Titlu: Purtãtorul de cuvânt
Nr Editie: 1459 Data: Tuesday 04 January 2005
Instituþia purtãtorului de cuvânt a fost o noutate absolutã în România postdecembristã. În societatea din care veneam nu era nevoie de aºa ceva. Ce era de spus, spunea cea mai autorizatã voce a patriei.Rãspunzând rigorilor democraþiei, guvernul român a instituit aceastã demnitate imediat dupã Revoluþie. Primul purtãtor de cuvânt a fost un ziarist de televiziune - Cristian Unteanu - care transmitea mesajele premierului Roman, în special ziariºtilor strãini. Pentru scurt timp. Sarcina a fost apoi preluatã direct de premier ºi dusã, pânã la îndepãrtarea lui Adrian Sârbu, de la cârma Departamentului de Comunicare, dupã un scandal de presã destul de obscur. Noul ºef al departamentului a devenit, automat, ºi purtãtor de cuvânt ºi a fost, probabil unul dintre cei mai potriviþi pentru rolul de 'paratrãznet' pe care era obligat sã ºi-l asume: Bogdan Baltazar.
Lui i-a urmat Caius Dragomir - un personaj absolut inodor ºi incolor, chiar dacã Roman a vãzut în el un personaj potrivit pentru preºedinþie la alegerile din '92. Dupã Dragomir a venit Mihnea Constantinescu - este ºi astãzi în structura Executivului, dupã ce-a trecut o perioadã ºi pe la Externe. Rãsturnarea guvernului Roman de cãtre mineri a deschis calea spre aceastã funcþie femeilor: Stolojan a avut douã purtãtoare de cuvânt - pe Iolanda Stãniloiu ºi pe Virginia Gheorghiu - douã persoane care aveau sã aibã un cuvânt de spus în politica româneascã de dupã aceea. Spre deosebire de antecesorii sãi, Vãcãroiu n-a prea pus preþ nici pe comunicarea cu presa ºi nici pe purtãtorii sãi de cuvânt, între care a figurat ºi actualul director al Rompres, Mihai Roºca.
Schimbarea din '96 a adus cu sine un val de purtãtori de cuvânt, recoltaþi în general din presã: Ciorbea a avut-o pe Doina Jalea, de la Radio; Vasile - pe Rãsvan Popescu, cel care reuºea performanþa sã-ºi critice ºeful pe la briefinguri, Isãrescu i-a avut pe Gabriela Vrânceanu Firea (acum la Antena 1) ºi pe Ionuþ Popescu (acum ministru de Finanþe). În fine, Adrian Nãstase ºi-a împãrþit mandatul între Claudiu Lucaci (venit de la televiziune) ºi Despina Neagoe (venitã de la Cluj).Tãriceanu a ales-o pe Oana Marinescu. Destul de puþin cunoscutã - mai ales cã în ultimii ani a lucrat pentru o ambasadã - aceasta nu are o sarcinã uºoarã. Pentu cã predecesoarea ei a fãcut din instituþia respectivã - inclusiv din serviciul de presã al premierului - o instituþie 'partinicã', cu comunitatea gazetãreascã împãrþitã în 'prieteni' ºi 'neprieteni' ºi cu (ne)comunicãri pe mãsurã.
Purtãtorul de cuvânt va trebui sã se redefineascã, mai ales prin prisma conceptului bãsescian de 'eliberare' a presei de sub jugul hachiþelor ºi intereselor antagonice ale celor care doresc sã-ºi medieze astfel dialogul cu naþiunea.
Titlu: Arãtarea muºchilor guvernamentali
Nr Editie: 1472 Data: Wednesday 19 January 2005
Pânã în momentul de faþã, premierul Cãlin Popescu Tãriceanu, ale cãrui recomandãri electorale nu erau doar sumare, dar pãreau ºi de circumstanþã, constituie pentru observatorii scenei politice o veritabilã surprizã. Noul premier este un politician care a crescut, în mod evident, ºi care nu mai aduce cu nesigurul ministru al Economiei din urmã cu opt ani, copleºit atunci de o responsabilitate ale cãrei dimensiuni nu le pricepea prea bine.Tãriceanu ºi-a început bine mandatul, promovând o imagine de echilibru ºi siguranþã de sine, de mãsurã ºi de bun simþ. Adicã ceea ce în general, se aºteaptã de la un (nou) premier. Intervenþiile sale au fost clare ºi punctuale ºi - chiar dacã e niþel prea devreme sã vorbim despre aºa ceva - pare sã stãpâneascã o echipã multicolorã ºi nedesprinsã încã de strategiile de club cu care a venit la 'naþionalã'. Între timp a fãcut ºi prima sa vizitã peste hotare, exact unde trebuia - în zona în care continuã sã se manifeste o situaþie delicatã, pe muchie de cuþit. În acelaºi timp, noul premier a avut ºi primul sãu puseu de autoritate, dând o replicã seacã observaþiilor fãcute de reprezentantul FMI în legãturã cu resursele din care se va putea face recolerarea pensiilor.E treaba noastrã, nu a FMI-ului, a spus în esenþã Tãriceanu, abordând o nouã atitudine faþã de o instituþie internaþionalã cu care relaþia noastrã a fost, de-a lungul timpului, complexã. S-a vorbit, la un moment dat, chiar despre un soi de obedienþã lipsitã de demnitate, în faþa indicaþiilor acesteia, bãtându-se monedã, pe de altã parte, pe faptul cã soluþiile forului financiar mondial nu ºi-au gãsit confirmarea pe nicãieri. Dincolo de aceasta, reprezentanþii FMI - de regulã funcþionarii superiori, dar nu de prim rang - au devenit veritabile vedete, asupra lor concentrându-se atenþia întregii naþii ºi fiind consideraþi, implicit, responsabili de liniºtea noastrã. O verita bilã culme a acestei atitudini s-a înregistrat în timpul guvernului Ciorbea ºi probabil cã fostul ministru de atunci a pãstrat unele resentimente, pe care le exprimã, voalat, acum.Arãtarea muºchilor faþã de FMI mi se pare, însã, o atitudine riscantã ºi nejustificatã. FMI-ul n-a venit sã ne controleze ºi sã ne impunã o anumitã politicã. FMI-ul este creditorul la care noi ne-am dus, cu mâna întinsã, pentru cã altundeva nu aveam unde. În schimbul banilor pe care ni-i dã, FMI vrea sã respectãm niºte reguli necesare pentru a cãpãta capacitatea de a returna datoria. Atâta ºi nimic mai mult. Nu vrea posturi în guvern (deºi în unele perioade, mascat, le-a avut), ºi nici primiri cu onoruri la aeroport. Þâfna naþionalã a fost, de regulã, contraproductivã (amintiþi-vã perioada Vãcãroiu-Georgescu: cum îi mai puneau ei la punct, ºi cum n-am mai reuºit sã semnãm nici un acord!). Între þâfnã ºi obedienþã, existã însã o cale de mijloc, pe care un guvern ca acesta, în disperata sa încercare de a împãca capra cotei unice cu varza recorelãrilor, trebuie sã o gãseascã ºi sã o urmeze.
Titlu: Republica Prezidenþialã Românã
Nr Editie: 1473 Data: Thursday 20 January 2005
Felul în care se miºcã domnul Bãsescu de când a preluat funcþia de preºedinte pare sã fie pe placul mai multora decât a celor care ar avea ceva sã-i reproºeze. Preºedinte, premier, primar, ministru de toate felurile ºi profesor de Marea Neagrã pe deasupra, domnului Bãsescu pare cã nimic din ceea ce este omenesc nu-i este strãin - vorba clasicului.Disponibilitatea sa remarcabilã de a trasa indicaþii în toate direcþiile, de a avertiza pe toatã lumea ºi de a arãta întregii naþii calea cea dreaptã aduce aminte de un model încã proaspãt în mintea multor români. ªi nu doar proaspãt: regretat, chiar, de cãtre nu puþinii dintre ei.Poporul român, pornit cu entuziasm pe drumul democraþiei, a constatat, asemenea lui Churchill, cã nu este cel mai bine pavat dintre toate drumurile posibile, dar cã pare a fi cel mai utilizabil dintre acesta. Libertatea personalã s-a ciocnit, destul de rapid de libertãþile celorlalþi, de multe ori contondent ºi destul de neînþeles, faþã de o ereditate ce nu avea nimic comun cu aceasta.În faþa riscului ºi temerilor de tot felul oamenii au început sã regrete absenþa unui far cãlãuzitor ºi au privit cu neîncredere principiul separaþiei puterilor, ca o formã disimulatã a fugii de rãspundere. De aici ºi opþiunea tot mai pronunþatã, la ultimele cicluri electorale, spre un mesaj mai radical ºi mai autoritar. Traian Bãsescu a fost, atât la primãrie cât ºi la preºedinþie, benefeciarul unei astfel de preferinþe. În el, cei care l-au votat au vãzut omul capabil sã o rupã cu compromisurile de tot felul ºi sã abordeze, direct, fenomenele care ne fac viaþa amarã. Prin activitatea sa efervescentã preºedintele rãspunde acestei aspiraþii. Sau pare sã rãspundã, atâta timp cât nu se manifestã încã feed-back-ul democratic. Cât timp nu sare în ochi faptul cã legea îi apãrã ºi pe cinstiþi ºi pe hoþi pânã la punctul în care se manifestã capacitatea de a evidenþia cu claritate hoþia. Cât timp nu sare în ochi faptul cã justiþia poate fi cu adevãrat independentã, refuzând sã rãspundã chiar ºi la comenzile bine intenþionate. Cât timp organele statului nu fac sluj nici la comanda politicienilor abuzivi ºi nici împotriva adversarilor acestora, întelegând cã la abuzuri nu se poate rãspunde tot prin abuzuri.Elanul prezidenþial se va tempera, probabil, odatã cu primele restricþii constituþionale care vor face ca unele dintre acþiunile sale sã nu mai poatã avea acoperirea ºi efectele aºteptate.Deocamdatã, domnul Bãsescu domneºte cu aplomb într-o Republicã Prezidenþialã Românã, aflatã în tranziþie spre Republica Constituþionalã.
