Titlu: PROFILURI (VI)
Nr Editie: 1142 Data: Friday 02 January 2004
REMEMBER 2003 "Ion Rus a apãrut pe neaºteptate pe firmamentul politic, odatã cu echipa clujeanã pe care Nãstase a inclus-o în formaþia sa, echipã ce-i mai cuprinde pe Vasile Dâncu ºi Vasile Puscaº, cãrora ulterior li s-a adãugat ºi Cozmin Guse. Rus ºi-a fãcut loc cu hotãrâre în anturajul premierului, reuºind sã-i îndepãrteze pe "greii" Mitrea ºi Dan Ioan Popescu, ºi devenind, la restructurarea guvernamentalã din varã, omul "numãrul 1", nu doar prin ce avea în subordine, ci ºi prin poziþia dobânditã în zona volatilã a relaþiilor personale. De la un punct, însã, atitudinea lui Rus a început sã iasã din canoanele obiºnuite, interpelãrile la adresa ºefului sãu devenind tot mai dese ºi mai categorice. Observatorii mai suspiciosi ºi mai amatori de scenarii pun declanºarea ofensivei mediatice împotriva lui Rus pe seama unui prea-plin psihologic al premierului, ceea ce, chiar dacã este plauzibil, e destul de greu de acceptat. Atacul poate veni din nenumãrate direcþii ºi cea mai puþin exclusã este aceea a propriului minister, în care misuna tot felul de personaje frustrate sau care se simt ameninþate. Dar asta e mai puþin important. Important este dacã scandalul va determina trecerea sa pe linia pe care au mai trecut alþi trei miniºtrii cu probleme asemãnãtoare. Dacã va fi aºa, înseamnã cã Guvernul e bântuit de un virus, pentru care vaccinul se gaseºte doar la Cotroceni.
Alegerea dlui Gabriel Oprea, s-a dovedit a fi una dintre puþinele numiri inspirate. General de justiþie, cu o formaþie solidã ºi disciplinatã - fãrã a fi cazon, dl Oprea a reuºit deja sã facã din instituþia Prefectului ceea ce trebuia aceasta sã fie: nu o capcanã ºicanatoare pentru un primar incomod, ci un reper de stabilitate ºi de legalitate. Unii - mai puþin obiºnuiti cu ritmurile sistemului din care vine generalul, rezistã mai greu ºi promit sã clacheze. Alþii chiar au clacat. Treaba merge, însã, mai departe. Nimeni nu e de neînlocuit - considerã prefectul. Nici chiar el - iar acest lucru îl ajutã sã facã mai bine faþã unei funcþii cu ereditate incertã. Dl Oprea nu este singular. Mai sunt prin þarã câþiva colegi de-ai domniei sale - pe la Timiº, Mureº, Vrancea - care dau semne sã fi înþeles mai bine decât alþii cã prefectul tinde, trebuie sã tindã, sã fie 'mai mult ca prefect'. În sensul bun, legal, adicã." ZP nr. 831/08 ianuarie 2003 'Mai mult ca prefectul' "Câtã credibilitate are Pacepa pe plan internaþional, este destul de greu de estimat. Noi cunoaºtem, însã, foarte bine modul în care a prelucrat, profesional, datele de care dispunea în calitatea pe care o deþinuse în spionajul românesc pentru a-si vinde cât mai bine cele câteva carþi scrise pe aceste teme ºi pentru a-ºi construi o biografie de disident ºi rezistent anticeauºist. Ceea ce - dacã ne gândim bine - n-a prea fost cazul. A devenit rezistent doar în momentul în care, înºtiinþat cã i s-a dat de urmã, a spãlat, cum se spune, putina. Nemafiind de folos - nici America nu-i iubeºte pe trãdãtori - a fost plasat pe undeva, la adãpost de eventuale rãzbunãri (ale cui) pânã în momentul în care a apãrut o ºansã de a fi refolosit: discreditarea ºefului diplomaþiei germane. Cât succes va avea aceastã miºcare de culise e greu de ºtiut. Dupã cum e la fel de greu de crezut cã Pacepa ar mai putea deþine informaþii pe care serviciile germane de "apãrare a Constituþiei" sã nu le cunoascã deja. Aºa încât este foarte posibil ca "mutarea Pacepa" sã fie fãcutã pe o tablã de ºah goalã, în care "nebunul" se poate miºca în orice direcþie fãrã sã afecteze pe nimeni."
Titlu: Indiscreþiile premierului...
Nr Editie: 1158 Data: Wednesday 21 January 2004
Câteva indiscreþii "scãpate" cu grijã în cursul dialogului sãu televizat de luni searã de cãtre premierul Nãstase (aflat la una dintre cele mai bune prestaþii ale sale din ultima perioadã) sunt de naturã sã facã luminã în privinþa ultimei restructurãri guvernamentale. Din ce a spus sau nu ºeful Executivului, reiese cã la începutul lui februarie vom avea un guvern restructurat cu cel puþin un minister în plus: cel al Mediului. ªi asta nu pentru cã cineva ar fi constatat cã desfiinþarea sa a fost o greºealã, pânã când nu s-au sesizat oficialii europeni de la Bruxelles, contrariaþi de faptul cã tocmai zona de cea mai mare sensibilitate în perspectiva integrãrii este neglijatã la Bucureºti. Desfiinþarea Mediului mi se pare, pe fond, a fi fost de aceeaºi naturã cu o eventualã desfiinþare a Ministerului Integrãrii Europene. A fost o gafã care va trebui reparatã, printr-o formulã care mai drege încã una: controversata decizie de a desprinde Pãdurile de Med iu ºi de a le face cadou Agriculturii. Care a fost raþiunea acestei miºcãri, "doar prietenii ºtiu"...În fruntea acestui nou minister sunt ºanse mari sã fie promovatã doamna Rovana Plumb. Cu riscurile ºi beneficiile de rigoare, pentru domnia sa, având în vedere cã va rãmâne la cârma ministerului doar pentru vreo 10 luni, ceea ce ar putea sã transforme misiunea sa într-una de sacrificiu. Turismul va deveni, mai mult ca sigur, Agenþie, fãrã Dan Matei Agathon, nici el dornic sã revinã la o instituþie destructuratã de transferul la Transporturi, tot pentru doar 10 luni, când alegerile bat la uºa Partidului, unde el are un cuvânt sau mai multe de spus.O altã lacunã a Executivului - absenþa unor coordonatori de domeniu - va fi reglementatã prin promovarea a doi viceprim-miniºtri (alãturi de premier, care ºi-a rezervat partea leului - Integrarea, Externele ºi Apãrarea - toate cu un mare coeficient în campania de imagine). Unul pe social - care ar putea fi dna Dumitru, ºi altul pe economic - aici "bãtãlia" fiind purtatã între Dan Ioan Popescu ºi Miron Mitrea. În orice caz, câºtigãtorul va fi confirmat ca un veritabil "numãrul doi" în ierarhia executivã. Care acum nu existã.ªi ar mai fi o "indiscreþie" scãpatã cu tâlc: decizia - practic luatã - a premierului de a se înscrie în cursa pentru Cotroceni. Decizie ale cãrui raþiuni devin pe zi ce trece tot mai clare.
Titlu: Dl Predescu ºi-a pierdut uzul raþiunii...
Nr Editie: 1159 Data: Thursday 22 January 2004
Oamenii care dobândesc niºte funcþii ºi trãiesc de prea mult timp într-un mediu artificial, care nu are legãturã cu realitatea, îºi pierd, la un moment dat, uzul raþiunii. Este cazul dlui senator Predescu. Domnia sa stã în fotoliul de senator de vreo 12 ani, dacã reþin bine. În acest timp scaunul a luat forma omului - sau viceversa... Iar pentru domnul Predescu, lumea a început sã însemne ce vede dânsul cu ochii - colegii de la Senat, funcþionarii de acolo ºi - din când în când - obrãznicãturile de ziariºti care vor mereu sã ºtie mai mult decât e cazul.Din acest cauze, dlui Predescu au început sã-i treacã prin cap fel de fel de idei, între care cea mai nãstruºnicã este aceea a unui proiect de lege pe care l-ar putea înscrie liniºtit ºi în Cartea Recordurilor, la capitolul "absurditãþi".Dl Predescu ne propune, nici mai mult nici mai puþin, decât sã acceptãm ideea cã parlamentul poate fi populat în voie de infractori cu scutire de executare. Deºi dã exemple din lumea civilizatã, europeanã, am motive sã cred cã autorul s-a inspirat mai degrabã dintr-un film italian, cu Sophia Loren dacã nu mã înºel, în care aceasta juca rolul unei femei care, pentru a scãpa de puºcãrie, rãmânea mereu însãrcinatã, turnând copiii unul dupã altul. Dl Predescu îºi propune sã-i însãrcineze cu mandate parlamentare pe cei care ar avea de dat socotealã justiþiei pentru faptele lor. Una peste alta, dl Predescu ne propune un parlament în care deputatul Y, care a cãlcat cu maºina un pieton ce trecea pe zebrã, iniþiazã ºi susþine proiecte de legi privind siguranþa circulaþiei pe drumurile publice, în care senatorul X, cel care a mutat din loc fãlcile unui vecin care nu i-a respectat locul de parcare ºi pe care l-a ameninþat ºi cu pistol, prezideazã Comisia pentru Drepturile Omului; în care parlamentarul Z, care a devalizat o societate comercialã prin varii inginerii financiare, propune amendamente la Codul Fiscal . ªi aºa mai departe.Iniþiativa dlui Predescu, jurist de meserie (ºi chiar ministru al Justiþiei pentru o scurtã perioadã) nu este doar contrarã unor elementare principii de drept, dar pur ºi simplu imoralã, ea alãturându-se altor iniþiative ce vizeazã acumularea de privilegii pentru o categorie de favorizaþi ai soartei prin voinþa sau nebãgarea de seamã a electoratului.
