Titlu: Justiþia românã - între "analizele de fond" ºi "viciile procedurale"
Nr Editie: 1223 Data: Tuesday 06 April 2004
"Apreciez drept ciudatã eliberarea lui Gregorian Bivolaru" - declarã ministrul de Interne Ioan Rus dupã ce Curtea de Apel a admis cã reþinerea acestuia nu se fãcuse în conformitate cu procedurile legale. Tot ministrul de Interne ºi-a exprimat speranþa ºi încrederea cã ministrul Justiþiei, Cristian Diaconescu ºi procurorul general Ilie Botoº "vor contribui la soluþionarea cazului Gregorian Bivolaru dând prioritate "analizei de fond" ºi nu "viciilor procedurale".Luatã repede ºi de la suprafaþã speranþa dlui ministru pare logicã. În fond, principalul lucru care trebuie sã ne intereseze este dreptatea - ºi anume cã nici un vinovat sã nu rãmânã pedepsit. La o citire mai atentã, ceea ce spune nemulþumitul ministru trãdeazã un mod de gândire rãmas tributar vechilor cutume de tip comunist. Pe vremea lui Ceauºescu aºa ceva n-ar fi fost posibil: ca pentru un fleac de procedurã, un hoþ, criminal sau ce va mai fi fiind el, sã poatã fi pus în libertate! Nici mãcar ideea cercetãrii în libertate nu putea sã treacã prin mintea unui funcþionar din miliþie sau din justiþie. Actul reþinerii însuºi conþinea în el o condamnare ab initio.Mãrturisesc faptul cã încã mã mai ºocheazã atunci când în filme americane de tip "Lege ºi Ordine" sau în vreunul din excelentele seriale poliþiste dau peste pasaje în care un criminal scapã, de pildã, pentru cã nu i s-au citit complet drepturile, sau pentru cã s-a pãtruns în casa sa fãrã mandat. Îmi apar ca excese ale unui sistem care-ºi pune sub semnul întrebãrii eficienþa ºi mã întreb dacã nu cumva noi, cu moºtenirea noastrã totalitarã, nu stãm cumva mai bine din acest punct de vedere.ªi logica mã îndeamnã sã-mi spun cã nu stãm mai bine. Stãm chiar foarte prost, atâta timp cât în mentalul nostru nu va prevala, pozitiv, prezumþia de nevinovãþie. Venim dintr-un sistem marcat de suspiciune ºi de t eamã, care folosea orice mijloace pentru a îndepãrta riscurile la adresa stabilitãþii instituþiilor sale. Or, doresc sã cred cã am renunþat definitiv la un astfel de sistem. Iar pentru asta trebuie sã ne concentrãm nu doar asupra seriozitãþii anchetelor, dar ºi asupra legalitãþii ºi corectitudinii lor. Nu puþine dintre dosarele scandaloase ale Tranziþiei au eºuat din cauza uºurinþei sau incompetenþei cu care au fost tratate aspectele formale. În loc sã ne revoltãm cã Mureºan, de pildã, a scãpat datoritã unei virgule, puse sau nepuse la locul ei, mai bine sã ne asigurãm cã nici un grefier nu-ºi va permite o astfel de relaxare. În ceea ce priveºte "cazul Bivolaru" însãºi poziþia adoptatã de ministrul Rus contravine principiilor fundamentale ale statului de drept, care exclud ideea intervenþiei administrative în desfãºurarea unei achete. Or, dl Rus tocmai asta face, îi "invitã" pe domnii Diaconescu ºi Botoº sã intervinã în activitatea instanþelor!Nu ºtiu care va fi finalul acestei afaceri. Este clar însã cã ea a debutat ºi continuã prost.
Titlu: Munca la negru - o etapã necesarã?
Nr Editie: 1236 Data: Wednesday 21 April 2004
Unul din zece români lucreazã "la negru". Adicã fãrã forme legale. Cei circa 600.000 de oameni ai muncii (estimarea aparþine ministerului de specialitate) se descurcã în acest fel renunþând, practic la avantajele pe care le-ar conferi un contract legal - avantaje cu implicaþii în pensionare, în asistenþa sanitarã, în protecþia muncii ºi alte domenii esenþiale pentru viaþa fiecãrui om. Fenomenul muncii la negru implicã clarificãri din douã direcþii.În primul rând, de ce un numãr atât de mare, de oameni acceptã sã lucreze în astfel de condiþii? O primã explicaþie vine, cred, dinspre presiunea realã a ºomajului. Indicele de ºomaj din scriptele ministerului nu este nici pe departe cel real. El îi vizeazã doar pe cei care îndeplinesc condiþii pentru a primi ajutoare sub diverse forme. Aceºtia însã sunt mult mai puþini decât cei lipsiþi de ºansa unui loc de muncã. Apoi, lipsa de calificare a majoritãþii celor aflaþi în cãutarea unei slujbe. Aceste douã motive îi obligã, de cele mai multe ori, sã accepte angajamente în condiþii oneroase ºi în mod cert dezavantajoase pentru ei. Amploarea fenomenului face aproape inutilã orice încercare de a obþine condiþiile prevãzute de lege. "Nu-þi convine, sunt 100 în urma ta care aºteaptã!" - este replica obiºnuitã pe care o aude imprudentul solicitant.În al doilea rând, este situaþia grea în care se aflã un mare numãr de angajatori, în majoritate din categoria micilor întreprinzãtori. Pentru aceºtia, povara taxelor pe forþa de muncã este de cele mai multe ori insuportabilã. Pentru fiecare angajat, suma destinatã taxelor dubleazã salariul. Guvernul ºtie asta, dar opteazã sistematic pentru modalitatea cea mai comodã de colectare a impozitelor, iar taxarea muncii este una dintre cele mai la îndemânã.Patronii preferã deci sã înfrunte riscul sancþiunilor, falimentului spre care i-ar duce contractele legale . Este, în cele din urmã, o înþelegere tacitã a situaþiei, de cãtre o administraþie care ºtie foarte bine cã stârpirea muncii la negru ar împinge societatea spre o situaþie de crizã din care cu greu s-ar putea întrevede o ieºire. De unde rezultã, paradoxal, cã munca la negru este o etapã, dacã nu necesarã, de neevitat, spre o piaþã a muncii reglementatã la nivel european. Când o fi asta.
