Punctul pe Y, martie 2003

Titlu: Generalul armatei moarte
Nr Editie: Data: sâmbătă 01 martie 2003
Nici că s-ar putea potrivi ceva mai bine decât titlul romanului scriitorului albanez Ismail Kadare, pentru situația pe care o cunoaște fotbalul românesc după dezastrul de sâmbătă. De fapt, 'dezastrul de sâmbătă', e un fel de a spune.  Dezastrul n-a început sâmbătă, nici acum un an sau doi.  El a început imediat după '90, când fotbalul a intrat pe mâinile unor oameni lipsiți de scrupule, ce au făcut din el ceea ce este astăzi: o afacere, de cele mai multe ori murdară. Succesele internaționale de la sfârșitul deceniului 9, care au continuat până spre finele celui de-al zecilea ne-au amăgit.  Jucători de valoare mondială, veritabilă generație spontană (pentru că n-aș vrea să se creadă că sistemul comunist a fost un model de moralitate în sport), ne-au oferit satisfacții și succese la care, în mod normal, n-am fi putut trage vreo nădejde.  În timp ce Hagi și ai lui câștigau meciuri, în spatele lor mafia fotbalistică (ce a grupat, de-a valma, sportivi, afaceriști, arbitri, jurnaliști și politicieni) câștiga bani și își continua edificiul de blaturi și aranjamente mănoase care aveau să conducă spre finalul previzibil. Meciul de sâmbătă, cu danezii, n-a făcut decât să demonstreze că nu putem avea Națională și rezultate și fără campionat.  Sau cu un campionat ca acesta! Acest 2-5 este picătura care a umplut paharul amărăciunilor și a dat pe dinafară făcându-ne clar lucrul că nu avem la ce spera.  O bună bucată de vreme de acum încolo.  Nu ghinioanele ne-au învins, ci mentalitatea și obișnuințele.  Acestea fac ca jucători valoroși, luați unul câte unul, să nu poată face împreună o echipă, pentru că aceasta este guvernată de principiile și regulile mafiei. Cea mai tristă situație este aceea în care se afla Puiu Iordănescu.  Om corect, cu frica lui Dumnezeu, Puiu a sperat că va putea împăca cinstea lui cu necinstea altora și va putea repeta succesele din trecut.  Aici însă nu era vorba doar de bună credință și dorință.  Puiu Iordănescu a fost un mare antrenor atunci când a avut la îndemână jucători mari, în formă și cu dorința de a învinge.  Nu mai este cazul.  Cu jucători, în majoritatea lor mediocri, Iordănescu n-a reușit să facă altceva decât să-și pună sieși o ștampilă de antrenor mediocru. Demisia sa de la Națională, gest firesc după o astfel de performanță nu mă face să mă întreb decât de ce a acceptat o astfel de umilință, încă din momentul în care a decis să revină și să preia un cal mort pe post de câștigător al derby-ului.  Pentru că, sâmbătă, generalul s-a aflat la comanda unei armate moarte.
Titlu: The Day After
Nr Editie: 891 Data: marți 18 martie 2003
Era titlul unui film de ficțiune care a fost pe ecrane în urmă cu vreo 15 ani, sau chiar mai mult.  Era încă în toiul războiului rece când nu se întrevedeau semnele dezghețului care aveau să vină dinspre perestroika lui Gorbaciov și aveau să ducă la superba prăbușire, ca-n povestea lui Zorba, a sistemului comunist.  Scenariștii de la Hollywood au imaginat izbucnirea războiului atomic între cele două superputeri și ce avea să urmeze după primele lovituri.  Imaginile și perspectiva erau de coșmar și au trezit o vie emoție în rândurile celor care s-au înghesuit să vadă această peliculă care ducea horror-ul la ultimele sale limite. Între timp, istoria a luat un alt curs.  Problemele echilibrului mondial de putere, au rămas însă.  Iar spectrul conflagrației nucleare a fost înlocuit de spectrul terorismului nuclear.  După 11 septembrie, lumea  nu mai este, într-adevăr, aceeași.  S-au schimbat și problemele omenirii, și oamenii.  Conflictul între superputeri a lăsat locul unei confruntări proteice și perverse între puterile statale și nevăzuta hidră teroristă, prezentă oriunde și oricând, și amenințând nu doar stabilitatea mondială, ci însăși noțiunea de civilizație. Determinarea cu care America s-a înrolat în fruntea demersurilor antiteroriste este justificată.  Cea mai puternică națiune este și cea mai vulnerabilă într-un război care schimbă total regulile.  Experimentul din Afganistan rămâne unul cu gust amar.  Acesta este, probabil, și unul dintre motivele pentru care Bush dorește acum să înfrunte un inamic tradițional.  Saddam și oligarhia lui nu se mai pot ascunde prin văgăunile de la Tora Bora.  Aviația americană are ce lovi în Irak, nu dealurile și munții goi ai Afganistanului. Armata irakiană e o armată reală, ce poate fi înfruntată pe câmpul de luptă și învinsă fără drept de apel.  Odată cu ea, se presupune, vor fi anihilate și principalele rețele care alimentează terorismul mondial. Pentru a realiza această lovitură America își asumă toate responsabilitățile și toate riscurile.  Bush pare mai puțin preocupat de 'ziua de după' decât de 'ziua Z' - cea în care Saddam va fi lovit mortal. Or, principala problemă nu o constituie nici Saddam, nici înlăturarea sistemului sau, ci ceea ce va rămâne, DUPĂ, din întregul eșafodaj de drept internațional, din toate principiile care, din 1945 până astăzi, au asigurat relativul echilibru în care s-a aflat omenirea.