Titlu: "Ciocu' mic!" reabilitarea lui Pacepa
Nr Editie: 1160 Data: Friday 23 January 2004
"Cazul Pacepa" continuã sã stârneascã numeroase controverse, mai ales de când, în virtutea îmbunãtãþirii relaþiilor noastre cu marele aliat de dincolo de ocean, acceptãm în serie dezideratele acestuia. Reabilitarea este un fenomen pe care l-a inventat comunismul. Odatã cu dobândirea controlului totalitar, acesta îºi permitea luxul ca din când în când, sã scoatã din lada zãvorâtã a istoriei ceea ce convenea într-un anumit moment. Fie cã era vorba de politicienii "burghezi", fie de artiºti "decadenþi", cultura ºi civilizaþia se peticeau încetul cu încetul, în funcþie de toanele sau interesele celor aflaþi la putere. Reabilitarea era un proces prin care erau redate circuitului personaje puse sub obroc la grãmadã ºi nu în virtutea vreunei acuzaþii sau vini concrete. Cine va face astãzi o cercetare de acest gen va constata, cu stupoare, cã multe dintre figurile emblematice ale istoriei noastre au fost, în diferite perioade, interzise. Ceva asemãnãtor se întâmplã astãzi. Pacepa, general de securitate, mâna dreaptã a "odiosului" pânã când a defectat la americani, fãuritor al unui sistem ºi creator de metode specifice instituþiei pe care a servit-o aproape un sfert de secol, are încã un statut incert. Cum au ºi alþi câþiva reprezentanþi ai unei dubioase categorii de "trãdãtori ai odiosului". Persoanele care ºi-au înlocuit serviciul crendincios cu delaþiunea revoltatã rãmân, aproape inevitabil, în conul de umbrã al moralei, chiar dacã din variate raþiuni se cere ºi se acceptã o reabilitare. care poate sã le redea acestora tablourile ºi colecþiile de arme de vânãtoare, dar în nici un caz locul onorabil pe care-l reclamã într-o societate cãreia i-au adus egale prejudicii ºi într-o posturã ºi în alta. Campania uºor dubioasã care se desfãºoarã în legãturã cu restituirea onorabilitãþii generalului Pacepa mi se pare a se preta mai degrabã celebrului slogan al unui la fel de celebru fost ministru: Ciocu'mic!
Titlu: Telenovela þãrãnistã
Nr Editie: 1161 Data: Saturday 24 January 2004
Dl Arie Oostlander, membru al Parlamentului european, este de pãrere cã în România nu funcþioneazã democraþia atâta timp cât o formaþiune politicã importantã ºi reprezentativã cum este PNÞCD-ul, nu este în parlament.Domnia sa ºi-a exprimat aceastã opinie cu oarece tãrie, în plenul Parlamentului, solicitând ca României sã i se bareze accesul în Uniune atâta timp cât aceastã anormalitate va persista.Sã nu-l privim cu suspiciune pe dl Oostlander. N-avem nici un motiv sã nu credem cã domnia sa este sincer. Probabil cã în Olanda sa natalã n-ar fi posibil ca un partid aflat anul ãsta la putere, la anul sã nu mai intre în Parlament, doar dacã nu s-ar pune în funcþiune cine ºtie ce forþe malefice.ªi probabil cã domnia sa nu este singurul care nu înþelege ºi nu poate sã accepte ce se întâmplã în România. Mai este ºi celebrul domn Wim van Weltzen, tot olandez parcã, cel care fãcuse din þãrãniºtii români copiii de suflet ai creºtin-d emocraþiei europene. Cel care venea la Bucureºti ori de câte ori avea dl Ciorbea vreo problemã cu aliaþii democraþi, mustrându-i pe aceºtia pentru modul în care-l tratau pe ºeful guvernului.Domnii Oostlander ºi Wetlzen sunt, poate, oameni de bun simþ. Dar bunul lor simþ occidental nu se potriveºte deloc cu simþul comun balcanic. Noi înþelegem mult mai bine ºi mai uºor cum se face de nu s-au mai ales þãrãniºtii nici la Camerã ºi nici la Senat. Cum s-au certat pe banii rãmaºi în vistierie, cum ºi-au alungat preºedinþii ºi vicepreºedinþii, cum s-au despãrþit în aripi ºi aripioare pentru a se reuni în cele din urmã, sub aripa ocrotitoare a celui care hulise cel mai cu sârguinþã formaþiunea. Þine de politica noastrã, de modul de a o face ca pe un divertisment de timp liber, cu toatã recuzita mahalalei tradiþionale. Cu alte cuvinte, ca o telenovelã - nu doar creºtin-democratã - de Dâmboviþa.
Titlu: Comedia adopþiilor
Nr Editie: 1162 Data: Monday 26 January 2004
Povestea asta cu adopþiile internaþionale dureazã deja de trei ani ºi promite sã se inflameze încã odatã. Pentru motivul cã, deºi oficial s-a instituit un moratoriu asupra lor, neoficial circa 800 de copii au continuat sã fie adoptaþi de cãtre cetãþenii strãini în aceastã perioadã. Dna Ema Nicholson, care s-a angajat în aceastã bãtãlie luând-o ca pe o cauzã personalã se simte extrem de frustratã. ªi este de înþeles. În timp ce dânsa se pupa ºi se îmbrãþiºa cu premierul ºi cu dl ªerban Mihãilescu, fericitã de faptul cã România nu-ºi mai vinde copiii de prisos, în culise, "pe þeavã", cum se spune, traficul continua. ªi ar fi fost greu sã nu fie aºa. Miza puþinor altor lucruri petrecute în aceºti ani a fost atât de mare ca aceea a adopþiilor. Pe de o parte - disperarea cu care o serie de familii ºi-au dorit copiii proveniþi dintr-o zonã mai puþin atinsã de flagelul drogurilor ºi al SIDA, cum e consideratã România, lucru pentru care au fost în stare sã ofere sume mari de bani. Iar pe de alta, reþelele de trafic autohtone, care au înflorit în jurul unor Fundaþii cu obiective de faþadã caritabile. Acestea din urmã au fost principalii sponsori ai campaniei de convingere a guvernului român cã, decât sã-ºi þinã în condiþii vitrege copiii pe care pãrinþii nu-i mai vor, e mai bine sã le ofere ºansa unui alt fel de viaþã în cãminele viitorilor pãrinþi. Ca un numãr oarecare dintre adopþiile efectuate de-a lungul anilor au avut scopuri neclare sau oneroase (s-a vorbit despre prelevãri de organe pentru transplanturi) nu este un fapt dovedit, dar nici imposibil. Cert este cã autoritãþile au întârziat nepermis de mult adoptarea unei legislaþii clare ºi coerente în acest domeniu, lucru peste care s-au suprapus ºi presiunile extraordinare fãcute pentru continuarea adopþiilor de cãtre înalte oficialitãþi strãine care nu puteau fi refuzate. Criza pe care a fãcut-o dna Nicholson este de înþeles. ªi ea nu face decât sã confirme o alta: cronica noastrã lipsã de consecvenþã ºi de seriozitate.