Titlu: CPUN '90 - Ora astralã a lui Iliescu
Nr Editie: 1237 Data: Thursday 22 April 2004
În recent apãrutul sãu volum de convorbiri "Marele ºoc de la finele unui secol scurt", preºedintele Iliescu îºi mãrturiseºte nostalgia faþã de douã momente de normalitate ºi civilitate - aceste noþiuni pãrând sã fie repere fundamentale la care îºi raporteazã trecerea prin istorie cel care s-a aflat - în condiþiile separaþiei puterilor - la cârma þãrii în 10 din cei 14 ani scurºi de la Revoluþie.Primul este CPUN-ul, iar al doilea, campania electoralã din '90. Dacã faþã de cel de-al doilea nu am nici o obiecþie, confruntarea în general, dar în special cea finalã, de la televiziune, dintre cei trei candidaþi (Iliescu, Câmpeanu ºi Raþiu) caracterizându-se printr-o profundã civilizaþie ºi printr-un discurs argumentat ºi la obiect, faþã de primul aº putea manifesta oarece rezerve. Pentru cã, dacã îmi aduc bine aminte, sub cupola sãlii în care funcþionase, cuminte, vreme de aproape 40 de ani, Marea Adunare Naþionalã, s-ar fi fãcut auzite n u doar acuze ºi formulãri vitriolante, dar ºi exprimãri cu totul neacademice, mergând pânã la invective. Cred însã cã nu acestea sunt lucrurile care-l fac nostalgic pe domnul preºedinte, cât esenþa a ceea ce se petrecea atunci, acolo. Mai precis, faþã de redescoperirea discursului liber, democratic, fãrã cenzura ºi teama care însoþiserã pânã atunci orice formã de exprimare. Desigur, printre cei 300 de membri ai acestui parlament ad-hoc, constituit dupã metode retuºabile astãzi, s-au aflat ºi unii dintre cei care nu aveau justificãri morale ºi intelectuale sã reprezinte ceva sau pe cineva, dar acolo s-au format ºi câteva dintre conºtiinþele politice importante care au dominat scena în anii care au urmat. Cea mai mare nostalgie, însã, bãnuiesc cã o are domnul preºedinte dupã rolul pe care i l-a rezervat atunci istoria: acela de moderator universal, de om care gãseºte limbajul ºi soluþiile potrivite pentru fiecare interlocutor ºi pentru fiecar e problemã. A fost ºi rãmâne, cred, momentul de vârf al prestaþiei sale politice, "ora astralã" care i-a adus încrederea conaþionalilor sãi cã, mai mult ºi mai bine decât oricare altul, poate sã stãpâneascã o lume ieºitã din matcã ºi ameninþând sã se reverse, oricând, inundând ordinea de drept ºi stabilitatea socialã. Destul de puþin cunoscut pânã atunci, în mod direct, Ion Iliescu a dat atunci mãsura adevãratului om politic care era, arvunind, practic, opþiunea popularã a avea sã-l conducã spre neobiºnuitul procent de 85% cu care a câºtigat prezidenþiale din '90.
Titlu: Vadim vrea la tribunal!
Nr Editie: 1238 Data: Friday 23 April 2004
Premierul Nãstase a cãzut în plasa pe care i-a întins-o Vadim, anunþând cã urmeazã sã-l dea în judecatã, în calitate de simplu cetãþean, pe cheltuiala proprie.Dupã cum se ºtie, liderul PRM l-a acuzat de a fi autorul împuºcãturii care, a treia zi de Crãciunul trecut, l-a lãsat pe ministrul Agriculturii Ilie Sârbu cu un handicap de neinvidiat. Ba, Vadim aduce ºi vreo ºase martori din propriul partid, gata sã jure cu mâna pe Biblie cã lucrurile aºa au stat, deºi n-au fost de faþã.De faþã au fost mai multe înalte feþe politiceºti, reunite la un sfat de tainã. Au fost, în pãdurea de la Bolovani, Ioan Talpeº, Radu Timofte, Gheorghe Fulga, Gioni Popescu - toþi oameni unul ºi unul - alãturi, bineînþeles, de preºedintele AGVPS, Adrian Nãstase. Dacã-mi aduc bine aminte, a fost nevoie de vreo trei zile pentru a fi dat publicitãþii un comunicat al poliþiei în care sã se consemneze ºi lista participanþilor la partidã. Trei zile în care zvonurile au curs din plin ºi cele mai fanteziste scenarii s-au fãcut auzite, dintre acestea nelipsind ºi cel adoptat de Corneliu Vadim Tudor. Cã acesta-ºi aminteºte acum episodul ºi-l aruncã în mass-media este o chestiune care þine de tactica electoralã. Vreau însã sã spun cã tactica a fost ajutatã de toate bâlbâielile ºi discreþia care a înconjurat evenimentul. Nu mai vorbesc de multele variante pe care le-a oferit chiar victima, care a fost împuºcatã, pe rând, de ºofer, de sine însuºi ºi de o tufã din apropiere, poliþia nesesizându-se în legãturã cu aceste inconsecvenþe ºi luând de bun ce i-a servit ministrul. A fost, într-adevãr, un eveniment delicat ºi neaºteptat - ca orice accident! Modul în care a fost gestionat el a fost sub orice criticã ºi nu a fãcut decât sã stimuleze apetitul pentru speculaþii al gazetarilor ºi al adversarilor politici. În continuarea acestui tip de gestiune se înscrie ºi decizia premierului de a-l acþiona în judecatã pe Vadim. Desigur cã va câºtiga acest proces, dar se va lãsa târât într-un spectacol public pe care preºedintele PRM se va strãdui sã-l facã cât mai picant posibil ºi cât mai dezagreabil pentru adversarul sãu, cãruia hotãrârea instanþei nu-i va þine nici de cald ºi nici rãcoare.Vadim vrea la tribunal: ºtie el de ce! Dar de ce vrea ºi Nãstase?
Titlu: Abrogarea ordonanþei CEC-ANL - o victorie a lui Isãrescu?
Nr Editie: 1239 Data: Saturday 24 April 2004
Sãptãmâna trecutã, Guvernul a abrogat Ordonanþa CEC-ANL. Fãrã vâlva care însoþise elaborarea ei, deºi ultimul cuvânt de ordine fusese cã va fi revizuitã în aºa fel încât sã nu contravinã reglementãrilor cuprinse în Legea Bancarã. De ce s-a renunþat la programul de finanþare a locuinþelor pentru tineri ºi a sãlilor de sport prin intermediul CEC? În primul rând, pentru cã acþiunea a fost acuzatã de a fi una electoralã. Locuinþele pentru tineri ºi cele 400 de sãli de sport figureazã în programul cu care PSD a început sã guverneze în 2001. Dupã mai bine de trei ani, programul este în pericol de a nu se finaliza. Din motive necunoscute, bãncile comerciale care s-au grãbit sã acuze concurenþa neloialã a CEC-ului, nu s-au înghesuit sã contribuie la finanþarea acestui program. Nu s-au înghesuit nici dupã ce CEC-ul le-a oferit oportunitatea asocierii în acest scop. În mod de-a dreptul suspect, în corul vociferãrilor de dupã anunþul ordona nþei nu s-a fãcut auzitã Banca Naþionalã. Într-un stil devenit tradiþional, Mugur Isãrescu s-a ferit sã-ºi spunã pãrerea din primul moment. A fãcut-o dupã vreo sãptãmânã, aproape în treacãt, pornind de la alte probleme ºi marºând pe ideea respectului faþã de lege. Legea bancarã, bineînþeles.Semnalul guvernatorului n-a putut sã nu fie luat în serios. Cu atât mai mult cu cât mãsura, iniþiatã de ministrul Finanþelor, în urma presiunilor ministrului Transporturilor, era la limita legii ºi punea în pericol fragilul echilibru al CEC-ului care abia îºi revenise de pe urma ºocului FNI. Sigur, o chestiune de bun simþ spune cã nu ar fi fost nimic rãu sau condamnabil în finanþarea unui proiect care are în vedere un bine public. În fond, nici sãlile de sport ºi nici locuinþele pentru tineret nu ºi le trãgeau liderii PSD în propria ogradã. Ce nu a fost în regulã - ºi a cântãrit în luarea mãsurii de abrogare - a fost tocmai jocul acesta periculos cu legalitatea. ªi, în plus, încãrcarea CEC cu balastul acestui program tocmai în momentul în care se pregãteºte pentru marele ºoc al privatizãrii. Ordonanþa CEC-ANL reprezintã un pariu pe care, pentru moment cel puþin, pare sã-l fi câºtigat Mugur Isãrescu.
Titlu: "Soluþia Cozma" - în programul de reconciliere al preºedintelui?
