Titlu: PSD: reformã sau renovare?
Nr Editie: 1483 Data: Tuesday 01 February 2005
Acum cu o perspectivã mult mai limpede asupra consecinþelor votului din noiembrie, marea majoritate a social-democraþilor sunt de acord cu ideea cã trebuie fãcut ceva. Cã e necesarã o reformã a partidului - deºi nimeni nu poate sã defineascã prea exact noþiunea. Ce vrea sã însemne ''reformã''? Cã trebuie sã se schimbe ceva. Amploarea acestei schimbãri ºi instrumentele cu care ar trebui operatã rãmân, însã, deocamdatã, chestiuni pur teoretice. Pânã la reformã, cea mai previzibilã operaþiune rãmâne aceea a unei renovãri. În primul rând a faþadei, destul de deterioratã de exerciþiul celor patru ani de guvernare cu puteri aproape depline ºi rãmasã în stadiul unei expresii estetice perimate. ªi, cam acesta ar fi ºi rolul viitorului congres: sã redistribuie sarcini ºi responsabilitãþi, sã refacã ºi sã completeze o serie de structuri, sã reaminteascã activiºtilor sãi de frunte tezele social-democrate ºi sã le cearã sã se readapteze la acestea. Cu aceeaºi înfãþisare, cu aceiaºi oameni ºi cu acelaºi material electoral nici nu se poate spera mai mult. Reforma adevãratã ar putea sã vinã abia dupã ce partidul iese din buimãceala în care l-a aruncat un eºec pe cât de neaºteptat, pe atât de drastic, când îºi va fi recâºtigat capaciatatea de a judeca lucrurile la rece. Din aceastã perspectivã mi se par lipsite de substanþã teoriile unor comentatori - din afara, dar ºi dinãuntrul partidului - care cred cã dl Iliescu nu ar fi omul potrivit pentru a repune partidul pe picioare ºi pentru a-l pregãti pentru confruntarea decisivã cu propria sa condiþie.Desigur, fostul preºedinte nu pare a fi persoana cea mai potrivitã pentru a tãia în carne vie ºi pentru a stabili o nouã ordine. Sunt lucruri care ies din tiparul sãu intelectual. El este mai degrabã omul reaºezãrii lucrurilor la locul lor. Dânsul poate fi un excelent diriginte de ºantier, care ºtie sã vorbeascã pe limba tuturor, sã -i stimuleze ºi sã-i antreneze, evitând tensiunile ºi conflictele. El ºtie cã o maºinãrie poate fi îmbunãtãþitã doar dupã ce e repusã în stare de funcþionare. A gãsit, la revenirea de la Cotroceni, un PSD în panã de benzinã ºi de cauciucuri, cu un ºofer istovit de cele trei norme pe care ºi le-a propus ºi amendat de electorat pentru tentativa de conducere fãrã permis pentru categoria respectivã. Iliescu este, deocamdatã, singurul lider de partid care nu a pierdut (cu excepþia nefericitului episod ''Cozma'') în exerciþiul funcþiunii. Nici nu este de mirare cã balanþa opþiunilor înclinã tot mai categoric spre el, în interiorul unui partid care pare, din toate punctele de vedere, sã aibã nevoie de o renovare decât de o reformã.
Titlu: Onoarea reperatã a Preºedintelui
Nr Editie: 1497 Data: Wednesday 16 February 2005
Nici în visele sale cele mai negre ale preºedintelui Bãsescu nu i-a apãrut, probabil, o situaþie ca cea pe care trebuie sã o înfrunte acum: cea legatã de situaþia sa locativã.Casa înseamnã mult pentru românii care vin dintr-un sistem în care locuinþa era aproape unica formã de proprietate pe care o permitea dictatura. De aceea, ºi azi, dupã 15 ani, românii continuã sã fie obsedaþi de case: cei care n-au, îºi doresc cu ardoare una, cei care au îºi mai doresc una sau chiar mai multe, tezaurizându-ºi agoniselile în ziduri ºi acoperiºuri.Unele dintre cele mai sensibile scandaluri din aceºti ultimi ani au fost legate de modul în care nu puþini dintre potentaþii cu pâinea ºi cuþitul în mânã au obþinut cu japca locuinþe de la stat pe care ori n-au dat nimic, ori le-au plãtit simbolic. Dacã cineva s-ar apuca sã facã o anchetã serioasã, la sânge, va constata cã poate 1% dintre cei care au primit case erau îndreptãþiþi, îndeplineau condiþiile legale. Sportul cel mai rãspândit a fost acela al vânzãrii sau donãrii caselor în care locuiau ºi - cu declaraþie pe proprie rãspundere cã n-au casã - au obþinut altele. Cã Bãsescu a intrat la vremea respectivã în acest joc nu este de mirare. Este de mirare cã nu s-a gândit cã aceastã 'operaþiune legalã' - cum o numeºte cu un tupeu demn de cei pe care nu înceteazã sã-i vestejeascã de-o vreme încoace - s-ar putea sã-i creeze asemenea probleme.Iniþial, dupã anunþul prin care vestea naþiunea cã dã casa înapoi, am crezut cã a gãsit soluþia cea mai potrivitã de a se 'scoate' din scandal. ªi poate cã ar fi fost cam aºa ceva, dacã în locul unui anunþ trimis discret de administraþia prezidenþialã pe la redacþii, duminicã dupã-amiazã, ar fi procedat ca în urmã cu vreo sãptãmânã, apãrând el însuºi în faþa presei ºi dând explicaþiile de rigoare. Cã i-a fost mai uºor sã-i tãvãleascã în direct pe Guºã ºi pe Nicolau, decât sã -ºi susþinã nevinovãþia 'legalã' e altã treabã. Numai cã, iatã, dupã gestul nobil al renunþãrii au venit fentele vulgare ale dãrii pe dupã gard: cã îºi asumã 'legalitatea', cã oricum casa nu era bunã pentru rangul lui ºi - iar aici se pune punctul pe i - cã dacã tot o sã primeascã gratis una de la stat, de ce s-o mai þinã ºi pe aia.Episodul casei nu l-a servit pe preºedinte. Ba, chiar, pe lângã paguba din buzunar, i-a creat ºi una de imagine. Noroc cu Ciuvicã de la care are de luat 500 de milioane. Plus onoarea reperatã...
Titlu: 'Arma secretã' a PSD: Marian Vanghelie!
Nr Editie: 1498 Data: Thursday 17 February 2005
Dupã lupte seculare care dureazã de câteva luni, PSD pare a fi gãsit 'arma secretã' cu care sã rãzbune înfrângerile în serie suferite în ultima vreme în faþa Coaliþiei. A prezentat-o, cu morgã, prezidentul organizaþiei de Bucureºti, renãscut din propria cenuºã, dupã ce Biroul de Coordonare a pus cruce Delegaþiei Permanente, în încercarea fostului premier de a scãpa de super-baronii de la centru.Revenit la cârma organizaþiei dupã interimatul lui Ursache, pe care a ºtiut sã-l facã cât mai ineficient, ºi dupã excluderea nefericitului candidat la primãria Capitalei, Mircea Geoanã pe nume, Dan Ioan Popescu s-a vãzut confruntat cu o grãmadã de probleme, între care noile alegeri de la Capitalã se dovedesc a fi unele dintre cele mai stresante. Ceea ce în mod normal ar fi trebuit sã constituie o ºansã nesperatã - locul lãsat vacant de Bãsescu - devine o povarã, prin lipsa totalã de pregãtire a partidului pentru o astfel de confruntare decisivã. Este cea de-a ºasea tentativã a PSD-ului de a pune mâna pe un oraº pe care nu l-a avut niciodatã (prin alegeri) ºi care se încãpãþâneazã sã voteze cu dreapta, indiferent câte fiþe ºi promisiuni neonorate i-a fãcut aceasta. Acum, cu doar vreo douã luni înaintea noilor alegeri, PSD-ul se trezeºte într-o crizã acutã: nici mãcar candidatul de profesie, Sorin Oprescu, nu mai este tentat sã-ºi rateze din nou ºansa. Dealtfel, atmosfera generalã constituitã în jurul acestei probleme este una din care reiese cu limpezime cã alegerile sunt deja pierdute. O spune chiar viitorul preºedinte, atunci când încearcã sã-l menajeze pe Oprescu - cel cãruia, totuºi, sondajele îi acordã mai multe ºanse decât altora. Opþiunea pentru Vanghelie este una de disperare. Primarul sectorului 5 este, dealtfel, ºi singurul care se încumetã sã intre în joc. ªi o face cu aplombul celui care are argumente sã o susþinã: nu este el cel care a câºtigat din primul tur, luptând împotriva tuturor? Mai mult, parcã, chiar împotriva propriului sãu partid?Disperatã sau nu, candidatura lui Vanghelie poate avea efecte neaºteptate. Capitala nu pare sã aibã nevoie de intelectuali subþiri în fruntea sa. Are nevoie de oameni hotãrâþi, dispuºi sã se batã cu orice arme. Bãsescu a fost un astfel de candidat. Vanghelie intrã ºi el în categoria respectivã, oricât ar pãrea de diferiþi cei doi. Oricum, va fi interesant de urmãrit o bãtãlie care, cred, nu va fi atât de dezechilibratã cum se crede acum. ªi, poate, nici dinainte câºtigatã.