Titlu: Testul "Blãnculescu"
Nr Editie: 1163 Data: Tuesday 27 January 2004
Joi, în cadrul ºedinþei de Guvern, ministrul Controlului, Ionel Blãnculescu, va supune atenþiei colegilor sãi un proiect prin care ar urma sã se introducã în Codul Penal infracþiunea de "crimã de fraudã fiscalã".Sportul favorit al afaceriºtilor români de dupã '89 - sãritura peste lege sau strecuratul pe sub ea - a fost tratat cu sistematicã înþelegere ºi suspectã toleranþã o perioadã mult prea lungã de timp. La adãpostul acestei atitudini, pe lângã câteva averi fãcute cu relativã corectitudine, a înflorit un veritabil top al bunãstãrii bazate pe "exploatarea" imperfecþiunilor legislative ºi a nebãgãrii de seamã (voluntare ºi involuntare) a organelor abilitate prin lege sã verifice atitudinea publicului faþã de banul public ºi interesul general. Sistemul bancar ºi privatizarea au fost principalele surse, susþinute îndeaproape de reþeaua vamalã ºi de instituþiile de control financiar. În marea majoritate a cazurilo r, frauda fiscalã a fost plãtitã de cãtre contribuabil, acesta sponsorizând într-un mod cel puþin straniu consolidarea clasei superioare. Cazurile de fraudatori trimiºi în justiþie ºi de la care s-a reuºit recuperarea mãcar a unei pãrþi din valorile însuºite ilegal se pot numãra pe degete, de unde ºi profunda neîncredere a opiniei publice în voinþa ºi capacitatea autoritãþilor de a eradica acest flagel. Responsabilitatea revine, în egalã mãsurã, prevederilor ambigue sau tolerante ale legii.Dl Blãnculescu a sesizat acest viciu de fond ºi e decis sã-l acopere prin aceastã iniþiativã. Acþiunea face parte dintr-un program pe care titularul unui porfotoliu a cãrei înfiinþare a fost privitã cu neîncredere, îl urmãreºte cu o ambiþie care dã fiori multora dintre cei care se ºtiu cu musca pe cãciulã. Iniþiativa sa legislativã este, totodatã, ºi un test de onestitate pentru cei care urmeazã sã decidã dacã ea va fi pusã în funcþiune sau nu. Vom avea cu acest prilej un rãspuns sugestiv legat de dorinþa realã a autoritãþilor de a curãþa mediul de afaceri de ilegalitãþi ºi toleranþe complice. Este "testul Blãnculescu".
Titlu: Pierderi colaterale în ''rãzboiul'' cu UE
Nr Editie: 1164 Data: Wednesday 28 January 2004
Dupã ce-am scãpat de-o grijã intrând în NATO, graþie lui 11 septembrie ºi lui Saddam, principalul obiectiv aflat pe agenda actualei guvernãri este Uniunea Europeanã. Mai precis, finalizarea în acest an, 2004 a tuturor capitolelor de negociere. Nu este obligatoriu. Am putea sã le finalizãm ºi la anul. Numai cã atunci totul ar trebui luat de la capãt, pentru cã în acest an se schimbã componenþa forurilor de conducere ale Uniunii. Este lucrul de care dl Nãstase ºi colegii sãi se tem cel mai tare. Pentru cã o reluare a negocierilor, cu altã Comisie ºi cu mai mulþi parteneri, riscã sã ne arunce dincolo de orizontul lui 2010, probabil într-un val cu Turcia ºi cu unele dintre þãrile din fosta Iugoslavie, inclusiv Serbia. Este un ''rãzboi'' dur, de urã, pentru care Executivul ne-a asigurat întotdeauna cã ia cele mai severe ºi mai serioase mãsuri. Ceea ce ne aratã începutul anului hotãrâtor al acestei companii nu prea se loveºte, însã, cu asigurãrile. În primul rând pentru cã au survenit o serie întreagã de ''pierderi colaterale'' care slãbesc sistemul ºi eficienþa lui. Au fost mai întâi cei trei miniºtri restructuraþi în iulie trecut ºi mãsurile organizatorice luate atunci se dovedesc a nu fi fost dintre cele mai inspirate. Pentru cã, iatã, noua restructurare care bate la uºã, înseamnã ''pasul înapoi'' pentru o serie de ministere cu grele responsabilitãþi în zona aderãrii. Ministerul Mediului este un exemplu flagrant de gândire pãguboasã. Dosarul de Mediu este unul dintre cele mai dificile ºi mai delicate ºi poate cã doar ''Agricultura'' îl întrece ca grad de dificultate. Iar la Agriculturã înregistrãm o altã pierdere colateralã: ministrul Sârbu este, de mai bine de o lunã, scos din dispozitiv! El s-a trezit în varã baci peste o turmã ciudatã, în care numãrul mãgarilor (cu sau fãrã microcipuri) îl depãºea pe cel al oiþelor tradiþionale. Adicã ºef al unui minister pestriþ, în care au fost amestecate câmpiile, apele, pãdurile, pãºunile, ogoarele. Dlui Sârbu îi mai lipseau doar stratosfera ºi subsolul ca sã poatã fi declarat ministrul pãmântului! Noii veniþi nu numai cã nu s-au integrat, ba au intrat într-un cert proces de destructurare, care ameninþã sã devinã critic, având în vedere faptul cã ministrul va mai petrece cam o lunã de convalescenþã, de pe urma nefericitei vânãtori de la Crãciun. Poate cã premierul ar trebui sã treacã în acest caz, peste sentimentalism ºi sã-l lase pe dl Sârbu sã se refacã pânã la anul, punând în locu-i pe cineva mai apt sã ia cu toatã vigoarea în piept dosarul de aderare al agriculturii, cel care promite cel mai mult sã devinã ghiuleaua atârnatã de piciorul României în marºul sãu spre Bruxelles.
Titlu: Bãsescu: "Cronica unei retrageri anunþate"
Nr Editie: 1165 Data: Thursday 29 January 2004
Anunþul fãcut de Traian Bãsescu, cum cã anul viitor, la Convenþia Naþionalã a PD, ce se va desfãºura, probabil, prin aprilie, nu va conduce o moþiune pentru obþinerea unui nou mandat la cârma partidului, este o premierã în politica româneascã. Este "cronica unei retrageri anunþate" ºi ea ar putea caracteriza un climat de partid cu adevãrat democratic, dacã exemplele pe care ni le-a oferit pânã acum clasa politicã româneascã n-ar contrazice flagrant acest lucru.Democraþia de partid este o idee lipsitã de acoperire. Liderii obþin deobicei puterea în culisele structurilor ºi n-o dau din mânã decât atunci când nu mai au încotro. Demisiile de onoare sunt de neconceput. Transferul de putere ºi de autoritate se produce cu cazne ºi cu consecinþe dureroase pentru formaþiuni, soldându-se cu sciziuni ºi dezertãri în bloc.Dl Bãsescu, dacã se va þine de cuvânt, va trasa un drum de profundã normalitate în acþiunea politicã. Explic aþia pe care a dat-o domnia sa - "Nu pot sã cer, pe de o parte, primenirea clasei politice, iar pe de alta sã fiu eu excepþia!" - se înscrie în sfera logicii ºi a bunului simþ ºi nu este lipsitã de accente polemice.Nu-l suspectez pe dl Bãsescu de lipsã de bunã credinþã. Ba, din contrã, cred cã, în ciuda stilului sãu abrupt ºi neprotocolar, este unul dintre cei mai sinceri politicieni români (ceea ce, în breaslã, nu constituie, neapãrat, o calitate). Ce are-n guºã (nici o aluzie la...) are ºi-n cãpuºã, de cele mai multe ori. Dar cred cã avansarea unui termen, precum cel din aprilie 2005 este oarecum hazardat. Pentru cã de la alegerile generale pânã la Convenþia Naþionalã PD se vor scurge aproape cinci luni. Cinci luni în care rezultatele alegerilor nu vor putea fi þinute sub obroc, fãrã ca ele sã implice reacþii ºi contrareacþii. Mi-amintesc faptul cã principalul reproº pe care i l-a fãcut chiar dl Bãsesc u fostului sãu ºef Roman, a fost cã nu s-a retras de la cârma partidului dupã rezultatul dezastruos de la prezidenþialele din 2000! ªi cã a aºteptat nepermis de mult pentru a se putea produce clarificãrile necesare. Soarta dlui Bãsescu ar putea fi tranºatã mult mai repede, dacã Coaliþia nu va obþine scorurile pe care conteazã, ºi printre capetele care cad în astfel de ocazii ar putea sã fie ºi al domniei sale. Sau, dimpotrivã, un rezultat bun l-ar putea obliga sã nu-ºi þinã promisiunea fãcutã acum...
