Titlu: Omagiul constituþional adus Curþii prezidenþiale
Nr Editie: 1624 Data: Thursday 14 July 2005
Pur ºi simplu emoþionant respectul - ca sã nu spun evlavia - cu care preºedintele Bãsescu a vorbit marþi naþiunii despre Constituþie ºi despre procedurile ei. Am avut sentimentul desprinderii din ramã a portretului preºedintelui constituþional ideal ºi coborârea sa în mijlocul poporului care a a votat-o ºi care l-a votat. Nimic din nonºalanþa ºi din jemanfiºismul cu care ne obiºnuise pânã acum preºedintele-jucãtor, cel hotãrât sã forþeze limitele regulamentului pânã acolo unde are nevoie sã-ºi creeze cadrul favorabil uunei evoluþii eficiente, prin care sã-ºi transpunã în fapte fãgãduielile electorale. Dupã ce zile în ºir a fost þintuitã la stâlpul infamiei, scuipatã ºi batjocoritã pentru îndrãzneala de a frânge nobilele idealului ale Reformei pe care guvernul Tãriceanu le împachetase atât de elegant, cu fundã oranj, în coletul aruncat peste gardul sãu, Curtea Constituþionalã a apãrut a fi repusã în toate drepturile sale la Cotroceni. Aºezaþi în jiþurile de protocol, ''dinozaurii iliescieni'' ºi ''soþii criptocomuniºti ai soþiilor din justiþie'' au avut surpriza de a primi din partea preºedintelui asigurarea deplinei consideraþiuni ºi hotãrârea nestrãmutatã a acestuia de a le respecta deciziile - chiar dacã acestea, întâmplãtor sau nu, mai mutileazã pe ici pe colo , prin pãrþile esenþiale, delicata construcþie a doamnei Macovei. Ce sã se fi întâmplat oare - se vor fi mirat magistraþii care, mai degrabã se aºteptau sã fie încuiaþi într-unul dintre saloane ºi sã li se dea foc precum se proceda în timpul regimului Þepeº. Aceleaºi lucruri se vor fi întrebat ºi ceilalþi participanþi la acþiunea de la Cotroceni, care se aºteptau ºi ei la orice altceva decât la îndemnul de a respecta Constituþia ºi, prin reflex, Curtea Constituþionalã. Dupã umila mea pãrere, cred cã s-a întâmplat ceva de genul poveºtii cu ucenicul vrãjitor. ªtiþi dvs, acela care a scos dopurile la sticle ºi n-a mai reuºit sã stãpâneascã procesele chimice declanºate (parcã despre aºa ceva era vorba). Ei bine, ucenicul Traian se joacã de vreo ºase luni cu sticlele pe care scrie ''Demisia Guvernului'' ºi ''Alegeri Anticipate''. De ºase luni ameninþã cã va vedea lumea ce se întâmplã dacã el va purcede la scoaterea dopurilor. Iar când acest lucru s-a întâmplat (e greu de crezut varianta cu ''iniþiativa'' tãriceanã a demisiei, fãrã ''consultarea'' bãsescianã) a constatat cã se aflã la originea unui proces care riscã sã scape de sub control. Cã atacurile la adresa Curþii Constituþionale, atent orchestrate prin presa oranj ºi prin ''comentatorii cinstiþi'' riscã sã se întoarcã împotriva sa ºi a planurilor puse la punct, cel puþin prin faptul cã acþiunile ºi deciziile acestea sunt - atâta timp cât sunt - suverane ºi inatacabile! Cã - mai ales - o eventualã sesizare asupra neconstituþionalitãþii unor acþiuni ale preºedintelui ar putea declnaºa fatalul proces de impeachement, ce s-ar putea solda cu scurtarea unui mandat abia prelungit. ªi cã situaþia actualã este atât de complicatã, prin intervenþia divinitãþii ºi a oamenilor - încât alegerile anticipate riscã sã devinã un bumerang. Cam asta cred cã s-a întâmplat la Cotroceni marþi, când, ºtie tot omul cã sunt câteva ceasuri rele, dar ºi câteva bune. Probabil cã unul dintre cele din urmã a fost prins de preºedintele tuturor românilor, dar mai ales al celor oranj în obraji.
Titlu: Criza sãnãtãþii?
Nr Editie: 1627 Data: Monday 18 July 2005
De luni de zile românii - în special categoriile cele mai defavorizate - constatã pe pielea lor ce înseamnã 'criza sãnãtãþii'. Aceasta se reduce, în ultimã instanþã, la decalajul dintre fondurile pe care le alocã statul pentru medicamente compensate ºi nevoile reale ale populaþiei. ªi nici mãcar la asta, dacã ne gândim bine, pentru cã problema stã nu atât în insuficienþa fondurilor, cât în proasta sau defectuoasa lor gestionare. Criza sãnãtãþii este, aºadar, una managerialã. Obiºnuiþi sã avem medici în fruntea unui minister care nu acordã consultaþii sau face tratamente, ne izbim de fiecare datã de incapacitatea acestora de a-ºi depãºi limitele profesionale ºi de a vedea fenomenul din afara lui. Singurul care a încercat acest lucru ºi a reuºit, parþial, a fost Ionel Blãnculescu, fostul ministru al Controlului, în cele câteva luni de interimat în care a reuºit sã scoatã la ivealã reþelele de interese care fac ca banii alocaþi sã intre în buzunarele unor intermediari lacomi sau sã fie risipiþi în achiziþii ºi contracte fantasmagorice, de cele mai multe ori, de cãtre medici convertiþi peste noapte în administratori. Cred cã societatea româneascã ar trebui sã depãºeascã acest handicap ºi sã ajungã la faza în care medicilor sã le rãmânã suficient timp sã se ocupe de pacienþi, iar administraþia sã fie datã pe mâna unor oameni pregãtiþi special sã facã acest lucru. Atunci, poate, nu vom mai vorbi, ca acum, despre o 'crizã a sãnãtãþii', în care amestecãm, de-a valma, lucruri fãrã legãturã între ele. Sãnãtatea nu este în crizã. Pentru cã þara dispune de un corp medical calificat ºi dedicat, în marea lui majoritate. Tentaþia simplificãrilor generalizatoare face ca de multe ori sã se arunce anatema asupra unei întregi categorii, datoritã unor defecþiuni individuale. Am avut, zilele trecute, nefericitul prilej de a face cunoºtinþã, pe propria mea piele, cu sistemul. Spun 'nefericit' referindu-mã la condiþia mea proprie, ºi nu la sistem. Pentru cã, având orgoliul de a intra pe poarta Spitalului de Urgenþã Floreasca în calitate de simplu cetãþean-pacient (cum ºi sunt, dealtfel), m-am bucurat de toatã atenþia ºi de tot devotamentul celor cu care cazul m-a pus în contact. De la medicul dispecer, la medicii din camera de gardã, la brancardieri, asistente ºi îngrijitoare, nu m-am simþit nici un moment ignorat sau pasat, într-un iureº care nu mai þinea cont de identitatea sau de eventuala calitate de persoanã publicã. Acest lucru, mãrturisesc, m-a impresionat ºi m-a fãcut sã cred cu tãrie cã atâta timp cât printre cei care se ocupã de sãnãtatea noastrã se numãrã oameni ca dna prof. Maria Dorobanþu, ca dr. Manuela Guran, ªerban Bãlãnescu sau Mugur Marinescu - ca sã-i pomenesc doar pe cei cu care m-am 'confruntat' direct - sistemul nu este ºi nu poate fi în crizã. Poate fi în crizã, cel mult, gradul de responsabilitate al unor persoane nepotrivite aflate la locul nepotrivit.
Titlu: Cu bâta-n balta inundaþiilor
Nr Editie: 1628 Data: Tuesday 19 July 2005
Dupã ce a tãcut mâlc cinci zile - cum nu prea-i ºade bine, ca preºedinte vorbitor-activ - dl Bãsescu a ieºit din meditaþia transcedentalã privitoare la rolul ºi rostul anticipatelor în viaþa de fiecare zi a românilor ºi a dat o fugã prin cei '1 la sutã' din teritoriu unde apele au fãcut o oarecare dezordine, pentru a muºtrului din nou presa - în special pe domniºarele rujate care þin un microfon în mânã ºtiþi dv cum - pentru atmosfera de isterie pe care o întreþine în jurul unui eveniment meteorologic. Lãsând la o parte veselia deºucheatã pe care a manifestat-o în prezenþa sinistraþilor (aveam impresia cã este undeva, la un pic-nic, unde a venit cu elicopterul ca sã nu-l aºtepte lumea prea mult) sã lanseze un mesaj liniºtitor: ce atâta tevaturã! Au murit vreo 15 localnici, care s-au încãpãþânat sã rãmânã în casele lor, iar dacã te uiþi mai atent pe hartã vezi cã doar unu la sutã (cam cât ar lua unele partide în caz de anticipate) din teritoriu a avut de suferit. Statistic, preºedintele are dreptate. Nu e dracul aºa de negru încât sã fie nevoie de declanºarea unei stãri de necesitate (nu, cã asta nu mai existã) sau de urgenþã! Unde mai pui cã dacã s-ar întâmpla aºa ceva, lumea s-ar teme de o dictaturã militarã - cum inteligent a meditat premierul. Îl ºi vãd pe dl Athanasiu în posturã de dictator militar, având-o la dreapta sa pe doamna Bijboacã ºi în faþã pe preºedinte ºi pe premier, comunicându-le marþial cã se suspendã niscai drepturi cetãþeneºti - între care ºi libertatea presei. Or, cum îl ºtiu, preºdintele e un mare fan al libertaãþilor presei - dovadã cã în toiul inundaþiilor l-a ºi decorat pe unul dintre 'analiºtii cinstiþi' care i-a þinut isonul în criza ostaticilor. Ce nu spune preºedintele - oricum, presa n-ar prea înþelege - este cã dacã s-ar decreta o stare dintre cele evocate, nu s-ar mai putea dizolva parlamentul ºi atunci ajungem cu anticipatele în iarnã, când nu se ºtie ce ar ieºi. Mai spune preºedintele cã situaþia nu e gravã. Pãi, dacã nu e gravã, de ce mai cerem ajutorul UE ºi al instituþiilor internaþionale? Înseamnã cã le dezinformãm sau le înºelãm, dacã ne putem descurca singuri, cu ce mai avem prin cãmarã. ªi, ultima dar nu ºi cea de pe urmã constatare: mai zice preºedintele cu sinceritatea-i proverbialã: avem vreo patru prioritãþi între care ultima este sã îi ajutãm pe oameni sã-ºi refacã gospodãriile, pentru cã nu prea avem bani! Asta sunã ca dracu', în gura unui preºedinte care vrea ca oastea sa portocalie sã fie ce-a fost ºi încã ceva, în plus, la niºte anticipate la care se vor prezenta ºi cei 'unu la sutã' dintre cei pe care ploaia i-a lãsat sãraci-lipiþi, fãrã vacã, gãinã sau sacul de porumb din hambar. E ca ºi cum ai da cu bâta-n balta inundaþiilor, ºi asta într-un moment în care Dumnezeu nu s-a hotãrât încã sã închidã robinetul ºi când procentul dezastrului s-ar putea sã atingã 'pragul electoral'.