Titlu: Camera (de Comerþ) - ca o pradã!
Nr Editie: 1499 Data: Friday 18 February 2005
Hotãrât lucru, toatã lumea are ceva cu Camera de Comerþ! A avut ºi guvernarea PSD, care a gãsit modalitatea de a tãia o felie importantã din activitãþile Camerei prin scoaterea de sub administrarea acesteia a Registrului Comerþului, ºi nu în mod dezinteresat, sau interesatã de perfecþionarea activitãþii ei, ci pur ºi simplu pentru a putea manevra în voie o pârghie importantã, economicã ºi de influenþã. O face, acum, ºi noua putere aliatã care, printr-o operaþiune care þine chiar de prestidigitaþie, desparte Bucureºtiul de Camera Naþionalã, lipsind-o, practic, de substanþã.Dupã 15 ani în care Camera de Comerþ a scris, practic, o istorie de succes, reuºind sã menþinã nu doar aparenþele unei activitãþi economice performante, pe fondul nenumãratelor lipsuri ºi erori în care s-au bãlãcit industria ºi comerþul, iatã cã rolul sãu tinde sã fie anulat de decizii administrative discutabile.A fost un reper pe piaþa unor relaþii internaþionale, unde 'antenele' guvernamentale deveniserã inexistente, reuºind sã aducã o oarecare coeziune ºi sã grupeze interesele companiilor naþionale în crizã de organizare. Dupã puciul încercat nu cu mult timp în urmã de grupuri de interese care au intenþionat sã desprindã structurile judeþene de cea centralã, a venit rândul Bucureºtiului. Obiectivul central al mãsurii pare sã fie, însã, altul decât interesul general. Acelaºi interes de grup care se împiedicã sistematic de persoana celui care a reuºit sã menþinã în funcþiune - ºi chiar sã o facã sã performeze - aceastã instituþie în care statul a avut - fie cã guvernanþii au dorit-o sau nu - un partener de joc serios ºi avizat: preºedintele George Cojocaru. Ultima gãselniþã în atacarea postamentului sãu este eterna gogoriþã securistã. Cum se întâmplã deobicei, piatra este aruncatã ºi nimeni nu se gândeºte sã o scoatã din balta bârfelor ºi suspiciunilor ºi sã o studieze cu atenþie pentru a-i descifra doza de adevãr sau de neadevãr.În faþa unor astfel de presiuni, oricine poate sã cedeze. O va face, probabil, (la ora când scriu aceste rânduri circulã doar zvonul) ºi George Cojocaru. ªi, spre satisfacþia artizanilor din umbrã, ai manevrei, Camera va deveni prada pe care o doresc cu atâta ardore ºi pe care nu vor evita sã o devoreze. Ce va rãmâne în urmã - Dumnezeu cu mila.
Titlu: Secretul turismului - bacºiºul ospãtarilor!
Nr Editie: 1500 Data: Saturday 19 February 2005
Faptul cã Guvernul condus de dl Tãriceanu are intenþii foarte serioase, transpare ºi din programul cu care a ieºit la rampã noul ºef al Autoritãþii Naþionale pentru Turism.Dealer auto, de felul sãu, de prin zona turisticã a Dobrogei, dl Crivtonencu aruncã o privire proaspãtã asupra acestei crenguþe a economiei naþionale ºi descoperã linia de forþã a strategiei pe care doreºte sã o implementeze: legalizarea ºi - evident - impozitarea bacºiºului! Dacã prima intenþie are o dimensiune moralã menitã sã transforme un gest adesea jignitor într-unul de consideraþie, cea de-a doua se subsumeazã efortului întregului guvern de a gãsi noi resurse pentru umplerea golului lãsat în buget de aplicarea cotei unice de impozitare.Dl Crivtonencu nu a prezentat presei ºi o estimare a valorii impozitãrii bacºiºului, dar dacã a adus vorba despre asta înseamnã cã e vorba despre o sumã considerabilã, ce nu poate fi lãsatã la voia întâmplãrii. Descifrãm în aceastã idee o nouã atitudine, substanþial modernizatã, faþã de o problemã ce l-a preocupat intens pe un înaintaº al dlui Crivtonencu, Ceauºescu pe numele sãu. Vãzând acesta cã nu poate stârpi acest viciu balcanic prin nici o campanie de presã ºi nici prin educaþia maselor, s-a rezumat la o atitudine pragamaticã: a conceput veniturile unor categorii beneficiare de bacºiº la un nivel de bacºiº inclus. Frizerii aveau salarii extrem de mici tocmai pe ideea cã îºi îmbunãtãþeau nivelul de trai prin restul pe care nu-l dãdeau sau care le era lãsat de bunã-voie.Ei bine, dl Crivtonencu nu vrea sã se facã pãrtaº la o astfel de politicã cinicã. El vrea sã reglementeze problema în spirit european, ºi abia dupã aceea va vedea ce mai trebuie corectat, pe ici pe colo, prin locurile fundamentale ale turismului românesc. Acela în care Petre Roman vedea, cu 15 ani în urmã, motorul dezvoltãrii explozive a României ºi la care ne uitãm lung ºi astãzi.
Titlu: Singurãtatea susþinãtorului anticipatelor
Nr Editie: 1501 Data: Monday 21 February 2005
Dupã alegerile anticipate s-a vorbit, practic, imediat dupã ce rezultatul legislativelor s-a arãtat cum s-a arãtat, punând în balanþã preþ de câteva zile bune ºansele de a face noul guvern al fiecãreia dintre taberele care se considera câºtigãtoare.Odatã cu forþarea formãrii guvernului de cãtre Alianþã, cu Cãlin Popescu Tãriceanu ca premier, au apãrut cu dureroasã evidenþã dificultãþile pe care acesta avea sã le întâmpine, datoritã fragilitãþii ºi inconstanþei coaliþiei formate în acest scop. Însãºi formarea coaliþiei a constituit o sursã aproape nesecatã de frustrãri, atât pentru Alianþã, cât ºi pentru preºedintele Bãsescu, cel care avea nevoie ca de aer sã nu intre într-o fazã de concubinaj politic ce i-ar fi blocat sau limitat orice iniþiativã. Aproape logic, preºedintele a avut o rãbufnire, tipicã pentru stilul sãu de acþiune, acuzând de 'imoralitate' sprijinul acordat de cãtre una dintre formaþiunile aliate într-un mod destul de inconsecvent, ºi exprimându-ºi speranþa cã situaþia se va rezolva cât mai curând, prin alegeri anticipate ce ar fi urmat sã consolideze poziþia celor douã partide aliate în aºa fel încât sã nu mai aibã nevoie de un PUR. Cã aceastã declaraþie putea sã arunce în aer înþelegerea greu realizatã e altã problemã. Pentru Traian Bãsescu, însã, anticipatele au continuat sã constituie o prioritate, în timp ce atitudinea premierului s-a nuanþat pe zi ce trecea. Sãptãmâna trecutã chiar, a doua zi dupã ce Tãriceanu declara cã actualul guvern are resurse sã meargã pânã în 2007, dupã aderare, Traian Bãsescu afirma rãspicat cã alegerile anticipate este musai sã aibã loc în acest an - fie în varã, fie în toamnã. Ce sã înþelegem din aceastã diferenþã de vederi? Cã existã un climat democratic, în care fiecare spune ce crede? Sau cã este un prim semn al disensiunilor dintre un preºedinte rãmas democrat ºi un premier tot mai liberal? La urma-urmelor, chestiunea anticipatelor priveºte mai întâi guvernul, ºi abia apoi preºedinþia. Iniþiativa trebuie sã-i aparþinã premierului, preºedintele neavând altceva de fãcut decât ca dupã douã demisii ale Executivului, sã declanºeze procesul dizolvãrii Parlamentului ºi al organizãrii anticipatelor. Este posibil ca Bãsescu sã vadã lucrurile mai clar decât Tãriceanu, pe care exerciþiul zilnic de guvernare se poatã sã-l pãcãleascã în legãturã cu angajamentul real al membrilor coaliþiei. Cert este doar cã la aceastã orã, nimeni în afara preºedintelui nu prea are chef sã meargã din nou la urne. Nici chiar Opoziþia. Sau mai ales...
