Titlu: Lacrimile lui Bãsescu
Nr Editie: 1639 Data: Monday 01 August 2005
În antologia momentelor politice de tip caþavencian se va înscrie, probabil, la loc de cinste, secvenþa în care co-preºedintele Alianþei, Traian Bãsescu, se despãrþea, cu vocea înecatã în lacrimi, de partenerul sãu Theodor Stolojan, cel pe a cãrui faþã trasã, palidã, participanþii la eveniment citeau cu îngrijorare desfãºurãri ulterioare dramatice. Momentul poate fi catalogat, fãrã ezitare, ca unul dintre punctele nodale ale evoluþiei politice de la acea vreme, cu rol hotãrâtor în rezultatul final al alegerilor. Formula pe care a mers pânã atunci Alianþa era: Stolojan - preºedinte, Bãsescu - prim-ministru! Evident, dacã se câºtigau alegerile. Or, sondajele de la timpul respectiv, deºi marcau un serios avans al Alianþei, nu îi confereau prima ºansã. Vulnerabilitatea formulei þinea chiar de opþiunea prezidenþialã: Stolojan fusese un premier considerat bun, care dãduse lecþii de rezistenþã în faþa ofensivelor sindicale ºi care gestionase relativ corect pregãtirea alegerilor generale din '92. Inflexibilitatea sa fãcuse bunã impresie ºi aceasta l-a însoþit de-a lungul timpului, el fiind vãzut aproape cu regularitate ca o soluþie de rezervã. Deºi de extracþie social-democratã, trecerea sa în tabãra liberalã a reprezentat o bunã soluþie de supravieþuire pentru un PNL marcat de exerciþiul dezastruos al guvernãrii din '97-2000. Cu performanþe modeste de-a lungul noului ciclu electoral PNL ºi-a gãsit o nouã identitate în varianta alianþei cu PD, scorul alianþei fiind substanþial superior celui aritmetic al celor douã partide. Având în Bãsescu o locomotivã de imagine ºi în Stolojan una de autoritate, ADA a tatonat îndeaproape buldozerul PSD pânã la momentul în care sondajele ºi analizele au arãtat mai clar handicapul pe care Stolojan îl avea faþã de Nãstase la prezidenþiale. ªi atunci s-a produs show-ul lacrimogen al despãrþirii de Theodor Stolojan, victima ºantajelor unui regim 'ticãloºit' ºi aflat, din aceste motive, pe marginea unui epilog funebru. A fost o piesã magistral jucatã ºi regizatã. Dar una falsã. Privitã astãzi, ea 'sunã ca dracu' ºi cea mai apropiatã paralelã care îmi vine în minte este cea a unei alte secvenþe celebre: în studioul 4, în aºteptarea deschiderii emisiunii TVR, 'regizorul' Caramitru îi dã indicaþii (surpinse pe peliculã!) lui Dinescu: 'Mircicã, fã-te cã lucrezi!' 'Traiane, fã-te cã suferi!' - ar putea fi genericul unui moment despre a cãrui productivitate meritã sã se mai facã analize. Despre consecinþe - deocamdatã se cunosc.
Titlu: Vacanþã prezidenþialã
Nr Editie: 1654 Data: Thursday 18 August 2005
Nu existã, pânã în prezent, un numitor comun al vacanþelor prezidenþiale. Ion Iliescu anunþa doar cã pleacã în vacanþã, dupã care dispãrea în singurãtatea bine pãzitã a Scroviºtei, unde se dedica lecturilor amânate, plimbãrilor pe sub copacii seculari ºi analizelor politice fãcute în compania doamnei Nina. Uneori mai dãdea o raitã pe la Neptun, unde existau puþine posibilitãþi sã fie vãzut de publicul spectator în slip. Despre Emil Constantinescu nu þin minte mare lucru. Îi plãcea ºi lui la Scroviºtea, nu doar în concediu, iar la Neptun nu þin minte sã fi fost vãzut. Traian Bãsescu este diferit de cei doi care l-au precedat, în primul rând prin intensitatea cu care trãieºte fiecare moment de relaxare. Aproape firesc pentru un om care ºi-a consumat o bunã parte din viaþã pe mare, departe de casã, el preþuieºte lucrurile simple care i-au lipsit: terasa Cireºica, muzica lui Gil Dobricã, baletele þigãneºti ºi dansul cu consoarta ºi - chestiune de politeþe - cu celelalte doamne în compania cãrora se aflã. Bãsescu îºi face concediul aproape ca un om obiºnuit ºi dacã n-ar fi cohortele de sepepiºti din jurul sãu aproape n-ai bãga se seamã cã tipul cu chelia arsã de soare care ciocneºte zgomotos paharele ºi aplaudã în ritmul muzicii e ditamai preºedintele României. Evident cã, cu un asemenea program, te aºtepþi mai puþin din partea sa sã-ºi umple timpul cu lecturi din Cãrtãrescu sau cu filme de artã. Nu e domeniul sãu ºi nici nu vrea sã pozeze în consumator de fineþuri intelectuale. Bãsescu este un preºedinte-cetãþean ºi poporul îl înþelege chiar ºi atunci când petrecerile lui la terasã au loc în timp ce prin zonele afectate de inundaþii oamenii se întreabã cu grijã cum se vor descurca mâine. În fond, e treaba guvernului ºi a lui Tãriceanu ºi parcã simþi unda de satisfacþie puþin egoistã a preºedintelui la gândul cã sofisticatul sãu premier e nevoit sã renunþe la vacanþã pe Coasta de Azur sau în Bali pentru a bate, cu cizme de cauciuc, coclaurii satului românesc fãrã case. Pentru cã dacã preºedinþii României au, totuºi, ceva comun, acest lucru este reprezentat de preferinþa de a-ºi petrece concediul în þarã. Poate cã doar Nãstase, dacã ieºea preºedinte, ar fi rupt aceastã tradiþie, trãgând o fugã pânã în Sardinia, la prietenul sãu Berlusconi sau participând la vreo vânãtoare selectã, în Kenia, împreunã cu Þiriac. Vacanþa preºedintelui este, la urma-urmelor, unul dintre puþinele exemple de normalitate pe care le dã o clasã politicã ce a reuºit sã facã din anormalitate o regulã.
Titlu: Cercurile concentrice de interese convergente
Nr Editie: 1655 Data: Friday 19 August 2005
Iatã cã tema 'cercurilor de interese' pe care le-a acuzat preºedintele ca încercând sã manipuleze deciziile Executivului se regãseºte, cu tot tacâmul, la preºedinþie. Iar acolo cercul este clar, limpede, cu vechime ºi cu atu-uri de necontestat. Un ziar, altminteri mai mult decât favorabil actualei puteri, a fãcut unele sãpãturi aflând secretul lui Polichinelle: cã între vechea putere ºi cea actualã, mai mulþi oameni de afaceri au construit un veritabil 'pod'. Oamenii lui Nãstase sunt, oricât ar pãrea de paradoxal, ºi 'oamenii lui Bãsescu', prin interpuºi, iar blonda cancelarã a preºedintelui este cheia acestei relaþii. Gruparea Bittner-Petrache-Cocoº a lucrat, cu succes, pe vremea lui Adrian Nãstase, nu numai în afacerea de 'suprafaþã' a locurilor de parcare (a mai lipsit puþin ca Dalli sã primeascã cadou pasajul subteran ce urma sã se amenajeze în Piaþa Victoriei!) ci în numeroase alte afaceri care aveau ca numitor comun municipalitatea pãstoritã atunci de Bãsescu. Sã-þi imaginezi, aºa cum încearcã sã ne lase sã credem preºedintele, cã între activitatea Elenei Udrea, de la Cotroceni, ºi afacerile soþului nu este nici o legãturã, ar însemna cã naivitatea este prima noastrã calitate. Pãi, dacã e aºa, de ce nu i-a aplicat dl preºedinte Bãsescu aceeaºi prezumþie de nevinovãþie dnei Stana Anghelescu, colega doamnei Udrea, ºi a dat-o afarã? Cercurile de interese au aceastã calitate: nu se încurcã cu argumente care þin de ideologie ºi de orientare politicã. Pentru cercurile de interese nu existã decât avantajele care decurg din exercitarea puterii, indiferent cine se aflã la comenzile acesteia. Ce-i împiedicã pe domnii Bittner ºi Petrache sã fie prietenii dlui Bãsescu, dupã ce au fost ai dlui Nãstase? Ce-i împiedicã pe domnii Bejinariu sau Oprea sã-ºi continue relaþia de prietenie cu dl Cocoº, chiar dacã soþia acestuia este în slujba celui care i-a mãturat de la putere? Avertismentul preºedintelui, legat de 'cercurile de interese' de la Victoria, este valabil ºi pentru cele de la Cotroceni. Cu condiþia ca preºedintele sã n-aibã naivitatea sã creadã, la rândul sãu, cã doar prin faptul cã clameazã împotriva lor este scutit de riscul de a deveni, fie ºi involuntar, instrumentul acestor interese.
Titlu: CV-ul doamnei Macovei
Nr Editie: 1656 Data: Saturday 20 August 2005
Într-o replicã emanatã de la ministrul Justiþiei, doamna Rodica Macovei vestejeºte intenþiile de compromitere a domniei sale ale unei alte doamne, fost titular al aceluiaºi minister, care ar fi rãspândit informaþia cã fiind înainte ºi dupã decembrie 1989, procuror, n-ar fi menþionat în unele dintre CV-urile sale acest amãnunt, inducând astfel în eroare forurile europene. Doamna Macovei spune cã nici vorbã de aºa ceva, cã forurile europene au cunoscut acest amãnunt ºi chiar l-au folosit încredinþându-i diverse misiuni în care cunoºtinþele cãpãtate în perioada respectivã i-ar fi fost de folos. Nu ne explicã doamna Macovei de ce acest amãnunt a fost trecut cu vederea în CV-ul domniei sale unde sunt înfãþiºate cu lux de amãnunte toate celelalte munci îndeplinite de-a lungul carierei. Sã înþelegem, oare, cã meseria de procuror, prin ea însãºi, are conotaþii negative ºi cã nu dã bine la autobiografie, chiar ºi atunci când e botezatã 'C.V'? Sau cã dânsa are unele rezerve faþã de modul în care a îndeplinit aceastã calitate, înainte sau dupã 1989? În comunicatul sãu, doamna ministru nu mai explicã aceste lucruri, rezumându-se sã le batã obrazul celor care au fãcut uz de aceastã informaþie neimportantã - respectiv doamnei Stãnoiu ºi dlui Guºã, pe care-l bãnuieºte de unele conivenþe cu formaþiunea în care ºi-a început cariera politicã. Doamna ministru Macovei a fost procuror. ªi, dupã cum afirmã gurile rele - nu unul foarte priceput, renunþarea la aceastã funcþie fiind fãcutã în urma nemulþumirilor acumulate în legãturã cu întârzierile ºi aproximãrile în alcãtuirea dosarelor care îi erau repartizate. O explicaþie ar consta în aceea cã societatea civilã îi fãcuse mai demult cu ochiul ºi se simþea mai în largul sãu de cealaltã parte a baricadei, ceea ce nici nu e de condamnat la urma-urmelor. Ba, cum ar zice un fost purtãtor de cuvânt al sãu, e chiar bine, societatea civilã oferindu-i prilejul de a vedea mai clar viciile instituþionale ale procuraturii, pe care n-a întârziat sã o hãrþuiascã pentru a se reforma de cum a venit la conducerea ministerului. Sigur, existã o vorbã din bãtrâni, cum cã þiganul când ajunge împãrat pe mama domniei sale o beleºte prima, dar nu cred cã ãsta e un motiv ca, chiar dacã Europa ºtia, fiind informatã cofidenþial cu ce se ocupase doamna Macovei, dânsa sã elimine cu discreþie acest capitol din CV. E ca ºi cum ai interveni chirurgical asupra unui membru al propriului organism, pe motiv cã acesta nu dã prea bine la imagine. În rest, nimic de obiectat. Doamna Macovei, cu toate cârtelile unor gazete de aceeaºi culoare cu formaþiunea care a propus-o ministru, îºi face meseria ºi reformeazã, cu bisturiul unor noi numiri, acea parte din justiþie pe care o considerã mai puþin reformatã. Dea Domnul ca operaþiunea sã aibã succes. P.S. Mâine-poimâine, un alt domn Guºã va lansa acuzaþia cã doamna ministru ar fi fost cãsãtoritã cu membri ai serviciilor secrete de dinainte sau de dupã 89. Chipurile, pe motiv cã nici un astfel de amãnunt nu figureazã în CV!
