Titlu: Furtul de moarte
Nr Editie: 1271 Data: Tuesday 01 June 2004
Nu ºtiu de ce, dar despre ceea ce s-a întâmplat la Mihãileºti s-a vorbit ºi s-a întors pe toate feþele excesiv de mult ºi adesea, pe lângã subiect. A fost, la urma-urmelor, un accident, unul dintre cele multe care se întâmplã în lume ºi cãrora la cad victime nu doar cei vinovaþi de producerea lor. Ghinionul autoritãþilor noastre a fost ºi cã întâmplarea a avut loc în plinã campanie electoralã când tot ce miºcã este interpretat prin prisma intereselor de partid, oricât de îndepãrtate ar fi acestea de chestiunea în cauzã. Îi înþeleg ºi premierului iritarea în faþa maladivei insistenþe a unei pãrþi din presã de a adulmeca "sânge" de victimã: niºte miniºtri împuºcaþi în direct ºi la ore de vârf ar rezolva ceva? Bineînþeles cã nu. "Mormintele" miniºtrilor Oprea ºi Mitrea n-ar face decât sã adauge o nouã porþie de confuzie într-o operaþiune care ar fi trebuit sã fie una de rutinã. Cu o condiþie: sã se fi creat aceastã rutinã. Or, e cl ar cã ea nu existã, în ciuda precedentelor de tot felul, care au alimentat o cazuisticã practic de invidiat. De aici ºi mulþimea de erori pe care intervenþiile tardive nu au avut cum sã le mai separe!Astfel încât este posibil ca numãrul morþilor de la Mihãileºti sã nu fie cel anunþat. ªi asta nu pentru cã cineva le-a îngropat resturile când s-a refãcut drumul, ci pentru cã forþa deflagraþiei putea sã pulverizeze pe oricine a fost în apropiere.Însã, cel mai elocvent aspect al întregii afaceri mi se pare unul, de care anchetatorii s-au cam ferit: acela al victimelor cu vinã: cei doi sau trei þãrani din vecinãtate care s-au dus sã dea o mânã de ajutor, n-au fãcut decât sã profite de împrejurãri pentru a fura ceva din încãrcãturã. Este un vechi ºi greu de dezrãdãcinat obicei, acela de a considera cã ceea ce se rãstoarnã pe ºosea aparþine întregului popor. Clasa muncitoare de la sate a exprimentat îndelung, pe vremea comuniºtilor, trecerea pe ºest în proprietate privatã a unor ciosvârte din proprietatea statului. Obiceiul a rãmas. Probabil cã ºi prin rãzboaiele care nu ne-au ocolit, þãranii noºtri furau bombe neexplodate pentru a face din ele instrumente de lucru pe lângã casã. Celor de la Mihãileºti probabil cã nu le-a trecut prin cap cã îºi cãrau în spate, spre pãtule, propria lor moarte...
Titlu: Experimentul 'Sibiu'
Nr Editie: 1286 Data: Friday 18 June 2004
Dintre nu puþinele surprize pe care le-a oferit observatorilor primul tur al localelor, cea mai interesantã mi se pare a fi cea de la Sibiu.Un corespondent al Agenþiei AMOS NEWS transmitea, cu o sãptãmânã înainte de alegeri, cã la Sibiu domneºte o atmosferã stranie: nimeni nu se agitã cu campania electoralã! Nici mãcar primarul în funcþie, Johannis, care în afarã de vreo douã postere modeste, n-a miºcat un deget pentru a-ºi face popularitate. Probabil cã Sibiul s-a înscris la polul cheltuielilor electorale minime. Corespondentul punea situaþia pe seama faptului cã actualul mandat al primarului constituie cea mai bunã propagandã electoralã pentru realegerea sa: Sibiul s-a schimbat mult în bine, investitorii strãini dau buzna pentru cã se simt în siguranþã ºi au interlocutori serioºi, nivelul de trai creºte sensibil ºi lumea îºi vede de treabã. "Temerile" cã "neamþul" nu va avea nici un fel de surprize s-au confirmat, acesta câºtigând mandatu l cu un procent superior celui din sondaje.Suportul politic al primarului este unul de conjuncturã, deoarece Federaþia Democratã a Germanilor din România nu se numãrã printre cele care au lãsat urme adânci în politica româneascã. Deºi de facturã etnicã, el nu a generat reacþiile negative pe care le-a trezit de-a lungul timpului UDMR-ul. Pentru cã ºi obiectivele saºilor au fost sensibil diferite de cele ale ungurilor. Ei n-au reclamat niciodatã statutul de super-cetãþeni pe care ºi-l doreau ungurii, preferând sã ajungã la o astfel de situaþie prin muncã ºi prin puterea de convingere a acþiunilor lor. Mai mult, Johannis a rezistat cu succes în faþa trilurilor de sirenã politicã a Puterii, care l-ar fi dorit înregimentat în structurile sale. Partidul sãu - care în 2000 n-a reuºit nici mãcar sã înscrie suficiente nume pe lista cu care avea sã câºtige alegerile - demonstreazã azi o atractivitate egalã pentru români ºi alte etnii, între care chiar ºi ungu rii. O atracþie convingãtoare, pentru cã, aºa cum afirma în campania electoralã fãcutã la Mediaº, pentru colegul sãu de partid Thellmann, "noi nu dorim sã instaurãm o conducere minoritarã asupra majoritãþii". Ba din contrã, dupã cum confirmã afirmaþia candidatul însuºi: "Dacã românii majoritari voteazã un sas, înseamnã cã ei îl considerã tot român, simþindu-se în siguranþã ºi mulþumiþi". Lucru care, din pãcate, nu se poate spune ºi despre alte zone în care concureazã, pentru funcþii publice, reprezentanþi ai altor minoritãþi.
Titlu: Paul Florea: un persecutat juridic!
Nr Editie: 1287 Data: Saturday 19 June 2004
De aproape un an, judecãtorul Paul Florea, preºedintele Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, face valuri în jurul sãu, adoptând tactica clasicã a protestului împotriva imixtiunilor Puterii în ograda Justiþiei. Înalta Curte este, însã, doar o anexã a acestei vaste ogrãzi în care se face ordine cu greu ºi mai mult de sila insistenþelor europene, ºi ea nu poate fi acceptatã ca reprezentativã pentru întregul sistem. Dl Paul Florea face, mai degrabã, un artificiu, transformând o problemã mai mult sau mai puþin personalã, într-una de interes general. Micul sãu rãzboi cu administraþia justiþiei a început încã din timpul mandatului doamnei Stãnoiu, cu care a avut de împãrþit mai multe, între care ºi o controversatã chestiune legatã de 16 judecãtori ai Curþii, apropiaþi ai domniei sale, ale cãror mandate expirã la 20 iunie, ºi pe care dl Florea i-ar fi dorit realeºi din oficiu. Faptul cã ministrul Stãnoiu ºi, apoi, ministrul Diaconescu au optat pentru varianta în care cei 16 ar fi trebuit sã urmeze acelaºi drum pe care-l au de fãcut toþi ceilalþi magistraþi care îºi doresc o astfel de funcþie a fost de naturã sã-i provoace oarece suspiciuni. De aici, rãzboi, acuze de presiuni ºi de politizare - deºi însuºi dl Florea ºi cei 16 prieteni ai sãi beneficiazã de o asemenea "clauzã", fiind numiþi de ex-preºedintele Constantinescu. Ni se propune o asemenea judecatã: numirea a fost mai puþin politicã decât revocarea! Cea mai mare problemã a dlui Florea era însã alta. Cei 16 erau calul troian, împins în faþã, pentru a justifica propriul sãu demers: legea spune cã un magistrat sau un procuror iese la pensie la 70 de ani! Este o mãsurã îndreptãþitã, chiar dacã starea de sãnãtate este una foarte bunã. Actul de justiþie implicã însã forþe intacte ºi o raþiune neinfluenþatã de problemele pe care le aduce cu sine, inevitabil, starea de senectute. Or, dl Florea împlinea aceastã frumoasã vârstã chiar în ziua în care avea loc o reuniune a Consiliului Suprem al Magistraturii, ai cãrui membri au votat în unanimitate trecerea sa la pensie, deºi mandatul de preºedinte al CSJ expirã abia peste doi ani! ªi cum de ce þi-e fricã nu prea scapi, cam asta i s-a întâmplat ºi domniei sale. Nu atât decizia, cât unanimitatea ei ar trebui sã-l punã pe gânduri pe distinsul magistrat ºi sã-i ofere o posibilã cheie atât a "persecuþiilor" la care a fost supus, cât ºi a rãpirii ºansei de a rezolva problemele pe care le va aduce reorganizarea sistemului judiciar. Cum, însã, nimeni nu e de neînlocuit - mai ales în democraþie - le vor rezolva alþii. Iar dl Florea le va putea comenta liniºtit.
Titlu: Campania de toamnã!
