Titlu: Democraþia de partid ºi spiritul de frondã
Nr Editie: 1324 Data: Monday 02 August 2004
Probabil cã Victor Ponta are o serie de calitãþi care l-au remarcat în faþa profesorului sãu Adrian Nãstase, ºi care au contribuit la promovarea sa rapidã atât în administraþie, cât ºi în ierarhia de partid. Ponta nu este singurul exemplu prin care Nãstase dovedeºte cã mizeazã pe tineri, chiar dacã uneori aceastã mizã se transformã într-o 'pisicã' arãtatã la momentele oportune veteranilor care se fac cã nu înþeleg anumite lucruri. Nu s-ar putea spune cã prin acþiunile sale de pânã acum Ponta l-ar fi dezamãgit pe mentorul sãu. Este cert însã cã anumite 'pãcate ale tinereþii', între care muguri de aroganþã ºi anumite tendinþe de frondã - inutilã ºi neautorizatã - vor sfârºi prin a genera o anumitã lehamite la nivel înalt. Recenta declaraþie a preºedintelui TSD, cã el ºi oamenii sãi nu vor participa la alegerile preliminare din partid pentru alcãtuirea listelor parlamentare riscã sã umple paharul. Convins cã sistemul de licitaþie electronicã îi va dezavantaja pe tineri, mai puþin cunoscuþi ºi mai puþin 'avuþi' - Ponta lanseazã îndemnul la boicot! Gestul în sine reprezintã ceva mai puþin decât democraþie internã de partid, ºi ceva mai mult a frondã ieftinã, pentru cã, în nici un caz, boicotul tinerimii nu îi va întrista pe maturii ºi vârstnicii din partid. Ei vor zice mersi cã au scãpat de concurenþa neloialã a unora adãugaþi din oficiu ca sã dea bine proporþia la public. Sã admitem însã ideea cã aceastã revoltã are un chichirez. Ea, însã, nu întruneºte adeziunea întregii tinerimi din plecare, unii lideri judeþeni arãtând deja cã ei nu vor participa la boicot. Ceea ce înseamnã cã acþiunea nici mãcar n-a fost pusã de acord cu cei în mãsurã sã o susþinã! Este un semn cã, deja, Victor Ponta este oarecum izolat în fruntea organizaþiei, unde se bucurã de sprijinul nemijlocit al Dacianei Sârbu ºi de tãcerea prudentã a celorlalþi membri, nemulþumiþi de modul aproape discreþionar în care acþioneazã aceastã 'celulã de partid'. Ponta a mai avut astfel de ieºiri - dacã-mi amintesc doar momentul în care i s-au retras niºte atribuþii de la Guvern ºi când a fãcut 'echipã' cu defectorul Guºã, revenind spãºit la ordine în ultimul moment. Nici conflictul cronic cu Cozmâncã ºi cu alþi lideri 'bãtrâni' nu-l ajutã prea mult în acþiunea de a-ºi impune detaºamentul într-o structurã marcatã de anchilozã birocraticã ºi de coterii de interese.
Titlu: Declaraþia de la Mãlini
Nr Editie: 1338 Data: Wednesday 18 August 2004
A-l critica pe Adrian Nãstase cã merge prin þarã, vorbeºte cu oamenii ºi face promisiuni este ca ºi cum ai reproºa unei femei cã se machiazã înaintea întâlniri cu iubitul. Ceea ce face Adrian Nãstase face parte din regula electoralã a jocului, regulã cãreia i se supun toþi politicienii. De ce sã-i aplicã lui Nãstase un standard pe care sã-l refuzãm domnilor Stolojan ºi Bãsescu, la urma urmelor? Probabil cã ºi criticile presei fac parte din aceastã regulã pentru cã altfel totul ar fi extrem de plicticos, într-o lume în care oamenii n-ar citi decât articole pline de bun simþ, dar neincitante. Dacã lucrurile ar fi aberante, atunci nici Bush n-ar mai vizita orãºelele Americii ºi nici n-ar face poze cu susþinãtorii þãrii. Dar le face ºi el ºi le fac toþi cei care doresc, într-un fel sau altul, sã obþinã voturile alegãtorilor.Suntem deja în plinã campanie electoralã, deºi, oficial, aceasta ar trebui sã înceapã pe undeva prin octombrie, dacã regulile de la locale rãmân valabile. De la începutul acestei sãptãmâni a fost rezolvatã ºi principala necunoscutã din ecuaþia prezidenþialelor: fãrã a mai aºtepta decizia partidului, Nãstase ºi-a anunþat, într-un sat oarecare din þarã, atingerea procentajului de sutã la sutã în decizia personalã de a candida pentru fotoliul de la Cotroceni. Cei 10% cât îi mai rãmaserã de acoperit dupã declaraþia fãcutã la Washington au fost epuizaþi într-o suitã de turnee fãrã surle ºi trâmbiþe, efectuate la talpa þãrii alcolo unde nu prea ajung nici ziarele ºi nici emisiunile majoritãþilor posturilor de televiziune. Ideea pare bunã, pentru cã, în nici un caz electoratul rural nu se va încurca în 'combinaþiile de N luate câte K' ale variantelor care se dezbat pe la oraº. La sat trebuie fãcut un mic efort pentru a se realiza traziþia de la Iliescu la succesorul sãu 'legitim', care este Nãstase, cu câºtigul electoral de rigoare. Este o mutare importantã în planul evaluãrii mijloacelor de propagandã ºi sunt aproape sigur cã în aceastã campanie nu televiziunile vor tranºa tortul fondurilor electorale, ci aceste turnee ºi propaganda 'de la om la om'. Este, dealtfel, redescoperirea unor reþete clasice, pe care nimic altceva nu reuºeºte sã o înlocuiascã, nici mãcar în þãri care au ºters de mult diferenþele dintre sat ºi oraº.
Titlu: PSD: guvern minoritar din 2005 pânã în 2007?
Nr Editie: 1339 Data: Thursday 19 August 2004
Alegerile ºi discuþiile care se desfãºoarã pe marginea rezultatelor alegerilor generale din iarna acestui an iau în considerare ºi un anumit numãr de variante la cele douã opþiuni ‚clare’: o victorie a PSD, care ar face inutil ajutorul unei alte formaþiuni (puþin probabilã) sau o victorie a Alianþei DA, în aceleaºi condiþii (cel puþin la fel de improbabilã).Toate previziunile converg spre ideea cã fiecare dintre aceste douã entitãþi poate fi creditatã cu un ,volum’ de voturi în jur de 30-35%, ceea ce pune, din capul locului, problema inevitabilitãþii unor alianþe post-electorale. Pe post de jolly-jocker figureazã UDMR (fãrã idiosincrazii faþã de vreuna dintre pãrþi, cu care a ºi format alianþe electorale, atât în 1997-2000 cât ºi în 2000-2004) ºi, dacã va merge singur ºi va reuºi sã treacã pragul electoral-Partidul Umanist al lui Voiculescu. Teoretic, PRM ar ieºi din calcul în ambele variante: PNL ºi PD nu au reuºit în ni ci un moment sã gãseascã un limbaj comun cu tovarãºul de Opoziþie, fãcându-ºi chiar un titlu de glorie din refuzul de a merge alãturi de Vadim, în timp ce PSD a ocolit tema cu prudenþã, în special în perioada în care limbajul radical al acestui partid îl fãcea incompatibil cu noþiunea de guvernare. Spre deosebire de Alianþa DA, PSD însã, a tatonat terenul, având, la diferite niveluri, discuþii exploratorii cu reprezentanþii acestuia (vezi discuþia Cozmâncã-Vadim de dinaintea localelor). Cu toatã schimbarea la faþã din ultima vreme ºi cu renunþare la accentele antisemite, PRM nu a devenit, încã, un potenþial aliat pentru o guvernare care doreºte sã fie acceptatã la nivel european. Varianta alianþei post-electorale poate fi, însã, mai pregmaticã: o guvernare minoritarã, cu sprijin parlamentar din partea unor formaþiuni precum UDMR ºi PRM, pe care aceastã formulã nu le aduce în situaþia de incompatibilitate reclamatã de UDMR! PSD ar putea ajunge la un acord cu aceste douã formaþiuni, pentru a face un guvern preponderent de tehnicieni, care sã acþioneze pânã în 2007-adicã pânã la intrarea în UE. O astfel de formulã ar putea fi toleratã ºi de Opoziþie care nu ºi-ar putea asuma riscul torpilãrii aderãrii (sau al unui eventual eºec) preferând sã lase lucrurile sã curgã pânã la noi alegeri, preliminare, în 2008!