Titlu: Politicã ºi menajamente
Nr Editie: 1502 Data: Tuesday 22 February 2005
O atmosferã de-a dreptul stranie, având în vedere modul în care se face politicã în România de 15 ani în coace, s-a instalat peste actorii Puterii ºi ai Opoziþiei. Un ritm de vals lent miºcã figurile pe o tablã de ºah de pe care lipseºte miza câºtigului, competitorii pãrând a fi cãzut de acord cu o remizã, fie ea ºi temporarã. De aici senzaþia cã nici câºtigãtorii nu reuºesc sã se bucure de recenta victorie electoralã ºi nici perdanþii de înfrângere. ªi unii ºi alþii par mulþumiþi cã li se oferã un respiro pentru a-ºi pune în ordine lucrurile rãvãºite de alegeri. Guvernul Tãriceanu, bãgat pânã peste cap în procesul de schimbare a ºefilor puºi de PSD cu ai sãi, nu are timp decât sã constate, în trecere cã dacã nu sunt bani pentru politicile vizate de noua putere asta este din cauza celei vechi, care a cheltuit aiurea banii þãrii pe proiecte ºi contracte pe care intenþioneazã sã le revizueascã atunci când va avea timp. Ex-premierul Nãstase înþeapã în stilu-i tradiþional noua echipa, cu bãnuiala cã aceasta ºtia din capul locului cã n-are resurse pentru a aplica impozitul unic ºi corelarea pensiilor ºi cã aruncã pofticioase ocheade celor douã proiecte majore care ar face din România o þarã europeanã - EADS ºi Bechtel. Dar, dincolo de aceste ciorovãieli de îndrãgostiþi, ºi Tãriceanu se aratã preocupat de înnoirea ºi consolidarea PSD-ului, ºi Nãstase de liniºtea Alianþei. Care nu trebuie zgândãritã cu fel de fel de mofturi atâta timp cât are în faþa termenul european al lui aprilie 2005. Ba, mai mult, cu un cavalerism ieºit din comun, Nãstase se desolidarizeazã de gestul lui Iorgovan, de a-l încolþi penal pe preºedinte pe tema casei, ceea ce n-ar face parte dintr-un cod politic al manierelor elegante. Îndârjit ºi necruþãtor în campanie, preºedintele Bãsescu pare a se fi îmblânzit ºi el, preferând sã se rãzboiascã mai degrabã cu copiii neascultãtori din fostul sãu partid, decât cu 'rãmãºiþele' fostei guvernãri, lãsate sã-ºi continue misia în posturi -cheie, unele dintre acestea aflându-se în imediata sa apropriere. Pânã ºi Vanghelie, aspirant la funcþia deþinutã de actualul preºedinte, îºi concentreazã campania timpurie nu asupra a ceea ce a lãsat în urmã predecesorul sãu, ci asupra 'intelectualilor' din propriul sãu partid, incapabili sã obþinã voturi, dar foarte culanþi cu sfaturi ºi idei.Ciudatã atmosferã, ciudaþi oameni, ciudatã politicã!
Titlu: Þiriac: vânãtorul vânat!
Nr Editie: 1503 Data: Wednesday 23 February 2005
Ion Þiriac face parte din categoria românilor emblematici. Zici Þiriac, zici România. Unora le place acest lucru, altora nu.Povestea vieþii sale este o istorie de succes bazatã pe talent ºi tenacitate. Sau, mai bine zis, pe tenacitate ºi talent. O copilãrie chinuitã, plinã de lipsuri - precum a majoritãþii copiilor din acea vreme - l-a învãþat sã preþuiascã tot ceea ce nu avea. ªi a învãþat cã poate avea ceea ce-i lipseºte doar muncind din greu. Viaþa a fost severã cu el: nu a primit nimic pe degeaba, de la nimeni. A deprins arta de a lua singur, de acolo de unde putea. Sportul s-a dovedit a fi soluþia magicã. Prin sport a dobândit, practic, tot ceea ce are astãzi, ºi ceea nu este puþin. Adversarii din sport nu l-au iubit, marcaþi fiind de voinþa lui de fier ºi de tenacitatea ieºitã din comun. Dar l-au respectat. A câºtigat ºi respectul celor ce iubeau sportul, iar faptul cã unii dintre aceºtia au fost potentaþi ai vremii de ieri ºi de azi, nu reprezintã o culpã. La rândul sãu, Þiriac a ºtiut sã-i trateze cu respect ºi sã nu le întoarcã spatele atunci când steaua afacerilor sau a politicii le-a mai apus. Comportamentul sãu faþã de Maurer ilustreazã aceastã trãsãturã de caracter ºi, în general, datoritã ei, astãzi se bucurã de încrederea ºi respectul mai multor capete încoronate cu averi sau faimã decât oricare alt român.Þiriac nu are nimic din structura unui Mecena, a unui binefãcãtor. Pentru cã ºtie, de pe propria sa piele, cã binefacerea este, în general, prost tratatã. Sau greºit tratatã. Nu este stimulativã. De aceea, mulþi au fost dezamãgiþi cã dupã '89, Þiriac nu a venit, ca alþii, cu camioane de 'ajutoare' de doi lei, pe care sã le împartã festiv, sub lumina reflectoarelor. A preferat sã vinã cu afaceri, sã investeascã în þara lui. Cã uneori a beneficiat de tratamente mai favorabile nu e vina lui. Cã alte ori a fost ajutat, cum nu au fost alþii, se datoreazã ºi statutului sãu. De român celebru. Cert este cã Þiriac a pus pe picioare, în þarã, cu 'rumâni' de-ai lui, afaceri de succes. ªi asta i-a supãrat pe unii dintre cei obiºnuiþi - sau crezând cã au dreptul - sã se împãrtãºeascã pe nemerit din acest succes.Mai nou, Þiriac a devenit þinta acuzelor ºi a reproºurilor datoritã unui eveniment nefericit: fiul sãu, Ion Ion a cãlcat strâmb. ªi într-o zonã care reprezintã, practic, rana deschisã a vieþii lui Þiriac: drogurile.Experienþele sale personale i-au arãtat faþa cumplitã a acestei patimi. Iar faptul cã propriul sãu fiu a cãzut în ea constituie deja o pedeapsã mai mare decât oricare altã datã de justiþie. Iar Þiriac este tratat de parcã el însuºi ar fi vinovatul. Cei care doresc crucifica rea cu orice preþ a lui Ion Ion îl vãd, de fapt, pe el pe cruce. Este vânãtorul vânat, cel care trebuie sã plãteascã inclusiv vina de a-ºi putea permite ce nu pot alþii.În ceea ce este , pânã la urmã, treaba justiþiei, indiferent dacã rezultatul ne satisface sau nu sentimentele publice, se amestecã nedrept ºi nepermis persoana omului pe care ar trebui sã învãþãm sã-l preþuim. Ca ºi pe alþii, care în loc de ceea ce ar merita, sunt tãvãliþi în mocirla resentimentelor dubioase, de dragul scandalului cu orice preþ. Chiar dacã nu e un mare gânditor, Hagi avea dreptate sã spunã, deunãzi: 'Românii nu ºtiu sã-ºi preþuiascã valorile'. ªtiu, în schimb, sã le hãrþuiascã.
