Punctul pe Y, December 2005

Titlu: Centrele de detenþie: un nou brand 'Dracula'?
Nr Editie: 1747 Data: Wednesday 07 December 2005
Ceea ce este cu totul ciudat în aceastã afacere este faptul cã o acuzaþie nedemonstratã este luatã de bunã ºi cei 'vinovaþi' trebuie sã se disculpe - nu se ºtie exact cum. Dacã negi faptul cã pe teritoriul tãu ar fi existat centre de detenþia CIA, cum poþi proba acest lucru? Arãtând un loc ºi spunând: Aici n-a existat niciodatã o închisoare în care au fost torturaþi talibanii? Am toatã stima pentru organizaþiile civice de genul lui Human Rights Watch, dar mult prea adesea campaniile lor se bazeazã pe zvonuri ºi rareori pe probe. Acest enorm scandal, hrãnit pe de-o parte cu anticipaþia pe care o inspirã americanii, în calitate de cea mai puternicã naþie de pe glob, iar pe de alta, de foamea endemicã a mess media pentru subiecte-ºoc face, pânã una alta, victime colaterale. ªi una dintre ele suntem noi, românii. Tuturor celor care îmbrãþiºeazã aceastã teorie le vine ca o mânuºã faptul cã, tradiþional, am cuplat - chiar cu servilism - tuturor ideilor 'licuriciului cel mare' ºi datã fiind rãsplata pe care am primit-o - aderarea la NATO peste program - suntem oricând dispuºi sã acceptãm cele mai neobiºnuite solicitãri. În acelaºi timp, nobilul rãzboi global împotriva terorismului pare sã facã posibil la Kogãlniceanu sau Timiºoara, ceea ce nu e posibil pe teritoriul Statelor Unite: metodele dure de interogare. Ceea ce n-ar accepta nici în ruptul capului la ei acasã, americanii pot tolera dacã se petrece în altã parte, iar CIA este specialistã în astfel de operaþiuni. O altã  direcþie din care acuzele la adresa României sunt bine alimentate, este aceea a rivalitãþilor continentale, în special în rândurile noilor sosiþi. O eventualã eliminare a României ar mãri raþia de subvenþie ºi ajutoare a celor rãmaºi, iar asta, în condiþiile propuselor reduceri, ar fi chiar pe placul unora dintre þãrile care astfel nu pot stopa accesul ultimului val. Iar mascarada pe care o joacã Uniunea Europeanã în aceastã privinþã ar trebui sã devinã jenantã: antiterorismul nu este o afacere exclusiv americanã, dar americanii ºi-au asumat toate riscurile, în numele tuturor. ªi atunci ce rost mai are, acum, mediatizarea în exces a tuturor acestor zboruri despre care nu se ºtie nimic dar se bãnuie totul, când ele au fãcut parte dintr-un joc acceptat? ªi cum singura dezminþire credibilã n-ar putea sã vinã decât de acolo de unde nu va veni, nu ne mai rãmâne nouã, românilor, decât sã privim partea amuzantã a lucrurilor: de ce sã nu transformãm 'centrele de detenþie CIA' într-un brand turistic? Realizat eventual cu fonduri SAPARD - penitenciaroturism!
Titlu: ‚Imoralul’ control al averilor
Nr Editie: 1756 Data: Saturday 17 December 2005
Dan Voiculescu este un politician atipic, în sensul cã pentru el politica poate ºi trebuie sã aibã caracteristicile unui business. Adicã trebuie sã fie eficientã, ca resursele ‚investite’ aici trebuie sã-ºi arate roadele în decizie politicã valabilã. Nu vreau sã insist acum asupra resorturilor care au fãcut din Partidul Conservator un  pion cu valoare de ‚reginã’ în echilibrul politic actual. Cu toate acuzele prezidenþiale, nu prezenþa PC, fost PUR, în guvern este imoralã, ci neostenita dorinþã de a ajunge la putere a Alianþei, care a recurs la orice mijloace – inclusiv acela de a aduce în barca proprie, printr-un subtil ºantaj, tocmai pe aliatul oponenþilor sãi. Dar nu despre asta e vorba. Ci despre faptul cã prezenþa PC-ului asigurã o stabilitate politicã la care nimeni nu visa: nici Alianþa, pregãtitã doar pentru câteva luni de exerciþiu, pânã la anticipatele care n-au mai fost sã fie, ºi nici Opoziþia, destul de frãmântatã de problemele proprii pentru a mai avea chef sã revinã, taman acum, la guvernare. ªi cã în aceastã calitate, de factor stabilizator, are iniþiative demne de toatã atenþia pe care însã aliaþii le trec cu vederea. Controlul averilor este o marotã mai veche a preºedintelui conservator. A propus-o ºi pe vremea fostei guvernãri, a revenit cu ea ºi în cea actualã. Fãrã rezultate. Clasa politicã are alte probleme, mai urgente ºi mai grele, decât sã-i ia la puricat pe cei care au fãcut primele milioane doar ei ºtiu cum. Aºa cã dl Voiculescu s-a adresat Comisiei Europene la Bucureºti, respectiv dlui Scheele, pe care l-a atenþionat asupra faptului cã proiectul elaborat de conservatori zace de jumãtate de an în sertarele Senatului fãrã ca mãcar sã se fi iniþiat dezbaterea sa. Acest lucru este cu atât mai grav – crede Dan Voiculescu – cu cât România are mari probleme în procesul de aderare tocmai la capitolul luptei împotriva corupþiei! Ideea lui Voiculescu este demnã de toatã atenþia: UE aºteaptã semnale concrete din partea noastrã în aceastã privinþã. ‚Dosarele grele’ ale lui Daniel Morar se vor fâsâi în scurt timp ºi nu va mai rãmâne nimic de arãtat oficialilor europeni. Or, iniþiativa lui Voiculescu a fost deja validatã de semnãturile a 500.000 de români. Care, probabil, doresc mai mult decât Guvernul ºi Parlamentul, sã rezolve o problemã a acestora. 
Titlu: Relansarea lui Constantinescu?
Nr Editie: 1757 Data: Monday 19 December 2005
Un coleg de breaslã care nu mai are un ziar al lui ºi fost prieten în vremuri mai de restriºte, pe care l-am invitat recent la un talk-show nu de dragul opiniilor sale, ci pentru cã eu cred sincer în pluralism ºi în dreptul la opinie, inclusiv al acelora cu care se poate sã nu fiu de acord, a identificat între evenimentele semnificative ale ultimei sãptãmâni o posibilã relansare politicã a fostului preºedinte Emil Constantinescu. Tentativa a fost identificatã în re-denunþarea lui Traian Bãsescu la CNSAS ca fost colaborator al Securitãþii. Rãspunsul dat de Comisie prin George Oniºoru, cã dl Bãsescu nu apare în nici un document ca fãcând poliþie politicã, nu a fost considerat satisfãcãtor de fostul preºedinte, acesta opinând cã legea nu este suficient de explicitã ºi cã ea ar trebui modificatã în sensul denunþãrii tuturor colaboratorilor Securitãþii, indiferent dacã au fãcut poliþie politicã sau nu. Spre surprinderea mea, colegul împãrtãºeºte acest punct de vedere ºi considerã cã fostul preºedinte, prin acest gest, este animat mai degrabã de un comandament de ordin moral decât de dorinþa de a atrage cu orice preþ atenþia publicului (mai ales cã nici de data asta ex-prezidentul nu a venit cu ceva dovezi noi) ºi de a-ºi construi o nouã trambulinã. Aº putea împãrtãºi aceastã opinie cu douã condiþii: ca dl Constantinescu sã nu fi întârziat atât de mult, nepermis de mult, cu demersul sãu. Avea posibilitatea sã cunoascã aceste date încã din timpul mandatului, când Traian Bãsescu ca membru al guvernului, validat ca atare chiar de cãtre domnia sa. ªi dacã necesitatea revizuirii sau a completãrii legii la care face apel i-ar fi apãrut chiar la momentul în care proiectul era întors pe toate feþele de o coaliþie în numele cãreia candidase ºi reuºise sã devinã preºedinte. Dl Constantinescu are o micã întârziere în reacþii, de vreo 6 ani. Iar din acest motiv campania domniei sale îºi pierde din credibilitate, putând fi pusã mai degrabã pe seama antipatiei ºi resentimentelor pe care i le trezeºte cel de care s-a lovit în repetate rânduri pe parcursul zbuciumatei guvernãri în care acesta s-a remarcat ca demolator de premieri. Sunt motivele pentru care mã îndoiesc de reuºita încercãrii lui Constantinescu de a fi ce a fost sau ºi ceva pe deasupra.  
Titlu: Gogoaºa anului: cel mai bun guvern!