Nr Editie: 1288 Data: Monday 21 June 2004
Cadoul pe care i l-au oferit colegii de partid preºedintelui Nãstase, cu prilejul zilei sale de naºtere - plasatã, plin de semnificaþii, la intersecþia dintre anotimpuri - nu este unul dintre cele mai plãcute. Pentru cã victoria PSD în aceste alegeri locale este una amarã: deºi are cel mai mare numãr de primari ºi de consilieri, partidul de guvernãmânt a pierdut - sau nu a reuºit sã câºtige - citadele electorale importante, nu doar din punct de vedere electoral, ci mai ales dintr-o perpsectivã psihologicã. Trei dintre obiectivele principale ale acestui scrutin, pe care partidul a concentrat forþe ºi fonduri importante au fost ratate: obþinerea primãriilor Bucureºtiului ºi Clujului ºi pãstrarea controlului sectoarelor Capitalei!Premierul a promis în chiar seara scrutinului, o "analizã foarte atentã" a rezultatelor, mai ales a cauzelor care au condus la eºecul de imagine înregistrat. Aceastã analizã se va concentra, în mod evident, asupra staff-ulu i de campanie ºi a strategiilor utilizate. Dacã în cazul Clujului, eºecul fostului ministru de Interne nu poate fi pus pe seama echipei - aceasta realizând o veritabilã performanþã, prin propulsarea candidatului PSD, de la cele vreo 5 procente, în 2000, la locul 1 în primul tur - în cazul Bucureºtiului lucrurile sunt mai complicate.Iar responsabilitãþile considerabil mai difuze, mai ales dacã avem în vedere cã strategii de campanie s-au cam cãlcat pe picioare, iar deciziile au fost nu odatã contradictorii. Deºi este nepedagogic, mai ales în perspectiva în care generalele ºi prezidenþialele bat, practic, la uºã, niºte capete vor trebui sã cadã.Vor cãdea, însã, cu discreþie ºi eleganþã, pe principiul rotirii ºi al inventãrii unor noi responsabilitãþi. Între acestea pare sã se numere ºi o nouã treaptã executivã - aceea a coordonatorilor politici zonali. Unul dintre aceºtia pare deja sã fie Rus, a cãrui întoarcere la Bucureºti iese din discuþie. Aceºtia vor primi puteri sporite, dar ºi responsabilitãþi crescute faþã de (ne)realizarea obiectivelor strategice ale partidului, care se vede confruntat, brusc, cu un adversar mai puternic decât îl evaluau sondajele preelectorale.
Titlu: Cadoul amãrui al preºedintelui Nãstase
Nr Editie: 1289 Data: Tuesday 22 June 2004
Cadoul pe care i l-au oferit colegii de partid preºedintelui Nãstase, cu prilejul zilei sale de naºtere - plasatã, plin de semnificaþii, la intersecþia dintre anotimpuri - nu este unul dintre cele mai plãcute. Pentru cã victoria PSD în aceste alegeri locale este una amarã: deºi are cel mai mare numãr de primari ºi de consilieri, partidul de guvernãmânt a pierdut - sau nu a reuºit sã câºtige - citadele electorale importante, nu doar din punct de vedere electoral, ci mai ales dintr-o perpsectivã psihologicã. Trei dintre obiectivele principale ale acestui scrutin, pe care partidul a concentrat forþe ºi fonduri importante au fost ratate: obþinerea primãriilor Bucureºtiului ºi Clujului ºi pãstrarea controlului sectoarelor Capitalei!Premierul a promis în chiar seara scrutinului, o "analizã foarte atentã" a rezultatelor, mai ales a cauzelor care au condus la eºecul de imagine înregistrat. Aceastã analizã se va concentra, în mod evident, asupra staff-ulu i de campanie ºi a strategiilor utilizate. Dacã în cazul Clujului, eºecul fostului ministru de Interne nu poate fi pus pe seama echipei - aceasta realizând o veritabilã performanþã, prin propulsarea candidatului PSD, de la cele vreo 5 procente, în 2000, la locul 1 în primul tur - în cazul Bucureºtiului lucrurile sunt mai complicate.Iar responsabilitãþile considerabil mai difuze, mai ales dacã avem în vedere cã strategii de campanie s-au cam cãlcat pe picioare, iar deciziile au fost nu odatã contradictorii. Deºi este nepedagogic, mai ales în perspectiva în care generalele ºi prezidenþialele bat, practic, la uºã, niºte capete vor trebui sã cadã.Vor cãdea, însã, cu discreþie ºi eleganþã, pe principiul rotirii ºi al inventãrii unor noi responsabilitãþi. Între acestea pare sã se numere ºi o nouã treaptã executivã - aceea a coordonatorilor politici zonali. Unul dintre aceºtia pare deja sã fie Rus, a cãrui întoarcere la Bucureºti iese din discuþie. Aceºtia vor primi puteri sporite, dar ºi responsabilitãþi crescute faþã de (ne)realizarea obiectivelor strategice ale partidului, care se vede confruntat, brusc, cu un adversar mai puternic decât îl evaluau sondajele preelectorale.
Titlu: Povara victoriei
Nr Editie: 1290 Data: Wednesday 23 June 2004
Victoria coaliþiei PNL-PD este, în fond, una psihologicã. Mai degrabã o victorie asupra propriilor slãbiciuni ºi lipsã de încredere care au marcat perioada pre-electoralã, decât împotriva monolitului PSD, în a cãrui structurã de rezistenþã n-au fost operate decât o serie de fisuri.Alianþa n-a câºtigat 'rãzboiul' electoral. A câºtigat însã câteva bãtãlii cu impact psihologic. Între acestea, umilirea celor doi lideri de imagine ai PSD, aruncaþi în gropile cu lei de la Bucureºti ºi Cluj, precum ºi rãsturnarea prin puci electoral a 4 dintre cei 5 primari de sectoare din Capitalã. În acest fel, programul electoral propus de Bãsescu se împlineºte într-o mare proporþie, el beneficiind acum nu doar de 'volanul' Bucureºtiului, ci ºi de celelalte comenzi a cãror absenþã i-a justificat modestele performanþe din primii patru ani de mandat. Aceastã victorie se poate, însã, lesne transforma într-o povarã. Bãsescu ºi echipa sa au la dispoziþie mai puþin de ºase luni pentru a demonstra cã pot sã cuantifice prin realizãri concrete încrederea pe care le-a acordat-o electoratul ºi cã ceea ce au solicitat are acum deplinã acoperire.În caz contrar, victoria de acum poate deveni un veritabil bumerang în toamnã, la generale, când electoratul va retrage la fel de prompt sprijinul acordat acum. Or, pentru a miºca ceva, Bãsescu ºi echipa au nevoie de un climat de pace ºi de înþelegere, inclusiv cu consilierii PSD din Consiliul General ºi din Consiliile Locale.Acest lucru pare, din capul locului, destul de dificil, în condiþiile în care campania electoralã pentru Parlament nu va aºtepta startul legal, ci va începe chiar de ieri. Sã faci ºi treabã ºi campanie în acelaºi timp este o performanþã pe care n-a prea reuºit-o nici o formaþiune politicã, pânã în prezent, dar asta nu înseamnã cã nu e posibil.Pentru Bãsescu, perioada care urmeazã mai ridicã o dificultate: prin candidaturile-ºoc, el ºi-a descompl eta t echipa de la partid, cea care va avea de dus rãzboiul electoral. Promovarea unor noi lideri ºi dotarea acestora cu autoritatea necesarã va necesita timp ºi rãbdare, sortimente deficitare într-un astfel de moment.
Titlu: Erbaºu: între tranziþie ºi eternitate
Nr Editie: 1291 Data: Thursday 24 June 2004
L-am întâlnit pentru ultima datã vineri searã, la aniversarea unui prieten comun, pe 'domeniul' de la Corbeanca al lui Þânþãreanu.A sosit ceva mai târziu, împreunã cu soþia. Avea obiºnuitul sãu aer bonom, uºor absent, tipic pentru momentele de ieºire din prizã, al unui om în general activ, aflat în continuã agitaþie.Aºa îl cunoscusem, cu opt ani în urmã, când se hotãrâse sã candideze pentru prima datã la funcþia de primar general al Capitalei. Era pe atunci membru al PSM ºi nu din oportunism, ci din adâncile sale convingeri de om de stânga. Om de stânga, devenit patron ºi businessman de succes, Erbaºu pãrea sã ºtie mai bine ca mulþi dintre contracandidaþii sãi, ce trebuie fãcut pentru ca oraºul sã iasã din stagnare ºi din mizerie. Erbaºu n-avea, însã, charisma altora, era cam bolovãnos în expresie ºi nu într-o relaþie foarte amoroasã cu camera de luat vederi, ceea ce i-a diminuat sensibil ºansele în faþa celor buni de gurã ºi cu experienþã în pozat. ªi-a mai încercat odatã norocul, la aceeaºi loterie, în 2000, dar atunci a picat pe auto-implozia APR-ului. A rãmas consilier vreo doi ani, dupã care s-a retras, hotãrât sã-ºi vadã de afaceri, care se înmulþiserã ºi se amplificaserã considerabil.La întâlnirea de vineri am schimbat câteva vorbe despre ce se întâmplã în jur. Pãrea mai dezamãgit decât în alte dãþi. "Dacã aþi ºti voi, ziariºtii, ce ºtiu eu..." - a spus la un moment dat, renunþând însã sã dezvolte subiectul. N-am bãnuit nici un moment cã omul de lângã mine se aflã într-un asemenea moment de cumpãnã, încât avea sã-ºi ia viaþa în mai puþin de 48 de ore. De ce? Erbaºu duce cu el în mormânt motivele. Pe unele pot sã le bãnuiesc. Între acestea, situaþia stranie a întreprinzãtorului român în tradiþie, nu odatã strivit între nevoia de dezvoltare ºi insuficienþa mijloacelor, într-o economie în care cel care rãmâne cel mai des dator e exact statul, care dupã aceea vine ºi te executã pentru întârzieri. Pentru un om ca Erbaºu, ºi alþii ca el, plata salariilor este un coºmar care se repetã lunar, iar relaþia cu bãncile, o coborâre periodicã în infern. Este, într-un fel, emblematic 'preþul' plãtit pentru vila cu piscinã de la Snagov: saltul final în bazinul fãrã apã, ca un prim pas spre o eternitate mai agreabilã decât tranziþia.