Titlu: 'Încãlecarea' ºi descãlecarea postului public TV
Nr Editie: 1474 Data: Friday 21 January 2005
De 15 ani în coace clasa politicã practicã - fãrã succes - o probã nesportivã: încãlecarea postului public de televiziune.Considerat, la începuturile libertãþii sale, drept cel mai eficient vehicul pentru interesele proprii, el a fãcut obiectul unei duble dispute: în exterior ºi în interior. În exterior, puterea care încã nu-ºi rafinase mijloacele de acþiune, era asaltatã de o opoziþie agresivã care, înarmatã cu sloganul 'cu televizorul minþiþi poporul', dorea sã-ºi manifeste influenþa ºi demersurile prin intermediul acesteia. În interior, personalul televiziunii, împãrþit ºi acesta dupã interesele membrilor sãi marcanþi, lupta la baionetã pentru a înlãtura sau pentru a pune mâna pe segmentele importante, luptã în care 'sindicatele libere' ºi cele nelibere se manifestau inclusiv prin bruierea sau piratarea emisiei. De fapt, toatã aceastã bãtãlie nu se va duce pentru televiziune, în ansamblul sãu (unele dintre departamente fiind deja în mâna 'opoziþiei') ci pentru cucerirea redutei principale: actualitãþile. Aceastã disputã a dat naºtere ºi primelor televiziuni alternative (încã înainte de apariþia CNA-ului) unde s-au rodat unii dintre cei care aveau sã devinã mai târziu vedete pe diferitele posturi private. Tentativele de 'încãlecare' a televiziunii publice au venit, concomitent, din ambele direcþii ale spectului politic dar mai ales din partea Puterii, niciodatã suficient de sigurã cã va avea în ea un aliat de nãdejde în viitoarele bãtãlii electorale, efectul acestor încercãri fiind, de regulã, redus sau nul. Dar în 1997 s-a manifestat ºi fenomenul epurãrilor, noua putere dând cu mãtura prin studiouri ºi aducând oameni noi al cãror devotament lipsit de discernãmânt a devenit rapid contraproductiv. Fenomenul s-a continuat în 2001, când 'noul val' civic s-a întors la uneltele sale ºi când doar o parte dintre cei epuraþi s-au mai întors. O veritabilã cotiturã a avut loc - paradoxal - în momentul în care PSD-ul a decis sã punã la cârma instituþiei un 'om de încredere'. Valentin Nicolau, fost editor, consilier personal al lui Adrian Nãstase - o carte de vizitã nu doar necesarã dar ºi asigurãtoare. Menagerul care condusese cu succes o afacere privatã ºi - a demonstrat abilitãþile ºi în acest sector: sub 'domnia' lui TVR a ieºit din lunga letargie în care o cufundaserã predecesorii, recâºtigând din autoritatea ºi audienþa pierdute în faþa posturilor comerciale private. TVR - cu toate cele patru canale ale sale - a reintrat în joc, câºtigând puncte ºi în prestaþia profesionalã ºi în cea de piaþã. Acestã schimbare i-a întãrit ºi directorului general poziþia, scoþândul de sub umbrela protector - dominatoare a partidului . Echidistanþa sa tot mai pronunþatã n-a fost pe placul Puterii, care în preajma alegerilor i-a dat un avertisment, prin respingerea raportului de activitate. Cu toate presiunile exercitate TVR, n-a mai fost un vehicul electoral ba, din contrã, sa plasat în prima linie ca echidistanþã, în faþa competitorilor sãi angajaþi în prestaþii partizane. Îi dau dreptate lui Valeriu Nicolau care avertizeazã (în faþa unor contestaþii cu caracter mai degrabã civil decât profesional) cã toþi cei care au încercat sã 'încalece' televiziunea naþionalã au sfârºit prin a pierde. Ceva.E timpul descãlecãrii.
Titlu: PSD se pregãteºte sã piardã din nou Capitala
Nr Editie: 1475 Data: Saturday 22 January 2005
Consideratã ca un obiectiv strategic de prim rang, Capitala a scãpat sistematic din mâinile Partidului Social Democrat ºi al predecesorilor sãi.Încã de la primele alegeri, organizate în 1992, binecunoscutul lider FSN, Cazimir Ionescu a pierdut în faþa necunoscutului Crin Halaicu, ce reprezinta atunci prima acþiune comunã a Convenþiei Democrate. Patru ani mai târziu, dupã un mandat cosiderat dezastruos, Victor Ciorbea câºtiga alegerile dupã o paradoxalã campanie anti - Halaicu, fãrã ca Ilie Nãstase, candidat de lux al PDSR, sã reuºeascã sã-i punã probleme serioase. Dupã opt ani de guvernare cederistã, ºi la Capitalã ºi la sectoare, PDSR (încã) reuºeºte sã facã o breºã, câºtigând sectoarele, dar pierzând încã odatã Capitala, în favoarea unui Bãsescu care a parcurs campania ca un accelerat, lãsându-l în garã pe Sorin Oprescu, pe al cãrui ºarm popular se mizase excesiv. În 2004, PSD a pirdut aproape tot ce câºtigase în 2000 (cu excepþia unui sector - 2, pentru cã 5 - ul a fost câºtigat de suspendatul Vanghelie) nereuºind sã-i opunã lui Bãsescu decât un Geoanã inconsistent în postura de administrator local.Plecarea lui Bãsescu la Cotroceni, redeschide competiþia pentru primãria Capitalei. În timp ce Coaliþia pare a se fi hotãrât pe candidatura lui Orban (deºi nu este exclus sã aparã contra - democraþi), în ograda PSD-ului lucrurile sunt relativ clare. În sensul cã nimeni nu pare a se gândi serios la câºtigarea acestei redute. Cu Darabont, Vanghelie sau Blãnculescu, PSD nu poate aspira în mod serios la victorie. ªi nici cu Dan Ioan Popescu la conducerea filialei, acesta concentrându-ºi eforturile spre consolidarea poziþiei proprii în viitoarele structuri, prin manipularea masei de manevrã municipale. Cât despre ''centru'', dupã eºecul ''variantei Geoanã'' acesta nu mai pare capabil sã vinã cu o propunere pe care sã poatã sã o ºi impunã.Aºadar, în ianuarie PSD se pregãteºte cu atenþie sã piardã din nou Capitala. O tradiþie care nu se lasã infirmatã.
Titlu: Guvern cu bulinã roºie?
Nr Editie: 1476 Data: Monday 24 January 2005
Demisia de vineri a ministrului umanist al controlului reprezintã primul seism la care este supusã fragila încropire guvernamentalã, sprijinitã pe patru picioare inegale ºi asimetrice.Înainte de asta, lucrurile stãteau sã dea în clocot la Finanþe, unde Ionuþ Popescu ameninþa deja sã facã acest lucru, datoritã presiunilor pe care chiar colegii sãi de partid le fãceau pentru a-ºi pune protejaþii ca secretari de stat. Demisia lui Vicol pleacã din aceeaºi zonã, pentru cã retragerea Vãmii ºi a Gãrzii Financiare lipseºte ANC de substanþã. ªi aºa, încropeala numitã 'minister al controlului' a fost fãcut, mai degrabã, din cauza criticilor europene la adresa hoþiei ºi corupþiei din sectoarele de stat, decât din grija faþã de sãnãtatea societãþii. Fãrã cele douã entitãþi, la care urma sã se adauge ºi Garda de Mediu, Sorin Vicol se trezea un fel de pãstor peste câteva oi rãtãcite ºi ele de pe la alte ministere ºi pentru care nici mãcar nu mai era nevoie de un portofoliu ministerial. Fãrã Vamã ºi fãrã Gardã, umaniºtii se vedeau lipsiþi de obiectul muncii, ºtiut fiind cã încã dinainte de împãrþealã Voiculescu îºi exprimase opþiunea faþã de niºte ministere 'care se ocupã cu corupþia'. Sau - mai degrabã - cu anticorupþia. Aflaþi în pericol sã dea în vileag doar corupþia de pe la Inspecþia Muncii sau de pe la Protecþia Consumatorului, umaniºtii ºi-au retras omul - cu tot ceea ce poate sã însemne asta pe orizontalã.Aceastã fisurã în edificiul guvernamental este doar debutul dezastrului pe care pot sã-l producã, în orice moment, seismele cu epicentul în zona algoritmului. Numirea secretarilor de stat se dovedeºte un exerciþiu mai complex ºi mai complicat chiar decât împãrþeala prefecturilor ºi nu puþini dintre titularii de portofolii mai mult sau mai puþin apolitici se vãd în situaþia de a fi nevoiþi sã lucreze cu echipe multicolore ºi centrifuge, care vor fi subordonate mai degrabã partidelor de care aparþin, decât ministrului.Spectrul 'cabinetului Ciorbea', cu cele trei 'guverne în guvern' este tot mai prezent în faþa ochilor unui premier care a trecut el însuºi prin aceastã experienþã zdruncinãtoare.