Titlu: Înapoi la popor!
Nr Editie: 1629 Data: Wednesday 20 July 2005
Inundaþiile ºi efectele lor relevã un adevãr trist ºi îngrijorãtor: cât de puþin aptã este România profundã pentru schimbãrile pe care le implicã integrarea europeanã. Imaginile pe care ni le aduc în case televiziunile nici mãcar n-au nevoie de comentariile 'domniºoarelor rujate ºi coafate', acuzate de la cel mai înalt nivel cã isterizeazã naþia. Ele vorbesc prin ele însele despre sãrãcia ºi condiþia aproape medievalã de a trãi a celor pe care Dumnezeu i-a ales sã plãteascã pentru pãcatele noastre ale tuturor. Deznãdejdea în faþa casei de hirpici dizolvatã de ºuvoaie, casã în care au trãit ºi ei ºi moºii lor de pânã a nu ºtiu câta spiþã nu este egalatã decât cea produsã de moartea - ºi ea dramaticã - a orãtãniilor din curte, a caprei sau a vacii din ogradã. Pentru cã ele reprezintã resursa existenþialã a þãranului român în secolul XXI! Gospodãria de tip autarhic, în care femeia pune pe masã ouãle, laptele ºi brânza, alãturi de zarzavaturile din grãdina de pe lângã casã, vãdeºte totala rupturã de sistem. Þãranul român trãieºte de secole liberal, prin sine însuºi, democraþia sa manifestându-se în special prin punerea pe acelaºi nivel cu el a animalelor fãrã de care ºtie cã n-ar putea supravieþui. O adevãratã devoþiune 'aliatã' practicatã în stilul lui 'mr. Jourdain', þãranul fãcând politicã fãrã sã o ºtie. El nu participã decât într-o mãsurã insignifiantã la schimbul de valori de pe piaþa liberã pentru cã n-are cu ce. Ceea ce produce abia-i ajunge lui, iar dacã reiºeºte sã vândã ceva, atunci pune banul la ciorap, imun la inflaþie ºi devalorizare, cu spaima secularã, ascunsã în strãfundul sufletului, cã poate vin vremuri mai grele. Iatã de ce cred cã isteria acuzatã de preºedinte este în bunã parte justificatã. Cum vor supravieþui aceºti oamneni în absenþa resurselor lor tradiþionale? Ce subsidie sau compensaþie le poate înlocui vaca, gãinile sau porcul? Cum sã-ºi refacã sau sã-ºi facã o casã care a fost rezultatul contribuþiei migãloase a câtorva generaþii? Prin el însuºi? Exclus! Cred, de aceea, cã dacã cei care ne conduc au ºi altceva în minte ºi în suflet decât dorinþa de a pune mâna pe cât mai multã putere, ar trebui sã se întoarcã cu adevãrat cu faþa spre acest popor necãjit ºi disperat ºi sã potriveascã în aºa fel bugetul ºi legile încât fiecare sã-ºi poatã primi înapoi vaca, gãinile ºi porcul. Acestea ºi nu banii, vechi sau noi, sau promisiunile mereu aceleaºi, le vor permite sã supravieþuiascã trecând peste aceastã încercare nemeritatã.
Titlu: Mecanicul ''Generalei''
Nr Editie: 1630 Data: Thursday 21 July 2005
Din ce în ce mai mult, scenariul pe care evolueazã Coaliþia seamãnã tot mai mult cu cel a Convenþiei, din '97. Aproape aceleaºi personaje (preºedintele ºi premierul au fãcut parte din guvernul Ciorbea), aceeaºi incoerenþã, aceeaºi inconsecvenþã, acelaºi sentiment de desprindere de realitate ºi de avans buimac pe un drum accidentat ºi lipsit de indicatoare. Guvernul Tãriceanu se înscrie ferm pe culoarul comico-ridicol pe care au evoluat cu brio premierii Ciorbea ºi Vasile. Fãrã sã aibe hazul primilor, Cãlin Popescu Tãriceanu compenseazã printr-o recuzitã clowneascã, de Malec, care se plimbã calm dintr-o parte în alta a ringului, lovindu-se cu capul de toate obstacolele existente ºi revenind cu aceeaºi minã impasibilã cu care ''mecanicul Generalei'' a delectat generaþii de iubitori ai filmului mut. Spre deosebire de Malec, Tãriceanu este înzestrat cu simþul vorbirii. El vorbeºte solemn ºi cu convingere despre lucruri care se bat cap în cap. Grãieºte cu aplomb principii pe care le argumenteazã ºi le combate cu aceeaºi vigoare. Dã, de fiecare datã, sentimentul cã în spatele sãu se aflã cineva, ºtiþi dvs. cine, care îi bagã o mânã pe sub hainã ºi îl animeazã ca pe o marionetã. În filmul mut în care joacã de ºase luni, Cãlin Popescu - Malec dã sentimentul de personaj activ care are un singur gând: sã facã ''Generala'' sã funcþioneze ºi sã ducã trupele confederate spre frontul bãtãliei cu UE. Pentru asta e înstare sã bage în foc mãtura cu care iubita sa - rol în care s-a deghizat Emil Boc - face o curãþenie buimacã prin tender, în cel mai nepotrivit moment. Brusc, filmul s-a rupt ºi Malec a decis cã nu mai vrea sã conducã locomotiva! Hotãrâre categoricã ºi definitivã. Se aºeazã în repaus pe biela-manivelã ºi aproape fãrã sã ne dãm seama aceasta se pune în miºcare, anunþând în acest fel renunþarea la irevocabila hotãrâre. ''Generala'' porneºte hotãrât sã treacã podul ''anticipatelor'', un pod destul de ºubred pentru o armatã atât de numeroasã ºi atât de puþin dornicã sã intre în focul bãtãliei.
Titlu: Înapoi la birou!
Nr Editie: 1631 Data: Friday 22 July 2005
Cred cã premierul Tãriceanu a greºit profund atunci când a acceptat sã recite acel text idiot pe care i l-au pus în braþe consilierii sãi (pe care ar trebui sã-i dea afarã) ºi care a alimentat copios bãºcãlia declanºatã în presa de a doua zi. Dacã s-ar fi prezentat ºi ar fi spus, pur ºi simplu, 'regret, dar condiþiile prezente impun din partea mea renunþarea la demisia irevocabilã', cu siguranþã cã ar fi fost judecat cu ceva mai multã înþelegere. Aºa însã, încercarea de a metamorfoza un act de laºitate (frica de demisie) în unul de curaj (nu-mi las poporul la greu!) a sunat, vorba lui Petre Roman, ca dracu'! Nu-l vãd pe Tãriceanu þinând cu dinþii de scaunul pe care-l ocupã ºi care, oricum, prin temperaturã pare sã fie destul de inconfortabil (e vorba de temperatura relaþiei cu Traian Bãsescu). Cred, mai degrabã cã el a devenit prizonierul jocului în care s-a angajat, joc pe care-l joacã cu evident de puþinã plãcere. Dealtfel, el are toate datele unui anti-premier. Politician de salon, care a folosit doctrina pentru a-ºi netezi drumul în relaþiile necesare afacerilor, el s-a trezit propulsat la vârful partidului ºi, implicit, al guvernãrii, prin evoluþiile care au urmat defecþiunii lui Stolojan. Nu poate fi imaginatã, în politica româneascã o mai mare nepotrivire, temperamentalã, de formaþie ºi de opþiuni curente, ca cea dintre cei doi protagoniºti ai scenei politice - obligaþi de Alianþa victorioasã în culisele nominalizãrii sã convieþuiascã pe acelaºi palier politic. Oboseala ºi lehamitea sunt tot mai vizibile pe faþa premierului, pe care crizele nu-l dinamizeazã, ca pe Bãsescu, ci îl exaspereazã, fãcându-l tot mai des sã se întrebe de ce trebuie sã batã coclaurii þãrii în cizme de cauciuc, în loc sã ruleze liniºtit la volanul Porsche-ului propriu pe autostrãzile unei þãri mai puþin luate de apã. Cu sau fãrã binecuvântarea oficialã a lui Bãsescu, Tãriceanu s-a întors la birou, însoþit de ploaia de pietre care vine din toate direcþiile, dar ºi de oftatul de uºurare cvasi-general al partenerilor sau inamicilor politici. Cât despre popor, acesta rãmâne la locul sãu. E drept, fãrã gãini, porci, vaci sau case, dar cu o mare încredere în 'curajul' ºi în 'spiritul de sacrificiu' al guvernanþilor sãi care nu vor pregeta sã construiascã, pe râul dezastrelor, în jos, un pod al anticipatelor, mai trainic ºi mai frumos.