Titlu: Revoluþia de la Bacãu
Nr Editie: 1292 Data: Friday 25 June 2004
La 14 ani ºi ceva dupã ce s-a consumat în toatã þara, revoluþia a ajuns ºi la Bacãu. Ea s-a produs în douã etape, în 6 ºi 20 iunie ºi a avut ca rezultat alungarea ultimului dictator, pe numele sãu Dumitru Sechelariu.Pornit de jos, din clasa muncitoare, fratele Sechelariu Dumitru (mai este unul, la Guvern) a intrat în politicã relativ târziu, dupã ce s-a confruntat cu economia de piaþã a tranziþiei, din care a tras concluzia cã pentru a fi mare ºi tare trebuie sã ai bani. Iar ca sã ai bani, e nevoie de suport politic.S-a instalat la cârma oraºului prin vot democratic, mai întâi ca independent, iar apoi ca membru al unui partid care fusese în Opoziþie. A învãþat tacticile de manipulare a maselor ºi a acþionat dupã principii strãmoºeºti: a dat plebei pâine ºi circ. Sau, circ ºi pâine. Mai ales circ. Zilele sale de naºtere s-au transformat în evenimente globale, fiind sãrbãtorite cu fast. Micii ºi berea au fost principalele pârghii de atingere a coardei sensibile a oamenilor. Cine venea la el în audienþã nu pleca fãrã o sutã-douã de mii. Averea lui Sechelariu creºtea vãzând cu ochii ºi ea avea ca principalã sursã subvenþiile guvernamentale ºi contractele firmelor sale private cu statul, pe care tot el îl reprezenta. Din ce câºtiga, dãdea un obol simbolic celor sãraci ºi oboluri mai puþin simbolice celor care-l ajutau direct sã-ºi consolideze poziþia. Adulat, linguºit, binecuvântat a acceptat sã-ºi împrumute numele stadionului din oraº ºi n-ar mai fi durat mult pânã când oraºul însuºi avea sã i-l poarte. Domnea peste o lume ce pãrea mulþumitã cu ce-i arunca el ºi chichirezul democratic al alegerilor nu l-a tulburat prea tare. Abia când a constatat cã cei care-l ridicau în slãvi, intraþi în cabina de vot îl tãiau gros cu pixul de pe listã, s-a tulburat. Dar nu s-a dezmeticit. Refuza sã creadã - ca ºi un celebru înaintaº - cã poporul poate fi atât de ingrat ºi de nerecunoscãtor. Atât de ingrat ºi de nerecunoscãtor încât, la turul 2, sã-l huiduie în direct. Secvenþele cu Sechelariu ieºind din centrul de votare ºi urcâdu-se în jeep-ul sãu de ultim rãcnet, mi-l amintesc, într-un fel, pe Ceauºescu urcând în elicopter. Iar hora încinsã pe strãzile Bacãului la anunþul victoriei lui Stavarache, adunarea spontanã din Piaþa Palatului de dupã fuga Odiosului.La Bacãu a fost o mini-revoluþie. ªi chiar dacã Sechelariu n-a fost un Odios, iar 'guvernarea' sa de 8 ani o Sinistrã, ceva din reacþia poporului, de acolo ar trebui sã punã pe gânduri! ªi pe învinºi ºi pe învingãtori! Pentru cã, dupã cum bine vedem, istoria se repetã, când oamenii repetã greºelile.
Titlu: Capul lui Dâncu
Nr Editie: 1293 Data: Saturday 26 June 2004
Dacã tot trebuie sã cadã un cap pentru eºecul suferit în alegerile locale de cãtre PSD, lucrurile sunt foarte simple: cel al lui Dâncu!Preºedintele Agenþiei pentru Strategii Guvernamentale ºi fost ministru al Informaþiilor este þapul ispãºitor ideal într-o asemenea situaþie. În primul rând, pentru cã este un tehnocrat ºi poate fi acuzat oricând de lipsã de entuziasm faþã de nobilele idealuri de partid. Ca tehnocrat, observaþiile sale critice i-au iritat nu odatã pe ºefii sãi fiind puse pe seama unei derobãri de rãspunderi. Apoi, este venit de la Cluj ºi, în afarã de ceilalþi membri ai grupului, nu se bucurã de prea multã simpatie din partea facþiunilor din partid. Odatã cu retragerea lui Rus, în sihãstria natalã, pierde singurul sprijin mai de nãdejde pe care-l avea. ªi - cel mai important aspect dintre toate - a eºuat în încercarea de a-l impune pe acesta în competiþia pentru primãria Clujului! Iatã deci, suficiente argumente pentru a se începe 'curãþenia' de la rãdãcinã, ºi de a o termina, probabil, tot acolo. Pentru cã mai sus, ºansele sunt mici de a se face ceva. Chiar dacã Cozmâncã, om sincer cum îl ºtim, îºi va da demisia, mã îndoiesc cã îi va fi acceptatã. Cine sã-l înlocuiascã? Cine sã stea zi ºi noapte la partid, sã-i ia la refec pe cei din teritoriu ºi sã facã rapoarte? Cozmâncã este 'aparacik'-ul de neînlocuit în actuala fazã organizatoricã. Hrebenciuc? Marele maestru al combinaþiilor are un talent înnãscut de a cãdea în picioare! Este el vinovat de ce s-a întâmplat la Bacãu? ªi, la urma-urmelor, ce s-a întâmplat? Stavarache? Îl avem în buzunar. De fapt, e omul nostru: n-aþi vãzut cum fug toþi de la Voiculescu? Iar pe total, am câºtigat: cei mai mulþi primari ºi cele mai multe voturi! Dan Ioan Popescu: s-a pus la dispoziþia organizaþiei, ºi aceasta n-a înþeles sã se lipseascã de el. Ce s-a pierdut? Bucureºtiul, oricum nu era al PSD-ului! ªi, mai ales, de candidaturi ºi de campanie s-a ocupat toatã lumea. De sus, foarte sus, pânã jos. Aºa încât vedeþi cã tot Dâncu poate rezolva criza. Se va duce la Cluj, îºi va vedea de sondajele lui ºi va lãsa partidul sã lucreze în liniºte pentru succesele din toamnã-iarnã! Trãiascã victoria în alegeri!
Titlu: Zvonuri despre campania prezidenþialã
Nr Editie: 1294 Data: Sunday 27 June 2004
Umblã fel de fel de zvonuri, între care cel mai tare este cã, dupã întoarcerea de la summit-ul NATO de la Istanbul, preºedintele Iliescu ar urma sã aibã o discuþie aprofundatã cu premierul Nãstase, în scopul de a-l convinge sã nu candideze la preºedinþie, pentru a evita un posibil eºec, inclusiv al partidului? Zvonul este coroborat cu un altul, din care ar reieºi cã cel vizat pentru a duce cursa prezidenþialã în unele PSD ar fi omul de afaceri Ion Þiriac, lucru care s-ar fi stabilit cu câteva zile în urmã, exact înainte de a ieºi scandalul cu fiul preºedintelui COR, cercetat pentru consum ºi trafic de stupefiante. Unii, mai stãruitori în convingerea cã viaþa e compusã exclusiv din scenarii tenebroase îºi amintesc cã, tot aºa, când a apãrut o idee referitoare la retragerea lui Adrian Nãstase din funcþia de premier, pentru a putea pregãti în liniºte viitoarele alegeri, persoana desemnatã ca posibil înlocuitor - doamna Hildegard Puwak - a fost imediat luatã în colimatorul presei pe tema unor fonduri europene de care ar fi beneficiat, incorect, familia sa. Ba, mai mult, se invocã ºi cazul lui Nicolae Vãcãroiu, intrat ºi el la un moment dat în calcule ca viitor prezidenþiabil, pe care aceeaºi nemiloasã presã antiguvernamentalã a început sã-l toace mãrunt pe tema relaþiilor sale de afaceri de dinaintea Senatului, cu controversatul Sorin Vântu. Mai naiv de felul meu, refuz sã dau crezare acestor zvonuri. Lucrurile nu sunt în realitate, atât de clare cum apar ele în calculele analiºtilor de ocazie. Nu cred nici cã dl Iliescu îºi propune sã-l descurajeze pe premier în intenþiile sale de a-i fi succesor, ºi nici sã-l încurajeze pe Ion Þiriac de a se arunca într-o bãtãlie din care s-ar putea sã iasã mai puþin imaculat decât este în prezent. Cred cã timpul scurt rãmas pânã la alegeri nu oferã PSD-ului o altã variantã decât Adrian Nãstase. Dar - nota bene - un Adrian Nãstase care sã se bucure de suportul moral al preºedintelui Iliescu, chiar dacã acesta are de fãcut faþã exigenþei neimplicãrii în campania electoralã. Or, un semnal în acest sens se poate da ºi fãrã sã fie explicit. Altminteri, PSD nu are cu cine sã iasã la câºtig, pentru cã la capitolul 'perdanþi' ºi-a demonstrat deja aptitudinile.