Titlu: Unde ne sunt analizele postelectorale ?
Nr Editie: 1477 Data: Tuesday 25 January 2005
Faptul cã analizele ºi dezbaterile post-electorale ale partidelor întârzie atât de mult - sunt anunþate doar pentru a doua parte a lui februarie - este, în primul rând, consecinþa unor rezultate incerte din care fiecare îºi asumã partea convenabilã. Alianþa a câºtigat, la scor artimetic, niºte alegeri pe care avea toate ºansele sã le piardã. Victoria sa a fost mai degrabã una de imagine, în spatele acesteia fãcându-se simþite tensiunile dintre cele douã formaþiuni care reuºesc cu greu sã-ºi împartã tortul guvernãrii. În plus, succesul lui Bãsescu la prezidenþiale rãstoarnã raportul de pondere dintre ele, oferind democraþilor un rol conducãtor care se manifestã prin controlul aproape total pe care preºedintele îl exercitã asupra Guvernului. Mai mult, importanta funcþie de primar general lãsatã vacantã, este prilejul unei noi ºi ascuþite competiþii interne în care se manifestã ambiþiile ambelor pãrþi. Sub semnul acestei ambiþii vor sta ºi viitoarele congrese, liberal ºi democrat, unde bãtãlia pentru funcþia supremã se va duce ºi pe diapazonul rezultatului obþinut în alegeri. Iar dacã liberalul Tãriceanu va ieºi învingãtor, vom avea din nou de-aface cu tentaþia unui partid-guvern, în competiþie directã cu un partid-preºedinþie.Pentru UDMR ºi PRM, partidele care au rolul sã încline balanþa, analiza este una formalã. În timp ce UDMR rãmâne constant în bazinul sãu electoral, nefiind (încã) afectat de tendinþele separatiste ce se manifestã în cadrul politic al etniei, în tabãra lui Vadim nimeni nu va pune sub semnul întrebãrii rolul ºi modul de acþiune al liderului, cu tot reculul înregistrat la urne. PRM se considerã unicul partid de Opoziþie ºi, în consecinþã, îºi asumã avantajele ºi servituþiile unui astfel de rol. Cu PSD-ul problema e mai complicatã. În cadrul partidului nu s-a stabilit încã, cu precizie, dacã alegerile au fost pierdute sau câºtigate. Ambiguitatea rezultatã din distribuirea rolurilor principale - în care deþine controlul parlamentar - se manifestã ºi în poziþiile pe care le adoptã liderii partidului. Viitorul congres va sta nu atât sub semnul analizei cauzelor care au dus la trecerea sa în opoziþie, cât sub acela al modalitãþii în care va fi reintegrat Ion Iliescu ºi ''refolosit'' Adrian Nãstase. Zarva prezentã se va stinge treptat sub presiunea constituirii noilor structuri în care aproape toatã lumea doreºte sã-ºi pãstreze locul sau sã-ºi câºtige unul mai bun. Chiar dacã pentru conducerea efectivã se bat doi perdanþi - unul de alegeri ºi altul de imagine - fragilitatea adversarului ºi oportunitatea unei reveniri anticipate la putere îi va menþine laolaltã pe fruntaºii pesediºti, odatã epuizate acuzele ºi disputele de conjuncturã.
Titlu: Ce-a coordonat Biroul coordonator?
Nr Editie: 1478 Data: Wednesday 26 January 2005
Revenirea la formula 'delegaþiei permanente' a PSD este considerat acum un act statutar fãrã ca cineva sã se mai întrebe cât de statutarã a fost suspendarea sa, în vara anului trecut ºi, mai ales, ce-a mai coordonat 'biroul coordonator', înfiinþat la fel de nestatutar cu acel prilej.Rememorând faptele vom avea, mai clarã ideea degringoladei care a cuprins partidul de guvernãmânt dupã eºecul de la locale ºi suita de improvizaþii care a urmat, soldându-se cu ieºirea din scenã, dupã doar patru ani, a partidului care a dus România în NATO ºi a condus-o, fãrã vize, pânã la intrarea în Uniunea Europeanã.Înaintea alegerilor locale nimeni - nici de la putere ºi nici de la opoziþie - nu-ºi imagina ce curs vor lua lucrurile. Sondajele comandate de Putere deveneau supãrãtoare prin optimism - victoria PSD-ului era sistematic apreciatã la peste 50 de procente. Duºul rece al alegerilor locale nu i-a dezmeticit pe liderii sãi. Sub influenþa acestui rezultat, disensiunile dintre Cotroceni ºi Victoria au devenit mai acute, ajungându-se pânã în pragul unei crize, atunci când Adrian Nãstase a anunþat cã-ºi dã demisia ºi de la ºefia partidului ºi de la cea a guvernului. Corul de implorãri care s-a declanºat l-a fãcut însã sã nu-ºi punã în practicã ameninþarea (situaþie în care se intra, clar, într-o crizã de proporþii) ºi sã revinã în forþã. Profitând de deruta generalã, el a operat un veritabil puci, suspendând delegaþia permanentã ºi înlocuind-o cu un 'birou coordonator'. Acesta - format din oameni fideli lui Nãstase, în special din zona executivã - urma sã se îngrijeascã de activitatea partidului, în vederea alegerilor generale, pânã la urmãtorul congres. 'Greii' din PSD n-au fãcut prea multã gãlãgie, unii dintre ei simþind cã operaþiunea se putea transforma într-un bumerang. Hrebenciuc a ºi spus-o, subliniind ideea cã biroul coordonator va trebui sã-ºi asume ºi rãspunderea rezultatului alegerilor. Presat din toate direcþiile, dar mai ales din aceea a prezidenþialelor, unde era nevoit sã candideze, pentru a-i face loc dlui Iliescu la ºefia partidului, premierul-orchestrã a clacat. A pierdut ºi preºedinþia, ºi guvernul, salvând, in extremis, o poziþie proprie - aceea de preºedinte al Camerei - prin darea la o parte a celui cãruia-i fusese promisã - Mitrea. Aflãm acum cã biroul coordonator iese din scenã fãrã a da seamã despre ce ºi cum a coordonat ºi lasã loc vicilor în 'ghilimele', pentru a reforma nu se ºtie exact ce. Cu Dumnezeu - ºi Ion Iliescu - înainte!
Titlu: ªomajul de partid
Nr Editie: 1479 Data: Thursday 27 January 2005
Odatã cu alternanþa la putere, ºi-a fãcut apariþia un fenomen cu caracteristici aparte: ºomajul de partid! Practic, o întreagã categorie de persoane care deþinuserã demnitãþi publice sau funcþii la care au avut acces pe bazã de alegeri sau de numiri, este nevoitã sã-ºi pãrãsescã poziþiile. Varianta cea mai dramaticã a 'ºomajului de partid' se manifestã la nivelul parlamentar. Aici, cei care nu mai încap pe liste în limita locurilor eligibile se transformã în adevãrate victime. 'Noi ce facem?' - strigã ei ºi partidul trebuie sã facã ceva. Face comisii de ajutor ºi încearcã sã gãseascã niscai funcþii libere unde sã-ºi plaseze semenii - prin diplomaþie sau prin administraþie. Variantã nesigurã, cã dacã se schimbã puterea, valul schimbãrii îi ajunge rapid ºi acolo. Ceea ce este profund anormal la acest capitol este cã în Parlament ajung oameni fãrã un statut social clar, fãrã o profesie pe care sã ºi-o poatã exercita ºi când nu mai sunt parlamentari. În mod normal, revenirea dintr-o astfel de condiþie ar trebui sã se facã firesc: omul se întoarce la uneltele sale dupã ce ºi-a slujit þara ca legiuitor! Cã nu se întâmpã aºa - este de vinã politica de cadre a partidelor care se pricopsesc cu personaje de calitate îndoielnicã. Oarecum diferit este ºomajul de partid de la celelalte nivele. Orice partid (sau coaliþie) care vine la putere îºi propune sã gãseascã rapid debuºee pentru clientela politicã ºi pentru sponsori. Ori unde pot fi gãsite acestea decât în instituþiile cu conducãtori numiþi, cel mai adesea pe criterii politice, deºi profilul acestora nu are nimic de-aface cu politica. Salubritatea, sau transportul public, sau colectarea taxelor n-au caracter ideologic. Tãvãlugul schimbãrii aruncã la o parte ce era ºi pune în loc oameni care, de cele mai multe ori, n-au nici în clin nici în mânecã cu noua lor funcþie. Aceºtia, la rândul lor, vor dori sã-ºi facã echipe propri i ºi vor umbla ºi ei la organograme activând ca un soi de tsunami administrativ. Culmea este cã înlocuirile, în marea lor majoritate, se fac în detrimentul unor persoane care pentru a accede sau a rãmâne în funcþii, au fost obligate sã îmbrace o anumitã hainã politicã. Ei bine, pe aceºtia nu prea are cine sã-i mai ajute. ªefii lor pe linie de partid nu mai au autoritatea necesarã pentru a le face loc în sectorul de stat, iar în cel privat sinecurile sau funcþiile de complezenþã au tot mai puþinã trecere.O cale de evitare a acestor perturbãri o constitue recursul la statutul funcþionarului public. Dar aici lucrurile sunt încã tulburi ºi existã suficiente modalitãþi de a nu trebui sã dai un om afarã fãcându-l sã plece singur. În râvna cu care se procedeazã la acest val de schimbãri guvernanþii ar trebui sã se gândeascã mai bine cã va veni ºi rândul lor, iar perpetuarea unei asemenea stãri de lucruri este pãguboasã pentru toatã lumea, dacã nu se gãseºte o soluþie clarã ºi viabilã.
