pur ºi simplu.
Semnalul de alarmã este real. La o privire atentã vom constata cã pânã la sfârºitul anului nu mai este fizic timp pentru a rezolva ceea ce a rãmas nerezolvat într-un domeniu guvernat mai degr abã de tipul percepþiei decât de modul de acþiune.
Titlu: Bogaþi ºi curaþi!
Nr Editie: 1635 Data: Thursday 12 January 2006
Dacã fostul preºedinte Iliescu a lansat sloganul 'sãrac, dar cinstit' - sãrãcia fiind, în acest caz doar o figurã de stil, clasa politicã actualã impune, treptat, un altul: bogat ºi curat!
Deºi prin prisma judecãþii comune, între cei doi termeni este o anumitã incompatabilitate, în tot mai multe cazuri constatãm cã oameni care au îndeplinit diferite funcþii în administraþie - funcþii, în general, nu foarte bine plãtite - ºi-au îmbunãtãþit substanþial condiþia materialã. Nu este doar o evidenþã, ea reiese mai ales din declaraþiile de avere, aºa incomplete cum sunt acestea ºi greu de verificat (încã nu are cine sã facã acest lucru) ºi, de cele mai multe ori, ºansa pare sã joace rolul principal: ºansa de a avea mãtuºi bogate, de a avea veri în strãinãtate, de a face plasamente inspirate în momente în care preþurile sunt joase sau de a avea neveste cu spirit antreprenorial remarcabil. Un singur lucru nu s-a întâmplat printre demnitari - deºi modelul a fost lans at, pe vremea comuniºtilor, când începuse verificarea averilor prin legea 'ilicitului': nu câºtigã (încã) la Loterie! Or, þinem foarte bine minte faptul cã aceasta devenise, cu ani în urmã, sursa ºi scuza tuturor celor care câºtigau mai mult decât din leafã ºi trebuiau sã dea seamã pentru asta.
Existã, desigur, problema majorã a probãrii indubitabile a eventualelor incorectitudini ºi pânã când o instanþã autorizatã nu va clarifica lucrurile, toþi cei bãnuiþi îºi prezervã prezumþia de onestitate. Juridic vorbind. Moral, problema este mult mai complexã. Sentimentul - tot mai acut - cã cei mandataþi cu responsabilitãþi publice folosesc aceste poziþii pentru a se îmbogãþi în mod incorect aruncã blamul asupra întregii clase politice ºi a administraþiei. Zilele trecute a apãrut ºi cinica problemã a plângerii miniºtrilor democraþi cã au lefuri prea mici. Nimeni nu-i obligã însã sã rãmânã miniºtri ºi sã sufere material. Sunt liberi sã se îndrepte spre sectorul privat unde sã-ºi foloseascã abilitãþile.
Societatea româneascã are nevoie de o delimitare tot mai limpede între serviciul public ºi afaceri. Nu poþi sã le faci pe ambele - sau n-ar trebui. Aici rezidã ºi principala problemã care riscã sã ne afecteze termenul de integrare: corupþie existã pentru cã sistemul este extrem de permisiv, cã lasã deschise portiþele prin care legea poate fi fentatã fãrã teama cã cel care o face poate fi tras la rãspundere.
Când vom afla cã nu ºtiu care ministru sau deputat despre care se ºtie cã are aptitudini sã cumuleze valori a ºi câºtigat la Loterie, înseamnã cã sistemul a atins cota maximã. Mi-e teamã cã acest lucru se va întâmpla mai curând decât bãnuim.
Titlu: Tãriceanu: trezirea din pumni?
Nr Editie: 1634 Data: Friday 13 January 2006
Celui care urmãreºte cu atenþie scena politicã nu se poate sã-i fi scãpat faptul cã, de o bunã bucatã de vreme, raportul de forþe între preºedinte ºi premier tinde sã se modifice.