Titlu: Dolarizarea sportului
Nr Editie: 1166 Data: Friday 30 January 2004
Dacã un cititor pasionat de sport ar fi plecat brusc, pe altã planetã ºi s-ar fi întors acum, dupã 20 de ani, ar avea toate ºansele sã intre în stare de ºoc dacã pune mâna pe o gazetã de specialitate ºi începe sã o citeascã.Pentru cã va avea toate ºansele sã afle noutãþi despre orice altceva în afarã de sport. Sã zicem, de pildã, cã e fan de fotbal, cum sunt cei mai mulþi. Nu va avea nici o ºansã sã afle ceva despre ce se petrece în teren, despre clasamente, despre stilul de joc al vreunei echipe, despre concepþiile tactice ale unui antrenor. Va afla, în schimb, tot ce se poate despre banii fotbalului. Va fi foarte bine informat despre bursa jucãtorilor, despre cât câºtigã impresarii vânzându-i pe fotbaliºti în strãinãtate, pentru câþi dolari se ceartã cluburile, la ce sumã ºi-a negociat antrenorul naþionalei un contract cu o echipã strãinã.Va fi permanent la curent cu ce mai vând echipele ca sã supravieþuiascã, cu câþi bani a furat nu ºtiu ce casier de club sau pentru câþi euro îl dau în judecatã pãrinþii unui jucãtor încã minor pe ºefii acestuia de la club, care a fãcut o tranzacþie în interes propriu. În aceastã bursã a informaþiilor strict dolarizatã ºi euro-izatã, un loc important îl ocupã ultimele achiziþii ale fotbaliºtilor: X ºi-a cumpãrat un BMWx5 de 60.000 de euro, pentru cã se simþea marginalizat, colegii sãi având de mult aceastã maºinã! Y ºi-a luat o casã de 300.000 de euro, cu ºase camere, în care a bãgat mobilã de alþi 500.000. Z intenþioneazã sã-ºi deschidã o afacere în care sã investeascã 7 milioane de dolari câºtigaþi la nu ºtiu care club din Europa. Singurele "înseninãri", nelipsite de conotaþii financiare, sunt cele din categoria sexului: ultima iubitã a lui W i-a tocat acestuia nu mai puþin de 10.000 euro întro searã la un club în vogã; soþia lui "K" s-a întâlnit cu iubita acestuia, s-au pãruit ºi au produs pagube de 2000 de dolari în casa prietenului fotbalistului respectiv. ªi aºa mai departe. Stau de multe ori ºi mã întreb dacã fotbalul, în speþã, mai existã ca subiect, ºi nu a rãmas cumva un simplu pretext pentru ca gazetarii sã-ºi aºtearnã poveºtile de maxim interes...
Titlu: Demonizarea lui Vadim
Nr Editie: 1157 Data: Tuesday 20 January 2004
Corneliu Vadim Tudor s-a dovedit încã de la apariþia sa pe scena politicã, un personaj atipic ºi incomod. Incomod ca aliat ºi incomod ca oponent. Iar atipic, prin discursul sãu cu accente justiþiare ºi cu puseuri extremiste ce au fãcut sã fie catalogat ca atare. Extremismul lui Vadim este unul de tip special. Este un extremism verbal. Ceea ce deranjeazã mai mult nu sunt ideile, ci modul de prezentare a acestora. Iar ceea ce atrage - la o categorie de electorat lehamistã de ineficienþa metodelor tradiþionale - este tocmai ideea cã cineva este în stare sã-ºi propunã sã stârpeascã relele cu metode radicale, chiar dacã acest lucru nu este posibil într-un sistem democratic. Paradele politice ale lui Vadim au fost primite cu îngãduinþã ºi stimulate chiar, pe diverse cãi, pânã în 2000, când formaþiunile politice au constatat cã micul sãu partid nãbãdãios al a reuºit sã surclaseze partide cu pretenþii, ºi chiar sã punã sub semnul întrebãrii victoria la prezidenþiale a lui Ion Iliescu. Din momentul acela, ºi pe fondul basculãrii PRM în poziþia de cel mai important partid de opoziþie, lucrurile au început sã se schimbe. Pe fondul slãbiciunilor sale organizatorice ºi de resurse umane, PRM a început sã fie luat în vizorul adversarilor prin intermediul liderului sãu. Fiecare gest ºi fiecare afirmaþie a acestuia au fost sistematic analizate ºi interpretate prin prisma percepþiei de tip extremist. Nu cã Vadim nu ar fi oferit suficiente motive, dar procesul a început ºi a continuat sã pãcãtuaiascã prin exces ºi prin victimizare. Nu cred cã obiectivul clasei politice ºi al societãþii civile este, în astfel de cazuri, rãstignirea ºi anihilarea, atâta timp cât poate exista ºi soluþia revenirii la linia de plutire a democraþiei. Nu cred cã viaþa politicã româneascã ar fi mai bunã cu un Vadim marginalizat ºi lãsat în bazinul sãu, decât cu un PRM reaºezat într-un format democratic. Poate cã varianta victimizãrii este mai comodã, dar ea implicã riscul unei radicalizãri mai pronunþate a eºantionului captiv. Este motivul pentru care cred cã, de pildã, suspectarea lui Vadim de nesinceritatea în episodul bustului lui Ytzhak Rabin ºi demolarea acþiunii sale reprezintã o eroare de strategie inclusiv electoralã, atâta timp cât noua imagine pe care tinde sã ºi-o construiascã nu este contrazisã de fapte concrete. La urma urmelor, oricine are ºansa prezumþiei de nevinovãþie. Inclusiv 'inamicul public Vadim'.
Titlu: La loc comanda!
Nr Editie: 1156 Data: Monday 19 January 2004
Pânã la sfârºitul acestei luni, Guvernul va lua o hotãrâre în legãturã cu noua - ºi probabil - ultima sa restructurare. Timpul trecut de la cea din varã a demonstrat cã reducerea "europeanã" a numãrului de ministere s-a fãcut oarecum în pripã. Au dispãrut o serie de ministere, apãrând în schimb megastructuri greoaie ºi nefuncþionale. Lipirea unor domenii pe lângã instituþiile rãmase în funcþiune a atras, în mod evident, dificultãþi de administrare curentã. Practic, într-un singur caz altoiul a fost reuºit: în acela al noului minister al Administraþiei ºi Internelor. ªi asta, mai ales datoritã faptului cã, deºi cu o pãlãrie comunã, cele douã foste ministere au continuat sã funcþioneze ca entitãþi cu individualitate ºi cu programe proprii. În alte douã, situaþiile create au dat bãtãi de cap nu doar miniºtrilor titulari. Agricultura a devenit un conglomerat în care demersurile europene de implantare a cipurilor în urechile mãgarilor sau asistarea naºterii la pisici prevaleazã sistematic în faþa pãienjeniºului de probleme pe care le genereazã domenii cu vagi înrudiri ºi cu suficient de multe deosebiri. În aceste condiþii se prefigureazã, aproape logicã, o refacere a Ministerului Mediului, aºa cum aratã acesta pânã în 1996, cu problemele de ecologie strâns legate de ape ºi de pãduri. Celãlalt mega-minister, cel al transporturilor, va scãpa, probabil, de incomodul apendice al Turismului, a cãrui extirpare va fi urmatã de apariþia unei noi Agenþii - dealtfel, formula care a funcþionat pânã în 2000. Cât despre titularii noilor portofolii - drum larg deschis speculaþiilor. La Mediu, probabil cã va urma sã se tranºeze între titulara "Protecþiei Consumatorului", doamna Plumb, tot mai remarcatã în ultima vreme pentru eficienþa cu care implementeazã domeniul în viaþa curentã ºi în exigenþele europene, ºi fostul ministru, Aurel Constatin Ilie, poposit temporar, dupã încheierea misiunii diplomatice la Moscova, într-un cabinet de consilier la Cotroceni. La Turism, Dan Matei Agathon concureazã aproape de unul singur, cu atât mai mult cu cât pânã ºi reticentul preºedinte Iliescu a declarat cã-i resimte lipsa.
Titlu: Libertatea limbajului
Nr Editie: 1154 Data: Friday 16 January 2004
Ideea de imunitate a plecat de la necesitatea ca mãcar în forul generat de consensul public lucrurilor sã li se poatã spune pe nume, fãrã teama cã orice exprimare l-ar putea târî pe autor prin tribunale. Cã de aici noi am extins-o, în manierã tipic dâmboviþeanã, la oricare dintre atingerile aduse legii, e o chestiune care ne priveºte direct. Cu discursul politic e o altã treabã. Dupã pãrerea mea, imunitatea discursului politic ar trebui scoasã de sub cupola Parlamentului ºi extinsã la întreaga masã de politicieni ºi susþinãtori ai diferiþilor politicieni. Apelative ca "bou", "maidanez", "lichea" n-ar mai trebui sã aibã conotaþii jignitoare, ci ar trebui privite ca oricare alte apelative din domeniu: incompetent, demagog, arogant, sau mai ºtiu eu care dintre epitetele pe care ºi le aplicã de regulã politicienii. Spun asta pentru cã, în caz contrar, nu va mai trece mult ºi, în acest an incendiar, tribunalele vor fi sufocate de procese de calomnie ºi insultã. Cred cã e timpul ca, printre celelalte libertãþi pe care ºi le-au cucerit românii de la dictaturã, sã figureze ºi "libertatea limbajului". Vã imaginaþi cât de greu îi vine unui politician care vede în faþa sa un preopinent cu coarne ºi copite, sã-l trateze pe acesta cu "stimatul ºi preþuitul", "onorabilul coleg", în locul firescului "boul de coleg al meu" sau "maidanezul meu preopinent". Cã aceste cuvinte nu dor ºi nu lasã urme ne-o dovedeºte recentul episod al înfierii dlui Guºã de cãtre fostul sãu inamic politic Bãsescu. Ieri s-au scuipat de mama focului, azi se pupã în Piaþa Endependenþei, pe exact aceleaºi locuri pe care s-au scuipat. Fãrã urã ºi pãrtinire! Asta e jocul ºi-l jucãm! Mai greu e cu spectatorii, care trebuie obiºnuiþi cu ideea cã dacã doi politicieni se iau de pãr ºi-ncearcã sã-ºi scoatã ochii, acest lucru nu înseamnã neapãrat cã se urãsc, cã opiniile lor sunt ireconcilibile ºi cã a doua zi nu s-ar putea plimba braþ la braþ pe aleile politicii înalte. Dupã cum, la fel, nimeni n-ar trebui sã-ºi imagineze cã dupã dovezile de afecþiune reciprocã pe care le-au arãtat deunãzi camerelor de luat vederi, domnii Bãsescu ºi Guºã nu-ºi vor sparge din nou capetele, mâine-poimâine (cel mai probabil, dupã alegeri). Ãsta e jocul, ºi ãºtia-s jucãtorii! Democraþia sã trãiascã!