Nr Editie: 1240 Data: Monday 26 April 2004
Refuzul justiþiei de a-l graþia pe Miron Cozma poate sã însemne o exagerare, acum, când au trecut mai bine de cinci ani de la ultima mineriadã ºi când liderul sindical ºi-a pierdut complet aura de justiþiar ce ameninþa ordinea ºi siguranþa naþionalã.Miron Cozma este unul dintre produsele tipice ale tranziþiei. El a fost creat, în primul rând, de incapacitatea cronicã a instituþiilor de "specialitate" de a se adapta noii ordini, sechelelor lor totalitare, iar în al doilea rând, de suportul politic pe care l-a primit în disputa cu o opoziþie agresivã ºi activã. Purtãtori ai unui "certificat de demnitate" dobândit încã, din 1977, când a avut loc prima ºi cea mai importantã revoltã împotriva sistemului comunist, minerii au fost ajutaþi sã se considere pãstrãtori ai acestei tradiþii ºi, de aici pânã la autoritatea de a se considera rãspunzãtori ºi de schimbarea ordinii n-a mai fost decât un pas.Cozma a fost tratat cu blândeþe dupã is prãvile din 14-15 iunie, puþin lipsindu-i sã nu se înscrie în elita politicã printr-o candidaturã pentru Parlament ratatã "la mustaþã" în 1996. Schimbarea de "regim" avea însã sã însemne ºi o schimbare de atitudine faþã de el, Emil Constantinescu punându-l, alãturi de Chiþac ºi Stãnculescu, pe lista principalilor inamici publici pe care noua putere trebuia sã-i sacrifice pe altarul democraþiei. Ultimele rãbufniri minereºti - ale cãror cauze de fond au fost insuficient evaluate ºi cercetate - au condus chiar pânã la limita prãbuºirii autoritãþii statale. Negocierile de la Cozia cu insurgenþii din Valea Jiului au introdus o nouã notã de originalitate guvernãrilor Coaliþiei, victoria neaºteptatã de la Stoeneºti punând capãt - probabil definitiv - celui mai controversat ºi mai straniu aspect al tranziþiei româneºti. Sentinþa primitã de Cozma - 18 ani - a fost, evident, una comandatã politic ºi mãcar din acest punct de v edere "luceafãrul huilei" ar avea temeiul sã cearã, dacã nu o revizuire, mãcar o graþiere. Una i-a fost refuzatã în 2001. Cea de-a doua pare sã urmeze aceeaºi cale, cel puþin dacã ne referim la avizul negativ al Ministerului Justiþiei.Ultimul cuvânt îl va avea însã preºedintele Iliescu ºi n-ar fi deloc exclus ca în programul sãu amplu de conciliere cu istoria, pe ultimii metri ai ultimului sãu mandat, sã figureze ºi o previzibil controversatã "soluþie Cozma".
Titlu: Nici alternanþã, nici alternativã
Nr Editie: 1241 Data: Tuesday 27 April 2004
Vorbea fostul preºedinte Constantinescu despre nevoia înlocuirii "alternanþei" cu "alternativa", în perspectiva viitoarelor alegeri. Alternativa a vrut sã fie ºi ceea ce s-a întâmplat în '96, iar faptul cã n-a reuºit sã fie decât o alternanþã, nu este vina electoratului. Dupã cum nu va fi nici dacã la alegerile viitoare vor lipsi ºi alternanþa ºi alternativa.Vina este a ofertantului - clasa politicã. Electoratul este forþat sã opteze pentru ceea ce i se prezintã. Or, "piaþa" alegerilor nu dã semne cã va fi nici mai atractivã, nici mai diversificatã decât a fost pânã acum. Ba din contrã. PSD s-a transformat deja într-un angrosist a cãrui tarabã le dominã pe cele ale celorlalþi mici producãtori, ºi care este în mãsurã sã impunã propriul sãu mercurial. În aceste condiþii, în nici un caz nu se va putea vorbi despre alternanþã la alegerile din iarnã, cel puþin. Singura neclaritate þine, îndrãznesc sã cred , de faptul dacã PSD va avea sau nu nevoie de parteneri la guvernare, ºi dacã da, cine vor fi aceºtia.Opoziþia dublã rãmâne "încremenitã în proiect", vorba profesorului Manolescu, ºi nici mãcar virajele ideologice ale lui Vadim nu vor putea crea o punte de legãturã între liberal-democraþi ºi naþionaliºtii deveniþi prin forþa lucrurilor mai moderaþi. Datoritã acestei situaþii, scrutinul va ieºi, pentru prima datã în ultimii ani, din schema simplificatoare a "votului negativ", care sancþioneazã, nu mandateazã. ªi asta nu pentru cã s-ar fi schimbat ceva în percepþia generalã, ci pentru cã de data aceasta nu mai existã o formaþiune în favoarea cãreia sã se manifeste acest vot. Unica formaþiune cãreia electoratul i s-ar putea adresa, în absenþa unui bagaj negativ la guvernare, este PRM. Partidul lui Vadim Tudor nu are însã pedigree-ul absolut necesar, care implicã, din start, acceptarea de cãtre comunitatea internaþionalã. Excesele istorice ale liderului sãu au lãsat urme adânci ºi pocãirea sa de ultimã orã este privitã cu suspiciune. Avem "modelul Meciar", pe care l-a înfrânt, la recentele alegeri din Slovacia, teama conaþionalilor sãi cã se vor expune riscului de a nu-ºi mai putea îndeplini obiectivele de integrare.Acesta este - deocamdatã, cel puþin - fondul pe care ºi alternanþa ºi alternativa vor face, probabil, loc unui soi de establishment dâmboviþean.
Titlu: Campania electoralã: de la vals la hip-hop
Nr Editie: 1242 Data: Wednesday 28 April 2004
Îmi amintesc cu acelaºi tip de nostalgie pe care-l nutresc ºi alþii - celebri ºi titraþi - despre prima confruntare televizatã a candidaþilor la funcþia de primar general al Capitalei. Se întâmpla prin mai-iunie 1996 ºi am avut privilegiul de a fi moderatorul ei, într-un ciclu de emisiuni (Turneul Candidaþilor) pe care l-am iniþiat la Antena 1.Ciorbea ºi Nãstase (Ilie) nu se mai întâlniserã faþã în faþã de-a lungul campaniei electorale, pânã la primul tur. Motivul era cã staff-ul de campanie al candidatului de atunci al PDSR nu considerase utilã o astfel de întâlnire, rezervând-o pentru faza finalã. Interesul cu care a fost aºteptatã ºi urmãritã disputa celor doi a captat cea mai mare audienþã de dupã Revoluþie ºi numai faptul cã încã nu ajunseserã pe la noi instrumentele de mãsurare a audienþei n-au putut-o înscrie ca atare la capitolul recorduri. Dupã un debut calm, emisiunea s-a încins ºi cei doi candidaþi ºi-au aruncat unul altuia ca lificative ºi acuze care la vremea respectivã pãreau de neconceput pentru ce se derula pe micul ecran. Am fost obligat, la un moment dat, sã-i atenþionez pe aprigii candidaþi cã dacã vor continua dialogul în acelaºi mod, voi fi eu obligat sã mã retrag din studiou! Cei doi s-au calmat ºi emisiunea a continuat într-o tonalitate urbanã.Aruncând acum o privire pe stenograma acestei emisiuni am rãmas pur ºi simplu ºocat: ea apare de o cuminþenie ºi de o decenþã de necrezut, dacã o compari cu se întâmplã acum în multele talk-show-uri de pe diferite canale. Pãi, doar disputa dintre Miticã Dragomir ºi Mugur Ciuvicã, ºi ei candidaþi la scaunul de primar general, ca ºi cei pomeniþi cu 8 ani în urmã, bate orice record de mitocãnie ºi de prost gust. Probabil cã n-a mai lipsit decât sã se ia de gât în direct ºi sã-ºi toarne pumni în cap mai lipsea. Nostalgia mea faþã de campania din '96 creºte direct proporþional cu nostalgia preºedintelui Iliescu faþã de cea din '90, când se confrunta în paºi de vals ºi tango cu Câmpeanu ºi Raþiu. Chiar dacã 6 ani mai târziu Nãstase ºi Ciorbea schimbaserã partitura pe un rock vioi, ea nu se comparã cu hip-hop-ul la care se dedau astãzi, încã înainte de începerea campaniei, potenþialii candidaþi. Mã mai gândesc ºi la obiºnuinþele telespectatorului pe care emisiuni de genul celor pomenite i-ar face sã caºte ºi sã foloseascã telecomanda pentru a gãsi ceva mai antrenant.Viaþa, însã, nu stã pe loc, ºi odatã cu ea evolueazã ºi nãravurile politice. Inclusiv cele electorale. Pânã unde se va ajunge, vom afla în curând!