Titlu: Năstase are doar 2 milioane de dolari?!
Nr Editie: 892 Data: miercuri 19 martie 2003
Dintre multele evenimente ale zilei vehiculate de producătorii de evenimente și de agențiile de știri, una mi-a atras atenția.  Mai mult decât ultimatumul american la adresa lui Saddam, mai mult decât asigurarea lui Hrebenciuc că parlamentarii PSD nu-și vor pierde fotoliile, mai mult decât venirile și plecările din PNȚCD sau decât condițiile draconice pe care le pune Ticu Dumitrescu ca să vină la CNSAS: știrea cu pricina face vorbire despre faptul că Andrei Pavel a devenit românul cu cele mai mari câștiguri din tenisul profesionist.  În ultimele luni, Pavel a câștigat peste 30.000 dolari doar aliniindu-se la startul câtorva concursuri în care n-a câștigat nici un  meci.  După el vine Irina Spârlea - cu vreo 2,6 milioane de dolari și abia cel de-al treilea loc al podiumului este ocupat de cel pe care memoria noastră afectivă îl plasa deasupra tuturor: Ilie Năstase, cu 'doar' vreo două milioane de dolari câștigați în întreaga carieră. Este aici un paradox și, poate, o nedreptate. În timp ce Voinea este un necunoscut în lumea tenisului (el vine abia pe la locul 100 în clasamentul ATP), Năstase a zburdat prin grandșlemuri, câștigând și încântând milioane de iubitori ai sportului alb.  El este o legendă vie a tenisului mondial, populat de alte legende pe care le-a avut la picioare: Smith, Ashe, Villas, Gorman, Lendl!  Nu numai că dominând vreme îndelungată tenisul și câștigând turnee peste turnee, Năstase n-a câștigat cât a câștigat Pavel neobținând victorii, dar nici n-a rămas cu mare lucru din ce-a câștigat. Din păcate, Năstase Ilie nu și-a dublat talentul sportiv și cu unul administrativ.  Câștigurile lui - remarcabile pentru vremea respectivă, dar practic nesemnificative pentru vremurile de acum - s-au dus pe Apa Sâmbetei, în timp ce ale lui Pavel stau bine în bănci și în fonduri de Investiții.  Este un paradox și o nedreptate.  Dar așa e făcută lumea: din paradoxuri și nedreptăți.  Din păcate, marele Ilie Năstase se numără nu printre beneficiarii, ci printre victimele sistemului.
Titlu: De astăzi, lumea nu va mai fi aceeași...
Nr Editie: 893 Data: joi 20 martie 2003
Expirarea ultimatumului dat de președintele Bush lui Saddam, aduce omenirea în situația în care abia de acum înainte ea nu va mai fi aceeași.  Formula a fost insistent folosită după 11 septembrie și ea a conținut un sâmbure de adevăr care devine evident abia acum: lumea s-a schimbat atât de mult și de categoric în ultima jumătate de secol, încât hainele croite de modiștii de după cel de-al doilea război nu i se mai potrivesc de nici un fel. Cinci decenii,  omenirea a stat în echilibrul precar dat de arsenalele celor două blocuri ideologice - cel capitalist și cel comunist.  Finalul neașteptat al acestei competiții - impozia naturală a 'lagărului' comunist - de la finele penultimului deceniu, a condus către o situație fără precedent: unipolaritatea sistemului.  Statele Unite nu mai aveau în față un contracandidat, o entitate cu care să se confrunte și care să le țină în 'priză directă'.  A apărut - deloc neașteptat - terorismul internațional, ca recul față de omniprezența și omnipotența americană.  A apărut într-un mod dramatic ce avea să semnaleze și să sublinieze fragilitatea unui supersistem programat pentru un anume tip de acțiune.  Războiul contra Irakului nu este altceva decât un semnal al schimbării.  Al schimbărilor, de fapt, pe care în mod necesar omenirea le va cunoaște în anii care vin.  Și în care va trebui să fie înlocuite sau adaptate marea majoritate a instituțiilor internaționale construite pe ruinele celor două conflagrații mondiale ale secolului trecut. Cele mai dramatice vor fi, probabil, schimbările pe care le vor înfrunta două instituții majore: ONU și NATO.  Prima, exclusă de la deciziile importante care acum pot fi luate individual sau în grup, își va mai găsi cu greu rostul în configurația viitoare a planetei.  Cea de-a doua, o prelungire a războiului rece, va intra inevitabil în contradicție cu viitoarea organizare continentală în care Uniunea Europeană va trebui să-și adauge o componentă militară care nu va mai coincide cu aceea a organizației nord-atlantice.  Foarte probabil, lumea viitoarelor decenii va fi una tri-polară, pe măsură ce conglomeratului european și celui american li se va contrapune și unul care va alia, aproape inevitabil, Rusia cu China. De astăzi, cu siguranță că lumea în care trăim nu va mai fi aceeași.  Cu ce preț și cu ce costuri - vom  afla cât de curând.