Titlu: De la Taize la Gura Ocniþei
Nr Editie: 1657 Data: Monday 22 August 2005
Luminiþa Solcan a contribuit în mod nefericit la notorietatea negativã a þãrii sale asasinându-l pe un venerabil ºi un respectat prelat care ºi-a fãcut un crez din ecumenism, încercând sã împace ºi sã facã sã se înþeleagã mai bine pe cei care împãrtãºesc credinþe diferite. N-a reuºit sã o facã pe româncã sã creadã în egalitatea oamenilor în faþa lui Dumnezeu ºi cã nimeni nu are dreptul sã ia viaþa unui semen al sãu. Nu este, însã, vina Luminiþei Solcan, cã aceastã tragedie s-a produs rãsfrângându-ºi efectele asupra conaþionalilor sãi. Este vina celor care au fãcut posibil ca o persoanã bolnavã cronic, prezentând evident pericol social, sã bântuie în lungul ºi în latul Europei în cãutarea victimei perfecte. Este vina celor care trateazã acest aspect extrem de delicat - al afecþiunilor neuropsihice - cu neglijenþã sau chiar cu rea-credinþã. Locul Luminiþei Solcan nu era la Taize, ci la Socola sau, la Gura Ocniþei. Gura Ocniþei este un centru de asistenþã neuropsihicã unic în România, dar a cãrei unicitate este pe cale de a se pierde. Aici, cu bani europeni ºi româneºti a fost construit poate cel mai modern ºi mai funcþional centru de asistenþã neuropsihicã din þarã. El a fost dat în funcþie anul trecut ºi reprezintã, cum spuneam, un etalon în materie, existenþa sa datorându-se devotamentului ºi energiei debordante a medicului Marioara Sãvulescu. Aici pacienþii (pe care unii i-ar vedea drept clienþi) beneficiazã de condiþii de excepþie de viaþã ºi de tratament. Nici un oficial român - nici preºedintele Iliescu, nici premierul Nãstase ºi nici mãcar miniºtrii de la Muncã ºi Sãnãtate, doamna Dumintru sau dl. Brânzan, n-au catadicsit sã facã cei 100 de km pentru a vedea cu ochii lor cum se poate intra în Europa altfel decât cu mizeria devenitã celebrã în alte instituþii de profil, intens mediatizate. Chiar înainte de deschidere, multe priviri, hrãpãreþe ale unor lideri judeþeni sau de la nivel central, s-au îndreptat asupra Centrului, pe care l-ar fi vãzut mai degrabã hotel decât spital. Nici actualele conduceri ale Departamentului pentru Handicapaþi ºi de la minister nu se împacã cu ideea cã 'nebunii' trãiesc în asemenea condiþii, ºi fac tot ce pot ca sã schimbe lucrurile. De peste trei luni Centrul nu mai are bani de medicamente - pe care pacienþii le aduc de acasã - iar de pe o zi pe alta se aºteaptã sã nu mai fie nici bani de mâncare. Omis în mod neexplicabil din reglementãrile fãcute pentru instituþiile de profil, Centrul pare a fi fost desemnat ca o victimã sigurã pe agenda 'reformei' din sistem, o reformã care nu concepe handicapul neuropsihic ºi care crede cã cei 500 de pacienþi de la Gura Ocniþei trebuie trimiºi acasã - cei care mai au - sau, pur ºi simplu, în stradã! Aºa încât concluzia este cã Luminiþa Solcan oricum n-ar fi avut loc pentru a fi tratatã sub supraveghere, pentru cã handicapul sãu nu este recunoscut în scriptele ministerului Muncii, din România!
Titlu: O remaniere anticipatã
Nr Editie: 1658 Data: Tuesday 23 August 2005
Dacã exceptãm ieºirea din Executiv a doamnei Mona Muscã, la cerere, putem considera cã guvernul Tãriceanu se aflã, dupã ºapte luni, în faþa primului sãu exerciþiu de remaniere. O operaþiune incontestabil mai dificilã în cazul unei Alianþe, decât în acela al unui partid 'unic' aflat la putere. Dacã nu mã înºel, tot pe la vreo ºapte luni s-a produs prima remaniere a guvernului Ciorbea, iar unul dintre primii miniºtri aflaþi pe lista de înlocuiri a fost tocmai Cãlin Popescu Tãriceanu, titular, ce nu a reuºit sã confirme la Industrie ºi Comerþ. Pentru aceastã miºcare, Ciorbea a avut nevoie de acceptul tuturor celor 'trei' grei aflaþi atunci într-o coaliþie, în care luptele interne erau mult mai intense ºi mai dure decât cele de astãzi, în condiþiile în care Ciorbea era susþinut de preºedintele Constantinescu, dar respins aproape în bloc, de liderii partidelor. Remanierea de acum, în pofida extrem de slabelor performanþe ale Guvernului de 'strânsurã', alcãtuit în pripã, dupã neaºteptata manevrã a lui Bãsescu care a încredinþat 'direct' formarea noului guvern Coaliþiei, survine cu o întârziere care costã. Pentru cã ineficacitatea majoritãþii titularilor - ºi aici nu mai este vorba doar de 'lista secretã' care se vehiculeazã în prezent - face ca sentimentul cã aproape nimic nu se miºcã, nu progreseazã sã devinã tot mai stresant. 'Echilibrul de forþe' din Alianþã face ºi el ca aceastã reparaþie din mers sã corespundã mai degrabã paritãþii convenite, decât necesarului real de 'piese uzate'. Pentru cã domnii Seculici, Cintezã, Popescu, Dinga ºi doamna Sulfina Barbu nu sunt cu mult mai slabi decât Atanasiu de la Apãrare, de pildã, sau chiar decât Ungureanu de la Externe, ca sã-i pomenesc doar pe cei despre care se mai ºtie câte ceva, pentru cã, aceasta e realitatea: în guvernul Tãriceanu lucreazã, dupã ºapte luni, numeroºi anonimi, despre care nici mãcar propriul personal nu a auzit mare lucru. Altã problemã majorã este aceea cã, dacã se ajunge pânã la urmã la o înþelegere cantitativã (atâþia de-ai noºtri ºi atâþia de-ai voºtri) nimic nu justificã speranþa cã înlocuitorii vor fi cu o iotã mai buni decât cei ce vor fi demiºi. Peste toatã aceastã tevaturã vine, la final, votul sau veto-ul prezidenþial, pentru cã Traian Bãsescu îºi rezervã posibilitatea de a-i face surprize unui premier cu care nu mai comunicã decât prin presã.
Titlu: Gherilla orgoliilor de partid
Nr Editie: 1659 Data: Wednesday 24 August 2005
Confruntat cu ofensiva aliatã ce pare sã nu aibã un scop mai important decât cel al schimbãrii preºedinþilor celor douã Camere, preºedintele executiv al PSD ºi al Camerei Deputaþilor a fãcut o declaraþie surprinzãtoare: este gata sã renunþe la calitatea de ºef al Camerei, dacã partidul i-o va cere. Dar, pentru ca adversarii sã nu se bucure degeaba, a venit cu o condiþie: bineînþeles cã înlocuitorul sãu va trebui sã fie tot un pesedist! Poziþia dlui Nãstase vine dupã ce domnii Geoanã ºi Diaconescu au admis, în declaraþiile lor, cã PSD ar putea renunþa la cele douã poziþii pe care le deþine. Bãnuiesc cã raþionamentul care a stat la baza acestor declaraþii este acela cã, prin ocuparea poziþiilor nr. 2 ºi nr. 3 în stat, PSD-ul riscã sã fie asimilat, într-un fel, actualei Puteri, cu care va trebui sã împartã ºi decontul nerealizãrilor. Or, cu ce tupeu sã vii ºi sã spui cã Alianþa ºi-a bãtut joc de alegãtori, oferindu-le o guvernare slabã ºi neperformantã, dacã tu ai fost acolo, în poziþii din care ai fi putut sã corectezi aceste erori? Evident, deci, cã trecând peste orgoliile personale ale celor doi lideri care îºi ocupã poziþiile în urma unui scrutin la fel de democratic ca cel care l-a adus la putere pe Traian Bãsescu, renunþarea la preºedinþia - oricum, mai mult onorificã - legislativului ar putea sã constituie un atu electoral în ofensiva pe care PSD ar trebui sã o lanseze dupã ce-ºi va fi rezolvat problemele interne legate de corupþie ºi va forþa, la rândul sãu, alegerile anticipate, cel mai probabil la începutul lui 2007 - dacã vom rata termenul aderãrii. Numai cã aceastã soluþie este anulatã tocmai de dl Nãstase care nu concepe sã-ºi lase locul pentru a se cuibãri acolo doamna Muscã sau vreun alt domn liberal pentru cã se pare cã ãsta e algoritmul (preºedinþia Senatului urmând a fi preluatã de un democrat), el preferând un coleg de partid - poate chiar cel cãruia, de fapt, i-a luat locul: Miron Mitrea. Concluzia lui Adrian Nãstase nu rezolvã, deci, problema de fond a PSD-ului, ºi anume autoritatea de partid. Opþiunea lui Geoanã n-are, practic, nici o valabilitate dacã nu e împãrtãºitã ºi de preºedintele executiv, iar trâmbiþata 'curãþenie în partid' vizeazã, aproape transparent, pe câþiva dintre liderii fãrã de care preºedintele nu poate face nici o miºcare. De aceea, înclin sã cred cã în faþa calculului rece al oportunitãþilor, va avea câºtig de cauzã orgoliul de partid ºi, în absenþa consensului pe varianta de fond, partidul va fi obligat sã se concentreze asupra luptei de gherillã pentru pãstrarea celor douã posturi.