Titlu: Înãsprirea concurenþei în PSD
Nr Editie: 1504 Data: Thursday 24 February 2005
Iatã un lucru la care cu mai puþin de un an în urmã nimeni (nu doar din PSD) nu ar fi îndraznit sã viseze: ca preºedintele sã fie înfruntat la scenã deschisã! ªi - suprem afront - sã fie concurat pe postul pe care îl ocupã sau doreºte sã îl ocupe!Hotãrât lucru, Golgota pe care ar trebui sã urce Adrian Nãstase pentru a-ºi pãstra o poziþie semnificativã în partid este nu doar abruptã, dar ºi presãratã cu nenumãrate obstacole. Douã dintre acestea s-au arãtat în ultimile douã zile: Sorin Oprescu ºi Antonie Iorgovan au decis sã se înscrie pentru candidaturã la funcþia de preºedinte executiv. Nu este importantã ºansa pe care o au cei doi. Important e gestul în sine, care nu doar cã democratizeazã, brutal, sistemul de ascensiune la vârf (rezervat, pânã acum, unicului cãþãrãtor avizat), dar pune ºi sub semnul întrebãrii legitimitatea lui Adrian Nãstase în fruntea unui partid pe care Ion Iliescu îl recupereazã cu tenacitate ºi dupã o metodã care a dat în todeauna rezultate: aceea a temporizãrii! Pentru cine a urmãrit cu atenþie cursul revenirii fondatorului în partid acest lucru este evident: deºi marcat de scandalul 'Cozma', care a pus la un moment dat sub semnul întrebãrii deciziile anterioare, Iliescu ºi-a urmat, pas cu pas drumul, trecând prin diferite faze intermediare care au sucombat de la sine. Nimeni nu mai vorbeºte acum de 'tandemul' care fusese considerat soluþia ieºirii din criza de autoritate. În timp ce Iliescu rãmâne singur, la vârf, într-o poziþie pe care, cu toate tentaþiile momentului, nimeni nu este hotãrât sã o revendice, nivelurile inferioare se populeazã exponenþial cu pretendenþii dintre care o parte tot mai micã o reprezintã nucleul dur al 'aripii Nãstase'. Pânã ºi încercarea destul de timidã a acestuia, de a-l promova la nivelul secretariatului general pe favoritul sãu Ioan Rus, s-a izbit de o contestare violentã a celor care vãd în aceasta mai degrabã perdantul decât reformatorul. Este momentul în care tot mai mulþi dintre cei care au suportat 'dictatura' fostului premier - preºedinte simt nevoia sã rãzbune, în variate moduri, obedienþa pe care climatul a generat-o, cu largul lor concurs.
Titlu: Obsesia 'liderului zonal'
Nr Editie: 1505 Data: Friday 25 February 2005
Prea mare pentru o þarã atât de micã, învingãtorul din alegerile prezidenþiale din 1996 a imaginat o întreagã poveste în care mai marii lumii îi cereau sã acþioneze în aºa fel încât sã devinã un fel de reprezentant al þãrilor din Est, care sã dialogheze ºi sã reprezinte interesele acestora în faþa organismelor europene ºi mondiale. Nu conta cã la acea orã România nu intrase nici NATO (ba chiar avea sã fie 'sãritã' la Madrid, în ciuda tuturor asigurãrilor cu care plouase în campania electoralã) ºi nici perspectiva pentru UE nu era prea rozã. Conta doar faptul cã în România apãruse un lider politic nou, în care zona geograficã putea investi speranþele sale de progres. Nimeni nu ºtie cu certitudine dacã, într-adevãr, Clinton, Schroder, Chirac sau Blair i-ar fi propus în mod serios acest lucru, cert este cã dl Constantinescu a lansat cu zel termenul de 'lider zonal' ºi a încercat sã ºi-l asume pânã la punctul în care demersul sãu începea sã devinã comic.Iatã cã obsesia aceasta rezistã în timp ºi loveºte din nou, puternic. Traian Bãsescu, noul preºedinte ºi fostul coleg de tabãrã politicã al ex-preºedintelui Constantinescu, nu spune pe nicãieri cã i-ar fi cerut cineva sã devinã lider zonal, dar acþioneazã ca ºi cum ar fi. El preia cu entuziasm stindardul Mãrii Negre ca buric geopolitic al lumii ºi mãrºãluieºte, la Bruxelles, în fruntea unui cortegiu din care fac parte Moldova, Ucraina ºi alte câteva þãriºoare din Caucaz, pe care domnia sa le consirã indispensabile pentru noua congifuraþie europeanã. Ba, încã neintrat cu ambele picioare în Uniune, ci doar cu bocancul de la stângul introdus în deschizãtura uºii, îºi someazã viitorii colegi sã se uite cu atenþie la Voronin ºi la Iuºcenko ºi sã nu mai stea cu mâinile în sân. În avântul sãu zonal, dl Bãsescu uitã total de Turcia, de care ne leagã mai multe lucruri ºi interese ºi care, cât de cât, are un viitor în Uniune, spre deosebire de Moldova ºi Ucraina. Dar preºedintelui nostru i s-a pus pata pe acestea, ºi le-a pledat cauza la Bruxelles cu o hotãrâre care trebuie sã le fi pãrut domnilor de acolo dacã nu hazardatã, niþeluº amuzantã.Cine ºtie, însã, dacã nu în acest fel trebuie procedat pentru ca visul lui Constantinescu sã prindã viaþã. Cine ºtie...
Titlu: Bãsescu - casa înapoi!
Nr Editie: 1496 Data: Tuesday 15 February 2005
Decizia lui Traian Bãsescu de a renunþa la casa din str. Mihãileanu este una fãrã precedent în analele democraþiei post-revoluþionare.Atacat dintr-o direcþie la care se aºtepta cel mai puþin, preºedintele a fost prins cu garda deschisã ºi presa, care oricât l-ar fi simpatizat în campania electoralã, ca exponent al forþelor anti-guvernamentale de la acea orã, n-a ezitat sã-i speculeze eroarea. Or, eroarea lui Bãsescu este una foarte omeneascã, dacã este sã ne raportãm la precedentele de acelaºi gen. Pânã ºi Ion Iliescu, un campion al dezinteresului material ºi un adversar declarat al cãpãtuirii pe bazã de funcþie, a cedat în faþa tentaþiei de a-ºi asigura liniºtea pensiei, cumpãrându-ºi, pe ultimii metri ai mandatului din 1990, casa în care locuia cu chirie. Poate cã n-ar fi fãcut-o, dacã binevoitorii nu i-au fi ºoptit cã noua putere nu va ezita sã-l scoatã afarã din casã, lucru care pe fondul tensiunilor politice ale momentului pãrea credibil.Bãsescu a considerat ºi el, pe când era primar al Capitalei, cã are dreptul sã-ºi reglementeze situaþia locativã în maniera în care o fãcuserã marea majoritate a demnitarilor, adicã pe seama statului. Dacã maniera sa a fost sau nu legalã - chestiunea comportã discuþii ample. Cert este cã n-a fost sutã la sutã moralã, în condiþiile în care el, ca primar, se confrunta cu o acutã lipsã de spaþii locative pentru cetãþenii aflaþi în situaþii-limitã. Sigur cã apartamentul din Mihãileanu, dacã nu l-ar fi luat el, n-ar fi ajuns pe mâna nu ºtiu cãrui ºomer. Dar nu asta e problema.Problema e cã politica e un lucru al dracului de delicat, dacã vrei sã o faci cu seriozitate. ªi cã, pentru a vorbi de cinste, echitate, corectitudine, trebuie ca tu însuþi sã fii la adãpost de orice acuzã de acest gen. Bãsescu ar fi putut sã treacã - au fãcut-o, doar, atâþia alþii - cu nonºalanþã peste acest aspect, bazându-se pe relativa legalitate a operaþiunii. Casa din Mihãileanu i-ar fi atârnat însã, ca o ghiulea de picior, ºi orice demers al sãu ar fi fost susceptibil de a fi amendat prin acest episod. De aceea, cea mai inteligentã soluþie este chiar cea pe care a luat-o. O soluþie 'dureroasã' din punct de vedere material (diferenþa dintre preþul plãtit - circa 20.000 USD, ºi cel de piaþã - de vreo douãzeci de ori pe atâta, fiind destul de greu de suportat cu inima uºoarã), dar inevitabilã pentru credibilitatea sa viitoare.Este, poate, prima rezolvare optimã a uneia dintre problemel majore cu care s-a confruntat la început de mandat.
Titlu: PSD: rãmâne cum am stabilit!