Titlu: Tele-războiul secolului
Nr Editie: 894 Data: vineri 21 martie 2003
Bun-venit la primul război al noului secol și al noului mileniu!  Cufundată în fotoliu, omenirea, cu telecomanda în mână, urmărește acest reality-show de pe urma căruia nu se știe în ce direcție o vom apuca.  Un reality-show în care, cu un cinism greu de explicat, așteptam să vedem în ce parte a Bagdadului va izbucni flama bombei care va lovi mortal unul dintre obiectivele vizate de Pentagon... Primul război al secolului are loc, ca și cele al sfârșitului celui trecut, departe de noi.  Este greu de imaginat că ne-ar putea atinge vreuna dintre 'schijele' lui.  Paradoxal, însă, există sau a fost inoculată o stare de neliniște și de teamă în rândul unei populații care altădată nu purta grija unor asemenea evenimente.  Se vorbește despre atacuri chimice, măsuri de contracarare, despre măști anti-gaz și semnale de sirenă pentru alarmare.  Nici când a fost atacată Iugoslavia, la doi pași de noi, nu ne-am dat de ceasul morții în halul ăsta... Răspunsul pare destul de ușor de găsit și el rezultă dintr-un complex de vinovăție.  Ne-am implicat prea mult într-o chestiune cu care n-aveam prea multe de împărțit.  Dintre cele vreo 45 de state care îi susțin pe americani, cu excepția englezilor, angajați direct în bătălie, noi ne-am remarcat într-un mod pe cât de stângaci, pe atât de nefericit.  Nu doar hărțuirea celor câțiva irakieni despre care cred SRI-iștii că ar avea ceva în cap, dar și expulzările fără rost la care s-a procedat pentru a li se face pe plac americanilor și pentru a le demonstra cât suntem de solidari cu ei, ne-au plasat în centrul atenției. Războiul cu Irakul este un război prea îndepărtat - și geografic, și relațional - încât un plus de decență și de discreție ne-ar fi făcut să privim cu mai puțină îngrijorare cerul.  Suntem, din păcate, prea mici pentru un complex de interese atât de mare cum este această poveste în care se joacă mai puțin valorile democrației, cât beneficiile energiei, ca să dorim să ieșim în față într-o piesă a cărei distribuție ne ignoră...
Titlu: Există sau nu riscul atacurilor teroriste?
Nr Editie: 895 Data: sâmbătă 22 martie 2003
În lipsă de alte subiecte pe marginea căruia să-și exercite inventivitatea, Serviciul Român de Informații aruncă pe piața românească o bombă fumigenă: există riscul unor atacuri teroriste!  Este ca și cum ai spune: există riscul îmbolnăvirilor de gripă!  Sau al înghețului în timpul nopții! Serviciul care n-a mai avut de-a face cu o acțiune teroristă propriu-zisă din 1991, de când cu atacul împotriva ambasadorului indian la București (sau, când a avut de-a face - cazul grenadei de la Liceul Monnet - a preferat să tragă cadavrul de pe Quinet-ul lor, pe Academia Poliției) găsește un bun prilej de a ieși în față și de a mai justifica banii contribuabililor pe care-i cheltuiește în bătăliile fără sfârșit duse cu CNSAS, pentru a apăra cauza celor câțiva securiști pe care-i mai adăpostește în rândurile sale.  Dl Timofte, invitat de Comisia Parlamentară de Control, să spună care e situația, găsește un bun prilej de a forța mâna Legislativului în favoarea instituției domniei sale.  În fața nenumăratelor amenințări venite din partea comercianților irakieni oploșiți pe la noi ca să câștige un ban, domnia sa consideră că ar trebui amendată - și nu altfel, ci în procedură de urgență! - Legea Siguranței Naționale.  Directorul SRI scoate din mânecă și un alt atu: vezi, Doamne, amenințările cresc în mod exponențial datorită prezenței trupelor americane în România! Este binecunoscut mecanismul prin care serviciile secrete și instituțiile de represiune încearcă să-și întărească pozițiile profitând de orice criză sau situație de excepție.  Nu-i fac o vină dlui director că acționează în spiritul acestui mecanism.  Cred însă că, alături de colegii săi din Poliție, a gestionat prost, până în acest moment, oportunitatea creată de criza irakiană, exagerând pericolele și acționând cu mai puțin tact și discreție decât ar fi necesar în cazul unui asemenea instituții.  Declarațiile făcute, care puteau lipsi din dezbaterea publică, n-au făcut altceva decât să alarmeze și să isterizeze anumite grupări, dând sentimentul unei implicări din partea României, mai mare decât ar fi fost necesar și decât i s-a cerut în virtutea unor aranjamente politice pe care nu le discutăm aici. Dl Timofte și oamenii ar mai fi avut nevoie, pentru a-și justifica demersurile, doar de un mic incident - căruia, dealtfel, îi și croiseră poteca necesară.  Numai că, surpriză: a doua zi după această declarație, dl Timofte o-ntoarce ca la Ploiești, afirmând senin că... este puțin probabil ca un incident terorist să aibe loc în România! De vină a fost, probabil, apelul președintelui Iliescu, la calm și realism, este unul prea 'pacifist' și neproductiv pentru a fi luat în considerație de la prima mână...
