Titlu: Riscurile politicii ''la pleznealã''
Nr Editie: 1695 Data: Wednesday 05 October 2005
Cred cã despre domnii Iliescu ºi Constantinescu împreunã, pe durata a patru mandate, nu s-a scris ºi vorbit în presã cât despre dl Bãsescu în doar nouã luni. Instituþia prezidenþialã a fost croitã, la noi, în linii mari dupã datele antropometrico-caracteriale ale dlui Iliescu, cu mare grijã ca anumite accesorii sã nu aminteascã cumva de predecesorul sãu, sau sã-i dea acestuia idei de personalizare. ªi dl Iliescu s-a simþit confortabil în aceastã hainã, cãreia i-a împrumutat multe dintre trãsãturile sale, între care cumpãnire, prudenþã ºi o relativã detaºare de restul ansamblului. Dacã pentru dl Constantinescu haina s-a cam potrivit, acesta având o talie relativ compatibilã, pentru dl Bãsescu aproape nici nu s-a pus problema echipãrii. Marinarul a venit la Cotroceni ferm hotãrât sã desacralizeze instituþia si sã-i dea o înfãþiºare mai pe mãsura felului sãu de a fi. Începând cu prezenþa ''detaºamentului roºu de femei'' comandat de dna Udrea, continuând cu sictirizarea unor consilieri de felul lui Pleºu ºi cu escapadele nocturne de la Golden Blitz, Traian Bãsescu a creat toate premisele unui preºedinte care ''ce-are în guºã, ºi-n cãpuºã''. El spune lucrurilor pe nume, fãrã a se complica cu fineþuri diplomatice, se îmbracã în blugi când ar trebui sã fie în costum, bea o bere cu constructorii de poduri ºi înjurã în direct rivalii politici. Toate acestea întrunind, paradoxal aproape, adeziunea unui public aflat în tot mai mare contradicþie cu presa, în special, ºi cu clasa politicã, în general. Un ''mãi animalule!'', în gura lui Bãsescu ar fi sunat, la vremea respectivã, de-a dreptul colocvial, iar ''golanii'' din Piaþa Universitãþii probabil cã l-ar fi adoptat pe loc. Mare maestru al show-urilor improvizate, Bãsescu face din fiecare ieºire sau luare de poziþie a sa un spectacol mediatic, fiind atât de încântat de acestea încât nici nu se mai gândeºte la efecte. Efecte care, de regulã, nu se vãd imediat, iar în politicã sunt de fond ºi de lungã duratã. O chestiune care ar trebui sã-l punã pe gânduri pe preºedinte este ºi aceea cã, dupã vizitele la nivel înalt de dupã obþinerea mandatului, contactele externe esenþiale s-au rãrit considerabil. Nici el nu prea mai este invitat pe unde ar fi important sã se afle, ºi nici alþii nu se înghesuie sã vinã la Bucureºti. Vorbele în doi peri, aruncate la pleznealã dau roade ºi aceste roade pot deveni amare în momentul în care vom constata cu toþii cã am cam jucat mizele importante pe un circ ieftin, dar de succes la public.
Titlu: Atac la preºedinte!
Nr Editie: 1706 Data: Tuesday 18 October 2005
Discursul lui Ludovic Orban de la Piteºti reprezintã un atac fãrã precedent, în istoria Alianþei, la adresa celui care, prin calitatea de preºedinte dobânditã în urma acþiunii solidare a celor douã formaþiuni, ºi-a arogat-o ºi pe aceea de lider politic unic. Traian Bãsescu se considerã - aproape pe bunã dreptate - deasupra celor doi copreºedinþi ºi independent de aceºtia, lucru care justificã avertismentele sau chiar atacurile pe care le lanseazã din diferitele poziþii pe care i le permite demnitatea de prim om în stat. Prin vocea lui Orban s-au fãcut însã auzite nemulþumirile majoritãþii liberalilor care nu vãd cu ochi buni ºi nu acceptã cu inima uºoarã tutela prezidenþialã. Liberalii au orgoliul de locomotivã primordialã a unei Coaliþii la care vagoanele administrate de Bãsescu s-au ataºat din mers ºi pe principiul unei paritãþii net favorabile acestora. Defecþiunea lui Stolojan l-a adus pe Bãsescu în prima poziþie aproape fãrã voia partenerului care, ce-i drept, nici nu prea aveau ceva mai bun la ora respectivã, Cãlin Popescu Tãriceanu fiind, mai degrabã, o figurã acceptatã de cãtre diversele curente din partid, decât un lider de vocaþie. De-a lungul unei coabitãri de zece luni, diferenþele dintre partidul liberal ºi Bãsescu (prin care se înþelege un partid democrat fidel pânã la slugãrnicie) s-au adâncit pe mãsurã ce actul de guvernare s-a împotmolit mai des, nu doar în hãþiºurile unei realitãþi complexe, ci ºi în acelea ale unei naturi potrivnice. Dar turnul sãu fildeº din Dealul Cotrocenilor preºedintele, eliberat de orice responsabilitãþi executive (domnia sa având doar problema Axei ºi a licuricilor) a vãzut tot mai clar erorile guvernului ºi n-a pregetat sã facã ceea ce nu fãcea predecesorul sãu: sã-l critice ºi chiar sã-l atace, mergând pânã la prezidarea ostentativã a unor comitete de crizã în absenþa titularului. Prin ºefia liberalã guvernul a împrumutat din plin o astfel de coloraturã, cu atât mai mult cu cât democraþii n-au prea admis ca miniºtrii lor sã fie atinºi nici cu o floare. Ceea ce s-a repercutat, vizibil, în planul percepþiei publice. Deºi aflaþi în aceeaºi barcã, liberalii iau apã în timp ce democraþii þin capul sus, respirând liber! Semnalul este de rãu augur, mai ales în cazul unor alegeri anticipate pe care preºedintele n-a încetat sã le cloceascã în culcuºul sãu din Cotroceni, la care raportul de forþe se poate modifica radical. De aici, neliniºtea ºi reacþiile, prudente sau temãtoare, de pânã acum, ale partenerilor. Tirul lui Orban a fost bine direcþionat, el reuºind sã dea demersului sãu o dimensiune colectivã: este rãu pentru liberali ºi pentru democraþi cã preºedintele continuã sã-i menþinã pe aceiaºi ºefi de servicii secrete, numiþi pe vremea ºi din rândurile PSD-ului. Este pãgubos cã însuºi preºedintele încearcã sã tempereze elanul schimbãrii preºedinþilor de Camere ºi de Consilii Judeþene pentru cã în felul acesta se îngreuneazã efortul de guvernare al Alianþei. Bãsescu nu este atacat la fond - tendinþa de favorizare a propriei formaþiuni - ci la formã: modul suspect în care coabiteazã cu rãmãºiþele fostei puteri. Cât timp se va afla pe meleaguri coreene, preºedintele va avea rãgazul sã mediteze la aceste lucruri. ªi sã se întoarcã cu idei noi. Cum au fãcut-o ºi alþii, înaintea lui.
Titlu: Culmea democraþiei
Nr Editie: 1707 Data: Wednesday 19 October 2005
Într-un fel, diagnosticul actualei situaþii în care se aflã PSD, a fost pus de Rãzvan Teodorescu: 'Partidul a ajuns în punctul cel mai înalt al democraþiei: nimeni nu mai are nici un fel de autoritate!' Conflictele din interiorul partidului dau în clocot. Avansat de fostul sãu ºef ºi actual subordonat, de la categoria 'prostãnac' la cea de 'handicapat', Mircea Geoanã îºi iese din pepenii diplomatici ºi îl avertizeazã, strãveziu, pe fondatorul partidului cu excluderea. O pedeapsã, poate, nemeritatã pentru cel care a ezitat sã facã pasul în afarã doar de dragul unitãþii partidului. E o cauzã la care pare a fi renunþat deja ºi un semnal a fost dat la Piteºti când nu a exclus posibilitatea transformãrii 'polului' în partid. Oricum, ideea unei convieþuiri cu exponenþii noii ordini emanate de la Cluj devine tot mai palidã ºi Iliescu nu prea îºi mai gãseºte locul într-o formaþiune tot mai puþin dispusã sã-i recunoascã vreo calitate. La rândul sãu, 'conducerea colegialã' îºi aratã tot mai des desuurile cârpite, pe mãsurã ce concurenþa dintre preºedinte ºi preºedintele executiv devine tot mai acutã, pânã acolo încât cei doi au ajuns sã-ºi smulgã din mânã microfoanele la conferinþele de presã. Majoritatea care l-a ales pe Geoanã ca sã nu-l aleagã pe Iliescu practic nu mai existã. Cota de autoritate a lui Nãstase scade pe mãsurã ce perspectiva înlãturãrii sale din funcþia de ºef al Camerei devine tot mai concretã. Curtenii de altãdatã degajeazã terenul ºi încearcã sã-ºi gãseascã alþi stãpâni. Geoanã ar vrea sã profite de situaþie ºi sã facã curat în jurul sãu, o curãþenie ce vizeazã mai puþin antecedentele ºi suspiciunile de corupþie, ºi mai mult cercurile personale de putere. Aparent neimplicat, secretarul general Mitrea îºi pregãteºte 'trupele' din teritoriu pentru intervenþia potrivitã la momentul potrivit. Ameninþãrile lui Geoanã la adresa lui Iliescu ar putea fi preludiul unui fenomen cu urmãri greu de anticipat. Practic, lui Iliescu nu-i mai rãmâne decât soluþia - moralã - a pãrãsirii unui PSD de care nu-l mai leagã decât oamenii nemulþumiþi de 'noua ordine'. Aceºtia nu vor ezita sã-l urmeze într-o nouã formaþiune care ar putea sã mai adune ºi alte frustrãri, din PRM sau chiar din PD. Perspectiva destul de sumbrã pentru 'primul partid al þãrii'. Care, culmea, creºte în sondaje! Oare cum ºi de ce?
Titlu: Aroganþa sub sechestru!