Nr Editie: 1495 Data: Monday 14 February 2005
Apele par sã se fi liniºtit în PSD, dupã tsunami-ul alegerilor care a provocat pagube ºi pierderi de carierã ºi de poziþii, pentru fruntaºii partidului, greu de estimat.Lungiþi la soare pe plaja electoralã umbritã de palmierii dlui Agathon, nici n-au luat în seamã ciudata retragere a apei, spre larg, de la locale, considerând-o un simplu fenomen al naturii. Abia când în zare s-a fãcut vãzut valul portocaliu care venea hotãrât sã mãture totul în cale, s-a dat alarma ºi fiecare s-a adãpostit pe unde a putut. Ce-a lãsat în urmã unda de ºoc se ºtie: unii ºi-au pierdut slujbele, alþii minþile ºi nu puþini au fost cei care ºi-au zis cã decât o viaþã politicã supusã primejdiilor de tot felul, mai bine una de simplu cetãþean, administrator cinstit al agoniselii de mandat.Împrãºtiaþi care-ncotro, unii pe buºtenii în derivã ai exploatãrilor forestiere, alþii pe acoperiºurile vilelor rãmase în picioare, membrii de vazã ai partidului au început sã strângã rândurile, unii rãspunzând semnalului de goarnã al lui Nãstase, iar alþii rãpãitului tobelor lui Iliescu. S-au strâns în cerc ºi ºi-au aruncat vorbe, bune ºi rele, pânã când le-a trecut nãduful ºi au reînceput sã priveascã cu interes viitorul. Pe fondul acestui val de liniºte s-a desfãºurat ºi recentul Birou Executiv, în care Adrian Nãstase ºi-a pus, cu mãsurã, cenuºã în creºtetul ameninþat de o calviþie precoce, în timp ce Ion Iliescu, tot mai sigur pe el ºi pe echipa sa, a mai aruncat câteva sãgeþi înspre fruntaºii care nu reprezintã pe nimeni. Dupã aceasta s-a cãzut la pace asupra chestiunii esenþiale: cum se va împãrþi puterea prezentã ºi viitoare, atâta câtã mai e. Iar puterea se va împãrþi dupã cum a mai fost împãrþitã: Iliescu în frunte, dar nu onorific ci efectiv, ca la 45 de ani. Cu zece ani mai proaspãt, marele perdant se va aºeza cuminte pe cea de-a doua poziþie, cea de ºmotru. Mai este secretariatul gen eral pentru care se vor bate, probabil, Cozmâncã, Mitrea ºi, cu voia dumneavoastrã, tânãrul Ponta.Între cei 5-7 vicepreºedinþi (aºa de puþini?) nu se vor regãsi, cu siguranþã, componenþii odiosului 'birou coordonator', care - vorba preºedintelui fondator - nu reprezintã pe nimeni. Cu alte cuvinte: rãmâne cum am stabilit! Iar la varã va fi cald.
Titlu: Ionuþ Popescu se joacã de-a SIF-ul!
Nr Editie: 1494 Data: Saturday 12 February 2005
Dl Ionuþ Popescu este una dintre figurile proeminente ale Alianþei care a câºtigat prin alegeri dreptul de a face guvernul. În cadrul acestui guvern, dl Popescu ocupã unul dintre cele mai importante - ºi mai fierbinþi - scaune. Acela de ministru al Finanþelor Publice. Dânsul este, cum s-ar spune, stãpânul bugetelor. Stã în capul mesei ºi taie cu cuþitul câte o felie pentru fiecare minister. Este, altfel spus, un ministru mai egal decât ceilalþi. Cine ºi-a închipuit cã pentru o astfel de funcþie se potriveºte doar o persoanã impunãtoare, cu voce tunãtoare ºi cu ochi de vultur s-a înºelat. Dl Ionuþ Popescu nu are nici una dintre aceste calitãþi. Are altele, pe care le þine încã ascunse, dar pe care le ºtie mai bine preºedintele Bãsescu - cel care l-a impus pentru acest post, în detrimentul lui Ruºanu sau Vosganian, ºi - probabil - premierul Tãriceanu, superiorul sãu pe linie de partid.Dl Ionuþ Popescu provine, ca ºi un alt ministru, al Reformei, din guvernarea Ciorbea, din tagma gazetãreascã. Este ceea ce se numeºte, în general, un analist economic. Un om care a studiat peisajul, l-a analizat ºi l-a descris apoi în pagina de ziar cum a crezut dânsul de cuviinþã. Devenind ministru, a trecut de cealaltã parte a baricadei, încercând sã vadã lucrurile din interior. Atât cât se poate, cât n-ai frecventat zona de mic. Dl Popescu (nici un grad de rudenie cu celãlalt Popescu, premierul) nu poate, însã, sã uite de unde-a plecat. De la ziar. Aºa cã se trezeºte, când þi-e lumea mai dragã, scriind articole pe care le semneazã cu parafa ministerialã. Negândindu-se cã opinia sa de exponent al Executivului nu mai poate fi egalã cu cea de jurnalist. Aºa a fãcut cu SIF-urile, pe care nu le prea agreazã din motive de experienþe personale. A dat interviul la 'Rãsboiu' ºi pac! Criza. Acþiunile acestora au fost oprite de la tranzacþionare ºi o grãmadã de 'jucãtori' au pierdut o grãmadã de bani! Ce sã facã ei acum? Sã-l ia de gât pe dl ministru? Ar fi ultragiu. Sã-l dea în judecatã? ªtiþi cum îi merge buhul justiþiei noastre, apud Bãsescu. Sã-i cearã demisia? Nici nu mai e nevoie, dupã cum par sã meargã lucrurile pe la minister.Indiferent de deznodãmântul acestei gafe, sã notãm doar faptul cã de la Vlãdica de la Cotroceni ºi pânã la opinca nu ºtiu cãrui secretar de stat, noua generaþie de guvernanþi uitã sistematic sã delimiteze între calitatea lor personalã ºi funcþia publicã, bulversând, adesea cu inconºtienþã, peisajul.
Titlu: Tentaþia totalitarã ºi circulaþia
Nr Editie: 1484 Data: Wednesday 02 February 2005
A fost cât pe ce ca o mãsurã luatã de municipalitate sã ne teleporteze, brutal, într-un trecut încã prezent în memoria noastrã afectivã: oprirea circulaþiei.Din punctul de vedere al edilului Murgeanu, o astfel de mãsura era, pânã la un punct, justificatã. Deja, dupã 24 de ore de ninsoare continuã, perspectiva menþinerii în funcþiune a arterelor de circulaþie devenise problematicã, iar rãgazul oferit de week-end se consuma vãzând cu ochii. ªi, probabil cã nu existã perspectivã mai dezagreabilã pentru administraþia unui oraº decât aceea a declanºãrii corului tradiþional de acuze ºi reproºuri la adresa 'incapacitãþii' de a gestiona o situaþie extremã precum aceasta.Cã lucrurile nu au luat o asemenea întorsãturã este bine, ºi pentru primar ºi pentru cetãþeni. Pentru cã nimic n-ar fi fost mai neplãcut decât o rememorare pe viu a unui abuz care a adãugat doza sa de nemulþumiri ºi de amãrãciune la cele pe care românul le suporta în mod obiºnuit.Celebrele ºi de tristã amintire 'opriri ale circulaþiei' au fãcut parte dintr-o politicã prin care regimul comunist dorea sã controleze total viaþa ceatãþeanului. Automobilul ºi circulaþia rutierã erau vãzute ca una dintre ultimele libertãþi necenzurate, care permitea o evadare, fie ea ºi iluzorie, de sub controlul general. De aici ºi sumedenia de mãsuri restrictive, fie cã a fost vorba de raþia de benzinã, sau de circulaþia alternativã - o duminicã da, alta ba, pânã la oprirea definitivã a circulaþiei. Fenomenul a devenit cronic, de prin '84-'85, când sub pretextul unor ninsori abundente, circulaþia a fost interzisã. Ideea i-a plãcut atât de mult lui Ceauºescu - care putea sã exporte liniºtit benzina economisitã ºi sã ignore necesitãþile reþelelor rutiere - încât pânã la cãderea sa n-a mai scãpat nici un prilej. Oamenii aºteptau cu inima strânsã prima ninsoare, când semnalul opririi era general, indiferent de starea vremii în restul þãrii ºi doar o minune mai fãcea ca mãsura sã înceteze pânã la Paºte chiar dacã zãpada dispãruse de mult. A fost, poate, unul dintre cele mai iritante exerciþii de umilire a cetãþeanului ºi lui i se datoreazã un bun procent din starea generalã de nemulþumire care l-a mãturat pe dictator de la putere.Este motivul pentru care cred cã reeditarea mãsurii, indiferent de natura condiþiilor prezente, ar fi fost un gest cel puþin riscant.