Titlu: Amiralul flotei-fantomã
Nr Editie: 1480 Data: Friday 28 January 2005
Clauza de salvgardare evocatã de oficialii europeni în cazul în care în sectorul justiþiei nu se înregistreazã progresele aºteptate, atârnã deasupra capetelor guvernanþilor noºtri ca o sabie a lui Damocles, mai mult ca oricând. Pericolul este evocat de debutul procesului privind vânzarea flotei care a avut loc miercuri, în absenþa unuia dintre principalii acuzaþi - preºedintele Bãsescu.Se pãrea cã precizarea fãcutã de consilierul prezidenþial Renate Weber e de naturã sã clarifice lucrurile: dl Bãsescu se bucurã de imunitate prezidenþialã, ºi ca atare, dânsul va putea fi chemat în faþa justiþie abia peste 5, dacã nu peste 10 ani. În plus, cu prilejul vizitei la PNA, preºedintele a anunþat cã ºi-a retras plângerea fãcutã împotriva procurorilor care au instrumentat cazul, ca un gest de bunãvoinþã menit sã instaureze pacea între instituþii.
Însã analizele ºi luãrile de poziþie generate de eveniment aduc la ivealã detalii care complicã lucrurile. Unele dintre ele sunt în mod evident forþate, altele însã rezistã judecãþii la rece.Prima idee ar fi aceea cã Traian Bãsescu n-a fost trimis în judecatã pentru fapte comise în timpul exercitãrii mandatului ºi, ca atare, n-ar avea cum sã se bucure de imunitate. A doua este cã aºazisa ''împãcare cu PNA'' ar fi, de fapt, o manevrã dubioasã, deoarece nu preºedintele era cel care-i dãduse în judecatã pe procurori ci anchetatul Traian Bãsescu, condiþie în care preºedintele nu avea dreptul sã implice instituþia într-un astfel de troc. În fine, ultima idee este cã dacã dorea sã demonstreze cã este de bunã credinþã, dl Bãsescu n-ar fi trebuit sã accepte disjungerea cauzei sale ºi ar fi trebuit sã se prezinte miercuri la tribunal alãturi de ceilalþi prezumtivi fãptuitori.
Toate aceste lucruri pot induce ideea, în rândul oficialilor europeni, cã justitþia românã nu reuºeºte sã se desprindã de sechelele trecutului ºi cã ea continuã sã aplice standarde duble în înfãptuirea misiunii sale. ªi, în consecinþã, sã genereze apelul la clauza de salvgradare ºi sã amâne cu cel puþin un an intrarea României în UE.Cred cã dl Bãsescu s-a aflat el însuºi în faþa unei decizii delicate. Chiar dacã încã din 1995-1996 când a început scandalul flotei, a fost singurul acuzat care a renunþat la imunitatea parlamentarã pentru a se pune la dispoziþia anchetatorilor, manevra de acum este de naturã sã inducã dubii legate de rãspunderea sa faþã de ceea ce s-a întâmplat cu flota. Ar fi fost, poate, cel mai nimerit prilej de a-ºi dovedi cu argumente nevinovãþia, spulberând încã din 2005 suspiciunile care, vrând-nevrând, vor continua sã bântuie publicul pânã în 2010.
Titlu: Vânãtorile lui Nãstase
Nr Editie: 1481 Data: Saturday 29 January 2005
Dacã pânã în '89 vânãtoarea n-ar fi fost perceputã ca o distracþie supremã, rezervaã exclusiv ''vârfului'', pentru care se face totul ca trofeele sã-i vinã în bãtaia puºtii, poate cã ex-premierul Nãstase, n-ar fi tras atâtea belele de pe urma ei. Vânãtoarea este ºi ea o pasiune ce vine din strãfundurile omenirii , iar a o trata ca pe o plãcere sadicã este la fel de nepotrivit precum considerarea boxului ca un sport inuman, ca sã mã rezum doar la acest exemplu.Dupã 1989, vânãtoarea s-a mai democratizat, nu într-atât încât sã devinã un sport de masã. ªi asta pentru cã este costisitoare ºi sunt destul de puþini cei care-ºi pot permite sã deþinã inventarul necesar ºi sã plãteascã taxele piperate ale asociaþiilor vânãtoreºti. Mai mult decât atât, vânãtoarea devine un soi de organizaþie elitistã în cadrul cãreia vânatul propriu-zis este mai degrabã un pretext pentru întâlniri informale ºi pentru tranzacþii discrete între vârfuri ale politicii sau/ºi afacerilor. Ceva de genul acesta s-a întâmplat în ultimul week-end la Balc, iar Þiriac este un veritabil maestru al acestor aranjamente, nici un altul neavând trecerea pe care o are el pe la vârfurile politicii ºi afacerilor mondiale. Prezenþa fostului premier este, în mare, justificatã, trecerea sa în opoziþie nemaiînsemnând ºi o tãiere a canalelor de comunicare cu restul lumii ºi lãsarea acestora doar în seama puterii prezente.Cam acelaºi lucru s-a întâmplat în urmã cu un an la Bolovani, în Dâmboviþa, numai cã atunci cercul participanþilor a fost unul strict naþional. Vânãtoarea a fost organizatã pentru un plus de socializare între aripa executivã ºi cea prezidenþialã, aflate într-o situaþie aproape de conflict, pe parcursul unui an în care iniþiativele lui Nãstase, nenegociate în prealabil, au fost respinse de preºedinte. Organizatorul întâlnirii - ministrul Sârbu, cel care avea sã plãteascã scump aceastã iniþiativã - reuºise sã adune consilierii de la Cotroceni, ºefii de servicii secrete, miniºtrii de încredere, într-un conclav care n-a mai avut loc din cauza inexplicabilului accident. ªi, ca atare, acordul dintre pãrþi nu s-a mai produs, lucrurile evoluând spre vârful de crizã din vara lui 2004. Ce vreau sã spun: cã nu ce se petrece în spatele vânãtorii a perturbat opinia publicã, ci aspectele marginale, între care - îmi permit sã cred - ºi numãrul de trofee de la Balc ce ar ilustra ''setea de sânge'' a participanþilor. În realitate, îmi vine greu sã cred cã Þiriac, care a bãgat bani în amenajarea acestui teren, îºi nimiceºte cu voie bunã efectivele, fãrã a þine cont de niºte reglementãri elementare, care sã facã afacerea sa profitabilã. Cert este cã din cele douã episoade, Adrian Nãstase s-a ales cu o etichetã, poate nedreaptã, dar care riscã sã rãmânã ºi sã-i afecteze imaginea ºi pe viitor.
Titlu: Unificare - dar s-o ºtim ºi noi!
Nr Editie: 1471 Data: Tuesday 18 January 2005
În entuziasmul declanºat de neaºteptata victorie în alegerile prezidenþiale ºi de succesul asimilat al formãrii guvernului, peste Alianþã bate vântul marilor proiecte. Unul dintre acestea este unificarea: unde-s doi, puterea creºte!- iatã dictonul pe care ultimul ciclu electoral pare sã-l fi confirmat, chiar dacã unii reprezentanþi din cele douã tabere sunt sceptici.Atât ºefii democraþi, cât ºi cei liberali, s-au pronunþat rãspicat în favoarea unificãrii, iar cele douã congrese, ce vor avea loc în aceastã primãvarã vor înscrie la loc de cinste, pe ordinea de zi, aceastã problemã. Alãturarea de facto a resurselor umane ºi politice a celor douã formaþiuni ar putea crea, finalmente, acel pol de dreapta de care scena politicã româneascã duce lipsã pentru a se putea echilibra în mod real faþã de aglomeraþia de opþiuni din zona centrului-stânga. Acest lucru ar face posibilã ºi o corespondenþã mai clarã între doctrinã ºi acþiunea politicã, mixate frecvent în ultimii ani pânã la nivelul totalei debusolãri a electoratului. Este suficient sã analizãm puþin practicile de stânga, uzate frecvent de fostul guvern al Convenþiei, în anii 97-2000, sau pe cele de dreapta emanate de fostul guvern al PSD în perioada urmãtoare, pentru a realiza confuzia ce a dominat scena politicã.Dar, dacã la nivelul intenþiilor de principiu domneºte o armonie aproape perfectã, când vine vorba de modalitãþile practice, lucrurile se schimbã. Am asistat la o veritabilã demonstraþie a preºedintelui Bãsescu, încã puternic ancorat în problematica ºi în administarea partidului pe care l-a condus, a motivelor pentru care PD n-ar putea accepta sã-ºi aproprie o doctrinã popularã, rãmânând la identitatea sa social-democratã ºi la scaunul pe care-l ocupã în Internaþionala Socialistã. Pe de altã parte, fruntaºii liberali - în special Dinu Patriciu, cel care pare sã-ºi mãreascã audienþa în mod exponenþial în interiorul formaþiunii - demonstreazã cã nu pot concepe o altã unificare decât cea prin 'absorbþia' democraþilor în interiorul unui partid care nu va renunþa nici mort la titulatura sa. Problema devine cu atât mai insolubilã cu cât exigenþele liberalilor se lovesc tot mai des de orgoliul democraþilor de a fi devenit, prin Traian Bãsescu, vioara întâia a concertului care a cucerit publicul electoral.Pornind de la aceste poziþii rãmâne întrebarea fireascã: ce anume vor discuta ºi analiza cele douã formaþiuni la viitoarele congrese? Pentru cã situaþia este de genul celei în care doi celibatari convinºi doresc sã se cãsãtoreascã, dar farã a renunþa nici unul la atributele formale ºi reale ale celibatului.