Nr Editie: 1708 Data: Thursday 20 October 2005
''Rãzboinicul'' Gigi nu ºi-a putut închipui cã cineva - nu conteazã cine - ar putea sã meargã cu îndrãzneala pânã acolo încât sã-i punã lui sechestru pe avere! A fãcut-o însã nimeni altul decât plãpândul ºi chelul Sebastian Bodu. ªeful Agenþiei Naþionale Fiscale ºi-a asumat un mare risc în momentul în care a luat aceastã decizie. În primul rând riscul personal de a fi agresat, la propriu, de patronul Stelei, cel care este convins cã este un soi de salvator al naþiei prin fotbal ºi cã, datoritã acestei calitãþi, este mai presus de mãruntele chiþibuºuri fiscale. Egocentristul obiºnuit sã fluture pe sub nasul fraierilor fãrã o leþcaie, teancurile de dolari ''primiþi de la Dumnezeu'', a constatat cu stupoare cã între el ºi divinitate s-a interpus un ''neica-nimeni'' care are pretenþia absurdã cã în calitatea sa de patron atot-puternic al unei echipe galonate trebuie sã þinã cont de niºte reguli care prevãd cã pentru teancurile de dolari fluturate trebuie plãtite impozitele corespunzãtoare. ''Sunt banii mei!'' rãcneºte nervos Gigi ºi nu înþelege cum de i se poate bãga mâna în buzunar cu atâta neruºinare. ªi de cãtre cine! Imaginaþi-vã doar cam cum ar fi reacþionat dacã ar fi fost în situaþia ca Bodu sã-i sechestreze ºi Maybach-ul cu care se dusese la ANAF sã-l ia de gât pe agresor. Dl Becali face parte dintr-o categorie de oameni aparte: aceea a unor indivizi care nu s-au omorât cu ºcoala - vorba dlui Bãsescu - dar pe care flerul ºi isteþimea naturalã i-a fãcut ca, mai ales în vremuri tulburi, sã câºtige grãmezi de bani. Cocoþaþi pa acestea, lumea li s-a pãrut mai micã ºi mai slabã, gata sã i se posterneze la picioare. Or într-o astfel de lume regulile sunt pentru cei de jos. Pe cei de sus nu-i poate atinge nimic. Aceastã categorie de persoane considerã cu nonºalanþã cã pot sã rescrie atât istoria cât ºi legile care guverneazã societatea. În mintea dlui Becali, Steaua a încetat, în momentul în care el a pus mâna pe ea, sã mai fie o echipã care existã ºi funcþioneazã pe baza principiilor comerciale ºi fiscale general valabile. Ea a devenit propriul sãu regat, în care, cãlare pe un cal alb, face ºi desface lucrurile dupã bunul sãu plac, aducând bucurie sau mâhnire celor care confundã fotbalul cu orgoliul naþional. Jucãtorii sãi nu mai au salarii, ci donaþii din partea regelui. Cum sã plãteascã Gigi impozit pe donaþii? Sunt banii lui! Realitatea este cã dl Becali e mai ºiret decât ne lasã sã credem, prefãcându-se cã nu pricepe. El ºtie bine cã ce face el nu e-n regulã ºi cã tocmai de aceea a lansat ideea ''donãrii'' echipei cãtre nepoþii sãi, procedeu prin care a sperat sã piardã urma celor 7 milioane de euro pe care le datoreazã, ºi despre care a ºtiut în fiecare moment de când a preluat echipa. A crezut doar cã pe baza interesului maladiv adesea, faþã de fotbal, datoriile s-ar putea pierde în ceaþã. A încercat chiar ºi arma ºantajului, cu retragerea echipei, dar ºi-a dat seama cã nu ajunge departe. Gigi Becali e-n corzi. Iar acolo l-a bãgat cine nici nu se aºtepta: un funcþionar chelios de la Finanþe, care dacã n-a fãcut mare lucru pânã acum, binemeritând pentru decizia de a sfida un personaj abuziv ºi coleric de categoria latifundiarului din Voluntari.
Titlu: Precedentul 'Patriciu'
Nr Editie: 1709 Data: Friday 21 October 2005
Trecutã aproape neobservatã din cauza vârtejului provocat de negocierile dintre Putere ºi Opoziþie pentru finalizarea dezbaterilor pe marginea proiectului de Regulament al Camerelor, declaraþia fãcutã la Varºovia de Phil Stevenson, vicepreºedintele Rompetrol, ar putea sã aibã consecinþe dintre cele mai imprevizibile. Dl Stevenson anunþa faptul cã oficialii firmei au luat legãtura cu reprezentanþii Ministerului de Finanþe, pentru a discuta pe marginea solicitãrii de despãgubiri pe care Rompetrol le cere prin justiþie pentru pierderile cauzate de încarcerarea, pentru 24 de ore, la PNA, a preºedintelui sãu, Dinu Patriciu. La timpul cuvenit, evenimentul reþinerii lui Patriciu a fãcut sã curgã tone de cernealã prin conductele mass media, comentatorii concetrându-se mai ales asupra faptului cã un fruntaº al coaliþiei aflate la Putere nu ar fi putut fi supus unui astfel de tratament fãrã complicitãþi sau sugestii venite de la cel mai înalt nivel. Diferenþele de vederi, inclusiv politice, dintre Dinu Patriciu ºi Traian Bãsescu, erau de notorietate. În cazul în care Bãsescu ar fi pierdut prezidenþialele, Patriciu avea de gând sã facã din el þapul ispãºitor al eºecului de ansamblu, lucru pe care l-a declarat, dealtfel, public. ('Traiane, îþi mai dau douã sãptãmâni!') La rândul sãu, Bãsescu, proaspãt preºedinte, n-a ezitat sã-l alãture pe Patriciu listei de persoane asupra cãrora justiþia ar fi trebuit sã facã cercetãri aprofundate, menþionând faptul cã apartenenþa sa la PNL n-ar constitui o circumstanþã atenuantã. Pe acest fond, interpretarea cvasigeneralã a deciziei procurorilor PNA a fost vãzutã ca rãspunsul la o comandã politicã, domeniu în care instituþia respectivã deþinea o serioasã tradiþie. Impactul reþinerii lui Patriciu asupra cursului acþiunilor ROMPETROL ºi a afacerilor cu petrol în general a fost instantaneu. Mai puþin obiºnuiþi cu acest tip de sensibilitate a mediului de afaceri, românii au fost tentaþi sã treacã fenomenul cu vederea, considerându-l mai degrabã un soi de fapt divers. Staff-ul Rompetrol a înþeles însã cã pierderea poate fi recuperatã într-un mod foarte direct: de la statul pe care-l reprezentau procurorii anticorupþie. Întrucât Dinu Patriciu a fost eliberat, iar eventuala sa vinovãþie n-a putut fi încã doveditã, statul a acþionat pripit, dacã nu aproape iresponsabil, drept pentru care va trebui sã plãteascã. Faptul cã oficialii Ministrului Finanþelor (doar întâmplãtor legaþi de partidul liberal) au acceptat sã negocieze cu cei ai Rompetrol demonstreazã clar temerea cã un astfel de proces prezintã mari ºanse de a fi pierdut ºi cã prin negociere s-ar putea diminua cuantumul daunelor. Ministerul Finanþelor este o altã instituþie în care abuzul, în relaþia cu cetãþeanul sau întreprinzãtori a constituit pânã acum o regulã. Patriciu este pe cale sã facã o breºã în aceastã construcþie, breºã pe care nu vor ezita sã o exploateze alþi nemulþumiþi - îndreptãþit - de deciziile statului. Vom vedea, în curând, o coadã lungã la care se vor instala Gigi Becali, Ioan Neculae ºi mulþi alþii care îºi vor baza cererile dacã nu pe cinstea ºi corectitudinea proprie, pe inabilitatea ºi incompetenþa reprezentanþilor autorizaþi ai statului.
Titlu: Un moment istoric: ºedinþa de guvern româno-maghiarã
Nr Editie: 1710 Data: Saturday 22 October 2005
Din toatã guvernarea asta de aproape zece luni, cel mai bun lucru pe care l-a fãcut cabinetul Tãriceanu mi se pare a fi aceastã ineditã ºedinþã de guvern româno-maghiarã. De cinsprezece ani încoace, de când s-au desfãcut din cleºtele ''lagãrului socialist'', relaþiile dintre cele douã þãri au balansat între tensiune maximã - momentul Târgu Mureº, martie 1990 - ºi demersuri incomplete de detensionare - semnarea, la Timiºoara, în septembrie 1996, a tratatului de bazã româno-ungar. Diferendele istorice au apãrut cu o mai mare acuitate cu cât cadrul democratic a permis extremiºtilor din ambele pãrþi sã se manifeste fãrã restricþii. Practic, lor, extremiºtilor din politicã ºi din-afara ei, le revine responsabilitatea tergiversãrii normalizãriii, ºi nu populaþiei, pentru care problematica economicã a fost întotdeauna mai importantã. Vechi nostalgii ºi mai noi aspiraþii de revanºã au minat sistematic aproape orice încercare de a aduce în zona firescului o convieþuire milenarã a celor douã etnii. Au contribuit din plin ºi o serie de inabilitãþi politice ca ºi unele demersuri distructive alimentate în special de emigraþia istoricã. Ideea unui model de convieþuire modernã a fost lansatã de Iosif Boda, pe când era ambasador la Berna, el evocând parteneriatul franco-german de dupa cel de-al doilea rãzboi mondial, cel care a reuºit sã facã din Europa Unitã un model universal. Ideea a pãrut tentantã ºi spre sfârºitul celui de-al doilea mandat al sãu, Iliescu a încercat sã facã unele demersuri pentru care a gãsit ecou în guvernul socialist de la Budapesta. Schimbãrile din cele douã þãri au înlocuit promotorii parteneriatului, vecinii din Vest optând pentru o politicã mai radicalã, intratã rapid în conflict ºi cu gruparea politicã etnicã din România. Accesul la guvernare al acestora, în trei legislaturi consecutive, a însemnat o victorie a paºilor mici, UDMR-ul reuºind sã-ºi aproprie majoritatea revendicãrilor. Vizita guvernului maghiar la Bucureºti ºi participarea la o ºedinþã comunã în care s-au discutat problemele de interes zonal reprezintã o etapã definitorie a cursului relaþiilor bilaterale. Dacã ei, politicienii, vor avea ºi în continuare înþelepciunea de-a urma acest drum, fãrã sã încerce sã dea satisfacþie radicalilor, am putea asista, într-un viitor nu foarte îndepãrtat la o nouã realitate zonalã, peste care parcursul economic comun îºi va pune din plin amprenta de toleranþã ºi de spirit de cooperare, sincer ºi folositor ambelor pãrþi. Deschizând, totodatã, calea spre alte tipuri de manifestare ºi acþiune comunã.