Nr Editie: 1758 Data: Tuesday 20 December 2005
Fãrã îndoialã cã preºedintele Traian Bãsescu s-a lãsat cuprins de euforia calificãrii fetelor noastre în finala CM de handbal de la Sankt Petersburg atunci când la reuniunea de analizã a activitãþii desfãºurate timp de un an de Alianþa DA a exclamat cã ''actualul Executiv este cel mai bun dintre cele care au funcþionat dupã Revoluþie!'' Datã fiind natura analizei, probabil cã dl Bãsescu a vrut sã spunã cã guvernul Tãriceanu este cel mai bun de când Alianþa a ajuns la putere, lucru care nu poate fi combãtut nici de cel mai rãuvoitor adversar. Adicã acelaºi guvern fãcut în pripã la sfârºitul lui decembrie pentru a fi dat jos ºi a se ajunge la alegeri anticipate, guvern în care au fost plasaþi, în general, oameni de mâna a doua ºi a treia, de care Puterea se putea dispensa cu uºurinþã. Iar etalonul pentru acea alcãtuire va rãmâne doamna sau domniºoara Pârvulescu, pe care însuºi preºedintele a propus-o pentru cel mai delicat portofoliu - cel al Integrãrii Europene ºi care a demonstrat cã habar n-avea cu ce se mãnâncã integrarea. Ideea unui bilanþ al guvernãrii fãcut de Alianþã în condiþiile în care aceasta n-a fost sigurã la guvernare este din capul locului hazardatã ºi menitã sã rãmânã la stadiul declaraþiilor politice electorale. Pentru cã nici un fel de argument concret nu a fost adus în discuþie, în timp ce avatarurile buimace ale unei guvernãri fãrã azimut au fãcut deliciul unei prese masochiste. Sã spui -  dupã ce un an de zile ai tras în guvern (mai exact, în aripa sa liberalã) din toate poziþiile - cã cel pe care l-ai fãcut sau ai încercat sistematic sã-l discreditezi  - este cel mai bun, este o dovadã peremptorie de demagogie asumatã cu toatã seninãtatea ºi în dispreþul bunului simþ comun. Cum însã preºedintele Bãsescu nu numai cã nu a încercat, dar nici nu a dorit sã se desprindã de eticheta electoralã pentru ca, eventual, sã fie un preºedinte al tuturor românilor, demersul sãu poate fi acceptat ca atâtea alte afirmaþii sau opþiuni lipsite de sens ºi de logicã, care au alcãtuit, pe potriva ºi cel mai bun program de guvernare.
Titlu: Fuziunea: care pe care!
Nr Editie: 1759 Data: Wednesday 21 December 2005
Deºi nelalocul sãu în contextul dat, îndemnul - sau, mai degrabã, ultimatumul - preºedintelui Bãsescu adresat celor douã formaþiuni membre ale Alianþei 'Dreptate ºi Adevãr’ are o logicã ce n-ar mai trebui demonstratã: logica procentelor! Oricât le-ar place liderilor lor sã se laude cu creºterile din sondaje, acestea sunt circumstanþiale ºi nu rezistã la proba de foc a intenþiei nemijlocite de vot. ªi peste cap dacã s-ar da domnii Tãriceanu ºi Boc ºi tot n-ar face cei 51 la sutã de care ar avea atâta nevoie ca sã guverneze fãrã sã le tremure fundul la fiecare vot din Parlament. Este adevãrat cã nici în partea cealaltã, la PSD, procentele nu se-nghesuie sã se adune mai mult de media istoricã a celor 35-40 la sutã cu care s-a lãudat în vremurile cele mai bune. Dar realitatea statisticã este aceasta: separat nu înseamnã (aproape) nimic. Împreunã, liberalii ºi democraþii pot spune cã, cu puþinã ºansã de la Dumnezeu ºi ceva mai multã de la iscusinþa ºi tupeul constituþional al preºedintelui lor, pot sã exerseze puterea - idealul oricãrui partid, la urma-urmelor. Situaþia nesigurã în care se aflã coaliþia, cu un UDMR mereu nemulþumit ºi un PC care ameninþã sã iasã pe motiv cã nu i se respectã iniþiativele, Alianþa nu se poate aºtepta la zile mai fericite. Unica soluþie, asupra cãreia toatã lumea a cãzut de acord, este cã alegerile anticipate reprezintã cheia problemei ºi cã acestea vor trebui sã fie organizate dupã posibila aderare de la 1 ianuarie 2007 (o amânare ar arunca în aer inclusiv acest proiect). Deci, pe lângã belelele de fiecare zi, liberalii ºi democraþii ar trebui sã se gândeascã foarte serios - ºi sã lucreze în acest sens - la modalitatea concretã în care ar trebui sã se producã aceastã fuziune. ªi unii ºi alþii, declarativ, sunt de acord cu ideea. Problema apare când e vorba de modalitatea tehnicã. Fuziunea este vãzutã, de fiecare dintre pãrþi, prin ‚înghiþirea’ celorlalte. Liberalii - cu orgoliul de partid istoric ºi de ‚acþionar majoritar’ al constituirii Alianþei în 2004. Democraþii - cu ambiþia de partid în expansiune, care câºtigã constant adeziuni în teritoriu, în defavoarea colegilor ºi, pe deasupra, cu atu-ul prezidenþial - adicã al factorului hotãrâtor al obþinerii puterii. Inutil sã mai spunem cã deºi împãrtãºesc ideea, nici una dintre pãrþi nu este ºi nu va fi de acord sã renunþe la identitatea sa pentru a se ‚topi’ în structura partenerului. Orgoliile sunt atât de mari, iar rivalitãþile istorice - în special cele din teritoriu - atât de ireconciliabile încât o decizie la centru riscã sã fie urmatã de veritabile rãzmeriþe ºi transferuri în masã spre alte partide. Nici ideea unui partid nou, altul decât liberal sau democrat nu þine, atâta timp cât cele douã þin la apartenenþa lor la familii europene diferite ºi rivale. Cum se va face, atunci, fuziunea? Ce ºanse va avea un astfel de demers? Înclin sã cred cã nici una. Acum se vorbeºte, pentru cã vorbindu-se se prelungeºte termenul-limitã. Dar, cunoscând deja caracteristicile dominante ale politicianului român, care îºi prelungeºte orgoliile dincolo de limitele supravieþuirii, cred cã nu vom avea prea curând un partid aºa cum ºi-l doreºte dl Bãsescu: portocaliu pânã-n mãduva opþiunilor sale. 
Titlu: Teroriºtii lui Voinea
Nr Editie: 1760 Data: Thursday 22 December 2005
Dupã ºaisprezece ani de la evenimente, procurorul-general Dan Voinea este pe cale sã limpezeascã una dintre cele mai tulburi pagini ale Revoluþiei Române: aceea a teroriºtilor. Într-o conferinþã de presã la care l-au invitat susþinãtorii sãi pentru funcþia de procuror general al Parchetelor Militare - revoluþionarii dintr-una dintre asociaþiile de profil - el detoneazã o veritabilã bombã afirmând cã teroriºtii n-au existat ºi cã în decembrie 1989 am avut de-a face cu o 'diversiune calificatã', cã acþiunile diversioniste au fost coordonate la nivelul întregii þãri ºi - cum e ºi normal - cineva trebuie sã rãspundã pentru morþii de la Revoluþie. Dar acest sau aceºti 'cineva' nu sunt alþii decât 'cei care atunci au preluat puterea!' Nici nu se putea o temã mai ºocantã pentru acest sfârºit de an în care se devãlmãºesc afirmaþii ºi negaþii despre cel mai bun/prost guvern postdecembrist, despre mãrimea/micimea corupþiei sau despre fuziunea partidelor din Alianþã. Generalul Voinea reuºeºte, aproape miraculos, sã deplaseze atenþia media ºi a publicului dinspre banalele probleme cotidiene - facturile de încãlzire, medicamentele ne/compensate, nota de platã a sãrbãtorilor, nemulþumirile sindicale - spre eºafodul pe care justiþia se pregãteºte sã-i jertfeascã pe 'copiii' Revoluþiei în multe legalitãþi! ªtim cu toþii cã în buimãceala acelor zile s-au petrecut multe lucruri nu doar nefireºti, ci chiar atroce. Bãnuim cu toþii cã teroriºtii fãrã chip reprezentau, în ultimã instanþã, factori de rezistenþã ºi destabilizare ai structurilor vechiului regim. ªi cã o Revoluþie, ca aceasta, îºi are preþul ei, în sânge sau vieþi omeneºti. Însã e prima datã când se propune un proces al Revoluþiei - pentru cã, în ultimã instanþã cam asta reiese din ceea ce declarã dl Voinea - în care reprezentanþii noii puteri, nãscutã din aceastã confruntare sângeroasã, au de dat seamã pentru... violarea normelor de drept ale statului comunist! Pentru cã, practic, asta se invocã ºi în virtutea acestor norme se poate face inculparea! Curajul dlui Voinea pare sã aibã un punct de sprijin ºi acesta rezidã - poate fãrã ca domnia sa sã-ºi dea seama - tocmai în folosul structurilor fostului regim, care nu numai cã au supravieþuit, dar s-au ºi consolidat, politic ºi economic, fãcând acum regulile jocului. Singura problemã, realã, a dlui Voinea este cã prin dubla sa calitate - aceea de participant la Revoluþie, ca acuzator al soþilor Ceauºescu, ºi aceea de anchetator al evenimentelor - se aflã într-o evidentã ºi stridentã situaþie de incompatibilitate. Lucru care pare sã nu fi fost observat nici de CSM, nici de doamna Macovei ºi nici de revoluþionarii care-l susþin. Avem nevoie ca de aer de adevãrurile Revoluþiei. Dar poate cã nu tocmai de la cei implicaþi. Emoþional sau moral. Sau în alt fel.