Titlu: EªICHIER (I)
Nr Editie: 1144 Data: Monday 05 January 2004
REMEMBER 2003 Celebrul scriitor englez George Orwell, cel care a zugrãvit în al sãu "1984" tabloul sumbru al totalitarismului ajuns la limitele sale extreme, ar fi avut un bun prilej sã-ºi exerseze imaginaþia pe un subiect paralel: democraþia intratã în faza acutã a 'dublei gândiri' ºi al contrastului, nici mãcar jenant, dintre vorbe ºi fapte, dintre intenþii ºi acþiuni. Criza din Irak constituie, din acest punct de vedere, un exerciþiu stilistic impecabil: avem, pe de-o parte, grija pentru demnitatea persoanei ºi respectul faþã de libertãþile individului, iar pe de altã parte, calculul rece al profitului ºi împãrþeala la masa verde a prãzii de rãzboi. Avem dorinþa declaratã de a evita un conflict cu vãrsare de sânge ºi, pe de alta, pregãtirile asidue pentru declanºarea rãzboiului. Avem respectul declarat faþã de instituþiile internaþionale ºi ignorarea lor totalã. Avem principiul eliberãrii unui popor în faþa realitãþii care reprezintã eliberarea poporului de sine însuºi.Avem respectul pentru libertatea de expresie ºi libertatea presei ºi bombardarea unor obiective civile, precum staþii de televiziune ºi birouri de presã. Avem grija pentru obiectivitatea relatãrilor de pe câmpul de luptã ºi transformarea în "persona non grata# a celor care transmit altceva decât s-a convenit. Ca sã ajungem în Rusia, astãzi avem nevoie de un pod, peste Ucraina ºi peste Moldova. Un pod pe care în viziunea lui Bush îl puteam reprezenta noi înºine, în poziþie orizontalã, urmând ca NATO sã pãºeascã voios peste noi spre ceea ce a reprezentat, atâta vreme, adversarul cel mai de temut. Nu mai ºtiu deloc ce-a vrut sã spunã Bush, când a fost la noi. Dacã era un îndemn, o sugestie sau o directivã. Nu mai ºtiu, de când Igor Ivanov a declinat ferm o asemenea eventualitate. 'N-avem timp de poduri' - a spus el la Bucureºti. Ceea ce înseamnã cã Moscova nu mai crede în poduri, atâta timp cât poate sã-ºi croiascã propriile-i drumuri spre oricine. Este ºi o micã ciupiturã în afirmaþia diplomatului rus: pânã nu v-a zis Bush, nu v-a trecut prin cap sã priviþi spre noi. Acum nu mai suntem noi interesaþi! Fãrã poduri, deci. ªi fãrã lacrimi. Judecarea realitãþii ruseºti prin prisma percepþiilor democraþiei de tip occidental este, din capul locului, o mare greºealã. Pe aceastã bazã se poate concluziona, de pildã, cã Elþân a fost un mare democrat, din moment ce era cât pe ce sã nu se realeagã, salvându-l, în ultimã instanþã, "mercenarii americani". Realitatea este nu cã Elþân ar fi fost mai democrat, ci cã a fost înzestrat cu posibilitãþi mai reduse de a exercita controlul asupra societãþii ruse. Buimac, alcoolic, pradã unor instincte de circar, el a fost simpatic unui mari pãrþi din populaþia care a optat între biciul tradiþional al dictaturilor seculare ºi dezmãþul ºi dezintegrarea instituþionalã, pentru aceasta din urmã. Sã nu uitãm cã, în Rusia nu existã nici o generaþie care sã fi cunoscut ce înseamnã democraþie pentru simplul motiv cã aceasta nu a existat vreodatã pe întinsul þãrii. Dezmembrarea Uniunii a fost însoþitã de pierderea prestigiului de mare putere, lucru care în ochii populaþiei a cântãrit mai mult decât libertãþile pe care, oricum nu le înþelegea. Cred cã mai degrabã aici trebuie explicatã reþeta electoralã a lui Putin, mai degrabã, decât în opresarea unei opoziþii care, oricum, abia-ºi mai trãgea zilele. Iar reducerea foºtilor comuniºti la doar jumãtate din scorul electoral al ultimelor alegeri spune foarte bine care este mesajul pe care l-au recepþionat din partea celui pe care ruºii ºi-l doresc mai degrabã de þar decât de preºedinte.
Titlu: EªICHIER
Nr Editie: 1145 Data: Tuesday 06 January 2004
Remember '03 "Este PNL un partid de buzunar? Nu cred. Dar nici un partid important nu este, cu doar 10 la sutã din opþiuni. PNL-ul ar putea fi, însã, oricând, elementul care sã încline balanþa electoralã într-o parte - cam cum a fost PD-ul lui Roman în '96. Este cert cã de unul singur n-are o altã perspectivã decât opoziþia, iar în opoziþie, vocea unui Stolojan se va auzi mai puþin decât a unor tenori de profesie, precum Bãsescu ºi Vadim. Problema PNL-ului este de a deveni credibil, cã o alternativa certã de dreapta, într-o societate în care stânga este mult mai numeroasã ºi mai diversã. Oricum, cearta celor douã partide ramâne un episod minor, de conjuncturã sau de tatonare, pânã la clarificarea strategiilor electorale pentru 2004.Luna de miere a "polului" a durat puþin.Pânã când au început sã aparã neînþelegerile determinate, pe de o parte, de aroganþa "fratelui mai mare", iar pe de alta de orgoliile "fratelui cel mic". Umaniºtii au obþinut cu greutate posturi de mâna a doua în administraþie, fiind contraþi sistematic ºi în dorinþa lor de a avea grup parlamentar propriu, pe motiv cã regulamentele nu permit formarea de astfel de grupuri cu "întãriri pe parcurs". Disputele din teritoriu au rãbufnit sistematic la vârf, umplându-i pe umaniºti de frustrãri ºi pe pesediºti de nervi. Cu atât mai mult cu cât din punct de vedere ideologic PUR-ul a fãcut un veritabil slalom, de la profilul de stânga, socialist, de pe care demarase, spre o ideologie social-liberalã, de la care se prefigureazã un ultim viraj, spre creºtin-democraþia lãsatã în paraginã de þãraniºti. Divorþul survenit zilele trecute era previzibil ºi se încadreazã în clasica nepotrivire de caracter. Iniþiativa lui Voiculescu este, însã, una riscantã: e greu de presupus cã PUR va câºtiga pânã la alegeri cele 4 procente care-i lipsesc pentru a trece ºtacheta parlamentarãa de unul singur.Renãscut în primele zile ale lui '90 din cenuºa þãrãnismului interbelic, pãstratã în urnele unor supravieþuitori ai Gulgului comunist, partidul a reprezentat o alternativã interesantã pentru o parte din oponenþii radicali ai noilor forþe politice.Construit în jurul personalitãþii puternice a lui Corneliu Coposu, PNÞCD a avut o evoluþie superioarã celei ai celuilalt 'istoric' - PNL, mãcinat înainte de vreme de veleitãþile unui numar prea mare de lideri. În edificarea unei opoziþii unite, în cadrul CDR, PNÞCD a beneficiat de o poziþie privilegiatã, algoritmul oferindu-i o situaþie net superioarã dotãrii sale naturale. Dispariþia lui Corneliu Coposu a fost, în realitate, semnalul declanºãrii declinului unui partid tot mai copleºit de responsabilitãþi pentru care nu deþinea resursele umane necesare. Accesul la guvernare în cadrul coaliþiei democratice a fost lovitura de graþie datã þãrãnismului: incompetenþa crasã a oamenilor promovaþi de partid, lipsa de realism politic ºi amatorismul cras au transformat momentul de speranþã al alegerilor din '96 într-un cortegiu al dezamãgirilor. Ieºit jenant din prima scenã politicã printr-un palmares ce l-a plasat în afara cadrului parlamentar, PNÞCD-ul a intrat în zona unui cancer generalizat al credibilitãþii sale.