Titlu: Show-ul aviar
Nr Editie: 1711 Data: Monday 24 October 2005
Acum, când experþii europeni în materie de pandemii ne asigurã cã focarele de gripã aviarã au fost localizate ºi cã nu existã pericolul ca acestea sã treacã la om, ne întrebãm cât ºi cui a folosit exacerbarea pânã la grotesc a acestui spectacol în care autoritãþile se dau de aproape douã sãptãmâni, ºi a cãrui notã de platã n-a fost încã fãcutã, dar care cu siguranþã va fi una de excepþie. Dacã pentru un personaj ahtiat dupã publicitate, ca ministrul Agriculturii, pe care-l bãnuiesc cã dacã virusul aviar n-ar fi existat, el l-ar fi inventat pentru a putea sta nemiºcat pe scãrile ministerului ca sã dea declaraþii agramate 24 de ore din 24, lucrurile au intrat într-un firesc, sã-i zicem, al tiparului sãu de acþiune, mã întreb de ce ºeful guvernului ºi miniºtrii interesaþi au acceptat aceastã imensã sãriturã peste cal? Crede cineva cã forurile europene n-ar fi fost convinse de buna noastrã credinþã ºi de seriozitatea intenþiilor noastre de stopare a rãspândirii virusului, fãrã sã transformãm Dobrogea într-o zonã ciumatã, cu sate înconjurate de jandarmi ºi cu oameni rupþi de la treburile lor de o carantinã pe care încã nimic nu o justifica? Sau cã sabotarea - pur ºi simplu - a industriei producãtoare de alimente de provenienþã avicolã, cu mult înainte ca diagnosticul sã fie pus, ar fi aplaudatã de altcineva decât de concurenþii direcþi ai acesteia? Sau cã anihilarea turismului internaþional în Deltã a servit unei alte cauze decât cea a operatorilor din alte zone? Ce vreau sã spun: cã excesul de zel ºi mimarea securitãþii (ce altceva decât un scump spectacol destinat canalelor de ºtiri) este dezinfectarea camioanelor sau a trenurilor care ieºeau din Dobrogea, când este ºtiut cã virusul respectiv nu poate trãi pe roþile camioanelor ºi cã el se transmite doar direct de la animal la om, prin contact nemijlocit) dezvãluie una dintre laturile negative ale comportamentului nostru, valabilã ºi pentru alte domenii ale integrãrii europene, de exemplu. ªi cã toate acþiunile necesare izolãrii focarelor de infecþie se puteau desfãºura normal, firesc, fãrã a induce groaza în întreaga naþie, de parcã aviara ar fi ceva mai dihai decât ciuma ºi holera la un loc... Din pãcate, autoritãþile consumã mai mult timp ºi bani cu tropãiala care vrea sã dea senzaþia de acþiune, decât cu acþiunea în sine, ºi la acest capitol ele ºi-au gãsit interpreþii desãvârºiþi în cei care ne-au umplut non-stop ecranele televizoarelor. PS: Mi-am amintit un banc de pe vremea lui Ceauºescu: cicã bunica lui Bulã nu mai folosea nici unul dintre aparatele electrocasnice din casã. Solicitatã de nepot sã-i calce niºte pantaloni, ea a replicat: mi-e fricã, maicã! De la o vreme, orice bag în prizã, tot pe tovarãºul îl aud ºi-l vãd! Pe tovarãºul Flutur!
Titlu: Elena Udrea: Adio, dar rãmân cu tine!
Nr Editie: 1712 Data: Tuesday 25 October 2005
În plinã pandemie de gripã aviarã, doamna Elena Udrea, soþia dlui Dorin Cocoº ºi cancelar al preºedinþiei României, ºi-a anunþat demisia. Nimic nu va mai fi vreodatã, ca pânã acum, la Cotroceni. Pe lungile culoare nu se va mai auzi þãcãnitul ritmic al tocurilor-cui de la eleganþii pantofi achiziþionaþi în cursul voiajurilor peste hotare, mãsurând trecerea clipelor preºedintelui dlui Bãsescu. Dispãrute pentru totdeauna vor fi petele de culoare roz, fistic, sau oranj ale compleurilor sale defilând prin faþa ochilor pofticioºi de decolteuri generoase ale ambasadorilor din UE, ori despicãturile laterale curajoase, atrãgând ca un magnet atenþia membrilor CSAT. Alte mâini, mai puþin mângâietoare, vor împlânta cuþitul în plicurile cu corespondenþã strict secretã, de la SRI sau SIE, atent pregãtite pentru ca domnul preºedinte sã le citeascã când o avea timp. Altã minte, mai puþin iscoditoare, va întocmi planul detaliat al întâlnirilor întâmplãtoare ºi al deplasãrilor pe axa Bucureºti-Londra-Washington-Seul ale celui mai portocaliu dintre preºedinþi. Peste Cotroceni va pogorî cenuºiul rutinei iliesciene, în care doamnele nu vor mai avea pe cine sã bârfeascã, iar domnii pe cine sã viseze. Singur cuc în turnul sãu de fildeº, înconjurat de puþini prieteni sinceri care i-au mai rãmas (domnii Jack Daniels, John Walker, Regina Ana), preºedintele va medita îndelung la soarta ingratã a celor care vor sã schimbe ceva cu orice preþ ºi se izbesc implacabil de zidul de rea credinþã al presei ticãloºite care face din þânþar-armãsar ºi din consilieri prezidenþiali agenþi de influenþã. Elena Udrea, cea care vreme de nouã luni, atâta cât alte femei se vor fi mulþumit sã aducã pe lume un copil cu viitor incert, ºi-a canalizat toate resursele naturale spre propãºirea unei naþii care nu o meritã. S-a strãduit sã integreze Cotrocenii în sistemul de valori al Primãriei Capitalei, a încercat sã facã din personalul preºedinþiei un instrument performant de relaxare prezidenþialã. Eforturile i-au fost, iatã, zadarnice. Dezamãgitã ºi întristatã i-a adresat în scris preºedintelui un ultim mesaj: ‚Adio, dar rãmân cu tine!’ Dacã nu la Cotroceni, mãcar la Golden Blitz! P.S. Cine ºtie, poate cã mãcar norvegienii vor institui o zi de doliu intelectual, pentru a omagia devotamentul celei care a avut bunele intenþii de a-i bãga în UE ºi de a-i democratiza.
Titlu: Împãcarea cu presa?
Nr Editie: 1713 Data: Wednesday 26 October 2005
Ultima performanþã a ‚presei ticãloºite’ – în general, ºi nu a unei publicaþii sau alta – este aceea de a fi determinat retragerea din dispozitivul Cotrocenilor a uneia dintre cele mai fragile piese ale angrenajului prezidenþial. Din ce în ce mai mult preºedinþia funcþioneazã pe principiul ‚one man’s show’. La fel ca ºi predecesorul sãu de cu douã ture înainte – este vorba despre Emil Contantinescu – Bãsescu nu prea pare sã aibã mare nevoie de consilieri. Aºa se face cã la ora asta are cu vreo patru mai puþini, fãrã ca activitatea cotidianã sã se resimtã în vreun fel. Nu ºtiu cât de major era rolul pe care-l juca doamna Udrea, ºi cât de mult va suferi cancelaria de pe urma absenþei sale, dar este limpede cã nici lipsa lui Pleºu n-a contat prea mult chiar dacã politica externã reprezintã o dimensiune importantã a atribuþiilor prezidenþiale. Cert este cã, împreunã cu Stana Anghelescu, Elena Udrea se poate considera o victimã a curentului negativ care s-a manifestat în presã încã de la numirea sa. Nu doar din principiu, dar ºi punctual, doamna Udrea prezintã semnele evidente a unei nete depãºiri de competenþã. Dacã rolul sãu s-ar fi limitat doar la ‚pata de culoare’, provocarea preºedintelui ar mai fi avut un haz. Dar, doamna Udrea era un filtru major al relaþiei ºi contactelor preºedintelui cu exteriorul. Prin mâinile ei treceau nu doar corespondenþa uzualã, ci ºi cea secretã, iar discernãmântul sãu era acela care decidea ce trebuie sã ajungã sau nu la preºedinte. Or, deficitul de culturã ºi de experienþã, puse în evidenþã atât de distrugãtor de episoade devenite celebre, se adãugau, inevitabil, celorlalte handicapuri prezidenþiale. ªi, nu în ultimul rând, faptul cã era greu de acceptat ideea cã informaþii cu caracter mai mult sau mai puþin secret n-ar fi depãºit bariera de alcov, pentru a nu deveni instrumente de performat în afaceri, pentru soþul sãu ºi tovarãºii acestuia fãrã graniþe ideologice, trebuie, nu se poate sã nu-l fi pus pe gânduri chiar pe preºedinte. Renunþarea la colaboratoarea sa, pe care a apãrat-o cât de mult a putut pânã acum trage semnalul unei deºteptãri târzii, dar nu tardive. Dl Bãsescu pare cã începe sã înþeleagã cã, aºa cum iarna nu-i ca vara, nici preºedinþia nu-i ca primãria, ºi cu atât mai puþin oamenii pe care i-a avut la dispoziþie acolo. Dincolo de a reprezenta o înfrângere a sa, acceptarea demisiei Elenei Udrea reprezintã o primã mostrã de bunã colaborare cu o presã care nu-i vrea neapãrat rãul.