Titlu: Despre "mãturatul politic" al trotuarelor
Nr Editie: 1340 Data: Friday 20 August 2004
Mi-amintesc, din copilãrie, cã în localitatea în care m-am nãscut, undeva în vestul extrem al þãrii, oamenii ieºeau în fiecare searã ºi stropeau ºi mãturau în faþa casei. Sâmbãta, operaþiunea era completatã ºi cu greblatul atent al porþiunii de pãmânt din faþa casei pânã în drum, pe unde treceau cãruþele ºi maºinile, iar cei mai vrednici plantau chiar, în acest spaþiu, flori ºi plante decorative. Nimic nu era mai de ruºine decât sã fi întârziat cu aceastã operaþiune ºi în faþa casei tale sã nu fie la fel de curat ca la ceilalþi. Cu timpul operaþiunea s-a mai rãrit, locul florilor l-a luat cartofii sau alte zarzavaturi-cu care oamenii îºi mai completau lipsa de pãmânt din spatele casei- iar lumea a devenit mai puþin sensibilã la ruºinea necurãþeniei. Nu ºtiu cum mai stau lucrurile acum, pentru cã de câþiva ani n-am mai ajuns pe acolo, dar faptul cã dupã o perioadã de viaþã economicã muribundã s-a produs un reviriment spectaculos, determinat de investiþiile strãine, care au fãcut din localitate una cu grav deficit de forþã de muncã localã. Cred- ºi sper- cã acest lucru a determinat ºi revigorarea spiritului gospodãresc ºi a dragostei de ordine ºi curãþenie a oamenilor locului.Am fãcut aceastã lungã parantezã pentru a ajunge la decizia Primãriei Capitalei ca agenþii economici ºi locatarii sã-ºi spele, odatã pe sãptãmânã, trotuarul din faþa clãdirii. Lasã cã odatã pe sãptãmânã mi se pare rar, faþã de nevoia de a trãi într-un oraº curat, dar decizia are o logicã, pe fondul realitãþii cã nu se poate obþine o realã curãþenie a oraºului dacã aceasta nu e întreþinutã. Prea ne-am obiºnuit sã nu ne pese ce e dincolo de uºa apartamentului ºi sã aºteptãm totul de la alþii. Este, în aceste condiþii, cu atât mai curioasã intenþia Prefecturii de a contesta aceastã hotãrâre, cu temeiuri legale, unul dintre acestea fiind acela cã statul plãteºte deja o serie de firme a cãror datorie e tocmai aceasta. Intenþia mi se pare, însã, mai degrabã o ºicanã politicã decât o exigenþã de respectare a legii, ºi ea mutã disputa de fond pe terenul unei rivalitãþi pe care o cunoaºtem prea bine. Realitatea este cã, dacã vrem sã trãim într-un oraº mai curat ºi mai îngrijit, trebuie sã punem ºi noi mâna. Sigur cã amenzile nu sunt cea mai potrivitã cale de a constitui o obiºnuinþã, dar ele pot ajuta, în felul lor, la o necesarã renaºtere a spiritului gospodãresc ºi a respectului faþã de noi. Respect la care poate contribui chiar ºi Prefectura Capitalei.
Titlu: Sã-i mulþumim lui Dumnezeu ºi lui Belu...
Nr Editie: 1341 Data: Saturday 21 August 2004
De peste un sfert de secol în rezervele de aur ale României intrã, cu regularitate, medaliile aduse din felurite colþuri ale lumii de gimnaºti. Mai întâi de gimnaste, cele care au produs, prin Nadia, o veritabilã revoluþie în sistemul de notare, iar apoi, cu timpul, ºi de cãtre gimnaºti, al cãror mers spre culmile ierarhiei mondiale a fost purtat cu seriozitate ºi cu îndreptãþire.Mulþi s-au întrebat cum a reuºit sã devinã gimnastica un sport reprezentativ pentru România? Cum, dupã generaþia de platinã a Nadiei, s-au suprapus, una peste alta, generaþii noi de campioane ºi campioni? Rãspunsul poate sã stea în ceva din fibra acestei naþii care genereazã talent în proporþie de masã. Care talent, atunci când reuºeºte sã fie acoperit de transpiraþie, explodeazã, transformându-se în performanþã. A fost meritul lui Bela Karoly de a fi descoperit aceastã fibrã ºi de a fi prelucrat-o cu tenacitate pânã la a creea din ea o ºcoalã ºi un stil. Dar este, în ºi mai mare mãsurã, meritul lui Belu, de a fi luat lucrurile de la capãt ºi de a persevera în ideea cã se pot repeta. Este aproape un miracol faptul cã morocãnosul antrenor reuºeºte, an de an, sã dea la ivealã noi talente ºi noi performanþe, într-o manierã care te duce cu gândul la ‚Timpurile Noi’ al lui Chaplin. Este un miracol faptul cã acelaºi Belu, pe care orice federaþie dintr-o þarã mai bogatã ca a noastrã, l-ar polei cu aur ºi valutã dacã l-ar avea, continuã sã munceascã pe cei 10.000 de dolari pe care Federaþia se scobeºte prin buzunare pentru a i-i da, suportând ºi toate atacurile nedrepte ºi ºicanele din partea celor care s-au sãturat sã-l tot vadã pe val, repetând iar ºi iar o poveste care_unora le înãcreºte viaþa lipsitã de performanþe. Faþã în faþã cu rivalul sãu întru gloria gimnasticii, Belu a obþinut deja la Atena o strãlucitã victorie, dovedind cã resursele americane puse la dispoziþia lui Karo ly n-au reuºit nici de data asta sã înfrângã aspiraþia spre înãlþime a fragilelor sale eleve.Sã mulþumim lui Dumnezeu ºi lui Belu, dar ºi lui Grecu, ºi fetelor ºi bãieþilor, cã gimnastica existã ºi face dintr-o naþiune ca a noastrã o forþã pe arena mondialã a orgoliilor.
Titlu: Recursul la istorie
Nr Editie: 1342 Data: Monday 23 August 2004
Cineva- om care are loc la masa la care se iau deciziile cele mai importante pentru þarã- îºi mãrturisea nedumerirea faþã de faptul cã o discuþie scurtã ºi banalã, de tatonare, referitoare la modul cum ar trebui tratatã ziua de 23 august din acest an, a fãcut a doua zi explozie în presã, deºi participanþilor la ºedinþa CSAT li se ceruse sã nu avanseze încã nici o informaþie în acest sens. Nu pentru cã chestiunea ar fi fost una secretã, ci pentru cã nu se cristalizase încã nici un punct de vedere clar, în afara unor propuneri ºi sugestii. Cea mai importantã dintre acestea era cã de la respectivul moment istoric se împlinea o cifrã rotundã- 60 de ani- ºi ca aceasta coincidea cu cea care a generat ºi genereazã festivitãþi importante în cadrul naþiunilor implicate conflagraþia mondialã. Discuþiile aprinse-într-o tonalitate pe care realitatea celor 14 ani care au trecut de când aceasta era categorisitã drept o sãrbãtoare comunistã nu o justificã- au precedat înseºi deciziile ce urmau sã fie luate în acest sens, consumându-se într-un foc de artificii care, pânã la urmã, ignorã chiar semnificaþia evenimentelor.23 august a fost un moment crucial în istoria ºi destinul României. Chiar dacã ni se reproºeazã o anume propensiune naþionalã spre trãdarea aliaþilor- întâmplatã ºi la primul rãzboi mondial- lovitura de stat de atunci a scutit þara de pierderi ºi suferinþe enorme, de neevitat în condiþiile continuãrii rãzboiului alãturi de germani. Ca ºi în politicã, în rãzboi componenta moralã nu este cea care prevaleazã. Prevaleazã pragmatismul ºi interesul general. Ori acesta era de a scoate cât mai grabnic cu putinþã România din cursa sinucigasã pe care o desfãºura. ªi-au unit forþele, pentru aceasta, Casa Regalã ºi reprezentanþii partidelor politice. Intre care ºi comuniºtii, încã în ilegalitate, dar purtaþi de valul antrenat de tancurile sovietice. În afarã de a-l fi ascuns pe Antonescu în tr-o casã de-a lor, conspirativã, comuniºtii n-au fãcut mai mult, la 23 august. Asta nu i-a împiedicat însã, cu timpul, sã-ºi asume în tot mai mare mãsurã actul, pânã la a-ºi atribui întreaga paternitate. Cei care protesteazã acum vehement împotriva recunoaºterii acestui act ca unul de însemnãtate naþionalã, nu fac decât sã confirme, involuntar, aserþiunile comuniste. Pentru ei ºi regele, ºi reprezentanþii partidelor istorice se evaporã în negura timpului rãmânându-le în faþã doar figura lui Bodnãraº.Decizia de a consemna, în cadrul unei festivitãþi modeste ºi decente, mãcar faptul cã România n-a dispãrut de pe harta rezultatã dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, mi se pare una corectã. Un veritabil recurs la istorie.