Relaþia a plecat din punctul în care câºtigãtorul (Bãsescu) a luat totul, oferind, cu generozitate, câte ceva partenerului. Un Bãsescu triumfãtor ºi un Tãriceanu timorat de brusca sa avansare - acesta a fost tabloul debutului noii puteri. Cu un preºedinte în continuã ofensivã ºi cu un premier la remorca acestuia, lucrurile au evoluat pânã la punctul în care acesta din urmã ar fi trebuit sã fie scos din joc sub pretextul fragilitãþii parlamentare, situaþie recuperabilã doar prin alegeri anticipate. O revelaþie proprie sau de grup (de interese) l-a împins însã pe Tãriceanu sã facã primul sãu pas înainte, într-o acþiune de rezistenþã faþã de fratele mai mare. 'Decizia irevocabilã' de a demisiona s-a revocat sub pretextul responsabilitãþii faþã de mandat. A fost primul semn cã pe rcepþia istoricã a raportului dintre cele douã funcþii suferã o modificare în sensul prerogativelor constituþionale. Cu toate eforturile depuse în continuare de preºedinte pentru a demonstra cã el este ºeful - în care s-a recurs ºi la diversiuni de genul celei lansate de Elena Udrea cu privire la telefonul dat de premier la Parchet - lucrurile au început sã se schimbe, Tãriceanu subliniind cu fiecare prilej ideea cã el este, totuºi, ºeful guvernului ºi cã deciziile îi aparþin. Slab, ezitant, nesigur pe el la început, Tãriceanu a prins curaj odatã cu conºtientizarea faptului cã are în spatele sãu o forþã politicã capabilã sã facã faþã presiunilor rapacelui sãu aliat.
Anul 2006 a început sub aceste auspicii. În timp ce Traian Bãsescu s-a dedicat momentelor pitoreºti - deblocarea Vãii Oltului ºi alunecãrile de teren din Vâlcea - Tãriceanu a organizat ºi prezidat reuniunii importante, lansând mesaje ºi consolidându-ºi autoritatea de ºef al guvernului.
Pânã ºi absenþa sa la ºedinþa CSM-ului de miercuri a fost un semnal de independenþã, care a dorit sã sublinieze faptul cã are treburi mai importante decât sã dãdãceascã magistraþii care, oricum, sunt independenþi faþã de puterea politicã.
În meciul de box dintre Bãsescu ºi Tãriceanu, ultimul s-a trezit din pumni, ºi dupã câteva knock-down-uri, începe sã preia controlul, punctând spectaculos.
Titlu: Liberalii vor Republicã parlamentarã!
Nr Editie: 1633 Data: Saturday 14 January 2006
Nu ideea în sine, cât faptul cã ea vine din partea unui aliat - liberalul Crin Antonescu - face din aceasta 'bomba zilei': 'Republica parlamentarã ar fi soluþia pentru ca preºedintele ºi primul-ministru sã nu se mai suprapunã în activitãþi' - zice acesta, fãrã sã mai adauge cã într-o asemenea situaþie Traian Bãsescu ar fi pus într-o vitrinã ºi arãtat vizitatorilor strãini, în timp ce Tãriceanu va trebui sã se împartã între activitãþile de la Palatul Victoria ºi cele de pe Valea Oltului. Propunerea nu e nouã. A mai vehiculat-o ºi Adrian Nãstase, pe când era premier ºi nu se ºtia cã va fi împins spre Cotroceni de evenimente. Cu argumentul cã ea funcþioneazã în multe þãri europene chiar - Germania ºi Italia fiind cele mai pregnante exemple. Venea într-un moment în care Ion Iliescu îºi expira mandatele ºi oricum nu l-ar fi afectat. Cu alte cuvinte, soluþia reprezentativ-decorativã era destinatã unui ne-nominalizat, situaþie în care o eventualã decizie era mai uºor de luat.Diferenþa faþã de contextul în care a apãrut propunerea lui Crin Antonescu este fundamentalã. Traian Bãsescu este un preºedinte hiperactiv. El trage la poartã din toate poziþiile ºi de pe toate posturile, buimãcindu-ºi nu odatã coechipierii. Îl sufocã, pur ºi simplu pe premier prin imixtiunile sale frecvente ºi îl dubleazã cu orice prilej. Pe fondul acestei atitudini creºte ºi presiunea pe care cei aflaþi în spatele lui Bãsescu - credinciosul partid democrat, o exercitã asupra partenerilor de Alianþã, cu care reuºesc sã intre nu odatã în conflict prin rejectarea condiþiei iniþiale de 'acþionar minoritar'.În aceastã situaþie, zice Antonescu ºi, chiar dacã nu îl aprobã pe faþã, cam aºa gândesc majoritatea liberalilor, trebuie fãcut ceva pentru ca vârfurile sã nu se mai calce pe picioare. Trebuiesc delimitate atribuþiile. Iar cel mai simplu este sã facem dintr-o Românie semiprezidenþialã, una cu preºedinte ales de parlament. Adicã unul cu atribuþii minime. Cã pânã la adoptarea unei astfel de soluþii e drum lung ºi dificil, e altã poveste. Rostul propunerii este de a da un semnal cãtre impetuosul preºedinte cã nu toatã lumea îl iubeºte pânã la a-i face mereu pe plac. Cã este preºedinte, nu conducãtor, ºi cã la volanul maºinii poate sã se afle un singur ºofer. Liberal, bineînþeles.