Titlu: Criza de specialiºti
Nr Editie: 1470 Data: Monday 17 January 2005
Oridecâteori revine la putere, opoziþia are o problemã: oamenii. Altfel spus, specialiºtii. Dincolo de sloganul electoral al CDR-ului din 1996, ai fi putut sã dai cu tunul pentru a da de urma mãcar a câtorva dintre cei 14.000 de specialiºti despre care se spunea cã abia mai pot fi þinuþi în frâu pentru a începe sã lucreze la succesul deplin al schimbãrii. Câþi au fost ºi cum s-a lucrat, s-a vãzut cu ochiul liber în 2000, când Alianþa la putere a fost drastic sancþionatã de electorat.Situaþia din 2004 este oarecum diferitã. Pânã la alegerile locale, opoziþia 'democraticã' nu era prea optimistã în legãturã cu efectele concrete ale încercãrii sale de a crea un pol de rezistenþã în faþa tãvãlugului pesedist prin crearea Alianþei D.A. Speranþele modeste s-au regãsit ºi în oferta de cadre: cele douã partide au aruncat în lupta pentru locale, cu disperare, aproape cam tot ce aveau, cosiderând administraþia localã ca un important cap de pod pentru ofensiva generalã. Astfel, figurile principale ale Alianþei, începând cu Bãsescu, s-au trezit în funcþii publice de rangul doi, lãsând drum liber spre generale membrilor de mâna a doua.Victoria - relativã - în alegerile generale, consolidatã de neaºteptatul succes al lui Traian Bãsescu, a acutizat problema resurselor umane ale Alianþei. Prima datã aceasta s-a fãcut simþitã la alcãtuirea noului guvern, în care au fost vãrsaþi, laolaltã, persoane cunoscute, cu experienþã, alãturi de anonimi fãrã o pregãtire de specialitate, în afara apartenenþei politice.Dintre ei s-a detaºat o duduie nominalizatã pentru extrem de importantul portofoliu al Integrãrii Europene, recomandatã chiar de cãtre preºedinte, printre ai cãrui colaboratori municipali se numãrase, care nu ºtia nici mãcar care este diferenþa între Consiliul Europei ºi Comisia Europeanã (diferenþã pe care, dealtfel, nici Bãsescu n-o stãpânea prea bine). Noroc cã tânãra pretendentã s-a retras singurã, cã altfel trimiteam la Bruxelles cea de-a opta minune a lumii. Episodul cu prefectul Capitalei pune problema cu acuitate. Atacatã chiar de cãtre preºedinte (al cãrui colaborator apropiat Silvian Ionescu fusese deasemenea), numirea sa n-a rezistat decât cinci zile, cea mai importantã funcþie de prefect devenind vacantã ºi creând noi probleme în cadrul Coaliþiei. Dacã mai punem la socotealã ºi plimbarea lui Vasile Blaga de la partid la Cotroceni ºi, tot aºa, dupã trei zile, la Guvern avem un tablou nu foarte încurajator al resurselor umane ale noii Puteri.
Titlu: Tactica pârjolirii terenului
Nr Editie: 1460 Data: Wednesday 05 January 2005
În vechime, atunci când apãrea ameninþarea vreunei invazii strãine, locuitorii acestor meleaguri luau calea codrului, dând foc aºezãrilor, otrãvind fântânile ºi avînd grijã ca inamicul sã nu poatã folosi nimic din ceea ce ai lãsau în urmã. Era o tacticã ancestralã prin care invadatorilor li se anula avantajul militar printr-un atac direct la logisticã.Desigur, se poate vorbi mult pe aceastã temã ºi ar fi nevoie de vreo duzinã de talk-show-uri pentru a constata cã, in bunã parte, supravieþuirea noastrã ca entitate se datoreºte ºi acestui procedeu, pe care nu te-i aºtepta sã-l regãseºti în zilele noastre, în formule nici mãcar sofisticate. Odatã cu alternanþele la putere, politicienii români par sã fi deprins ºi obiceiul pârjolirii locurilor ºi lucrurilor pe care le lasã în urmã. Nedumerirea premierului Tãriceanu, care din somptuosul birou de lucru al predecesorului sãu n-a mai reuºit sã recupereze nici mãcar un telefon în funcþiune, devine inevitabil emblematicã. Unii dintre foºtii miniºtri, prea pãtrunºi, probabil, de unicitatea menirii lor pe acest pãmânt, au plecat spre noile destinaþii ca melcii, cãrând în spate tot ce s-a putu cãra, pe motivul cã ar fi fost dobândite cu sudoarea frunþii proprii ºi pe seama prestigiului lor personal.Dincolo de lipsa de civilizaþie a procedeului, care îmi aminteºte de modul cum se fãceau schimburile de locuinþe în perioada comunistã, când cel care pleca lua ºi becurile, prizele sau suportul de hârtie de la WC, se impune o observaþie: aceea a faptului cã dupã 15 ani de exerciþiu democratic ºi dupã vreo trei schimbãri, nu s-a pus încã la punct un sistem clar de predare-primire a gestiunii publice. Încã nu se ºtie ce ºi cum trece din responsabilitatea unui demnitar care pleacã, în cea a celui care vine. Principiul responsabilitãþii ministeriale, aplicat ºi el târziu, are printre alte lacune ºi pe aceasta. Vã amintiþi ca vreodatã, un ministru sã fi fost tras la rãspundere mãcar administrativ pentru lipsurile din "gestiunea" proprie? Sã fi fost obligat sã aducã de-acasã ce-a luat cu japca? Sã fi fost pus sã plãteascã? Nici pomenealã. În România anului 2005 se reface sistemul ancestral al terenului pârjolit, chiar ºi atunci când schimbarea se face între reprezentanþii aceleiaºi pãrþi. Este, în mod evident, o chestiune de caracter ºi civilizaþie ºi nu una de orientare ideologicã. Este viciul fundamental al unui sistem care a pus în locul unui dictator atotputernic, o sumã de mici dictatori care cred cu tãrie cã lumea începe ºi se sfârºeºte cu ei ºi cã vremelnica putere pe care le-o încredinþeazã, imprudent, poporul, trebuie sã fie a lor pe vecie, odatã cu însemnele de fiecare zi ale dregãtoriei.
Titlu: Serbãrile galante...