Titlu: Scoaterea ºi reintroducerea lui Iliescu în ecuaþie (I)
Nr Editie: 1485 Data: Thursday 03 February 2005
Dupã ce a cochetat vreme îndelungatã cu ideea þinerii în suspans a presei, legat de intenþiile sale de viitor, exprimând sibilinic modalitatea practicã a revenirii sale la partid, iatã cã Ion Iliescu pune 'punctul pe i' într-o manierã destul de neobiºnuitã pentru tactica sa gen 'cunctator': nu concepe o întoarcere într-o posturã 'onorificã'.Declarând cã se simte ca la 45 de ani, în profida celor 30 în plus pe care-i numãrã pe buletin, Ion Iliescu pune capãt speculaþiilor ºi tentativelor de a fi fixat într-un portret, reclamând aproape ultimativ scaunul de preºedinte de drept al partidului pe care l-a înfiinþat.Este, tipic, pentru Iliescu, reacþia finalã la o provocare pe care a suportat-o cu rãbdarea-i caracteristicã, vreme de aproape doi ani. Ideea scoaterii din ecuaþia puterii a lui Ion Iliescu a apãrut, în anturajul lui Adrian Nãstase încã de prin vara lui 2003. Atunci s-a vorbit mult despre rolul viitor al lui Iliescu, ajungându-se la un soi de consens referitor la necesitatea ca portretul pãrintelui fondator sã fie expus în organizaþiile de partid alãturi de acela al liderului de facto.Printre cei mai aprigi susþinãtori ai emancipãrii de sub tutela prezidenþialã s-au numãrat Ion Rus, ªerban Mihãilescu, Ilie Sârbu, Cozmin Guºã ºi alþi câþiva politicieni a cãror ascensiune se datora premierului. Aceºtia au fost ºi promotorii conflictelor mocnite dintre cele douã instituþii, partida nãstãsianã pãrând cã nu mai are rãbdare ºi disponibilitatea de a continua un sistem bicefal care-i îngrãdea iniþiativele ºi aria de manifestare. Ideea locului 'onorific' pentru preºedinte a fost tot mai des vehiculatã, contându-se pe o simplificare a ecuaþiei viitoarei puteri. Anul 2004 a schimbat însã, brutal, socotelile. Candidatura prezidenþialã a lui Nãstase a venit mai puþin ca o continuare fireascã a evoluþiei sale politice, ºi mai mult ca un compromis temporar, care rezolva pânã la un punct, criza structuralã a partidului. În situaþia în care Nãstase mergea la Cotroceni, Iliescu se putea întoarce - onorific sau nu - la partid, scaunul devenind vacant. Deja, ecuaþia se complica sub raportul împãrþirii sferelor de influenþã post-electorale, lucru care ar fi perpetuat o anumitã stare de lucruri preexistentã ºi care obligã activul de partid sã opteze deja pentru una dintre viitoarele tabere. Cam aceasta era situaþia înaintea campaniei pentru parlamentare ºi prezidenþiale.
Titlu: Scoaterea ºi reintroducerea lui Iliescu în ecuaþie (II)
Nr Editie: 1486 Data: Friday 04 February 2005
Momentul alegerilor prezidenþiale pentru turul 2 a reprezentat contextul în care întregul proces a fost basculat violent. A fost, mai întâi, neinspirata iniþiativã a dlui Iliescu de a-l graþia pe Cozma, restanþã din programul sãu amplu de reconciliere cu istoria ºi cu contemporanitatea. Nimeni nu ºi-ar fi imaginat cã acest episod marginal avea sã aibe consecinþe atât de brutale, transformând ceea ce ar fi trebuit sã constitue un triumf, la încheierea a zece ani de mandat, într-un veritabil dezastru. Preºedintele a probat, în mod neinspirat, pe propria sa piele distanþa infirmã dintre sublim ºi ridicol. Pe acest fond, eºecul premierului s-a diminuat aproape magic, reechilibrând balanþa ºi aplecând-o în favoarea celui care tocmai ratase Cotrocenii. ªi nu numai: se redeschidea dosarul propriei sale succesiuni.Nemaiavând loc la preºedinþie, Nãstase devenea prima necunoscutã a ecuaþiei. Printr-un artificiu de calcul, el avea sã se repoziþioneze într-un context de continuitate - era, doar, preºedintele de facto al partidului! - în timp ce poziþia lui Ion Iliescu, liber de orice angajamente, devenea nesigurã ºi neclarã.Situaþia a fost prompt speculatã de Nãstase care, într-un gest aproape de condescendenþã, l-a asigurat pe Iliescu cã invitaþia de a reveni în fruntea partidului rãmânea valabilã, chiar dacã - dãdea sã se înþeleagã - gestul sãu adusese prejudicii formaþiunii. Ba, mai mult, tabãra celor pentru care revenirea lui Iliescu nu însemna una dintre cele mai plãcute perspective, a încercat sã se foloseascã de ocazie pentru a-l lovi. Primul a ieºit la rampã unul dintre anonimii partidului, chiar dacã avea funcþia de vicepreºedinte, primit cadou pentru a-i întãri poziþia din Executiv. Cel care în 2000 era 'unul cu mustaþã, teleportat în Guvern de la Banca Mondialã', Mihai Tãnãsescu ºi-a manifestat primul starea de incompatibilitate cu 'personajul' Iliescu, declarând sec cã el nu se poate afla în acelaºi partid cu acesta. Cu mai multã prudenþã, l-au mai imitat ºi D.I.Popescu, ºi Mircea Geoanã ºi baronul de Vrancea, Opriºan, încercând sã creeze un curent de opinie care sã-i vinã de hac venerabilului prezident. Treptat, lucrurile au revenit spre normal, sub presiunea taberei iliesciene, care a sesizat pericolul continuitãþii dictaturii nãstãsiene ºi a acaparãrii puterii de cãtre exponenþii acestuia.În toatã aceastã hãrmãlaie, problema de fond - cine va fi viitorul lider al partidului - a trecut pe un plan secund. Ecuaþia avea acum mai multe necunoscute, manifestându-se noi aspiranþi la funcþia supremã...
Titlu: Scoaterea ºi (re)introducerea lui Iliescu în ecuaþie (III)
Nr Editie: 1487 Data: Saturday 05 February 2005
Ultimele sãptãmâni au marcat o contraofensivã a unora dintre membrii PSD care considerã cã întreaga responsabilitate a eºecului revine celui care a condus, aproape discreþionar, partidul. Odatã larma de la Cluj stinsã, au început sã se audã vocile lui Alexandru Mironov, Triþã Fãniþã, Sergiu Nicolaescu care au acuzat punctual strategia liderului în exerciþiu, în timp ce o parte a foºtilor acuzatori ai lui Iliescu, de dupã episodul Cozma, au întors armele în dulcele stil românesc. Opriºan a redevenit un aprig susþinãtor al preºedintelui fondator, ba pânã ºi Rus a început sã încline înspre ideea cã acesta n-ar fi chiar aºa de lipsit de calitãþile necesare unui reformator. La aceastã revenire a contribuit ºi o gafã a lui Nãstase, comparabilã ca efecte cu graþierea lui Cozma: aceea de a nu se fi putut abþine sã nu participe la o agapã vânãtoreascã, cea de la Balc, în urma cãreia avea sã se declanºeze o adevãratã isterie provocatã de bilanþul 'sângeros' al partidei. De data asta, Nãstase a fost blamat ºi de cãtre unii dintre susþinãtorii sãi cei mai fideli, gen Ponta, care i-au reproºat valul de nepopularitate abãtut asupra partidului. Aceastã nouã dezechilibrare a balanþei l-a readus într-o poziþie favorabilã pe Ion Iliescu, care, în sfârºit, a decis sã anunþe, hotãrât, cã nu concepe sã deþinã vreun post onorific în partid, cum lãsase sã se înþeleagã partida Nãstase. Cu alte cuvinte, revendicã clar conducerea partidului, care dealtfel îi ºi fusese promisã. A fost o loviturã durã pentru Adrian Nãstase, care n-a mai simþit în spatele sãu zidul 'piepturilor' celor promovaþi cu iuþealã în structuri, recepþionând, în plus, tentativa creãrii unui al treilea pol de putere, care, deocamdatã, merge pe mâna lui Iliescu. Dealtfel, ºi Mitrea ºi D. I. Popescu, doi dintre 'greii' pe care Nãstase a încercat sã-i dea la o parte prin puciul din august, îºi aliniazã în spatele lor efective fidele pe care sunt, deocamdatã, dispusi sã le punã în slujba pãrintelui fondator. Criza unei confruntãri directe a fost rezolvatã - temporar - printr-o înþelegere între patru ochi al cãrei rezultat este o vagã formulã de tandem.Un tandem, însã, care nu va mai putea semãna celui de pânã în 2000. Între timp, între cei doi lideri s-au acumulat prea multe semne de întrebare ºi neîncredere, greu de eliminat în timpul scurt rãmas. Cert este cã la aceastã orã, Ion Iliescu este din nou 'stãpânul trandafirilor', iar Adrian Nãstase are de luptat din greu pentru supravieþuirea sa la vârf.