Titlu: Alegeri de candidaþi la funcþia de foºti miniºtri
Nr Editie: 1295 Data: Monday 28 June 2004
Mai puþin uzualã într-o atare fazã a organismului Executivului, o nouã remnaniere bate la uºa Guvernului. Mai precis, o nouã etapã dintr-o remaniere aproape continuã, începutã odatã cu 'restructurarea' ºi continuatã în funcþie de feluritele crize parcurse.Cu mai puþin de jumãtate de an înainte de consumarea mandatului sãu, actualul Cabinet Nãstase are deja doi miniºtri 'juniori' (la Interne ºi la Relaþia cu Parlamentul) cãrora le va fi greu sã punã lucrurile pe un fãgaº substanþial modificat. Guvernul are ºi un vicepremier în minus - pentru cã funcþia lui Rus nu i-a fost transferatã 'in integrum', lui Sãniuþã - în condiþiile în care doar ºi el nou venitul Ioan Talpeº pare sã lucreze pe o asemenea partiturã, Dan Ioan Popescu fiind îngropat pânã peste cap în problematica integrãrii ºi a viitoarelor alegeri. Ei bine, pe acest fond, vehiculul guvernamental va intra în revizii ºi i se vor schimba câteva piese importante. Se va începe, dupã toate probabilitãþile, cu un lot de secretari de stat, ce urmau sã fie demontaþi din angrenaje mai ales pentru a nu-l lãsa singur pe cel mai secretar de stat dintre toþi: Sergiu Sechelariu.Piesã importantã, care a funcþionat dupã un program special ºi cu comenzi aparte, prelungirea mandatului lui Sergiu Sechelariu risca sã punã serioase probleme de siguranþã pentru pasagerii Executivului.Scandalul de la Bacãu, imprudenta recunoaºtere a deturnãrii de fonduri, dar mai ales legãturile sale secrete de afaceri fãceau din el o þintã idealã pentru toþi cei care au ceva de reproºat actualei guvernãri.Dar, n-a apucat bine Despina Neagoe sã declare, în numele Executivului, cã înlocuirea lui Sergiu Sechelariu n-a figurat pe ordinea de zi a ultimei ºedinþe de guvern, cã, s-a fãcut auzitã vocea lui Sergiu Sechelariu însuºi, anunþând naþia cã ºi-a dat demisia din funcþia de care profitase pentru a repartiza fratelui sãu de la Bacã u fonduri cât pentru cinci oraºe. Sã nu credeþi cã gestul sãu a fost determinat de vreun sentiment de jenã faþã de abuzul comis! Nici pomenealã. Dl Sechelariu ºi-a dat demisia pentru ca premierul sã-l poatã numi într-un alt post în care sã dea mãsura calitãþilor sale de mare maestru al combinaþiilor private cu bani publici. A ºi spus-o: aºtept ca dl premier sã-mi dea alt serviciu!În felul acesta Sechelariu a evitat de a fi nominalizat pe prima listã de remanieri, la nivelul secretarilor de stat. I-a lãsat singuri pe cei vreo câþiva a cãror menire era sã-l însoþeascã, pentru a nu face din el un caz. Oricum, pânã se vor anunþa noile disponibilizãri bag mâna în foc cã dl Sergiu îºi va fi gãsit deja o întrebuinþare în complexul aparat general care nu se poate lipsi de o piesã atât de importantã. Mai delicatã, dar nu imposibilã, este ºi o ultimã remaniere la vârf: protecþia socialã, sãnãtatea ºi învãþãmântul! Sunt cele trei domenii în care se înregistreazã constant probleme. ªi în care toate mãsurile aplicate s-au dovedit a fi simple paleative.La Protecþia Socialã, singurul compartiment care funcþioneazã este cel al lui Marian Sârbu, care a reuºit sã facã o nesperatã pace cu sindicatele într-un interval tradiþional al protestelor de stradã. Învãþãmântul se zbate într-un haos din care nimic nu pare sã-l mai poatã scoate ºi din care nu se mai înþelege nimic.Iar sãnãtatea, cu belelele ei devenite tradiþionale ºi cu incapacitatea de reformare, a apãrut din capul locului o povarã mult prea grea pentru umerii firavi ai medicului din Timiºoara, soþ de crainicã TV.Elena Dumitru, Alexandru Athanasiu ºi Ovidiu Brânzan sunt principalii candidaþi la alegerile de foºti miniºtri. Au toate ºansele sã câºtige. Nu este însã, prea clar, ce va câºtiga Executivul - ºi þara - de pe urma acestei noi operaþiuni cosmetice.
Titlu: Sãniuþã, pe derdeluºul Guvernului
Nr Editie: 1285 Data: Thursday 17 June 2004
Cu cât îmbãtrâneºte ºi se apropie de finalul biologic al mandatului, cu atât îi scade guvernului Nãstase media de vârstã! Plecat la drum ca o mixturã între 'veteranii' preºedintelui ºi 'lupii maturi' ai premierului, Executivul a parcurs câteva etape de restructurãri ºi remanieri în urma cãrora la cârma unor portofolii importante au ajuns oameni dintr-o generaþie care ar putea fi cea care urmeazã sã preia ºtafeta politicii.Au intrat în guvern oameni în jurul a 40 de ani - ceea ce înseamnã puþin în politicã, este aproape o vârstã adolescentinã - cu mai puþine prejudecãþi ºi cu o gândire mai apropiatã de standardele europene spre care tindem fãrã prea multã convingere. Gabriel Oprea, de la Administraþia Publicã, Ionel Blãnculescu de la Control, Alexandru Fãrcaº, de la Integrare, Ovidiu Brânzan de la Sãnãtate, Cristian Diaconescu, de la Justiþie, ªerban Nicolae de la Relaþia cu Parlamentul ºi - ultimul pe listã, cu voia dumneavoastrã - Mar ian Sãniuþã, la Interne - sunt nume care rezoneazã mai modern ºi mai convingãtor, chiar dacã ei nu au avut încã rãgazul necesar sã dea mãsura calitãþilor lor.Ultimul sosit - dar nu cel de pe urmã - este Marian Sãniuþã. Fostul preºedinte al Agenþia Românã pentru Investiþii Strãine este un tip aparte de politician. A fost viceprimar la Ploieºti ºi prefect de Prahova. N-a stat prea mult, pentru cã obiceiurile sale ciudate (nu punea botu' la ºpagã - cum se zice un argou) riscau sã încurce proiectele locale. ªi erau o mulþime, care de care mai mãnoase. Aºa cã a fost promovat la ARIS, instituþie ce n-avea nici sediu, nici telefon ºi nici o idee prea clarã de ce-ar trebui sã însemne. Dl Sãniuþã a reuºit sã o doteze rezonabil, dar mai ales sã-i dea un azimut, care s-a concretizat, anul trecut dacã nu mã înºel, cu investiþii strãine de peste 1 miliard de dolari! Marii investitori care au lucrat cu ARIS-ul au fost pe cale sã facã infarct, constatând cã nu li se cereau comisioane ºi nu li se tergiversau formalitãþile - lucruriu rare ºi neobiºnuite în mirifica Românie.O astfel de persoanã pusã la cârma unui minister, precum Internele prezintã, din capul locului, un mare risc, nu doar pentru cei din afara (legii) ci ºi pentru cei din interior: un ministru cãruia nu i se poate pune cârligul în nas, riscã sã dãrâme întreaga ogradã! Norocul unora ºi - poate - ghinionul altora este cã mandatul dlui Sãniuþã este de numai ºase luni. ªase luni în care sfidând legea... gravitaþiei, dl Sãniuþã va trebui sã plonjeze la deal, pe derdeluºul alunecos al Guvernului.