Titlu: Nãstase: o altã carierã?
Nr Editie: 1643 Data: Tuesday 31 January 2006
Pânã cu puþin înainte de declanºarea scandalului moºtenirii mãtuºii Tamara, aº fi susþinut cu tãrie cã Adrian Nãstase este, probabil, cel mai bun produs al politicii postdecembriste, format ºi afirmat în cadrul democratic al noului curs al evenimentelor, ºi cã mai are un cuvânt serios de spus.Cariera sa a fost, din aceastã perspectivã, una remarcabilã. Cvasinecunoscut în 22 decembrie, ºi-a folosit la maxim ºansa de a fi intrat în aparatul nou creat sãrind cu îndemânare treptele de la nivelul de 'expert' la CPUN, la acela de ministru de Externe în primul guvern rezultat dupã alegerile din mai '90. A fost o evoluþie rapidã, ca mai toate cele ale momentului, cu deosebire, însã, cã s-a dovedit a fi una durabilã. A ºtiut sã facã alegerea potrivitã în momentul sciziunii care a despãrþit apele FSN-ului, rãmânând alãturi de Iliescu, în al cãrui siaj a navigat constant. Fidelitatea i-a fost rãsplãtitã cu o poziþie importantã în partid (preºedinte executiv, sub Oliviu Gherman) ºi preºedinte al Camerei, în mandatul Vãcãroiu. În Opoziþie a dovedit reale calitãþi organizatorice, formându-ºi o echipã cu care a pus bazele viitorului guvern, odatã cu revenirea PDSR la putere, în 2000. Alegerile de atunci l-au dat pe Nãstase drept marele câºtigãtor ºi deþinãtor al puterii, Iliescu retrãgându-se în turnul de fildeº al Cotrocenilor de unde avea sã monitorizeze din timp în timp excesele pupilului sãu. A fost perioada în care Nãstase a avut ceea ce n-a mai avut nimeni, de la Ceauºescu încoace: o putere aproape absolutã - ºef de guvern, ºef de partid, îndrumãtor al tinerei generaþii, dirijor de tendinþe reformiste. Capacitatea organizatoricã, rigoarea, forþa de muncã au fãcut din el reperul universal a tot ceea ce se întâmpla ºi se decidea. Succesul sãu a fost desãvârºit ºi vocile critice au amuþit, fãcând loc unei adulaþii din ce în ce mai intense ºi mai interesate. Grupurile de interese formate rapid în jurul sãu au fost coordonate cu mânã de fier ºi biciuite pentru eficienþã maximã. Succesul l-a fãcut însã sã piardã contactul cu realitatea. Prima ciocnire durã cu Iliescu l-a împins pânã în pragul demisiei. ªi-a revenit rapid ºi, cu preþul unui puci de partid care i-a îndepãrtat pe majoritatea tovarãºilor de drum care mai puteau manifesta pusee de independenþã, ºi-a asumat campania de menþinere ºi sporire a dominaþiei pesediste dupã ceea ce a fost considerat un simplu accident - rezultatul alegerilor locale.Dacã nu ar fi pierdut 'la mustaþã' prezidenþialele prin ghinionul schimbãrii din mers a candidatului Alianþei, astãzi poate cã Nãstase ar fi fost la un Cotroceni reorganizat din temelii ºi transformat într-un real centru de putere. În Opoziþie, Nãstase nu ºi-a mai regãsit aplombul din vremurile bune ºi eºafodajul care i-a asigurat puterea a început sã scârþâie ºi sã se demonteze. Erorile personale - aproape de neconceput la o persoanã cu autocontrolul sãu - l-au adus într-o situaþie în car e doar o minune i-ar mai putea salva cariera politicã. Dacã, cine ºtie, nu va demonstra cã are resurse ºi pentru un alt tip de carierã...