Titlu: Viitura remanierii
Nr Editie: 1660 Data: Thursday 25 August 2005
Cã zarurile au fost 'aruncate' în separeul prezidenþial de la Golden Blitz, duminicã seara, nu mai este un secret pentru nimeni, dupã cum nu mai este un secret faptul cã marile decizii politice se iau, în ultima vreme, la acelaºi Golden Blitz, proprietatea unor beneficiari de importante contracte cu municipalitatea încheiate pe vremea când preºedintele era primar, sau pe terasa Cireºica de la Neptun. Aºadar, dupã sãptãmâni de dialog prin presã, cei doi lideri politici s-au întâlnit faþã-n faþã ºi au negociat schimbãrile care ar avea drept scop sã facã cabinetul mai performant. Cel mai greu de înghiþit pentru partida prezidenþialã a fost renunþarea la cumãtrul Seculici. Socrul primarului Falcã din Arad, la rândul sãu fin al lui Bãsescu. A fost acceptat în locul lui un colaborator apropiat al primarului Videanu, cel care i-a condus afacerile cu marmurã de când el a fost nevoit sã renunþe pe motive de incompatibilitate. Acesta va prelua de la Seculici întregul portofoliu de responsabilitãþi, despre care acesta din urmã zice cã ar fi fost inexistent. Dl Pogea va fi, deci, un vicepremier de umpluturã, care are rolul de a echilibra zona statului degeaba în care-i are de colegi pe rapidistul Copos ºi pe maghiarul Bela. Inexistentul ºi pãgubosul Ene Dinga (unde l-or fi gãsit?) i-a dat, însã, preºedintelui prilejul sã se revanºeze prin relansarea primei dintre 'femeile lui Bãsescu' - Anca Boagiu, cea cãreia i-a lãsat moºtenire Transporturile, în precedenta guvernare de dreapta. Anca, cea care a ratat în confruntarea cu Onþanu, pentru primãria Sectorului 2, este o veche tovarãºã de drum a lui Bãsescu, care-i cunoaºte culoarea chiloþilor de când se juca în nisip, în faþa blocului din Constanþa în care locuiau amândoi. Dupã ce au încercat sã rezolve problema sãnãtãþii prin suplimentarea fondurilor cu vreo 10 miliarde pentru datoriile la furnizori, Tãriceanu&Comp. au ajuns la concluzia cã scoaterea patului din încãpere nu e suficientã pentru a rezolva problema 'moralitãþii' consoartei, aºa încât l-au dat pe Cintezã pe un Nicolaescu bun de gurã ºi fãrã implicaþii în 'mafia' medicamentelor. Ionuþ Popescu, în sfârºit, este un nou caz de jurnalist promovat în Executiv care eºueazã, la fel cum s-a întâmplat cu Ilie ªerbãnescu, experimentat ºi el în guvernul Ciorbea, dupã remanierea care l-a pus pe tuºã ºi pe ministrul Tãriceanu. În favoarea unui om de casã al premierului, care l-a purtat peste tot pe unde s-a perindat cu diferite însãrcinãri. O victorie obþinutã in extremis dl Bãsescu este menþiunea în post a Sulfinei Barbu, altã 'femeie' de-a sa, în ciuda evidentei sale incompatibilitãþi cu competenþa, în speranþa cã viiturile care se anunþã n-o vor lua cu ele...
Titlu: Commedia del'arte: 'Dovada'!
Nr Editie: 1661 Data: Friday 26 August 2005
Stau, de vreo douã zile, ºi încerc sã mã dumiresc în legãturã cu scandalul care ameninþa sã arunce în aer ºi politica ºi presa: un preºedinte - ales! - a fost ºantajat de un ziarist! În orice þarã din lume în care democraþia a ajuns la oareºcare maturitate, un eveniment de acest gen ar fi trebuit sã despartã apele ºi sã lãmureascã o chestiune de fond: este posibil - ºi admisibil - ca un ºef de stat sã fie ameninþat ºi ºantajat fãrã ca acesta sã reacþioneze ºi sã punã în funcþiune pârghiile legale de care dispune? ªi, totodatã, cât de libere ºi corecte pot fi deciziile sale atâta timp cât existã premise ca el sã fie ºantajat? ªi - nu în ultimul rând - cum de organele responsabile ale statului, atât de prompte în situaþii infinit mai nesemnificative, nu se autosesizeazã declanºând cercetarea unor fapte de o asemenea gravitate? Întrebãri retorice, bineînþeles, cãrora nimãnui nu i-a trecut prin cap sã ºi rãspundã. În loc de clarificãri am avut parte de o veritabilã commedia dell'arte, cu personaje haioase în situaþii dacã nu comice, cel puþin ridicole. Vedem, mai întâi un preºedinte furios ºi uluit de faptul cã un jurnalist îl sunã ºi-l ameninþã. Nu spune însã numele jurnalistului becher. În faþa indignãrii ºi nedumeririi generale dã înapoi ºi este salvat chiar de cãtre împricinat care excalmã, caragialesc: Eu sunt Bibicul, nene Iancule! Nenea Iancu însã nu se lasã ºi doar când e încolþit de 'ioneºtii' ºi 'popeºtii' presei libere, promite dezvãluiri. Tensiunea creºte în jurul momentului în care naþia va afla chiar de la ºantajat numele odiosului, pe care acesta îl ºi pronunþã, sec, la ieºirea de la întâlnire. Nu mai declarã public cã n-are probe. Lipseºte 'dovada' ºi Bibicul iese la atac, ameninþându-l cu Trebonalul! Dar nu e nici el sigur cã o va face, dupã cum nici 'ioneºtii' ºi 'popeºtii' nu mai ºtiu dacã sã-l judece sau sã-l susþinã pe ºantajist. ªi uite-aºa, din afacerea asta nimeni nu mai înþelege nimic. Nici mãcar protagoniºtii, care ies din scenã mai buimaci decât au intrat. Dar mulþumiþi cã s-au aflat în scenã, în faþa publicului naiv.
Titlu: Stenogramele PSD
Nr Editie: 1662 Data: Saturday 27 August 2005
Când au fost lansate pe piaþã de cãtre deputatul liberal Cristian Boureanu (care acum îºi aminteºte cu dificultate amãnuntele afacerii), cu cinci zile înainte de turul 2 al prezidenþialelor, 'stenogramale PSD' au stârnit cel mult curiozitatea publicului de specialitate. Este greu de spus cã ele ar fi avut vreo influenþã asupra electoratului ºi cã ar fi contribuit la modificarea raportului de forþe dintre Nãstase ºi Bãsescu, pentru simplul motiv cã impresia generalã pe care o lãsau - în ce-l priveºte pe fostul premier - nu era una negativã. Ba. din contrã, în contrast cu prestaþia sa oficialã, cam rigidã, Nãstase cel din stenograme era incomparabil mai nuanþat ºi mai veridic în postura sa de lider. 'Firul roºu' al stenogramelor a fost reînnodat, la fel de întâmplãtor ca ºi lansarea lor, în momentul în care Alianþa ºi-a propus sã punã piciorul în prag pentru 'repararea' nedreptãþii care face ca în fruntea clor douã Camere sã se afle reprezentanþii Opoziþiei, 'caz unic în Europa' sau 'situaþie nefireascã', cum o caracterizeazã reprezentanþii sãi, în cãutare de argumente care sã justifice aceastã miºcare. Cã situaþia nu e de loc 'unicã' în Europa ºi cã 'situaþia nefireascã' a fost generatã tocmai de lipsa de experienþã ºi de fler politic a Alianþei (cea mai valoroasã mânã de ajutor pentru alegerea lui Nãstase au dat-o chiar membrii Alianþei care, la chemarea lui Guºã, au pãrãsit sala în momentul votului!) e altã poveste. Cã Alianþa doreºte sã controleze toate pârghiile puterii - este, pânã la urmã, un lucru firesc în jocul politic. Cum contribuie, de aceastã datã, afacerea stenogramelor, la miºcarea doritã? Probabil cã la fel de nesemnificativ. Dincolo de 'procesul moral' care se face unor pioni mai puþin importanþi - precum Rodica Stãnoiu ºi Florin Georgescu, 'întâmplãtor' membri ai taberei Iliescu - stenogramele nu vor influenþa cu nimic cursul evenimentelor. Nu vor influenþa nici mãcar situaþia celor pe care Parchetul, incomparabil mai vigilent acum decât în alte situaþii care ar fi implicat autosesizarea sa, îi cheamã la audieri, mai întâi ca martori, iar în cele din urmã ca învinuiþi. Imposibilitatea tehnicã de a demonstra cã stenogramele sunt un document autentic, pe care sã se poatã baza un act de acuzare, face pânã la urmã ca toatã aceastã poveste sã aibã un efect de bumerang, întorcându-se împotriva celor care au declanºat-o ºi fãcând din PSD ºi din reprezentanþi sãi victime ale un unei represiuni politice din partea puteri cu propensiuni totalitare, cãreia nu-i ajunge faptul cã exercitã controlul aproape total prin reprezentanþii sãi. Adevãratul proces al stenogramelor este unul de facturã moralã ºi dacã cineva se va încumeta sã piardã timpul cu un asemenea demers, va trebui sã punã sub acuzare dublul limbaj pe care-l practicã nu doar PSD-ul. Pentru cã, în intimitate, sau atunci când cred cã nu-i vede ºi nu-i aude nimeni, politicienii se aratã aºa cum sunt de fapt! Iar diferenþele dintre PSD, PNL ºi PD, în astfel de situaþii, sunt nesemnificative.
Titlu: Averea la control!