Titlu: O þarã vraiºte
Nr Editie: 1632 Data: Saturday 23 July 2005
De o sãptãmânã, ziarele ºi televiziunile 'isterizau' þara pe tema inundaþiilor din Moldova ºi Puterea nu depãºise încã nivelul preocupãrilor pentru cele din Banat, deºi între timp intrase în horã ºi sudul þãrii. Asemeni lui Ceauºescu, care gãsise vinovaþii pentru victimele de la cutremurul din 1997 printre antreprenorii capitaliºti lacomi dintre cele douã rãzboaie - deºi cãzuserã nu puþine blocuri dintre cele construite 'responsabil' de regimul sãu - Tãriceanu ºi Bãsescu cautã vinovaþii pentru concesionarii de heleºtee ºi balastiere. ªi ca rãfuiala cu vechiul regim sã aducã ºi ceva beneficii de imagine, este bãgat în horã ºi un institut de proiectãri - nu cel care a efectuat prost lucrãrile propriu-zise - care aparþinea unui fost lider PSD. Bãsescu tace, contrar vocaþiei sale de vorbitor, în timp ce Tãriceanu, debusolat, nu ºtie ce sã facã mai întâi: sã se ducã la Bruxelles sau la Nãmoloasa? E clar cã Bruxelles-ul îi este mai la îndemânã - ºi fizic ºi psihic - decât teatrul dezastrului unde sinistraþii cârcotaºi vor hoteluri de cinci stele, dacã se poate. Cu cizme de cauciuc în picioare ºi cu o expresie de lehamite pe chip, premierul traverseazã inconfortabil criza. El nu e om de crizã, ca preºedintele, care se simte ca peºtele în apã unde încurcãtura e mai mare. Se ceartã în parte cu þãranii, pune pariuri pe vaci ºi dã de duºcã, popular, o stacanã de vin, asigurându-i pe sinistraþi cã dracul nu e chiar aºa de negru ºi cã, la urma-urmelor, ei reprezintã doar unu la sutã din naþia românã. Fãrã sã fie comentator politic, un amãrãºtean cãruia nu i-a mai rãmas nimic, cugetã adânc: da, dar unu la sutã conteazã al dracului în alegeri! Printre cei mai activi miniºtri se numãrã Flutur, surprins de dezastru la o agapã aniversarã în mijlocul pãdurarilor cu care a împãrþit în anii din urmã ºi binele ºi mai puþin binele. Coteºte, rapid în stilul propriu ºi împleteºte umbletul degeaba cu demagogia de partid de cea mai agresivã speþã. Blaga pare mai puþin demagog, dar a ratat sistematic startul în operaþiuni care îi reveneau sutã la sutã. Pentru el a fost þintuitã la stâlpii indiferenþei biata doamnã Sulfina, care are treabã cu mediul ºi mai puþin cu dezastrele, care sunt de resortul internelor. Þara e vraiºte ºi oala anticipatelor mai sã dea în clocot! Noroc cã, cu sugestii de la Bruxelles ºi cu acordul tacit al ºefului sãu pe linie de partide aliate, Tãriceanu pune capacul anunþând, definitiv ºi irevocabil, cã nu-ºi mai dã demisia. ªi ca sã priceapã tot poporul cã s-a întors la el, sacrificã o noapte înnoptând în casa unui sinistrat pentru a putea declara a doua zi dimineaþã, cu ochii cârpiþi ºi fãrã vlagã, cã doreºte sã se contopeascã cu acesta în ceas de cumpãnã. Cumpãna însã e mai mare pentru premier decât pentru popor, pentru cã liberalii sãi ori s-au sãturat de charisma lui ineficientã, ori s-au sãturat de tutela cotroceanã, cã par sã nu-l mai vrea în nici una dintre funcþiile în care a ajuns prin jocul ºansei ºi al întâmplãrii, nu prin dorinþa ºi aspiraþiile proprii.
Titlu: Victimele revocãrii demisiei
Nr Editie: 1633 Data: Monday 25 July 2005
Cã demisia lui Tãriceanu ar fi produs, pe harta politicã, un dezastru mai mare decât inundaþiile, este clar. Cum în orice decizie cu asemenea consecinþe se regãsesc ºi perdanþi ºi beneficiari, hai sã încercãm sã vedem cine ºi ce are de pierdut de pe urma revocãrii irevocabilei demisii tãricene. Primul perdant este premierul însuºi. Prestigiul sãu, atâta cât mai era dupã ºifonãrile repetate produse, pe de o parte, de ineficienþa ºi brambureala unui cabinet de strânsurã, iar pe de alta tutelei agresive a preºedintelui, pare a fi ajuns la o cotã minimã, ce stârneºte îngrijorare printre puþinele minþi lucide din PNL. Una dintre acestea este Stoica, cel care a mai salvat odatã, in extremis, partidul de la o catastrofalã ieºire din scena politicã parlamentarã. Stoica se întreabã retoric dacã, cu Tãriceanu în frunte ºi cu Bãsescu în spinare, partidul mai are vreo ºansã sã rãmânã nu doar 'numãrul unu' în Alianþã, ci chiar în procentajele asigurãtoare într-o eventualã confruntare anticipatã. Candidatura lui Stolojan este tot mai vehiculatã în ideea cã acesta este singurul care ar mai putea împiedica eºecul de partid. Principalul perdant este, însã, PRM-ul. Partidul lui Corneliu Vadim Tudor, aflat într-un vizibil recul la alegerile din decembrie ºi mãcinat de tot soiul de disidenþe determinate de stilul imprevizibil al liderului, este principalul beneficiar al valului de dezamãgire generat de prestaþia Alianþei. Pentru cei pentru care PSD nu a însemnat o opþiune valabilã, unicul reper rãmâne PRM-ul, care culege roadele unei radicalizãri tot mai accentuate a electoratului flotant. Este evident cã în cazul unor alegeri anticipate în toamnã, existau toate ºansele ca PRM sã revinã pe poziþia a doua, cea pe care a ocupat-o în 2000, pe fondul disoluþiei fostei Convenþii Democratice. Ultimul, dar nu cel de pe urmã, dintre perdanþi este chiar preºedintele Bãsescu, 'pãrintele anticipatelor', care vede pierzându-se la orizont catargele corãbiei în care sperase sã încarce procentajul asigurãtor pentru urmãtorii trei ani de guvernare. Graba sa nu a fost deloc nejustificatã, el intuind cã fiecare zi de exerciþiu al guvernãrii Alianþei aduce cu sine erodarea de imagine ºi opþiuni, într-un context complex, marcat de restricþiile pe care le impune programul dur de îndeplinire a condiþiilor de aderare. Este de înþeles nemulþumirea sa în faþa pierderii unei ºanse aproape unice: aceea de a cupla viitoarele alegeri legislative cu cele prezidenþiale când, teoretic cel puþin, el ar fi putut sã devinã remorcherul unei noi ofensive aliate.
Titlu: Un Cezar ºi doi Brutus
Nr Editie: 1634 Data: Tuesday 26 July 2005
Cãlin Popescu Tãriceanu nu este un lider de facturã autocraticã, cum se practicã la noi în viaþa de partide, unde democraþia este, mai degrabã, 'o vorbã de dânºii inventatã'. Asta, probabil, pentru cã a ajuns preºedinte de partid fãrã sã lupte, ca rezultat, mai degrabã, al unei conjuncturi decât al unei aspiraþii interioare. Nefiind un lider autoritar ceea ce se întâmplã în PNL poate da, unora, impresia cã se practicã acolo o libertate a opiniilor puþin obiºnuitã în altã parte. La PD, de pildã, unde cuvântul lui Bãsescu este lege pentru toatã lumea sau, mai exact, pentru cei care mai vor sã defileze sub acest drapel. PNL-ul, însã, are ºi o tradiþie de multipolarizare ce a fãcut ca de-a lungul istoriei sale (cursul scurt) sã se manifeste o droaie de lideri alternativi care au ºi reuºit, la un moment dat, sã fãrâmiþeze partidul în aripi ºi aripioare. Ajuns la vârf, cum spuneam, purtat de valul conjuncturii (defecþiunea lui Stolojan ºi preluarea cârmei Alianþei de cãtre Bãsescu), Tãriceanu se vede confruntat cu o gravã crizã internã, paralelã cu cea externã, în care vârfurile de lance ale contestãrii, sau ale dorinþei de schimbare, sunt chiar doi dintre cei mai apropiaþi colaboratori ai sãi din partid ºi din Guvern: Mona Muscã ºi Gheorghe Flutur! Nici unul din cei doi, care-ºi datoreazã plusul de notorietate ºansei de a fi fost nominalizaþi pentru douã posturi abordate mai degrabã politic decât tehnic, nu s-a sfiit sã-i înfigã cuþitul noului Cezar în piept, nici mãcar în spate, ca-n antichitate, reclamând întoarcerea lui Stolojan ºi separaþia puterilor. Adicã preºedintele de partid sã nu mai fie ºi premier, sau viceversa. Amândoi se leapãdã de Tãriceanu, arãtându-ºi fãrã echivoc preferinþa pentru Stolojan în funcþia de premier. Ca ei au cântat, la finele sãptãmânii trecute, mai bine de jumãtate dintre preºedinþii de filiale care au solicitat revenirea lui Stolo din surghiunul de la Cotroceni ºi plasarea lui într-o poziþie activã. Mai pe ºleau, partidul îi cere, lui Tãriceanu, abia dupã ce-a renunþat la ea, o nouã demisie! Un altul decât Tãriceanu ar fi sugrumat, prealabil, din faºã, aceastã tentativã de puci, fãcând apel la deciziile Congresului ºi la regulamentele de partid. Tãriceanu însã, din slãbiciune, nu din democraþie, a acceptat umilitoarea solicitare de a avea o întrevedere cu fostul sãu ºef ºi a discuta cu acesta cam cum ar vrea sã se reinsereze în PNL. O astfel de discuþie reprezintã primul pas important spre înapoi al lui Tãriceanu, confruntat acum cu o dublã presiune - atât din partea preºedintelui Bãsescu, care nu reuºeºte sã se împace cu ideea pierderii startului anticipatelor, cât ºi din partea unui curent majoritar din propriul partid, mai dispus sã joace pe cartea prezidenþialã decât pe cea proprie.
Titlu: ªansa inundaþiilor
Nr Editie: 1635 Data: Wednesday 27 July 2005
Departe de a reprezenta doar o catastrofã, pentru actuala Putere inundaþiile au constituit - oricât ar pãrea de paradoxal - o ºansã. ªansa de a face ceva, de a umple un gol de aproape ºapte luni în care n-au existat decât vorbe. Declaraþii, lamentãri, incriminãri ale unei ''grele moºteniri'', dar nimic concret. Practic, guvernul a trãit prin conferinþele de presã ale miniºtrilor sãi care anunþau periodic ceea ce ar face ei dacã ar avea bani ºi majoritate parlamentarã consistentã. Inundaþiile au oferit Guvernului, Puterii în general, ºansã de a arãta cã existã ºi e capabil[ sã se miºte. E drept, reacþiile au fost întârziate (ce episod mai sugestiv decât week-end-ul la mare al premierului, când apele nãvãliserã peste Moldova! Sau petrecerea onomasticã a ministrului Agriculturii, surprins ºi el de ape pe când agapa era în toi!) sau anarhice, chiar în condiþiile în care se consumase precedentul din Banat, dar Executivul, pus în faþa unei situaþii concrete, a început sã articuleze. Cã ''vizitele de lucru'' n-au cine ºtie ce eficienþã, este o chestiune, ºi probabil cã acesta este tributul care se plãteºte vizibilitãþii acþiunilor. Nu aºteaptã nimeni de la membrii guvernului sã dea la lopatã sau la pompã, ei fiind mai utili în zonele de coordonare a intervenþiilor, sau acolo unde se cer luate decizii rapide, dar sã dãm politicului ce-i al politicului: populismul n-a fost doar apanajul comuniºtilor. El este ºi al noilor democraþi, care au nevoie de alegãtori. Inclusiv la anticipate. Inundaþiile i-au oferit inclusiv preºedintelui prilejul sã iasã din greva de imagine în care intrase pe fondul supãrãrii produse de amânarea anticipatelor ºi sã ia ºi la picior zonele sinistrate, reânnodând tradiþia vizitelor prezidenþiale ºi a indicaþiilor preþioase de altã datã ºi ctitorind, în aceeaºi manierã, podul de la Mãrãcineni. Pentru prima datã de la preluarea puterii, naþia are sentimentul cã Executivul a devenit un stupar, în care albinele-miniºtri lucreazã harnic pentru ea. Chiar dacã se mai calcã pe picioare ºi chiar dacã nu rezistã tentaþiei demagogice (campion absolut la acest capitol - Gheorghe Flutur!), titularii portofoliilor din cabinetul Tãriceanu trebuie sã mulþumeascã mamei naturã, cea care, cu preþul suferinþelor ºi pierderilor suportate de sinistraþi, a avut prilejul sã confere un certificat de funcþionare mecanismelor guvernamentale, ameninþate de o prematurã ruginire.