Titlu: Cum ne fluturã dl Flutur clauza de salvgardare prin faþa ochilor?
Nr Editie: 1714 Data: Thursday 27 October 2005
Scuza pe care a gãsit-o, imediat dupã ce au fost fãcute cunoscute concluziile raportului de þarã, ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur este demnã de elevul Bulã: ºi la alþii a fost la fel ºi n-a murit nimeni. Adicã, explicã doct ministrul gãinilor ucise cu sânge rece, ºi polonezii erau, cu ºase luni înainte de aderare, în aceeaºi situaþie ºi asta nu i-a împiedicat sã intre în Uniune la termen. Sincer sã fiu, mã aºteptam la ceva mai inteligent din partea unei persoane care umple ecranele televizoarelor mai ceva decât ºefii sãi direcþi - premierul ºi preºedintele - dar care nu gãseºte ceva mai bun de fãcut decât sã arunce gãinile sale moarte, în numãr de vreo ºase, în ograda naþionalã. Pentru cã nu mai puþin de ºase reproºuri severe are Comisia Europeanã la adresa politicii agricole de care se ocupã, mai mult din vorbe decât din fapte, ultrademagogul nostru ministru. Pe lângã harababura din sistemul sanitar-veterinar, care n-a reuºit sã finalizeze identificarea animalelor, sã rezolve procedurile de frontierã, sã facã verificãrile de pe piaþa internã, sã aplice corect procedurile de colectare a cadavrelor ºi de control al bolilor endemice ºi sã clarifice situaþia din societãþile de procesare, europenii ne reproºeazã ºi lucruri care þin de o birocraþie elementarã: întârzieri în înfiinþarea Agenþiei de Plãþi ºi Impozite ºi în implementarea Sistemului Integrat de Administrare ºi Control. Dacã pe români pare ceva mai greu sã-i obiºnuieºti cu igiena - problema centralã a pachetului sanitar - nu prea înþeleg de ce n-a reuºit dl ministru sã le dea brânci funcþionarilor sãi ca sã se punã pe roate cele douã instituþii care, Slavã Domnului, necesitau în primul rând personal, oferind sinecuri grase pentru apropiaþii conducerii. Raportul de þarã scoate la ivealã un adevãr pe care unii l-au crezut mai greu de identificat: cã Europa nu mai e dispusã sã ne creadã pe cuvânt. Cã vorbele nu rezolvã faptele. În timp ce o instituþie precum Consiliul Concurenþei a acþionat cu seriozitate ºi cu temeinicie, recuperând întârzierile, la ministerul Agriculturii s-au dat interviuri, s-au angajat consilieri-þãrani, s-a dat la coasã ºi s-a muls vaca cu alai de reporteri, dar nu s-a fãcut ce trebuie. Mult prea ocupat de politica din organizaþii ºi de promovarea propriei persoane, ministrul Flutur agaþã acum în balanþa integrãrii cele mai grele pietroaie care ne-ar putea periclita aderarea la termenul convenit. Este consecinþa de aºteptat a politicianismului ieftin pentru care titularul de la Agriculturã tinde sã devinã un etalon.
Titlu: Liber la 'vânatul mare'?
Nr Editie: 1715 Data: Friday 28 October 2005
Raportul de þarã a adus cu el ºi un semnal implicit. Menþionând capitolele restanþiere, Comisia Europeanã sugereazã României sã dea un semnal în sensul deciziei de a lua în serios combaterea corupþiei, îndreptându-ºi atenþia asupra 'peºtilor mari' care zburdã prin apele tulburi ale tranziþiei. Unii dintre cei ce se simt cu musca pe cãciulã vor denunþa faptul cã acest semnal reprezintã o incitare ºi cã va declanºa o vânãtoare de vrãjitoare, îndreptatã împotriva reprezentanþilor fostului guvern. Pentru cã 'marea corupþie' nu va înceta sã fie legatã, în ochii unui public bombardat sistematic, pe toate cãile media, de nume ca Adrian Nãstase, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, Ovidiu Muºetescu, ªerban Mihãilescu, la care se lipeºte, de rigoare, ºi eticheta unui exponent al noii puteri, tras la sorþi pentru reprezentare: Dinu Patriciu. Marea problemã este cã în majoritatea cazurilor presa a vorbit în termeni foarte generali, corupþia celor în cauzã fiind mai degrabã o supoziþie decât o certitudine. Certitudinile se sprijinã pe fapte, pe documente, pe mãrturii. Or, acestea cam lipsesc. Ori pentru cã nu existã (varianta idealã), ori pentru cã cei în cauzã sunt experþi în a-ºi acoperi urmele, ori... Ori pentru cã justiþia româneascã nu a atins gradul de profesionalism ºi de independenþã care sã-i permitã sã atace frontal cazurile, sã le prelucreze ºi sã le punã pe masa judecãtorilor pentru ca aceºtia sã poatã pronunþa sentinþele prevãzute de codul penal. Semnalul dat de Bruxelles pune justiþia reformatã în faþa unui examen care poate avea consecinþe dramatice. Dacã procurorii se vor nãpusti, în maniera campaniilor de altãdatã, animaþi doar de dorinþa de a gãsi probele incriminatoare, cu orice preþ, ei vor pune în pericol însãºi noþiunea de justiþie, pentru cã democraþia înseamnã drepturi egale ºi pentru oamenii cinstiþi ºi pentru infractori, pânã la momentul stabilirii vinovãþiei. Efectul va fi acelaºi dacã judecãtori recunoscãtori pentru unele favoruri sau dornici de protecþie, vor nesocoti tãria ºi seriozitatea probelor din dosare, vor da sentinþe contestabile. 'Vânatul mare' e o categorie delicatã. Uneori are pielea prea groasã pentru a fi pãtrunsã de muniþia din dotare. ªi, scãpat din bãtaia puºtii, poate face ravagii...
Titlu: Împãratul Traian dã sfaturi kaizerilor europeni
Nr Editie: 1716 Data: Saturday 29 October 2005
Preºedintele Bãsescu n-a mai aºteptat ca îndemnul adresat supuºilor sãi, de a-ºi face loc cu cotele în Europa penetrând-o cu aroganþã, sã-ºi facã efectul, dând chiar domnia sa un exemplu la recentul summit de la Londra. Deºi plasat pe strapontina candidaþilor, n-a avut nici o ezitare - de naturã comportamentalã sau lingvisticã - de a da sfaturi viitorilor colegi. Simþindu-le neliniºtea provocatã de terorism ºi de creºterea galopantã a preþului petrolului, a venit cu soluþiile. Prima: procedaþi ca mine, ºi constituiþi o comunitate a serviciilor secrete. Nu vã mai lãsaþi manipulaþi, ci adunaþi-i la un loc ºi puneþi ºaua pe ei - a explicat în engleza sa de navigator preºedintele. Pe lângã aroganþã, preºedintele nostru are ºi tupeu, pentru cã recomandarea sa n-a fost încã pusã în practicã la Bucureºti din cauza opoziþiei manifestate chiar de cãtre unii membri ai Coaliþiei. În plus, preºedintele nostru confundã serviciile noastre, nou-nãscute, fãrã tradiþii, cu cele engleze, franceze sau germane, care au un tip de activitate bine specificat în Constituþie ºi care nu prea pot fi manipulate dupã cum îi vine pe chelie unui preºedinte sau premier. A doua preþioasã recomandare, cu care aproape cã i-a dat gata pe europeni a fost aceea de a contracara creºterea necontrolatã a preþului petrolului prin construirea sau repunerea în funcþiune a centralelor atomoelectrice. Cum facem noi - a zis preºedintele. Lucrãm la Grupul 2 de la Cernavodã ºi îl avem în proiect ºi pe al treilea. ªi aici, însã, arogantul nostru preºedinte se dovedeºte niþel rupt de realitãþile europene. Centralele atomice au fost închise sau au fost sistate la construcþie din cauza protestelor intense ale ecologiºtilor - o specie care în România se regãseºte doar în titulatura unor partide dar care pe aiurea se aflã chiar la guvernare. A veni cu o asemenea idee e ca ºi cum ai fluiera în bisericã ºi dacã vreunul dintre colegii sãi viitori doreºte sincer sã nu mai fie ales, n-are decât sã lanseze ideea dlui Bãsescu. În rest, toate bune: ne-am fãcut intrarea, înainte de 1 ianuarie 2007, cu aroganþa de rigoare.
Titlu: Procesele României - bucuria avocaþilor!
Nr Editie: 1705 Data: Monday 17 October 2005
Românii pot rãsufla uºuraþi: nu mai avem de plãtit cele vreo 400 de milioane de dolari pe care americanii-canadienii de la Noble Ventures le reclamau pentru cã n-au putut sã foloseascã CSM Reºiþa pentru a face profit. Tocmai când se pregãteau pentru aºa ceva - dupã ce timp de vreo doi ani au fãcut cele mai extravagante cheltuieli - a venit dl Muºetescu ºi le-a tãiat macaroana, re-naþionalizînd combinatul. Or, domnia sa ar fi fost primul pus pe lista de platã! E drept însã cã ºi câºtigarea procesului ne-a costat ceva. Vreo 10 milioane de dolari, se spune, bani încasaþi de firma de avocaturã 'Muºat ºi Asociaþii'. Dar dl Muºat ºi asociaþii sãi sunt români de-ai noºtri, ceea ce înseamnã cã banii nu mai ies din þarã, ci rãmân aici, sã-i gospodãreascã ministrul de Finanþe. Este, dacã vreþi, o veritabilã tehnicã de a recupera bani, prin procese. La orizont se aflã ºi alte oportunitãþi de acest fel. Mai este procesul cu firma EDF, cea de duty-free, din aeroportul Otopeni, pe care a alungat-o dl Mitrea, deºi avea contract beton, fãcut cu predecesorii domniei sale. Vor ºi ei câteva sute de milioane, dar dacã partea românã îi ia tot pe dl Muºat ºi bãieþii sãi, s-ar putea sã scãpãm din nou ieftin, cu doar vreo 10-15 milioane. Tot de la AVAB-AVAS-AVAPS ar mai vrea sã sugã ceva 'sânge' ºi americanul Perez, cel care a pus pe butuci ARO, ºi italienii de la Oþelul Roºu (Gavazzi) sau cehii de la Tepro Iaºi. Cu toþi s-au fãcut privatizãri dubioase ºi li s-au anulat contractele dupã ce-au devalizat societãþile achiziþionate dupã tehnici bine puse la punct. Tehnica hoþilor care strigã 'hoþul' s-a dovedit cea mai productivã. Noroc însã cã avem case de avocaþi bine puse la punct, rodate, care pot recupera pentru finanþele naþionale bani care altfel ar putea sã o apuce pe cãi greºite. Chiar aºa: de ce-om fi fãcut eforturi ºi am cheltuit bani cu industria, când ne-am fi putut ocupa mai atent ºi mai intens de dezvoltarea sectorului avocaþial?