Titlu: Moralã ºi prinþipuri
Nr Editie: 1146 Data: Wednesday 07 January 2004
"Teodorescu face parte din acea categorie de funcþionari care au împânzit guvernul, oameni care au avut în trecut funcþii 'interesante' prin administraþie ºi de care actualii guvernanþi par a nu se putea lipsi.Sunt oameni în stare sã lucreze ºi fãrã leafã, dacã e nevoie, numai sã fie prezenþi în mijlocul operaþiunilor care se transformã în decizii instituþionale. Teodorescu seamãnã, din multe puncte de vedere, cu Pãvãlache, ca sa luãm exemplul cel mai cuvenit. Din punct de vedere material pare un om fãcut - douã case pe numele lui ºi ce-o mai fi pe lângã astea. Are, probabil, ºi cel puþin o maºinã, iar familia nu se poate sã nu fie membrã prin niscai SRL-uri profitabile. Ca ºi Pãvãlache, Teodorescu este "omul care rezolvã totul" ºi pe care ºefii îl recomandã ca fiind demn de toatã încrederea, investitorilor care vin sã cearã ajutor ca sã-ºi deruleze afacerile într-o Românie însetatã de investitori. Ca ºi Pãvãlache, Teodorescu ia uneori pe cont propriu procesul de derulare a ºpãgii ºi e greu de pecizat dacã ºi cum o împarte cu alþii. Asemenea operaþiuni sunt cel mai adesea confidenþiale, dialogurile se poartã prin parcuri sau la masã, cu biletele, pe care autorul are grijã sã le rupã dupã aceea. Fiecare nouã cerere e motivatã de faptul cã "deasupra" sunt mai mulþi cei care trebuie unºi pentru ca treaba sã meargã strunã ºi, oricum, omul de încredere este primul beneficiar al credulitãþii, sau naivitãþii, sau ºmecheriei patentate a solicitantului. Pe masurã ce se apropie scadenþa electoralã, se fac auzite voci despre care habar n-aveam cã ar aparþine unor distinºi aleºi ai poporului.Treziþi brusc din moþãiala de rumorile din partid, aceºtia aflã sau bãnuiesc cã deasupra capetelor lor planeazã un mare pericol: acela de a nu mai figura pe viitoarele liste! Dintre toate formele de dependenþã - de alcool, droguri, medicamente, hranã - dependenþa de mandat este una dintre formulele cele mai acute. Nu existã cetãþean care sã fi avut ºansa de a reprezenta interesele alegãtorilor într-una dintre cele douã camere, care sã nu doreascã sa rãmânã acolo pentru înca cel puþin un ciclu. Mediul, relaþiile, privilegiile ºi onorurile concureazã în a crea o stare de bine cu care aproape nimic altceva nu poate fi comparat. De la sonoritatea inconfundabilã a apelativului 'domnu'senator' sau 'domnu'deputat', pânã la invitaþiile insistente de a participa pe la talkshow-uri, cu argumentul cã 'fãrã dumneavoastrã emisiunea ar fi un eºec', totul concura în a face din aceasta calitate o veritabila stare.De la o simplã manifestare de cochetãrie masculinã, sancþionatã acid de presã în cazul unor iluºtri demnitari perindaþi prin înaltele scaune ale puterii, portul ghiulului s-a transformat într-un însemn al noilor demnitãþi de partid, mai ales în "teritoriu", unde baronii fãcuþi peste noapte au simþit nevoia sã ofere ceva palpabil supuºilor lor: simbolul noii puteri ºi al noii autoritãþi! Sã nu se creadã cã ghiulul singur este simbolul acestora. Existã o varietate de brãþãri, inele ºi lãnþiºoare, care semnificã dependenþa de o stare materialã ilustratã prin semne zodiacale sau simboluri religioase, dupã aplecarea persoanei într-o direcþie sau alta.Noua clasã semi-politicã a ghiulangiilor este, precum cea înscãunatã de fanarioþi, una care respectã ierarhiile: manifestã supunere necondiþionatã faþã de cei de deasupra ºi dispreþ total faþã de cei de dedesubt. Când li s-a cerut sã renunþe la giuvaeruri, din raþiuni electorale, au mârâit surd, dar s-au conformat. Le-au lãsat, o vreme în casetele cu bijuterii de familie, ca apoi sã le scoatã, mai discret, din nou la ivealã. Ca pe niºte legitimaþii ale perenitãþii clasei din care fac parte.
Titlu: Atitudini
Nr Editie: 1147 Data: Thursday 08 January 2004
Remember 2003 <<"În România, antisemitismul nu mai are obiect" - spunea, dupã 1990, rabinul Moses Rosen, un om în general echilibrat ºi cu simþul realitãþii.Motivul pe seama cãruia punea el "criza" antisemitismului era acela ca dupã masivele "vânzari" de evrei din timpul lui Ceauºescu, comunitatea se redusese drastic. Cifrele vehiculate atunci variau între 10 ºi 20.000, între aceºtia nefiind sigur cã se numãrau ºi cei care îºi asumau deschis o astfel de descendenþã sau nu. Acest lucru depindea, de obicei, de conjuncturã ºi de interese, dar nu era în mãsurã sã modifice spectaculos procentul populaþiei de origine evreiascã. În astfel de condiþii, evreii români nu mai constituiau o entitate pe seama cãreia sã poatã fi puse unele dintre crizele curente din viaþa unei societãþi. Lucrurile nu s-au schimbat fundamental în ultimii ani, populaþia evreiascã nici scãzând ºi nici crescând semnificativ. Premierul ceartã posturile de televiziune - ºi presa, implicit - pentru faptul cã, în programul de pregãtire a ºcolilor pentru noul an, nu reuºeºte sã vadã ºi lucrurile bune, oprindu-se cu obstinaþie doar asupra celor negative - ºcoli dãrãpãnate, cu lucrãrile neterminate sau în pericol de a nu-ºi putea primi elevii.Pe fond, nu poþi sã nu fii de acord cu dl Nãstase. S-au fãcut, desigur, o grãmadã de lucruri în acest domeniu. S-au reabilitat ºcoli, în programe finanþate de Banca Mondialã. S-au realizat dotãri suplimentare. Cu alte cuvinte, dracul nu e chiar atât de negru cum ar dori sã dea de înteles presa, sau o anumitã parte a ei. Dl Nãstase este, însã, guvernant. Nu om de presa. Au trecut mai bine de 50 de ani de când mii de români au dispãrut fãrã a lasa urme în imensitatea stepelor ruseºti, unde au fost duºi într-un prizonierat cu þintã clarã de exterminare, de cãtre trupele NKVD-ului.Împinºi fãrã voie într-un razboi care nu era al lor, ºi-au parcurs pânã la sfârºit calvarul, dându-ºi sufletul, de foame, frig ºi boalã, în minele de cãrbune sau de cupru ale Karagandei. Pentru cei rãmaºi acasã, trecerea lor în nefiinþã a rãmas înconjurata de mister. Cei dragi lor dispãrusera pur ºi simplu în imensitatea sinistrã a Asiei. Dupa 50 de ani, rudele ºi cei apropiaþi nu ºtiu încã dacã vor putea sã le mai aprindã o lumânare la cãpãtâiul lumesc. Vizita lui Ion Iliescu în Kazahstan a avut darul de a pune, într-un fel, capãt acestei aºteptãri. Tânãrul nostru ambasador la Alma Ata, Vasile Soare, om energic ºi cu initiaþivã, care nu-ºi iroseºte timpul aºteptând indicaþii de la Bucureºti, a declanºat o încãpãtânatã cercetare a arhivelor kazahe pentru a da de urma românilor morþi în prizonierat. ªi a reuºit!