Titlu: Capra contracandidatului
Nr Editie: 1284 Data: Wednesday 16 June 2004
Alegerile din Capitalã se îndreaptã spre un previzibil final creionat de puseurile electorale care acþioneazã, din patru în patru ani, aparent fãrãr o logicã anume. Cinci dintre cei 6 primari în exerciþiu merg în turul II, unde vor pleca de la zero, fãrã avantajul sau dezavantajul din primul tur, dar pe fondul unei concertãri evidente a opoziþiei grupate în jurul alianþei PD-PNL.Primarii PSD nu au ºanse prea mari sã "rupã" ceva de la partidele-balanþã, PRM ºi PUR, cele care se vãd acum în postura de a decide câºtigãtori.Deºi reprezintã cea mai bunã garniturã de primari care s-au perindat pe la sectoarele Capitalei în cele trei runde precedente, lui Gherasim ºi Darabont (consideraþi premianþii grupului), dar mai ales lui Onþanu ºi Mihalache (cei cu propensiune ciocoiascã mai evidentã) le va fi greu sã adune majoritatea necesarã pentru a rãmâne în funcþie.Deºi nu este imposibil: excepþiile vor depinde de capacitatea lor de a se adresa elect oratului uniform din cartiere, de a-l convinge sã iasã din casã ºi sã meargã la vot. Pânã atunci mai sunt câteva zile de campanie, în care contra-candidaþii nu vor precupeþi nici un efort de a se înfunda unii pe alþii cu dezvãluiri de ultimã orã, dintre cele care se aruncã în bãtãlie atunci când aceasta se apropie de final.Evenimente mai tulburi ºi întâmplãri cu mai multe înþelesuri existã în viaþa fiecãrui om. Nu lipsesc nici din biografiile celor care au avut acces sau aspirã la funcþii publice. Cu un avânt care-ºi trage seva dintr-un strãmoºesc principiu existenþial, aspiranþii la funcþia de primari de pretutindeni pe unde se întâmplã turul al doilea, vor fi oricând gata sã dea campania pozitivã, asepticã ºi neinteresantã, pe una negativã, pitoreascã ºi coloratã. Chiar dacã timpul a dovedit cã aceasta este neproductivã, cã genereazã reacþii contrare celor aºteptate. Dacã tot nu-ºi pot promova capra proprie, concurenþii vor avea mãcar satisf acþia egoistã sã o vadã pe cea a contracandidatului pe cale sã dea ortul popii. Se vorbea, în precedentele scrutine, despre "campanii murdare".Dar îºi mai aminteºte cineva cum aratã una curatã? Ce ar trebui sã conþinã ca sã capteze, totuºi, interesul? Mã duce gândul la anunþurile cu care CNA-ul a dat ucaz sã iasã în lume filmele de la TV. Dacã scrie cã acestea conþin limbaj neadecvat, secvenþe violente, nuditate excesivã º.a.m.d. - e un "certificat" cã filmul meritã sã fie vãzut.Dacã nu e însoþit de astfel de precizãri, telespectatorul trece fãrã regret pe alt canal. La alt candidat ºi la altã campanie...
Titlu: Avantaj Rus!
Nr Editie: 1283 Data: Tuesday 15 June 2004
Nu ºtiu cum ar fi sunat primul tur al localelor dacã cei doi candidaþi-ºoc ai PSD, Geoanã ºi Rus ar fi fãcut ceea ce a fãcut Rus acum, în ceasul al 11-lea. Poate cã Geoanã ar fi intrat mãcar în turul doi, dacã nu cumva (cine poate sã bage mâna în foc?) ºi-ar fi putut atinge obiectivul încã din primul tur. Istoria, însã, nu se scrie nici cu "dacã" ºi nici cu "parcã". Este clar cã cel puþin candidatura lui Mircea Geoanã a fost perceputã ca un fel de "hai sã vedem ce iese, poate-l trântim pe marinar cu diplomatul nostru scos de la cutie". Electoratul n-a putut fi convins cã demersul lui Geoanã e serios, cã asta-ºi doreºte el cel mai mult, ºi l-a tratat ca atare.Cu Rus, lucrurile sunt întrucâtva diferite. El s-a întors la el, la Cluj, cu o intenþie ceva mai serioasã. Clujenii n-au vãzut în el doar elementul de decor, ºi, ca atare, l-au gratulat cu cele mai multe voturi. Asta, într-un oraº unde, cu patru ani în urmã, candidatul PSD lua doar vreo 5-6 procente din voturi. Adicã nu conta. Ceea ce s-a întâmplat la Cluj a fost o tentativã reciprocã de a se crede pe cuvânt. Dar nu una categoricã. Pentru cã de coada candidatului PSD atârna tinicheaua funcþiei de ministru, care în ochii electoratului pãrea a conta mai mult pentru Rus decât cea de primar. Mai ales în cazul sãu ar fi fost posibil ca la Cluj sã nu mai fie necesar un al doilea tur de scrutin.Este, în cazul acesta gestul lui Ion Rus de a demisiona din funcþia de ministru de Interne - unul hotãrâtor pentru soarta votului de duminicã? Dupã pãrerea mea este. Pentru electoratul nehotãrât, el reprezintã tãierea oricãrei punþi de întoarcere. Este modul în care candidatul sacrificã ceea ce nu putea sacrifica Goeanã - cariera sa de ministru. ªi de jucãtor în prima ligã a Puterii. Acest aspect cred cã va fi hotãrâtor. Dar nu decisiv. Bãtãlia pentru fotoliul lui Funar va fi una dintre cele mai aprige din actuala rundã electoralã. Pentru PD est e, deasemenea, o mizã decisivã. Un primar, al unui mare oraº, alãturi de Bãsescu, ridicã decisiv cota PD-ului într-o Alianþã ce încã nu s-a sudat suficient pentru a nu þine cont de diferenþe. Iar dacã cei doi candidaþi vor gãsi puterea sã renunþe la elementele de campanie negativã, total neproductivã, dar tentantã, s-ar putea sã asistãm la cea mai interesantã confruntare de pânã acum, al cãrui câºtigãtor poate fi "cel mai bun pentru Cluj".
Titlu: Cine pierde, cine câºtigã...
Nr Editie: 1273 Data: Thursday 03 June 2004
Este absurd sã ne închipuim cã, de pildã, toþi cei 24 de candidaþi înscriºi în cursa pentru fotoliul de primar general al Capitalei, ar nutri în strãfundul sufletului lor, speranþa sã câºtige. Alegerile nu sunt, totuºi, o loterie, în care fiecare sã aibã procentul sãu de ºansã. Existã în mod necesar, favoriþi, între care se va da bãtãlia finalã. Cu trei zile înainte de cel de-al patrulea exerciþiu al alegerilor locale cursa se duce în doi: Bãsescu ºi Geoanã. Vor merge, "ºold la ºold" în turul 2, unde ordinea din primul s-ar putea sã nu mai fie aceeaºi. Cel mai mult de pierdut ar avea Bãsescu, cel care ºi-a fãcut o campanie moderatã, mizând pe notorietatea dobânditã în cursul luptelor de gherilã cu consiliul general social-democrat. Cel mai mult de câºtigat ar avea Geoanã, cel aruncat în apa rece a competiþiei locale în ideea de a se întrema pentru viitoare confruntãri mai dure. Dacã va pierde, se va întoarce la Externe, sã-ºi termine mandatul, dar va intra mai greu în viitoarele competiþii, pe motiv de perdant... Ce înseamnã aceste alegeri pentru ceilalþi? Pentru Miticã Dragomir, prilejul de a se da în stambã pe toate canalele ºi de a mai cuceri alte simpatii la galerie, unde dominã categoric concurenþa. În ordinea procentului de sondaje, pe locul 4 ar veni Monica Tatoiu, care-ºi înscrie titlul de prim candidat-femeie la o asemenea demnitate publicã. Din pãcate, suportul mediatic al PUR-ului nu-i este suficient pentru a convinge, chiar dacã sunt evidente calitãþile de manager pe care le deþine în mod indubitabil. Pentru generalul Mircea Chelaru, un procent de 4-5% în sufragiile electoratului din Capitalã ar însemna o renaºtere a PUNR-ului, cãzut victimã a dezechilibrului intervenit în relaþia sa cu UDMR. Pentru Mugur Ciuvicã, 1 sau 2 procente ar însemna enorm, certificând demersul aproape disperat al Alianþei profesorului Constantinescu. La fel ºi pentru Mircea Baciu, cel prin care URR doreºte sã obþinã confirmarea existenþei sale. Pentru Victor Ciorbea, ceva voturi ar însemna o reînviere a nobilelor idealuri þãrãniste întinate de exerciþiul puterii, în timp ce pentru analistul Cornel Codiþã e un test aproape personal: în ce mãsurã cuvântul scris ºi opinia au ecou în electorat? Restul sunt figuranþi absoluþi, rezultatul de la urne neavând alt rol decât sã-i îngroape definitiv în anonimatul din care au cãutat sã scape cu aceastã ocazie.