Titlu: Cearta cioburilor cu oalele sparte
Nr Editie: 1761 Data: Friday 23 December 2005
Cu moralul ridicat brusc, de la cota de avarie, de cãtre neaºteptatul calificativ prezidenþial, 'cel mai bun guvern' din ultimii 16 ani 'prinde curaj ºi se repede la beregata 'celui mai bun guvern de pânã în 2004', aflat acum în poziþia de observator. Cu o vervã pe care nu i-am fi bãnuit-o din precedentele prestaþii lacrimogene, în care descria motivele înãlþãtoare ale rãzgândirilor sale periodice, premierul Tãriceanu muºcã cu poftã din trupul vlãguit al unui PSD retras strategic în spatele celui pe care nu demult activiºtii sãi îl declaraserã a fi principala piedicã în calea progresului. Schimburile de replici din Parlament fac deliciul cititorilor de tabloide ºi doar inexistenþa 'bip'-urilor din limbajul curent îi face pe cei mai îndârjiþi dintre protagoniºti sã nu-ºi aducã în discuþie mamele ºi detalii ale procesului de procreare. Hazul acestei dispute stã în faptul cã nici unii ºi nici alþii nu sunt mai breji ºi cã ºi unii ºi alþii au contribuit ºi contribuie semnificativ la deteriorarea vieþii românilor în timp ce ei îºi vãd de privilegii ºi de reaºezarea cercurilor de interese în legitimul scop al privilegiilor proprii. Hazul se accentueazã când printre culpele fundamentale ale Opoziþiei, premierul o citeazã ºi pe aceea a agãþãrii cu dinþii de scaune. Este vorba despre scaunele de preºedinþi ai Camerelor, cele dupã care au salivat îndelung întregul an, aliaþii. Rãspunsul 'modest' al lui Nãstase - cã nu s-a þinut de scaunul de preºedinte al Camerei mai tare decât s-a þinut Tãriceanu de cel de premier - repune  lucrurile în adevãrata lor luminã demagogicã, cu un uºor avantaj pentru pesediºti: ei mãcar au fost aleºi. Tema principalã rãmâne, însã corupþia, aceea pe care preºedintele e tentat s-o considere moartã de când a preluat el frânele. Spre enervarea sa, Aliaþii readuc problema pe tapet, în ciuda faptului cã pe la Bruxelles nimeni nu vede începutul ºi sfârºitul corupþiei, europenii fiind mai degrabã dispuºi sã o considere un proces în plinã desfãºurare. Cu o singurã deosebire: rolul 'baronilor' a fost preluat, din mers, de noii 'oligarhi'. ªi, uite-aºa, naþia are parte de o nouã distracþie popularã: teatrul de marionete, în care personajele 'oalã spartã' fac mare haz de cele îmbrãcate în hainele 'cioburilor'.
Titlu: Programul de autostrãzi: kilometrul 'Zero'!
Nr Editie: 1762 Data: Saturday 24 December 2005
În bilanþul triumfalist al 'celui mai bun guvern' de dupã '89 (bun de gurã, mai ales) ar trebui sã se regãseascã ºi câteva date concrete, dincolo de încântarea de a se fi pus punct corupþiei - cum zicea dl Bãsescu. Iar una dintre acestea ar trebui sã se refere la unul dintre reperele fundamentale ale programului nostru de integrare: infrastructura, respectiv autostrãzile. Cum-necum, fosta putere a semnat niºte contracte (cu clauze confidenþiale) ºi a gãsit resurse sã finanþeze un program care s-a concretizat cu darea în folosinþã a primului tronson, de circa 100 km, al autostrãzii 'Soarelui' ºi cu demararea lucrãrilor la autostrada 'Transilvania'. Nu e meritul lui Nãstase sau al lui Mitrea, ci al unui program care a þinut cont de necesitatea unor cãi de comunicaþie valide ºi racordate la reþelele europene. Anul acesta ar fi trebuit sã se finalizeze lucrãrile de pe magistrala litoralului - cel puþin pânã la Feteºti ºi sã se dea în folosinþã primul tronson al proiectului Bechtel. Cu fireascã mândrie, incapabilul (o zic ºi ai lui, cei care l-au propus!) ministru Dobre raporteazã cã programul de autostrãzi al Alianþei se aflã la 'kilometrul zero'. Adicã nimic. Un an întreg s-a pierdut cu tradiþionalele gândiri-rãzgândiri executive, cu puricarea contractelor, cu acuzaþii la adresa predecesorilor (neconcretizate ºi nefinalizate) cu tratative nesfârºite ºi cu vãicãreala lipsei de bani, deºi premierul ºi ai sãi ne-au împuiat capetele cu marele succes al cotei unice ºi cu cât de mulþi bani s-au strâns în plus. Cu zece zile înainte de sfârºitul anului, premierul se dezmeticeºte ºi zice cã Dobre ar trebui sã se hotãrascã ce face cu Bechtel (de parcã ar fi autostrada lui, personalã) în timp ce Boc îi dã ultimatum, 60 de zile, sã dea drumul la lucrãri. Incredibil, dar adevãrat! În þara lui Papurã Vodã nu ºtie dreapta (liberalii) ce face stânga (democraþii) ºi, de fapt, nici una nu face altceva decât sã se priveascã în oglindã ºi sã se minuneze ce portocalie este! Dealtfel nici n-ar trebui sã ne mirãm: nu este Traian Bãsescu, comandantul suprem al Alianþei, cel care în calitate de ministru al Transporturilor, pe vremea unei alte alianþe, când a reuºit sã cârpeascã doar câþiva kilometri din autostrada Bucureºti-Piteºti, cea fãcutã de Ceauºescu, afirma rãspicat cã România n-are nevoie de autostrãzi? ªi uite cã n-are! Autostrãzi...    
Titlu: De ce e Voiculescu ‚Politicianul anului’?
Nr Editie: 1763 Data: Tuesday 27 December 2005
La sfârºitul sãptãmânii trecute, Fundaþia Aleg RO – ONG preocupat de promovarea principiilor democraþiei ºi ale statului de drept, precum ºi a valorilor civilizaþiei naþionale – ºi-a anunþat palmaresul celor ‚10 din 2005’. Pe primul loc al acestei liste figureazã Dan Voiculescu, distins cu titlul de ‚Politicianul anului’. Aºa cum se întâmplã de obicei, unii vor fi nemulþumiþi de aceastã decizie, iar alþii nu o vor înþelege. Pentru cã, cel mai adesea, în zona politicului judecãþile de fond, de valoare, dau înapoi în faþa impresiei artistice. Suntem, de aceea, tentaþi sã-i considerãm mai valoroºi pe cei pe care îi vedem mai des la televizor sau pe aceia care îºi dau cu pãrerea indiferent de subiect, considerând cã dacã nu sunt în plim planul mass-media nu existã. Dan Voiculescu este un politician aparte. A plecat la drum cu handicapul unor suspiciuni ºi acuze niciodatã dovedite deºi cu insistenþã vehiculate. Nu a fost ºi nu este nici astãzi, când ar avea tot dreptul, un iubitor al luminilor rampei. A construit temeinic în business, a aplicat aceleaºi principii în hobby-ul media care a sfârºit prin a deveni un trust redutabil, ºi a cãlcat cu prudenþã în terenul politicii, aplicând tactica paºilor mãrunþi. Ar fi avut posibilitatea sã facã ce-a fãcut ºi Becali – sã arunce cu bani în susþinãtori ºi alegãtori. N-a fãcut-o, nu doar pentru cã preþuieºte prea mult banii ºi modul cum se fac, ci pentru cã ºi-a dat seama cã o construcþie pe picior nu va rezista. Micul sãu Partid Umanist a fost considerat, multã vreme, o excentricitate, o jucãrie de-a sa. Fãrã sã creascã exponenþial, partidul s-a pliat la momentul potrivit, pe platforma jucãtorilor de talie, pãtrunzând în siajul acestora în prima scenã. Desele schimbãri de denumire sau de doctrinã n-au reprezentat atât o inconsecvenþã, cât un proces de clarificare prin cãutãri. Anul 2005 este, probabil, anul în care Dan Voiculescu ºi partidul sãu (cele douã componente nu pot fi despãrþite fãrã a risca o definitivã destructurare) s-au înscris definitiv în galeria politicã. Nu ca ‚soluþie imoralã’ (vorba ‚moralului’ Bãsescu) ºi nici ca apendice al altor formaþiuni, ci pur ºi simplu ca un arbitru al jocului. Participarea circumspectã la guvernare nu face decât sã-i întãreascã structurile ºi personalitatea, spre deosebire de ceilalþi aliaþi, prin evocarea ‚sacrificiului’ pe care-l face Dan Voiculescu pentru stabilitatea politicã. În locul celor care se tem pentru soarta unui partid cu care sondajele de opinie nu sunt prea generoase, n-aº fi chiar atât de îngrijorat pentru viitorul conservatorilor (soluþie ideologicã mai puþin inspiratã decât ar fi fost o raliere la curentul ‚verde’ european). În faþa unui test real la urne, se vor gãsi cu siguranþã resursele necesare pentru a-l pune la adãpostul pragului electoral. Iar Dan Voiculescu pãstreazã ºanse ca o conjuncturã asemãnãtoare celei prezente, sã-l aducã chiar în fruntea unui guvern. Indiferent pentru ce perioadã...  