Nr Editie: 1461 Data: Thursday 06 January 2005
Formarea noului guvern ºi intrarea în pâine a preºedintelui nou ales au coincis, în linii mari, cu atmosfera sãrbãtoreascã a finelui ºi debutului de an. Aproape inevitabil, aspiraþia fireascã spre mai bine ce se manifestã ciclic la acest moment s-a transferat asupra celor care au fost madataþi de cãtre electorat sã încerce sã facã mai bine decât predecesorii lor ceea ce este bine pentru þarã. Sub semnul speranþei mereu renãscute din cenuºa iluziilor, Traian Bãsescu ºi-a format noua echipã, pentru ca dupã doar câteva zile sã o descompleteze din raþiuni mai degrabã de partid decât de stat, iar Cãlin Popescu Tãriceanu a scos la rampã o echipã ce s-a vrut nãscutã în zodia Competenþei, dar s-a dovedit a fi mai degrabã supusã celei a Întâmplãrii. Dovadã cã aspirantul la unul din cele mai dificile fotolii ministeriale - cel al Integrãrii Europene - a trebuit sã facã stânga-împrejur, datoritã evidentei sale incompatibilitãþi cu o sarcinã de o asemnea anvergurã, incompatibilitate care scãpase atât preºedintelui - suporter cât ºi premierului - antrenor. Evident însã cã aceste sincope n-au întunecat bucuria pornirii la drum, chiar dacã noii miniºtri ºi-au gãsit cabinetele golite de zelul proprietar al predecesorilor, sau au constatat unele nepotriviri în decoraþia interioarã. ªi pentru ca nimeni sã nu se mai împiedice de asemenea amãnunte, noul premier a fãcut ce n-a fãcut nici unul înaintea sa: ºi-a invitat Cabinetul, cu cãþel cu purcel, la Predeal, sã petreacã împreunã Revelionul ºi sã se mai socializeze înainte de a se reuni în ºedinþele de guvern. A venit cine a putut, s-au pupat neveste ºi copii (actualul guvern are vreo 22!) s-a bãut ºampanie ºi s-a petrecut pânã în zori fãcându-se pla nuri de viitor nu doar apropiat. La rândul sãu, preºedintele, în nonconformistu-i stil caracteristic, a dat o raitã prin piaþa Universitãþii taman când se apropia anul nou ºi ºi-a þinut primul discurs în direct ºi la cea mai de vârf orã posibilã. Ba, ca sã se convingã naþia cã e de-al lor, ºi nu cine ºtie ce tip cu nasul pe sus, a tras ºi o duºcã zdravãnã din sticla de ºampanie, ceea ce dintr-o datã l-a fãcut mai simpatic ºi mai de încredere ºi unora dintre cei care nu l-au votat. Ca sã se continue în aceeaºi notã, Bãsescu a plecat spre Predeal fãrã escortã ºi girofaruri, acolo intrând definitiv în atmosferã ºi dãnþuind pânã spre dimineaþã, cum n-a mai fãcut-o nici un preºedinte de dinaintea lui. Ca sã fie în ton, premierul s-a suit ºi el în tren, dupã ce a cumpãrat locuri în picioare, ºi a cãlãtorit de la Predeal la Sinaia cu un vehicul ce n-a mai fost utilizat de cel puþin patru ani de instituþia pe care o reprezintã, pe motiv cã n-are girofar! ªi, ca sã se punã capac la toate, o maºinã din garda preºedintelui a ºifonat-o niþel pe cea apraþinând unuia dintre ziariºtii pe care Bãsescu vrea sã-i elibereze cu orice preþ de servituþile tradiþionale ale meseriei. Serbãrile galante iau, însã, sfârºit. O datã cu ele ºi sãptãmânile de miere ale noii conduceri a þãrii. Urmeazã menajul de fiecare zi. Cu toate ale sale...
Titlu: De la 'Cabinetul Nãstase' la 'Guvernul României'
Nr Editie: 1462 Data: Friday 07 January 2005
Insistând asupra ideii cã trebuie vorbit despre 'guvernul României' ºi nu despre 'cabinetul Tãriceanu', preºedintele Bãsescu puncteazã într-o zonã pe care trecuta guvernare s-a strãduit s-o inducã în mentalul colectiv pe toate cãile posibile.Gânditã în laboratoarele de strategii ale partidului, sintagma 'Cabinetul Nãstase' a fost impusã ca o referinþã obligatorie din partea membrilor guvernului în special.Vreme îndelungatã, oficialii trecutei guvernãri au rostit cu evlavie o formulã care trimite la un nou cult al personalitãþii. Un soi de personalitate colectivã, reprezentatã la vârf, de o personalitate pur individualã: ºeful necontestat al guvernului ºi al partidului. Odatã cu trecerea lui Ion Iliescu în zona apartinicã a preºedinþiei, deasupra partidului urma sã strãluceascã soarele noului lider. Vreme de patru ani 'Cabinetul Nãstase' a fost sloganul dominant al comunicãrilor publice efectuate de guvern. Ba, în culisele strategiilor de gen, se efectua ºi o monitorizare foarte atentã a modului în care era utilizat (sau nu) acesta.Sintagma s-a dovedit, în ultima instanþã, o armã cu douã tãiºuri. Dacã succesele s-au deversat, firesc, în bazinul de popularitate al premierului, cam acelaºi lucru s-a întâmplat ºi cu eºecurile. Aproape cinic, membrii guvernului s-au debarasat de o serie de responsabilitãþi cu naturaleþe, în virtuta aceleaºi sintagme care le refuza locul la masa festinului mediatic.Pânã la urmã, eºecul electoral al PSD s-a suprapus aproape natural, peste cel al 'cabinetului Nãstase'.Pornind de la o astfel de constatare, iniþiativa preºedintelui Bãsescu pare nu doar una de bun simþ ci ºi una preventivã. 'Cabinetul Tãriceanu' s-a format sub o zodie nu din cale-afarã de favorabilã ºi deasemenea capului sãu atârnã 'sabia lui Damocles' - adicã o moþiune de cenzurã ce l-ar putea rãsturna oricând. 'Guvernul României' poate face faþã mai bine oricãrei situaþii, fãrã a afecta, personal sau în grup, pe cei care-l compun.
Titlu: Bãsescu joacã totul pe o carte: anticipatele!
Nr Editie: 1463 Data: Saturday 08 January 2005
Traian Bãsescu joacã tare, în continuare: recenta sa declaraþie cum cã e adeptul unor alegeri anticipate ACUM, este de naturã sã provoace fiori reci pe ºira spinãrii tuturor partidelor. Chiar ºi a celor pe care le-a reprezentat ºi le mai reprezintã încã, cu aplomb.Ce înseamnã alegerile anticipate? Cã - exceptând instituþia prezidenþialã - în toate celelalte segmente importante ale societãþii se vor produce din nou schimbãri. Cã scurtul 'establishment' rezultat dupã scrutinul din noiembrie ia sfârºit ºi cã alþi (deºi, poate cam aceiaºi) actori vor ieºi la rampã. Este un gest riscant, însã Bãsescu intuieºte cã nu va gãsi un moment mai potrivit pentru a putea spera la consolidarea actualei puteri, în condiþiile în care soarta acesteia depinde de umorile unui partid de buzunar.De ce acum? Pentru cã este momentul în care noul guvern ºi, în general, noua putere, nu îºi aratã încã slãbiciunile ºi inconsistenþa structuralã. Pentru cã este momentul în care concurenþa dintre cele douã partide principale încã mai poate fi þinutã în frâu. ªi pentru cã este momentul marilor revelaþii despre corupþia ºi abuzurile fostei puteri, înainte ca acestea sã se transfere în contul noilor baroni a cãror categorie prinde viaþã încet ºi sigur, dupã un algoritm devenit regulã.Ce ar putea rezulta din alegerile anticipate? În primul rând, dispariþia 'inamicului public' - PUR, în condiþiile în care, dupã trãdãrile în serie, acesta nu ar mai avea de cine sã se agaþe pentru a reveni în Parlament. În al doilea rând, pe fondul cuceririi puterii la vârf, alianþa ar putea spera la un spor de voturi, suficient pentru a forma o majoritate mai puþin riscantã, doar cu sprijinul aliatului de serviciu - UDMR, previzibil a rãmâne în procentul sãu tradiþional. ªi, nu în ultimul rând, smulgerea din mâinile PSD a preºedinþiei celor douã Camere, obiectiv esenþial pentru succesul demersurilor guvernamentale. Partea rea a lucrurilor este cã alegerile anticipate ar putea duce la o întârziere considerabilã a procedurilor de aderare ºi la amânarea termenului de integrare în Uniunea Europeanã. Ceea ce ar constitui o loviturã grea pentru însãºi puterea ce se va instala dupã anticipate, cu consecinþe directe asupra supravieþuirii acestuia.
Titlu: Moralitate în politicã
Nr Editie: 1464 Data: Monday 10 January 2005
Cã dl Bãsescu este un politician redutabil nu mai este un secret ºi lucrul se vede cu ochiul liber. Un politician care ºtie sã împingã lucrurile pânã la limita extremã pentru a se replia apoi cu naturaleþe. ªi care nu pune prea mare preþ pe precedente sau antecedente, considerând cã politica este arta de a te descurca optim la momentul potrivit. Într-o ieºire fãrã precedent pentru instituþia prezidenþialã româneascã, dl Bãsescu a lãsat la o parte orice echidistanþã (Iliescu ar fi fost linºat public dacã fãcea aºa ceva) ºi a crucificat partidul lui Dan Voiculescu, acuzându-l de imoralitate ºi exprimându-ºi dorinþa de a-l scoate de pe scena politicã. Ce-a fãcut PUR-ul ca sã binemerite o asemenea atenþie? Nimic altceva decât ce-a fãcut Traian Bãsescu, în legislatura 97-2000, când a forþat demisia premierului Ciorbea. Cât de moral a fost procedeul sãu? Cât de moral a fost jocul pe care l-a fãcut PD-ul de-a lungul întregii guvernãri? Greu (sau uºor) de spus.Apoi, iatã-l pe dl Bãsescu devenit brusc un nostalgic al PSD-ului ºi al stilului de guvernare al acestuia. Dupã ce i-a suduit pe toate cãile cã au acaparat toatã puterea - ºi guvern ºi parlament ºi preºedinþie - iatã-l acum dorindu-ºi sã guverneze în aceeaºi formulã, gata sã facã orice compromis - sau sã utilizeze orice formulã, fie ea ºi neconstituþionalã - pentru a scãpa de Nãstase ºi Vãcãroiu, a cãror prezenþã pare sã-l încurce. Cu aplomb încearcã sã ne convingã cã e doar spre binele þãrii dacã Alianþa deþine toate pârghiile ºi va putea face ce va vrea, cum au fãcut cei dinainte. Nu poþi, atunci, sã nu-i dai dreptate lui Da n Voiculescu care spune cã aºa-zisa imoralitate a partidului sãu constã doar în manevra de echilibrare a scenei politice. 'Ce-i rãu în asta?' - zice umanistul, ºi nu vãd ce replicã i s-ar putea da. Acest echilibru politic n-ar face - dacã existã bunã credinþã la toate nivelurile - decât sã garanteze cã vor fi luate doar cele mai bune mãsuri ºi cã nu se va manifesta tentaþia abuzului.Sigur, se pot face alegeri anticipate. Este, însã, problematic, dacã ele vor consolida un anumit echilibru. Este cert, însã, cã vor da peste cap, în primul rând, programul nostru de aderare europeanã, ceea ce este suficient.