Titlu: Economia de pradã ºi victimele sale
Nr Editie: 1274 Data: Friday 04 June 2004
Cea mai tentantã concluzie la care observatorul superficial al scenei politice ar putea sã ajungã în cazul scandalului declanºat de investigarea ROMPETROL la PNA este cã factorul politic se implicã în tranºarea relaþiilor dintre Putere ºi Opoziþie. ªi cã PNA nu reprezintã altceva decât instrumentul prin care se realizeazã aceste presiuni. Chemarea lui Bãsescu la PNA în plinã campanie electoralã, pe tema unui dosar care zace de zece ani prin sertarele Parchetului poate avea, cu mai mare certitudine, o asemenea conotaþie, dacã n-am ºti cã bãtãiosul lider democrat nu numai cã nu se sperie de o asemenea eventualitate, dar o ºi aºteaptã ca pe un prilej de denunþare a intenþiilor partidului de guvernãmânt de a-ºi suprima adversarii. În cazul lui Patriciu, retras benevol din prim-planul vieþii politice prin renunþarea la calitatea de parlamentar în favoarea afacerilor, acuza are un suport mai slab, chiar dacã pentru toatã lumea Patriciu rãmâne în primul rând un liberal ºi un critic consecvent al PSD. Mai degrabã implicarea sa dezvãluie o parte dintre contradicþiile ce se manifestã chiar în cadrul puterii, între diferitele grupuri de interese. Dincolo de complicaþiile ºi suspiciunile pe care le declanºeazã aceastã afacere, lucrurile sunt, în esenþa lor, destul de clare.Prin achiziþionarea Petromidia, ROMPETROL a devenit un jucãtor major pe piaþa petrolului - cea de pe care-ºi sug beneficiile, de aproape 15 ani, tot felul de societãþi reale, fantome ºi cãpuºã. El a luat de la gura acestei congregaþii cu inflexiuni mafiote 28 la sutã din afacerile cu petrol. Legalizarea operaþiunilor sale - implicate de operarea pe piaþa internaþionalã a creditului - a devenit o piedicã în calea multor afaceri care nu aveau alt scop decât sã sifoneze tot ce se mai poate sifona din PETROM, pânã la privatizarea acestuia. Refuzul lui Patriciu de a intra în acest joc a declanºat o vastã operaþiune de ºantaj, ce implicã medii oficiale ºi cercurile de afaceri la limita sau în afara legii. Printr-o ingenioasã construcþie în care se amestecã date reale cu acuzaþii nesusþinute de probe, dar perpetuate în virtutea unor neclaritãþi întreþinute cu intenþie în calificarea operaþiunilor comerciale, se încearcã acum readucerea ROMPETROL la numitorul comun al Economiei de Pradã - cea care se bazeazã nu pe eficienþã, ci pe acumularea în cascadã de active, pentru a fi devalizate. Evident, sunt supoziþii, determinate de felul în care merg lucrurile pe la noi. Cel mai sigur, diagnosticul îl poate da însã tot PNA-ul. Cu o condiþie, însã - sã încerce sã vorbeascã aceeaºi limbã cu cea care se foloseºte curent în economia de piaþã REALÃ!
Titlu: O hotãrâre stupidã
Nr Editie: 1275 Data: Saturday 05 June 2004
Recenta decizie luatã de guvern pentru interzicerea transporturilor periculoase pe timp de noapte ºi în zile de sãrbãtoare este una izvorâtã dintr-un mod de gândire cel puþin bizar. Argumentul specialiºtilor guvernamentali este cã ziua pot fi mobilizate cu mai multã iuþealã forþele de intervenþie ºi în acest fel se pot înlãtura mai repede urmãrile accidentelor. Observãm cã premisa de la care se porneºte este una defectã pentru cã accestul nu se pune pe evitarea accidentelor, ci pe gestionarea lor. Înþelegem, cã, practic, autoritãþile pot fi mai eficiente în timpul legal de lucru, decât în cel de repaos ºi cã, în general, nu e bine sã fie deranjate noaptea sau duminica.Dacã luãm puþin la bani mãrunþi evenimentele de la Mihãileºti, vom observa mai clar de ce aceastã mãsurã este stupidã.În primul rând pentru faptul cã deºi era finalul unei zile de sãrbãtoare (duminica) ºi noaptea, intervenþia pompierilor ºi a poliþiºtilor a fost suficient de promptã. Ba, aº zice, mai promptã decât ar fi putut fi la lumina zilei, în condiþii de trafic aglomerat. La Mihãileºti problema a fost nu cã s-a intervenit târziu, ci cã s-a intervenit greºit ºi negândit, în ciuda faptului cã se ºtia cu ce aveau de-a face.Argumente de bun simþ pledeazã în favoarea ideii cã din contrã, noaptea sau în zilele în care traficul este redus, se recomandã a se efectua trasporturile de substanþe periculoase. ªi asta în condiþiile prevãzute de lege: cu escortã, când este cazul, cu semnalarea tipului de încãrcãturã, cu respectarea unei viteze care sã asigure siguranþã ºi pe trasee clar delimitate, cu ocolirea marilor oraºe sau, acolo unde este cazul, a localitãþilor. Hotãrârea Guvernului nu face, pânã la urmã, altceva decât sã plaseze în traficul aglomerat al fiecãrei zile, bombe potenþiale. Stau ºi mã întreb care ar fi fost bilanþul tragediei de la Mihãileºti dacã accidentul se producea ziua în amiaza mare? Probabil cã am fi numãrat morþii cu sutele, iar de pagube ce sã mai vorbim.Abordarea acestei situaþii seamãnã cu nu puþine altele, în care odatã cu apa murdarã din copaie se aruncã ºi copilul.
Titlu: Prima victimã a armelor de distrugere în masã irakiene: directorul CIA!
Nr Editie: 1276 Data: Monday 07 June 2004
Charles Tennet, directorul CIA, ºeful cel mare al spionajului american a demisionat. Este primul ºi - poate - ºi ultimul "cap" care cade în tenebroasa afacere a "armelor de distrugere în masã" irakiene.Dacã ne amintim bine, aceasta a fost tema în jurul cãreia s-a orchestrat cel de-al doilea rãzboi cu Irakul, prin care Bush jr. dorea sã sãvârºeascã opera tatãlui sãu, Bush sr., cel care abandonase primul rãzboi din Golf într-o stranie coadã de peºte.Agenþia Centralã de Investigaþii a avut sarcina dificilã de a strânge acele dovezi care sã convingã comunitatea internaþionalã cã Saddam Hussein constituie un pericol mortal nu doar pentru propriii sãi concetãþeni, ci ºi pentru întreaga lume civilizatã. Faptul cã nu s-au putut gãsi urmele unor conexiuni directe între Al Qaeda, organizaþia care pusese la cale atacurile mortale din 11 iunie, ºi regimul de la Bagdad, i-a fãcut pe specialiºtii americani în obþinerea de informaþii sã se conc entreze asupra armelor de distrugere în masã pe care, în mod evident, Saddam încercase sã le producã. Eºecul experþilor ONU a fost pus pe seama "mãnuºilor" cu care ar fi operat Hans Blix ºi colegii sãi, campania mediaticã organizatã de Washington ducând cãtre concluzia indubitabilã cã aceste arme existã, ele trebuind doar sã fie gãsite. Probele funizate de CIA ºi prezentate cu sârg de Powell de la tribuna ONU n-au convins prea multã lume. Au fost însã considerate suficiente pentru declanºarea rãzboiului, prezentarea probelor fiind lãsatã pentru perioada de dupã ostilitãþi.Dacã în primul rãzboi din Golf acþiunea împotriva Irakului a fost justificatã de agresiunea acestuia împotriva Kuweitului, în cel de-al doilea nu a mai existat, practic, nici un motiv, în afara bãnuielilor menþionate. Din punct de vedere strict juridic, ofensiva Coaliþiei putea fi lesne consideratã o agresiune, atâta timp cât Saddam nu se mai dedase nici unei provocãri. Iatã, însã, cã dupã un an de la victorie, dupã capturarea lui Saddam, dupã rãscolirea Irakului aproape pas cu pas, armele de distrugere în masã nu apar. Nu apare argumentul rãzboiului. Întregul eºafodaj riscã sã se prãbuºeascã prin lipsa de susþinere strict materialã a acestui controversat rãzboi. Cãderea "capului" lui Tennet poate constitui un rãspuns. În nici un caz, însã, nu rezolvã problema de fond a legitimitãþii ºi legalitãþii unei acþiuni care, prin consecinþele sale, tot mai evidente ºi mai dureroase se dovedeºte a fi infinit mai periculoasã decât presupusele arme de distrugere în masã ale lui Saddam.