Titlu: Independentul Evanghelie
Nr Editie: 1243 Data: Thursday 29 April 2004
Dintre cei ºase primari de sector în funcþie, unul singur nu are nici o ºansã de a mai fi desemnat de PSD pentru un nou mandat. Dacã Gherasim, de la 1, este "fruntaºul clasei", depãºindu-i cu un cap pe ceilalþi prin dublarea calitãþilor de gospodar cu inteligenþã ºi culturã, dacã Darabont ºi Pleºca s-au dovedit suficient de activi, fãrã sã facã prea multe greºeli, Onþanu ºi Mihalache vor cãpãta acest drept mai mult din solidaritate de grup decât pentru calitãþile lor reale, exerciþiul lor înregistrând suficiente momente reproºabile. Cu Vanghelie lucrurile stau într-un mod cu totul special.Primarul sectorului 5 este atipic. El nu poate fi încadrat într-o categorie care sã-l califice ca "aparacik". Intrarea lui Vanghelie în politicã a fost condiþia necesarã de a-ºi valida bunãstarea dobânditã în calitate de întreprinzãtor, de puterea realã de care avea nevoie pentru a-ºi desãvârºi statutul personal. Aflat în cap ul mesei, cu pâinea într-o mânã ºi cuþitul în alta, dupã un model ancestral, el nu s-a mai împiedicat de ceea ce îndeobºte se numeºte legalitate sau de decenþã. A dorit sã fie un primar strãlucitor ºi a folosit toatã recuzita cunoscutã în acest scop. S-a confundat, la un moment dat, cu un veritabil stãpân al sectorului, utilizând metodele unui ºef de trib în manipularea supuºilor. Gesturile sale de caritate interesatã i-au adus suficiente suporturi cu drept de vot pentru ca el sã se poatã considera nedreptãþit, în cazul în care partidul îi refuzã nominalizarea. Pe de altã parte, prin vâlva negativã fãcutã în jurul sãu, Vanghelie s-a dovedit a fi destul de incomod pentru partidul pe care-l reprezintã. Într-un fel, declanºarea anchetei legatã de neregulile de la primãrie i-a venit lui Dan Ioan Popescu, ºeful sãu, ca o mãnuºã, oferindu-i pretextul de care avea nevoie.Recent, într-un reportaj televizat de prin pieþele Ferentarilor, Vanghelie îºi asigur a concetãþenii cã tot el le va fi primar. ªi, probabil cã nu se înºela prea tare. Drogul puterii este atât de eficient încât el însuºi nu se mai poate concepe în afara jocului. Iar pentru asta va risca chiar o rupere de partid, în favoarea unei candidaturi independente. O candidaturã ce va pune în încurcãturã PSD-ul, ºi de pe urma cãreia se poate trezi din nou acolo de unde pleacã.Ceea ce este mai interesant, abia atunci va urma. Ca, de pildã, o reprimire, cu braþele deschise, a fiului (vitreg) risipitor, pentru care se va accepta tãierea viþelului cel gras, pe care-l va aduce tot el.
Titlu: PRIMA TV: declaraþie de rãzboi cãtre CNA?
Nr Editie: 1235 Data: Tuesday 20 April 2004
Fãrã îndoialã cã decizia luatã de conducerea canalului PRIMA TV, de a nu respecta decizia Consiliului Naþional al Audiovizualului de întrerupere a emisiunilor în prime time, ca o sancþiune pentru prezentarea repetatã de secvenþe deocheate din show-ul "Big Brother", va constitui un precedent cu consecinþe greu de evaluat în acest moment. Este o veritabilã declaraþie de rãzboi din partea acestui post dinamic, care face experimente pe muchie de cuþit ºi n-ar fi deloc exclus ca justiþia sã-i dea, în cele din urmã, câºtig de cauzã. Consiliul Naþional al Audioviozualului, incomparabil mai activ ºi mai pe fazã de când la conducerea sa se aflã Ralu Filip, nu s-ar afla la prima pãþanie de acest gen. Nici acum nu cred cã este lãmurit diferendul cu Dan Diaconescu ºi cu suma exorbitantã pe care CNA ar fi trebuit sã i-o plãteascã acestuia, în urma unor sentinþe pronunþate în justiþie, iar despre noua pãcãlealã pe care acesta a tras-o consiliului, prob abil cã vom mai vorbi.Revenind la conflictul ce opune CNA ºi PRIMA, sã notãm cã acesta este alimentat de o serie întreagã de confuzii ºi neclaritãþi ce dãinuie în limbajul de specialitate. Acuza ce se aduce postului PRIMA este de a fi fãcut pornografie în direct. Or, ce înseamnã pornografie? Care este definiþia noþiunii? Cei de la PRIMA spun cã ceea ce fac ei nu este nici pe departe atât de sugestiv ºi de direct ca ceea ce se petrece în unele pelicule artistice. Cã actele sexuale incriminate s-au derulat de regulã sub cearºaf ºi, la urma-urmelor, care este limita dintre simulare ºi realitate? Este o chestiune neclarificatã ºi probabil cã este necesarã o nouã metodologie cu definire mai largã, nu referitoare exclusiv la sex. Aceasta ar trebui sã aibã în vedere întregul ansamblu a ceea ce se numeºte reality-show, pentru cã într-o perspectivã nu prea îndepãrtatã, felurite experimente care se deruleazã în strãinãtate vor ajunge ºi la noi. ªi nu doar atât: naturalismul, în genere, creazã probleme. Iatã, poliþia însãºi, a fost avertizatã de CNA, deºi filmãrile ei sunt pur tehnice. N-ar avea nici o noimã ca operatorul Poliþiei sã aibã treze-n memorie reglementãrile CNA când filmeazã o crimã, pentru cã datoria lui este sã o surprindã cât mai exact cu putinþã. Ce se întâmplã cu aceste imagini dupã ce sunt preluate - e treaba altora, adicã a celor care preiau ºi utilizeazã imaginile.Ce vreau sã spun: cã în aria de operare a CNA existã încã numeroase teritorii virgine ºi cã acutizarea relaþiei cu operatorii poate avea consecinþe dintre cele mai neaºteptate, afectând însãºi credibilitatea actului de reglementare.
Titlu: Politicienii nomazi vor fi legaþi de glie!