Titlu: America și restul lumii
Nr Editie: 896 Data: luni 24 martie 2003
Ceea ce mulți gândeau dar nimeni nu îndrăznea să o afirme răspicat este revelația pe care a avut-o Silvio Berlusconi, vineri, la Bruxelles, în timpul dejunului informal al membrilor U.E. cu candidații:Trebuie să acceptăm ideea că în lume există, la această oră, o singură superputere - Statele Unite ale Americii.  Depinde de noi să facem din Europa Unită și consolidată o contrapondere. Iată, a fost nevoie de aproape 12 ani pentru ca ceea ce era evident de a doua zi după implozia Uniunii Sovietice, să fie proclamat și recunoscut ca atare.  Echilibrul mondial bazat pe teroarea arsenalelor nucleare a menținut omenirea într-o stare de pace relativă o jumătate de secol.  Dezechilibrul post-sovietic are la bază amenințarea teroristă. Războiul cu Irakul nu este un început, ci o continuare a marșului Statelor Unite spre recunoașterea deplină a statutului său.  Exprimarea voinței americane s-a manifestat și în Iugoslavia, drapată de complezență în faldurile NATO.  Campania din Afganistan a deschis însă larg ușa intervențiilor unilaterale, iar Irakul nu constituie altceva decât confirmarea dreptului americanilor de a face ceea ce cred ei că este bine și corect pentru întrega omenire.  'Coaliția' de sprijin este o ultimă concesie făcută prejudecăților pe care s-a bazat construcția instituțională de după cel de-al doilea război mondial. Este clar că de acum înainte, americanii nu vor mai irosi nici eforturi diplomatice și nici bani pentru a-și afirma voința legitimă de unică supremație. Până unde va putea merge, însă, acest joc? Răspunsul l-a dat tot Berlusconi: până acolo unde o Europă lărgită și consolidată economic, ce va include, foarte probabil, și o Rusie convertită definitiv și irevocabil la economia de piață, va fi capabilă să-și asume rolul de superputere echivalentă.  Singură, sau alături de o altă superputere ce se va naște în Asia, trasând calea unei lumi tripolare. Până atunci mai este.  Important este momentul prezent.  Este bine, este rău ceea ce se întâmplă?  Probabil că nu este nici bine nici rău.  Este o situație obiectivă.  Lustrul de democrație și de legalitate al instituțiilor create de spaima nucleară în ultima jumătate a veacului trecut nu a fost o manifestare a forțelor binelui, ci consecința unui raport obiectiv al centrilor de putere.  O lume divizată în două blocuri ideologice având aceeași bază - arsenalele nucleare - avea nevoie de o formulă de coexistență. pașnică sau nepașnică.  Această formulă s-a regăsit în ONU, în tandemul NATO - Pactul de la Varșovia... Acum este America și restul lumii. Iar cine nu este cu ea, nu poate fi decât împotrivă - oricât de odios ar suna acest concept de sorginte totalitară.
Titlu: Acest război ciudat...
Nr Editie: 897 Data: marți 25 martie 2003
Termenul de 'război ciudat' ('drole de guerre') s-a încetățenit în limbajul de specialitate după debutul celui de-al doilea război mondial când, pe frontul de vest, cele două tabere au stat în expectativă vreme de aproape șase luni. Războiul din Irak este și el un război ciudat. Motivele sunt, însă, altele. Omenirea, cu ochii pe ecranele televizoarelor și cu urechea pâlnie la posturile de radio, așteaptă să vadă ce se întâmplă și cum se întâmplă.  Dacă propaganda preconflictuală a celor două tabere se confirmă în strategiile de pe câmpul de luptă. Și ce află, ea, omenirea ahtiată de news? Mai întâi că, surprinzător, irakienii nu-i așteaptă cu flori pe invadatori, cum se întâmpla în alte epoci istorice, prin alte părți, inclusiv în România. Ba, dimpotrivă, odată ce se sfârșește pustiul și apare vreo localitate, apar și semnele de rezistență.  Nu e ciudat? Ba da.  Dar mai ciudat este modul cum se derulează campania în tabăra așa-zis aliată. Primele victime - și primii eroi ai războiului - sunt militari din două elicoptere britanice care se ciocnesc pe puntea unui portavion, tot britanic. Apoi, faptul că britanicii se înscriu în fruntea listei de pierderi: un avion Tornado, cu doi piloți la bord, este spulberat de o rachetă 'Patriot'.  O rachetă inteligentă, care n-a fost învățată, însă, să distingă între caracterele latine și cele arabe de pe fuselajul aparatului de zbor!  Terminând (temporar!) lupta cu britanicii, americanii declanșează ofensive 'friendly fire' în propriile lor tabere: un soldat american, și musulman pe deasupra, atacă cu grenade corturile comandanților săi!  Omoară doi camarazi și rănește alți vreo 10, nu din cauză că i-ar fi simpatic Saddam, ci pentru că avea o răfuială cu un superior care-l sancționase pentru nesubordonare... Ploaia de rachete abătută asupra Bagdadului pare să fie purtată de vântul războiului spre vecini, la fel cum se întâmpla pe vremea războiului  din Iugoslavia, când rachete americane ajungeau la Sofia.  De data asta, rachetele ajung în Iran (în amintirea ostaticilor de la ambasadă) și în Turcia (care nu i-a lăsat pe americani să ducă războiul de pe teritoriul lor, nici măcar pentru 12 miliarde de dolari!).  Evident, erori umane și pagube - la fel de evident - colaterale. Și dacă tot e vorba despre cel mai mediatizat război din istorie, ar fi fost imposibil să nu cadă la datorie și câțiva ziariști.  Tot britanicii au făcut deschiderea... Printre toate astea, o contribuție originală românească: generalul Pacepa, din ascunzătoarea sa americană, trimite o scrisoare generalilor irakieni, sfătuindu-i să-i urmeze exemplul și să dezerteze! Ciudat război, zău așa!