Titlu: Licitaþie de premieri
Nr Editie: 1343 Data: Tuesday 24 August 2004
Dacã în privinþa candidaþilor la preºedinþie lucrurile nu pot fi þinute la secret prea multã vreme fãrã a se ivi riscurile intrãrii târzii în competiþie, nu aceeaºi este situaþia în cazul premierilor.În câteva rânduri a fost lansatã ideea participãrii la competiþia electoralã în tandem. Primul tandem 'oficializat' a fost Stolojan-Bãsescu. A funcþionat pânã în momentul în care a fost evident cã locul de unde liderul democrat se poate exprima cel mai bine este Primãria Capitalei, ºi nu palatul Victoria. În cadrul Alianþei D.A. lucrurile sunt aproape convenite, cã nu Bãsescu va fi viitorul premier în cazul unei victorii. Se avanseazã douã candidaturi: una este cea a lui Cãlin Popescu Tãriceanu, care are însã, douã handicapuri: este tot liberal, ca ºi posibil viitorul preºedinte, ºi aici va avea un cuvânt de spus algoritmul, iar al doilea, cã precedentul sãu mandat de ministru al Comerþului în Guvernul Ciorbea, nu a fost deloc performant, ba din contrã. În plus, PSD l-a luat deja drept þintã pentru o presupusã afacere cu maºini importate fãrã taxe ºi vândute Romtelecomului. Ceva mai multe ºanse pare sã aibã la aceastã orã democratul Adriean Videanu. Om de afaceri prosper, acesta ºi-a pãrãsit funcþia parlamentarã, rãmânând însã activ în viaþa partidului sãu.Dincolo, în PSD, lucrurile nu sunt nici ele mai clare. Reþinerea în a avansa nume se datoreazã temerii cã tirul adversarilor se va concentra asupra acestora, încercând sã le scoatã din compet iþie înainte de momentul adevãrului. Totuºi, o confirmare cu jumãtate de gurã a fost aceea a lui Mircea Geoanã, despre care Nãstase a admis cã ar putea fi un viitor premier. Despre Ioan Talpeº s-a vorbit mai mult, dar mai ferit, promovarea sa în funcþia de vicepremier, din aceea de consilier prezidenþial, fiind vãzutã ca un antrenament pentru preluarea ºefiei Guvernului, dupã alegeri. Mult mai puþin s-a vorbit - deºi proiectul a fost întors pe toate feþele în laboratoarele de analizã a PSD - despre cel care ar putea conduce guvernul de tehnicieni care ar rezulta dintr-o guvernare minoritarã, având ca prim obiectiv integrarea europeanã. Acesta este - dupã cum se zvoneºte - Florin Georgescu, fost ministru al Finanþelor în Guvernul Vãcãroiu, actualmente preºedinte al Consiliului de Administraþie al BCR. Pasul înapoi fãcut în politicã, în ultima vreme ºi buna cunoaºtere a mecanismelor economice ºi financiare îl calificã din start, pe primul loc, într-o viitoare listã de tehnocraþi pentru cabinetul de la Palatul Victoria.
Titlu: Calea spre normalitate
Nr Editie: 1344 Data: Wednesday 25 August 2004
Festivitatea care a avut loc luni searã la Sala Unirii de la Palatul Cotroceni ar putea sã fie menþionatã în cronica evenimentelor postdecembriste ca primul moment semnificativ de normalitate din agitata societate româneascã.Ceea ce cu doar zece ani în urmã pãrea, practic, de neconceput, s-a întâmplat. Preºedintele Iliescu ºi Regele Mihai s-au aflat, umãr la umãr, în faþa a peste o mie de invitaþi, vorbind în aceeaºi tonalitate, despre evenimentul care, în urmã cu 60 de ani, a marcat destinele României. Este semnul nu doar al unei reconcilieri între personalitãþi cu convingeri ºi structuri diferite, ci ºi al unei reconcilieri cu propria noastrã istorie. Puternic controversatã ºi marcatã de confiscarea sa în folosul partidului comunist, lovitura de stat de la 23 august 1944, realizatã de relege Mihai ºi de reprezentanþii principalelor forþe politice ale momentului, pãstra România pe harta ce avea sã rezulte dupã cea de-a doua conflagaraþie mondialã ºi, cu preþu l re-pierderii Basarabiei, recâºtiga un Ardeal esenþial pentru fiinþa naþionalã.Istoria relaþiei dintre cei doi oameni de stat a fost lungã ºi complicatã, ambii împãrtãºind avatarurile intoleranþei ºi a acuzelor nedrepte venite din cele mai diferite direcþii. Aflat în fruntea unei miºcãri politice ce moºtenea o percepþie negativã asupra regalitãþii, Ion Iliescu s-a desprins el însuºi, cu dificultate ºi cu întârziere, de viziunea schematicã ce fãcea din ultimul reprezentant al monarhiei întregitoare de þarã un soi de inamic public. A fost nevoie de experimentul bulversant al unui CDR ajuns pe vârful valului ºi datoritã mesajului sãu monarhist din campania electoralã, ai cãrui reprezentanþi n-au vrut sau n-au reuºit sã-ºi þinã nici una dintre promisiunile referitoare la repunerea în drepturi a fostului rege, pentru ca soluþia reconcilierii sã vinã de acolo de unde nimeni nu se aºtepta: de la preºedintele Iliescu. Între vizita sa se cretã la Versoix, pe când se afla la Crans Montana ºi pânã la invitaþia oficialã la Cotroceni, cei doi oameni de stat au reuºit sã-ºi reprime resentimentele atent cultivate de anturaje, ºi sã dea o altã semnificaþie dialogului lor. Un dialog menþinut constant, cu atenþie ºi deferenþã, ºi cu o convingere ce putea sã vinã doar dintr-o sincerã dorinþã de mai bine pentru poporul cãruia-i aparþin.Mesajul pe care Ion Iliescu ºi Mihai I l-au transmis naþiunii, luni searã, de la Palatul Cotroceni, este acela cã drumul spre normalitate este ireversibil.
Titlu: Baronii ONG
Nr Editie: 1345 Data: Thursday 26 August 2004
La adãpostul tirurilor presei îndreptate spre baronii 'judeþeni' de partid ºi de stat, prolifereazã ºi se manifestã în voie o subspecie: baronii ONG. Persoane cu spirit de orientare, aceºtia sunt unii dintre cei care au pus mâna pe câte o moºtenire comunistã sau au creat din nimic una nouã, la adãpostul statutului de 'neguvernamental'. Aceste persoane au remarcat faptul important cã dacã se aºeazã bine în scaun ºi îºi selecteazã o camarilã ascultãtoare, nici Dumnezeu, dar'mi-te primul ministru, nu-i mai poate da jos de acolo, unde ei pot domni liniºtiþi la adãpostul sufragiului bine dirijat ºi stimulat.Un astfel de specimen este preºedintele unei asociaþii care grupeazã pe cei care obiºnuiesc sã cãlãtoreascã pe patru roþi. Pe vremuri puternicã, organizaþia a rãmas, din cele vreo 2 milioane de membri, cu câteva zeci de mii. Dar, pe mãsurã ce numãrul acestora s-a subþiat, statutul ºi beneficiile aferente preºedintelui au crescut. Atent la ce i s-ar putea întâmpla când o veni ceasul sãu, omul s-a gândit ºi la ceva imunitate: ºi-a transformat personalul ºi susþinãtorii în membri de partid ºi a oferit serviciile fantomaticii sale entitãþi politice unui partid real. Practic, a oferit iluzia voturilor sale, pentru un scaun de senator. Figura a þinut ºi preºedintele senator a trecut într-o altã etapã de reprezentare. Nu s-a mai deplasat la nici o sindrofie fãrã elicopterul care, în mod normal ar fi trebuit sã transporte rãniþii de pe ºosele, sau fãrã limuzina de neam prost, lungã de zece metri, pe care n-avea unde sã o parcheze. A cãlãtorit pe diurne regeºti în toatã lumea, cu sau fãrã treabã, ºi-a mituit credincioºii cu câte o ciozvârtã, i-a alungat pe cei de care se temea sã nu-i tragã scaunul de sub fundul tot mai lat, instaurând printre supuºi o dictaturã pe care ar fi fost invidios ºi Ceauºescu. Este o poveste realã, cu nenumãrate conotaþii pe alãturi de lege, pe care atât cei alãturi de care se aflã în mod fraudulos - politic, cât ºi cei care ar trebui sã vegheze la legalitate o tolereazã cu lehamite sau interes.Omul nostru nu este singur, mai sunt o grãmadã de mici dictatori lacomi nãscuþi peste noapte de o democraþie prost înþeleasã. Douã scrisori date publicitãþii în ultimele zile de cãtre cei care n-au mai putut sã-l suporte, asumându-ºi responsabilitatea afirmaþiilor lor nefaste asupra societãþii, semnaleazã opiniei pulice problema, solicitând ºi rãspunsurile adecvate din partea instituþiilor interesate.