Titlu: ªampania sistemului ºi etichetele ei
Nr Editie: 1764 Data: Wednesday 28 December 2005
Dacã pentru echipa Convenþiei Democrate, venitã la putere în 1997, a fost ceva mai simplu sã se delimiteze, cel puþin formal, de sistemul ce a generat guvernarea postrevoluþionarã, datoritã unei pretenþii de ereditate istoricã, afirmatã de 'aripa venerabilã' a celor trei formaþiuni care se reclamau de la 'accidentul' din 1944, nu acelaºi lucru se poate spune despre Alianþã. 'Sistemul ticãloºit' a fost o formulã de succes, dar ca oricãrei formule de acest fel, i-a lipsit conþinutul. Pentru simplul motiv cã, aproape în majoritate, Alianþa îºi avea, prin liderii sãi, originea în acelaºi sistem care a generat clasa politicã postrevoluþionarã. Pe mãsurã ce 'istoricii' s-au retras din scenã, ei au fãcut loc unor generaþii ºcolite ºi educate la vatra sistemului comunist. Nici Bãsescu, nici Stolojan, nici Tãriceanu sau Boc n-au stat vreme de aproape cinci decenii într-un clopot de sticlã, feriþi de influenþele nocive ale unei noi filosofii de viaþã ºi politicã care a 'rodit' doar în ograda lui Iliescu-Nãstase-Mitrea ºi Geoanã. Ba, dimpotrivã. La putere sau în opoziþie, dupã cum au ales sã joace, toþi aceºtia ºi-au fãcut, unii altora, servicii, s-au ajutat discret sã treacã peste perioadele dificile ºi au alcãtuit alianþe secrete. Cel mai interesant lucru mi se pare faptul cã echipa învingãtoare la finele lui 2004 asupra 'sistemului ticãloºit' din 2001-2004 este compusã în majoritatea ei, din oameni bine realizaþi material, cu averi considerabile fãcute, în special, pe când se aflau în opoziþie, sub oblãduirea discretã a celor de la putere care, la rândul lor, beneficiaserã de un tratament asemãnãtor în perioada 1997-2000! Sistemul, dacã a fost ticãlos (nu ticãloºit, cum spunea dl Bãsescu, pentru cã asta presupune ca la origine sã fi fost bun ºi sã-l fi stricat eventual cei care au urmat) a fost datoritã celor care l-au compus ºi l-au perfecþionat. El a nãscut majoritatea politicienilor de astãzi care nu se deosebesc decât prin culoarea hanoracelor pe care le abordeazã la ocazii festive. Pe dedesubt ei poartã, cu toþii, aceeaºi hainã a lãcomiei, interesului personal ºi a indiferenþei faþã de soarta celor pe a cãror spinare s-au propulsat spre vârfurile puterii ºi ale averii. Poate sã bea zece ani de-acum încolo ºampanie, în noaptea de Anul Nou, în piaþa Universitãþii, preºedintele Bãsescu. Gustul acesteia va fi acelaºi: al demagogiei ieftine ºi al sfidãrii bunului simþ prin arogarea de merite ºi calitãþi inexistente. Pentru cã ºampania din beciul casei din Mihãileanu nu diferã decât prin culoarea portocalie a etichetei faþã de ºampania din subsolul casei din Zambaccian - 'licoarea' e aceeaºi.    
Titlu: Ocolul pãmântului cu Ungureanu
Nr Editie: 1765 Data: Thursday 29 December 2005
Cu mândria unui copil care s-a cocoþat pe acoperiºul casei ca sã se dea mare în faþa colegilor de joacã, ministrul Ungureanu îºi trâmbiþeazã, într-o coferinþã de presã-bilanþ, cea mai importantã realizare a mandatului sãu de un an: a parcurs 82.000 km - de douã ori înconjurul pãmântului pe la Ecuator! De parcã ar fi fost angrenat în concursul 'cine zboarã mai mult pe banii statului', el crede cã simplul fapt de a fi stat mai mult prin hoteluri decât acasã se rãsfrânge benefic asupra României, graþie unei diplomaþii iute de picior. Din pãcate dl Ungureanu nu prea se poate lãuda ºi cu alte realizãri. Plimbãrile sale prin lume n-au prea lãsat 'dâre', vorba ºefului sãu direct pe linie de politicã externã, ele fiind mai degrabã acþiuni de uzurã. A te afla în scurte vizite pe la Bucureºti e o calitate ce începe sã fie definitorie pentru miniºtrii noºtri de Externe, care considerã cã simpla lor prezenþã în cât mai multe locuri de pe mapamond rezolvã problema imaginii ºi prestigiului României. E drept cã nici Mircea Geoanã nu ne prea rãsfãþa cu prezenþa sa la Bucureºti, cât a deþinut portofoliul pe care l-a moºtenit Ungureanu, dar parcã  turneele lui mai aveau un rost. Marcat de tutela incomodã a preºedintelui, a cãrui agendã este destul de greu de înþeles, lui Ungureanu nu i-a rãmas sã joace decât cartea insistenþei. Din peregrinãrile sale este destul de greu sã înþelegi care este noua filosofie de politicã externã a României - în caz cã aceasta existã. Poþi însã sã-þi dai seama cu uºurinþã cã unele miºcãri se fac 'la plesnealã', cu rezultate pe mãsurã. ªi aici nu pot sã nu menþionez iniþiativa ministrului de a vizita, în plinã crizã a ostaticilor, Siria, ºi de a solicita preºedintelui Assad sprijin pentru eliberarea ziariºtilor români, sprijin care a fost condiþionat de primirea unei invitaþii oficiale de a vizita România. Lucru pe care, din motive evidente, ministrul n-a putut sã-l facã, plasând afacerea într-o nouã situaþie de crizã. Probabil cã anul viitor ministrul Ungureanu îºi va bate propriul record ºi va umbla de trei ori lungimea Ecuatorului, de-a lungul ºi de-a latul unei lumi pentru care România înseamnã tot mai puþin. Performanþã pe care va putea, mãcar, sã o înscrie în Guiness Book...  
Titlu: O, brad frumos!
Nr Editie: 1766 Data: Friday 30 December 2005
Pânã nu demult mi se pãrea aproape imposibil ca românii sã renunþe cu prea multã uºurinþã la tradiþia bradului de Crãciun. A celui adevãrat, mirosind a cetinã ºi împrãºtiind în jurul sãu aura misterului biblic. Cred cã m-am înºelat. Este al doilea an în care, în pofida unor restricþii serioase faþã de cantitatea de brazi sacrificaþi pe altarul obiceiurilor, foarte mulþi au rãmas nevânduþi. Nici mãcar preþurile de dumping nu i-au convins pe cei care nu se aprovizionaserã cu acest accesoriu din motive economice astfel încât unica soluþie a rãmas abandonarea lor prin pieþe sau folosirea lor pe post de combustibil de ocazie. Nimic mai trist decât tabloul 'cadavrelor' acestor mândri copaci, de care nimeni nu mai pare sã aibã nevoie, smulºi de la locul lor, unde ºi-ar fi îndeplinit pe deplin rolul de santinele ale aerului curat. Motivul, îmi place sã cred, este acela cã tot mai mulþi români îºi dau seama cã pentru o noapte de bucurie nu meritã sã se sacrifice pãduri întregi, cãrora le vor trebui decenii ca sã-ºi ocupe locul pe care li l-a lãsat rostul profund al naþiunii. Cã obiceiul nu e cu nimic mai puþin plãcut în prezenþa unor simboluri, fie ele ºi din plastic, importantã fiind starea de spirit ºi credinþa cã valoarea este aceea din sufletele noastre! Mi-aº dori ca 2006 sã devinã primul an al unei veritabile campanii de apãrare a pãdurii ºi a brazilor, de protejare a mediului ambiant, tot mai vulnerabil în faþa agresiunilor necontrolate de tot felul. Mi-aº dori ca toþi cei care simt nevoia sã se afle pentru câteva momente în faþa brazilor adevãraþi sã facã mai degrabã efortul de a merge ei spre aceºtia, în loc sã-i aducã, în aceastã formã brutalã ºi ilogicã, în casa lor. Vom fi, atunci, mai în acord cu propria noastrã naturã ºi cu bucuriile pe care ni le rezervã aceasta în fiecare moment, ºi nu doar într-o noapte din an. 
Titlu: Chichiþele avocãþeºti
Nr Editie: 1755 Data: Friday 16 December 2005
Miercuri, preºedintele Bãsescu a erupt din nou, pe neaºteptate, la ºedinþa CSM-ului. De data aceasta cu ceva mai multã modestie decât rândurile trecute, ºi înlocuind ameninþãrile cu sugestii. 'Contenciosul' dintre forul magistraþilor ºi echipa de dublu Bãsescu-Macovei este de-acum de notorietate. Primii au lansat acuzaþii pe bandã rulantã, nemulþumiþi în special de componenþa Comitetului, rezultatã din alegerile organizate de corpul magistraþilor. Vot democratic, dar care a dat rezultate nemulþumitoare, cel puþin printre cei doi reprezentanþi ai puterii executive. Cã unele dintre rezervele formulate sunt justificate, nu este nici o îndoialã. Însã maniera de forþã în care le-ar vrea rezolvate a fost consideratã inacceptabilã de cãtre membrii consiliului, aceºtia ripostând public ºi cu duritate, aºa cum a fãcut-o recent Dan Lupaºcu. Preºedintele Bãsescu nu este însã omul care sã rãmânã impresionat sau marcat de critici. Domnia sa are un metabolism intelectual remarcabil care-l face sã dea uitãrii iute la tot ceea ce nu-i convine ºi sã reia partida de acolo de unde considerã cã ar avea ºanse mai mari de câºtig. Concret, la reuniunea de miercuri, dânsul a venit cu douã propuneri. Una - acceptabilã, de bun simþ: ºi anume ca acei membri ai Consiliului care cumuleazã funcþii de ºefi de instanþe sã renunþe la acestea. A doua - sugestia ca instanþele sã nu mai þinã cont de viciile de procedurã în procesele care-i au ca subiecþi pe marii infractori sau marii corupþi. La prima vedere, preºedintele ar putea sã parã cã are dreptate: prea de multe ori inºi cu vinovãþii evidente au scãpat basma-curatã, uzând de serviciile unor avocaþi specializaþi în astfel de chichiþe. Problema care se pune însã automat este: ce facem, inaugurãm justiþia cu douã viteze, cu douã norme: una pentru inculpaþii obiºnuiþi ºi alta pentru cei 'speciali'? Cum adicã sã nu se þinã cont de procedurã - care este însuºi fundamentul justiþiei? Nu cumva este o invitaþie sã ne întoarcem la tipul de justiþie care nu are nici în clin, nici în mânecã cu democraþia? Problema e alta ºi se pare cã preºedintele a greºit adresa: nu judecãtorilor ar trebui sã li se adreseze în aceastã problemã, ci procurorilor, rugându-i sã se dea la o parte pe cei care n-au învãþat sã facã un dosar respectând toate normele ºi sã-i promoveze pe cei care ºtiu. Sau pe cei care au ºi capacitatea intelectualã ºi pe cea profesionalã de a se lupta, în limitele legii, cu cei care o încalcã. Marea hibã a justiþiei române, care o face incompatibilã cu normele europene, este la Parchet! Urmãriþi, vã rog, ce se va întâmpla în cele câteva luni care ne mai rãmân pânã la raportul de þarã din mai, cel decisiv, cu cele vreo 20 de dosare 'grele' ale domnului Daniel Morar, care au fost promise ca reprezentând schimbarea majorã în domeniu, ºi veþi înþelege mai bine de ce ne poticnim de chichiþe de tot felul când dorim sã rezolvãm probleme de esenþã!   