Titlu: Teroriștii de lângă noi
Nr Editie: 898 Data: miercuri 26 martie 2003
Poate că cea mai periculoasă formă de terorism este aceea în formă pură, în cara atacurile sau amenințările nu implică nici revendicări, nici recompense.  Este terorismul 'de plăcere', în care autorul își decompensează frustrări sau manii pentru simpla plăcere de a face rău.  O plăcere, uneori vecină cu cele de natură sexuală. Ne aflăm, desigur, în plină patologie.  Această ramură exotică a terorismului nu face lucrurile mai puțin periculoase și mai puțin grave. Ba dimpotrivă. Iată, cazul, neelucidat încă, al 'grenadierului din Cișmigiu', presupus a fi același cu cel de la Liceul Jean Monet.  În Cișmigiu pericolul a fost potențial.  La liceu a fost real.  O elevă a fost grav rănită și a fost la un pas de moarte, lucru care, cu puțină neșansă, se putea întâmpla și în cel mai aglomerat parc al Bucureștiului. Povestea asta cu grenadele nu e de azi, de ieri. De aproape zece ani se găsesc grenade, ba prin parcuri, ba prin parcări, în sacoșe abandonate, ba prin alte locuri circulate.  Situațiile au fost privite cu destulă ușurință și nimeni dintre cei care ar fi trebuit să o facă nu s-a alarmat prea tare.  În fond, n-a murit încă nimeni... Acum, când a fost arestat principalul suspect, aflăm o grămadă de lucruri care ar fi trebuit să îngrijoreze mai din timp.  Că omul are ceva probleme psihice.  Că a lucrat la o unitate militară de unde au dispărut niște grenade.  Putem bănui - atâta timp cât n-o să știm sigur - că grenade au dispărut și de prin alte părți, mai ales de când depozitele de armament și muniție sunt păzite în dorul lelii, de fel de fel de recruți pe care nu i-a văzut nici un psiholog. Și cărora li se dau cu nonșalanță, pe mână, instrumente ale morții. Sentimentul meu este că ne-am pus prea din timp la adăpostul psihologiei că n-are nimeni nimic cu noi și că terorismul este o amenințare teoretică.  Acest lucru s-a tradus prin neglijența instituțiilor de profil, care nu numai că nu mai țin evidența cetățenilor străini, dar nu au nici măcar o evidență formală a psihopaților sau a potențialilor candidați la acte teroriste autohtoni.  Pe un asemenea fond, un șef de poliție - al Capitalei - a fost dat afară, deși terorismul nu intra în parohia lui.  Poate că acum, în ceasul al 12-lea, cineva se va hotărî să traseze mai clar și mai limpede limitele responsabilităților.  Nu ca să nu mai avem surprize, ci ca să fim mai pregătiți să le suportăm...
Titlu: Bătălia pentru Saddamgrad!
Nr Editie: 899 Data: joi 27 martie 2003
Mediatizarea are avantajele și dezavantajele ei.  În ceea ce-i privește pe americani, mediatizarea a reușit să inducă în mințile oamenilor ideea unui război devastator, de scurtă durată și nu efecte maximale.  Nimeni, sau aproape nimeni nu se îndoia, cu 48 de ore înainte de declanșarea atacului, că superdotata armată americană va triumfa în mai puțin de o săptămână, grație loviturilor numicitoare efectuate de aviația și de rachetele sale. Săptămâna, iată, a trecut și războiul nu dă deloc semne că se îndreaptă spre finalul prevăzut.  Incertitudinea vine și din absența unor date legate de strategia irakiană.  Saddam și generalii săi au preferat să emită generalități, fără a intra în amănunte.  S-ar părea că principalul lor strateg este Allah, iar planul de bătaie ține de bunul plac al acestuia. Realitatea este nițel diferită.  Saddam nu este chiar un tembel și subestimarea capacității lui și a generalilor lui de a imagina o strategie poate constitui o mare greșeală.  Cu atât mai mult cu cât nu mai este vorba - precum în urmă cu 12 ani - despre atac, ci despre apărare.  Or, apărarea are, dincolo de tehnică, o logică intimă a ei care-i conferă o cu totul altă abordare.  Ceva mă face să cred că din admirația sa pentru Stalin, Saddam a desprins și câteva învățăminte strategice.  Între acestea, modul în care generalissimul a făcut față agresiunii germane în marile centre urbane - Leningrad sau Stalingrad.  Este foarte posibil ca planul de apărare al lui Saddam să fi vizat concentrarea eforturilor în jurul Bagdadului, transformându-l într-o fortăreață, în primul rând umană.  Cu 6 milioane de scuturi umane și cu folosirea avantajelor pe care le oferă cunoașterea terenului, Saddam a plănuit o lungă rezistență din care să poată fi alimentată, cu brio, psihoza antirăzboinică.  Martirizarea conaționalilor săi pare să fie principala armă pe care liderul irakian intenționează să o folosească în numele principiului - pe fond, just - al rezistenței în fața unui agresor care nu va mai putea, în mileniul III, să folosească orice mijloace - precum Hitler.  Într-un Bagdad suprapopulat, aviația și rachetele se vor dovedi neputincioase după ce vor fi epuizat obiectivele strategice.  Iar războiul de gherilă urbană, cu pierderile de vieți omenești pe care le implică va fi unul tot mai dificil pe măsură ce opinia publică americană, în primul rând, va fi tot mai puțin dispusă să le accepte.