Titlu: ELECTORALE
Nr Editie: 1148 Data: Friday 09 January 2004
Cea mai aºteptatã decizie este aceea care vizeazã preºedinþia. Dacã outsiderii ºi-au fixat deja candidaturile, ºi se ºtie cã pentru Cotroceni vor candida, mai mult ca sigur, Stolojan pentru alianþa liberalo-democraticã ºi Vadim pentru 'România Mare', la PSD suspansul continuã. Este clar cã, deºi mai mulþi sunt cei care l-ar vota acum, decât în alte dãþi, dl Iliescu va pãrãsi definitiv instituþia din Deal. Cine va prelua ºtafeta? Primul rãspuns care ne vine în gând - din obiºnuinþa de a concepe aceastã funcþie ca fiind cea mai importantã din stat este: Nãstase! Cât de mult, însã, doreºte Adrian Nãstase sa fie privat de pârghiile puterii pe care o exercitã în calitate de premier ºi la care nu va mai avea acelaºi acces ca preºedinte? Cât de mult îi va conveni, ca odatã cu acestea sã piardã ºi pârghiile de manevrare a aparatului de partid, de care iaraºi va trebui sã se despartã în calitate de preºedinte al tuturor românilor? Sunt întrebari serioase, cu greutate, ºi ele îºi aºteaptã rãspunsul. Un prim indiciu îl va constitui mesajul pe care preºedintele Iliescu îl va da adunãrii, la care a fost invitat sã participe. Iar din acest mesaj vor decurge ºi toate celelalte clasificãri.Observ cã dupã ce i-a tot bombãnit pe cei din PSD cã, în loc sã-ºi vadã de treabã ºi sã se þinã de programul de guvernare, vin cu tot felul de idei de alegeri anticipate ºi guverne remaniate, preºedintele Iliescu s-a contaminat el însuºi cu acest microb. Altfel nu se explicã discuþia pornitã în legaturã cu decalarea alegerilor prezidenþiale de cele legislative, care a inflamat, ca la comandã, clasa politicã ºi presa. Aºa cã preºedintele a aruncat ºi el o petardã în mijlocul scenei: de ce n-ar fi decalate alegerile prezidenþiale de cele legislative în urmãtoarea formulã - prezidenþialele, prin octombrie, cu douã luni înainte de terminarea mandatului sãu, iar legislativele, la trei luni (cum zice la Constituþie) dupã intrarea în pâine a noului preºedinte? Dl Iliescu, senin din punctul de vedere al interesului personal, doreºte probabil sã experimenteze ºi coabitarea vreme de douã luni, cu succesorul sãu, timp în care poate sã facã tot ce n-a reuºit (sau n-a avut cu cine) sã facã în '96: sã dea sfaturi, sã prezinte echipa, sã vegheze la transmiterea integralã a arhivei (nu ca Constantinescu, care a luat-o cu el acasã, de ºi-a scris memoriile la kilogram). ªi nu doar atât: preºedintele gãseºte ca în felul acesta se va rezolva ºi problema candidaþilor-locomotivã, care nu vor mai trebui sã tragã dupa ei partide, cum a fãcut-o dânsul! În orice democraþie cu stagiu, formaþiunile care nu sunt la putere se foloseau de orice prilej de a rãsturna Guvernul sau de a-l forþa sã recurgã la alegeri înainte de termen, sperând ca în acest fel sa le ia locul celor care i-au învins. Este, practic, regula jocului. Asta nu exclude, bineînþeles, posibilitatea ca formaþiunea - sau formaþiunile - aflate la putere, sã încerce sã-ºi consolideze situaþia profitând de un moment favorabil ºi organizând alegeri anticipate. Aceasta tehnicã este valabilã, însã, pentru democraþiile consolidate, acolo unde ciclurile electorale nu afecteazã continuitatea ºi stabilitatea procesului economic ºi social. Nu este ºi cazul nostru, din motive lesne de constatat. Pentru noi, fiecare an de alegeri a fost un an pierdut. Mai întâi cu campaniile electorale, care încep cam cu ºase luni înainte de a fi declanºate oficial. Iar apoi cu împãrþeala sau reîmpãrºeala prãzii electorale, cu algoritmul, cu înlocuirea 'alor lor' cu 'ai noºtri', cu lamentãrile legate de greaua moºtenire pe care partidele ºi-o lasã unele altora. Astfel încât, alegerile anticipate n-ar face, în cazul nostru, altceva decât sã reducã la vreo doi ani un ciclu important, menit sã punã bazele asaltului asupra Europei. Nu este de mirare cã pentru marele public, tot mai dezinteresat de discuþiile sterile pe aceasta temã, alegerile anticipate au devenit alegeri antipatice.
Titlu: Opþiuni
Nr Editie: 1149 Data: Saturday 10 January 2004
Remember 2003 "Din când în când, preºedintele Iliescu îºi puncteazã volutele obiºnuite ale explicaþiilor cu comentarii seci, care nu mai comportã vreo altã desluºire. Aºa s-a întâmplat dupã primele convorbiri, tete-a-tete, când premierul mersese la Cotroceni hotãrât sã-l convingã pe ºeful statului sã accepte ideea alegerilor anticipate. Cu o primã reacþie, emoþionalã, dl Nãstase a declarat, cu nãduf, cã, în loc de remaniere parþialã, va propune demisia întregului Executiv. A fãcut-o într-un cerc restrâns, participanþii din media dând apoi fuga, dupã un obicei devenit tradiþie, la Cotroceni sã-l întrebe pe preºedinte ce pãrere are despre chestia asta. Atunci, dl Iliescu a declarat sec ºi sugestiv: 'Îl priveºte!' A fost, pentru premier, un semnal cã nu trebuie întinsã mai mult de atât coarda unei relaþii pe care noile poziþii ocupate de tandemul sudat pe parcursul a mai mult de zece ani, au complicat-o într-un mod neaºteptat. A fost un mic, dar necesar, duº rece, care a dat, ulterior, un alt curs colaborãrii dintre cei doi lideri. În primul rând, cred cã se poate vorbi despre o lipsã de bun simþ în cazul acestei propuneri. Este ca ºi cum, unui profesor universitar care iese din activitate, i-ai propune cã, dacã mai vrea sã fie bãgat în seamã sã dea examen de admitere la facultatea al cãrei decan a fost. Sau cam aºa ceva. Mi-e greu sã mi-l închipui pe dl Iliescu, de trei ori preºedinte, cerându-le compatrioþilor sãi sã-i ofere un scaun de senator. Chiar dacã, generoºi, pesediºtii s-au oferit ºi sã-i facã campanie electoralã. Este penibil. Dacã existã, cu adevãrat, dorinþa ca dl Iliescu sa rãmâna activ ºi în zona parlamentarã - ºi acest lucru mi se pare de la sine înþeles - nu ar fi nimic mai simplu decât sã se producã o iniþiativã legislativã prin care foºtii preºedinþi sã aibe asigurat un loc de senator de drept. Instituþia a existat ºi nu vãd de ce nu ar putea fi reintrodusã. Evident cã de acest drept ar trebui sã beneficieze ºi dl Constantinescu, ºi cred cã acest lucru ar fi în beneficiul democraþiei ºi al instituþiei parlamentare. Scena politicã româneascã se aflã în preajma unor schimbãri importante, al cãrui numitor comun este ciclul electoral 2004/2005. Cea mai importantã dintre acestea este pãrãsirea scaunului de preºedinte de cãtre dl Iliescu. Aceastã funcþie pe care opinia publicã continuã sã o considere - în ciuda îngrãdirilor constituþionale - cea mai importantã din stat, este îndeplinitã cu autoritate crescândã în trei mandate cu o pauzã de 4 ani, totalizând un deceniu. La 74 de ani, Iliescu a trecut prin aproape tot ceea ce poate avea un om politic, funcþionând la vârf în douã sisteme diferite, cu autoritatea celei mai calificate personalitãþi pentru stadiul atipic al tranziþiei. Pãrãsind definitiv Cotrocenii, Iliescu are de ales între douã alternative: sã intre direct în istorie, abandonând politica ºi dedicându-se meditaþiei pe temele favorite, sau sã continue - aºa cum a declarat nu odatã - rãmânând activ în ceea ce a devenit adevãrata sa profesie. Cã Iliescu nu se va putea lipsi de politicã, e un aspect. Politica, însã, se va putea, ea lipsi de cel care a reuºit, printre cei foarte puþini, sã înþeleagã ºi sã adopte un viitor care-i contrazice crezurile unei întregi existenþe?