Titlu: Tãria lui Tãriceanu
Nr Editie: 1636 Data: Thursday 28 July 2005
Extrem de interesant ºi de sugestiv cum se pot întoarce lucrurile de pe urma unui singur gest. Impresia pe care o lãsa, de ºapte luni încoace, premierul Tãriceanu era aceea de colaborator obedient ºi lipsit de personalitate al preºedintelui Bãsescu. Rarele sale pusee de orgoliu erau prompt sancþionate de la Cotroceni ºi ºeful Guvernului se întorcea spãºit la varianta emisã de ‚his master’s voice’. Autoritatea prezidenþialã pãrea a fi copleºit cu totul acþionarul majoritar al Alianþei, fiecare zi contribuind, aproape pe nesimþite, la majorarea capitalului social ºi politic al democraþilor, veritabili pui de cuc în cuibarul naþional-liberal. Devenit ºef de partid în conjunctura favorabilã a retragerii lui Stolojan ºi ºef de guvern în aceleaºi condiþii, Tãriceanu pãrea sortit unei figuraþii la nivel înalt, într-o piesã în care actorul principal juca toate rolurile. Întorsãtura a venit tocmai pe fondul acestor slãbiciuni ºi nesiguranþe. Dupã câteva gândiri ºi rãzgândiri, Tãriceanu a ieºit, surprinzãtor, la rampã, cu o replicã ce nu era cuprinsã în scenariu: nu mai demisionez! Or, aceastã replicã dãdea peste cap toatã intriga, dar mai ales deznodãmântul: anticipatele, cele atât de dragi titularului de la Cotroceni, singurul care nu avea nimic de pierdut de pe urma lor. O vreme l-am suspectat pe premier de a fi fost înþeles cu Bãsescu în acest sens: prea nu îi ieºea din cuvânt pânã atunci. Fierberea care a urmat în propriul partid, cu întoarcerea fãþiºã împotriva sa a doi dintre miniºtrii principali (Flutur ºi Muscã) ºi cu oferta neobiºnuitã a lui Stolojan de a reveni în partid purtau clar marca inspiraþiei bãsesciene. Era un fel de pisicã arãtatã ºoricelului neascultãtor. La fel de surprinzãtor, acesta a acþionat cu calm ºi înþelepciune, fãrã a forþa nota, obþinând în cele din urmã un succes aproape total în propria sa tabãrã. Practic, de la revocarea irevocabilei demisii, trecând prin vizitele vãdit lipsite de entuziasm populist în teritoriu ºi pânã la rezolvarea crizei interne de partid, Tãriceanu a dat primele sale dovezi de om politic capabil sã depãºeascã condiþia de instrument al altcuiva. Toate acestea reuºesc ºi un alt lucru, la fel de neaºteptat: sã-i ridice cota de popularitate în public ºi sã-i certifice autoritatea de ºef al Executivului. ‚Revolta’ lui Tãriceanu este de bun augur pentru partidul sãu, care stopeazã astfel declinul de popularitate ºi de autoritate în sânul Alianþei, ºi de prost augur pentru Bãsescu, pus pentru prima datã în faþa condiþiei sale constituþionale, de conducãtor cu puteri limitate. De aici, ºirul lecþiilor de acest fel poate continua spre binele inclusiv al preºedintelui, pe care îl vor ajuta sã-ºi vadã mai limpede rolul ºi locul în piesa politicã de actualitate.
Titlu: Stolojan - a cincea roatã la cãruþa liberalã?
Nr Editie: 1637 Data: Friday 29 July 2005
Absolut de neînþeles ºi foarte greu de acceptat, iniþiativa prin care consilierul prezidenþial Theodor Stolojan (fost aspirant la fotoliul de preºedinte) îºi oferã serviciile - ca o traseistã de centurã - eventualilor clienþi din automobilele liberale care parcurg traseul. În primul rând pentru cã funcþia pe care a acceptat-o (sper cã Bãsescu nu l-a 'ºantajat' pentru a ocupa spaþiosul birou de la Cotroceni) ar fi trebuit sã-i ocupe suficient timp pentru a nu-i mai rãmâne prea multe disponibilitãþi de analizã politicã - care este de resortul unui alt consilier - iar preºedinþia nu se lãfãie, în mod evident, în idei ºi programe de aceastã naturã, unul dintre punctele nevralgice, dealtfel, ale politicii prezidenþiale. În al doilea, pentru cã partidul în a cãrui bucãtãrie doreºte sã se implice, abia ºi-a ales structurile de conducere ºi ºi-a structurat programul politic. Dacã oferta dlui Stolojan venea înainte de congres, mai avea o noimã. Aºa apare pur ºi simplu ca o acþiune de auto-bãgare în seamã a unui personaj în crizã de ocupaþie. Nu vreau sã spun cã PNL nu traverseazã un moment delicat al existenþei sale - acela al acceptãrii, de nevoie, a supremaþiei partenerului minoritar, un partener agresiv ºi lipsit de scrupule - cel puþin asta fiind impresia pe care o lasã acþiunea sa teleghidatã prin dl Boc - dar nu cred cã este atât de covârºit încât sã nu poatã sã-ºi rezolve problemele în stilul înaintaºilor - prin sine însuºi! Dealtfel, votul reprezentanþilor filialelor (vot nestatutar, dar util ca mesaj) a ºi dovedit acest lucru, aruncând oferta dlui Stolojan în derizoriu. Problema care se pune, de fapt, în PNL, þine de tradiþionala luptã pentru putere. Este evident cã victoria lui Tãriceanu nu a fost pe placul unei bune pãrþi a partidului care, dealtfel, ºi-a vãzut confirmate temerile ºi rezervele prin prestaþia sinuoasã ºi nesigurã de pânã acum a premierului. Aceastã parte a fost ºi alimentatã, la momentul oportun, de acea aripã... zburãtoare (Flutur ºi Muscã) aflatã mai degrabã în subordinea preºedintelui decât a premierului, care ar fi dorit ca anticipatele sã rãmânã obiectivul primordial al Alianþei (unul dintre 'disidenþi' sperând chiar sã joace un rol mai important în viitoarele structuri decât cel pe care-l joacã acum pe câmpiile invadate de ape ale agriculturii). Tentativa de puci a eºuat, pentru moment. Asta nu înseamnã cã ea nu se va reedita, mai ales dacã Tãriceanu va insista sã adopte o poziþie mai puþin flexibilã în faþa preþioaselor indicaþii prezidenþiale.
Titlu: Boacãna lui Boc
Nr Editie: 1626 Data: Saturday 16 July 2005
Niciodatã ca acum demagogia ºi politicianismul ieftin nu s-au manifestat cu atâta vigoare ºi vehemenþã. Lipsa de onestitate nu este egalatã decât de lipsa de jenã, iar strãvechiul principiu al ''nemuritorului Gambetta'' guverneazã în forþã: scopul-pãstrãrii, întãririi sau câºtigãrii puterii - scuzã mijloacele! Cel mai edificator exemplu ni-l pune pe tavã limbutul preºedinte al unui partid în al cãrui nume se regãseºte un termen pe care distinsul jurist îl ignorã cu bunã ºtiinþã. Despre ce este vorba? Dupã cum bine se ºtie, respingerea de cãtre Curtea Constituþionalã - la sesizarea PSD, PRM ºi a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie - a unor prevederi cuprinse în coletul legislativ pe care guvernul a dorit sã-l sustragã radiografiei parlamentare prin asumarea rãspunderii guvernamentale a stârnit un enorm scandal în tabãra aliatã. Împreunã cu komisarii presei oranj, politicienii puterii au acuzat la unison odioasa manevrã a unei Curþi Constituþionale dominate de ''dinozaurii lui Iliescu''. Gestul acestora a fost asimilat unei lovituri mârºave date reformei în justiþie, prea îndelung pregãtite de guvernul care a avut însã o jenã în a-i confrunta prevederile cu majoritatea parlamentarã proprie. Strigãtul de luptã care s-a fãcut auzit cu acest prilej a fost istoricul ºi istericul ''Jos'' cu Curtea Constituþionalã! Cu atât mai mult aceastã instituþie are neobrãzarea de a nu putea fi cenzuratã. Pânã când sã mai fim sclavii unei instituþii tiranice ºi vetuste? a clamat însuºi preºedintele PD care n-a ezitat sã deplângã manevrele care au eliminat din vechea Constituþie o prevedere potrivit cãreia deciziile Curþii puteau fi anulate prin votul a douã treimi din parlamentari. Vom repara aceastã nedreptate, a spus dl Boc, abuziv scoasã din Constituþie de cãtre hidra pesedistã! Numai cã - surprizã! - aflãm cã, de fapt, promotorul acestei mãsuri a fost, la originea modificãrii Constituþiei, tocmai dl Boc, care argumentase atunci cã o asemenea prevedere anacronicã nu se mai întâlneºte decât prin þãrile lumii a treia ºi cã este nedemn pentru România sã o pãstreze. Prins cu ocaua micã, dl Boc, fãrã sã roºeascã ºi cu aplombu-i binecunoscut întoarce foaia cu nonºalanþã: prevederea era bunã, numai cã compoziþia Curþii Constituþionale este proastã. ªi anume, pentru cã ultimii judecãtorii au fost numiþi pe vremea fostei guvernãri. Acum, preºedintele PD, vede ca fiind foarte modernã ºi utilã prevederea încriminatã, ca ºi posibilitatea revocãrii acelor judecãtori pe care dânsul ºi ai sãi nu-i considerã suficient de democraþi. Democratul Boc se dovedeºte adeptul metodelor totalitare în politica de cadre, buni fiind doar aceia care plac ºi convin domniei sale ºi partidului sãu. Bocãna dlui Boc pentru care nici nu a catadicsit sã roºeascã este doar un exemplu pentru care ceea ce se întâmplã cotidian ºi într-o tabãrã ºi în alta, cu aceeaºi lipsã de jenã ºi cu tupeul asimilat principiilor politice.