Titlu: Operațiunea 'Șoc și Groază' în Cișmigiu
Nr Editie: 900 Data: vineri 28 martie 2003
Nu este vorba despre 'primul terorist român' și despre grenadele lui zburătoare - ultima, găsită în Cișmigiu - ci despre ceea ce se petrece vizavi, pe câmpul de luptă numit 'Primăria Capitalei'. Aici, de aproape trei ani se înfruntă două forțe: de o parte, Dictatorul Băsescu, iar de cealaltă, Rezistența Consilierilor locali PSD.  Bătălia se duce pe toate planurile și în toate direcțiile, dar mai ales în aceea a înlăturării de la putere a președintelui PD, considerat a fi un pericol deosebit pentru Capitală, mai ales prin prisma planului său recent de construire a unor parcaje și pasarele de distrugere în masă a populației.  Spre deosebire de alte conflicte, de data aceasta 'inspectorul' Iliescu pare să fi reușit să evite până în prezent declanșarea unor ostilități categorice, punându-i pe combatanți la aceeași masă și invitându-i să lase la o parte ranchiunele ideologice și să se gândească mai mult la binele celor care i-au ales. Toate bune și 'aproape' frumoase, numai că o inițiativă PSD-istă - lansarea unui sondaj de opinie menit să arate cum stau, din punct de vedere statistic, lucrurile în cele două tabere - transformă armistițiul într-o campanie de tipul 'șoc și groază'. Șocul și groaza sunt împrăștiate de rezultatele sondajului.  Acesta zice că dacă mâine bucureștenii ar merge la vot, ar acorda doar 34 de procente PSD-ului și 33 PD-ului!  Cât despre funcția de primar general, dictatorul Băsescu ar fi reales de 75% dintre cei care ar merge la vot. 56% dintre aceștia consideră importante și parcarea și pasajul, susținute de Băsescu, și nu doar reparația drumurilor - susținută de consilieri și de Coaliția social-democrată din spatele lor.  Iar 67% dintre aceștia consideră că primarul general ar trebui să aibe mai multe competențe decât i-au fost lăsate Băsescului! Este o lovitură mortală pentru 'Coaliție', care prevedea o campanie scurtă și distrugătoare în alegerile viitoare, în care intenționau să pună în fruntea trupelor pe generalul Oprea sau pe mareșalul de finanțe Florin Georgescu.  În aceste condiții, întreaga strategie trebuie revizuită, pentru că - nu-i așa - un dictator odios ca Băsescu nu poate fi lăsat să infesteze electoratul cu obiceiurile lui și cu modelul lui atât de nedemocratic.
Titlu: Ioana Maria Vlas a schimbat pușcăria...
Nr Editie: 901 Data: sâmbătă 29 martie 2003
După ce a ispășit aproape trei ani dintr-o condamnare pe care, la urma urmelor, și-a pronunțat-o singură, Ioana Maria Vlas, 'arhitecta' celei mai spectaculoase prăbușiri financiare de după Caritas, a hotărât să schimbe locul de detenție. S-a dus la ambasada României din Tel Aviv, a spus cine este și a cerut documentele necesare pentru a putea reveni în țară și a da seamă - când nimeni nu se mai aștepta -  de cele întâmplate cu cei 300.000 de amăgiți de posibilitatea unui câștig ușor și rapid. Ioana Maria Vlas a optat pentru nelibertate cu mult înainte să se fi declanșat crahul FNI. Nimeni altcineva nu putea să știe mai bine ca ea spre ce se îndreptă. Unica soluție era prelungirea agoniei. Nu s-a întâmpat așa. A fost suficient un zvon, o boare de neliniște, pentru ca dezastrul să se propage cu viteza fitilului unei bombe. Explozia a prins-o undeva pe drumul înspre ceea ce avea să constituie pușcăria voluntară din Israel. Hăituită, temătoare, a stat închisă în casă, tremurând de teamă la orice sonerie, la orice apel telefonic, la orice umbră profilată în dreptul storurilor trase cu grijă. Probabil că nimic nu poate fi mai rău decât asta și nu este de mirare că în cele din urmă a preferat sentința mai ușoară: cea dintr-o pușcărie adevărată, în care ști de ce și pentru cât timp vei sta. Asta cred că este explicația gestului - surprinzător, pentru mulți - al Ioanei Maria Vlas. Odată cu intrarea în celula din Rahova cred că și-a regăsit deja o parte din liniște. Rămâne însă povara lucrurilor pe care le știe și pe care, probabil, nu le va spune nimănui. Pentru că nu-i este de folos. Fosta președintă a FNI știe că târându-i pe alții după ea nu mai poate spera la nimic. Pe când dacă își păstrează o rezervă de încredere din partea tovarășilor de hoție, într-o bună zi va putea să le ceară răsplata. Așa că, stimați păgubiți la FNI, dragi iubitori de adevăr, nu vă faceți iluzii: nu veți afla de la doamna Vlas mai mult decât știați deja. Și nici nu vă închipuiți că banii furați stau undeva, grămadă, și vă așteaptă să-i recuperați. Vorba unui slogan comercial, la modă într-o vreme: 'Rămâne cum am stabilit!'