Titlu: Oraºul cailor verzi pe ºosele
Nr Editie: 1754 Data: Thursday 15 December 2005
Eu cred cã dl Scheele a folosit un eufemism când a afirmat cã Bucureºtiul nu îndeplineºte condiþiile unei capitale europene. Pentru cã urbea în care se înghesuie toatã floarea politicii ºi a afacerilor nu îndeplineºte nici mãcar condiþiile unei capitale africane. Este, mai degrabã, o aglomerare urbanã care s-a nãscut ºi a evoluat la voia întâmplãrii mergând constant spre o formulã scãpatã de sub control. Pentru cã asta este Bucureºtiul acum, în prag de acces în Uniunea Europeanã: un oraº scãpat de sub control. Un oraº nefuncþional, cu o circulaþie haoticã, dereglementatã, fãrã spaþii de parcare, cu construcþii care nu þin cont de nici o normã, cu utilitãþi fragile, pe care le dã peste cap cea mai micã ploaie sau ninsoare, cu gunoaie care se acumuleazã de ani de zile fãrã a exista speranþa cã vor fi scoase vreodatã afarã, cu puþine parcuri ºi spaþii verzi, ºi acelea cotropite de iniþiative locative, cu o populaþie majoritarã de ºobolani ºi cohorte de þânþari în fiecare varã, cu locuitori neglijenþi ºi indiferenþi la ce se întâmplã în jurul lor. Dar, mai ales, cu edili incapabili sã se rupã de mãruntele lupte politice sau sã se desprindã de interese pragmatice de grup, pentru a avea timp sã gândeascã la viitorul ºi la prezentul oraºului. De 16 ani, Capitala are ori primari tembeli, ori nepricepuþi, ori cu gândul în altã parte, care n-au reuºit niciodatã sã acopere prin cele mai mici fapte încrederea celor care i-au propulsat în scaune. Au plecat, de regulã, aºa cum au venit, poate doar cu buzunarele mai pline, lãsând în urmã dezastrul lipsei de perspectivã. În acest moment, se petrece cel mai grav lucru din istoria sa: Bucureºtiul se sufocã vãzând cu ochii sub presiunea unei circulaþii rutiere tot mai anevoioase. Ai nevoie de ore pentru a parcurge un kilometru ºi, în curând, ne vom trezi cu un oraº impracticabil, în situaþie de crizã profundã. Nimeni nu dã semne cã ar avea de gând sã facã ceva, sã vinã cu vreo idee mãcar. Edilul-ºef viseazã cai verzi pe pereþi - curse de formula unu în jurul Parlamentului - ºi pare aproape indiferent la ideea cã prima ninsoare ne va transforma într-un oraº de pietoni. Executivului, care vieþuieºte tot aici, Parlamentului, aºijderea, par sã nu le pese nici lor cã din ce în ce mai greu poliþia le poate deschide drum prin infernul motorizat. Pãrem cu toþii hipnotizaþi de o situaþie fãrã ieºire ºi abia când vine unul ca dl Scheele ºi ne trage de mânecã pãrem a ne dezmetici. Doar pentru moment, însã.   
Titlu: Teoria conspiraþiei
Nr Editie: 1742 Data: Thursday 01 December 2005
Marele merit al preºedintelui este cã nu vrea sã lase nimic nelãmurit. Ori cã dã o declaraþie cu un prilej oarecare - ca, de pildã, întoarcerea sau plecarea într-o vizitã oficialã - ori cã intervine în direct în vreo emisiune de radio sau televiziune, ori cã provoacã o conferinþã de presã tocmai duminica, la Cotroceni, domnia sa vrea ca lucrurile sã fie clare. ªi bine face. Iatã, nu mai departe decât cu povestea pusã pe piaþã de Ciuvicã, în legãturã cu niºte comentarii pe care le-a fãcut prin '99, dupã ce un prefect democrat, prins cu mâþa-n sac, a fost arestat fãrã ca - atenþie! - parchetul sã previnã conducerea partidului în legãturã cu aceastã intenþie. ''Azi ne iau un prefect, mâine ne iau un ministru!'' - a comentat cu nãduf fostul ministru de atunci al Transporturilor, într-o convorbire telefonicã cu consilierul prezidenþial de la acea vreme, Dorin Marian. Ceea ce lãmureºte acum preºedintele este faptul cã acest telefon nu putea fi interpretat drept o intervenþie - precum telefonul lui Tãriceanu cu Botoº - el exprimând doar o nemulþumire legatã de colaborarea dintre formaþiunile coaliþiei de atunci. Pânã aici lucrurile sunt sau par corecte. Numai cã preºedintele nu rezistã tentaþiei de a ridica vãlul de pe o presupusã conspiraþie: telefonul cu pricina a fost, de fapt, o cursã pe care i-a întins-o Dorin Marian, cel care a înregistrat convorbirea, livrându-i-o apoi lui Mugur Ciuvicã, cel care a aºteptat doar vreo ºase ani ca s-o dea ''la Rãsboiu'''. ªi asta pentru simplul motiv cã Dorin Marian era înteles cu Dinu Patriciu, în ale cãrui firme lucrase o perioadã, înainte de a avansa la Cotroceni. ªi cã darea în vileag, acum, a convorbirii, nu este decât o etapã din durul rãzboi psihologic pe care ''grupul de interese'' din jurul magnatului liberal îl duce împotriva preºedintelui, pentru a-i frâna zelul anticorupþionist. Mai lipseºte un singur lucru din aceastã explicaþie: sã ni se fi spus cã tot Dinu Patriciu este cel la comanda cãruia s-au executat fluturaºii denigratori despre care preºedintele ne vorbea zilele trecute, ºi care ar fi urmat, probabil, sã fie împrãºtiaþi din elicoptere cu prilejul Zilei Naþionale! Teoria conspiraþiei este cea mai bunã explicaþie pentru orice nu se potriveºte altfel. Ea face legãtura necesarã între evenimente dispersate, care altfel n-ar mai avea semnificaþia spectaculoasã pe care o au atunci când sunt puse cap la cap ºi ordonate în aºa fel încât sã serveascã demonstraþiei. Traian Bãsescu nu este nici primul ºi nici ultimul dintre cei care se servesc de ea pentru a face luminã în cotloanele obscure ale propriului lor exerciþiu public.