Titlu: Creºtinul Voiculescu întoarce ºi celãlalt obraz
Nr Editie: 1465 Data: Tuesday 11 January 2005
Dupã o maturã chibzuinþã de vreo trei zile ºi dupã consultarea democraticã a reprezentanþilor din teritoriu, preºedintele umanist Dan Voiculescu a decis sã nu iasã de la guvernare, în urma aprecierilor calomnioase fãcute de preºedintele Bãsescu.Într-o manierã de-a dreptul creºtinã, dl Voiculescu întoarce în acest fel ºi celãlalt obraz pe care dl Bãsescu va putea sã aplice o nouã palmã prezidenþialã, deoarece precedenta n-a fost de naturã sã trezeascã suficientã revoltã din partea fondatorului doctrinei umaniste româneºti. Dacã s-ar fi organizat o bursã a pariurilor, cu siguranþã cã cei care ar fi optat pentru retragerea umaniºtilor de la guvernare ar fi fost extrem de puþini. Dorinþa - fireascã din punct de vedere politic - a PUR de a participa la guvernare era din capul locului, prea mare, ºi pe acest lucru a mizat ºi preºedintele democrat când ºi-a lansat violentele atacuri la adresa aliatului care a fãcut posibilã formarea guvernului ºi care, chiar dacã n-a fost 'rugat', i-a fost 'cerut' acest lucru, imperios, de cãtre atacator.Este o nouã provocare din care Bãsescu iese învingãtor, dupã aceea a formãrii guvernului de cãtre Alianþã, chiar dacã PSD-ul obþinuse scorul cel mai bun în alegeri. În urma acestuia, pretenþiile PUR vor fi mai puþin imperative, iar exemplul sãu va fi, în acelaºi timp, ºi un avertisment pentru celãlalt aliat - UDMR.Ce consecinþe are acest gest umanist - creºtin? În primul rând, o întãrire a aautoritãþii prezidenþiale car e, practic, se erijeazã într-un fac-totum, lãsând impresia cã Tãriceanu nu este decât o marionetã în mâinile sale (dovada - reacþia neconvingãtoare a acestuia la declaraþiile care erau cât pe ce sã arunce în aer fragila alcãtuire guvernamentalã). Pe de altã parte, justificã o viitoare acþiune de retragere a PUR-ului, la momentul pe care îl va considera potrivit Voiculescu (probabil, dupã semnarea acordului cu UE, din mai), conferindu-i argumentele morale ale deciziei ºi limitând urmãrile acestei retrageri prin renunþarea la fotoliile de prefecþi. Atunci când va fi sã fie, vor fi sacrificaþi doi miniºtri ºi câþiva secretari de stat, ceea ce nu va constitui o tragedie.
Titlu: În offside politic?
Nr Editie: 1466 Data: Wednesday 12 January 2005
Mihai Tãnãsescu, Dan Ioan Popescu, Marian Opriºan, Mircea Geoanã...Sunt numele în jurul cãrora pare a se coaliza o opoziþie anti-iliescianã, în perspectiva viitoarelor alegeri din PSD. Cel mai virulent s-a dovedit a fi fostul ministru al Finanþelor, care în plin 'scandal Cozma' a declarat ritos cã-ºi dã demisia din partid (se referea la PSD, nu la altul...) dacã Iliescu rãmâne acolo. În siajul sãu s-a plasat, aproape imediat, Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Economiei care, mai puþin violent, l-a condamnat ºi el pe idolul sãu de mai deunãzi, reproºându-i beleaua în care ar fi bãgat partidul prin gestul sãu de clemenþã.Cel mai tare a sãrit peste cal politicianul judeþean Marian Opriºan. Din Focºaniul sãu de baºtinã el a declarat o serie întreagã de atacuri - unele suburbane - la adresa celui pe care cu doar câteva luni în urmã îl considera un fel de ayatollah al partidului din care face parte. Ultima sa declaraþie se referã chiar la 'impasul biologic' în care s-ar afla dl Iliescu, a cãrui vârstã înaintatã ar trebui sã-l facã sã se gândeascã la retragere.ªi pentru cã, oricum, nu mai avea nimic de pierdut s-a trezit ºi Mircea Geoanã sã-ºi dea cu pãrerea - în replicã la îndoielile lui Iliescu legate de viitoarea sa carierã de premier - cum cã graþierea lui Cozma ar fi tras în jos partidul în alegeri, uitând cã alegerile avusese loc cu ceva timp înainte ca el sã nu mai poatã deveni ºef al guvernului.Ce semnificaþie au aceste voci ºi mesajele lor? Cea mai la îndemânã concluzie ar fi aceea cã în PSD se instaleazã un climat democratic. Cã nu mai existã monºtri sacri ºi lideri pe viaþã ºi cã acest lucru conduce spre ideea cã partidul se poate reforma ºi înnoi. Ce nu se potriveºte cu aceastã idee sunt chiar persoanele. Nici Tãnãsescu, nici Popescu ºi cu atât mai puþin Opriºan sau Geoanã, nu se numãrã printre personalitãþile reformatoare ale partidului. Ei fac parte, mai degrabã, din categoria pe care întoarcerea lui Iliescu la partid ar putea sã-i afecteze în cea mai mare mãsurã, fãcându-i sã-ºi piardã poziþiile de care s-au þinut cu dinþii. S-ar mai putea ca ei sã se fi lãsat pãcãliþi de un anumit semnal dat într-un moment când alþii au considerat cã Iliescu ar putea fi înlãturat fãrã a se mai trece prin formalitãþile democratice ale alegerilor. Dupã care aceºti 'alþii' au fãcut pasul înapoi, lãsându-i în offside...
Titlu: Reforma vine de la Cluj?
Nr Editie: 1467 Data: Thursday 13 January 2005
Aruncat - cam cu prea multã uºurinþã - de cãtre Nãstase în groapa cu lei a 'localelor', fostul ministru de Interne, Ioan Rus se înscrie în galeria marilor perdanþi al trecutului an electoral. Nu a pierdut doar primãria Clujului, ci ºi consiliul judeþean, rezultatul de la alegerile parlamentare fiind pe mãsura performanþelor anterioare: doi deputaþi ºi un senator, nici unul dintre aceºtia fiind Ioan Rus.Fostul ministru ºi-a pãstrat independenþa, nemairiscând sã piardã încã o datã. Eºecul este molipsitor ºi greu de suportat. A preferat sã rãmânã o voce singularã în eºalonul de sus al partidului (eºalon serios bulversat de miºcãrile haotice de cadre efectuate de preºedintele partidului în rãgazul confuz dintre locale ºi generale) chiar dacã autoritatea sa a fost pusã serios la îndoialã de performanþa electoralã.La recenta reuniune a reprezentanþilor ardeleni ºi bãnãþeni ai partidului (structurarea partidului pe zone fiind o mai veche idee a sa), Ioan Rus s-a alãturat corului de critici ce se face auzit în ultima vreme la adresa fondatorului partidului, în special dupã neinspirata sa decizie de graþiere a lui Cozma. Ar fi însã o eroare sã îl pui pe Rus în aceaºi oalã cu Tãnãsescu, Dan Ioan Popescu sau Opriºan. Aceºtia fac parte din categria celor care s-au considerat în pericol prin revenirea lui Iliescu la partid, care ar fi trebuit sã-ºi concretizeze într-un fel opiniile critice emise la adresa baronilor ºi a capitalismului de cumetrie practicat de cãtre unii din membrii de bazã. Rus nu se numãrã nici printre baroni (chiar dacã are o stare materialã confortabilã) ºi nici printre capitaliºtii de cumetrie. Face, însã, parte din 'eºalonul doi' al nomeclaturiºtilor, vizat în declaraþiile lui Guºã. Spre deosebire de ceilalþi, Rus nu s-a sfiit sã-ºi critice ºefii (inclusiv pe Nãstase) ºi atunci când perspectivele erau mai roze decât s-a dovedit, el manifestându-se, în cadrul 'aripii Nãstase', ca unul dintre cei mai acerbi adversari ai imixtiunilor prezidenþiale în politica ºi practica Executivului. Cãpos ºi greu de manipulat, Rus a fost ºi va fi o piedicã în calea jocurilor ºi a scenariilor de tot felul care se pun acum la temelia viitorului PSD. N-aº baga mâna în foc cã viziunea sa în materie de reformã e cea de care are nevoie partidul lui Iliescu - cu sau fãrã Iliescu -, dar în mod cert deschiderea spre dezbatere este un lucru bun. În lipsã de altele.