Titlu: Pachetul cu dinamită
Nr Editie: 890 Data: luni 17 martie 2003
Pentru obișnuințele care s-au înscăunat în România post-decembristă, prevederile pe care le conține mult-discutatul pachet de legi anticorupție este dinamită curată.  În special prin separarea care se intenționează să fie făcută între activitățile desfășurate prin mandat public și cele de interes privat. După o scurtă perioadă de naivitate, care a acoperit parlamentul provizoriu din '90, și într-o oarecare măsură, pe cel din '92, realismul și-a făcut loc cu hotărâre în teoria și practica politică.  Demnitatea publică a devenit, cu foarte puține excepții, o trambulină a intereselor personale sau un energizant al afacerilor în desfășurare.  Numărul oamenilor de afaceri care au devenit parlamentari a crescut de la un scrutin la altul, Parlamentul actual marcând, probabil, cea mai mare densitate.  Strategia accederii spre fotoliul public a fost simplă și eficientă: cine a dorit să devină ales al poporului, a băgat mâna în buzunar, și-a achitat costurile propriei campanii și a contribuit, pe bază de înțelegere, la sponsorizarea celei de partid.  Astfel, scaunele de la sala Omnia sau de la Palatul Parlamentului au ajuns să valoreze atât cât putea să scoată respectivul candidat.  Evident că această investiție urma să fie amortizată pe parcurs, prin comenzi către firme de stat, prin facilitarea accesului la credite ieftine, prin  presiuni exercitate de la înălțimea funcției asupra unor instituții.  Afacerea este, pentru cei mai mulți dintre cei care fac parte din această categorie, în curs.  Să vii acum și să le spui: stop!  Nu se mai poate! - e ca și cum le-ai împlânta cuțitul în spate.  Este, de aceea, greu de crezut că lucurile vor evolua așa cum se dorește la Cotroceni și cum, de voie, de nevoie, s-a acceptat la Victoria.  Asumarea pachetului, pe răspundere guvernamentală, nu înseamnă că, automat, va căpăta și girul Parlamentului, când va fi pus în discuția acestuia.  Ba este chiar foarte probabil să pice cu succes, spre bucuria unora dintre cei care au început deja să-i facă campanie negativă, vorbind despre 'schimbarea regulilor în timpul jocului' și despre 'să vedem cu ce bani o să faceți viitoarea campanie electorală...'
Titlu: Armaghedonul XXL
Nr Editie: 889 Data: sâmbătă 15 martie 2003
Pe vremuri se numeau 'anonime' și erau expediate prin poștă.  De regulă, semnătura era înlocuită de o precizare de genul: 'un grup de cetățeni'.  Anonima constituia modelul clasic al fricii față de sistem și față de urmările pe care le putea avea orice fel de contestare a ordinii prestabilite. De la o vreme încoace, anonima a lăsat locul Armaghedon-ului.  O anonimă modernizată, trimisă nu prin poștă, cu prin Email, și nu pe o singură adresă, ci pe o mulțime.  De data aceasta nu mai este vorba de 'frica față de sistem', condițiile fiind altele și șansele de a reacționa și de a-ți asuma responsabilitatea infinit mai puțin riscante.  Armaghedoanele au depășit faza 'deconspirării' unor manevre oculte, necinstite, devenind metode curente de manipulare și de presiune.  Un exemplu concret și perfect din punctul de vedere al demonstrației îl constituie ultimul 'Armaghedon - XXL'.  Autorii s-au străduit să facă o listă cât mai plină de semnificații, a numelor de parlamentari care nu se vor mai regăsi pe viitoarele liste ale PSD.  Tehnica elaborării este subtilă: alături de deputați și senatori anonimi, rătăciți în această legislatură din varii motive, sunt trecuți alții prin care se speră crearea unei dispute sau a unor disensiuni.  Un exemplu îl reprezintă 'proscrierea' parlamentarilor PUR, ca o nouă etapă a meciului de orgolii dintre cele două formațiuni aliate.  O altă categorie o reprezintă liderii despre care se consideră că ar fi într-o oarecare contradicție cu centrul - Văcăroiu, Podgoreanu, Iliescu.  Alții sunt miniștrii în exercițiu - Nica, Pușcaș.  În fine, o categorie distinctă ar fi a celor despre care nimeni nu mai e nevoie să-și dea cu părerea că vor fi pierduți pe drum: Pruteanu, Iorgovan, Triță, Gheorghiu. Una peste alta, această listă neagră profită de o slăbiciune umană și o exploatează în consecință: marea preocupare a celor care au apucat să guste din mierea puterii, față de viitorul lor exprimat în mandate de câte 4 ani.  Ceva mai mult de un an ne desparte de viitoarea campanie electorală (dacă nu vom avea, totuși, anticipate) și agitația care a cuprins corpul legiuitor este aproape legitimă.  Iar Armaghedonul XXL o expresie a ei.