Titlu: Trufaºa citadelã ºi adevãratul învingãtor
Nr Editie: 1277 Data: Tuesday 08 June 2004
Capitala are un statut aparte în peisajul electoral românesc, de când locuitorii sãi sunt liberi sã-ºi exprime opþiunile aºa cum cred ºi nu cum li se cere. Ea apare ca o redutã în faþa oricãror propensiuni ce ar putea aminti de vocaþia nivelatoare a totalitarismului. Capitala a reprezentat, într-un mod aparte, ideea de Opoziþie.Partidul(ele) de guvernãmânt se strãduiesc de 15 ani sã cucereascã aceastã "trufaºã citadelã", aruncând în luptã candidaþi de diferite calibre. Prima încercare a fost fãcutã în 1992, la primele alegeri locale. Atunci a fost desemnat unul dintre reprezentanþii de frunte ai valului revoluþionar FSN-ist: Cazimir Ionescu. Opoziþia, aflatã la începuturile coagulãrii într-o coaliþie, l-a propus pe necunoscutul Crin Halaicu. Acesta a câºtigat, nu pentru calitãþile sale, ci pentru ceea ce reprezenta. Trecerea sa prin urbe n-a lãsat urme palpabile, ba din contrã. Aºa încât candidatul din '96 al CDR-ului - Victor Ciorbea - s-a "calificat" pentru confruntarea finalã cu Ilie Nãstase, în "opoziþie" cu Halaicu (!). Alegerile intermediare din 1998 au dat câºtig de cauzã insignifiantului Lis în faþa impetuosului Oprescu, acelaºi care avea sã piardã ºi în 2000, în turul 2, dupã ce Bãsescu avea sã se califice "la mustaþã" pentru finalã. Ce s-a întâmplat duminicã este, mai degrabã, expresia unui vot negativ faþã de forþa politicã cãreia i-au aparþinut administraþiile de sector ºi Consiliul General, decât a puterii de convingere a candidaþilor propuºi de Alianþa PD-PNL. Bãsescu însuºi câºtigã fãrã drept de apel, dupã patru ani în care n-a reuºit sã facã nici mãcar cât un primar de sector pentru Capitalã! Ar mai fi o chestiune de discutat: reprezintã acest vot Capitala? E greu de dat un rãspuns afirmativ, atâta timp cât la urne au mers mai puþin de jumãtate dintre cei cu drepturi de vot, ºi cât noul-vechi primar beneficiazã de încrederea a doar vreo 15% dintre cei pe care urmeazã sã-i pãstoreascã. Problema de fond cred cã rãmâne aceea a unei indiferenþe marcate faþã de modelele politice propuse de candidaþi. Învingãtorul acestui scrutin, în capitalã, este INDIFERENÞA!
Titlu: Nu chiar un Waterloo, dar...
Nr Editie: 1278 Data: Wednesday 09 June 2004
Alegerile locale de duminicã n-au fost chiar un Waterloo pentru partidul de guvernãmânt, aºa cum lasã sã se înþeleagã valul de comentarii aprinse din presã. A fost, însã, un mare semnal de alarmã ºi un "stop" la intersecþia dintre triumfalism ºi realism, pe marginea cãruia va trebui reflectat cu atenþie.Alegerile locale au fost orchestrate cu fast în ideea cã, aflat în plinã ofensivã europeanã, guvernul este hotãrât sã facã totul pentru a asigura continuitatea acestui demers. Or, acest lucru depindea, în mod direct, de asigurarea bazei logistice pe plan local. În aceeaºi idee, de concentrare a efortului, s-a mers ºi pe formula supralicitãrii ofertei pentru cele douã municipii-problemã: Bucureºtiul ºi Clujul. Realitatea dezvãluitã de rezultatele primului tur constituie o surprizã nu doar pentru PSD, ci ºi pentru beneficiarii eºecului sãu: alianþa PD-PNL. Nici Bãsescu, nici Stolojan, nici susþinãtorii lui nu s-au aºteptat la un asemenea deznodãmânt, pe care nu-l putea acoperi simpla operaþiune aritmeticã a coaliþiei lor parþiale. Sprijinul a venit chiar de la adversar ºi de la limbajul dual practicat de acesta. PSD ºi-a desfãºurat campania electoralã ca partid al oamenilor simpli, sãraci, condus însã de baroni locali ºi de oligarhi centrali. A dus pânã la suprasaturaþie mesajele publicitare, a cãror opulenþã a avut, sistematic un efect invers. Cu cât au fost mai mari ºi mai numeroase bannerele candidaþilor sãi, cu atâta aceºtia ºi-au diminuat ºansele (de pildã, Gherasim, poate cel mai bun din garnitura actualã de primari, a pierdut pe mâna prea marii, exageratei sale expuneri). În acest fel s-a ajuns chiar la o percepþie publicã de genul cãreia opoziþia liberalo-democraticã ar fi cea care i-ar reprezenta, de fapt, pe cei defavorizaþi. O a doua cauzã a eºecului o reprezintã suspiciunea generatã de propensiunile totalitare a PSD ºi de teama ascunsã cã acesta tinde sã devinã partid-stat prin racolarea - prin convingere sau forþã - a tuturor celor rãmaºi în afara rândurilor sale. Este o reacþie fireascã, pentru un popor care a trãit jumãtatea de secol opresiunea acestor structuri ideologice iar constatarea - întârziatã, dar nu tardivã - a lui Miron Mitrea, cã vremea partidului-stat s-a dus reprezintã o tresãrire de luciditate ce poate genera un alt tip de acþiune politicã, dacã PSD doreºte sã opreascã declinul de popularitate cu care este ameninþat.
Titlu: Votul ecologic
Nr Editie: 1279 Data: Thursday 10 June 2004
Dacã premierul Nãstase a avut oarece probleme în a gãsi maniera cea mai potrivitã pentru a-i scoate din circulaþie pe baronii care dãdeau partidului o înfãþiºare de clan, electoratul pare sã nu aibã. Cazul lui Sechelariu - e drept, nefinalizat - este reprezentativ. Buimãceala ºi dezorientarea primarului cu nume de stadion din Bacãu este tipicã pentru mentalitatea instauratã la vârfurile partidului care-i reprezintã - în teorie, cel puþin - pe cei care alcãtuiesc baza socialã a þãrii. Nerecunoºtinþã? Deloc. Dacã dl Sechelariu ºi-a închipuit cã cei câþiva mici ºi berea oferite cu aere de nabab întru pomenirea zilei sale de naºtere îi va transforma pe beneficiari în sclavi morali pe viaþã, s-a înºelat. Are ºi recunoºtinþa regulile ei, dupã cum are ºi caritatea. Existã un soi de demnitate ascunsã, care iese la ivealã în momente cruciale ºi sancþioneazã drastic opulenþa ºi abuzul. Este ceva care mã face sã cred cã dacã nu s-ar fi "autosuspendat", la sugestia ºefilor lor, care erau nevoiþi sã ofere o satisfacþie corului de critici din presã, ºi alþii ar fi trecut, prin ce trece Sechelariu. ªi Mischie, ºi Bebe Ivanovici, ºi Savu. Dealtfel, prin parohiile lor situaþia nu este chiar aºa de rozã cum lãsau chiar ei sã se înþeleagã, atunci când se prezentau ca fiind de neînlocuit. Votul are aceastã particularitate care face din el un instrument redutabil, într-o societate în care funcþioneazã mecanismele libertãþii de exprimare. În cabinã, omul este singur, cu conºtiinþa lui. Nimic ºi nimeni nu-l poate forþa sã acþioneze în contra convingerilor sale. Nici ameninþãri, nici ademeniri, nici orice altfel de presiuni. În cabina de vot omul intrã cu ce vor alþii ºi iese cu ce crede el. De aceea, nici sondajele ºi nici alte metode de a mãsura starea de spirit a populaþiei nu pot înlocui actul propriu-zis al votului. Are, deci, votul aceastã calitate de a face ordine ºi dea regla anumite fenomene anormale. O face însã, într-un mod drastic, mult mai drastic decât ar face-o politicienii însuºi, atunci când simt cã lucrurile deraiazã în direcþii care le pot afecta credibilitatea. Cam aºa ceva s-a întâmplat ºi la runda de duminicã, ºi mai mult ca sigur cã lucrurile nu se vor opri aici.
Titlu: Propensiunile totalitare ale judelui Similean
Nr Editie: 1280 Data: Friday 11 June 2004
Judele Petru Similean va rãmâne, încã de pe acum, în analele alegerilor din 2004, prin decizii controversate, aºezate la marginea legii ºi a logicii.Prima dintre acestea este decizia de a interzice orice scrieri în legãturã cu alegerile, dupã închiderea campaniei electorale. Potrivit lui Similean, gazetarul care va pune pe hârtie vreo informaþie sau vreo pãrere legatã de alegeri sau de candidaþi dupã terminarea campaniei, se face vinovat de încãlcarea legii. A cãrei legi? A legii lui Similean, sau a interpretãrii proprii date de acesta textului legal. Potrivit acestui cenzor de ultimã orã, libertatea cuvântului se suspendã atâta timp cât domnia sa are chef. Este o premierã totalã în societatea româneascã de dupã 1989, pentru cã nimeni nu a mai îndrãznit sã ia o astfel de decizie, anticonstituþionalã în ultimã instanþã. Pe ce se bazeazã judecãtorul într-un asemenea demers, riscant nu doar pentru sine, dar ºi pentru societatea româneascã în ansamblu? Pe nimic altceva decât pe propria sa propensiune de tip totalitar. "Gazetarii trebuie sã respecte niºte reguli!" - spune el, omiþând sã precizeze faptul cã aceste reguli decurg din propria sa gândire ºi nu din vreun document oficial. Dincolo de arbitrarul unor astfel de mãsuri, intervine o analizã de ordin logic: cum ar putea influenþa alegerile un comentariu scris - ºi publicat - în preziua alegerilor, mai mult decât cu douã-trei zile înainte? O astfel de mãsurã, care ar putea primi o oarecare explicaþie, sau justificare, în cazul mediilor scrise sau audiovizuale oficiale, aparþinând statului, este complet neavenitã în acela al mediilor private, inducând o clauzã de concurenþã neloialã!Asta e prima chestiune. A doua þine de inflexibilitatea aceluiaºi jude în legãturã cu ora de închidere a urnelor. O lege - prost gânditã - zice cã secþiile de votare ar fi trebuit sã fie închise la ora 21. Mulþi români cu drept de vot s-au trezit însã, la spartul târgului. Au fost goniþi ºi nu li s-a permis sã mai voteze. Complet aiurea! În fond, ce doreºte Guvernul: ca oamenii sã voteze, sau sã nu voteze? Când a avut interesul, la Referendum, a prelungit fãrã probleme intervalul de vot de la o zi, la douã. De data asta interesul a dispãrut? Legea e lege, dar ea poate fi interpretatã în conformitate cu bunul simþ: atâta timp cât oamenii au fost prezenþi la secþiile de votare înainte de ora închiderii, ei ar fi trebuit "serviþi". Ce e posibil la Alimentara nu are cum sã nu fie la secþia de vot. Dl Similean, intransigent, s-a mândrit însã cã le-a trântit uºa în nas oamenilor.Cu aceste douã isprãvi, judele Similean se înscrie în galeria de mici Ceauºeºti pe care o moºtenim de la sistemul bunului plac.