Titlu: Remanierea restructurãrii
Nr Editie: 1151 Data: Tuesday 13 January 2004
Mintea românului cea de pe urmã nu se dezminte: dupã ce la restructurarea din varã s-a tãiat în carne vie ca sã se ajungã la o sumã europeanã de ministere, ne trezim acum cã, agãþate la remorca unor mega-ministere, Turismul ºi Mediul se aflã acum într-o situaþie dezastruoasã. Pitite în ograda Transporturilor ºi Agriculturii, cele douã domenii ºi-au pierdut rapid ºi identitatea, ºi amplombul în demersurile curente. Coborâte la rangul de departamente sau de secretariate de stat, Mediul ºi Turismul s-au aºezat frumos la coada din faþa cabinetelor ministeriale aºteptând ca sã le vinã rândul pentru a-ºi rezolva problemele. Acum, când se vede cã turismul e o prioritate depãºitã de evenimente, iar Mediul poate deveni un subiect delicat în finalizarea negocierilor cu UE, privirile se îndreaptã, întrebãtor, cãtre domnii Agathon ºi Ilie, dispersaþi între timp pe la alte tarlale - prin partid sau prin diplomaþie. Premierul ºi primul sãu adjunct de la partid, dl Cozmâncã, s-au scãpat deja, pe ici pe colo, cu declaraþii din care se poate trage concluzia cã cele douã ministere vor fi repuse în curând pe linia de plutire. Nu ºtim cât de mult va schimba situaþia domeniilor respective aceastã mãsurã. ªtim însã cã procesul de zãpãcire va continua nestingherit. Turismul este la a treia înfiinþare, perioadã în care cei care mai ºtiau câte ceva s-au rãspândit care-ncotro. Mediul a fost ºi el zdruncinat serios ºi înghesuit într-un pat al lui Procust fãcut sã încapã în odaia Agriculturii, ca un post-scriptum la agenda de vânãtoare a ministrului - victimã Sârbu. Din toate punctele de vedere, povestea aduce cu clasica tentativã de îngrãºare a porcilor în ajunul Ignatului european. Pânã la urmã, este vorba de coerenþa instituþionalã ºi organizatoricã - ceea ce lipseºte în continuare din meniul de guvernare al tuturor celor care s-au perindat pe la Palatul Victoria.
Titlu: O dramã la vânãtoare
Nr Editie: 1152 Data: Wednesday 14 January 2004
Oricare dintre variantele pe care le-a oferit domnul ministru Sârbu în legãturã cu accidentarea sa, ar fi cea realã, este cert cã adevãrata dramã petrecutã în pãdurea de la Bolovani este alta. Este drama unui consens pe ultima sutã, pe care dezbinaþii parteneri ai procesului de guvernare l-au ratat în mod stupid. Secretul care a însoþit vreme de aproape trei zile componenþa echipei reunite sã dea piept cu jivinele pãdurii a înmulþit ºi a înflorit speculaþiile, dintre care unele au atins absurdul. Dar, de ce sã te mai miri de fantezia publicului, când douã florãrese în plin "scandal Puwak", ajunseserã la concluzia cã doamna ex-ministru era patroana firmei de încãlþãminte "Leonardo" ºi nu doar ruda participanþilor la programul "Da Vinci". Dar, odatã cunoscuþi camarazii de arme ai dlui Sârbu, s-au iscat ºi fireºti nedumeriri: ce cãutau, laolaltã, membrii "aripii Nãstase", în frunte cu însuºi titularul guvernului cu acelaºi nume, cu aripa durã cotrocenistã, formatã din domnii Talpeº, Fulga, Timofte (cu Gioni cu tot)? Disputele publice ºi tãlpile de culise fãcuserã, mai bine de un an, deliciul presei, derutându-i pe mulþi dintre susþinãtori de conjuncturã ai celor doi lideri, care nu mai ºtiau în ce parte sã-ºi îndrepte adeziunile, în funcþie de suiºurile ºi coborâºurile duelurilor verbale. Chiar dupã armistiþiul tacit de pe la mijlocul anului trecut, ecouri ale rãzboiului au rãsunat cu prilejul ultimei remanieri, care a afectat ºi oamenii lui Iliescu, ºi omul lui Nãstase, într-un soi de meci nul cu corupþia eternã ºi fascinantã. Rumori de ultimã orã zic cã iniþiativa acestei reuniuni ar fi aparþinut dlui Sârbu, dornic sã contribuie pe mãsura puterilor sale la îngroparea definitivã a securii rãzboiului ºi sã regenereze un front al salvãrii social democrate în perspectiva luptei cu opoziþia tricefalã. N-a fost sã fie. Ba chiar, cel animat de cele mai bune intenþii pare a fi plãtit un preþ cam scump pentru ideea pe care a avut-o. Nu înseamnã însã cã alicele din arma sa au ucis orice ºansã. Pãdurea e plinã de animale - sãlbatice! - iar vânãtori se vor mai face.
Titlu: Cornul, laptele ºi limba de lemn a ministrului...
Nr Editie: 1153 Data: Thursday 15 January 2004
Mai rar limbã de lemn implementatã vârtos în discursul excesiv politizat ca-n interviul doamnei ministru a Muncii ºi etcetera, publicat recent în presa centralã. Din toatã poliloghia pe care o înºiruie doamna Dumitru, singurul lucru concret pe care-l aflãm e cel din titlu, ºi anume cã în 2007, anul ipoteticei noastre intrãri în UE, numãrul mediu de salariaþi va fi de 4,9 milioane de persoane - ceea ce ar reprezenta, în opinia domniei sale, "o creºtere susþinutã". Faþã de cât? Doamna ministru uitã sau omite sã ne spunã, pentru simplul motiv cã ºi acum tot cam atâþia sunt salariaþii care duc în spinare peste 6 milioane de pensionari. Care, pensionari, vor fi ei în 2007, cu siguranþã, într-o "creºtere susþinutã". De fapt, nu asta vreau sã spun. Ci cã doamna Dumitru - altfel consideratã un personaj competent pe felia sa (principala recomandare la funcþia de ministru venind de la faptul cã ea este cea care a "implementat" mecanismul cornului cu lapte) - suferã de o boalã rãspânditã printre noile VIP-uri: aceea de a nu se putea exprima simplu ºi firesc. De a nu putea spune, fãrã sã te învãluiascã în mantia eroismului unui guvern (care a crescut, vorba domniei sale, subvenþiile la bugetul asigurãrilor sociale de stat, faþã de anii precedenþi, în "valori nominale!") cã starea socialã a românilor e cea care este ºi o ºtim cu toþii, ºi nu se va putea schimba atâta timp cât guvernul cãruia-i aparþine nu va reuºi sã miºte din loc, semnificativ, economia. M-a ºocat aceastã incapacitate cu atât mai mult cu cât i s-a opus firescul comunicãrii unei persoane nu odatã acuzatã de "limbaj de lemn": preºedintele Iliescu. Într-un interviu recent, domnia sa a reuºit sã-ºi surclaseze interlocutorul (altfel, un reputat ziarist) prin concreteþea exprimãrii ºi prin gravitatea problemei abordate (problema care pentru MMSSF nu prea existã în prezent): perspectiva depopulãrii României! O problemã socialã acutã, gravã, îngrijorãtoare, pentru care soluþiile nu mai þin de nivelul cornului, fie el cu sau fãrã laptele tranziþiei...
Titlu: Lozul cel mare
Nr Editie: 1167 Data: Saturday 31 January 2004
Patru milioane ºi jumãtate de dolari este valoarea marelui premiu pus în joc de Loteria Naþionalã la populara tragere "6 din 49" de mâine. Este un record în materie pentru cã, pânã acum, nimeni nu a mai avut ºansa unei asemenea lovituri.Aproape cinci milioane de dolari reprezintã o sumã considerabilã nu doar pentru România, iar cel asupra cãruia se va pogorî mâine harul divin (dacã se va pogorî) se poate considera lipsit de orice griji, el ºi cu ai lui, pe tot restul vieþii. Vom putea adãuga, la lista deja existentã, pe cel mai norocos român în dolari!Loteria Naþionalã - instituþie renãscutã din propria sa cenuºã postrevoluþionarã ºi reintratã în graþiile publicului dupã ce acesta a parcurs felurite experimente de piaþã - se numãrã pentru instituþiile în care românii manifestã o încredere mai mare decât în mod obiºnuit. Acest lucru este evident, chiar dacã institutele de sondare a opiniei publice nu o includ în chestionarele lor. Încrederea aceasta vine din sentimentul unei transparenþe mai mari. Chiar dacã nu Loteria este cea care face milionarii - ea administrând doar banii pe care i-i încredinþeazã jucãtorii - sentimentul general este cã ea reprezintã interfaþa schimbãrii la care nãdãjduieºte fiecare. Schimbarea condiþiilor în care trãieºte - pentru cã, mai mult ca sigur, 90% dintre cei care joacã sunt oameni cu venituri modeste. Loteria nu poate face, însã, fericiþi, decât câþiva dintre mulþimea celor care-i iau cu asalt ghiºeele. Procentul de câºtigãtori respectã legile statisticii, iar tentaþiile premiilor mai puþine la numãr, dar mai mari, se dovedeºte a prevala faþã de cea a mai multor premii, dar mai mici. Principala calitate a acestei instituþii nu este însã aceea de a face câþiva milionari într-un an, ci de a oferi speranþã mai multor milioane. Speranþã pe care nimic altceva, din ceea ce-i înconjoarã pe oameni, nu o poate egala sau înlocui. Nici politica - sau, poate, cel mai puþin politica.Aºa încât - cu consecinþele morale de rigoare - câºtigarea marelui pot rãmâne, deocamdatã modelul absolut.