Titlu: Zodia Balanþei
Nr Editie: 1704 Data: Saturday 15 October 2005
Dupã ºapte inundaþii, doar o molimã ne mai lipsea ºi ministrul Flutur parcã a cobit când a informat, mãreþ, naþia cã în sfârºit gripa ar fi ajuns pe meleagurile noastre. Dacã bãnuielile experþilor noºtri se vor confirma la Londra, avem într-adevãr ghinion. Dar cum ghinionul ºi-l face ºi omul cu mâna lui, nu pot desface din lanþul cauzal efectele colaterale ale unui verdict pretimpuriu. Statistic, una dintre consecinþele gripei ar fi interzicerea exporturilor româneºti de carne de pui, circa 300 de tone zilnic, la preþul de 1.000 euro tonã. Nu doar cã interdicþia va funcþiona vreo ºase luni bune, asigurând pierderi importante companiilor româneºti, dar prin strigãtul victorios al dlui Flutur, interdicþia a fost devansatã cu cel puþin douã sãptãmâni, fãrã ca pentru importatori sã existe un pericol real. Cine va plãti aceste pagube? Cine va plãti ºi pagubele provocate de anihilarea turismului în Deltã. Tradiþional, în aceastã perioadã a toamnei sosesc în Deltã vânãtori de pretutindeni pentru a 'da' la sãlbãticiunile zburãtoare în trafic. Fãrã pericol de contaminare. Or, alerta dlui Flutur afecteazã grav turismul ºi încasãrile din cazare, hranã ºi taxe de vânãtoare. Dar pe astea, cine le plãteºte? Vreau sã fiu clar: nici nu-mi trece prin cap ideea cã în faþa acestei ameninþãri ar fi trebuit sã dãm dovadã de inconºtienþã ºi sã o ignorãm. Dar, aºa cum a observat ºi preºedintele Bãsescu, între circumspecþie ºi darea în stambã de dragul publicitãþii este o distanþã lungã, împãnatã de consecinþe pãguboase, iar modul în care s-a efectuat intervenþia la Ceamurlia a fost pripit ºi haotic, oferind mass-media internaþionalã spectacolul grotesc ºi alarmist al unei catastrofe administrative. Spuneam cã dupã cele ºapte inundaþii, doar ceva de genul ãsta ne mai lipsea ca sã punã capac unui an de ghinioane ºi de bâlbâieli ale cãror urmãri vor cântãri greu într-o balanþã în care, pe talerul celor bune nu se vede mai nimic.
Titlu: Boicotul la pompã
Nr Editie: 1692 Data: Saturday 01 October 2005
Circulând insidios pe Internet, apelul a deversat în presã, ajungând în cele din urmã la Cotroceni, unde a gãsit în preºedintele Bãsescu un susþinãtor înfocat. Ideea boicotului benzinei, prin declararea zilei de 1 octombrie drept 'zi liberã' de opresiune petrolistã ºi invitarea românilor sã nu-ºi mai alimenteze maºinile este prima iniþiativã civicã de acest fel care se face simþitã în România. Ea a venit ca o mãnuºã peste demersul iniþiat de preºedinte de a tempera puseele incontrolabile de majorare a preþului benzinei la pompã prin verificarea ºi, eventual, renegocierea clauzelor contractului de privatizare al PETROM. Desigur, dl Bãsescu a procedat, de principiu, corect, arãtându-se interesat de o problemã care îi afecteazã considerabil pe toþi cei cae l-au ales sau nu. Este una dintre prerogativele sale constituþionale, de a media între popor ºi instituþii, de pe poziþiile interesului general. Ceea ce n-a înþeles preºedintele - ºi ceea ce nici nu s-au obosit consilierii sãi sã-i facã cunoscut - este faptul cã un astfel de demers se situeazã la limita moralitãþii ºi a legalitãþii atunci când ameninþã sã afecteze nu numai acþiunile unei mari companii, dar ºi stabilitatea ºi bonitatea sa. Totodatã, afectatã este ºi încrederea într-un stat care, mai întâi vinde ºi abia apoi se întreabã dacã preþul ºi clauzele au fost corecte - lucru de naturã sã cam taie elanul eventualelor cumpãrãtori faþã de ceea ce n-a fost încã vândut. ªi nu în ultimul rând, preºedintele ar fi trebuit sã fie informat, în prealabil, cã preþul petrolului este un element fundamental al întregului sistem ºi cã el depinde de o grãmadã de factori conveniþi în practica curentã, care þin cont mai puþin de resursele naturale. Ar fi aflat cã existã o convenþie potrivit cãreia preþul barilului include, teoretic, o sursã unicã (golful Mexic, mi se pare) ºi cã în acesta se include transportul, chiar dacã pentru anumite cantitãþi nu se mai efectueazã. Aºa încât România, chiar dacã este þarã extractoare, nu-ºi poate permite sã comercializeze petrolul la preþul real de cost, fãrã ca acest lucru sã dezechilibreze întregul sistem. Sunt chestiuni de fineþe economicã, mai greu de explicat, nu doar de înþeles, care însã ar fi trebuit ºtiute. Unde are, însã, valoare demersul ºefului statului este tocmai aceastã reacþie nefiresc de promptã a celor care alimenteazã piaþa româneascã faþã de evenimente cu impact în timp. Sigur cã uraganul Catrina n-avea cum sã influenþeze de a doua zi preþul petrolului din România. A fost însã un prilej pe care noul proprietar austriac al petrolului românesc n-a vrut sã-l scape, forþând lucrurile ºi sperând sã obþinã beneficii rapide prin nebãgarea de seamã a consumatorilor. Acestei mentalitãþi nu-i poate veni, însã, de hac ameninþarea cu revizuirea contractului (practic imposibilã). Ea poate fi atenþionatã serios de un boicot de genul celui programat pentru astãzi care, dacã va fi îmbrãþiºat, va crea un precedent de care, pe viitor, va trebui sã se þinã cont.
Titlu: ªpaga - între dare ºi luare
Nr Editie: 1693 Data: Monday 03 October 2005
Dupã unele estimãri efectuate la nivel înalt, în România se dã, zilnic, ºpagã de un milion de dolari. Asta înseamnã 360 de milioane anual, bani care circulã fãrã a produce statului beneficiile aferente din impozite ºi taxe. Unde se duc aceºti bani? În buzunarele profesorilor - dupã pãrerea lui Tãriceanu, sau ale personalului medical - dupã pãrerea lui Bãsescu. Aceste douã categorii apar astfel a se instala în topul corupþiei, având în vedere cã ºi unii ºi alþii sunt plãtiþi de stat. Cât la sutã din milionul evocat le revine dascãlilor ºi asistentelor? Ar fi interesant de ºtiut ºi poate cã un rãspuns mai competent am putea primi din partea vameºilor, a poliþiºtilor, a procurorilor ºi judecãtorilor, a funcþionarilor din finanþele publice care - cel puþin dupã aspectul exterior pe care-l afiºeazã unii dintre ei - nu s-ar prea situa în coada clasamentului. Au devenit veritabile atracþii turistice cartierele de vile ale funcþionarilor vamali din Giurgiu, Nãdlac sau Albiþa, sau casele de vacanþã ale poliþiºtilor ºi judecãtorilor din preajma marilor oraºe, ca sã nu mai vorbim despre veritabilele saloane automobilistice din parcãrile unor instituþii publice care au ca sarcinã tocmai controlul ºi combatarea corupþiei. ªi, dacã mã gândesc bine, apelul prezidenþial, uºor adnotat ('nu lua ºpagã' - în loc de 'nu da ºpagã') ar avea mai mult succes într-o zonã în care persoane a cãror vocaþie spre incorectitudine poate fi depistatã cu ochiul liber ar putea fi mai interesaþi sã-ºi conserve ceea ce au dobândit deja, decât sã riºte continând. Pentru cã, dacã e sã fim drepþi, marea noastrã problemã nu este darea ºi luarea de ºpagã: este faptul cã cei care o iau se bucurã nestingheriþi de ea. Nimeni nu-i întreabã cum au fãcut vile ºi maºini de teren din lefuri de bugetari ºi nimeni nu-i pune sã facã dovada dobândirii licite a acestor bunuri. Singura piedicã în calea fericirii unora este regulamentul ºchiop al declarãrii averilor, care este o cale simplã ºi sigurã de legitimare a ceea ce s-a dobândit deja. Aspirantul la o funcþie sau calitate publicã are doar obligaþia de a fi sincer când declarã ceea ce deþine, nefiind nevoie sã arate ºi cum a ajuns sã deþinã. Singura lui grijã pe parcursul mandatului este sã nu dobândeascã legal, pe bazã de acte, mai mult decât i-ar permite veniturile legale. Or, asta este floare la ureche, mai ales pentru persoane antrenate sã dribleze legea ºi regulamentele, cât de europene ar fi ele.
Titlu: 'Sclavia sexualã' - o legendã?