Nr Editie: 1234 Data: Monday 19 April 2004
Spre deosebire de pãsãri, care migreazã de douã ori pe an, parlamentarii migreazã oridecâteori le vine cheful. Nu conteazã pe listele cãrui partid au fost aleºi, conteazã interesul de moment ºi perspectiva unui beneficiu. Libertatea de a te miºca dintr-un partid în altul a fost consideratã pânã acum ca fãcând parte dintre libertãþile fundamentale ale omului. Ale omului ajuns parlamentar. Iatã cã mâna lungã ºi nedreaptã a destinului se întinde spre a sugruma acest drept. Liberalii, care zic cã li s-a furat ideea, pretind a fi fost cei care s-au gândit primii la acest lucru. PSD-ul, ca partid majoritar, considerã cã e de datoria lui sã o aplice, indiferent care i-ar fi paternitatea. Oricum, Guvernul s-a aplecat cu temeinicie asupra unui text din care s-ar putea extrage viitoarea lege. Textul zice cã toþi cei aleºi - fie ei parlamentari, primari sau consilieri - rãmân fãrã mandat dacã trec într-o altã formaþiune politicã decât cea în numele cãreia au fost aleºi! Stând strâmb ºi judecând drept, cam asta ar ºi trebui sã se întâmple. O fi libertatea libertate, dar migraþia poate intra în categoria înºelãtoriei. Adicã vin eu în campanie electoralã, dau din gurã cu hotãrâre ºi arãt ce buni sunt ai noºtri ºi ce rãi sunt ai lor ºi deodatã, dupã ce m-a ales poporul, zic: Pardon! Lucrurile stau exact invers: ai lor sunt buni ºi ai noºtri sunt rãi. De-aia nici nu mai vreau sã fiu de-al lor (nostru!)L egea-i lege. Dar ºi teoria e teorie. Ce se va întâmpla în practicã? Ce se întâmplã ºi acum, când nu puþini sunt cei al cãror conþinut de idei ºi convingeri nu respectã de fel eticheta? Cine va fi mai dezavantajatã? Puterea, care nu-i va mai putea înregimenta pe transfugii din Opoziþie, sau Opoziþia, care nu-i va mai putea primi cu braþele deschise pe nemulþumiþii de la Putere? Va mai funcþiona tactica "cailor troieni" ºi cum? Sunt întrebãri la care specialiºtii partidelor au gãsit deja, rãspunsurile, pentru cã altfel este greu de înþeles acest consens de ultimã orã.
Titlu: Divorþ cu faþa uman(ist)ã?
Nr Editie: 1233 Data: Saturday 17 April 2004
PSD ºi PUR (de fapt, PUR ºi PSD) s-au despãrþit în urmã cu un an, dupã un mariaj cam agitat în care nepotrivirile de caracter s-au arãtat mai des decât potrivirile, hotãrând sã meargã mai departe, fiecare pe calea sa: PSD-ul pe cea bãtãtoritã, a social-democraþiei, PUR-ul pe cea abia trasatã, a liberalismului social. În rãstimpul separãrii, dinspre cele douã tabere au plecat sãgeþi cu þinte mai mult sau mai puþin precise, desfacerea cãsãtoriei având ca consecinþa majorã dispariþia a ceea ce ar fi putut (dacã PSD-ul ar fi vrut) "grupul umanist" de la Camerã, lichidat prin transfer in corpore, în ograda primitoare a partidului de guvernãmânt.Ca orice despãrþire, aceasta a avut ºi unele influenþe pozitive asupra pãrþii vãtãmate - umaniºtii! Aceºtia s-au vãzut în situaþia de a trebui sã-ºi ia soarta în propriile mâini ºi sã se gândeascã cum vor putea reuºi, fãrã a mai fi tractaþi de "fratele cel mare", sã treacã pragul înalt al baremului parlamentar. Cum noua orientare liberalã nu i-a prea apropiat de alianþa DA, aceasta spunând un NU rãspicat "colaboraþioniºtilor", profesorul Voiculescu a fost obligat sã imagineze o strategie proprie. Aceasta s-a ivit din deºertul Nevadei, sub forma doamnei Lia Roberts, la al cãrei spate a intuit cârligul de care se va agãþa PUR-ul pentru a urca golgota celor 5 procente! Dick Morris a venit ca un supliment binemeritat, românii neaflând încã faptul cã magicianul avea termenul de garanþie expirat. Actuala strategie umanistã se bazeazã pe femei ºi ea pare sã dea chiar roade, având în vedere evoluþia tacticã de ultimã orã care spune cã dacã d-lui Duvãz nu-i vor ieºi în cafea ºansele necesare accederii la scaunul lui Bãsescu, PSD-ul îºi va transfera voturile în contul Monicãi Tatoiu. În aceste condiþii care ar mai fi fost rostul întâlnirii pline de suspans de joia trecutã, între cei doi divorþaþi - Nãstase ºi Vo iculescu? Chestia cu anularea impozitului pe profitul reinvestit? Mira-m-aº. Mai de grabã, poate, o sondare discretã a stãrii sentimentelor, în vederea unei împãcãri de ultimã orã, în numele interesului naþional.
Titlu: Suspendarea "peºtilor mari"
Nr Editie: 1219 Data: Thursday 01 April 2004
Pentru românul excedat mai degrabã de frecvenþa ºi amploarea discuþiilor pe aceastã temã decât de corupþia în sine, ideea de satisfacþie se cupleazã cu exhibarea ºi cu sancþionarea culpei. El vrea sã-i vadã la faþã pe corupþi, în zeghe ºi cu cãtuºe la mâini, înghesuiþi de poliþiºti în câte o Dacie ºi duºi cu vitezã maximã spre bulãu. Ce nu prea înþelege românul este unde sunt "peºti mari" ai domnului Verheugen. El ar vrea sã-i vadã ºi pe aceºtia, agãþaþi în cârligele din galantarele PNA, spre învãþarea de minte a tuturor celor care ar dori sã facã ceea ce au fãcut ei.Galantarele PNA sunt însã goale ºi doar prin micile bazine foºgãiesc guvizii corupþiei. Pentru peºti mari - o ºtie chiar ºi un pescar amator - e necesarã momealã adecvatã. Or, dupã 14 ani, asta s-a cam epuizat. Au furat-o din cârlige rãpitorii. Apoi, se ºtie, nimeni nu prinde în fiecare zi câte un peºte mare. Ã ºtia sunt isteþi, miros pericolul de la distanþã ºi nu se lasã prinºi cu una cu douã. Asta i-a ºi fãcut sã ajungã mari. ªi nici nu se mai lãcomesc la orice le trece pe sub nas. Stau ºi aºteaptã prãzi pe mãsura lor. Aºa încât îndemnul lui Verheugen rãmâne ca o aspiraþie general valabilã, dar dificil de împlinit.ªi mai este o problemã. Nu cred cã oficialul european - ºi oficialii europeni în general - se gândesc musai la capturarea rechinilor corupþiei. Se gândesc mai degrabã la înlãturarea lor, la scoaterea lor din circulaþie ºi plasarea lor dincolo de plasa de oþel care protejeazã plajele populate de lumea obiºnuitã. Asta pãrem noi sã nu înþelegem: cã nu umplerea puºcãriilor cu corupþii de feluritele calibre este metoda care însãnãtoºeºte climatul moral ºi politic al României. Ci descurajarea corupþiei ºi gonirea (mai politicoasã, mai forþatã) a celor îndelung suspectaþi de corupþie, chiar dacã nedovediþi încã, din funcþiile ºi posturile înalte pe care le ocupã ºi de unde alimenteazã suspiciunile ºi reticenþa..."Autosuspendarea" celor câþiva baroni este un început bun, mai ales dacã nu ascunde manevre necinstite sau târguri oneroase. Se poate continua cu mai mult succes decât PNA-ul, la nivelul prin care bântuie ºi "peºtii mari".