Nr Editie: 1663 Data: Monday 29 August 2005
Cineva îmi spunea cã 'legea 18' a lui Ceauºescu n-a fost abrogatã ºi cã ar putea fi oricând repusã în funcþiune pentru a mai curãþi peisajul de îmbogãþiþii fãrã temei legal care au umplut þara. Bineînþeles, în limitele procentajului de bogaþi. Legea 18 nu mai poate fi folositã, pentru cã, în general, cadrul este altul. Ea poate servi, însã, de lecþie, de model, pentru cã dincolo de îmbrãcãmintea sa politicã - sistemul vedea un pericol în tot ceea ce ieºea din rând, în orice abateri de la regula egalizãrii la nivelul de jos al întregii societãþi , cu excepþia categoriilor autorizate de partid - principiul sãu rãmâne valabil: averea trebuie sã fie transparentã, din punctul de vedere al modului în care a fost dobânditã. Iar dacã Legea 18 nu mai este bunã, nici n-ar mai trebui inventatã o alta, atâta timp cât existã, în þãrile cu democraþie avansatã, instituþiile specifice necesare. România, aflatã la începuturile drumului capitalismului multilateral dezvoltat, a oferit celor cu abilitãþi în aceastã direcþie, oportunitãþi nelimitate: o legislaþie incompletã, plinã de 'gãuri negre' sau cu zone întregi neacoperite, instituþii ale statului cu corupþia generalizatã, un patrimoniu naþional lãsat de izbeliºte, reglementãri legale teleghidate, menite sã serveascã anumite interese de grup - toate acestea au fãcut ca sã aparã o întreagã categorie de oameni avuþi, asupra cãrora nu se mai poate exercita vreun control, cu atât mai mult cu cât dupã 'primul milion' aceºtia au încercat sã-ºi canalizeze afacerile pe zone mai puþin supuse riscului. Societatea se vede nevoitã, astãzi, sã tolereze acest principiu, constatând cã, pe cale legalã, ºansele românilor de a face avere erau, dupã cãderea sistemului comunist, nule. Ar fi însemnat ca totul sã fie pus pe tavã deþinãtorilor strãini de capital. A fost, la urma-urmelor, ºi asta o formã de patriotism. La momentul de faþã averea românilor mi se pare a fi o problemã mult mai puþin semnificativã decât averea politicienilor. Mi se pare normal, firesc ca cei care dau semne a fi acumulat bogãþii nejustificate dintr-o leafã de miniºtri sau de funcþionari sã fie luaþi la puricat. Dar cu ce instrumente? Pentru cã declaraþiile de avere n-au fãcut altceva decât sã legifereze acumulãrile de pânã atunci, indiferent în ce mod au fost realizate. A fost o manevrã iscusitã a fostei puteri de a produce acest moratoriu, de care au beneficiat în mod egal ºi reprezentanþii ei, ºi a opoziþiei. ªi nici investigarea selectivã nu mi se pare în regulã, pentru cã existã personaje mai prudente, care nu ºi-au etalat bunãstarea, mascând-o iscusit prin diverse formule, ºi care astfel apar neprihãnite, în timp ce alþii, ale cãror nume au fost vehiculate mai intens, din raþiuni diverse, picã fãrã a fi cu mult mai culpabili decât ceilalþi. Nu cred în aceste cercetãri ºi în efectele lor, pentru cã nu dispunem de instrumente adecvate ºi pentru cã motorul acþiunii nu este 'curãþenia moralã', ci rãfuiala politicã. Aº fi avut un dubiu dacã, în locul lui D.I.Popescu, s-ar fi început - aºa cum recomanda chiar Bãsescu - cu unul dintre reprezentanþii Alianþei. Dar nu s-a întâmplat aºa...
Titlu: Unificarea prin dezbinare
Nr Editie: 1664 Data: Tuesday 30 August 2005
Pe la mijlocul anului trecut, cu puþin timp înainte de alegerile locale, ºansele - în sondaje - ale PNL ºi PD erau mici ºi nici unul dintre aceste douã partide nu putea sã emitã pretenþii în faþa tãvãlugului PSD pe care aceleaºi sondaje îl creditau cu peste 50% dintre opþiunile alegãtorilor. Constituirea alianþei ADA a fost, atunci, un gest disperat care a gãsit în cei doi lideri - Stolojan ºi Bãsescu - fãrâma de luciditate care lipsea partidelor, interesate mai degrabã de puþinul pe care l-ar fi putut smulge singure, decât de mai multul la care puteau spera împreunã. Miºcarea a fost un succes ºi nu numai cã scorul de la locale i-a surprins pe înºiºi aliaþii, dar i-a fãcut sã emitã cu totul alte pretenþii pentru legislative. Alianþa a funcþionat pe principiul liber consimþit al poziþiei mai bune a liberalilor care urmau sã ia ºi caimacul listelor comune. Compensaþia democraþilor a venit din schimbarea de ultimã orã care a fãcut din primarul general Bãsescu contracandidatul lui Nãstase. Victoria în scrutinul prezidenþial a cam întors situaþia, democraþii instalându-se treptat la conducerea efectivã a Alianþei, graþie dinamismului ºi tupeului proaspãtului preºedinte. Pe acest fond de declin liberal ºi de ascensiune democratã, discuþiile despre viitorul comun al celor douã partide au început sã se rãreascã, fãcându-ºi tot mai mult loc, în ambele tabere, ideea cã se pot descurca pe cont propriu. Fuziunea a rãmas o temã pentru viitor, actualitatea scoþând în prim plan concurenþa dintre reprezentanþii celor douã formaþiuni, atât în plan local, cât ºi central. Supremaþia liberalã în algoritm a fost tot mai des contestatã, iar viitorul unificat a fost bãgat în ceaþã chiar de cãtre preºedinte, care a subliniat necesitatea unei noi identitãþi, populare, în locul celei social-democrate, lucru care s-a ºi confirmat la congresul partidului pe care continuã sã-l conducã de la Cotroceni. Dorinþa expresã a democraþilor de a se lipi la cea mai puternicã formaþiune europeanã a momentului intrã în contradicþie vãditã cu consecvenþa liberalã. Ce fel de fuziuni se mai pot produce cu un partid care îºi declarã apartenenþa la alt curent - se întreabã premierul Tãriceanu, care nu vede posibil acest lucru decât sub drapelul liberal. Pe de altã parte, preºedintele Bãsescu, tot mai preocupat de crearea unui nou partid prezidenþial care sã întãreascã rândurile democrate cu aspiranþi din alte formaþiuni (inclusiv liberali), ezitã sã dea un rãspuns somaþiilor venite din direcþia PNL ºi chiar avertismentelor cã dacã fuziunea nu se produce cât mai curând, ambele partide s-ar putea întoarce spre zona celor 7-10 procente cu care se consolau în urmã cu ceva mai mult de un an. Pe fondul preocupãrilor actuale, fuziunea rãmâne o temã de seminar sau de ºicane reciproce, ºi nu un subiect fierbinte de supravieþuire politicã.
Titlu: Rãmâne cum am stabilit!
Nr Editie: 1653 Data: Wednesday 17 August 2005
Membrii Coaliþiei s-au adunat, au discutat ºi au decis cã la toamnã vor rezolva problema preºedinþiei celor douã Camere - rana deschisã a democraþilor (mai ales) ºi a liberalilor (într-o oarecare mãsurã). Problema, marea problemã, o constituia poziþia conservatorilor lui Voiculescu, adicã a celor prin a cãror contribuþie domnii Vãcãroiu ºi Nãstase au fost aleºi în fruntea celor douã foruri, într-un moment în care viitorul guvernãrii nu era deloc clar. El s-a clarificat odatã cu surprinzãtoarea (pentru neavizaþi) alãturare a umaniºtilor Convenþiei, dupã ce intraserã în parlament sub pulpana social-democraþilor. Aceastã soluþie, imoralã pentru unii, a venit aproape firesc în condiþiile în care proaspãtul preºedinte Bãsescu a forþat încredinþarea formãrii noului guvern lui Tãriceanu. Marja de opþiune a umaniºtilor a fost extrem de redusã refuzul lor faþã de oferta mai mult decât generoasã care le-a fost fãcutã putând conduce spre o crizã ºi spre posibile alegeri anticipate într-un moment în care nimeni nu mai avea chef sã o ia de la capãt. Aºa încât acuzele vehiculate de preºedinte ºi de înlocuitorul sãu la comanda democratã, dl Boc, la adresa umaniºtilor au fost nedrepte: nu mai era vorba aici de duplicitate, ba se putea vorbi, chiar, citându-l pe preºedintele fondator, despre o formulã ultra-democraticã. Ce dacã, sub un guvern de dreapta, conducerea Camerelor era de stânga? Cu ce împiedica acest lucru procesul democratic în curs? Cam cu nimic, dupã cum avea sã se vadã în continuare, înverºunarea democratã asupra subiectului pãrând din ce în ce mai puþin justificatã. Teoria cea mai vehiculatã a fost aceea cã, în calitate de aliaþi, conservatorii ar trebui sã fie mai consecvenþi ºi sã voteze cu Alianþa, indiferent de subiect. Ultima întâlnire la vârf a clarificat formal acest aspect: conservatorii vor vota, cot la cot, cu Alianþa schimbarea regulamentelor alegerii preºedinþilor celor douã Camere ºi, în general, orice operaþiune constituþionalã. Atenþie! Accentul pus de Voiculescu pe acest termen ascunde o capcanã: conservatorii sunt de acord cu orice soluþie, chiar ºi cu una imoralã, cu condiþia sã nu contravinã Constituþiei! Cu alte cuvinte, la toamnã ei vor vota modificarea regulamentelor, dar în nici un caz nu se vor alãtura deciziei de schimbare 'din mers' a conducerii celei douã Camere, atâta timp cât Curtea Constituþionalã nu-ºi va da acordul asupra acestei miºcãri. Or, Curtea Constituþionalã s-a pronunþat deja asupra neconstituþionalitãþii schimbãrii preºedinþilor ale cãror mandate sunt în curs! Sã nu fi înþeles dl Boc ºi compania acest lucru? M-aº mira. Cred, mai degrabã, cã a fost vorba de o soluþie elegantã de a amâna deznodãmântul acestei probleme de conºtiinþã pânã la toamnã, dupã vacanþã. Rãmâne, deci, cum am stabilit!
Titlu: La noi la frontierã ºi câinii iau ºpagã!