Titlu: România pitoreascã
Nr Editie: 1625 Data: Friday 15 July 2005
Hotãrât lucru, în România nu ai cum ºi de ce sã te plictiseºti. Ba, din contrã, este mult mai greu sã optezi pentru obiectul distracþiei ºi al amuzamentului, datã fiind oferta excepþionalã de subiecte ºi teme. Ultima mare distracþie naþionalã o reprezintã alegerile anticipate. Din dulcea contemplare a drumului spre UE, ne-am trezit brusc la realitate: premierul a demisionat! Definitiv ºi irevocabil. Adicã urma sã demisioneze - definitiv ºi irevocabil - la o datã ce urma sã se anunþe ulterior. Pentru cã aºa sunt demisiile din ziua de azi: nu-i dai cu ea în cap alegãtorului aºa, pe nepusã masã. Mai întâi îl pregãteºti psihologic: sã nu-l apuce vertijurile, îl previi: vezi dom'le cã eu o sã demisionez din cauza bestiilor pesediste care se pun de-ancurulea. reformelor pe care noi avem de gând sã le facem. Da' te-anunþãm noi când. Tu stai liniºtit ºi vezi-þi de treabã, sã nu sufere integrarea. Dar premierul nostru e hâtru: pe de-o parte vrea sã ne menajeze, iar pe de alta nu. Cã nu mai departe decât cu câteva ore înainte de anunþul-trãznet, tot dânsul spunea cã nici vorbã de anticipate, avem de lucru fraþilor, n-avem timp sã-l pierdem cu prostii! Dar ºtiþi cum e la noi la români: una zici ºi alta faci, ca sã derutezi duºmanul! Zici cã nu demisionezi, dar demisionezi! Zici cã demisionezi, dar nu demisionezi! Zici cã hotãrârea e definitivã ºi irevocabilã (ca la Curtea Constituþionalã!) Dar, dupã asta, vii ºi spui: staþi niþel! Era definitivã ºi irevocabilã atunci! Atunci e cu totul altã situaþie! E nedefinitivã ºi revocabilã! ªi uite-aºa joacã naþiunea vreme de câteva zile jocul: 'uite premierul - nu e premierul'. Cã el era la Nãvodari, sã vadã dacã n-a inundat cumva Marea Neagrã a lui Bãsescu, blocul sãu de pe plajã. Cã ce se întâmplã prin þarã ºtie foarte bine din dãþile trecute. De ce-ar fi inundaþiile din Moldova altfel decât cele din Banat? Apã e tot apã, ºi-n Vest ºi-n Nord. Iar amãrâþi aºijderea, doar cã vorbesc cu accente diferite. Iar la mare, cu rãsãritul în faþa ochilor, poþi sã te gândeºti mai bine la ce va urma: cum o sã formezi alt cabinet, ºi spre disperarea Opoziþiei ai tãi or sã-l trânteascã de douã ori. ªi cum o sã se roage toþi de tine sã nu faci anticipate, ºi tu le faci, cã-i eºti dator colegului de campanie electoralã acest cadou de suflet. ªi cum o sã te duci dupã aia în altã campanie electoralã, ºi o sã le arãþi oamenilor cum din cauza ºarpelui boa pesedist þara geme ºi se sufocã ºi tu stai cu pachetul de legi în braþe ºi nu poþi sã le aplici pentru cã ticãloºita de justiþie se preteazã la fel de fel de chichiþe numai sã nu poþi tu sã declanºezi o reformã la care te gândeºti cu drag de ºase luni...ªi cum, la sfârºit, þara recunoscãtoare îþi va pune în braþe ºi o majoritate parlamentarã moralã, ºi doi ºefi de camere portocalii, ºi o curte nouã (constituþionalã dacã se poate)...ªi aºa mai departe. Numai cã, fraþi români, nu vã duceþi cu gândul chiar aºa de departe. Alegeri anticipate se mai pot face ºi la anul ºi peste doi sau trei. Deocamdatã trebuie sã ne concentrãm asupra obiectivelor prioritare: drumurile la Bruxelles ºi Atena cu mama ºi nevasta, drumurile la Snagov cu Porsche ºi, mai ales drumul înapoi la popor!
Titlu: Comunitatea sau monopolul informaþiilor
Nr Editie: 1613 Data: Friday 01 July 2005
Într-unul din primele interviuri de dupã instalarea sa la Cotroceni, proaspãtul preºedinte Traian Bãsescu evoca aproape cu încântare ºansa de a avea la dispoziþie informaþiile primite din partea serviciilor secrete. Era aproape ca un copil care a ºterpelit cheia de la încãperea în care se adunã darurile de Crãciun, în aºteptarea evenimentului. Pentru alte persoane, a cãror experienþã a inclus ºi uzul acestor date, bucuria ar fi fost, probabil, mai temperatã, cunoscându-se marele numãr de variabile ºi fluiditatea acestui tip de informaþie care, în funcþie de beneficiar, include anumite forme de captare a interesului sau bunãvoinþei. Vraja informaþiei secrete asupra preºedintelui s-a amplificat odatã cu criza ostaticilor, când datele culese s-au concentrat asupra unui singur aspect, dând sentimentului unui anumit control al situaþiei.
În lumina acestor fapte, criza de nervi pe care se zice cã a fãcut-o Traian Bãsescu când ºi-a vãzut deconspirate de ''trãdãtorii'' din Alianþã planurile de structurare a viitoarei ''comunitãþi de informaþii'', apare de înþeles.
Strângerea tuturor resurselor informative într-un singur organism de control este consideratã un atu esenþial al exercitãrii puterii în stat ºi nu vreau sã cred cã preºedintele nostru are în vedere, prin acest demers, altceva decât atingerea obiectivelor fundamentale ale programului sãu: combaterea corupþiei, a infracþionalitãþii ºi criminalitãþii organizate, a eventualelor forme de terorism care se pot manifesta inclusiv la noi. Necesitatea unei coordonãri ºi a unui pupitru unic de comandã a apãrut mai demult ºi fostul consilier prezidenþial Talpeº a început chiar demersurile pentru crearea acestui compartiment, renunþând însã datoritã puternicei opoziþii venitã din partea Executivului ºi stilului prudent al fostului preºedinte care nu dorea sã fie suspectat de tendinþe cu iz totalitar.
Traian Bãsescu nu are însã asemenea rezerve. El doreºte întãrirea rolului instituþiei pe care o reprezintã - implicit al sãu personal - neîncurcându-se prea mult în discursurile savante asupra separaþiei puterilor în stat.
Opoziþia pe care o întâmpinã vine dintr-o temere justificatã cã având mai multã putere, o va exercita nu doar asupra temelor din programul sãu electoral, ci ºi în scopul controlului potenþialilor sãi adversari politici. Într-un moment în care partidul sãu, PD, a lansat, practic candidatura sa pentru un nou mandat, suspiciunea cã organizarea comunitãþii din informaþii care are un scop preponderent politic, prinde contur mai clar. Iar bãtãlia pentru atingerea sa va fi cu atât mai durã cu cât opoziþia, în chiar cadrul Alianþei, faþã de proiect este majoritarã, chiar dacã nu suficient de clar exprimatã.
Titlu: "Cocteilul Isãrescu"
Nr Editie: 1614 Data: Saturday 02 July 2005
Începând de ieri, printr-un artificiu care nu modificã fondul problemei - 'uºurinþa' acutã a monedei naþionale - leul românesc îºi reparã cumva imaginea prin eliberarea sa din cuºca prea multelor zero-uri pe care i le-au adãugat, în coadã, inflaþia, ineficienþa economicã ºi incompetenþa managerialã a guvernanþilor.Ce este comic în aceastã afacere, e cã momentul denominãrii a fost conceput ca un show mediatic, în care, pe post de mari comici ai pieþei financiare, au apãrut preºedintele þãrii, premierul guvernului ºi guvernatorul bãnci naþionale. Pe scena improvizatã de la BRD dânºii au încercat sã transmitã poporului starea lor de fericire datã de greutatea pe care au simþit-o brusc, în buzunare, dupã ce au accesat bancomatul de protocol.
Schimbarea banilor - bucuria guvernanþilor: cam aºa s-ar putea traduce dictonul clasic prin care înþelepciunea popularã calificã voioºia fãrã rost ºi fãrã motive produsã de schimbãrile din peisajul administrativ.
Denominarea leului n-a venit ca o iniþiativã la vârf menitã sã îmbunãtãþeascã viaþa oamenilor. Ba, în mod sugestiv, ea a venit exact în momentul în care asupra românilor se abate valul cel mai distrugãtor al scumpirilor. Din banii mai puþini care rezultã-teoretic, evident - din înlocuirea leului vechi cu cel nou, ei vor avea de plãtit mai mult pe gaze, electricitate, combustibili - adicã pe tot ceea ce constituie 'cocteilul Molotov' al acestei faze critice a celei mai lungi tranziþii din istoria contemporanã. Dacã este sã privim lucrurile din acest unghi, oamenilor li se ia ºi iluzia cã au bani. Pardon, lei. Pentru cã banul, ca monedã divizionarã, îºi încetase existenþa încã de prin '90, fãrã sã bãgãm de seamã. Iatã-l, însã, frumos ºi lucios, cam cum era prin '53, gata sã preia o parte din sarcinile noastre curente de platã.Denominarea este o operaþie necesarã. Ea este reclamatã însã, în primul rând de sistemul
financiar însuºi, care nu mai reuºea sã lucreze cu ficþiunile generate de depreciere. Pânã ºi atotputernicile calculatoare erau pe cale de a se declara depãºite de sarcini. O operaþiune fãrã nimic festiv, amuzant sau dãtãtor de bucurii ºi speranþe. Pentru cã, dacã este vorba mai ales de speranþe, nu din partea leului nou pot veni acestea. Ci din partea priceperii ºi a bunului simþ al guvernanþilor în conceperea unor mecanisme eficiente. Ceea ce încã nu e cazul.
Titlu: Virusul 'Hayssam' a mai fãcut patru victime!