Titlu: 'Cursul scurt' de istorie a PSD: între locale ºi Congresul Reorganizatoric
Nr Editie: 1346 Data: Friday 27 August 2004
Între seara în care au fost anunþate rezultatele preliminare ale primului tur al alegerilor locale ºi ziua de astãzi, Partidul Social Democrat a parcurs cea mai zbuciumatã ºi mai plinã de hârtoape etapã a unui traseu, început, practic, la momentul schismei FSN/FDSN din 1991 ºi aflat în plinã desfãºurare. De-a lungul acestui itinerariu, echipa moºitã de Iliescu ºi moºtenitã de Nãstase a avut etape victorioase ºi etape în care a cunoscut înfrângerea, exersând diapazonul conjuncturilor politice ce caracterizeazã modul democratic de a confrunta o realitate durã ºi în continuã schimbare.Nici una dintre etapele precedente nu a fost, însã, atât de densã ºi de zbuciumatã ca cea cuprinsã între reperele amintite. De la un discurs rupt de realitate al preºedintelui PSD, rostit în seara în care adversarii sãrbãtoreau o nesperatã victorie, la tendinþele de disoluþie a unei structuri de putere ce nu fusese niciodatã pusã la îndoialã sau la încercare, la momentul d e cumpãnã al intenþiei de demisie, ce a pãrut sã rãstoarne întregul eºafodaj, la revenirea în forþã ºi la demontarea ierarhiei dintr-o singurã loviturã, aplicatã decis ºi lipsitã de replici, la constituirea unei noi structuri provizorii de putere ºi pânã la alegerile preliminarii pentru alcãtuirea listelor de candidaþi - a fost parcurs un drum mai lung ºi mai condensat decât se întâmplã în mod obiºnuit. Practic, se poate spune cã dupã ce s-a bucurat de o sãnãtate relativ bunã în 'copilãrie', la maturitate partidul a fãcut, brusc ºi una dupã alta, toate bolile care au ºi rolul de a crea anticorpii necesari imunitãþii. Cã din aceastã serie neagrã partidul a ieºit oarecum vlãguit faþã de ceea ce, în urmã cu doar trei luni, pãrea o sãnãtate înfloritoare, este o realitate. Dupã cum la fel de real faptul cã tot acest ºoc a venit la un moment suficient de îndepãrtat faþã de data alegerilor generale pentru ca partidul sã aibã timp sã-ºi refacã po tenþialul de luptã. Revirimentul concretizat plastic, dar nu suficient de justificat, ca un 'nou PSD' - pe care va încerca sã-l sublinieze ºi sã-l transforme într-un instrument de campanie congresul de astãzi - este vizibil, iar iniþiativa alegerilor preliminare, cu doza de transparenþã aferentã oferã partidului dlui Nãstase un atu important în competiþia cu principalul sãu contracandidat, care a uzat tot de vechile procedee, fãcând un unic sacrificiu prin îndepãrtarea lui Cataramã.De ceea ce se întâmplã astãzi la Congresul orchestrat (din punctul de vedere al spectacolului) - de o firmã de specialitate, va depinde în mare mãsurã rezultatul votului din noiembrie, care revine exclusiv celor care-ºi asumã acum întreaga responsabilitate.
Titlu: Kievul nu crede în lacrimi
Nr Editie: 1347 Data: Saturday 28 August 2004
Ca ºi în numeroase alte situaþii, reacþia noastrã publicã la un fapt care ne afecteazã în mod grav, este tardivã ºi - de aceea - perfect inutilã.Cine ºi-a închipuit cã Leonid Kucima se va speria de pe urma demonstraþiei celor câþiva visãtori care au purtat stârci împãiaþi în braþe pe bulevardele Bucureºtilor ºi va opri lucrãrile la canalul care taie brutal ecosistemul Deltei dã dovadã de mare naivitate. În primul rând, pentru cã niciodatã în istorie, pravoslavnicii noºtri vecini de la Est nu s-au lãsat impresionaþi nici de rugãminþi, nici de proteste, nici de reproºuri. Singurul lucru care a contat pentru ei a fost forþa brutalã ºi dreptul celui mai tare, fie cã a fost vorba de 'marele frate' sau de fraþii mijlocii. Pe de altã parte, protestele noastre ºi demonstraþia care le-a pus capac au cãpãtat un aer cel puþin comic atâta timp cât lucrãrile erau, practic, finalizate, ºi a doua zi urma sã se dea drumul la circulaþie pe canal. Ce-au pãzit specialiºtii, demnitarii ºi feluriþii alþi responsabili de-a lungul perioadei în care s-a lucrat, pentru cã nu cred cã acestea au avut loc doar pe parcursul unei sãptãmâni? Nu ºtiau cã se sapã în inima Deltei, sau nu le-a pãsat?Toatã agitaþia asta devine nu doar comicã, ci pur ºi simplu tragicomicã în faþa faptului împlinit. Geaba a convocat preºedintele, miniºtrii ºi specialiºtii, deunãzi: ce-or sã-i spunã ca sã se mai poatã face ceva, atîta timp cât pe Bâstroe se circulã deja ca pe bulevard? Ne râd ucrainienii în nas pentru pretenþiile noastre viclene de protejare a ecosistemului, când pot sã vadã cu ochiul liber cum ne batem joc de el, de 14 ani încoace. V-a apucat acuma grija - va fi spus în sinea sa Kucima - când v-am luat caimacul traficului fluvial, pe care n-aþi fãcut nimic sã-l îmbunãtãþiþi! Cãci, la urma-urmelor, aceasta este problema care ne doare mai tare, dar ne e jenã sã o spunem cu gura plinã. Agitaþie inutilã, risipã de energie fãrã folos ºi fãrã nici o perspectivã - pentru cã nu trebuie sã ne lãsãm înºelaþi de protestele vagi ºi lipsite de convingere ale diferitelor instanþe internaþionale, care au treburi mai importante decât cearta noastrã cu Kucima. Kievul nu crede în lacrimi - cu atât mai puþini atunci când acestea seamãnã cu cele de crocodil!
Titlu: Pãdurea ºi Lupu
Nr Editie: 1348 Data: Monday 30 August 2004
Încet-încet, pe mãsurã ce ºuvoaiele iau casele oamenilor ºi le duc la vale, pe apa Sâmbetei, începem sã ne întrebãm de ce astfel de lucruri se întâmplã mai des în ultima vreme ºi care sã fie cauza acestor dezastre în lanþ. Explicaþia este nãucitor de simplã ºi ajunge sã privim versanþii cheliþi prematur de drujbele harnicilor lucrãtori în lemn ca sã ne dãm seama cã asta e cauza. S-au dus copacii - se duce ºi solul de sub ei, la prima ploaie mai serioasã. Este o veritabilã catastrofã ecologicã, pe care ne place sã o privim mai degrabã din perspectiva instabilitãþii meteorologice, decât din aceea a lãcomiei ºi negândirii omeneºti.Ceea ce s-a întâmplat, din acest punct de vedere, în ultimii 14 ani, aproape cã nu are precedent în România. De la peste 70% din suprafaþã, acoperitã cu pãdure, la începutul secolului al XIX-lea, România a ajuns astãzi la puþin peste 20% - mult sub media europeanã. Aceastã pierdere continuã de 'plãmâni ' naturali a dus ºi la deteriorarea mediului ambiant, fãcând ca astãzi anotimpurile sã rãmânã o amintire. Este, desigur, o consecinþã continentalã mai generalã, la care românii ºi-au adus cu sârg partea lor de contribuþie.Lãsând la o parte fenomenul tãierilor ilegale, banditeºti, care s-au declanºat ca o veritabilã molimã dupã Revoluþie, pe fondul derapajului pe care l-a cunoscut autoritatea statului, rãmâne acut aspectul licit al acestrui dezastru: al politicii buimace care a dat, legal, pe mâna tãietorilor de profesie, importante suprafeþe de pãdure, prin aºa-zisa reparaþie a abuzurilor din trecut, cunoscutã sub numele de retrocedare. Þãrãnistul Lupu, dacã va rãmâne cumva în istorie, va rãmâne doar pentru zelul depus - cu interes propriu - pentru a face o lege, a cãrei naºtere a ocupat o lungã perioadã, forþele politice ale fostei guvernãri, nici mãcar reuºind sã ducã la capãt în termen. A fost 'meritul' PSD-ului, de a-i fi pus moþul lega l ºi de a o fi livrat în braþele prãduitorilor.Sigur, e simplu sã-l acuzi pe preºedinte de nostalgii colectiviste ºi etatiste, când afirmã cã retrocedarea a fost o prostie. E sufient însã sã vezi cum se duce þara la vale, purtatã de ºuvoaiele unui an nici mãcar excesiv ploios, ca sã-þi dai seama cã prostia e realã ºi se plãteºte scump.
Titlu: Tehnologia catastrofelor
Nr Editie: 1337 Data: Tuesday 17 August 2004
Unul dintre puþinele evenimente 'made in Romania' gãzduit pe canalul european de ºtiri 'Euronews' a fost accidentul de la Gugeºti. Pe fondul norilor de fum negru ºi a cisternelor rãsturnate, din imagine, comentatorul vorbea despre integrarea României în UE, în 2007, ºi despre problemele pe care le ridicã infrastructura sa, aflatã în vãdit dezacord - tehnic ºi moral - cu reþeaua europeanã.Sincer sã fiu, mi-ar fi plãcut sã vãd pe Euronews imagini cu noua autostradã, de la Bucureºti la Lehliu, ca ilustrate a aceleiaºi teme, dar ce s-a întâmplat la Gugeºti - localitatea natalã a confratelui Ion Cristoiu - a fost considerat mai adecvat la temã. Deºi, din principiu, dosarul care se referã la infrastructurã a fost închis, problemele pe care le ridicã rãmân deschise. Iar cea mai gravã dintre acestea este securitatea rutierã, marja de siguranþã în care se deruleazã traficul pe reþeaua de drumuri naþionale ºi de alte categorii. Ceea ce ne oferã zilnic televiziunile în panã de subiecte de actualitate, poate sã parã un exces. Accidente se întâmplã ºi prin alte þãri, cu ºosele ºi cãi ferate mai bune, maºini mai bine dotate, dar tot cu oameni la volan.Problema este cã la noi în suferinþã se aflã nu numai factorul uman, sau, mai precis, acesta ar fi cam ultimul în ordinea responsabilitãþilor. Accidentele grave din ultima vreme, care au culminat cu cel de la Mihãileºti, relevã grave carenþe de ordin organizatoric ºi de reglementare, concomitent cu absenþa unor reguli clare privind intervenþia ºi îndepãrtarea urmãrilor accidentelor. Au murit o grãmadã de oameni, ºi vor muri ºi alþ ii, doar pentru cã în emoþia ºi pripeala ce însoþesc evenimentele de acest gen lipsesc regulile ºi principiile de comandã specifice oricãrui front. De aceea, Mihãileºtii ºi Gugeºtii sunt, prin prisma producãtorilor de ºtiri europene, evenimente negative: pentru cã preþul care se plãteºte este nefiresc de ridicat, de-a dreptul inutil! N-ar fi de mirare dacã abundenþa de catastrofe din ultima vreme nu va ridica semne de întrebare din partea autoritãþilor europene de resort, întorcând chiar din drum un capitol considerat bifat: cel al drumurilor!