Titlu: Strategia ºi Planificarea
Nr Editie: 1222 Data: Monday 05 April 2004
Dacã anul trecut, la lansarea "Strategiei de Dezvoltare Durabilã a României - Orizont 2025", la Palatul Parlamentului, dupã pauzã cam puteai sã-i numeri pe degete pe cei rãmaºi în salã, deºi manifestarea se desfãºura sub patronajul preºedintelui Ion Iliescu, lucrurile s-au mai schimbat pe parcursul celor trei sesiuni de dezbateri sectoriale, ajungându-se la punctul în care la sesiunea de vinerea trecutã, dedicatã proiecþiilor din zona energiei, numãrul celor care au stat în picioare, nemaiavând loc pe scaune, sã fie impresionant. Nu doar specialiºtii din domeniu, ci ºi un mare numãr de politicieni sau de reprezentanþi ai mediilor de afaceri au þinut sã fie prezenþi la o manifestare care reunea, din start, elita politicã a þãrii în frunte cu preºedintele, premierul, guvernatorul BNR ºi ºeful bisericii ortodoxe, ca sã-i pomenim doar pe cei aflaþi în prezidiu. De unde acest subit interes faþã de o problematicã ce pentru mulþi are conotaþii "retro"? O strategie, ºi încã una pânã în 2025, aduce "al dracului" cu CSP-ul ºi cu proiectele ceauºiste ce mergeau pânã la îndepãrtatul (pe atunci) an 2010! O primã explicaþie poate fi extrasã din faptul cã guvernanþii noºtri au ajuns la concluzia cã, chiar într-o economie de piaþã, nedirijatã, planificarea nu poate fi omisã. Sau, nu atât planificarea, cât stabilirea prioritãþilor, în funcþie de care urmeazã sã fie elaborate bugetele ºi strategiile economice ale viitorului. Este, în primul rând, meritul preºedintelui Iliescu, de a fi readus mereu în discuþie aceastã problemã - chiar cu riscul de a fi acuzat de felurite nostalgii - ºi de a fi acþionat concret în direcþia organizãrii unor colective de lucru pe aceste teme. Este tot meritul sãu cã aceastã Strategie se constituie printr-un serios efort sectorial la care contribuie solidar segmentele executive ºi administrative ale statului. Este, apoi meritul Guvernului, de a fi înþeles utilitatea acestui program ºi de a i se fi alãturat fãrã cunoscutele reticenþe izvorâte din "concurenþa" dintre puteri. Dar, nu în ultimul rând, este ºi contribuþia presiunii pe care scadenþa electoralã o exercitã asupra celor care doresc sau cred cã vor mai avea un cuvânt de spus în viitoarea guvernare. Evenimentul care s-a asociat Sesiunii - înãlþarea festivã a drapelului NATO - a augmentat interesul ºi disponibilitatea pânã la nivelul la care sala Cuza a devenit neîncãpãtoare pentru numãrul mare de persoane care au þinut sã vadã ºi sã fie vãzute într-un moment important.
Titlu: Gâlceavã cu termen redus?
Nr Editie: 1228 Data: Monday 12 April 2004
De la crearea sa, în timpul mandatului preºedintelui Constantinescu, cel "bãtut" de securiºti, ºi pânã acum, spre finalul mandatului preºedintelui Iliescu, Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii s-a remarcat mai degrabã prin scandalurile produse de membrii sãi de vârf, împãrþiþi în douã (sau mai multe) tabere ideologice, decât prin rezultatele cercetãrilor întreprinse prin arhivele deschise cu zgârcenie de cãtre "proprietarul" actual, SRI.Principalul motiv pentru care activitatea acestei instituþii utile pentru sãnãtatea moralã a societãþii se reduce la aceastã componentã de scandal þine de criteriul de selecþie al membrilor sãi. Cei care au creat-o, dupã repetate croieli ºi rãscroieli ale materialului legislativ pus la dispoziþie de Ticu Dumitrescu, au vãzut-o, la vremea respectivã, mai mult ca un instrument de "demascare" a adversarilor politici decât ca un laborator de stabilire a adevãrurilor necesare. De aici ºi opþiunea pentru o serie de personalitãþi recunoscute pentru poziþiile lor partizane ºi pentru capacitatea de penetrare a opiniei publice. Numai cã, primele dificultãþi au venit pentru fosta putere tocmai din partea acestor membri ai Consiliului. Vã mai amintiþi, probabil, stupoarea cu care au fost întâmpinate primele verificãri ale candidaþilor de la alegerile din 2000, când grosul "colaboraþioniºtilor" a fost dat tocmai de cãtre PNÞCD ºi PNL, moaºele instituþiei în cauzã. Dupã "marea schimbare", sensul acþiunilor Consiliului s-a mutat în interior. S-au delimitat douã tabere - una "progresistã" ºi alta "securistã" - între care s-au iscat bãtãlii dure, cu valuri mari spre exterior. Acesta a ºi fost, practic, momentul în care instituþia s-a politizat ºi când a fost, practic, deturnatã de la scopurile iniþiale (dacã acestea au existat în realitate). Reducerea mandatului membrilor CNS AS de la ºase la patru ani este un pretext pentru readucerea disputei în arena politicã. Asta ar putea sã însemne cã certurile publice ale domnilor Dinescu-Oniºoru-Patapievici-Gheorghe ºi chiar Pleºu vor dura mai puþin cu doi ani. Dacã nu vor fi înlocuiþi cu persoane de aceeaºi facturã ºi cu aceleaºi porniri, reducerea mandatului ar putea sã însemne un câºtig pentru cei care doresc cu adevãrat sã lumineze acest capitol important al istoriei noastre trãite. Dacã nu, nu.
Titlu: "Modelul Giurgiu"
Nr Editie: 1224 Data: Wednesday 07 April 2004
La începutul acestei sãptãmâni, primarul din Giurgiu, Lucian Iliescu, dãdea din colþ în colþ neºtiind cum îi va plãti pe salariaþii municipalitãþii. Nu pentru cã n-ar fi avut bani, ci pentru cã ºeful finanþelor publice pe judeþ a blocat conturile primãriei. De ce? "Pentru cã aºa vrea eu!" - a fost rãspunsul concis ºi la obiect al funcþionarului public.Voinþa finanþistului are însã un stimulent ºi acesta vine - dupã cum se zvoneºte - din partea dlui Marin Cristea, preºedintele organizaþiei judeþene a PSD. Blocarea conturilor Primãriei este una dintre metodele prin care de mai bine de trei ani se încearcã racolarea primarului liberal. Dl Iliescu este la al doilea mandat consecutiv, câºtigându-ºi funcþia cu o majoritate confortabilã. Succesul sãu are o explicaþie simplã: este un excelent gospodar ºi un foarte bun administrator al treburilor oraºului. Asta e o chestiune care nu mai þine de ideologie, ci de ceea ce a început sã fie tot mai des denumit "bunã guvernare". Nu sunt puþini primarii de oraºe mai mari sau mai mici care au câºtigat încrederea concetãþenilor lor nu prin platformele politice, ci prin abilitatea de a rezolva problemele în folosul oamenilor. Este idealul, aº zice, ºi poate cã un pas important ar fi depolitizarea acestei categorii a scrutinurilor. Politica sã se facã acolo, la Parlament. La bazã, în comune, oraºe sã se facã bunã administraþie. Dealtfel, electoratul a fãcut deja o opþiune importantã în acest sens. Unele sondaje aratã deja cã la Giurgiu - cãci de acolo am pornit - cam 80 la sutã dintre locuitori îl preferã în continuare pe dl Iliescu Lucian. Blocarea conturilor primãriei înainte de Paºte este o manevrã rudimentarã prin care oponenþii politici sperã sã-i rãpeascã primarului o parte din suportul popular. Acest lucru a fost utilizat în repetate rânduri pe parcursul acestu i mandat, fãrã alt efect decât creºterea popularitãþii acestuia. Jocul, însã, se face pe spinarea cetãþeanului, în cele din urmã, lucru pe care formaþiunea aflatã la guvernare, n-ar trebui sã-l permitã, cel puþin în virtutea faptului cã nemulþumirile de acest gen, însumate, se vor rãsfrânge asupra scorului alegerilor legislative, ºi nu în favoarea sa.Desigur, situaþia s-ar putea "rezolva" prin trecerea primarului în barca PSD. Mulþi reprezentanþi aleºi ai Opoziþiei au fãcut-o deja, fãrã prea multe scrupule. Ubi bene, ibi patria, vorba strãmoºilor noºtri latini. Existã, însã, ºi oameni cu principii, iar Lucian Iliescu face parte din aceastã categorie. Lucru pentru care cei care-l ºicaneazã acum, ar trebui sã-l respecte.