Nr Editie: 1615 Data: Monday 04 July 2005
Tot cea a atins, de-a lungul timpului, acest om - e vorba despre Omar Hayssam - se lasã cu urmãri neplãcute. Odatã cu trecerea sa de cealaltã parte e legii - dupã momentele de glorie care l-au purtat inclusiv la Palatul Cotroceni, ºi pe vremea lui Iliescu ºi pe a lui Bãsescu - atingerea lui începe sã se transforme într-un virus aproape mortal, dacã nu se iau mãsurile de igienã necesare.PSD, principala formaþiun expresã acestui risc, prin numãrul mare de contracte informale, se pare cã a rezolvat cu succes problema. Consiliul de Integritate Moralã, condus de fostul 'justiþiar' Diaconescu, i-a luat la puricat pe toþi cei care s-au întovãrãºit de-a lungul vremii cu buclucaºul afacerist. Aceºtia au trebuit sã declare sincer tot ce ºtiau. ªi aºa au ºi procedat: nu ºtim, n-am vãzut! Nici mãcar nu-l ºtim prea bine cum aratã!
ªi cum Hayssam, ocupat niþel cu audierile la Parchet n-a putut fi confruntat cu cei în cauzã, a rãmas ca ei. Surpriza a fost cã dintre multele nume vehiculate anterior, n-au prea rãmas nici de sãmânþã.
Ba, chiar, unii, precum preºedintele organizaþiei municipale, s-au evidenþiat prin modul ferm în care i-au înapoiat lui Hayssam milioanele care depãºeau cota legalã de sponsorizare. Despre canadienele albastre, sponsorizate tot de Hayssam, nici nu s-a mai fãcut vorbire, fiind trecute în categoria consumabilelor.Dar cum cineva trebuie sã plãteascã pentru acest scandal, mãgãreaþa a cãzut asupra 'acarilor Pãun' de la sector, plus preºedintele interimar Ursache, cei care s-au fãcut vinovaþi de a-l fi înscris pe Hayssam în partid ºi de a-i fi luat cotizaþia. Pentru lipsa lor de vigilenþã revoluþionarã au fost aspru sancþionaþi: li s-a retras sprijinul politic vreme de doi ani! Ce înseamnã asta, nu prea ºtie nimeni, nici mãcar dl Diaconescu.
Aºa cã trebuie sã ne imaginãm o situaþie de genul aceleia în care vreunul dintre cei patru ar fi angrenat în dispute cu adversari politici. Ei bine, vor trebui sã se descurce singuri, partidul þinându-se în rezervã!
Dar dupã ce vor trece cei doi ani? Ei bine, despre asta cum vom mai vorbi la timpul potrivit. Poate chiar cu Hayssam.
Titlu: Moþiunea 'Apele'
Nr Editie: 1616 Data: Tuesday 05 July 2005
Parcã niciodatã ca în acest an, apele nu au fãcut atâta prãpãd. Iarnã, primãvarã, varã - aproape toate anotimpurile au purtat pecetea prea-plinului revãrsat din ceruri care a mãturat în calea sa oameni, animale, locuinþe, drumuri. O dezlãnþuire în faþa cãreia ne-am regãsit neputincioºi, aþintindu-ne privirile spre înãlþimi ºi sperând în rezolvarea problemelor din partea divinitãþii. Care divinitate, la rândul ei, nu se dovedeºte deloc prietenoasã. Ba din contrã.
Dacã aº fi mai mistic, aº zice cã e vorba de un blestem. Pentru cã nimic altceva n-ar justifica îndârjirea cu care natura s-a îndreptat asupra omului, modul necruþãtor în care-l atinge în tot ce are mai preþios: avutul strâns cu trudã o viaþã. ªi, deasemenea, aº zice cã acest blestem este ºi mai nedrept ca niciodatã, el abãtându-se asupra celor mai puþin vinovaþi de lista de pãcate pentru care ne-am ruga de iertare. Peste tot, primii care au plãtit ºi plãtesc sunt cei care n-au ce ºi nici de unde. Cei pentru care pierderea unui animal sau a casei modeste, bãtrâneºti, înseamnã un lucru ireparabil. Blestemul ãsta s-ar putea traduce, în limbajul politicii, printr-o moþiune. Moþiunea 'Apele', pe care natura o introduce împotriva abuzurilor de tot felul pe care toate guvernele ºi guvernanþii de pânã acum le-au înfãptuit fãrã teama notei de platã finale. Tãierile barbare de pãduri, care au dezgolit versanþi transformându-i în piste de încercar
e pentru torenþi; lucrãrile de hidroamelioratii fãcute de mântuialã sau cârpite de ochii lumii, sau nefãcute de zeci ºi zeci de ani, în speranþa unor vremuri blânde care sã nu le punã la încercare; lipsa de discernãmânt ºi de reguli ºi de aplicare a regulilor în amplasarea unor porturi de localitãþi sau a unor locuinþe; absenþa unei legislaþii de prevenire a urmãrilor catastrofale naturale; gândirea, pe termen lung, a manierelor de prevenire ºi de diminuare a consecinþelor acelor catastrofe.
Pentru toate acestea, plãteºte acum un guvern-pompier care aleargã buimac, în cizme de cauciuc, dintr-o parte în alta, deplângându-ºi 'greaua moºtenire' ºi incapacitatea de a gestiona criza.Sã fim realiºti: nimeni, în nici o parte a lumii, nu se poate lupta de la egal la egal cu excesele naturii. Acestea pot fi însã gestionate într-un mod care sã limiteze pierderile ºi sã împiedice catastrofe majore. Pentru asta este însã nevoie de o capacitate superioarã de înþelegere a relaþiei noastre cu mediul ºi de o politicã coerentã, pe termen lung, cãruia trebuie sã i se aloce fondurile necesare ºi sã i se urmãreascã cu rigoare implementarea gradualã. Sunt tocmai lucrurile de care nimeni nu poate vorbi acum cinstit ºi fãrã tentaþia rãfuielii politice ºi fãrã populism de doi bani.
Titlu: A început campania prezidenþialã!
Nr Editie: 1617 Data: Wednesday 06 July 2005
Prin înscrierea lui Cozmin Guºã în competiþia prezidenþialã pentru 2009 (sau chiar mai devreme, cum opineazã preºedintele PIN) imediat dupã anunþul PD de susþinere a lui Bãsescu pentru un nou mandat se face o breºã în obiºnuinþele noastre electorale care spun cã o candidaturã se lanseazã cât mai târziu posibil pentru a pune la adãpost pe preopinent de eventualele scormoniri - ºi descoperiri - din biografia proprie care l-ar putea transforma într-o pradã pentru adversar ºi pentru presã.
Ultima ediþie a prezidenþialelor a avut o desfãºurare aparte din acest punct de vedere. Deºi Adrian Nãstase era bãnuit a nu avea avea altã opþiune în situaþia în care preºedintele în exerciþiu nu mai avea dreptul la o altã candidaturã ºi urma sã se întoarcã în partid, în funcþia pe care o ocupa primul-ministru, decizia finalã s-a luat târziu ºi cam contre-coeur, candidatul fiind conºtient de faptul cã între zidurile Cotroceniului nu ar fi putut sã se desfãºoare aºa cum fusese obiºnuit patru ani. De partea cealaltã, Stolojan a clacat exact pe 'ultima sutã', Bãsescu luându-i locul într-un moment în care nu mai puteau sã fie puse tunurile pe el pentru a-i demonstra incompatibilitãþile. Ediþia 2009 (sau mai devreme, cum crede dl Guºã) promite sã aibã toate caracteristicile unei curse de fond, dure ºi dificile. Teoretic, chiar ºi în 2009 (dar nu ºi mai devreme) Bãsescu va avea prima ºansã. ªansa preºedintelui în exerciþiu (nefructifica
tã de Iliescu în 1996!) ºi a eventualei pãstrãri a unui spor de popularitate rezultat din maniera sa personalã de exercitare a funcþiei. În acelaºi timp, însã, el se va afla în permanenþã bãtaie a tunurilor, fiecare gest ºi, mai ales, fiecare eºec sau greºealã urmând sã fie cenzurate cu atât mai drastic cu cât el îºi asumã deschis mai multe responsabilitãþi. Este, în aceste condiþii, anunþata candidaturã a lui Cozmin Guºã hazardatã sau prematurã? Înclin sã cred cã nu.
Fostul secretar general al PSD ºi-a calculat bine traseul ºi ºtie cã într-un asemenea demers nu poate miza pe o creºtere spectaculoasã a ponderii propriului sãu partid. Poate însã miza pe suportul tuturor celor nemulþumiþi de Bãsescu ºi de guvernarea Alianþei, ale cãror rânduri ºi procente vor creºte paralel cu procesul de integrare europeanã. Un eventual eºec, prin activarea clauzei de salvgardare ar putea fi detonatorul unui alt curs al evenimentelor, iar permanenta monitorizare pe care Guºã promite sã o facã actualei Puteri ale cãrei slãbiciuni le cunoaºte din interior, va polariza majoritatea opþiunilor în favoarea unei noi schimbãri. Demersul outsiderului va fi cu atât mai percutant cu cât el va reuºi - dacã va reuºi - sã demonstreze cã este capabil sã impunã un alt mod de a face politicã, ºi decât Nãstase ºi decât Bãsescu, ºi cã are în spate o generaþie de politicieni aptã sã meargã pe un asemenea drum.
Titlu: În pas vioi, spre salvgardare!
Nr Editie: 1618 Data: Thursday 07 July 2005
În timp ce 'acþionarii minoritari' ai Coaliþiei - maghiarii ºi conservatorii - par foarte mulþumiþi de activitatea miniºtrilor lor, povara moralã a remanierii cade pe umerii majoritarilor. Fiecare dintre aceºtia au câte 1-2 miniºtri care se mai pot numi aºa (democraþii - pe Blaga, iar liberalii pe Mona Muscã ºi, parþial-color, pe Flutur) în rest cabinetul fiind umplut ori cu oameni nepotriviþi, ori cu veleitari, ori cu persoane bune în oricare alt loc decât în acesta. Este ºi explicaþia sentimentului general de 'bãltire' - cum bine a spus un confrate - netulburat decât de rarele pusee de autoritate ale unui premier aºezat într-un scaun neconfortabil.O remaniere este, fãrã îndoialã, necesarã. Au trecut deja lunile în care ne-am putut da seama ce hram poartã cam fiecare dintre titularii care au intrat atât de abrupt în pâine la finele anului trecut.