Titlu: SPP-ul ºi 'bestiile'
Nr Editie: 1336 Data: Monday 16 August 2004
Serviciul de Protecþie ºi Pazã este, probabil, serviciul 'secret' care a plecat la drum pentru a-ºi croi identitatea cu cel mai mic 'bagaj' de foºti. Adicã de oameni care fãcuserã parte din instituþiile de represiune de dinainte de revoluþie. Nucleul SPP-ului l-a constituit un numãr de ofiþeri ºi subofiþeri de armatã care au fost angajaþi, iniþial, sã asigure protecþia noilor lideri revoluþionari, într-un moment în care era preponderentã ideea cã aceºtia nu ar avea de cine sã se teamã, ºi cã, deci, protejarea lor ar fi fost oarecum inutilã. Primul ºef al noii instituþii a fost comandantul unui tanc al cãrui echipaj trecea de partea poporului în dimineaþa zilei de 22 decembrie, iar unul dintre 'îngerii pãzitori' ai preºedintelui de atunci al CFSN era chiar actualul director. SPP a avut nevoie de timp ºi de eforturi pentru a-ºi structura o cale proprie ºi metode de acþiune potrivite menirii sale, în condiþiile în care în mintea multor români erau încã prezente excesele 'gãrzii pretoriene' a lui Ceauºescu. Misiune cu adevãrat delicatã, mai ales în condiþiile unei democraþii emergente ca a noastrã. De-a lungul evoluþiei sale, instituþia n-a fost scutitã de convulsii, cea mai dureroasã fiind implicarea în scandalul de contrabandã cu þigãri de la Scroviºtea ('Þigareta II'). A fost nevoie de câþiva ani pentru ca urmãrile acestei afaceri sã poatã fi ºterse ºi pentru ca sigla instituþiei sã-ºi recapete acoperirea ('semper fidelis') nu numai în ce priveºte relaþia directã cu obiectul propriu-zis al protecþiei, dar ºi cu entitatea de bazã pe care o serveºte - poporul. Ei bine, când sã se spunã cã în competiþia invizibilã dintre 'servicii' SPP-ul prinde avans, a venit aceastã nefericitã poveste cu incidentul de la Feteºti, care a fãcut sã curgã pe apa Sâmbetei onorabilitatea ºi prestigiul instituþiei datoritã comportamentului mitocãnesc a douã proaspete achiziþii, care au confundat un Trabant cu ocupantul sãu! S-a fãcut risipã - nemeritatã, cred - de adjective ºi calificative din coada cãrora n-au lipsit iniþialele instituþiei. S-au invocat tot felul de argumente generalizatoare, lipsite de spirit real. Bãtãuºii au fost trecuþi în rezervã, justiþia le va aplica ºi ea ceea ce meritã, dlui Pretor i se vor vindeca rãnile trupeºti ºi sufleteºti, dar amintirea incidentului va mai rãmâne o perioadã în memoria colectivã. 'Nu vã faceþi sânge rãu. Ni se întâmplã ºi nouã! O sã treacã!' - au simþit nevoia sã-ºi consoleze colegul de la Bucureºti membrii conducerii Secret Service de la Washington. Într-adevãr: de trecut o sã treacã! Dar cu condiþia ca ceea ce a fãcut posibilã o anumitã întâmplare sã nu dãinuiascã.
Titlu: Politica micã ºi mijlocie
Nr Editie: 1325 Data: Tuesday 03 August 2004
Existã o efervescenþã stranie în zona în care miºunã formaþiunile politice mici ºi mijlocii. Cu cât sunt mai insignifiante partidele, cu atât pãrerile lor sunt mai categorice ºi luãrile de poziþie mai frecvente.Au învãþat de la partidele mari cã forma principalã de existenþã o reprezintã conferinþele de presã. Au n-au treabã, au n-au membri, au n-au probleme, conferinþa de presã e sfântã ºi, ca sã nu predice în deºert, cointereseazã câþiva gazetari de la publicaþii pe mãsurã, care suportã cu stoicism jumãtatea de orã de peroraþii, achitându-se de obligaþie prin câte un titlu senzaþional pe douã coloane. Pe care, de regulã, 'revista presei' îl omite. Cum spuneam, acest simulacru de acþiune se rezumã de cele mai multe ori la datul cu pãrerea în probleme cu care n-au nici o treabã. Criza din Transnistria, de exemplu, n-a scãpat nici unui partid de buzunar. Toate au simþit nevoia sã-ºi exprime sentimente ºi sã condamne cu hotãrâre - lucruri de care nimeni ºi niciodatã nu va þine cont. De parcã Transnistria ar fi mai breazã decât orice altceva se întâmplã prin þarã. N-a vãzut nimeni picior de preºedinte sau vicepreºedinte mic sau mijlociu, care sã calce prin zonele calamitate, pentru cã asta e treaba Guvernului! ªi Guvernul a catadixit, cu întârziere, sã se dumireascã de ce se întâmplã în ograda sa, de când cu succesele de politicã globalã. Dar Guvernul are, în mod sigur, problemele lui, pe care mediul politic neparlamentar nu le împãrtãºeºte. Marea grijã a acestui mediu este sã vadã de scara ultimului vagon din care tren se vor agãþa înainte de noiembrie, pentru a-ºi negocia 'forþa' din teritoriu pentru unul - douã lucruri eligibile pe listele celor mari. Or, pentru asta este mai prudent sã vorbeºti ºi sã te îngrijorezi de Transnistria ºi Afganistan, decât de preþul medicamentelor sau de soarta ºomerilor. Are ºi ideologia regulile ei de la care nu se poate face rabat .
Titlu: Perversul medaliei
Nr Editie: 1326 Data: Wednesday 04 August 2004
Dacã sondajele ar putea înlocui scrutinele, lucrurile ar fi, din capul locului, mult mai simple ºi mai ... economice. Cum lucrurile nu stau aºa, sondajele rãmân ceea ce sunt - o modalitate relativã de pipãire a pulsului public - iar scrutinul electoral rãmâne instanþa supremã de sancþionare a atitudinii politice. Numai cã scrutinurile sunt rare - cam la patru ani odatã, dacã nu luãm în considerare anticipatele, neîntâmplate încã pe la noi - în timp ce sondaje putem avea în fiecare zi câte unul. ªi aici mã refer la cele care se dau publicitãþii, pentru cã multe rãmân secrete, cel puþin pânã în momentul în care se produce o ''scurgere'' mai mult sau mai puþin întâmplãtoare cãtre presã. De câteva zile se cerceteazã pe toate pãrþile un presupus sondaj - pe care nimeni nu-l confirmã ºi nimeni nu-l infirmã - potrivit cãruia PSD ar fi cãzut din înaltul a peste 50% - cum îl creditau unele sondaje (publice!) de dinainte de locale - pânã la cu mai puþin de de 5 procente decât Alianþa! O veritabilã prãbuºire dacã lucrurile stau în realitate aºa - care face din cartelul liberalo-democrat ''tricoul galben'' al cursei care se va încheia în noiembrie. Despre capacitatea de informare a sondajelor asupra intenþiilor de vot s-a vorbit mult. Mai puþin s-a vorbit despre tehnica ''descurajãrii'' prin sondaje - o manierã subtilã ºi previzibil eficientã. Faptul cã PSD nu dezminte rezultatele acestui sondaj poate avea douã explicaþii. Prima - cã situaþia e realã ºi partidul nu are ce sã mai spunã! A doua: cã ''scorul'' este prefabricat iar scopul sãu este sã facã din Alianþã ''iepurele'' care sã poarte PSD spre un previzibil finiº mai bun. Uneori, a te arãta mai slab decât eºti în realitate, e o tehnicã de luptã înºelãtoare, în plasa cãreia odatã cãzut adversarul poate claca cu mai multã uºurinþã. Alianþa DA este expusã, dealtfel, acestui pericol - de a se îmbãta cu apa rece a unor sondaje dubioase ºi de a-ºi lãsa, asemeni lui Doroftei, ''organele'' descoperite în faþa unei lovituri amuþitoare.