Titlu: "Cântarea Bucureºtiului" - competiþie dotatã cu trofeul "Primãria"
Nr Editie: 1225 Data: Thursday 08 April 2004
Cu fiecare zi ce trece, cel puþin o nouã candidaturã se anunþã pentru competiþia ce are ca trofeu scaunul de primar general al Bucureºtiului.Tot mai mult, aceasta începe sã semene cu un soi de "Cântare a Bucureºtiului" ºi tot mai puþin cu o confruntare între personalitãþi ºi forþe politice apte sã scoatã oraºul din marasmul în care l-a scufundat lupta politicã.Oferta pentru urmãtorii patru ani este bogatã ºi diversã. Dar, mai ales, coloratã. Cu excepþia lui Bãsescu, în al cãrui portofoliu se aflã, deocamdatã, doar ideea cã dacã ar fi fost lãsat, ar fi fãcut ceva, ºi a contraofertei PSD, dupã mine încã provizorie, Duvãz nefiind decât o momealã aruncatã amatorilor de senzaþii tari, toþi ceilalþi pretendenþi nu prea pot spera sã facã mai mult decât figuraþie ºi sã-ºi mai îmbunãtãþeascã ratingul personal cu câteva procente de notorietate. Candidatul PUR, Monica Tatoiu, este o persoanã dinamicã, cu idei ºi cu charismã, dar n-are în spate decât un suport general de 4 la sutã ºi confuzia iscatã de desele viraje ideologice ale partidului cu care nici chiar Dick Morris nu poate face minuni. Candidatura dlui Ciorbea mi se pare una lipsitã de consistenþã ºi de jenã. Care crede fostul premier cã ar putea fi motivele pentru care electoratul sã-ºi mai permitã luxul de a se lãsa prostit încã odatã de discursul sãu lãlãit ºi lipsit de autoritate? Mugur Ciuvicã, ilustru necunoscut pânã la Armaghedonul anti-Nãstase, dat cu mare curaj la anonime pe Internet, de-au trebuit sã se dea procurorii de ceasul morþii ca sã-l gãseascã, mai poate face câteva dezvãluiri care însã nu-l vor ajuta în nici un fel, mai ales pe fondul situaþiei în care bucureºtenii au realizat cã cei 8 ani de guvernare cederistã n-au însemnat nimic pentru mai binele lor. Generalul Chelaru, de la PUNR, poate doar sã spere cã va obþine un plus de simpatie într-un oraº în care partidul sãu nu stã prea bine. În timp ce pentru Miticã Dragomir lucrurile nu vor sta de fel cum stau prin fotbal, unde blaturile ºi pupãturile dupã scandaluri au început sã facã parte din logica lucrurilor.Un lucru e cert: la douã luni ºi ceva înainte de alegerile locale, bucureºtenii nu au încã în cine ºi în ce sã spere. Nu le rãmâne, deocamdatã, decât circul politic.
Titlu: PSD: Adio, dar rãmân cu tine!
Nr Editie: 1226 Data: Friday 09 April 2004
Sondajul comandat la CURS de cãtre cotidianul "Adevãrul" nu numai cã nu aduce mari noutãþi, dar chiar consfinþeºte un proces de statu quo ce se instaleazã cu 8 luni înainte de alegerile generale ºi prezidenþiale.Cãderea lui Ion Iliescu în topul încrederii publice, în spatele lui Geoanã ºi Nãstase, nu þine de vreo modificare a percepþiei sale de cãtre electorat, ci de faptul cã nemaiaflându-se în situaþia de a candida pentru vreo magistraturã, atenþia publicului se îndreaptã spre posibilii sãi înlocuitori. În realitate, preºedintele în exerciþiu continuã sã conducã cu autoritate în topul nescris al personalitãþilor ºi acest lucru este evident din fiecare manifestare la care participã. S-ar putea spune chiar cã cei doi care-l devanseazã îºi datoreazã plusul procentual "darului" involuntar pe care-l primesc de la preºedinþie, în momentul în care "apele" nu sunt încã foarte limpezi ºi nu se ºtie asupra cãruia dintre cei doi se va pogorî harul divin. Avansul ministrului de Externe e doar unul teoretic, de culoare, ºi el exprimã mai degrabã o opþiune anti-Nãstase decât una pro-Geoanã. Cel mai acut semnal pe care-l dã acest sondaj þine de relaþia dintre electorat ºi PSD. Este o relaþia de urã-iubire, de dependenþã, ca sã folosesc un limbaj ce nu are nimic comun cu statistica. Este ca într-un mariaj în care partenerii, deºi nu se mai înþeleg, iar uneori chiar se detestã, nu se hotãrãsc sã facã pasul spre rupturã, din teama de necunoscut ºi în virtutea unei rutine comode ºi acceptabile. Electoratul îºi doreºte ceva mai bun, deºi cum aºa ceva nu se întrevede în lista actualã de pretendenþi, preferã sã rãmânã cu PSD. Aºa se explicã acest 45% de la CURS, pe care alte sondaje recente - nedate publicitãþii - îl duceau pânã spre 48-49%.Evident cã, într-o astfel de judecatã, lucrurile trebuie vãzute obiectiv, la rece. Cu toate nemulþumirile la adresa sa, PSD a avut o serie întreagã de realizãri care nu au trecut neobservate. Nu mã refer doar la cele de imagine - precum ridicarea vizelor pentru Europa sau intrarea în NATO - ci ºi în domeniul economic ºi social. Inflaþia s-a redus considerabil, afacerile încep sã meargã mai bine, corupþia nu mai zburdã în voie, ci din când în când e sancþionatã inclusiv la nivel median. Acestea sunt realitãþi ce nu pot fi trecute cu vederea ºi în care rezidã ºi o bunã parte din procentul pe care-l adunã - deocamdatã doar la intenþiile de vot - partidul aflat la guvernare.
Titlu: Imprevizibilul domn ambasador
Nr Editie: 1227 Data: Saturday 10 April 2004
Caricaturile antitotalitare ale lui Eugen Mihãescu, publicate în marea presã americanã au constituit un veritabil coºmar pentru Ceauºescu ºi propagandiºtii sãi. Ilustrul grafician nu s-a rezumat însã la campania artisticã: a scris articole în presã, a solicitat audienþe la administraþia de la Washington, a participat la mitingurile din faþa misiunii de la New York. Dupã Revoluþie, nu a fãcut parte dintre cei care s-au grãbit sã vinã ºi sã cearã rãsplata "jertfei patriotice".Am avut privilegiul de a-i publica primele caricaturi în presa din þarã, dupã ce a pãrãsit-o, prin anii '70, din motive care þin de structura sa intimã de protestatar.Pentru cã acest refuz al conformismului, al lucrurilor în general acceptate, fãrã prea mult efort intelectual, constituie dominanta stilului lui Eugen Mihãescu. Nu contra curentului - ci contra minimei rezistenþe, mai degrabã. Asta l-a fãcut, de pildã, ca în plinã contestaþie a lui Ion Iliescu, de cãtre o disporã americanã frustratã ºi dezorientatã, el sã i se alãture acestuia, fãrã a avea vreun beneficiu de pe urma acestui lucru, în afarã de "þintuirea" sa la zid de cãtre cei alãturi de care scandase "Jos Ceauºescu" - în condiþii incomparabil mai vitrege decât cele în care s-a folosit sloganul "Jos Iliescu". Singurul lucru pe care l-ar fi dorit - ºi l-ar fi acceptat - pentru sine, anume postul de ambasador la UNESCO - locul în care dl Hãulicã înþepenise parcã pe viaþã - i-a fost refuzat pe ultimii metri ai guvernãrii din '96.Nu i-a fost acordat din motive... umanitare - titlul era necesar altcuiva. L-a consiliat pe candidatul Iliescu ºi în '96 ºi în 2000 pe probleme de imagine - zonã în care nu i se putea reproºa ceva - fãrã a obþine altceva decât aversiunea celorlalþi membri ai "camarilei" care îºi vedeau poziþiile ameninþate. Tot din spirit de frondã a fãcut campanie, în timpul rãzboiului din Iugoslavia, contra þãrii sale de adopþie.În 2001 a poposit câteva luni la Cotroceni, într-o calitate greu de definit în care ºi-a bulversat noii colegi prin stilul sãu nonconformist. Au rãsuflat uºuraþi toþi (inclusiv cred, preºedintele) când Hãulicã a putut fi, în sfârºit urnit, ºi când Mihãescu a luat din nou drumul unui exil poleit. La Paris, nu i-a trebuit prea mult ca sã intre în conflict cu ambasadorul Gherman...Ultimul sãu gest mi se pare aproape firesc pe aceastã linie vocaþionalã: în fond, radicalismul lui Vadim îi vine ca o mãnuºã artistului.Întrebarea este: pentru cât timp? Cât va rezista eternul "refuznik"* sã asculte comenzile unui lider la fel de imprevizibil ca ºi el?! Rãspunsul îl vom afla cu siguranþã, poate mai repede decât ne închipuim. Pânã atunci, Eugen Mihãescu, ambasador sau nu, este o piesã de rezistenþã în artileria electoralã a PRM. * Sens ul original al termenului - acela de persoanã cãreia i se refuza paºaportul - s-a pierdut în negura noilor realitãþi.