Nr Editie: 1652 Data: Tuesday 16 August 2005
Vã vine sã credeþi sau nu, la noi la frontierã ºi câinii iau ºpagã! Nu câinii comunitari, ci cei angajaþi cu acte în regulã în efectivele poliþiei de frontierã. Este, probabil, un caz unic de corupþie la nivel canin ºi dacã aceastã constatare n-ar fi fost fãcutã de organele de control ale MAI, poate cã ne-am fi gândit cã e o intoxicare. Dar nu e. Este un fapt cã în cuºca câinelui de serviciu de la punctul de trecere a frontierei Nãdlac, au fost gãsite câteva sute de euro, a cãror provenienþã câinile n-a putut sã o explice. În faþa tãcerii încãpãþânate a acestuia, organele de control au fost nevoite sã tragã concluzia cã respectivul angajat al Ministerului, nemulþumit de condiþiile de viaþã care îi erau asigurate, a hotãrât de capul lui sã-ºi schimbe traiul închizând ochii ºi astupându-ºi nasul la trecerea traficanþilor de droguri! Aceºtia, recunoscãtori, i-au plasat sub paiele din cuºcã, atunci când el se uita în altã parte, valuta respectivã. Simplu, nu? Organul de inspecþie are însã o nelãmurire: cum s-ar fi folosit angajatul ministerului de aceºti bani? I-ar fi cheltuit pe o cuºcã cu etaj ºi termopane, sau pe o zgardã din piele de crocodil încrustatã cu diamante? Sau, pur ºi simplu, pe un menu mai consistent, compus din carne cu os, nu doar din oase? Ar fi fãcut-o singur, sau avea complici? Era sau nu conºtient de riscurile acþiunilor sale? ªi de unde a învãþat sã ia ºpagã? În loc, însã, sã ne dãm cu presupusul, hai sã aºteptãm rezultatele anchetei, pentru cã sunt sigur cã dl Blaga nu va lãsa lucrurile aºa. În fond, reputaþia ministerului pe care-l conduce n-ar trebui sã fie afectatã de un câine corupt. Nici de oameni corupþi - deºi se pare cã, atâta timp cât aceiaºi inspectori au gãsit valutã prin coºurile de gunoi, prin boscheþi, pe sub aparatura din birouri ºi prin alte locuri la fel de ciudate, oamenii nu prea mai au treabã cu ºpaga. Lãsând însã gluma la o parte, trebuie sã recunoaºtem niºte lucruri: cã la graniþe, corupþia e-n floare ºi cã ea reprezintã un sistem sau un mod de funcþionare. Cã jumãtate de ºefi de vãmi care-ºi exercitã funcþiile prin numire, sunt de fapt investitori, care au plãtit, mai sus, aceste numiri ºi care trebuie sã-ºi scoatã cheltuiala având ºi ceva profit ºi cã acest lucru nu poate fi realizat altfel decât printr-o riguroasã organizare a activitãþii de colectare a ºpãgii. ªi cã în acest proces sunt implicaþi, solidar, ºi poliþiºtii ºi vameºii ºi inspectorii sanitari ºi angajaþii primãriilor care iau te miri ce taxe. Singura soluþie, dupã capul meu, ca Europa sã poatã intra în România pe la punctele de frontierã fãrã a i se cere ºpagã este cea a lui Iuºcenko: ca într-o noapte, prin decret, toþi cei care lucreazã în aceste domenii sã fie daþi afarã. Cu cine-ar fi înlocuiþi, rãmâne de vãzut. Oricum, lucrurile n-ar putea sã meargã mai prost fãrã ei!
Titlu: Iubirile trec, Alianþa rãmâne
Nr Editie: 1651 Data: Monday 15 August 2005
Fazele emoþionale se consumã cu intensitate ºi în urma lor rãmân aspectele pragmatice. E ca într-o cãsãtorie: odatã trecut focul iubirii, rãmân regulile mariajului. 'Lunile de miere' ale tandemului Bãsescu-Tãriceanu, promovat de Alianþã precum un cuplu ataºat amorului veºnic au trecut. Le-au mãturat inundaþiile ºi exerciþiul practic al guvernãrii, unde lucrurile se aranjeazã altfel, mai dupã principiile practicii, aflatã nu odatã în dezacord cu teoria. Semnalul l-a dat chiar preºedintele Bãsescu care, asemenea unei iubite dezamãgitã ºi iritatã de ocheadele partenerului alunecate spre altele, îi aruncã acestuia lucrurile pe fereastrã. Dacã vrea parteneriat, sã-l vrea cu mine, nu cu 'cercurile de interese' - a rãbufnit titularul de la Cotroceni, punându-i premierului pe tapet toate trãdãrile: l-a înºelat cu sãnãtatea, cu energia, cu vãmile ºi cu acele periculoase 'cercuri de interese' cu care Tãriceanu obiºnuia, imprudent, sã joace table la Snagov, în loc sã-l citeascã pe Cãrtãrescu la lumina unei lumânãri în cadrul intim al bãtrânului ºi aristocraticului palat al Cotrocenilor. Tãriceanu a avut o reacþie tipicã de partener prins cu ocaua micã: a negat, fãrã prea multã vigoare ºi convingere, încercând sã-ºi asigure 'iubita' cã e vorba despre jocuri nevinovate ºi cã nici dealerii de medicamente ºi nici cei de energie nu sunt chiar aºa de rãi precum se zice. Sunt oameni ºi ei, de afaceri, bineînþeles ºi nu e cazul sã ne comportãm, vorba prietenului Patriciu, ca niºte cãlugãriþe neºtiutoare în ale plãcerilor lumeºti. Om de afaceri sunt ºi eu - a replicat preºedintele, fãcând trimitere la celebra sa fabricã de îngheþatã - ºi nu-mi trece prin cap sã-i þintuiesc la stâlpul infamiei pe toþi cei care fac un negoþ cinstit. Dar, cum sã fiu de acord sã bâzâie în jurul Guvernului un Luca, cãruia cineva, nu se ºtie cine, se pregãteºte sã-i facã cadou, cu binecuvântãri oficiale, cele 8% procente ale Petrom cu preþ redus? Sau cum sã-l mai tolerez pe un Oprescu ºi pe un Irinel Popescu sã se joace, în acelaºi timp, de-a directorii de spitale ºi de-a parlamentarii? ªi aºa mai departe. Ceartã de 'îndrãgostiþi': scurtã ºi violentã! Fãcutã parcã pentru deliciile împãcãrii. Pentru cã atunci când reprezentanþii Coaliþiei vor veni cu flori la Cotroceni sã-l asigure pe preºedinte de stima ºi mândria lor, ce inimã poþi sã ai sã-l þii în continuare pe Tãriceanu la respect, care, la urma-urmelor, e bãiat drãguþ ºi cu maniere elegante? Iubirile trec, alianþa rãmâne, parcã zice un cântec de-al unui coleg de-al ginerelui prezidenþial...
Titlu: Bâzâiala politicã
Nr Editie: 1640 Data: Tuesday 02 August 2005
Ultimele zile au stat sub semnul bâzâielii politice. A spus-o însuºi preºedintele Traian Bãsescu, a cãrui limbã este un odatã expresivã: la noi nu sunt crize! Sunt bâzâieli! Politice, bineînþeles. Ce i-a dat preºedintelui acest resentiment? Zgomotul specific fãcut de doamna Muscã ºi dl Flutur, în jurul capului premierului. Doamna Muscã mai acut, dl Flutur ceva mai discret, dar ambii evoluând în partitura specificã prezidenþialã. Bâzâiala dnei Muscã s-a soldat cu o demisie de onoare, care însã n-are legãturã cu funcþia sa: ca ministru, n-a fost nemulþumitã de politica guvernului faþã de culturã. A fost nemulþumitã de dl Tãriceanu, pe care l-ar fi vrut înlocuit cu dl Stolojan. Deºi i-a þinut îndeaproape isonul, e drept cu un bâzâit mai în surdinã, dl Flutur n-a gãsit însã de cuviinþã sã-ºi dea ºi dânsul demisia, pe motiv de lipsã de solidaritate cu ºeful sãu pe linie de partid ºi de stat. A considerat scaunul de ministru mai aproape de sufletul sãu decât principiile, ºi a rãmas pe loc, ca observator neoficial al Cotrocenilor. Nu s-a stins bine bâzâiala din Guvern cã s-a fãcut auzit zumzetul dinspre primãria Capitalei. Primarul Videanu a ieºit dintr-o lungã 'silenzio stampa' (nimeni n-a mai auzit de el de vreo lunã, de când Bãsescu l-a pus la colþ) pentru a explica populaþiei cum e cu migraþia transfrontalierã a þânþarilor. Þânþarul, acest animal - sau insectã, ce-o fi - interesant, capabil sã se transforme peste noapte în armãsar, a fost urmãrit cu atenþie ºi s-au depistat o serie de caracteristici importante. Bizuindu-se pe opiniile specialiºtilor, omul de marmurã ne-a relatat douã chestiuni esenþiale: cã þânþarii sunt capabili sã parcurgã mari distanþe noaptea, ºi cã femelele sunt infinit mai periculoase decât masculii (asta o cam ºtiam ºi noi). Concluzia: în fiecare noapte, roiuri de þânþari ilfoveni, trec graniþa cu municipiul ºi se dezlãnþuie asupra bucureºtenilor. Dupã ce le sug acestora sângele, precum fiscul, se întorc sãtui la adãpost, unde nu-i deranjeazã nimeni, adicã în judeþul pesedist cu pricina. Drept care sectoarele oranj (excepþie face 2-ul) au de suferit de pe urma faptului cã, primãria Capitalei - ºi cetãþenii - nevoiþi sã accepte acest primejdios concubinaj. În caz de anticipate, ar fi cu totul altceva...
Titlu: Antiremanierea?
Nr Editie: 1641 Data: Wednesday 03 August 2005
Pânã acum Executivul s-a înnoit doar într-un singur fel: prin autoremaniere! Primul care a deschis acest drum a fost ministrul umanist al Controlului care, atunci când ºi-a dat seama cã prin luarea din ograda sa a Vãmii ºi a Gãrzii Financiare îºi pierde obiectul muncii, a renunþat de bunã voie la portofoliu. Renunþarea n-a stârnit cine ºtie ce fierbere, premierul pãrând chiar mulþumit cã scapã fãrã controverse ºi presiuni de o structurã pe care o considera cam neeuropeanã. Dacã de ministrul Controlului nu-ºi mai aduce nimeni aminte cum îl chema, pe ministrul Culturii îl ºtie toatã lumea. Doamna Muscã a venit în Executiv cu o platformã de simpatie pe care i-a conferit-o faptul cã este o persoanã cultivatã ºi agreabilã, acceptatã atât în taberele Puterii (foste) cât ºi a Opoziþiei. Domnia sa nu s-a remarcat cu mare lucru atâta timp cât a fost la cârma unui minister ce n-a prezentat nicioadatã un interes deosebit (cu excepþia, poate, a lui Adrian Nãstase, implicat afectiv în problematica artelor plastice în calitate de colecþionar), nefiind considerat un domeniu esenþial nici pentru reformã, nici pentru integrare. Singura acþiune notabilã a doamnei Muscã a fost intenþia declaratã, încã de la început, de a renunþa la clãdirea în care tocmai se aranjase ministerul, pe motiv cã nu era chiar aºa de adecvatã scopului, ºi de a se muta cât mai curând posibil în altã parte. Doamna Muscã a continuat procesul auto-remanierii, dintr-o perspectivã nouã: aceea a supãrãrii 'vãcarului pe sat'. Doamna ministru n-a avut mare lucru de reproºat premierului în legãturã cu tratamentul aplicat ministerului sãu. N-a avut mare lucru sã-ºi reproºeze nici sieºi. A deranjat-o faptul cã prietenul sãu Cãlin a zis cã demisioneazã ºi n-a mai demisionat. Asta dupã ce chiar doamna Muscã, braþ la braþ cu dl Flutur, i-au cerut-o pe motiv cã Stolojan ar fi mai bun. Faptul cã lucrurile nu s-au întâmplat cum ar fi trebuit, în viziunea democratã a Cotrocenilor, viziune împãrtãºitã de liberalii Muscã ºi Flutur, au determinat-o sã renunþe la minister în favoarea unei modeste cariere de observator parlamentar la Strasbourg. Ce se va întâmpla în continuare? Vor pãºi pe acelaºi drum domnii Dinga ºi Seculici, doamna Sulfina, domnul Cintezã ºi alþi câþiva domni ºi doamne despre care nu a auzit încã nimeni, sau va fi nevoie ca aliaþi sã se târguiascã despre 'câþi de-ai lor ºi câþi de-ai noºtri' vor ieºi din schemã ºi din joc, pentru a face loc altora consideraþi (in)competenþi?