Titlu: Bugetul educaþiei
Nr Editie: 1743 Data: Friday 02 December 2005
Invitatã la un talk show de pe Senso TV, doamna Irina Socol, preºedinta companiei de IT SIVECO, ale cãrei programe din zona educaþionalã au fost premiate recent la cele mai importante reuniuni mondiale ºi continentale pe profil, a fãcut o dezvãluire ºocantã : mãrturisindu-ºi satisfacþia de a fi vãzut rezolvat conflictul de muncã dintre profesori ºi guvern, cu promisiunea unui spectaculos 6 la sutã din PIB care urmeazã sã fie alocat educaþiei, nu a putut omite faptul cã Tunisia, þara care a gãzduit recent cea mai importantã reuniune din domeniul IT, alocã 22% din PIB acestui sector! Cam pe tot pe acolo se situeazã Singapore ºi Malayesia. De aproape patru ori mai mare decât ceea ce, teoretic, ar urma sã acorde guvernul României! Pãi, în câþiva ani, aceste þãri vor fi decola, fãcându-ne cu mâna - a concluzionat cu amãrãciune doamna Socol. Evident, ne punem întrebare a cam cum ar putea sã arate bugetul României dacã cineva ar lua hotãrârea eroicã sã direcþioneze un sfert din el cãtre ceea ce reprezintã cea mai importantã investiþie care se poate face în viitorul unei naþiuni. De unde s-ar lua aceste fonduri, alocate în exces, unor sectoare ºi instituþii parazitare, de care cel mai adesea n-are nevoie nimeni. Aparatul guvernamental s-a umflat ºi s-a îngrãºat cu fiecare guvernare care a resimþit nevoia de a-ºi rãsplãti clientela de campanie. Alinierea la normele europene în loc sã simplifice structurile, le complicã la maxim. Printre marii mâncãtori de fonduri se numãrã ºi iubitele - de cãtre liderii politici - servicii secrete, care cresc ºi ele pe mãsurã ce prerogativele le sunt luate de cãtre instituþii continentale sau nord-atlantice. Se umflã, vãzând cu ochii, organismele administraþiei locale, scãpatã de sub orice control. Desigur, în toate aceste zone se pot face ºi corecþii. Dar sprijinul cel mai eficient al bugetului poate veni din altã parte. Dintr-o legislaþie inteligentã, care ar stimula agenþii economici sã investeascã direct în pregãtirea ºi perfecþionarea elevilor ºi a studenþilor. Este ceea ce sugera, în aceeaºi emisiune, aceeaºi doamnã Socol, prin anunþul referitor la Bursele SIVECO - ce vor fi acordate unor grupe de studenþi selecþionaþi din universitãþi de profil ºi care-ºi va completa instrucþia cu specialiºti aduºi de firmã de la marile centre universitare ale lumii. Iniþiativa privatã ar putea, în acest fel, sã preia sarcini importante din portofoliul unui minister sufocat de lipsa de fonduri ºi buimãcit de prea desele tentative de reformã cãrora le lipseºte, sistematic, argumentul practicii. Banii aceºtia, destinaþi pregãtirii, nu vor merge la buget, dar vor merge direct acolo unde este nevoie de ei ºi unde efectul lor este maxim. Pentru asta este, însã, nevoie de ceea ce orice guvernare care ajunge la ceasul socotelilor uitã cu desãvârºire cã a promis ºi demonstrat în campaniile electorale. Este nevoie de bun simþ ºi de o viziune sãnãtoasã, pe termen lung, dincolo de graniþa propriului mandat.
Titlu: Dârele istoriei
Nr Editie: 1744 Data: Saturday 03 December 2005
Nepoliticoasã, cel puþin, observaþia pe care actualul preºedinte a fãcut-o la adresa celui de cu douã mandate în urmã: ''Dl. Constantinescu n-a lãsat în urma sa nici o dârã...'', a afirmat de la înãlþimea scaunului pe care-l ocupã, dl Bãsescu, cu convingerea, probabil, cã domnia sa a reuºit deja, doar într-un an, sã lase în urmã mai multe urme decât a lãsat dl Constantinescu în patru. Înclin sã cred cã dârele sunt mai puþin importante în sine, decât natura lor. Iar când e vorba de cele politice, problema se complicã. N-am nici o îndoialã cã verdictul nu-l dã unul sau altul. Vor mai trebui sã treacã ani buni ca sã ne putem da seama, din urmele care rezistã, dacã ºi ce fel de dârã a lãsat dl Constantinescu. Cum va fi perceput atunci când zbuciumul ºi agitaþia acestei tranziþii prelungite se va fi liniºtit ºi România va fi intrat pe fãgaºul calm ºi aºezat al destinului sãu european. Tot atunci vom ºti ºi ce au însemnat cele trei mandate ale dlui Iliescu, cât au cântãrit ele în stabilizarea ºi stabilitatea unei Românii, de atât de multe ori supusã disensiunilor ºi contradicþiilor interne. Vom afla, desigur, ºi dacã dl Bãsescu a reuºit sã coaguleze o dârã solidã, peste mulþimea de dâre ºerpuitoare trasate cu hãrnicia-i recunoscutã, ºi cât din demersul sãu anticorupþie a avut succes, consolidând o democraþie încã fragilã. Peste toate astea este nevoie de rãbdare ºi, în acelaºi timp, de o încredere intimã în faptul fundamental cã toþi cei pe care votul popular i-a plasat în fruntea þãrii au plecat la drum cu hotãrârea sincerã de a face ceva bun pentru oamenii care i-au mandatat cu încrederea lor. N-am sã cred cã dl Iliescu, dl Constantinescu sau dl Bãsescu au gândit vreodatã altceva, cã au fost animaþi de altceva decât de bune intenþii. Ei au avut însã nevoie ºi de putinþã, de forþa de a înfãptui aceste lucruri ºi aici bisturiul istoriei va opera cu nemiloasã exactitate, îndepãrtând tot ceea ce nu mai prezintã relevanþã ºi pãstrând doar ceea ce a contribuit fãrã îndoialã la mai-binele tuturor.
Titlu: Un campion al democraþiei: Emil Boc!
Nr Editie: 1745 Data: Monday 05 December 2005
Se spune cã oamenii compenseazã anumite deficienþe fizice, prin componente caracteriale. Câþiva dintre marii tirani ai lumii, remarcabili prin voinþa cu care ºi-au atins scopurile, au fost ''oameni mici de stat''. E suficient sã-i amintim pe ªtefan cel Mare, pe Napoleon sau chiar pe Nicolae Ceauºescu. Nu este nici vina ºi nici meritul dlui Emil Boc cã nu priveºte, la propriu, lumea de sus. E meritul naturii umane care ne-a lipsit de ºocul monotoniei. Dar îi aparþine în totalitate calitatea ºi capacitatea de a rãzbate dincolo de prejudecãþi ºi de a-ºi face auzitã vocea ºi cunoscut ritmul gândirii ºi al vorbirii. Dl Boc a ajuns pe cea mai înaltã treaptã a organizaþiei politice din care face parte nu datoritã înãlþimii, ci datoritã calitãþilor sale de luptãtor pe redutele ideologiei. S-a înãlþat vãzând cu ochii, dar mai ales de când conducerea partidului a fost preluatã de Traian Bãsescu care i-a evaluat cu precizie calitãþile: bun de gurã, rãbdãtor, rãzbãtãtor, ascultãtor. Acestea au fãcut din el candidatul ideal la o succesiune prin care actualul ºef al statului dorea sã-ºi menþinã neºtirbite influenþa ºi autoritatea asupra partidului pe perioada mandatului. În aceastã calitate dl Boc a dovedit cã este o excelentã cutie de rezonanþã a ideilor prezidenþiale promovându-le cu zel, ca ºi cum ar fi fost ale sale proprii. Dl Boc are, însã, din când în când, pusee de autoritate. Nu mai departe decât înaintea discutãrii bugetului, dânsul lansa, rãspicat, o chemare la luptã: Sã le dãm peste bot pesediºtilor! Sã nu acceptãm nici unul dintre amendamentele lor! Sã le arãtãm cine este stãpânul! Întâmplarea a fãcut ca aceastã demonstraþie de forþã sã nu mai fie necesarã, Opoziþia pãrãsind sala în momentul votãrii, acesta rãmânând o simplã formalitate pentru majoritate. Dl Boc, campion al democraþiei, care a veºtejit în repetate rânduri, pe când era în Opoziþie, maniera obtuzã în care fosta Putere tranºa dispute în care deþinea majoritatea, ar putea sã fie mulþumit. Nimic din ceea ce va însemna exerciþiul bugetar al anului viitor, an decisiv pentru intrarea în UE, nu va purta amprenta Opoziþiei. Este un buget sutã-la-sutã al Alianþei. ªi aºa va fi, chiar ºi în cazul în care deciziile care au condus la structurarea sa se vor dovedi mai puþin realiste. Asumându-ºi succesul impunerii punctelor de vedere, Alianþa ºi dl Boc îºi asumã ºi eºecurile. Ceea ce numai democratic nu este, într-o þarã în care pluralismul are tocmai meritul de a lãsa sã se facã auzite toate opiniile. Si în care forþele politice, indiferent de ce parte a exerciþiului puterii se aflã, au ca principal obiectiv mai binele naþiunii. Nu al unora sau altora.
Titlu: Guvernul Tãriceanu - aripa liberalã
Nr Editie: 1746 Data: Tuesday 06 December 2005
Crizele în serie din acest an - de la cea a ostaticilor, trecând prin cele 7-8 valuri de inundaþii ºi ajungând pânã la gripa aviarã (ca sã le numim doar pe cele naturale sau aproape naturale) - nu ne-au prea dat ocazia sã vedem cum funcþioneazã, de fapt, guvernul alcãtuit în grabã, atunci în decembrie 2004, din douã bucãþi: una liberalã ºi alta democratã. Cele douã entitãþi au rãmas atât de evidente, de personalizate, încât cu greu se poate spune cã dl Tãriceanu conduce un singur guvern! De fapt el conduce douã -  dacã acceptãm ideea cã apendicii udemerist ºi conservator sunt, practic, neglijabili - ºi nu s-ar putea spune peste care dintre ele are mai multã autoritate. La o analizã mai atentã se poate, însã, constatata, cã cele mai multe probleme le-a avut ºi le are cu aripa liberalã, nu cu cea democratã! De aici i-au venit cele mai dese insubordonãri - Muscã ºi Flutur i-au zis de la obraz cã ar trebui sã demisioneze, când cu demisia 'irevocabilã' - ºi tot aici sunt portofoliile considerate a fi mai ºubrede. La Apãrare, departament-cheie, a fost pus un ministru care nu prea ºtie nici acum despre ce e vorba în propoziþie, acesta concentrându-se asupra rezolvãrii unor probleme penale (a divorþat ºi s-a însurat cu o consilierã în timpul mandatului). Nici o limbã strãinã nu prea ºtie, cum nu ºtia nici un alt liberal remaniat între timp (cel de la Finanþe). Limbi strãine stãpâneºte bine ministrul de Externe. Dar nu stãpâneºte problematica, rãtãcind fãrã busolã într-un spaþiu blocat de veleitãþile ºugubeþe ale ºefului statului ºi în care nu reuºeºte sã se facã bãgat în seamã. Ce mai rãmâne, atunci din aripa liberalã a guvernului condus de un liberal? Nu mare lucru. ªi acest lucru se vede, mai ales în competiþia durã cu aripa democratã, care puncteazã ori de câte ori poate ºi are ocazia, ca fiind mai ordonatã ºi mai performantã: lucru nici mãcar prea complicat în condiþiile în care acest guvern - sortit sã facã anticipatele - îºi supravieþuieºte nepermis de mult...