Titlu: Mugur Isãrescu a descoperit Tezaurul!
Nr Editie: 1229 Data: Tuesday 13 April 2004
Recentul seminar organizat de Banca Naþionalã a României pe tema tezaurului dus la ruºi ºi nemaiîntors pânã în ziua de astãzi, a aruncat pe piaþa mass-media acest subiect ca fiind unul original ºi fierbinte. Mã strãduiesc sã-mi amintesc ce comentariu a fãcut dl guvernator Mugur Isãrescu anul trecut prin iulie, când preºedintele Iliescu a fost la Moscova, pentru semnarea tratatului bilateral ºi nu gãsesc nimic prin cotloanele memoriei.Nu gãsesc nici pe site-urile agenþiilor de presã care au comentat atunci vizita.Mi-amintesc, însã, cã subiectul Tezaurului a fost prezent în convorbirile pe care preºedintele nostru le-a avut cu preºedintele Putin. Acesta i-a mãrturisit dlui Iliescu faptul cã nu ºtie mare lucru despre povestea asta ºi cã, de fapt, nici nu înþelesese prea bine despre ce este vorba, dat fiind cã traducerea în rusã a termenului nu era prea sugestivã. Crezându-l pe cuvânt, dl Iliescu s-a apucat sã-i explice atunci ce ºi cum. Luminându-se, noul þar de la Kremlin a declarat cã înþelege ºi cã, pornindu-se de la aceastã clarificare, se va da un nou avânt cercetãrilor menite sã conducã la identificarea aurului ºi a celorlalte valori româneºti duse în bejenie. Cei doi preºedinþi au stabilit chiar atunci formarea unei comisii mixte, compuse din istorici, economiºti, militari ºi alte profesii care sã încerce sã ajungã la rezultatul la care nu s-a ajuns pânã acum. Veþi zice, probabil, ºi nu fãrã temei, cã o comisie este cea mai potrivitã modalitate de a îngropa un subiect ºi de a nu ajunge la nici un rezultat. Sã nu ne pripim, însã, cu concluziile. Cert este cã atâta timp cât problema tezaurului va fi vãzutã sub forma unor lãzi cu aur pitite de comisari prin cine ºtie ce catacombã din Siberia, ºansa de a ajunge la o soluþie e nulã. Peste ruºi ºi peste tezaurul nostru au trecut o revoluþie ºi douã rãzboaie mondiale. O parte din obiecte au fost returnate, altele au fost vândute pentru a se finanþa miºcarea comunistã din exil. Au existat ºi o serie de înþelegeri oculte care n-au prea ajuns la urechile istoricilor. Chestiunea Tezaurului nu este, deci, simplã, iar perspectiva recuperãrii sale rãmâne ceþoasã ºi îndepãrtatã ºi, în nici un caz, seminarul BNR nu va fi cel care va impulsiona întoarcerea sa acasã. Deocamdatã, tezaurul rãmâne un excelent subiect electoral pentru guvernatorul BNR (vor fi ºi acolo alegeri, la sfârºitul acestui an) ºi un element important de imagine în registrul lui "dacã altora nu le pasã, nouã ne..."
Titlu: Emil vrea la guvernare în 2008
Nr Editie: 1244 Data: Friday 30 April 2004
Într-o declaraþie incendiarã fãcutã în faþa unui grup puþin numeros de susþinãtori, fostul preºedinte al României ºi-a precizat obiectivele electorale: recâºtigarea puterii în 2008. Emil Constatinescu îºi lasã sieºi ºi formaþiunii pe care o conduce un rãgaz de patru ani pânã la momentul în care va putea sã înlocuiascã alternanþa cu alternativa. Acest joc de cuvinte constituie ºi gãselniþa prin care fostul preºedinte motiva impactul debil pe care Acþiunea Popularã îl are asupra publicului. La aproape ºase luni de la constituire A.P. nu figureazã încã printre opþiunile de vot ale românilor ºi faptul nu poate fi pus doar pe seama amintirii neplãcute pe care dezertarea din anul 2000 a liderului de atunci al dezmembratei CDR a avut-o. Este, mai degrabã, consecinþa absenþei unei alternative reale. Întregul discurs AP-ist de pânã acum se rezumã doar la denunþarea malversaþiunilor partidului de guvernãmânt, cu nonºalanþa celui care nici usturoi n-a co nsumat ºi nici discursul nu-i împrãºtie inconfundabila odoare. Probabil cã Emil Constantinescu are dreptate când spune cã "tipul de structurã mafiotã, clientelarã, de tip tribal, nu va putea merge în Uniunea Europeanã". Are dreptate pe fond, pentru cã este greu de presupus cã dacã PSD va reuºi sã treacã cele câteva hopuri pe care le mai are în calendarul negocierilor, Bruxelles-ul se va încãpãþâna sã ne bareze accesul în ideea de a-i aºtepta pe "adevãraþii" lideri politici români sã-ºi punã hainele de lucru în 2008 ºi sã demonstreze justeþea punctului lor de vedere. Din pãcate, memoria nu ne permite sã trecem peste numeroasele fenomene de tip "tribal" care s-au produs în timpul guvernãrii democratice din 1996-2000, când economia s-a dus la vale, miºcatã din loc de umerii puternici ai celor 14.000 de specialiºti ai dlui Constantinescu.Þinta AP, a mai declarat Emil Constantinescu la Cluj, este de a "construi identi tatea unui partid care luptã împotriva actualului sistem". Din capul locului, liderul AP comite o eroare dând prioritate luptei "împotrivã", în locul luptei "pentru". În loc sã-ºi canalizeze forþele, câte le are, în direcþia structurãrii unei formaþiuni lipsite de pãcatele celei (celor) pe care le-a condus la înfrângere în 2000, Emil Constantinescu ºi camarazii sãi continuã sã se lase orbiþi de fantomele securiste care i-au învins atunci, neavând nici un argument sã se considere mai bine pregãtiþi pentru a le înfrunta.Este foarte posibil ca în 2008 sã vinã la putere "o formaþiune de opoziþie realã". Tare mi-e teamã, însã, cã aceasta nu va fi A.P. ªi nici cã va fi condusã de Emil Constantinescu.