Titlu: Criza anexelor
Nr Editie: 1642 Data: Thursday 04 August 2005
Faptul cã 'PD nu este o anexã' a PNL este una dintre concluziile pe care formaþiunea pe care a moºtenit-o prin decret prezidenþial, dl Boc o coace de mai multã vreme. Obligat, de cãtre un protocol pe care-l considerã depãºit, sã se mulþumeascã cu 'locul 2 din doi', Partidul Democrat, prin liderii sãi veleitari, vede cã a venit timpul sã se punã lucrurile la punct. Iar acest timp era reprezentat de cãtre alegerile anticipate, cele care ar fi statuat noua ordine din Alianþã: dacã nu o supremaþie democratã, mãcar o paritate. Or câteva dintre deciziile premierului Tãriceanu, dar în special, celebra sa rãzgândire, au afectat profund moralul democrat, pregãtit, cu arme ºi bagaje sã intre în luptã. Numai cã în loc de 'foc!', s-a fãcut auzitã comanda 'la dreapta-mprejur!' ºi pregãtirile de rãzboi au fost amânate pentru o datã care se va comunica ulterior. Amânarea sau evitarea anticipatelor reprezintã ºansa PNL în acest moment. La fel cum s-a întâmplat în precedenta guvernare cederistã, partidul dlui Tãriceanu asumându-ºi rolul conducãtor, ºi-a asumat ºi eºecurile ºi nerealizãrile ºi bâlbâielile comune. Alianþa se vede confruntatã dupã ºase luni cu o gravã crizã de performanþe ºi de oameni. Este evident cã nici PNL ºi nici PD nu au reuºit sã dea guvernului 'cadre' de calitate, care sã ºtie cu ce se mãnâncã ciorba executivã. Guvernul Tãriceanu dã senzaþia unei trupe de amatori care improvizeazã un spectacol fãrã decoruri, fãrã costume ºi cu replici la libera alegere a celor mai bãgãcioºi. Perspectiva raportului de þarã se apropie ameninþãtor, cu toate consecinþele sale, dintre care cea mai importantã pare deja sã fi fost asumatã de actuala putere. Pe acest fond, bãtãlia surdã dintre ambiþioºii ºi celor douã partide nu face decât sã mãreascã crãpãturile din edificiul improvizat al Alianþei, pânã la erupþii de orgolii care riscã sã punã definitiv cruce acestui proiect atât de promiþãtor la sfârºitul anului trecut. Tot acest spectacol este privit cu amuzament ºi cu nu prea ascunsã satisfacþie, de cãtre un PSD care sperã cã timpul îi va vindeca rãnile ºi va face sã se uite partea de contraperformanþã din trecuta guvernare. Toate acestea, pe fondul unei crize asemãnãtoare celei de la putere , în care se confruntã nu partide diferite, ci aripile unei aceleiaºi (încã!) formaþiuni, fiecare dintre acestea refuzând sã se considere anexa celeilalte.
Titlu: Reforma justiþiei: bãtuta pe loc!
Nr Editie: 1643 Data: Friday 05 August 2005
Mã numãr printre aceia care, încã de la crearea acestei structuri, în septembrie 1992, s-au întrebat de ce era nevoie de un alt mecanism în locul perfecþionãrii celui deja existent. Cu atât mai mult cu cât ºi Emil Constantinescu încercase o astfel de formulã - uitatul CNAICCO - care se dovedise în final, un eºec. Am înþeles însã cã era modalitatea cea mai potrivitã de a rãspunde presiunilor organismelor europene, tot mai îngrijorate nu atât de nivelul real al corupþiei (niciodatã suficient de clar comensurat) cât de nesfârºitele dezbateri ºi hãrþuieli politice având-o ca obiect. Nu am idei preconcepute ºi nu consider, aºa cum sunt tentaþi radicalii, cã PNA nu ºi-a fãcut, aºa cum a ºtiut ºi a putut, datoria. Cred chiar cã dl Amarie ºi compania au dorit sã facã mai mult, dar nu au reuºit. Pur ºi simplu pentru cã lipsa de performanþã a instituþiei este strâns legatã de viciile de fond ale sistemului. Depolitizarea unui astfel de organism este o iluzie. Atâta timp cât una sau mai multe forþe politice desemneazã pe cei care ar trebui sã facã dreptate ºi sã stârpeascã corupþia, este aproape inevitabil ca cei în cauzã sã nu rãspundã direct sau voalat, convingãtor celor care i-au vrut ºi de care depinde funcþionarea lor în respectiva funcþie. Coaliþia i-a dat afarã pe domnii Amarie ºi colegii. Vor veni în locul lor alþii. Pe ce criterii, altele decât acelea ale simpatiei sau ale capacitãþii de a rãspunde la noi comenzi! Mi-e greu sã cred cã doamna Macovei sau dl Bãsescu se vor orienta spre persoane despre a cãror loialitate se îndoiesc. ªi atunci ce facem? Depolitizãm, înlocuindu-i pe fidelii 'lor' cu fidelii 'noºtri'? Vom asista, în continuare, la o mimare a luptei cu corupþia, înhãþând câte un fost demnitar de-al 'lor', la paritate cu un consilier sau slujbaº mãrunt de-al 'nostru'? Cum spuneam, viciul e de fond, ºi e reprezentat de absenþa unor criterii clare, obiective, de desemnare împreunã cu evidenta absenþã a garanþiilor cã acestea pot acþiona, independent de influenþa politicã, pe perioada mandatului. Cât de fericit credeþi cã va fi înlocuitorul dlui Amarie ºtiind cã peste un an, doi, dacã se schimbã ceva în echilibrul politic, îi va repeta experienþa? ªi cât de porniþi sã descopere ºi sã sancþioneze corupþia vor fi cei care ºtiu cã de oricine se vor atinge, vor pune inevitabil în miºcare mecanismele intervenþiilor de toate felurile - mult mai subtile ºi mai eficiente decât cel menþionat de dl Bãsescu, care asigura naþia cã nu va da vreun telefon de intervenþie la vreun procuror. Ar fi stupid sã o facã... Repet: schimbãrile actuale din Justiþie purtând pomposul nume de ‚reformã’ nu sunt un motiv de speranþã cã mai binele va înlocui rãul prezent. În actuala formulã, nu va face decât sã-l consolideze.
Titlu: Între Gingis Han ºi Vlad Þepeº
Nr Editie: 1644 Data: Saturday 06 August 2005
Expert în provocarea de scandaluri prin formulãri sofisticate, dl Adrian Severin încinge opinia publicã româneascã (deocamdatã) prin insinuarea cã dl Traian Bãsescu ar fi alogen. Adicã ar proveni dintr-o minoritate. Acum, chestia asta cu puritatea etnicã este una extrem de discutabilã. Cu excepþia, poate, a unor comunitãþi care au înfruntat veacurile în formule de organizare ºi de convieþuire ermetice, cu greu cred cã ar putea fi depistaþi purtãtorii genelor originale - dacã aºa ceva a existat vreodatã. Cu atât mai mult cu cât ceea ce reprezintã România a fost un teritoriu de pasaj, prin care s-au scurs, dintr-o parte în alta a imperiilor care ne-au înconjurat, cohorte de militari, de negustori, de aventurieri ºi de nomazi pur ºi simplu. Sângele s-a amestecat cu vitezã ºi în proporþiile acestei miºcãri ºi din toate ne-au rãmas o serie de date despre care putem spune cã ne reprezintã într-o proporþie majoritarã. Date care implicã caracteristici ale vestului ºi estului, ale nordului ºi ale sudului, care ne fac unici ºi atât de greu de pus în anumite tipare rasiale. Pânã la urmã, rasa este mai degrabã expresia culturii decât a sângelui ºi acest lucru a fost nu odatã remarcat. Nimeni nu se naºte þigan, ungur sau tãtar, el devine mai mult sau mai puþin român prin mediul în care se formeazã ºi sub influenþa modelelor culturale ºi morale cu care se confruntã. Aºa încât chestia cu dl Bãsescu, dacã este sau nu tãtar din nu se ºtie care spiþã, nu þine de amintirile familiei ºi nici de înregistrãrile administrative. Cã dl Bãsescu are ceva din impetuozitatea celor care ne vizitau regulat, dupã strângerea recoltelor, precedaþi de strigãtul de alarmã 'vin tãtarii!' are, bineînþeles, evidenþa unei figuri de stil, iar a cãuta în caracteristicile etniei semnele programului sãu politic este, din capul locului o aberaþie. Dupã cum o aberaþie este ºi incriminarea ºi - eventual - sancþionarea lui Adrian Severin (altfel, vechi tovar㺠de luptã politicã al dlui Bãsescu) pentru aceastã afirmaþie. De ce ar avea noþiunea de 'tãtar' un sens peiorativ, sau incriminator, mai degrabã decât cea de 'român'? Ba, aº zice, cã din aceasta poate fi extrasã o conotaþie superlativã, tãtarii dând istoriei figuri remarcabile, precum Gingis Han, la calibrul cãruia nu a putut sã aspire nici una dintre figurile clasificate ca româneºti. Iar ca sã-l completez pe dl Severin, aº spune cã mi se pare cã dl Bãsescu ar putea sã îmbine calitãþile de luptãtor ale marelui cãlãreþ venit din Asia, cu acelea de politician ale contemporanului sãu Vlad Þepeº, ºi el un aspirant la galoanele morale pe care le râvneºte preºedintele. De ce nu?