Nr Editie: 1694 Data: Tuesday 04 October 2005
Buzdugan ºi Morar fac una dintre cele mai izbutite emisiuni matinale de la radio. Pentru cã sunt amuzanþi fãrã a cãdea în trivialitate, nu au parti-prix-uri de naturã politic(oasã) ºi, mai ales, fac niºte farse senzaþionale. Unele dintre acestea au ajuns de referinþã, inspirându-i ºi pe alþii. Dar nu prea s-a reuºit a fi copiate. Pentru cã farsele lor nu sunt crude, nu sunt demolatoare, ele lasã întotdeauna loc pentru rãsuflatul de uºurare din final, însoþit de râsul complice al autorilor. Asta nu înseamnã cã toate farsele se înscriu în parametrii acestei reguli. Pentru cã existã ºi oameni lipsiþi de umor sau de simþul realitãþii. ªi atunci zâmbetul, dacã mai apare, este unul amar. A fost cazul unei recente farse în care o domniºoarã, româncã, a fost sunatã în Italia, unde se afla cu anumite interese, comunicându-i-se cã ar trebui sã se prezinte urgent la poliþia de frontierã, pentru cã a depãºit perioada de ºedere ºi urmeazã a fi sancþionatã pentru prostituþie! Mi-e greu sã cred cã realizatorii au avut, în afarã de numãrul de telefon, informaþii concrete în acest sens. Cert e cã au nimerit-o: domniºoara a recunoscut cu seninãtate cã se aflã acolo pentru a face bani de pe urma 'boºorogilor' italieni care au niºte ‚neveste nenorocite’. 'Da, dar au reclamat cã le lipsesc niºte lucruri de valoare!' - a blufat farsorul. ªi a nimerit-o din nou: da, e adevãrat, dar n-am fãcut decât sã iau ce meritam, pentru cã ei nu-ºi dãdeau seama ce înseamnã sã ai o femeie ca mine, ºi sunt niºte zgârciþi ordinari.' Ce facem cu dosarul? - a plusat 'poliþistul' din România. Pãi, vezi ce faci, bagã-l mai la fund sau fã-l pierdut ºi pentru asta eu îþi trimit mâine 2.000 de euro prin transfer rapid. Mâine ai banii, pe cuvânt! Dar, lãsaþi-mã sã-mi fac treaba. În doi ani n-o sã mai am treabã cu nimeni ºi o sã am grijã ºi de tine! Pornind de la glumã, farsa asta a dezvãluit câteva dintre racilele de fond ale societãþii româneºti, între care migraþia ilegalã ºi corupþia din poliþie sunt la ordinea zilei. Dar a ºi pus reflectorul pe o legendã: aceea a 'sclaviei' sexuale. Varianta comunã e aceea a unor biete fete, naive, duse cu forþa în strãinãtate ºi obligate sã se prostitueze. Mi-e teamã cã modelul corespunde la ceva mai puþin de 1% din cazuri. În rest, fetele noastre sunt foarte conºtiente de ce fac ºi de ce le aºteaptã. Dar, mai ales de faptul cã oricât ar munci în România, n-ar câºtiga cât de pe urma favorurilor acordate 'boºorogilor' ºi, în general, a amatorilor vestici de sex mai mult sau mai puþin exotic. Fetele noastre sunt niºte întreprinzãtoare care îºi investesc profitabil nurii pe o piaþã care ºtie sã-i aprecieze. Iar banii lor contribuie, alãturi de cei ai cãpºunarilor, la echilibrarea balanþei de plãþi. Este, pânã la urmã, un act de patriotism. Nu?
Titlu: Lista lui Bãsescu
Nr Editie: 1696 Data: Thursday 06 October 2005
Hotãrât lucru: preºedintele nu vrea sã ne lase nici mãcar o zi liniºtiþi, cu problemele noastre, fãrã sã ne trânteascã în faþã câte o nouã provocare. Dacã nu cea mai recentã, în orice caz cea mai tare, este vorba aruncatã la Constanþa cum cã fostul premier Adrian Nãstase ar figura pe o ''listã a corupþilor''. Iatã, deci, dupã celebra de acum ''listã a lui Severin'', cu cei cinci agenþi ai puterilor strãine din politicã ºi din presã, niciodatã deconspiratã ºi aflatã la loc sigur, în fiºetul dlui Constantinescu, una nouã. ''Lista lui Bãsescu'' mi se pare un lucru extrem de serios. Afirmaþia preºedintelui confirmã faptul cã o astfel de listã existã ºi cã ea i-a fost adusã la cunoºtinþã. Cine a elaborat-o, însã, ºi ce criterii au stat la baza ei, rãmâne un mister. Dacã pânã acum s-a mai ºuºotit pe la colþuri cum cã dl Nãstase, alãturi de domnii DIP ºi Mitrea - în cea mai frecventã dintre formulãri - ar deþine o avere considerabilã, rol al interferenþelor dintre politicã ºi afaceri, nimeni nu a cutezat, totuºi, sã o rosteascã rãspicat aºa cum a fãcut-o preºedintele. ªi cum gravitatea afirmaþiei nu mai necesitã comentarii, nu ne rãmâne decât sã fim convinºi cã în spatele acestei liste se aflã persoane sau instituþii care au strâns dovezi incontestabile. Cine ar putea sã facã, legal, acest lucru? Aici sunt douã ipoteze: ori serviciile secrete, dar ºtim de-acum cât de ''sigure'' pot fi dovezile cu care lucreazã ele (au fost, dealtfel, ridiculizate de noul ºef al PNA), sau PNA-ul, cel fãrã mamã ºi fãrã tatã, de când l-a echidistanþat doamna Macovei. În acest ultim caz înseamnã cã s-a derulat o anchetã, ale cãrei concluzii au fost aduse, mai înainte de toate, la cunoºtinþa preºedintelui. Este legal? Este constituþional? Era îndreptãþit dl Bãsescu sã facã o asemenea dezvãluire mai înainte sã o fi fãcut chiar Ministerul Public? Dacã nu este unul dintre obiºnuitele derapaje imprudente, din seria vinovãþiei teroristului Hayssam, sau a nevinovãþiei ''arabului cinstit'' Yassin, atunci este o veritabilã declaraþie de rãzboi (dacã mai era nevoie) la adresa fostei puteri, catalogatã, prin acuzarea însuºi liderului sãu, drept una nelegitimã. ªi atunci dl Bãsescu va trebui sã facã publicã întreaga listã, singurul lucru prin care ar putea desluºi naþiunii gradul de independenþã al justiþiei, eliberatã de povara unor ''instrumente'' de genul procurorului care l-a pus pe el însuºi sub acuzare în dosarul ''Flota'' ºi pe care ministrul Macovei l-a trimis obligatoriu la pensie. Dar dacã o astfel de listã nu existã?
Titlu: APANOVA - þap ispãºitor?
Nr Editie: 1697 Data: Friday 07 October 2005
Recentele ploi ºi inundaþii din Capitalã au readus în atenþia opiniei publice un episod pe marginea cãruia a curs multã cernealã, dar care avea tendinþe sã intre într-un con de umbrã: contractul încheiat de Primãria Capitalei cu una dintre cele mai mari companii franceze - Vivendi. Rezultatul acestui contract - APA NOVA - gestioneazã de aproape 8 ani reþeaua de apã a Bucureºtiului. Managementul franco-român ºi-a fãcut treaba ºi au fost destul de puþine cazurile în care s-au manifestat reproºuri la adresa sa. Puhoiul de apã care s-a abãtut asupra Capitalei era însã cât pe ce sã ia cu el staff-ul companiei, care a reacþionat extrem de inabil. Dincolo de argumentele puerile ale duºului zilnic al bucureºtenilor care ar ridica ºi nivelul pânzei freatice, rãmâne însã o realitate: aceea a incapacitãþii reþelei de canalizare existente a face faþã unei asemenea revãrsãri, într-un timp extrem de scurt. Nu era o noutate, lucrul era cunoscut, dar pentru prima datã ieºea în evidenþã atât de pregnant - ºi de dureros pentru cei care s-au trezit cu casele ºi bunurile inundate. Corul reproºurilor ºi al acuzelor s-a nãpustit asupra Apei Nova într-un mod care mi-a amintit de campaniile de demascare din trecutul regim. Cu avânt de-a dreptul proletar, unii politicieni ºi o bunã parte a presei au gãsit þapul ispãºitor în imperialiºtii francezi care au venit sã sugã sângele poporului ºi în contractul care dezavantajeazã flagrant naþiunea bucureºteanã. Purtaþi de val oamenii nu s-au mai întrebat de ce ºi de cine a fost semnat acel contract - pe care nu l-au negociat domnii Baude ºi Videanu - ºi de ce nimeni nu a observat atunci cã este dezavantajos? Ei bine, contractul a fost semnat ca primarul de domnul Lis, în urma aprobãrii date de Consiliul general - în care erau reprezentate mai toate forþele politice ale momentului. Or, dacã cineva este vinovat, acela este politianul român. ªi politicianismul. Nu este nici primul ºi nici ultimul contract dezavantajos ºi Vivendi nu poate fi acuzat cã ºi-a susþinut punctele de vedere, cãutând sã tragã cât mai multe foloase de pe urma nepriceperii - sau a corupþiei - partenerilor. Este o regulã a pieþei ºi semnãturile româneºti n-au fost date cu pistolul la tâmplã. Sigur, este o chestiune care þine de bunul simþ ca aspectele flagrante sã fie corectate printr-o înþelegere amiabilã, dar este cert cã va trebui sã ne obiºnuim cu ideea cã anumite lucruri nu mai pot fi reparate. Conducerea Apei Nova, mai strânsã cu uºa, mai animatã de bune sentimente, a convenit sã procedeze la acþiuni care ies din litera contractului ºi intrã în domeniul unei proiectãri ºi administrãri competente ºi eficiente a domeniului, ceea ce este, pânã la urmã, o consolare.