Titlu: Trei ore pentru cinci decenii
Nr Editie: 1748 Data: Thursday 08 December 2005
Dincolo de uzura sintagmelor, ar trebui sã cãutãm cu atenþie de ce vizita secretarului de stat Condoleezza Rice ºi semnarea acordului de instalare a unor baze militare americane pe teritoriul României constitue un moment istoric. În cele trei ore ale vizitei a fost rezolvat un deziderat de o jumãtate de secol: venirea americanilor ºi, odatã cu ei, a umbrelei de protecþie ºi siguranþã de care o Românie, aºezatã de istorie la intersecþia marºurilor militare ale marilor puteri din jur, tânjea în mod pragmatic. Desigur cã în actualul context geopolitic, cele patru baze americane - oricum, de dimensiuni incomparabil mai mici faþã de ceea ce în mod tradiþional era cunoscut sub acest nume, în Turcia sau în Germania -  nu mai au semnificaþia pe care ar fi avut-o în contextul rãzboiului rece. În bine sau în mai puþin bine. În bine, pentru cã România devine o þintã mai puþin expusã în cazul unor incidente armate - cum a fost, de pildã, situaþia Varºoviei. În mai puþin bine pentru cã aceste baze nu mai implicã volumul de lucrãri ºi de cheltuieli care ar fi contribuit la bunãstarea implicitã a locuitorilor din zonele respective. Probabil cã noile baze nu vor ofiþeri prea mult faþã de ceea ce au folosit deja americanii în România în timpul conflictului din Afganistan ºi din Golf. Problema de fond care dã greutate ºi valoare acestui acord rãmâne, însã, gradul de încredere pe care-l conferã aceastã poziþionare capitalului ºi inventatorilor americani, care se vor simþi mult mai bine protejaþi în aceste condiþii. Deºi semnalele cuvenite au fost date mai demult la nivelul liderilor, abia acum ne putem aºtepta la un influx semnificativ de capital ºi de circulaþie a capitalurilor, cu toate influenþelor benefice pentru o economie care are nevoie ca de aer de aºa ceva. Rãmâne, din punctul de vedere al scepticilor, o problemã: cât de afectatã va fi libertatea de decizie a þãrii în aceste condiþii? Cu singuranþã cã nu mai puþin decât au fost deja afectatã de angajamentele internaþionale ºi de opþiunea pragmaticã pentru Alianþa NATO. America este, de fapt, NATO. Iar România este partenerul strategic al Americii. La bine ºi la rãu...
Titlu: Eterna ºi fascinanta reformã a Justiþiei
Nr Editie: 1749 Data: Friday 09 December 2005
Poate cã în nici un alt domeniu - cu excepþia finanþelor - reforma nu a fost atât de 'deasã' ºi de neprevizibilã ca în justiþie. De 16 ani încoace se schimbã fãrã încetare legi, pachete, termene, reguli de aplicare - multe dintre ele abia schimbate ºi rãschimbate. Cu un an înainte de teoretica noastrã aderare la UE, o nouã modificare (cu siguranþã, nu ultima) este propusã de harnica ministreasã a Justiþiei: se au în vedere paragrafe sau precizãri din Statutul Magistraþilor, din Legea Organizãrii Judiciare ºi din Legea de Organizare ºi Funcþionare a CSM. Operaþiunea are loc la nici jumãtate de an de la ultimele modificãri operate la sugestia Curþii Constituþionale, în celebrul 'pachet' a cãrui luare la bani mãrunþi era sã ne lase fãrã premier ºi sã ne dea pradã unor alegeri anticipate. Principalele modificãri care se opereazã acum au în vedere reducerea, de la 10 ani la 8, a vechimii în magistraturã a candidaþilor la funcþia de procuror general sau procuror ºef. Vã veþi întreba, desigur, ce i-o fi venit doamnei Monica Macovei pentru ca, hodoronc-tronc, sã reducã aceastã vechime? A visat, cumva, noaptea, vreun emisar al Uniunii Europene care a atenþionat-o: Monica, trebuie sã întineriþi aparatul! Cei cu 10 ani vechime sunt prea bãtrâni! Sau, nu cumva, persoanei pe care o are în vedere doamna ministru pentru înlocuirea dlui Botoº îi lipsesc taman aceºti doi ani pentru a-ºi putea lua în primire funcþia în care urmeazã sã fie numit în mod democratic - adicã dupã metoda reformatã de numire a magistraþilor, introdusã de Coaliþie, prin care s-a înlãturat odioasa prevedere pesedistã, conform cãreia aceste numiri fãceau obiectul deciziei colective a organismelor alese democratic de cãtre magistraþi. Recentele modificãri nu fac decât sã confirme o teorie a unui prieten de-al meu, întâmplãtor fost consilier prezidenþial, care se distra de minune cãutând printre rândurile oricãrui act normativ semnificaþia pragmaticã: ce interes ºi al cui îl serveºte respectiva 'îmbunãtãþire' a cadrului legal. De data aceasta este vorba, în mod evident, de interesul major al Justiþiei, interes reprezentat de simpatiile ºi antipatiile doamnei ministru, fost procuror leneº ºi sancþionat cu regularitate pentru neîndeplinirea obligaþiilor profesionale de cãtre niºte superiori obtuzi ºi abuzivi. Pe care acum îi eliminã în mod democratic.
Titlu: Culoarea portocalie a aviarei ºi a rujeolei
Nr Editie: 1750 Data: Saturday 10 December 2005
Mai degrabã decât cele douã epidemii, douã tipuri de politician de aceaºi culoare se înfruntã pe scena actualitãþii. Pe care în ciuda diferenþelor specifice, îi uneºte o trãsãturã comunã: foamea de publicitate ºi de notorietate cu orice preþ. Chiar ºi cu acela al unui dezastru pe care îl trec, cu mândrie, în bilanþul propriu de realizãri. Pentru ministrul Agriculturii, dl Flutur, aviara a fost o ºansã nesperatã de a da coerenþã ºi continuitate prezenþei sale publice. Sfâºiat cotidian între sarcinile politice - de asociaþii ºi filiale ºi promotor al cruciadei împotriva hidrei pesediste din teritoriu ºi cele profesionale - unde a excelat mai degrabã în gesturi demonstrative (a pus mâna pe coasã, a muls vaci, a pupat viþei în bot) decât în cele practice, ale reglementãrii unui domeniu de mare fragilitate în perspectiva contractului cu realitatea europeanã - dl Flutur a sfârºit în a îmbrãþiºa cauza aviarei. A stat de dimineaþã pânã seara în capul scãrilor de la minister, dând declaraþii  exclusive pentru toate cele 27 de televiziuni acreditate ºi relatând cu dramatism greu reþinut nobila luptã cu gãinile suspecte din ograda þãranilor. Buletinul aviarei a concurat serios buletinul meteorologic ºi ministrul a comunicat conºtiincios naþiei câte orãtãnii au fost ucise zilnic în zona respectivã din ordinul sãu. Molcomirea epidemiei în Tulcea l-a pus în dificultate, dar a renãscut parcã odatã cu focarele din Brãila. ªi acum le toacã mãrunt. Dl Nicolãescu este atât de ocupat de la preluarea mandatului de contracararea diverselor interese pesediste în sistemul de sãnãtate încât pur ºi simplu a uitat de toate celelalte probleme. Angajat în dure bãtãlii cu directorii olegarhi de spitale ºi cu reþelele de farmacii, s-a trezit luat prin surprindere de o banalã epidemie de rujeolã - boalã care prin alte pãrþi ale Europei nu prea se mai manifestã. Uitând sã o previnã, acum o combate cum poate. Cu preþul - în vieþi - de rigoare. Ce-i uneºte pe cei doi miniºtri liberali, în ultimã instanþã este tocmai culoarea portocalie cu care au înzestrat aceste epidemii. Din pãcate, nici copiii ºi nici gãinile nu vor putea sã îngroaºe rândurile partidului. Îngroaºã doar problemele unui guvern în derutã pragmaticã.