Titlu: ªocul coabitãrii?
Nr Editie: 1327 Data: Thursday 05 August 2004
România a ratat însuºirea unei noi lecþii de democraþie încã din 1996, la 'schimbare'.Atunci, toate previziunile - în special dupã primul tur al prezidenþialelor - conduceau cãtre ideea unei combinaþii dintre formaþiunile politice câºtigãtoare - grupate în CDR - ºi actualul (ºi atunci) preºedinte Iliescu, cel care pornea favorit în turul doi.Cum s-a întâmplat de-a câºtigat Convenþia pe toatã linia ºi a ajuns Emil Constantinescu preºedinte - e altã problemã ºi ea þine de 'jocul dragostei ºi-al întâmplãrii', specific fenomenelor electorale. Într-un fel, avantajul a fost de partea democraþiei, care a experimentat mai complet alternanþa. Pe de altã parte, acest avantaj s-a transformat într-un adevãrat dezastru pentru 'specialiºtii' lipsiþi de experienþã politicã ºi managerialã ai Convenþiei, care au sfârºit prin a fi debarcaþi brutal de un electorat care ºi-a vãzut risipite speranþele cu atâta nonºalanþã. Existã semne cã cel de-al 5-lea ciclu electoral ar putea sã ofere într-o mai mare mãsurã 'ºansa' unei coabitãri, ambele formule fiind posibile: un parlament dominat de Alianþa DA, cu Adrian Nãstase preºedinte, sau o continuare a actualei administraþii, cu Stolojan la Cotroceni. ªi într-un caz ºi-n altul, clasa politicã va fi obligatã sã experimenteze ºi sã aprofundeze tehnicile de 'convieþuire paºnicã' ºi de cooperare, acolo unde interesul general o cere. În acelaºi timp, contradicþiile dintre cele douã tabere vor avea o expresie mult mai mare, marcând aproape fiecare pas al Executivului ce ar putea fi sancþionat într-un fel sau altul de la Cotroceni.Sunt, evident, speculaþii. Cele mai mari ºanse, privind lucrurile cu ochii de acum ºi sub impresia ultimilor desfãºurãri - sunt de partea variantei în care valul evidenþiat de locale va continua sã se rostogoleascã, antrenând dupã sine voturile care vor da câºtig de cauzã unei noi 'schimbãri'. Probabil, la fel de ineficientã ca cea din 1996, atâta timp cât nimic fundamental nu s-a schimbat nici în politica româneascã, în general, ºi nici în modul de lucru al partidelor.
Titlu: Loteria sãnãtãþii
Nr Editie: 1328 Data: Friday 06 August 2004
Episodul cu intervenþia chirurgicalã buimãcitoare a medicului Naum Ciomu a avut o popularitate care, în parte, se explicã prin anecdotica dramei ºi prin natura paranormalã a modului sãu de operare.Privitã la rece, nu este nici pe departe cea mai gravã dintre erorile care se produc curent în zona asistenþei medicale, iar infirmitatea cu care s-a ales pacientul este una suportabilã, atâta timp cât se aflã în viaþã, ºansã pe care alþi pacienþi n-au avut-o.Presa ºi opinia publicã se întreabã, pe bunã dreptate, cum se explicã aceastã avalanºã de intervenþii în urma cãrora numeroºi pacienþi suportã consecinþele unor neglijenþe sau lipse de îndemânare, absolut de netolerat într-un domeniu atât de sensibil ºi cu impact atât de categoric ºi de ireparabil.Rãspunsul stã în aceea cã nu accidentele au crescut ca numãr, ci cã tot mai des ele sunt identificate ca atare ºi fãcute publice. Practic, avem de-a face cu o mediatizare mai intensã ºi mult mai explicitã a ceea ce, de regulã, ori rãmânea învãluit în tãcere, ori era pus pe seama fatalitãþii. Sã ne reamintim doar cã noþiunea de 'malpraxis' era inexistentã în vocabularul de specialitate ºi în practica medicalã româneascã. Orice pacient vindecat reprezenta o victorie a medicilor împotriva imponderabilelor care înconjoarã actul medical. Rar de tot, ºi doar atunci când evidenþele nu mai puteau fi þinute sub tãcere, se vorbea despre erori ºi vinovãþii, aproape niciodatã trase la rãspundere penal. Era ºi consecinþa unui anumit tip de culturã, care fãcea din medic o icoanã a luptei cu boala ºi cu moartea, celebrându-i-se succesele ºi punându-se pe seama divinitãþii eºecurile. Constatãm, iatã, cã medicii sunt ºi ei oameni, sunt mai îndemânatici sau mai nepricepuþi, mai la curent cu progresele medicinei sau mai rupþi de aceastã realitate, mai vizionari sau mai conservatori. Constatãm, deasemenea, cã viaþa ºi sãnãtatea noastrã se joacã mult mai des la aceastã loterie ºi cã trebuie sã ne asumãm inclusiv riscul de a ne afla pe mâini nepotrivite ºi în locuri ºi momente nepotrivite.
Titlu: Noul PNÞCD
Nr Editie: 1329 Data: Saturday 07 August 2004
Gheorghe Ciuhandu, enigmaticul supravieþuitor al þãrãnismului, a anunþat echipa de conducere pe care o propune celor dornici sã meargã mai departe sub drapelul creºtin-democraþiei.Cu voia dumneavoastrã, primul pe liste este chiar dl Ciuhandu, fãrã contracandidat. Tot primul, dar pe lista celor excluºi din viitoarele organisme de conducere, este Victor Ciorbea, exponentul virajelor bezmetice pe care le-a efectuat, în subsolul clasamentului politic, simulacrul de partid pe care l-a condus pe linia de pe care îl preluase. Rezistã, în noua organigramã, câteva dintre figurile clasice ale þãrãnismului: Ion Caramitru, fost ministru perpetuu demisionar în guvernele CDR; Andrei Dimitriu, fost preºedinte þãrãnist al radioului Naþional; Virgil Petrescu, ministru catastrofal al învãþãmântului ºi favorit al venerabilului Ion Diaconescu; Alex ªtefãnescu, intelectual de facturã þãrãnistã, creator de icoane idilice ale liderilor expiaþi; Cornel Boiangiu, parlamentar itinerant; ªerban Bubenek, oficial controversat al subsolurilor þãrãniste ale 'Sãnãtãþii'. Alãturi de aceºtia, vreo nouã anonimi, mandataþi de încrederea noului lider cu sarcini naþionale sau regionale. Ceea ce propune dl Ciuhandu numai partid nou nu e. Prin cei amintiþi, el îºi târãºte o ereditate reproºabilã prin tranºeele frontului pentru viitoarele alegeri, cu ºanse extrem de mici de a cuceri reduta parlamentarismului ºi de a reveni la viaþa politicã. Vrând-nevrând, soluþia propusã de primarul timiºorean mai are ºi dezavantajul de a conduce spre ideea de partid provincial, sau unul condus de la distanþã, ceea ce nu se mai potriveºte cu ritmurile moderne ale politicii, unde totul, sau aproape totul se face ºi se desface la centru. Dar, adevãrata ºi marea problemã a partidului este cã un nou PNÞCD nu se poate edifica doar cu materialele recuperate dupã demolarea celui vechi. Pentru simplul motiv cã tehnologia construcþiei politice a evoluat considerabil de când þãrãniºtii s-au rupt de ea, cã se folosesc materiale noi, cu caracteristici noi ºi - mai ales - oameni capabili sã aplice tehnologii noi de convingere ºi persuasiune a electoratului.
Titlu: Alegeri de prim-ministru
Nr Editie: 1330 Data: Monday 09 August 2004
Dacã partidele mici ºi mijlocii se mulþumesc sã-ºi punã candidaþi la preºedinþie, doar cele importante îºi permit sã anticipeze, pe cât posibil, ºi în legãturã cu viitorul ocupant al fotoliului de premier. Alianþa D.A. a fost consecventã în privinþa ofertei sale pentru Cotroceni. Aici, Stolojan n-a avut contracandidaþi nici în partid ºi nici în Alianþã. Bãsescu pare a fi mai conºtient decât alþii de propriile sale limite ºi primãria Capitalei îi oferã o bunã tribunã pentru lansarea mesajelor politice. La finele sãptãmânii trecute s-a fãcut auzit primul zvon legat de candidaturile pentru funcþia de premier: Sorin Frunzãverde. Pe lângã cã este o propunere algoritmicã, aceasta are ºanse mari sã fie acceptatã de întreaga tabãrã liberalo-democratã. Pe timpul CDR-ului, Frunzãverde a fost ministru la Mediu, ºi pentru o scurtã perioadã, la final, al Apãrãrii Naþionale. Nu a strãlucit în cele douã funcþii, dar nici nu a stârnit reacþii de respingere, pe bazã de cãpãtuialã personalã. A reuºit sã rãmânã egal cu sine însuºi, manevrând inteligent în timpul crizei interne de dupã alegeri ºi mizând pe calul câºtigãtor - cel cu nume de împãrat... Roman! Frunzãverde, cel care a urmat 'directiva Bãsescu' consolidându-se pe plan local, la el în Mehedinþi, este un candidat valabil în eventualitatea în care Alianþa va ajunge la putere, la iarnã.De partea cealaltã, chiar dacã lucrurile erau clare în proporþie de 95%, la Washington, schimbãri mai pot surveni. În sensul cã, dacã Nãstase opteazã decisiv pentru Cotroceni, la palatul Victoria, un PSD învingãtor va avea de ales între reprezentantul preºedintelui Iliescu, Ioan Talpeº, cel trimis la Victoria cu aproape un an înainte, sã se acomodeze cu atmosfera, ºi un contracandidat din partea aripii Nãstase. Aici, sorþii vor putea sã cadã chiar pe unul dintre noii veniþi în Executiv: un Marian Sãniuþã, de exemplu, care a abordat cu multã seriozitate problematica Internelor, ca sã nu mai vorbim cã o candidaturã a lui Ioan Rus pentru acest post nu se prezintã deloc ca una hazardatã. Toate acestea în ipoteza în care Nãstase câºtigã Cotrocenii. În caz de coabitare, cu o Alianþã câºtigãtoare la prezidenþiale, dar care pierde legislativele, noul premier s-ar putea sã fie tot cel vechi. În proporþie de 95%!