Titlu: Episodul Iovan: regretabil, dar exemplar
Nr Editie: 1698 Data: Saturday 08 October 2005
Ceea ce s-a întâmplat în casa familiei Iovan mi-a readus în minte episodul petrecut în urmã cu peste opt ani cand eu ºi familia mea am fost puºi într-o situaþie-limitã care, doar prin voinþa Celui de Sus nu s-a terminat în mod tragic. A fost însã o dramã ale cãrei sechele sunt încã prezente în memoria tuturor celor implicaþi - cu o excepþie cunoscutã - oricât de mult ne-am dorit sã ni le ºtergem. Comunã, în ambele cazuri, este intruziunea unui (unor) strãini, prin efracþie, în plinã noapte, în domiciliile victimelor ºi intenþia infracþionalã. Ceea ce le deosebeºte este faptul cã cel care a intrat în casa Iovan nu ºi-a dorit cu tot dinadinsul o confruntare cu gazdele, în timp ce 'musafirii' mei au venit pregãtiþi pentru orice - inclusiv folosirea puºtii de vânãtoare ºi a cuþitelor cu care se dotaserã în prealabil ºi pe care le-au ºi folosit. ªi într-un caz ºi în altul reacþia victimelor i-au luat prin surprindere pe tâlhari, iar dacã cel din casa Iovan ºi-a gãsit sfârºitul în acþiune, numai o întâmplare norocoasã (faptul cã a fost descoperit la timp de poliþie în ascunziºul în care se retrãsese dupã agresiune) l-a salvat de la un sfârºit asemãnãtor pe unul dintre agresorii mei. Deosebite sunt ºi circumstanþele legale ale celor douã episoade. Dacã eu, ca victimã, puteam sã fiu tras la rãspundere ºi condamnat, dacã agresorul îºi pierdea viaþa în confruntare - legea având atunci prevederi cel puþin ciudate - dl Iovan se bucurã, pe merit de prezumþia de nevinovãþie afându-se într-o situaþie clarã de autoapãrare. Moartea tânãrului tâlhar mi se pare semnificativã din douã puncte de vedere: primul - ea consfinþeºte printr-un exemplu concret, dreptul individului de a se apãra cu orice mijloace atunci când viaþa îi este în pericol. Al doilea: se dã o greutate concretã principiului inviolabilitãþii proprietãþii. ªi într-un caz ºi în altul este vorba despre principii fundamentale, legate de persoanã ºi proprietate, în afara cãrora adevãrata libertate nu poate fi conceputã. Nu poate fi conceputã pentru cã ea implicã, în mod egal, respectul faþã de cele douã noþiuni. Nu aº vrea sã fiu considerat cinic - iar cine a trecut printr-o astfel de experienþã va înþelege cu mai multã limpezime lucrurile - dar cred cã acest episod, cãruia i se vor adãuga, probabil ºi posibil altele, vor fi în mãsurã sã contribuie cu mai multã eficienþã decât legea, la diminuare fenomenului infracþional. Or, între toate faptele de violenþã, acesta mi se pare cel mai periculos ºi mai neacceptat: atacarea, maltratarea, jefuirea sau uciderea omului în propriul lui cãmin!
Titlu: Controlul presei
Nr Editie: 1699 Data: Monday 10 October 2005
Probabil cã nici cea mai democraticã putere nu rezistã în faþa tentaþiei de a controla presa. Veritabilã cutie de rezonanþã a acþiunii poltice, mass media se prezintã ca o interfaþã între guvernanþi ºi guvernaþi, oferindu-le primilor adevãrata imagine a acþiunii lor, iar celorlalþi devoalându-le intenþii ascunse sau decizii discutabile. Oricâtã nostalgie ar manifesta unii, presa nu mai poate fi slujitoarea necondiþionatã a Puterii, cãci acþionând într-un asemenea mod se descalificã, ºi-ºi pierde credibilitatea. Teoretic, cel puþin, Puterea n-are nevoie de lãudãtori, faptele sale bune intrând în logica elementarã a bunei guvernãri. Iar semnalele critice riscã sã nu-ºi atingã scopul, mai ales atunci când, în virtutea unor mai vechi reflexe, ele sunt considerate efecte ale manipulãrilor întreprinse de adversarii politici. Nimeni nu poate sã cearã presei obiectivitate absolutã, însãºi definirea termenului ca atare fiind extrem de dificilã. Jurnaliºtii sunt la rândul lor oameni, cu vulnerabilitãþi ºi convingeri, iar a le cere sã renunþe la aceastea riscã sã-i transforme în niºte roboþi, lipsind actul de presã de ce are el mai valoros: filtrarea judecãþilor de valoare prin sita propriilor convingeri. S-a încetãþenit, nu de ieri de azi, ideea cã presa, mai ales atunci când e animatã de spirit critic, mai mult stricã decât reparã ºi cã pentru îndeplinirea unor obiective importante, de interes naþional, ea ar trebui sã renunþe la anumite moduri de tratare. Iar dacã nu renunþã de bunã voie, trebuie constrânsã într-un fel sau altul. Fosta putere pesedistã a folosit metoda 'morcovului'. Fondurile de publicitate guvernamentale au fost în aºa fel dirijate încât sã tempereze apetitul critic, în timp ce nealocarea lor a devenit, implicit, o sancþiune. Actuala putere încearcã sã foloseascã metode mai subtile. Sub pretextul 'eliberãrii' presei de sub jugul publicitãþii de stat, aceasta îºi face loc acum spre anumite destinãri în modalitãþi mai sofisticate. Iar rebelii sunt pedepsiþi prin lovituri de biliard. Surse demne de încredere din Ministerul Finanþelor dau de înþeles cã s-a dat o directivã discretã unitãþilor teritoriale sã ia la puricat registrele firmelor ziarelor sau ale celor care sunt implicaþi ziariºti, urmând ca toate acestea sã fie centralizate ºi analizate pentru a permite lansarea de acþiuni punitive sau - dupa caz - stimulative. Dacã lucrurile stau chiar aºa, mi se pare cã acþiunea este chiar mai gravã decât 'mita' prin publicitate ºi cred cã cineva (cine?) ar trebui sã verifice cu atenþie acest aspect care numai a democraþie nu miroase.
Titlu: Genocidul gãinilor
Nr Editie: 1700 Data: Tuesday 11 October 2005
Politica româneascã a ultimilor 15 ani are un numitor comun, valabil pentru toate guvernãrile care s-au perindat prin Piaþa Victoriei: iresponsabilitatea unor afirmaþii fãcute de persoane cu greutate, dar fãrã prea multã meditaþie pe marginea consecinþelor lor. Am avut crah-uri bancare, generate de ce i se nãzãrea unui politician, am avut falimente spectaculoase, declanºate de vorbe-n doi peri, am avut blocaje politice externe care s-au datorat ignoranþei în materie de drept a unor înalþi funcþionari de stat. Ultima realizare din acest pãgubos bilanþ apaþine ministrului agriculturii. Hãmesit dupã poplaritate de doi bani, nefãcând doi paºi fãrã alaie de comentatori, uzând fãrã jenã de cele mai demodate trucuri din recuzita populismului, acest ministru pare a nu avea alt þel decât acela de a þine prima paginã a ziarelor ºi de a se afla în toate jurnalele televizate, indiferent de subiect, amestecând nonºalant politica cu agricultura, silvicultura cu aderarea, amenajarea ruralã cu instruirea activelor judeþene. Beþia de imagine l-a adus pe ministru în pragul unei veritabile catastrofe naþionale. Nerãbdãtor sã mai arunce o bombã pe piaþã, a decretat cu de la sine putere prezenþa gripei aviare în þarã, dezlãnþuind un veritabil genocid al zburãtoarelor. Mai înainte de a avea cea mai micã certitudine ºi pe baza unor simple pãreri a decretat carantina în judeþe, ºi-a trimis oamenii sã aresteze orãtãniile din ogrãzile sãtenilor ºi a pus la pãmânt sectorul avicol prin blocarea tuturor tranzacþiilor. Înainte sã fie cazul (ºi poate nici nu o sã fie) ministrul Flutur a transformat România într-un bolnav al Europei de care toþi au început sã se fereascã cu prudenþã. Cu ajutorul câtorva mijloace media la fel de nesãþioase de senzaþionalul cu orice preþ, a declanºat o veritabilã isterie aviarã, dspre care lumea a început sã se întrebe cu teamã dacã nu cumva e asemãnãtoare cu ciuma bubonicã, aºteptându-se sã vadã, deodatã, din doi români unul mort pe strãzi. Geaba au încercat premierul ºi ministrul sãnãtãþii sã mai tempereze lucrurile, spunând cã nu existã cazuri certe ºi cã, oricum, rezultatele nu vor fi disponibile decât peste douã sãptãmâni, iar pericolul contaminãrii omului este destul de relativ. Spaima odatã apãrutã, cu greu poate fi opritã, iar pagubele pe care le înregistreazã economia - ºi le va înregistra în continuare - sunt greu de evaluat. Nici ciuma nici holera ºi nici mãcar gripa aviarã nu pot provoca nenorocirile ce pornesc din incompetenþã ºi iresponsabilitate. Cãci acestea sunt molimele care ne ameninþã de la cel mai înalt nivel. (Final deschis: corul galinaceelor cotcodãcind sloganul: 'Flutur judecat, pentru sângele vãrsat!')
Titlu: Radu Vasile - un nou Maurer?