Titlu: Bazele americane ºi nota de platã ruseascã
Nr Editie: 1751 Data: Monday 12 December 2005
Desigur cã dupã evenimentele ultimilor ani în care România s-a aflat constant de partea americanilor, este greu de decelat cât la sutã din recenta decizie de a crea baze militare în þara noastrã reprezintã o necesitate strategicã a aliaþilor noºtri ºi cât la sutã o recompensã pentru bunã purtare. Indiferent însã de amestec, rezultatul este unul foarte concret ºi pentru prima datã în istorie dispunem de o protecþie pe care o dorim ºi care nu ne este impusã. Aceastã umbrelã militarã este, în acelaºi timp, o garanþie pentru posibila infuzie de capital venitã din aceeaºi parte a lumii. Cã acest lucru nu prea se vede încã, deºi din 2002 suntem parte a celei mai importante alianþe militare a momentului, þine ºi de relativa prudenþã ºi încetinealã cu care se dezvoltã acest proces ce are nevoie nu doar de stabilitate politicã, ci ºi de stabilitate legislativã care, la noi, se acomodeazã cu dificultate. Potrivit estimãrilor analiºtilor, efectele concrete ale acestei miºcãri se vor vedea pe parcursul urmãtorilor cinci ani ºi nu într-un ritm  care sã impresioneze. Ceva mai devreme România va primi însã nota de platã a acestei opþiuni strategice din partea fostului sãu aliat – Rusia. Pentru marele vecin din Est, instalarea de baze americane la graniþa zonei sale de influenþã reprezintã un pericol infinit mai mare decât prezenþa unei armate – cea de la Tiraspol – în coasta Alianþei. Probabil cã ameninþãrile lansate prompt dupã semnarea acordului de la Bucureºti nu vor fi puse în practicã, ºi aceasta pentru simplul motiv cã procesul reducerii efectivelor ºi armamentelor convenþionale este un proces necesar ºi ireversibil. Principalele sancþiuni vor veni însã de acolo de unde ne doare mai tare: de la livrãrile de gaze naturale! Pe acestea le vom plãti, probabil, la preþul pieþei ºi nu ca pe o facilitate acordatã unor vecini de care te leagã normalitatea unor bune relaþii. Pentru o Rusie încã supraputere din punct de vedere militar, care îºi va converti tot mai mult resursele energetice în principala armã a arsenalului sãu economic, o Românie dedicatã cauzei americane iese din joc ºi nu mai prezintã decât un interes minor, de conjuncturã. Cel mult ca posibil client. 
Titlu: Nicolãescu: croitoraºul cel viteaz!
Nr Editie: 1752 Data: Tuesday 13 December 2005
ªtiþi povestea - a lui Andersen, dacã-mi aduc bine aminte - cu croitoraºul cel viteaz. Acesta, sâcâit de muºte în activitatea-i cotidianã, a recurs la serviciile unui plici cu care dupã ce a exersat corespunzãtor a fãcut ºapte victime dintr-o singurã loviturã. Încurajat de succes ºi-a transformat performanþa în 'brand' lansând o campanie de marketing din care reieºea cã ar fi capabil sã punã jos, oricând, 'ºapte dintr-o loviturã'. Ce reprezentau aceºti ºapte, nu mai trebuie demonstrat... Aºa ºi dl Nicolãescu: nu ºapte, ci vreo 22, ºi tot aºa, dintr-o singurã loviturã, datã duminica, când toatã lumea se odihneºte, iar directorii de spitale nu se aºteaptã la o asemenea miºcare. Mai ales dupã ce vreme de aproape douã luni îl tocaserã pe ministru prin toate talk-show-urile posibile, cum cã o asemenea mãsurã nu e nici oportunã ºi nici posibilã. ªi uite cã dl ministru Nicolãescu - care nici mãcar doctor nu e - i-a rãpus pe toþi. Ba pe unii i-a dat afarã de la douã spitale, cã erau de douã ori directori. Demonstrând cã prevederea pe care doreºte sã o introducã în noua lege a spitalelor este perfect viabilã. ªi cã, aºa cum dânsul e ministru al Sãnãtãþii, alþi colegi de-ai dumisale, contabili, vor putea da randament ca directori de spitale, lãsându-i pe medici sã-ºi vadã de treaba lor. Adicã de operaþii ºi de consultaþii. ªi, poate, de ºpagã... Mai greu îi va fi, se pare, croitoraºului cel viteaz, cu farmaciºtii. Una - cã pe ãºtia nu-i poate da afarã, ca pe medici. ªi doi - cã ditamai Uniunea Europeanã zice cã nu e corect ceea ce vrea domnia sa ºi cã prevederea pe care o are în vedere ar fi un afront adus liberei concurenþe. Dar dl ministru ºtie bine cã cei care l-au pus ministru i-au dat o dublã misiune: sã-i dea afarã pe directorii de spitale pesediºti - sarcinã îndeplinitã - ºi sã rupã zalele lanþului de farmacii despre care se crede cã ar avea printre investitori alþi pesediºti de frunte. Or, pânã una-alta, dacã tot e vorba de reformã, sunt bune ºi mãsurile astea. Mai pe urmã, cine-l va înlocui (miniºtrii Sãnãtãþii trãiesc puþin în post) va putea sã se dedice ºi misiunii de a face ca sãnãtatea sã funcþioneze mai bine, în folosul cetãþeanului ºi nu doar al grupãrilor de interese concurente.
Titlu: Fuziunea de dupã fuziune
Nr Editie: 1753 Data: Wednesday 14 December 2005
''Suspendarea mea reprezintã un 11 septembrie pentru Partidul Naþional Liberal'' - a declarat cu patos tânãrul deputat Cristian Boureanu, dupã ce conducerea partidului, pusã în faþa refuzului acestuia de a preciza cine s-ar fi fãcut vinovat de negocieri secrete cu PSD-ul, i-a aplicat o mãsurã regulamentarã. ªi, purtaþi de valul imaginaþiei, parcã-l vedem pe junele Boureanu prãbuºindu-se prin implozie înlãuntrul sãu dupã loviturile grele ale prezidiului ºi acoperindu-i de un praf dens, greu de respirat, pe ºefii partidului. Figura de stil este sugestivã, dar este greu de înþeles la ce anume se referã proscrisul liberal: cine sunt ''teroriºtii''ºi cine victimele? Sã fie Tãriceanu& Comp niºte Bin Laden, sau conducerea partidului o Al Qaeda care ameninþã simbolurile demnitãþii de tip liberal întrunchipate în trupul uman Boureanu? Iar preºedintele Bãsescu un Bush care nu va ezita sã lanseze necesarele represiuni? Poate. Clar este, însã, un lucru. Cã, cu toatã iritarea produsã de acuzele mai tânãrului lor coleg, ºefii liberalilor s-au pripit dându-i acestuia o sancþiune care nu va face, în ultimã instanþã, decât sã-l împingã mai aproape de democraþi. Pe el ºi pe alþi liberali care se vor simþi mai confortabil alãturi de omul forte al momentului - preºedintele.  S-ar putea ca acesta sã fie semnul care va declanºa prima nouã schismã  de dupã readucerea de pe drumuri a frãmântatului partid liberal: o aripã democratã, care se va desprinde de trupul istoric ºi se va alãtura mai dinamicului partid, înfãptuind ceva mai devreme ºi parþial fuziunea la care aspirã fãrã prea mare convingere aceia care sunt conºtienþi cã nu existã altã cale pentru ca Alianþa sã subziste.  Aceasta pare sã fie ºi explicaþia reluãrii, pentru scurt timp, a discuþiilor pe tema unei fuziuni care, practic, nu se va putea înfãptui mai devreme de 2007 - dacã acesta va rãmâne termenul ''fuziunii'' cu Uniunea Europeanã. Pânã atunci mai rãmâne de lãmurit cum e cu acest ''11 septembrie'' din 9 decembrie ºi dacã fundamentalismul liberal va reuºi sã doboare aspiraþia popularã.
Titlu: Executivul anului!
Nr Editie: 1767 Data: Saturday 31 December 2005
'Cel mai bun guvern postrevoluþionar' - a proclamat festiv preºedintele Bãsescu, la finele unui an în care i-au ieºit aproape toate pasienþele, cu excepþia... demisiei guvernului Tãriceanu. Ce sã înþelegi de aici? Cã de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Am avut guvernul pe care ni-l puteam permite. Pentru unul mai bun ar fi fost necesar ºi un Parlament mai bun, ºi un preºedinte mai bun, ºi niºte partide mai bune - ca sã nu mai vorbim de poporul alegãtor, care este cel care este ºi cu care reuºeºte atât de bine sã comunice subliminal cu expresia sa subconºtientã, care este dl Bãsescu. N-a fost cel mai bun guvern. Nici pe departe. ªi nu putea fi, pentru cã a fost alcãtuit în pripã ºi în ideea sã reziste douã-trei luni pânã se coceau condiþiile pentru ca anticipatele sã ofere Alianþei puterea de care avea nevoie. Guvern de strânsurã, cu oameni nepotriviþi la locuri nepotrivite, cu anonimi, incapabili de vreo acþiune notabilã sau cu politicieni harnici la gurã, dar moi la fapte. Un guvern care n-a reuºit sã gestioneze nici una dintre crizele prin care a trecut. Care ºi-a irosit timpul ºi forþele omorând gãini sau distrându-se la mare în timp ce apa lua cu totul localitãþi întregi. Care s-a rãzboit cu directorii de spitale puºi de PSD, în timp ce rujeola face ravagii printre copii. Care a stopat timp de un an lucrãrile la autostrãzile atât de necesare integrãrii, ca sã 'economiseascã' proiectul, luându-l dintr-o parte ºi mutându-l în alta. Care a instaurat haosul în economie prin modificãri perpetue ale unui cod fiscal a cãrui intrare în funcþiune se pierde încã la orizont. Care a avut greaþã sã negocieze cu sindicaliºtii din învãþãmânt (zona în care premierul a descoperit corupþia adevãratã) irosind o lunã din anul ºcolar ºi riscând ca aceasta sã rãmânã irecuperabilã. În rest, numai de bine. Cu aceste mici excepþii, putem fi de acord cu preºedintele cã este cel mai bun guvern. Nu chiar postrevoluþionar, dar al Alianþei cu siguranþã. Mai ales cã nu se poate ºti cum va fi urmãtorul....