Titlu: Stângul la libera circulaþie a persoanei
Nr Editie: 1645 Data: Monday 08 August 2005
Cred cã, uneori, confruntaþi cu cohortele de români care-i nãpãdesc de la o vreme în forme mai mult sau mai puþin organizate, occidentalii îl regretã pe Ceauºescu. Niciodatã în istorie graniþele României, pãzite cu faþa spre interior, n-au fost mai ermetice ºi campionii democraþiei ºi ai libertãþii de circulaþie îºi permiteau sã-l punã la colþ pe dictator salutând cu urale prezenþa oricãrui evadat 'pe fâºie' sau înnot peste Dunãre. De la Revoluþie încoace frontierele României au fost mai degrabã niºte ficþiuni administrative, toþi cei care au dorit sã pãrãseascã þara reuºind sã o facã cu infinit mai puþine riscuri ºi eforturi chiar dacã cu o cheltuialã mai mare. Punctele de trecere a frontierei au devenit veritabile 'vãmi', în sensul clasic, istoric, al termenului, unde cei care treceau erau încasaþi în beneficiul noii clase de îmbogãþiþi de graniþã. Existã, dealtfel, în oraºele cu treceri intens frecventate, veritabile cartiere selecte în care se înalþã, trufaºe, vilele vameºilor ºi ale poliþiºtilor, fiecare cu atributele ei pe patru roþi de multe zeci de mii de dolari. Aceastã bunãstare, toleratã din interes, s-a construit pe seama amãrâþilor care nemaigãsind de lucru prin industria falimentarã sau falimentatã a þãrii, au pornit în bejenie spre þãrile cu nevoi - Italia, Portugalia, Spania (surori de gintã) sau (cu mai puþinã convingere) în Germania, Franþa sau Austria. Românii din strãinãtatea europeanã, care muncesc ºi trimit bani acasã destabilizând balanþa valutarã, numãrã vreo douã milioane de capete, ceea ce constituie un record de migraþie nemaiîntâlnit în istorie. Unii dintre ei au situaþii corecte ºi stabile, alþii împuºcã euro pe unde pot ºi cum pot. Cu toate nemulþumirile lor, occidentalii au nevoie de aceastã masã de manevrã pentru muncile pe care nu le mai fac ai lor. Fenomenul tinde însã sã scape de sub control ºi aceastã îngrijorare - presatã de organismele comunitare - a dat naºtere gestului neobiºnuit, brutal ºi chiar neconstituþional, de reþinere a paºapoartelor celor care nu sunt în regulã. Între necesitatea de a instaura o ordine - prevãzutã dealtfel în legi uitate sau ignorate - ºi imperativul liberei circulaþii a individului european este o 'fâºie' subþire pe care tot mai mulþi o ignorã sau o calcã cu nonºalanþã. Pe acest fond, ministrul Blaga se aflã în delicata situaþie de a face ce i se cere de la Bruxelles ºi de a înfrunta valul de mânie popularã, alimentat cu interes de cele mai diferite categorii de politicieni. Oprirea exodului necontrolat ºi instaurarea unei ordini la graniþe rãmâne însã un subiect delicat, dintre cele care pot acþiona clauza de salvgardare ºi nu cred cã vreunul dintre cei care clameazã acum pe tema abuzului de stat îºi va recunoaºte, atunci, partea de vinã. Cã de merite...
Titlu: Interesele economice ºi dezinteresul de partid
Nr Editie: 1646 Data: Tuesday 09 August 2005
Curioasã manierã de lucru au bravele noastre servicii secrete. Pe deoparte, îi trimit prin curier special, în plicuri sigilate, preºedintelui, note informative în care avertizeazã împotriva legãturilor periculoase ale unora dintre membrii guvernului cu cercuri de interese economice suspecte. Pe de alta, atunci când li se cere, îi trimit ºi primului-ministru, tot prin curier special ºi în plic sigilat, note în care-i spun sã stea liniºtit pentru cã 'organele de specialitate' n-au depistat nimic suspect în contactele pe care membrii guvernului le au cu reprezentanþii unor cercuri de afaceri. ªi, de aici, 'conflictul' între palate, din care reiese cã în ciuda faptului cã preºedintele este neliniºtit de orice miºcare ce ar putea reface un 'sistem ticãloºit', pe premier îl doare undeva - într-un loc neprecizat - acest lucru. Ca deobicei, realitatea este pe undeva pe la mijloc. În sensul cã semnalele pe care le transmit, de regulã, serviciile, au o mare dozã de subiectivitate. Trasul cu urechea nu este una dintre cele mai precise ºi mai de netãgãduit operaþiuni. Nici sursele de care se uzeazã, nu sunt dintre cele mai demne de încredere. Existã o îndelungã tradiþie în domeniu conform cãreia în jurul unui pachet de 10% informaþii reale sau aproape reale se brodeazã alte 90% supoziþii ºi bãnuieli care îmbracã tema respectivã pânã a-i da înfãþiºarea de caz tratat cu vigilenþã. Dacã nu asta, ce altceva ar avea de fãcut serviciile? Ele nu sunt obligate sã-ºi demonstreze aserþiunile, sã le dovedeascã. Asta-i treaba altor instituþii. Ele trebuie sã tresarã când aud câte-o chestie mai gogonatã ºi sã-i tragã de mânecã pe cei care trebuie sã asigure controlul efectiv. Pe de altã parte, tipul de informare adresatã Executivului are cu totul alte caracteristici. Pe bunã dreptate, uneori nu poþi sã-i spui premierului ce-i spui preºedintelui. Cum adicã: sã semnalez cã între un vicepremier ºi ºeful unei veritabile corporaþii existã relaþii, când respectivul ºef este ºi ºeful de partid al vicepremierului? ªi sã-þi închipui cã acesta îºi va þine gura atunci când este vorba de informaþii folositoare businessului propriu sau de grup? Sau cã un ministru, al economiei sã zicem, nu discutã nici cu amanta programul de privatizãri din domeniul de care se ocupã, pentru a nu deveni victima unor influenþe? Sau cã un alt ministru aruncã el, aºa, de dragul impresiei, evaluãri referitoare la producþii (agricole, sã zicem) fãrã a transmite un semnal importatorilor care-i împãrtãºesc opþiunile politice? Sau cã un alt ministru care pregãteºte un set de mãsuri fiscale le þine sub obroc ca nu cumva sã le afle înainte de termen partenerii sãi de tranzacþii bursiere reuºite de pânã mai deunãzi? Sunt, desigur, simple supoziþii, fãrã fundament. Nu cred, asemenea dlui Tãriceanu, cã vreun membru al guvernului are altceva în cap decât propãºirea poporului român ºi a economiei naþionale, uneori chiar în dauna interesului propriu sau de grup. Dar ce te faci când ai un preºedinte suspicios ºi niºte servicii atât de dornice sã-i facã pe plac, oferindu-i informaþii confidenþiale, demne de toatã încrederea?
Titlu: Adierea de bolºevism
Nr Editie: 1647 Data: Wednesday 10 August 2005
Petrecere la terasã, cu nevestele, antren, dans, glume, atmosferã destinsã. Personajele principale apar ca cei mai apropiaþi tovarãºi de muncã ºi de luptã. A doua zi însã, unul îl dã în gât pe celãlalt, cu argumentele principiilor de partid. Scena pare desprinsã din istoria recentã a comunismului post-bolºevic, în care pacea ºi armonia dintre liderii angrenaþi în bãtãlia pentru putere se sfârºea brusc - tot aºa, pe la orele dimineþii devreme - cu arestãri ºi puneri sub acuzare pentru deviaþionism sau trãdare. E drept cã pe Tãriceanu nu l-a arestat nimeni odatã întors de la Neptun la Bucureºti, dar dezvãluirile fãcute de Traian Bãsescu la radio ºi acuzele implicite pe care i le-a adus seamãnã suspect de tare cu o punere sub acuzare, în cadru festiv. Ceea ce nu se putea spune la masa de la Neptun, în prezenþa nevestelor, s-a putut spune pe post, cu aplombul pe care-l dã pãstrarea neºtirbitã a direcþiei ºi a devotamentului politic faþã de cauzã. Pânã ºi amãnuntele legate de întâlnirea premierului cu 'un om de afaceri, un ziarist ºi un reprezentant al unei transnaþionale de þigãri', în cursul cãreia s-ar fi pus în aplicare trãdarea anticipatelor pare desprinsã dintr-un acelaºi scenariu al 'puterii ºi adevãrului': liderul maxim primeºte de la Securitate (sau de la unul dintre participanþi? uneori planurile se suprapuneau) nota informativã referitoare la amintita întâlnire ºi la discuþiile purtate, pe care i-o pune, triumfãtor, în faþã, acuzatului! Ce a vrut, de fapt, Traian Bãsescu, cu aceastã ofensivã atipicã (sau tipicã?) ºi cu modul în care a acþionat? Sã-l termine pe Tãriceanu, ca rãzbunare pentru trãdarea nobilelor idealuri ale anticipatelor? Sã-i arate pisica, avertizându-l cã toate miºcãrile îi sunt atent supravegheate de cãtre 'comunitatea de informaþii' in spe, asupra cãreia el n-are nici un control, ºi cã nu are altã soluþie decât sã reia marºul disciplinat, la comenzile Cotrocenilor? Destul de greu de înþeles, ca mai tot ce face preºedintele, aflat într-o goanã aproape disperatã pentru controlul cât mai deplin al pârghiilor puterii. Un control, însã, pentru care nu dispune de instrumentele pe care le aveau înaintaºii sãi din nomenclatura radicalã de partid, când orice eroare sau suspiciune era plãtitã cu viaþa. Ambiþia lui Traian Bãsescu de a curãþa sistemul cu orice mijloace este, pânã la un punct, notabilã, dar neconformã cu principiile democratice, care implicã respectarea regulilor jocului. Or, dacã în relaþia cu partenerii, preºedintele uzeazã de asemenea mijloace, este lesne de imaginat la ce ar recurge într-o disputã directã cu adversarii declaraþi. Adierea de bolºevism, care se face simþitã în societate ºi, mai ales, în presa subordonatã Puterii (mai numeroasã ºi mai violentã ca oricând) îmi dã adesea fiori reci ºi aproape cã mã convinge cã lumea nu învaþã nimic din lecþiile istoriei, tentaþia repetãrii erorilor fiind prezentã în subconºtientul colectiv.
Titlu: De ce se lasã preºedintele ºantajat?
Nr Editie: 1648 Data: Thursday 11 August 2005
Îmi vine greu sã-mi imaginez scena, deºi ea pare realã: un preºedinte mic, timorat, speriat, ascultând fãrã sã crâcneascã valul de ameninþãri care curg din telefonul la care a rãspuns ca orice cetãþean: 'Te termin, pun pe tine toate ziarele pe care le conduc' - ºi aºa mai departe. Vã vine sã credeþi? Cã belicosul preºedinte-jucãtor poate fi pus într-o asemenea situaþie extremã, ameninþat ºi ºantajat pentru vina de a fi girat anchetarea unui important om de afaceri, întâmplãtor prieten cu cel care îi telefona, un 'ziarist important', dupã afirmaþiile preºedintelui? Cã preºedintele României este lipsit de apãrare în faþa jurnaliºtilor agresivi ºi cã tace ºi înghite aceste ameninþãri, nepermiþându-ºi decât ca dupã ce trece o vreme, sã scape câte o mãrturisire, în treacãt, la vreun interviu? ªtiindu-l, de multã vreme, cunoscându-i temperamentul ºi modul de a reacþiona, îmi vine greu, aproape imposibil, sã accept o asemenea poziþie. Doar dacã... Doar dacã este vorba despre o relaþie complexã, care implicã complicitãþi adânci ºi de lungã duratã, ce nu pot fi ascunse sau ignorate. Personal, nu cred cã mi-ar fi trecut vreodatã prin cap ca, dacã, de pildã, nevasta mi-ar fi fost datã afarã din serviciu pe motiv cã aº fi scris un text ireverenþios la adresa puterii, sã pun mâna pe telefon ºi sã-l sun pe preºedinte (admiþând cã ar catadixi sã-mi rãspundã), ºi ameninþându-l cã am sã pun toate 'tunurile' pe el dacã nu ia mãsuri împotriva ministrului abuziv ce a comis nedreptatea. ªi, cred cã nici altor jurnaliºti care-ºi fac onest meseria, neridicând în slãvi, cu orice prilej, înþelepciunea prezidenþialã, nu le-a venit vreodatã o asemenea idee. Trecând sub tãcere acest episod - în cazul în care este real - Traian Bãsescu comite o eroare fundamentalã: el permite sã se perpetueze un sistem 'ticãloºit' de relaþii, sistem aflat la limita legalitãþii ºi moralitãþii, atâta timp cât nu sesizeazã organele de anchetã! Bãsescu se lasã pradã unui ºantaj, el, care le cere celorlalþi sã nu pactizeze cu 'inamicul'! Preºedintele, atât de explicit ºi de convingãtor în general, ne rãmâne, dator, tuturor, cu limpezirile necesare în acest caz particular. Dacã nu a fost doar o figurã de stil, meritã sã capteze atenþia ascultãtorilor...