Titlu: Guºã - între grabã ºi vechime
Nr Editie: 1488 Data: Monday 07 February 2005
Istoria se repetã: lui Cozmin Guºã i-a trebuit ceva mai puþin de un an ca sã intre în conflict cu noul sãu mentor politic, Traian Bãsescu. Sau, mai exact spus, sã re-intre în conflict, pentru cã prima fazã acutã de confruntãri directe între cei doi s-a consumat pe parcursul mandatului de secretar general al lui Guºã, în PSD, atunci când pãrea cã gãsise un adversar pe mãsura tipului sãu de comunicare.Cariera de om politic a lui Cozmin Guºã a debutat abrupt atunci când Adrian Nãstase a intuit în managerul de succes al grupului editorial INTACT, al magnatului umanist Voiculescu, un om cu potenþial politic. Potenþial pe care Voiculescu, mult prea satisfãcut de eficienþa sa, nu ºi-a propus sã-l exploreze, deºi se afla într-un moment în care avea nevoie ca de aer de cadre pentru partidul sãu. La scurt timp, dupã transferul sãu într-o poziþie la care aspiraserã mulþi dintre colaboratorii cu vechime ai liderului social-democrat, Guºã ºi-a dovedit utilitate a ca instrument de luptã în avanposturi, fiind asmuþit asupra principalului inamic: Bãsescu. Duelurile verbale ale celor doi au fãcut deliciul presei o bunã perioadã, ambii dovedindu-se combatanþi redutabili. Afirmarea rapidã a lui Guºã n-a fost pe placul liderilor clasici ai PSD. În scurt timp, el a gãsit în Cozmâncã un duºman mai activ decât Bãsescu, iar la preºedintele Iliescu, un pol de antipatie nici mãcar cenzuratã, determinatã de iniþiativele anticotroceniste ale secretarului general. Aceste douã redute i-au atras, în curând, dizgraþia premierului care l-a abandonat în subordinea directã a celui cu care nu reuºea sã comunice: preºedintele executiv! Guºã n-a stat prea mult pe gânduri ºi ºi-a dat demisia ºi din funcþie, ºi din partid.A cochetat o vreme cu societatea civilã, sfârºind în braþele fostului inamic, Bãsescu, care în focul luptei a ºtiut sã-i aprecieze calitãþile. Simþind cã un asemenea om îi lipseºte, l-a cooptat rapid în partid încredinþându-i campania electoralã din þarã, de care s-a achitat cu brio.Victoria la prezidenþiale a lui Bãsescu pãrea sã-i hãrãzeascã lui Guºã un viitor luminos. S-a vorbit despre ºefia SRI-ului, a administraþiei prezidenþiale, a unei funcþii importante în parlament. Nici una nu s-a împlinit. Ba, din contrã, a început sã primeascã contre pe faþã, de la proaspeþii sãi colegi, indispuºi vizibil de graba ºi setea lui de putere. Aceºtia au gãsit cu uºurinþã arma prin care sã-i taie elanurile: vechimea în partid! Dat jos de la conducerea grupului parlamentar, dezavuat de Bãsescu pentru iniþierea de 'gaºcã politicã', înconjurat de ostilitatea 'bãtrânilor' democraþi, Guºã este pe cale sã redevinã un paria într-un partid în care, din nou, pare sã nu se potriveascã cu peisajul.
Titlu: Dreptul la replicã prezidenþial
Nr Editie: 1489 Data: Tuesday 08 February 2005
Privitã din toate unghiurile, conferinþa de presã susþinutã de preºedintele Bãsescu la Cotroceni, sãptãmâna trecutã, este una memorabilã. Chiar dacã din puncte de vedere diametral opuse.Primul dintre acestea se referã la satisfacþia pe care noul preºedinte continuã sã o dea acelei pãrþi din populaþie care vede în separaþia puterilor o slãbiciune endemicã a sistemului ºi reclamã un stil de conducere autoritar. Unul care mãcar sã dea sentimentul cã faþã de toate lucrurile rele ºi necurate ce se întâmplã în jur, cuiva îi pasã. ªi mãcar încearcã sã le punã în ordine.Din celãlalt punct de vedere, intervenþia preºedintelui ilustreazã perfect ignorarea sau chiar sfidarea unor prevederi constituþionale care îngrãdesc tentaþia abuzului de putere. Traian Bãsescu a acþionat ca un prim secretar - sau chiar ca un secretar general - de pe vremuri care considerã de datoria sa sã punã la punct orice ceea ce considerã cã nu merge aºa cum crede cã ar fi de cuviinþã.Dincolo de aceste douã opinii, conferinþa de presã a fost, pur ºi simplu, o sesiune de drepturi la replicã. În premierã absolutã pentru instituþia pe care o reprezintã, Traian Bãsescu s-a rãfuit cu zvonurile care circulã prin oraº, cu un director de ziar obraznic, pe care nu l-a numit, dar i-a fãcut identitatea suficient de transparentã ºi care a îndrãznit sã-i solicite o dezminþire; l-a pus la punct exemplar - mergând pânã la plasarea sa într-un borcan cu formol - pe preºedintele - ales ºi el - al televiziunii naþionale, dezminþind fãrã argumente alegaþiile pe care le reclamase acesta, ºi, ca într-un joc pentru copii, l-a pedepsit pe loc tãindu-i legãturile prin telefonul operativ ºi interzicându-i (parcã am mai auzit de chestia asta?!) sã mai calce pe la Cotroceni; ºi, nu în ultimul rând, s-a simþit dator sã facã ordine în partidul din care nu mai face parte, acuzându-ºi doi dintre cei mai fervenþi susþinãtori, de tentaþia 'centurii' ºi de 'spirit de gaºcã'! Ca sã fie mai bine înþeles, a afirmat rãspicat cã n-a lãsat partidul moºtenire nimãnui, dar precizând în acelaºi timp cã dacã a fãcut-o, totuºi, 'moºtenitorul' a fost numit clar în persoana lui Boc.Una peste alta, la Cotroceni ºi-a fãcut debutul cu vigoare spiritul primãriei, bãtãiosul nostru preºedinte demonstrând cu aplomb cã n-are de gând sã se lase cãlcat pe bãtãturi, chiar dacã pentru asta va trebui sã utilizeze mijloace pe care Constituþia le ignorã.
Titlu: Eliberarea presei de cãtre Bãsescu
Nr Editie: 1490 Data: Wednesday 09 February 2005
Unul dintre obiectivele pe care ºi le-a propus candidatul Traian Bãsescu, ºi anume 'eliberarea presei' de orice servituþi faþã de putere, pentru a se putea manifesta fãrã piedici, prinde viaþã vãzând cu ochii.Mai întâi, preºedintele în exerciþiu a fãcut ceea ce ºi Ion Iliescu fãcea pe la începuturile carierei sale prezidenþiale: a interzis accesul la Cotroceni al unui ziarist - ºeful celei mai importante instituþii din mass media - Televiziunea Naþionalã. ªi nu doar atât: i-a mai fãcut ºi o urare sinistrã (aceea de a-ºi continua activitatea într-un borcan cu formol), dispunând ºi tãierea sa de la reþeaua de telefonie operativã. Aceste mãsuri au pãrut sã vizeze nu atât erori prezente, cât comportamentul instituþiei din timpul în care actualul preºedinte era primar de opoziþie. Plecând de la aceastã premisã, odatã ajuns la putere dl Bãsescu a demarat o operaþiune pe care se considera îndreptãþit sã o facã: schimbarea preºedintelui Televiziunii! Adicã înlocuirea 'omului lui Nãstase', cu un om de a-l sãu. Cã doar parlamentul avea competenþa sã facã aºa ceva, nu mai conta prea tare într-o þarã în care democraþia funcþioneazã dupã legi aparte.A doua mãsurã hotãrâtã de eliberare a presei este decizia luatã de preºedinte de a goni ziariºtii din alaiul prezidenþial în cursul vizitelor peste hotare. Pânã acum, foºtii preºedinþi cãrau presa dupã ei peste tot pe unde se duceau. Nu conteazã cã doar cãlãtoria cu avionul n-o plãteau redacþiile, pârleala fiind scoasã de administraþia prezidenþialã ºi de ambasade de la hotelurile unde nu gãseau locuri decât la preþuri exorbitante sau de la celebrul 'transport intern' cu autobuze, care ajungea sã coste de zeci de ori mai mult decât taxiul. De-acum înainte, a decis preºedintele, cine vrea sã ºtie ce face el ºi cum se întâlneºte cu diverºi ºefi de stat, n-are decât sã-ºi cumpere bilet de avion ºi sã-ºi organizeze singur deplasãrile. În felul acesta, crede pe bunã dreptate preºedintele, ziariºtii vor fi liberi sã scrie ce vor, fãrã sã se mai simtã stresaþi de faptul cã ar avea obligaþie.La un singur lucru pare a nu se fi gândit dl Bãsescu, angrenat plenar în aceastã campanie de eliberare: cã, pânã la urmã, presa asta ar putea sã intre ºi ea în grevã ºi sã nu mai scrie nimic despre dl preºedinte. Nici de bine, nici de rãu. Cam ce s-ar întâmpla atunci? Va mai exista bãtãiosul preºedinte? Ce rezonanþã vor mai avea mãsurile ºi acþiunile lui? Cum va mai impresiona domnia sa electoratul? Sau, chiar o întrebare definitorie: ar mai fi devenit, oare preºedinte, dacã presa, aºa aservitã cum o vedea domnia sa, l-ar fi ignorat?