Titlu: 'Schimb minister zonã rezidenþialã contra central!'
Nr Editie: 1468 Data: Friday 14 January 2005
Dacã doamnei ministru Mona Muscã i se pare cã sediul Ministerului Culturii este nefuncþional ºi cã s-au bãgat prea mulþi bani în el, este firesc ca domnia sa sã doreascã sã-l schimbe, chiar dacã pentru asta se vor cheltui de douã ori mai mulþi bani, pentru cã un sediu nou costã, nu-i aºa, ºi mai ºi trebuie amenajat pentru a deveni funcþional. Dar ce conteazã toate astea când prin gestul tãu pui în operã o promisiune electoralã, ºi anume, faptul cã pe când era membru în comisia de culturã a Parlamentului, doamna deputat Mona Muscã a protestat împotriva amenajãrii sediului ministerului Culturii într-o clãdire ce aparþinea Muzeului Satului! Nu poþi sã stai, ca ministru, într-o constucþie pe care ai criticat-o ca deputat. Chestie de principiu, ºi unde e vorba de principii, banii nu mai conteazã.Dealtfel, sindromul acesta al miniºtrilor care dispun cam cum doresc ei de locaþiile ministerelor de resort nu este nou. Un alt (fost) ministru n-a avut nici o emoþie sã bage vreo 80 de milioane de dolari în reparaþiile ºi modernizãrile de la Ministerul Industriei. Nu conta cã cu banii ãºtia s-ar fi construit nu unul, ci douã sedii ultramoderne de ministere. Ambiþia de a moderniza - cu orice preþ - a fost mai puternicã ºi iatã cã astãzi junele ministru Codruþ ªereº se mutã într-un minister de 80 de milioane, în care n-a prea gãsit însã mobilã. Asta era închiriatã zice-se, de pe la o regie.Reiese din aceste douã mici exemple imaginea unei democraþii dusã dincolo de limitele democraþiei, în care titularul departamentului devine mai ceva decât un proprietar având mânã liberã sã mute, sã construiascã, sã doteze ºi sã redoteze dupã cum are el chef la un moment din viaþã. În timp ce unii dintre noii miniºtri se mulþumesc sã schimbe locul tablourilor de pe pereþii birourilor, alþii schimbã ministerele cu totul. Nu pun la îndoialã buna credinþã a doamnei ministru Muscã. Pun însã la îndoialã corectitudinea ºi valabilitatea unui sistem care face posibile asemenea operaþiuni costisitoare ºi, pânã la urmã inutile, atâta timp cât, de pildã, teatrul de Operetã abia a ars ºi are nevoie de banii care se vor duce, probabil, pe amenajarea unui nou minister pentru confortul principial al doamnei ministru. Existã, desigur, pe hârtie, niºte reguli în acest sens. Dar cine sã le mai respecte, dacã tocmai aceia care fac legile le calcã în picioare. Pãi nu fãcea bine Ceauºescu, cu ministerele lui strânse ciupercã pe lângã Casa Poporului, cu spaþii fixe ºi birouri trase la indigo, cu mobilier de la gospodãria de partid ºi cu dotãrile standard ale vremii? Dar el era un tiran, un autocrat. Astãzi trãim într-o democraþie în care totul e posibil.
Titlu: Bãsescu: altul 'sãrac, dar cinstit'!
Nr Editie: 1469 Data: Saturday 15 January 2005
Sloganul 'sãrac dar cinstit' prin care se caracteriza fostul preºedinte face pui la Cotroceni. Fãrã sã o declare deschis, noul preºedinte pare cã vrea sã se înscrie în aceiaºi parametri. ªi, la fel ca predecesorul sãu, care-ºi plãtea conºtiincios consumaþia la bufetul Cotrocenilor, umblã ºi el la coarda populistã: continuã sã circule cu modestie cu Skoda Fabia pe care o avea la primãrie; face cumpãrãturi, dupã lista încredinþatã de nevastã, la supermagazinul CORA, însoþit doar de un bodyguard care-l ajutã sã care cumpãrãturile la maºinã; petrece revelionul, printre oameni obiºnuiþi, la Orizont, în Predeal, dansând toate femeile prezente ca un adevãrat cavaler; bea ºampanie din sticlã, cot la cot cu poporul, în noaptea de Anul Nou. ªi aºa mai departe.Sunt manifestãri nu neapãrat populiste, ci de o relativã normalitate, care pe termen scurt îi pot oferi sporul de popularitate pe care orice om politic ºi-l doreºte. Ele nu sunt însã posibile pe termen lung. Încet-încet, Bãsescu se va 'îmburghezi' de nevoie dacã nu de voie, pentru cã existã, în fiecare palier de putere, niºte reguli, scrise sau nescrise, cãrora trebuie sã li te supui. Probabil cã nu-ºi va mai conduce multã vreme singur maºina, ºi mai mult ca sigur o va schimba pe una mai dichisitã ºi mai sigurã, din punctul de vedere al SPP. Oricât s-ar considera de iubit, ca preºedinte, nu are voie sã riºte ºi nici sã-i oblige pe cei a cãror misiune este sã-l protejeze, sã-ºi neglijeze îndatoririle. La cumpãrãturi probabil cã nu va mai merge dacã nu din alt motiv, mãcar pentru acela cã îndatoririle curente nu prea i-o vor mai permite. Se va muta, probabil, ºi într-o altã casã... Pânã atunci însã, va face ceea ce face aproape orice nou venit într-un spaþiu guvernat de protocoale: va dori sã le încalce, sã nu le respecte, tocmai pentru cã doreºte sã participe la beneficiile demnitãþii fãrã a renunþa la acelea ale statutului de simplu cetãþean, normal. Funcþia de preºedinte este însã una de cursã lungã, pe care competitorul o parcurge cel mai adesea singur, compusã din renunþãri mai mult sau mai puþin agreabile, pânã la instalarea definitivã în tiparul sãu clasic. Acceptarea acestor servituþi nu-l vor putea face pe Traian Bãsescu mai puþin sãrac ºi nici mai puþin cinstit, dar îl vor aduce la numitorul comun al oricãrei demnitãþi publice.
Titlu: Atacul la persoanã
Nr Editie: 1482 Data: Monday 31 January 2005
România nu are o tradiþie a atentatelor, în general, cu atât mai puþin 'la vârf'. Ceea ce s-a întâmplat în preajma ºi în timpul rebeliunii legionare reprezintã o excepþie, de extracþie internaþionalistã. Dacã e sã vorbim despre o tradiþie de gen, atunci ia þine de judecarea (trucatã) a unor lideri pe care tot noi i-am împuºcat dupã aceea, iar cazurile sunt de notorietate.Piatra aruncatã cu dexteritate în balta discuþiilor de tot felul de cãtre încã directorul SRI, Radu Timofte, a declanºat un veritabil concurs al inþelepþilor care bâjbâie dupã ea prin fundul mâlos: Preºedintele Bãsescu are a se teme de un atentat la viaþa sa! Are ºi ceva informaþii în acest sens, informaþii ce au ajuns pe cãi oculate ºi la primul director al instituþiei, care confirmã ideea. Desigur, nu e nevoie sã studiezi cine ºtie ce documentaþie ca sã îþi dai seama cã un astfel de pericol existã. Mai ales în cazul unui 'obiectiv' atât de imprevizibil ºi de voluntar, care se dovedeºte a fi noul preºedinte, al cãrui comportament pare chiar sã sfideze ideea de pericol, spre disperarea celor însãrcinaþi cu paza sa. Scoþând cazul din categoria iraþionalului (recte - acþiunea unui psihopat) sã vedem ce anume ar putea genera o astfel de acþiune.În primul rând, cariera prezidenþialã e mult prea scurtã pentru a determina reacþii majore. Din partea cui? A lui Voiculescu, pe care l-a fãcut 'imoral'? A lui Patriciu, pe care pare sã-l trateze la paritate cu Iacobov? Sau a lui Silvian Ionescu, mazilit dupã trei zile? Sã fim serioºi. Dar, nu cumva, de pe vremea cât a fost primar, sã fi lovit niºte interese majore? Ale cui? Ale chioºcarilor? Ale iubitorilor de câini? Nu.Nu cred cã cineva din acþiunea publicã a dlui Bãsescu de pânã în prezent ar fi putut duce la o astfel de abordare. Din fericire, România nu este nici Irak, nici Ucraina ºi nici Iugoslavia. Resentimentele româneºti nu depãºesc, în general, dimensiunea comicului ºi se exprimã, preponderent, prin bancuri sau prin tradiþionalul 'Jos!'. Nu viaþa preºedintelui Bãsescu poate fi în pericol, ci prestigiul sãu care poate fi atacat pe cele mai diabolice cãi. Una dintre aceastea este 'ºahul' la anturaj, al diferitelor cercuri de interese, între care unele cred cã a sosit ora pentru rãsplata jertfei electorale. Ca ºi în alte cazuri, binecunoscute, acestea sunt cele care pot eroda autoritatea preºedintelui ºi pune sub semnul întrebãrii determinarea sa de a lupta cu corupþia.Or, aici, SPP-ul nu prea poate sã-i fie de folos. Poate doar SRI...