Titlu: Agonia "zecimalilor"
Nr Editie: 1281 Data: Saturday 12 June 2004
Nu Guvernul, nu Parlamentul, ci Electoratul este cel care îºi asumã responsabilitatea curãþirii scenei politice de resturile "menajere" ale unui exces ce s-a manifestat odatã cu redeschiderea porþilor democraþiei pentru viaþa politicã. Vã mai amintiþi, poate, cum în mai puþin de trei luni, la începutul lui '90, au rãsãrit peste 250 de partide, dintre care majoritatea nutreau ambiþii mai mari decât puteau duce umerii firavi ai promotorilor lor. Organismele de reglementare s-au demonstrat înþelegãtoare faþã de acest puseu, ºi drept urmare, în Parlamentul cu rol de Constituantã au pãtruns 18 formaþiuni care au înregistrat cel puþin 0,2 procente din totalul voturilor. Între acestea, doar 5 dispuneau de mai mult de 3%, cât avea sã fie "pragul", doi ani mai târziu. În tot acest timp, partidele mici ºi mijlocii s-au transformat, s-au comasat, s-au desfiinþat ºi s-au reînfiinþat, menþinând la nivelul de jos al politicii un zumzet constant stins, periodic, de rezultatele scrutinurilor.Nici localele din acest an n-au fãcut excepþie de la regula asaltului "zecimalilor", promovaþi, mai mult sau mai puþin, de sondaje partizane. În jurul unor figuri nou apãrute sau recent eliberate de "jugul" formaþiunilor mari, s-au coagulat noi partide, identificabile nu prin platformele electorale, ci doar prin charisma liderilor lor. Gigi Becali, generalul Chelaru, Petre Roman, Emil Constantinescu, Marian Enache ºi alþii ºi-au încercat norocul cu degetul în apa cãlduþã, dar tulbure, a localelor. Rezultatul a fost cel care a fost. Numãrãtoarea voturilor a consfinþit... absenþa lor de pe scena politicã, unde se coaguleazã doi poli, în jurul cãrora graviteazã câteva formaþiuni aflate ori în creºtere uºoarã, ori în scãdere substanþialã. În timp ce PRM se prãbuºeºte prin implozie, sub efectul schimbãrii la faþã a liderului, UDMR încearcã sã-ºi conserve bazinul electoral, ameninþat de alte curente , iar PUR se strãduieºte din rãsputeri sã urce spre salvatorul procent de 5%. Viitorul nu le rezervã altceva decât rolul de sateliþi sau aliaþi de conjuncturã ai celor doi "mari" - considerând cã Alianþa DA a învãþat din lecþia acestor locale cã singura ºansã de a conta în faþa adversarului sãu este de a-ºi consolida structuri unitare. Într-un fel, localele 2004, descifreazã douã tendinþe pe care generalele le vor consolida: bipolarizarea nivelului superior ºi dispariþia "zecimalilor".
Titlu: Liber la alianþe!
Nr Editie: 1282 Data: Monday 14 June 2004
Dacã pânã la aceste alegeri locale, scena politicã româneascã înregistra straniul fenomen al "dublei opoziþii", ireconciliabile, se pare cã principalul semnal, care va modifica radical strategiile toamnei, este "liberul la alianþe". Este o primã consecinþã a "schimbãrii la faþã" a liderului PRM, care a renunþat la propensiunile sale antisemite în favoarea unei strânse colaborãri cu reprezentanþii etniei hulite, din raþiuni evidente cu ochiul liber. E drept cã acest câºtig, înregistrat în procesul de acceptare a sa în plan internaþional, se plãteºte cu preþul unor procente importante din ponderea sa internã, pierdute odatã cu segmentul radical ce nu împãrtãºeºte convertirea.În aceste condiþii, Alianþa D.A. nu mai are prea multe scrupule sã-ºi facã dacã-ºi va uni forþele cu Vadim, în situaþia în care aportul acestuia va fi suficient ca sã încline balanþa. Singura incompatibilitate care mai rezidã este cea dintre PRM ºi UDMR, care para nu se putea regãsi de aceeaºi parte a baricadei, nici în Alianþã ºi nici alãturi de PSD. Pentru UDMR, ambele variante rãmân deschise depinzând de cine îi va acorda mai mult din ceea ce doreºte formaþiunea etnicã - cu condiþia mai sus exprimatã.Aºa încât tabloul taberelor care se vor confrunta în toamnã se limpezeºte de pe acum. Va fi, de-o parte, PSD cu aliatul sãu din ultimii patru ani, UDMR, iar de cealaltã, Alianþa liber-democratã, împreunã cu PRM. PUR ar putea - în cazul în care reuºeºte sã obþinã procentajul care sã-l facã sã treacã pragul - sã joace rolul hotãrâtor în înclinarea balanþei!Iatã, aºadar, cã se confirmã ideea cã în politicã orice este posibil. Mergând mai departe, n-ar fi de mirare ca, în ultimã instanþã, ºi ceea ce acum mai pare de neconceput sã prindã viaþã în toiul celei mai aprige bãtãlii pentru putere - cum se anunþã de pe acum scrutinul din iarnã. Adicã sã-i vedem, dându-ºi mâna, pe Vadim ºi pe Marko Bela, dacã interesele partidelor lor ºi cel general o vor cere. Pentru cã nici mãcar alianþa dintre cei doi "veri", care s-au renegat sistematic, nu iese din discuþie, atât PSD, cât ºi PRM având, în continuare, un bazin electoral comun.
Titlu: Narcomania cu ºtaif
Nr Editie: 1296 Data: Tuesday 29 June 2004
Pânã acum, mass media ne-a arãtat, sistematic, faþa plebee a consumului de droguri: mici traficanþi de colþ de stradã, consumatori sordizi, cu braþele ºi gâtul pline de înþepãturi, dealeri de culoare cu cartiere generale prin ogrãzi de mahala, capturi de câte cinci pliculeþe sau de câteva zeci de pastile, fluturate cu mândrie de poliþiºtii victorioºi.Aceastã prezentare era de naturã sã coboare fenomenul în zona derizoriului. O lume sordidã, de perdanþi care-ºi înneacã eºecul în reveriile produse de amestecul de chimicale îngurgitat sau injectat. Rebuturi ale unei societãþi în degringoladã. Tribut nefericit plãtit schimbãrii ºi lipsei de performanþã economicã...Iatã însã cã ne izbeºte în faþã o altã imagine: narcomania cu ºtaif! Consumul de droguri de lux, practicat la etajele superioare ale societãþii, în vilele de miliarde, cu jacuzzi ºi piscinã. Acolo unde odraselele de bani gata- cei care au epuizat toate celelalte experimente ('m-am s ã turat sã tot schimb maºinile ºi gagicile' - mãrturisirea, la interogatoriu, a unuia dintre cei cercetaþi) se aruncã plin de entuziasm în lumea senzaþiilor extreme.Avem astfel o imagine pandant: de o parte, nefericiþii societãþii; de cealaltã - prea fericiþii. Sau cei care nu mai reuºesc sã înþeleagã ce înseamnã asta, din lipsã de termen de comparaþie.Societatea româneascã post-revoluþionarã a creat o categorie a oamenilor de succes, a celor care s-au adaptat mai repede ºi mai bine noilor reguli ale economiei de pradã, în curs de a deveni 'de piaþã'. Aceºtia au fãcut bani mulþi ºi repede. I-au tranformat în standard de viaþã - un standard izvorât din lipsurile ºi reprimãrile societãþii totalitar-egalitariste: case cât mai mari, maºini cât mai multe, piscine, cãlãtorii peste hotare, cumpãrãturi exotice ºi distracþii costisitoare.Odraselelor acestor categorii nu le-a lipsit nimic, cu excepþia lucrurilor interzise, pe care º i le-au permis cu de la sine putere. Scãpaþi de sub orice control, aceºtia ºi-au creat o lume a lor, compusã din cluburi sofisticate ºi reºedinþe pe mãsurã, unde numitorul comun a devenit consumul sofisticat de droguri.Ancheta în curs a poliþiei ne dezvãluie acest colþ de lume în care narcomania cu ºtaif acoperã cu strãlucirea sa mizeria narcomaniei sordide.