Titlu: Încremenirea în proiect
Nr Editie: 1491 Data: Thursday 10 February 2005
Nicolae Manolescu, pe vremea când fãcea politicã civicã, a lansat conceptul 'încremenirii în proiect', subliniind necesitatea înnoirii în interiorul formaþiunilor ce se reclamau din partidele istorice.Un astfel de fenomen tinde sã se manifeste în interiorul noii coaliþii de guvernãmânt. 'Regimul Bãsescu' ºi vârful sãu de lance, guvernul Tãriceanu, joacã totul pe o carte: aceea a cotei unice de impozitare! Acestei promisiuni electorale, noua putere îi sacrificã însãºi esenþa doctrinei sale liberale. În vederea unei revigorãri economice problematice, prin stimularea ieºirii la suprafaþã a zonelor economice gri (în absenþa instrumentelor legale care sã susþinã procesul de corectare), guvernul se îngroapã într-o avalanºã de majorãri de taxe ºi scumpiri care afecteazã, în primul rând, propriul sãu electorat - acela al micilor ºi mai marilor întreprinzãtori, al categoriei care activeazã în domeniul financiar ºi al afacerilor în general. Practic, se poate spune acum, dupã durele confruntãri cu oficialii FMI, cã ceea ce a dat - teoretic - guvernul cu o mânã, va lua înapoi cu zece!Este greu de evaluat în acest moment cât de mare va fi impactul majorãrilor ºi scumpirilor care vor intra în viguare începând cu luna aprilie. Deja populaþia este pusã la grea încercare de valul de frig care s-a abãtut asupra þãrii ºi care majoreazã exponenþial costul încãlzirii ºi al întreþinerii. Accizele care vin vor adãuga ºi ele procente însemnate, nu doar asupra þigãrilor ºi alcolului, cât mai ales asupra combustibilului, preþul acestora migrând vicios în toate celelalte care au, cât de cât, de-aface cu benzina.Una peste alta, toate aceste mãriri nu vor face altceva decât sã întârzie din nou relansarea economicã, punând sub semnul întrebãrii valoarea cotei de impozitare unicã care, în noile condiþii, va cântãri ºi ea mai mult decât face.Aceastã nouã 'încremenire în proiect' nu face altceva de cât sã reînvie un sindrom devenit tradiþional: acela al politicilor de stânga fãcute de guverne de dreapta ºi viceversa. Nu din program, ci din buimãcealã ºi din lipsa de gândire.
Titlu: Caracterul în politicã
Nr Editie: 1492 Data: Friday 11 February 2005
Dupã ce l-a înjurat bine, când era secretar general la PSD, ºi dupã ce l-a luat în braþe, atunci când era pe drumuri (din punct de vedere politic), Cozmin Guºã constatã cu regret cã Traian Bãsescu n-are caracter. Este o concluzie dureroasã, mai ales cã experienþa se repetã: dupã ce ºi-a investit toate sentimentele ºi puterea creatoare în Adrian Nãstase, cel care l-a luat de la Intact ºi l-a aºezat pe confortabilul fotoliu executiv din Kiseleff, acelaºi Cozmin Guºã a constatat cã protectorul sãu îl lasã brusc din braþe, fãrã nici un fel de avertisment, aruncându-l în gura 'cãlãului de partid' Octav Cozmâncã. Deºi n-a spus-o la fel de direct, se poate înþelege cu uºurinþã cã nici Nãstase nu prea are caracter. Ce sã mai vorbim despre Ion Iliescu, care mãcar a fost consecvent: nu l-a simpatizat niciodatã, iar când a simþit cã este momentul l-a somat pe Nãstase sã-i dea brânci. Este ºi asta o lipsã de caracter, iar Guºã nu i-a iertat-o, mai abitir de cât lui Nãstase ºi Bãsescu la un loc, acuzându-l de toate relele. Pânã ºi de dizgraþia sa în faþa lui Bãsescu care, în opinia sa, ar fi fost generatã de niºte presiuni oculte pe care fostul preºedinte le-ar exercita asupra celui prezent.Lipsiþi de caracter sunt ºi unii dintre noii colegi al dlui Guºã, care la bine, la munte, s-au declarat trup ºi suflet alãturi de el, pentru cã atunci când ºefii din partid i-au luat la întrebãri, sã-l abandoneze ºi ei fãrã nici un regret. Roberta Anastase este doar unul dintre exemple.Cert este cã cea mai mare problemã cu care se confruntã impetuosul politician este caracterul. Caracterul în politicã. Construcþia pe care o are în cap nu se poate face fãrã caracter. Or, oamenii politici pe care-i ºtie, de sus pânã jos, nu au caracter. Cu o singurã excepþie care, deocamdatã, nu prea-i þine de cald: Lavinia ªandru. Ea are caracter, dar nu mai are viitor. Politic, pentru cã cel casnic îi este asigurat, via Guºã. În situaþia datã, cel mai inspirat lucru pe care ar putea sã-l facã ºi prin care ar putea sã-ºi reafirme opþiunea pentru ideea de caracter, ar fi sã demisioneze ºi din calitatea de parlamentar. În felul acesta, ar putea da o lecþie tuturor politicienilor, demonstrându-le cã nu interesul de a se afla într-un fotoliu cãlduþ ºi confortabil îl cãlãuzeºte, ci caracterul.
Titlu: Primarul Negoiþã are o idee. Bunã!
Nr Editie: 1506 Data: Saturday 26 February 2005
Dacã vreuna dintre iniþiativele concrete din ultimii 15 ani a dat o cât de micã speranþã cã Bucureºtiul poate cãpãta aspectul unui oraº european, atunci aceasta e cea care îi aparþine primarului Sectorului 3, Liviu Negoiþã.Negoiþã este un primar atipic. Nu face parte din galeria celor ahtiaþi dupã luminile rampei, dornic ca orice brazdã de pãrculeþ sãpatã sã beneficieze de un discurs festiv ºi de o reflectare mediaticã di granda. Este, mai degrabã, un personaj cu manifestãri discrete ºi animat de o modestie neobiºnuitã la oamenii noºtri politici. Aceastã modestie l-a ºi fãcut sã se arunce, încã de la primul semnal al 'comandantului' sãu, Traian Bãsescu, în bãtãlia pentru sectoare, fãrã a se deroba, aºa cum au fãcut-o nu puþini dintre colegii sãi, în dorinþa de a ocupa un loc mai confortabil ºi mai lipsit de rãspundere la un nivel superior. A câºtigat Primãria ºi a rãmas acolo, punându-se pe treabã ºi începând sã-ºi punã în practicã ideile legate de ceea ce ar trebui sã reprezinte o asemenea structurã comunitarã ambiguã, cum este sectorul.Negoiþã a abordat frontal problema spaþiului public pe care ar trebui sã-l reprezinte centrul istoric al Bucureºtiului. Pentru cine a cãlãtorit prin Europa, este evident cã fiecare oraº sau orãºel ºi-a amenajat cu migalã ºi gust zonele istorice în spaþii deschise publicului ºi relaxãrii sale. Pentru aceia, ºi este evident cã Bucureºtiul nu dispune pânã în prezent de aºa ceva. Centrul istoric, cãzut pradã buticarilor ºi speculatorilor de spaþii, este cotropit de autovehicule ºi de tarabe, de construcþii în paraginã ºi de pavaje pline cu gropi. Negoiþã propune un tratament radical de restituire, a cãrui primã condiþie o reprezintã suspendarea circulaþiei auto. Este o idee binevenitã, care va permite efectuarea primilor paºi spre constituirea unei alte înfãþiºãri ºi a unei alte identitãþi. Sunt sigur cã demersul sãu nu va fi simplu ºi se va lovi de varii interese ºi de mutã neînþelegere. Dar pasul acesta trebuie fãcut, ºi trebuie fãcut fãrã a ne mai pierde în studii ºi parlamentãri. Pentru cã este evident cã trebuie sã renunþãm la unele lucruri - între care comoditatea - pentru a putea beneficia de altele. Dar, în primul rând, de plãcerea de a trãi în oraºul (sau oraºele) în care locuim. Pentru cã problema este departe de a fi doar a Bucureºtiului.