Numai cã ea este mai complicatã ca oricând datoritã faptului cã cel care îndeplineºte funcþia de cãpitan de echipã trebuie sã þinã seama ºi de indicaþiile preþioase ale antrenorului, dar ºi de acelea ale 'ºefilor de club' care dau jucãtori la aceastã selecþionatã. Tãriceanu poate, cel mult, sã-ºi schimbe propriii miniºtri, cei liberali, cele mai mari probleme avându-le la Sãnãtate ºi la Finanþe. La Sãnãtate, pentru cã titularul Cintezã nu reuºeºte de fel sã gãseascã leac pentru suferinþele cronice ale domeniului, iar la Finanþe pentru cã ziaristul de acolo calcã sistematic în strãchini ºi îºi ridicã în cap confraþii din partid prin lipsa sa de disciplinã.
Miniºtrii democraþi - cei cu cele mai mari probleme - au un statut aparte: ei au fost propuºi sau avizaþi de preºedinte, peste capul lui Boc. Oricare eliberare se va rãsfrânge negativ asupra prestigiului prezidenþial, care a mai avut de suferit din aceastã cauzã, chiar dacã Ene Dinga, de la Integrare, Atanasiu, de la Armatã, Sulfina Barbu, de la Mediu sau Dobre de la Transporturi par a fi fost buni cel mult ca ºefi de serviciu pe la vreo primãrie decât ca miniºtri. Este limpede deci, cã ceva trebuie fãcut, dar nimeni nu pare sã ºtie cum. ªi atunci va rezulta cea mai pãguboasã dintre soluþii: statu-quo. Vom defila mai departe, spre salvgardare, cu aceeaºi oameni. Pentru cã echipa pare atât de închegatã în ineficienþa ºi în lipsa ei de personalitate încât ar fi aproape pãcat sã fie schimbatã.
Titlu: Clauza
Nr Editie: 1619 Data: Friday 08 July 2005
Dupã ce ani de zile ne-am luptat sã primim de la americani ''clauza naþiunii celei mai favorizate'' pe care Ceauºescu, în megalomania lui, o respinsese, iatã-ne din nou în situaþia de a obþine - fãrã voia noastrã - o altã clauzã. Cea de ''salvagardare''. Este un mod elegant de a denumi o sancþiune. Pentru cã asta este, de fapt, clauza de salvagardare. N-a fost inventatã special pentru noi. Ea exista ºi pentru valul care ne-a precedat la intrarea în Uniune, dar n-a fost cazul sã fie invocatã. Pentru simplul motiv cã toþi noii-veniþi ºi-au fãcut temele corect ºi la timpul cuvenit. Europenii, de fapt, nici nu considerã cã ar fi o sancþiune. Este mai degrabã o mãsurã de protecþie pentru ei. În sensul cã dacã noi nu ne îngrijim cum trebuie ºi dobândim vreun guturai, vor avea grijã sã nu intrãm, cã sã le transmitem microbul, înainte ca boala noastrã sã-ºi facã ciclul complet. Iar acest ciclu este de un an.Guvernarea precedentã ºi
cea actualã ne-au inoculat sentimentul cã nu existã alternativã la acest termen. Nu ni s-a prea explicat de ce, dar am înþeles cu mintea noastrã cã dacã nu intrãm va fi o tragedie. O catastrofã mai mare decât toate inundaþiile la un loc ºi un eventual cutremur. A fost, poate, o formulã de auto-exorcizare, de mobilizare, promovatã însã primitiv ºi fãrã nuanþe. A cãpãtat chiar valoare de dogmã, aºa încât aproape nimeni nu a îndrãznit sã mai întrebe: de ce? Ce se întâmplã dacã ãºtia ne pun ºtampila cã n-am fãcut tot ce trebuie ºi nu intrãm? Ce se întâmplã atunci?Nimic. Nimic altceva decât cã într-un an distanþa dintre noi ºi ultimii intraþi se va mãri ºi mai mult - cu toate circumstanþele care vor însoþi acest decalaj. Nu va fi o tragedie, ci doar o dramã: a fondurilor europene reduse, a agresiunii agenþilor economici puternici asupra unei economii nepuse pe picioare; a unui nivel de trai în continuare scãzut.
Sub presiunea, mai ales a propriilor dificultãþi ºi neîmpliniri, decât a autoritãþilor europene, guvernanþii noºtri au început sã accepte ideea. A fãcut-o premierul Tãriceanu, tot mai convins, probabil, cã cu oastea de strânsurã pe care i-a alcãtuit-o ''monstruasa ºi imorala'' coaliþie nu prea are ºanse de victorie. Probabil cã mâine-poimâine ne va spune ºi preºedintele aceleaºi lucruri: la urma urmelor, nici 1 ianuarie 2008 nu e de aruncat. ªi, poate cã întârzierea asta ne va ajuta sã fim ceva mai bine pregãtiþi, sã nu intrãm fãrã suflu de pe urma unui efort prelungit. De aici ºi pânã la ideea cã nici dacã nu intrãm deloc în Uniune n-o sã fie un capãt de þarã mai e puþin. Norocul nostru cã nu ne mai lasã ei ºi folosesc clauza pe post de ciomag ºi morcov. Doar-doar ne-or urni...
Titlu: Anticipatele: acum ori niciodatã!
Nr Editie: 1620 Data: Saturday 09 July 2005
Iatã cã preºedintele Bãsescu este pe cale sã-ºi vadã visul cu ochii, dupã ce aproape cã renunþase la idee în faþa opoziþiei îndârjite a premierului: vom avea alegeri anticipate!
Cum s-a ajuns la o astfel de întorsãturã, când nimeni nu se mai aºtepta? Simplu: cu ajutorul Curþii Constituþionale. Pentru cã înaltul for este cel care a decis, practic rezultatul final al moþiunii de cenzurã a PSD: demisia guvernului!Povestea cu anticipatele ajunsese un fel de 'Petricã ºi lupul', de nimeni nu mai credea în ea. Din când în când ea funcþiona pe post de sperietoare atunci când Guvernul pãrea cã iese din linia impusã de preºedinte. Acum ea devine o realitate ºi cu greu se poate spune cã ea este una convenabilã pentru cineva. Sau pentru altcineva decât preºedintele Bãsescu, cel care sperã cã în acest fel sã inverseze raportul de forþe din Alianþã în favoarea democraþilor sãi. Lucru altfel, destul de discutabil...Spuneam cã suntem în faþa primul
ui caz în care o moþiune de cenzurã are - e drept, pe o filierã mai complicatã - efectul rãsturnãrii unui guvern. Au contribiut la aceastã performanþã mai mulþi factori, între care cel mai important îmi pare a fi acela cã în perspectiva aproape de neevitat a unei amânãri prin acþionarea clauzei de salvgardare, demisia guvernului pare sã fie cea mai convenabilã ieºire din situaþia delicatã în care ar fi pusã, la finele acestui an, actuala putere. Acum ori niciodatã! - pare sã fie deviza Alianþei care, prin organizarea alegerilor poate spera sã mai pãstreze avantajul pe care i-l oferã inerþia electoralã. Nu ni se pare, de aceea, deloc întâmplãtor faptul cã doar la o zi dupã ce premierul ºi preºedintele admiteau posibilitatea amânãrii integrãrii, a fost luatã aceastã decizie disperatã.
Hotãrârea Curþii Constituþionale nu a fost nici pe departe motorul. A fost doar prilejul de a de gãsi un þap ispãºitor, ºi mi-e destul de greu sã nu accept ideea cã, practic, aceastã decizie a fost forþatã, într-o încercare de ºantaj. Nu-mi închipui cã specialiºtii doamnei Macovei sperau ca judecãtorii Curþii ar fi putut sã judece altfel, rãspunzând presiunilor Executivului ºi Preºedintelui, fãrã a crea un precedent extrem de periculos. Acuzaþi de a fi sensibili la comenzi politice, judecãtorilor Curþii li s-a dat, practic, o comandã politicã la care au rãspuns cum le-a dictat conºtiinþa, sau obiºnuiþa. Nu vreau sã spun cã în decizia Curþii Constituþionale nu au intrat ºi considerente de ordin subiectiv. Iar aici, un rol important l-au jucat ºi acuzaþiile nu întotdeauna întemeiate vehiculate de preºedinte ºi de cãtre ministrul de Justiþie. Dar, dincolo de aspectul formal, al respectãrii Constituþiei, decizia este o palmã usturãto
are pe obrazul celor doi promotori celei mai grave crize politice a ultimilor 15 ani.
Titlu: Guvernul Tãriceanu pleacã. Vine Guvernul Blaga?
Nr Editie: 1621 Data: Monday 11 July 2005
Cu toatã nota categoricã din aunþul fãcut de premierul Tãriceanu, cum cã decizia sa de demisie este irevocabilã, drumul alegerilor anticipate nu pare a fi chiar atât de neted. În primul rând pentru cã, neexistând un precedent, sunt posibile numeroase bâjbâieli ºi încercãri sancþionabile, în ultimã instanþã, de aceeaºi Curte Constituþionalã.Ce se va întâmpla în continuare? Scenariile cele mai vechiculate sunt cele referitoare la prezentarea a douã propuneri de guvern care sã fie respinse de plenul Parlamentului. Deci, dupã anunþul oficial al demisiei, dl Tãriceanu ar urma sã se prezinte cu o altã formulã de guvern (eventual remaniatã în proporþie de vreo 10 la sutã). Odatã respinsã formula, tot dl Tãriceanu ar trebui sã mai înlocuiascã vreo douã-trei nume ºi sã vinã înapoi unde plenul, disciplinat, va proceda aºa cum sunã dispoziþiile în vigoare.
Abia de aici înainte se deschide drumul noilor alegeri cu tot ceea ce implicã ele - campanie electoralã, depuneri de liste, contestaþii ºi aºa mai departe.
Elementul cel mai neliniºtitor pentru Coaliþie îl reprezintã, însã, chiar votul din Parlament. Dacã parlementarii proprii, speriaþi de perspectiva de a-ºi pierde posturile, vor vota în favoarea guvernului ºi nu împotriva lui? Iar PSD cu PRM, cu independenþii ºi cu o serie de disidenþi vor crea o majoritate favorabilã noului Guvern?Dupã pãrerea mea este foarte posibil ca pe fondul unei rezistenþe tot mai îndârjite din partea perdanþilor din tabãra proprie, Alianþa sã se mai gândescã, ºi la a doua prezentare, sã vinã cu o surprizã: un Blaga, de pildã, pe post de premier, ºi un guvern în marea lui majoritate curãþat de lestul care-l face acum atât de greoi ºi de inoperant.