Titlu: Amendamentul 'Cataramã'
Nr Editie: 1331 Data: Tuesday 10 August 2004
Teodor Stolojan a rãmas în memoria publicului în special pentru un gest: acela cã pe când era prim-ministru, dupã mineriadele de pânã atunci, sã fi rezistat enormelor presiuni fãcute de sindicaliºti. Atunci a lansat el celebra replicã: 'am sã negociez cu ei pânã o sã cad lat sub masã!' - care a proiectat în mentalul colectiv imaginea unui tip pe care nimic nu poate sã-l îndoaie. Or, într-o perioadã în care lipsa de autoritate era generalizatã, obsesia pentru ordine a fãcut din Stolojan un reper.Printr-o curioasã miºcare a ideilor ºi percepþiilor, Stolojan a pãstrat aceastã aurã, indiferent de situaþiile ºi conjuncturile prin care a trecut pânã în prezent. Un episod recent i-o consolideazã, cu urmãri lesne de estimat în perspectiva viitorului scrutin. La fel ca ºi în urmã cu 12 ani, Stolojan a apãrut pe ecranele televizoarelor cu figura sa îngânduratã, strecurând printre maxilarele încleºtate enunþul îndelung rumegat: am cântãrit bine lucruril e ºi am decis ca dl Cataramã sã nu fie înscris pe listele PNL-ului (citez din memorie). Motivul este imaginea sa, care nu ne aduce nici un folos (idem). Ce s-a ascuns în spatele acestui enunþ, e uºor de bãnuit. Cataramã este unul dintre sponsorii istorici ai partidului. Contribuþiile sale la fondurile electorale ºi susþinerea materialã a multor lideri care s-au aflat pe ºtatele de platã de la 'Elvila' au cântãrit greu în favoarea sa. Mai greu, iatã, a atârnat problema imaginii. Ereditatea 'SAFI' ºi alte câteva episoade care þin de exprimarea prea fãþiºã a unui statut material nu fac din Cataramã cel mai potrivit port-drapel al 'noului cod' liberal. Nu se pune doar problema lui Cataramã, el fiind doar partea vizibilã a aisbergului de oameni de afaceri care ºi-au împletit business-ul cu politica.Eliminarea lui Cataramã a atras dupã sine ºi eliminarea altor nume, într-o modalitate substanþial simplificatã. Decizia lui Stoloja n reprezintã un important atu în bãtãlia politicã ce urmeazã. Ea instaureazã ºi un nou standard, la care vor trebui sã se raporteze ºi competitorii. Într-un fel, Nãstase primeºte un sprijin important în viitoarele sale dispute cu purtãtorii de imagine negativã din propriul sãu partid, el putând sã invoce - dacã va dori acest lucru - 'amendamentul Cataramã', în sprijinul curãþirii listelor.
Titlu: Mai mulþi ca prefecþii
Nr Editie: 1332 Data: Wednesday 11 August 2004
Printre instituþiile nou create dupã 1989, care nu avea un corespondent în trecuta administraþie se numãrã ºi aceea a prefectului. Ea a apãrut, practic, dupã alegerile locale din 1992 ºi atunci, primul prefect al Capitalei a fost Doru Panã, fost primar ºi fost ministru al Transporturilor. Mandatul sãu a fost unul scurt, pânã la legislativele din toamnã, când odatã cu preluarea puterii de cãtre FDSN - PDSR, în coasta lui Halaicu a fost instalat profesorul Vâlceanu. Menajul celor doi a funcþionat cu intermitenþe, nici unul ºi nici celãlalt neºtiind prea bine care este aria exactã a responsabilitãþilor proprii. Remarcabil pentru aceastã primã fazã de coabitare este faptul cã nu s-a ajuns la crize majore de autoritate. Din '96 pânã în 2000, ºtafeta autoritãþii guvernamentale pe lângã primãria generalã a fost luatã de un alt profesor, þãrãnist de data asta, Iordan. Acesta nu s-a remarcat prin altceva decât prin episodul hazliu al arborãrii 'în bernã' a drapelului naþional la nu ºtiu ce sãrbãtoare. Relaþiile sale cu primarii care s-au perindat în acest mandat - Ciorbea, Vãtãºescu, Lis - au fost inodore, incolore, dar mai ales insipide, ca dealtfel toatã aceastã schimbare înºelãtoare. O nouã vigoare a cãpãtat instituþia prefectului la Capitalã odatã cu revenirea în forþã a actualului PSD. Dupã ce o maturã chibzuinþã a ministrului Cozmâncã a respins candidatura generalului Dãnescu, fost ministru de Interne, în favoarea unui domn Luican, remarcabil prin totala sa absenþã din peisajul public, Administraþia localã s-a vãzut în impas în faþa gãlãgiosului primar de opoziþie Bãsescu, cãruia reprezentantul sãu nu-i fãcea faþã. Aºa a venit la rând generalul Oprea, tip dinamic ºi intuitiv, care a reuºit sã echilibreze oarecum balanþa. La reorganizarea guvernamentalã din 2002, acesta a fost promovat ministru delegat la Interne, în locul sãu rãmânând, pentru foarte scurt timp, un alt general - Botezatu. Pentru cã, tocmai din Brazilia, sosea prefectul de categorie supergrea Grecea, pe care administraþia dorea sã-l opunã cu mai mult succes unui Bãsescu în campania electoralã. Nu se ºtie exact ce a fãcut necesarã apariþia celui de-al cincilea prefect: ori dorinþa de a scãpa elegant de un Grecea, considerat ineficient, expediindu-l iarãºi peste mãri ºi þãri, ori necesitatea de a asigura un loc de muncã lui Dan Darabont, rãmas fãrã 'colegi' dupã locale. Oricum, din capul locului, acesta pare a fi o soluþie optimã, având în vedere exprienþa pe care a dobândit-o de cealaltã parte a baricadei ºi care îl va ajuta, cu siguranþã, sã coabiteze cât mai rezonabil, cu Bãsescu.
Titlu: 'Dosarul Flota' la apã
Nr Editie: 1333 Data: Thursday 12 August 2004
Finalizarea 'Dosarului Flota' 'sunã ca dracu' - vorba lui Petre Roman despre FSN - acum în plinã campanie pentru alegerile generale.Vreau sã spun cã clarificarea a ceea ce s-a întâmplat cu vasele pe care companiile româneºti le aveau la Revoluþie mi se pare a fi un lucru necesar. Nu mai mult ºi nici mai puþin decât ceea ce s-a întâmplat prin alte ramuri ale economiei naþionale, devalizate cu sânge rece de cei puºi sã le gospodãreascã. Pentru acest proces general, flota mi se pare reprezentativã, pentru cã aici nu mai poate fi vorba despre aproximaþii sau interpretãri.Aici este vorba despre un singur lucru: din cele vreo 200 de nave de diferite tonaje ºi profiluri n-a mai rãmas nimic! Pur ºi simplu s-au evaporat! Companiile care le operau au mai rãmas doar cu numele. Cum a fost posibil acest lucru? Ce condiþii - obiective sau subiective - au concurat la acest 'fenomen' - trebuie sã ºtim. Povestea asta nu meritã sã rãmânã învãluitã în mister, pentru cã ea poate pune în evidenþã tehnologia fraudei, ºi ne poate ajuta sã evitãm pe viitor repetarea sa.Faptul cã în afacere este implicat - alãturi de alþi miniºtri, coordonatori de domeniu - un actual ºef de partid, poate, pânã la un punct, sã parã o întâmplare. Aceastã întâmplare care aduce grave prejudicii de imagine sistemului putea fi, însã, lesne evitatã. Dacã Parchetul ºi Poliþia ar fi avut dorinþa realã de rezolvare, dacã de la etajul politic s-ar fi dat semnalele cuvenite, dosarul ar fi fost de mult finalizat, vinovãþiile (sau nevinovãþiile) cunoscute, iar situaþia remediatã cel puþin din punct de vedere legal ºi moral - pentru cã din punct de vedere financiar nu cred cã mai exista vreo umbrã de speranþã pentru a se mai recupera ceva. Cum, însã, se poate vedea cu ochiul liber, nici trecuta guvernare ºi nici cea actualã nu au avut o pornire decisivã în a impulsiona acest proces. Toatã lumea a pãrut mulþumitã ca el sã stea în sertarele Parchetului, de unde sã fie scos la momentul oportun, atunci când interesele politice de conjuncturã o vor cere. Principala 'mizã' a dosarului, Traian Bãsescu, are pânã acum un atu în favoarea sa: faptul cã în '96 a renunþat la imunitatea parlamentarã punându-se la dispoziþia comisiei de anchetã.Mulþi par sã fi uitat acest lucru ºi printre întrebãrile la care ar trebui sã se rãspundã acum ar fi ºi acelea legate de cauzele tergiversãrii inadmisibile a cercetãrilor ºi de cei care se fac vinovaþi de producerea unui nou potenþial scandal.