Titlu: Macoveizarea justiþiei
Nr Editie: 1649 Data: Friday 12 August 2005
Dacã aºa începe reforma din justiþie, sunt perfect lãmurit de ce urmeazã. Pentru cã, într-adevãr, ºefii nu mai sunt numiþi de Rodica Stãnoiu (nomina odiosa) ºi nu mai sunt ai lui Iliescu. Ei bine, ei sunt numiþi acum de doamna Macovei, pe cu totul alte criterii decât erau numiþi pânã acum: sunt - sau promit sã devinã - 'oamenii lui Bãsescu!' Oricât de bune vor fi fost intenþiile, ele se reduc, dupã cum o demonstreazã practica, la o banalã 'depolitizare' prin înlocuirea celor consideraþi a fi fost ataºaþi vechiului 'regim', cu oameni ataºaþi celui nou. Unul dintre aceºtia pare sã fie chiar noul ºef al PNA, dl Morar. Printre criteriile care au stat la baza numirii sale - o mãrturiseºte chiar doamna ministru - se numãrã ºi acela de a fi avut 'îndrãzneala' de a cerceta ºi de a trimite în judecatã un membru PD! E drept cã atunci când a fãcut-o PD era în opoziþie, iar la putere era PSD-ul dnei Stãnoiu! Pentru doamna Macovei alegerea dlui Morar reprezintã însã un atribut de echidistanþã. Nu pot sã mã pronunþ asupra competenþei ºi asupra moralitãþii dlui Morar. Atârnã însã greu, în defavorarea lui, faptul cã s-a strãduit din rãsputeri sã bage în puºcãrie un om pe care justiþia (tot cea de pe vremea lui Iliescu) l-a considerat nevinovat. Asta mã face sã cred cã dl Morar este unul dintre acei apostoli ai Justiþiei care considerã cã tot ce le picã în mânã trebuie sã ajungã la puºcãrie ºi cã menirea unui procuror nu este de a contribui la execuþia actului de justiþie, la stabilirea adevãrului, ci de a furniza materie primã penitenciarelor. Este o mentalitate ce derivã direct din instituþia procuraturii comuniste, acea maºinã de fabricat deþinuþi care acþiona la comandã ºi cu zel, indiferent de natura realã a cazurilor. Punând un asemenea om în fruntea unei instituþii esenþiale ca PNA, doamna Macovei ºi ºeful ei direct, dl Bãsescu, îºi asumã aceleaºi procedee ºi aceeaºi mentalitate care au fãcut din actualul preºedinte un candidat la puºcãrie în complicatul caz 'Flota'. Cu singura deosebire cã dl Petriºor va avea la dispoziþie cu totul alte teme ºi dosare pentru a-ºi dovedi ataºamentul faþã de aceastã numire. Trãiascã reforma! Cu doamna Macovei în frunte, Justiþia va avea succese multe! P.S. Despre cele trei miliarde pe care le-am plãtit cu toþii pentru ambiþia dlui Morar mi se pare inutil sã mai vorbim...
Titlu: Cercurile de interese
Nr Editie: 1650 Data: Saturday 13 August 2005
Nu trebuie sã fii un fan al lui Dinu Patriciu sau ca acesta sã-þi fie neapãrat simpatic (dealtfel, a deprins cu dificultate sã dea deoparte acele gesturi care fãceau din el, pentru nu puþini dintre colegii de politicã, o persoanã dezagreabilã, mult prea dispusã sã spunã lucrurilor pe nume ºi sã scoatã la ivealã aspectele neplãcute ale convieþuirii curente) ca sã recunoºti cã a ajuns la o fazã de - sã-i zic - înþelepciune, care-i permite sã deschidã perspective neaºteptate asupra lucrurilor. Dupã o perioadã de politicianism acut, cu confruntãri dure ºi conflicte, Dinu Patriciu a pãrãsit, pentru câþiva ani, prima scenã politicã, dedicându-se afacerilor. Este una dintre primele persoane publice care a avut curajul sã spunã - contrar opiniei dominante - cã nu se poate, nu e nici folositor ºi nici moral sã te ocupi de politicã ºi de afaceri în acelaºi timp. ªi a dat chiar el un exemplu sugestiv renunþând, în trecuta legislaturã, la calitatea de parlamentar ºi neînnoindu-ºi mandatul în cea actualã. În tot acest timp, Patriciu a luat poziþie împotriva conflictelor de interese ºi a confruntãrilor din câmpul business-ului politic, clamând necesitatea unui parteneriat real între mediul de afaceri ºi clasa politicã, atâta timp cât principalul obiectiv al ambelor categorii este bunãstarea ºi propãºirea generalã. Patriciu a dorit sã arate, prin propriul sãu exemplu, cã se pot gãsi cãi de comunicare ºi de soluþionare a problemelor fãrã ca ataºamentul faþã de doctrina politicã sã fie afectat în vreun fel. Puþini l-au înþeles ºi mai puþini (inclusiv din propria-i tabãrã) au fost dispuºi sã-l înþeleagã. Sistematic ºi cu o oarecare îndreptãþire, contactele dintre oameni de afaceri ºi oamenii politici au fost vãzute ca încercãri ale primilor de a-i corupe pe ceilalþi ºi tendinþe de asumarea unor foloase necuvenite din partea celorlalþi. Înseºi suspiciunile prezidenþiale faþã de 'cercurile de interese' din jurul premierului ilustreazã aceastã mentalitate defectã ºi pãguboasã. ªi iarãºi are dreptate Patriciu când spune cã nici guvernul nu e o mãnãstire ºi nici afacerile un bordel, pentru ca apãrãtorii puritãþii moralei sã trebuiascã sã ridice, cu ajutorul serviciilor secrete, ziduri de protecþie între stabilimente. Cercuri de interese existã pretutindeni ºi vor exista. Trebuie doar vegheat ca decizia politicã sã nu se subsumeze unor demersuri incorecte sau ilegale. În rest, politicienii ºi afaceriºtii pot sta liniºtiþi la aceeaºi masã, iar preºedintele n-ar trebui sã se neliniºteascã din aceastã cauzã...
Titlu: Moºtenirea otrãvitã a lui Ionuþ Popescu
Nr Editie: 1665 Data: Wednesday 31 August 2005
Ionuþ Popescu se înscrie în categoria teoreticienilor pe care factorii politici îi atrag în cursã sperând sã se ajute cu ei, iar dacã nu, sã îi arunce la 'lei' pe post de responsabili ai insucceselor. Breasla gazetãreascã a dat pânã acum þãrii doi miniºtri. Primul a fost Ilie ªerbãnescu, împins de societatea civilã în funcþia de ministru al Reformei sub Ciorbea, calitate în care nu a reuºit nici mãcar sã aibã un birou, darmite sã mai ºi reformeze ceva. Aºa încât la 'reformarea' Guvernului ºi trecerea premierului la munca de jos, în calitate de responsabil cu petiþiile la sediul PNÞCD, Ilie ªerbãnescu l-a însoþit, nelãsând în urmã vreo amintire. S-a întors la uneltele sale, marcat de acest eºec, ale cãrui consecinþe se mai resimt ºi astãzi în lipsa de aplomb a demonstraþiilor, altãdatã atât de sclipitoare. Cu Ionuþ Popescu lucrurile stau oarecum diferit. Pe el nu societatea civilã l-a împins în faþã, ci mentorul sãu Stolojan, ºi el ministru al Finanþelor în cel de-al doilea guvern Roman, din care s-a cerut singur afarã, neaºteptând, ca Ionuþ Popescu, sã fie remaniat. Ministrul fost ziarist a sacrificat totul pe cartea liberalã a cotei unice de impozitare, ai cãrei beneficiari erau, teoretic, alegãtorii PNL-ului. Numai cã impactul scoaterii la suprafaþã a unor venituri s-a lãsat aºteptat, mãsura neremarcându-se decât prin relaxarea fiscalã a celor cu lefuri mari. Golul creat s-a cerut acoperit cu ceva ºi atunci, ca în povestea cu þiganul care ajunge împãrat ºi o beleºte mai întâi pe maicã-sa, fostul (ºi viitorul?) jucãtor la Bursã s-a gândit sã-i jecmãneascã niþel pe cei cu care lucrase pânã atunci cot la cot. N-a ieºit nici din asta mare lucru ºi atunci ce s-a gândit Ionuþ Popescu? Ia sã-i belim noi pe micii întreprinzãtori! ªi a majorat (dublat) cota de impozitare la microîntreprinderi - motorul dinamic al unei economii libere. N-a fost, bineînþeles, suficient. ªi atunci, cu limbã de remaniere, fostul ministru a lansat o altã idee generoasã: dacã nu reuºim altfel, sã-i atingem pe obraznicii de microîntreprinzãtori unde-i doare mai tare: la salarii. ªi aºa a apãrut ideea ca microîntreprinderile sã aibã, obligatoriu, cinci salariaþi. De la care Ministerul Finanþelor sã ia grosul dãrilor. Nu conta statutul de microîntreprindere - unde baza o constituie cei care lucreazã singuri sau în familie. Au/n-au de lucru, aceºtia vor trebui sã angajeze de-acum cinci oameni, sau sã moarã. Deºi efectul e acelaºi ºi în prima variantã. Este moºtenirea otrãvitã pe care o lasã Ionuþ Popescu lui Sebastian Vlãdescu ºi unui guvern în crizã de venituri sigure. Pe care doar salariile ºi benzina le aduc. În rest, trebuie muncit pentru colectare, ºi cine sã facã asta? Armata de zeci de mii de oameni ai finanþelor? Sã fim serioºi! Aceºtia sunt atât de ocupaþi cu ºpaga - vorba dlui Bodu, încât nu le arde de prostii.