ªi sã se suporte 'ºocul asumat' al unei validãri de ultimã orã! Acest lucru este cu atât mai posibil cu cât reacþiile Uniunii Europene, referitoare la capacitatea noastrã de a respecta calendarul integrãrii vor fi mai puternice ºi vor face sã prevaleze interesul european în faþa celui politic intern.
Titlu: Ascensiunea lui Bãsescu putea fi opritã?
Nr Editie: 1622 Data: Tuesday 12 July 2005
Este aproape incredibil cum lui Traian Bãsescu îi ies toate pasienþele. Din vara anului trecut, când a câºtigat primãria Capitalei din primul tur, totul, dar absolut totul, i-a reuºit. Fie cã a fost vorba de calcule deliberate, fie de cacealmale, fie de lucruri aruncate la pleznealã, nimic nu i-a dat emoþii.Povestea succeselor lui Traian Bãsescu începe însã mai de mult. De la venirea sa în Ministerul Transporturilor, în timpul guvernului Roman, persoana de care s-a legat extrem de strâns cariera sa politicã. Bãsescu a apãrut în primul plan al atenþiei publice odatã cu primul 'scandal al flotei' când s-a bãtut cu 'hidra fedesenistã' cu multã hotãrâre, neezitând chiar sã renunþe la imunitatea parlamentarã (primul caz de acest fel cunoscut) pentru a da posibilitatea Parchetului sã-l investigheze în amãnunt.Schimbarea puterii în '96, când PD-ul a intrat la guvernare, i-a îngropat dosarul ºi l-a propulsat în elita politicã prin postul de ministru
al Transportului care i-a fost oferit. În acest guvern (este vorba de primul, condus de Ciorbea), Bãsescu a jucat un rol principal fiind, practic, autorul demiterii premierului þãrãnist. Cel care a urmat - Radu Vasile - i-a acordat încredere totalã, delegându-l sã conducã negocierile cu forumurile internaþionale, situaþie în care a devenit una dintre figurile marcante ale partidului condus de Petre Roman. În aceastã calitate a reuºit surprinzãtoarea victorie la alegerile locale din 2000, deschizând seria succeselor sale la vârf care a continuat cu eliminarea de la ºefia partidului a prietenului ºi binefãcãtorului sãu, ajuns într-o situaþie delicatã în urma rezultatului obþinut la prezidenþialele din acelaºi an.
De aici înainte Bãsescu ºi-a croit cu abilitate ºi fãrã prea multe mustrãri de conºtiinþã, drumul de lider absolut. A lichidat mai întâi categoria 'baronilor' istorici ai PD, înlocuindu-i cu oameni din linia a doua care i s-au arãtat devotaþi ºi l-a alãturat pe Stolojan în campania electoralã pentru a-l înlocui în funcþia pentru care nu emisese pretenþii.
L-a bãtut pe Nãstase într-o competiþie în care s-a dovedit a avea un finiº mai bun. A dat o veritabilã loviturã de palat forþând formarea guvernului de cãtre Alianþã ºi fentând PSD-ul care aºtepta cuminte sã i se încredinþeze mandatul. ªi-a impus miniºtri în guvernul Tãriceanu ºi l-a ghidonat pe acesta aºa cum a dorit. A tot bãtut toba anticipatelor pânã când i s-a ivit momentul favorabil pe care l-a speculat cu promptitudine. Era sã uit un lucru important: a urmat la conducerea partidului o conducere colectivã formatã din oamenii sãi, cãrora le-a rãpit în acest fel posibilitatea de a se afirma pe cont propriu ºi, totodatã, a determinat din partea formaþiunii un tip de acþiunea dinamicã ce a rãsturnat în ochii electoratului raportul tradiþional de forþe cu liberalii.Ce-i mai rãmâne de fãcut? Nu mare lucru: sã ducã pânã la
capãt procesul electoral al anticipatelor, sã punã justiþia cu botul pe labe ºi sã realizeze comanda unicã a comunitãþii de informaþii. Atâta tot.Lucrurile par suficient de limpezi. ªi dacã cineva are ceva de reproºat propensiunii sale totalitare, de ce nu l-a împiedicat? Cu mijloace democratice, bineînþeles, aceleaºi cu care el ºi-a atins scopul.
Titlu: Liniºtea premierului dinaintea anticipatelor
Nr Editie: 1623 Data: Wednesday 13 July 2005
Scãpat, finalmente, de grija anticipatelor, premierul Tãriceanu ºi-a petrecut week-endul la malul mãrii, în apartamentul sãu (de bloc) de la Nãvodari, unde i-a reparat motocicleta fiului cel mare, a fãcut ordine în casã, s-a plimbat pe plajã amestecându-se printre oamenii ''normali''. Cine l-a vãzut, a remarcat la el o descãrcare de povara ultimelor ºase luni, o eliberare pe care pãrea cã ºi-o doreºte.Cãlin Popescu Tãriceanu, dupã pãrerea mea, nu ºi-a dorit funcþiile ºi responsabilitãþile pe care le-a avut în ultimul an. Structural, el nu este un om de aparat, un activist. Are mai mult trãsãturile unui om liber, obiºnuit sã asume sau sã renunþe la acele lucruri care nu îi conferã confortul la care þine.
Pentru el politica a fost, mai degrabã, un hobby sau paleativ care uneori l-a ajutat în afaceri iar alteori l-a incomodat. Primul sã experiment executiv n-a fost un succes. Ba din contrã. Funcþia de ministru al Industriei ºi Comerþului a pãrut sã-i depãºeascã, la vremea respectivã, capacitãþile manageriale de tip executiv. Dealtfel, a ºi fãcut parte din primul val de remaniere, dupã o carierã ministerialã de-a dreptul meteoricã.
Mult mai bine s-a descurcat dl Tãriceanu în afaceri, unde a reuºit sã-ºi construiascã un business solid cu consecinþe directe în topul milionarilor. El rãmâne, cel mai bogat (cu acte) premier dintre cei care s-au succedat pânã acum pe la Palatul Victoria ºi, cu siguranþã, cel mai bogat membru al actualei formule executive.Cum spuneam, dl Tãriceanu, n-a pãrut prea afectat de decizia pe care - spun gurile rele - ar fi fost nevoit sã o ia. Ba din contrã. ªi pentru asta existã douã explicaþii.
Prima, cã s-ar fi sãturat de aventura executivã. De atitudinea supusã faþã de impetuosul sãu ºef de la Cotroceni. De hachiþele cu dus ºi întors ale acestuia. De constrângerile guvernamentale care te obligã, în loc sã te plimbi cu Porsche-ul la Snagov sau cu motocicleta la ªosea, sã te încalþi în cizme de cauciuc ºi sã baþi coclaurii inundaþi de viituri, ascultând reproºuri ºi întrebãri incomode. De disputele interminabile dintre membrii partidului sãu, tot mai enervat de agresiunile membrilor partidului lui Bãsescu ºi de tupeul acestora.
Cea de-a doua explicaþie ar putea consta în versiunea oficialã a demisiei: saturarea de hãrþuielile reminescenþelor pesediste ºi de ºantajele aliaþilor minoritari, permanenta târguialã pe posturi ºi grija de a nu-þi lipsi parlamentarii la vot. ªi în convingerea cã suportul popular este atât de puternic încât alegerile nu vor constitui decât o formalitate în obþinerea unei majoritãþi confortabile care sã aducã dupã sine ºi rezolvarea problemei preºedinþilor Camerelor ºi a atitudinii CSM-ului sau a Curþii Constituþionale.
Pentru prima variantã existã soluþia unui alt premier, pe care Bãsescu îl va trage la sorþi între Stolojan (care e, totuºi, liberal) ºi Blaga. Pentru cea de-a doua soluþie e tot Tãriceanu - ºi atunci liniºtea dinaintea furtunii a premierului pare explicabilã.
Singurul element care iese din calcul este reacþia realã a electoratului faþã de aceastã schimbare intempestivã care-l cheamã din nou la urne în plin sezon de scumpiri ºi catastrofe naturale.
Titlu: O demisie cu Muscã pe cãciulã...
Nr Editie: 1638 Data: Saturday 30 July 2005
La prima vedere, hotãrârea irevocabilã de a demisiona a doamnei ministru al Culturii ºi vicepreºedinte al PNL, Mona Muscã, anunþatã în direct ºi la o orã de vârf la TV ºi radio, este o chestiune de onoare. Doamna ministru ºi-a pierdut încrederea în colegul sãu de cabinet ºi ºeful sãu de partid, Cãlin Popescu Tãriceanu pe nume ºi, ca atare, s-a aliat taberei ‚contras’, cea care credea sincer cã Stolojan ar fi fost mai bun într-una dintre cele douã funcþii ºi a votat împotrivã. Cum votul a ieºit ‚pentru’, doamna Muscã s-a trezit în situaþia de a reprezenta Opoziþia din partid ºi din Guvern a actualei puteri, o opoziþie cu atât mai fragilã cu cât colegi de contestare ai domniei sale, mai orientaþi, au fãcut dreapta-mprejur când a fost sã scrie cu mânuþa lor ‚da’ sau ‚nu’. Este cazul surprinsului de inundaþii la o paranghelie onamasticã pe la Voroneþ, ministrul agricol al... pisciculturii, care s-a convertit iute în salvator de þãrani. Acesta, reprezentând ºi el fauna executivã, n-a mai pomenit nimic de vreo demisie, dovedind cã-i este mai aproape maieul executiv, decât cãmaºa principiilor liberale, lãsând-o de una singurã pe doamna Muscã. Ca om de cuvânt ce este, doamna ministru va lãsa, probabil, scaunul ministerial moºtenire unui alt liberal, mai capabil decât dânsa sã mute sediul ministerului din colivia de transparenþã de la Muzeul Satului – acesta fiind primul ºi cel mai important obiectiv al guvernãrii sale. Sacrificiul acesta îi va deschide liber drumul spre Strasbourg, unde a avut grijã sã-ºi pãstreze locul de observator, ce fusese ameninþat serios de îndatoririle sale ministeriale. Cu o diurnã bunã ºi câteva zeci de zile pe an de observare atentã a ceea ce se mai întâmpla în miezul Europei, doamna Muscã va avea posibilitatea sã uite mai uºor cele ºapte luni petrecute la culturã unde a realizat, conform declaraþiei proprii, multã transparenþã, cã de ºapte luni n-a prea avut nici timp ºi nici bani pentru altceva. ªi, uite-aºa, naþia se alege, dacã nu cu o demisie aºteptatã, cu una mai puþin pregãtitã. Dar care iese la numãrãtoare...