Titlu: E-liste.ro
Nr Editie: 1334 Data: Friday 13 August 2004
Dan Nica este un timp destoinic ºi eficient. A dovedit-o cât a fost ministru al Comunicaþiilor, ocupându-se de un domeniu pe care puþini dintre colegii sãi l-au înþeles, dar pe care a reuºit sã-l impunã prin câteva realizãri spectaculoase. 'Greutatea' printre colegi i-a conferit-o, însã, succesul programului de licitaþii electronice prin care Guvernul a condiderat cã a pus capãt corupþiei ºi abuzurilor în domeniul achiziþiilor publice. E-licitaþie.ro a fost, e drept, un important pas înainte în asigurarea unui climat de transparenþã, dar n-a rezolvat problema corupþiei. Mizele fiind, uneori, foarte mari, corupþia s-a insinuat în sistemele electronice ºi nu puþine din tranzacþiile care ne apar a fi cât se poate de corecte, poartã de fapt o încãrcãturã considerabilã de aranjamente fãcute ºi parafate direct la sursã. Ce vreau sã spun este cã limpezirea s-a produs în zona achiziþiilor mãrunte, cele importante rãmânând în continuare apanajul aranjorilor din culise care au învãþat sã triºeze electronic.Aceste date l-au propulsat pe Dan Nica în exclusivista echipã care-l asistã pe preºedintele PSD în orchestrarea viitoarei (dacã nu, deja, actualei) campanii electorale. Problema cea mai spinoasã fiind alcãtuirea listelor, s-a recurs la serviciile electronice ale lui Nica, cel care a imaginat un sistem de vot preliminar, din care ar urma sã rezulte o componentã mai atractivã (pentru electorat) ºi mai folositoare (pentru partid). Dacã lucrurile s-ar rezuma la atât, ar fi bine. Dupã cum, însã, se va constata în practicã, sistemul are nu puþine vicii, iar ceea ce va rezulta în 5 septembrie va fi un prilej de acute ºi interminabile controverse interne. Acest simulacru de democraþie electronicã nu se potriveºte cu strategiile reale ale unei politici care trebuie sã þinã cont de o serie întreagã de factori atipici, într-o conjuncturã dificilã. Cel mai probabil, rezultatele exerciþiului E-liste.ro va constitui obiectul de lucru al super-comisiei care va stabili, mai puþin democratic dar mai eficient, structura optimã ce va fi aruncatã în bãtãlia din noiembrie.
Titlu: Nãstase, între juniori ºi seniori
Nr Editie: 1335 Data: Saturday 14 August 2004
Cineva - nu spun, cine, om important, din imediata apropiere a premierului - se plângea cã de la o vreme Adrian Nãstase nu mai vrea sã audã de oameni trecuþi de 40 de ani când e vorba de promovãri în funcþii importante din administraþie. 'Sunt de acord cã este nevoie de tineri din structurile guvernamentale, peste tot dealtfel, dar trebuie sã se þinã cont ºi de experienþã ºi de maturitate' - adaugã persoana cu pricina. Într-adevãr, este evident cã Nãstase mizeazã pe tineri. Majoritatea oamenilor pe care i-a adus în jurul sãu în ultima vreme au vârste care graviteazã în jurul cifrei amintite. În Guvern au fost promovaþi Brânzan, ªerban Nicolae, chiar Sãniuþã. Chirovici, Teodorescu, Corlãþean, ca sã nu mai vorbim de favoritul Ponta, sau de ex-favoritul Guºã, au fost ºi ei instalaþi în fruntea unor agenþi sau structuri politice importante. Este o miºcare cãreia nu i se poate reproºa nimic atâta timp cât ea nu vizeazã altceva decât o împrospãtare de forþe ºi de viziuni, atât de necesare paºilor decisivi ce urmeazã sã fie fãcuþi. Nu lipsesc însã interpretãrile de genul 'tinerii sunt pisica pe care Nãstase le-o arãta bãtrânilor' în scopul de a-i avertiza cã, în caz de lipsã de loialitate existã oricând disponibilitãþi de primire a aparatului din rezerva de 'juniori'. ªi întinerirea cu orice preþ, ca ºi eliminarea cu orice preþ a 'bãtrânilor' sunt acþiuni riscante ce pot dezechilibra fragilele mecanisme în curs de constituire. Cea mai fericitã manevrã - în cazul în care este doritã în mod real - este însã aceea de a îmbina impetuozitatea ºi forþa tineretului cu experienþa ºi discernãmântul celor vârstnici. Pânã acum un astfel de fenomen nu s-a fãcut simþit. Se face simþitã o aversiune în creºtere între cele douã tabere, determinatã, pe de o parte, de sprijinul necondiþionat al premierului acordat unora dintre copiii sãi 'teribili', iar pe de altã parte de lipsa de chef a 'venerabililor' de a se da benevol la o parte doar pentru a face loc noilor veniþi. Aceastã disputã rãbufneºte adesea ºi unul dintre viitoarele prilejuri de manifestare îl va constitui momentul alegerilor preliminare din septembrie, când 'lupta de clasã' se va ascuþi în mod considerabil. Listele vor fi detonatorul.
Titlu: Deciziile ºi indecizia Congresului PSD
Nr Editie: 1349 Data: Tuesday 31 August 2004
Lãsând sã treacã intervalul de timp în care emoþiile prevaleazã asupra analizei obiective, dupã primele efluvii de acceptare adulatoare sau resentimente demolatoare, sã tragem o linie ºi sã vedem prin ce anume congresul extraordinar al PSD ar putea rãmâne ca un reper pe cãrarea de istorie pe care o strãbate.Practic, douã ar fi deciziile importante care s-au luat aici, într-un decor ºi într-o atmosfera net diferite de cele în care s-a produs, cu vreo douã luni în urmã, lansarea candidaþilor PSD în alegerile locale. Prima - confirmarea candidaturii unice a preºedintelui PSD, Adrian Nãstase, la preºedinþia României. Chiar dacã a fost o simplã formalitate, aprobarea candidatului a prilejuit un dialog cu accente critice, între fanii necondiþionaþi ai dlui Nãstase ºi unii dintre liderii din prima linie, înlãturaþi dupã 'puciul paºnic' care a dizolvat Delegaþia Permanentã.Cea de-a doua a fost invitaþia oficialã pe care partidul a adresat-o dlui Iliescu de a reveni la conducerea partidului, dupã încheierea mandatului.Chiar daca în ultima sãptãmânã s-au manifestat unele diferente de vederi în legãturã cu succesiunea la preºedinþie, Adrian Nãstase optând pentru un rol în afara structurilor formale - conform unei opþiuni a preºedintelui - în timp ce ''aripa conservatoare'' a partidului, reprezentatã de Miron Mitrea, insista pentru revenirea neîntârziatã a dlui Iliescu, direct pe prima poziþie, congresul a marcat aceeaºi unanimitate ºi din acest punct de vedere, invitaþia fiind primitã cu cunoscutele rezerve constituþionale de cãtre întemeietorul partidului. Aceastã cea de-a doua decizie nu este însã una de natura sã clarifice prea mult lucrurile, cel puþin din perspectiva - exclusã din start - în care dl Nãstase ar pierde prezidenþialele. Dacã în ceea ce priveºte posibilul viitor premier existã deja mai multe variante - Geoanã, Talpeº, Rus - nu acelaºi lucru se întâmplã ºi în ceea ce priveºte ºefia partidului. Dacã dl Iliescu nu va dori sã se întoarcã ºi dacã dl Nãstase merge la Cotroceni, problema sucesiunii va complica în mod considerabil lucrurile, în condiþiile în care subiectul este, deocamdatã, tabu. Problema s-ar pune, cel mai probabil, în condiþiile unei concurenþe acerbe între 'aripa conservatoare' a partidului (Mitrea, D.I. Popescu, Paºcu) ºi 'aripa tânãrã', pro Nãstase. Competiþia va fi alimentatã ºi de ponderea pe care o vor avea în viitoarele structuri de putere reprezentanþii celor douã curente.Este, poate, principala absenþã de pe agenda de discuþii a Congresului, ºi care va genera acute dispute interne, în eventualitatea în care lucrurile vor avea o evoluþie diferitã de cea unanim prognozatã.