Nr Editie: 1701 Data: Wednesday 12 October 2005
Evoluþia scenei politice din ultimii ani aduce cu sine similitudini tulburãtoare, sau doar ipoteze ºocante, într-o succesiune ce întãreºte ideea cã, pe paliere ºi în contexte diferite, istoria se repetã. Una dintre aceste idei este faptul cã fostul premier Radu Vasile repetã, pe undeva, un experiment politic celebru: acela al lui Ion Gheorghe Maurer. Maurer a fost prim-ministru pânã prin 1976, dacã nu mã înºel, fiind considerat unul dintre exponenþii mai luminaþi ºi mai puþin îndoctrinaþi ai pepinierei de cadre staliniste. Avocat de profesie, el ºi-a legat destinul de partidul comunist apãrându-i pe unii dintre liderii acestuia, în procesul de la Craiova în care fuseserã acuzaþi de subminarea statului. A navigat cu abilitate prin mediul dogmatic, reuºind sã creeze o serie de breºe în sistemul totalitar ce au adus cu ele unele creºteri ale nivelului de trai. Apropiat al lui Gheorghiu Dej, la moartea acestuia a avut un cuvânt hotãrâtor în desemnare succesorului, în ciuda rezervelor manifestate de Dej însuºi faþã de acesta. Ceauºescu a preluat puterea în 1964 datoritã lui Maurer ºi nu a mai lãsat-o din mânã pânã când Revoluþia nu l-a rãsturnat, având nenumãrate prilejuri sã regrete opþiunea pentru cel care avea sã fie una dintre cele mai detestate figuri ale istoriei românilor. Radu Vasile, ºi el premier, între 1998 ºi 1999, a repetat, înr-un fel, povestea lui Maurer. Fire boemã ºi mai puþin dispusã la tracasarea guvernamentalã de fiecare zi, el a descoperit în ministrul Transporturilor de atunci o persoanã dispusã sã-i preia ºi sã ducã o serie de atribuþii neplãcute - între care negocierile cu sindicatele, cu FMI-ul ºi cu alte foruri internaþionale. I le-a pasat bucuros lui Traian Bãsescu, admirând la acesta capacitatea de a se bate punctual pentru fiecare obiectiv ºi de a prelua, ca un soi de paratrãznet, multe dintre ºocurile care l-ar fi zguduit pe el însuºi. Dar fãrã acest mandat Bãsescu ar fi rãmas în memorie ca un ministru cârcotaº fãrã realizãri deosebite, i-a creat, astfel, partenerului democrat, un statut aparte ºi o aurã care aveau sã se dovedeascã extrem de folositoare ºi de productive, mai ales în campania pentru primãria Capitalei, din 2000, iar apoi la preluarea ºefiei PD-ului de la Petre Roman. Odatã impulsul primit, Bãsescu a luat pe cont propriu ce a urmat, reuºind sã câºtige, aproape miraculos, toate competiþiile în care s-a scris. N-aº vrea sã se înþeleagã din ce-am spus pânã acum cã îl consider pe Bãsescu un nou Ceauºescu. Îmi este ºi greu sã cred cã ar putea deveni aºa ceva în condiþiile unui stat democratic, ancorat în structuri europene ºi mondiale extrem de clare. Cred doar, cã existã, latente, în Traian Bãsescu, premisele transformãrii lui într-un soi de dictator- democratic, autoritarist ºi paternalist, pânã la limitele constituþionale. Pe care, dacã le va depãºi, de vinã va fi Radu Vasile.
Titlu: Domnul ambasador
Nr Editie: 1702 Data: Thursday 13 October 2005
În ultimii 15 ani România a avut doar în douã rânduri ambasadori de meserie veniþi din America. Revoluþia l-a prins la post pe un bãtrânel jovial, trimis de Bush tatãl sã se relaxeze într-o Românie previzibilã ºi relativ sigurã, prin regimul condus cu mânã forte de Ceauºescu. Cãderea dictaturii i-a surprins pe americani , fostul secretar de stat James Baker fiind printre primii politicieni occidentali care au aterizat la Bucureºti, dar confuzia momentelor ulterioare n-a convins Departamentul de Stat sã trimitã acolo alt om, mulþumindu-se cu un consilier bun care sã-l ghideze pe ambasador. Acesta, un contribuitor în campania electoralã, s-a remarcat doar prin faptul cã la petrecerea datã de ziua Americii, în 1990, n-a invitat pe nici unul dintre liderii proaspãt aleºi, mulþumindu-se cu o asistenþã formatã din reprezentanþi ai Opoziþiei. Cã americanii n-au considerat România o zonã de importanþã strategicã s-a vãzut ºi din faptul cã pânã în 2000, în ajunul rãzboiului din Irak, s-au mulþumit sã aibe la Bucureºti reprezentanþi neutri. Primul diplomat de meserie, transferat aici de la Praga, a fost Michael Guest, misiunea sa fiind aceea de a pregãti terenul pentru ca intervenþia în Irak sã beneficieze de suportul “noii Europe”, sarcinã de care tânãrul – ºi controversatul – ambasador s-a achitat excelent. În timpul mandatului sãu, România a intrat în NATO ºi l-a primit în vizitã oficialã pe preºedintele Bush. Dar, spre finalul mandatului sãu, a reuºit sã intre în conflict deschis cu puterea de la Bucureºti, pe tema corupþiei ºi a “peºtilor mari”. Lui Guest i-a succedat tot un om din aparat, venit din Securitatea Naþionalã – Diyer Crouch. Sub presiunea evenimentelor americanii l-au retras însã dupã scurt timp, având nevoie de el la Departamentul din care venise ºi care avea de gestionat complicata temã a terenului internaþional. Dupã o pauzã bunã de interimat este anunþatã sosirea la Bucureºti a unui ambasador din tradiþionala listã de sponsori. Un “tânãr” miliardar de numai 75 ani, care s-a remarcat în finanþarea campaniei electorale a preºedintelui Bush ºi care doreºte sã-ºi încununeze opera managerialã cu un titlu diplomatic. Ne reîntoarcem, altfel, la statutul de þarã care nu ridicã probleme pentru America, aceasta permiþându-ºi sã o treacã în linia a doua-treia a intereselor sale globale, chiar dacã noi, sau unii dintre noi, credem cã axa Bucureºti- (Londra) – Washington este o gãselniþã, iar “teorema licuricilor” o garanþie.
Titlu: Aceastã Iolanda Prunache a civismului...
Nr Editie: 1703 Data: Friday 14 October 2005
Doamna Alina Mungiu Pippidi este un fel de Iolanda Prunache - cercetãtor DANONE, al mediului politic românesc, pe care-l degustã regulat notându-i caracteristicile organoleptice ºi dându-i note, pe sarje de examinare. Reprezentând o Societate Academicã Românã, înalt for compus dintr-un medic, un economist ºi o persoanã cu specializare incertã, la fel de academicã precum jurnalul purtând numele prototipului demagogiei româneºti, doamna Mungiu lanseazã la intervale regulate câte un set de constatãri referitoare la pulsul naþiei, care întorc naþia pe dos. S-a întâmplat nu de mult, când doamna Pippidi a lansat, strategic, un sondaj de opinie mai vechi de o lunã, ca fiind proaspãt, mizând pe incapacitatea opiniei publice de a mirosi produsul. N-a fãcut-o, ca orice negusto precupeaþã din Matache, din dorinþa de a nu se întoarce cu marfa expiratã acasã, ci dintr-un spirit cu totul partizan, specific dealtfel unei pãrþi importante a societãþii civile: acela de a da o satisfacþie pãrþii pe care a sprijinit-o activ la alegeri, parte aflatã într-un oarecare dificultate. Scandalul care s-a iscat cu acest prilej a dus ºi la o altã constatare: doamna cu pricina era recidivistã! Anul trecut, înainte de alegeri, fãcuse aceaºi manevrã, numai cã în vâltoarea luptei electorale nu i s-a mai dat atenþia care i s-ar fi cuvenit. ªi cum cel neprins se considerã întodeauna negustor cinstit, academica doamnã Mungiu ºi-a mai încercat o datã norocul. Prinsã cu mâþa-n sac a reacþionat precum hoþii de buzunare din Obor, surprinºi cu mana-n buzunarul victimei: a dat vina pe alþii - pe PSD, în special, de parcã acestuia nu-i ajungeau belelele proprii ºi avea nevoie sã-i furnizeze doamna Mungiu încã una. Ce reiese din aceastã poveste: cã atunci când încap pe mâini nu tocmai bine intenþionate, sondajele de opinie publicã se pot transforma în veritabile instrumente de iluzionism în masã. ªi cã au darul sã semene neîncredere într-un procedeu, altfel onest, de testare a fenomenelor sociale din perspectivã statisticã. Nu e chiar ca la Danone, dar pe-aproape...
Titlu: Rechini ºi rechinaºi ai corupþiei
Nr Editie: 1717 Data: Monday 31 October 2005
Nici n-a apucat bine sã fixeze pe hartã locul unde-ºi va începe mandatul de ambasador cã milionarul domn Taubman îºi ºi manifestã îngrijorarea faþã de corupþia din România. ªi o face cu atâta aplomb încât eºti tentat sã crezi cã faþã de rechinii de pe la Bucureºti, aºii în inginerii financiare sau în mânuirea de fonduri electorale de prin America sunt niºte bieþi peºtiºori. Tot despre corupþia din România vorbesc, la orice orã i-ai scula din somn ºi oficialii europeni. Corupþia a devenit un brand care ni se aplicã în orice situaþie, fie cã e vorba de politicã, fie cã e vorba de fotbal sau de literaturã. Este un reflex. Un reflex pe care l-am creat noi înºine, exacerbând sentimentul firesc de nemulþumire faþã de proasta funcþionare a mecanismelor sociale. Sub umbrela corupþiei s-au adunat ºi infracþiunile de tot felul, ºi mitocãnia, ºi afacerile eºuate. Tratate în vrac, toate aceste chestiuni amplificã uneori artificial, coeficientul real de corupþie existent în þarã, afectându-ne credibilitatea ºi eforturile de ieºire din acest impas. Corupþia existã, desigur, ºi ea se manifestã în special acolo unde relaþia dintre stat ºi cetãþean nu este clar reglementatã, iar de acest lucru se fac vinovate toate guvernãrile ºi 'puterile' care s-au perindat pânã acum. Corupþia nu este apanajul unui partid politic, ci al oamenilor din toate partidele care nu înþeleg sã-ºi respecte mandatele ºi îndatoririle. ªi care tergiverseazã, cu rea intenþie, aplicarea oricãror mãsuri de corecþie. Existã, desigur, peºti mari, dar nici aceºtia nu aparþin unei singure specii ideologice. Pe lângã rechinii care îºi digerã acum comisioanele ºi ºpãgile în opoziþie roiesc o puzderie de rechinaºi actuali care muºcã cu poftã din orice pradã le iese în cale. În spatele retoricii anticorupþie se simte pulsând cu vigoare noua generaþie de corupþi.