Titlu: Replica replicii - ca strategie
Nr Editie: 878 Data: luni 03 martie 2003
Dincolo de deliciul gazetăresc, schimbul de replici - indirecte - între președinte și premier marchează, tot mai insistent, iminența unei crize la nivel înalt. Ceea ce a părut a fi, vreme de aproape un deceniu, cel mai sudat cuplu politic, începe să scârțâie și chiar să crape pe la încheieturi. Există, pentru această situație, un set de explicații obiective și unul de explicații subiective.  Cu toate concordă, însă, nefericit, la afectarea modului de desfășurare a unui proces complex și de extremă importanță pentru România în ansamblul ei. Nimic mai păgubos, în politică, decât consensul de esență totalitară, în care toată lumea cântă pe struna liderului maxim.  Disputele sunt prin ele însele creatoare, generatoare de soluții.  Cu o condiție: să se păstreze în limitele ideației.  Atunci când intră în joc orgoliul, frustrările, ambiția, situațiile basculează în mod îngrijorător. Fenomenul comunicării prin presă dintre președinte și premier și-a făcut apariția cu vreo șase luni în urmă.  Până atunci nimic nu părea să indice vreo modificare în raporturile dintre cei doi, după 'separația' generată de preluarea celor două mandate.  Iar elementul care a generat această formulă a fost lansarea ideii alegerilor anticipate.  Este foarte posibil ca președintele să fi fost deranjat de faptul că un subiect atât de complex n-a fost discutat cu el înaintea lansării acestei dezbateri.  Poate că nici ideea de a i se pune 'sula-n coaste' în acest mod nu i-a plăcut.  N-a spus-o explicit, dar a canalizat discuția spre epilogul categoric dinainte de Anul Nou.  În toată această perioadă presa a vânat și a stimulat referințele în doi peri sau aluziile pe care le-au emis cei doi, într-o situație care părea că, după doi ani de guvernare, Executivul a prins vântul în pânze, în timp ce Președinția urma să-și consume discret răgazul rămas până la ieșirea din scenă a titularului.  S-a făcut simțită o oarecare grabă a echipei de la Victoria de a se sustrage unei tutele tradiționale și de a lua lucrurile pe cont propriu.  Că propensiunea aceasta a fost prematură s-a văzut abia atunci când președintele a început să-și exercite prerogativele de 'veto' și când unele inițiative - poate justificate pe fond - au trebuit să fie abandonate.  Pe principiul bulgărelui de zăpadă, disensiunile la vârf s-au acumulat pe măsură ce dialogul a început să se poarte exclusiv în prezența martorilor.  Replicile la replici s-au adunat ca datoriile firmelor la buget, conducând spre o situație ca cea din prezent, din care ieșirea se poate face doar cu prețul unei confruntări directe. În opinia mea, această confruntare este necesară.  Cei doi vor trebui să-și delimiteze mai clar decât au făcut-o până acum ariile de acțiune și de competență.  Dar, mai ales, spațiile necesare de consens.  Nu folosește nimănui faptul că cel mai autorizat președinte postrevoluționar are disensiuni cu cel mai dinamic și mai creativ premier, cu atât mai mult cu cât fac parte - teoretic cel puțin - din aceeași familie ideologică.  În orice caz, nu țării pe care o reprezintă.
Titlu: O lume nebună...
Nr Editie: 879 Data: marți 04 martie 2003
Hotărât lucru, lumea s-a schimbat și se schimbă sub ochii noștri într-un ritm care riscă să ne ia pe nepregătite.  Dacă pe vremea războiului rece se știa un lucru clar - cine nu e cu noi, e cu ceilalți! - acum lucrurile se complică peste poate.  Ce poate să înțeleagă omul de pe stradă din faptul că Ungaria, proaspătă membră a NATO, face proteste că i-ar fi violat spațiul aerian avioanele militare americane care veneau spre România?  Că ungurii au înnebunit și că n-au altă treabă decât să se pună rău cu cea mai puternică națiune de pe glob!  Iar când mai aude că americanii și-au cerut scuze, dă în buimăceală.  Ce să mai zică de turci: țara care datorează aproape totul Americii, și care are nevoie ca de aer de cele vreo 6 miliarde promise în schimbul participării la războiul contra Irakului, își permite să-i dea cu flit lui Bush și să nu aprobe, în Parlament, staționarea trupelor americane pe teritoriul său!  Dumnezeu - sau Allah - să mai înțeleagă ceva. Noi, românii, oameni cu frica lui Dumnezeu, am început să vedem lucrurile altfel.  Vor americanii să-i atace pe irakienii de la noi?  N-au decât!  Le facem cadou și aeroportul Kogălniceanu și Mamaia, și ce mai vor ei numai să vină.  Să vină cu tot cu tehnică și cu oameni - populația română îi așteaptă de 50 de ani și speră de la ei să îi rezolve toate problemele.  Și, ca să nu zică cineva că iar avem consens, ca pe vremea Odiosului, protestează și la noi niște liceeni la Baia Mare și niște pensionari la Craiova.  Trăim doar în dominație... Lăsând gluma la o parte, să observăm că imparțialitatea noastră istorică iese bine în complicata situație actuală.  Suntem solidari cu americanii, dar ne exprimăm speranța că nu va fi război, chiar dacă acesta ar putea să ne aducă unele beneficii, generate de defecțiunea turcească.  Și să mai observăm - lucru deloc de neglijat - că și americanii știu să recunoască mâna de ajutor primită.  Dacă ar fi să menționăm doar 'certificatul' de economie de piață funcțională, ar trebui să observăm că aceasta face mai mult decât orice încurajări europene de perspectivă îndepărtată.  Strânsă cu ușa, e drept, America se dovedește a fi, uneori, mai aproape decât Europa...
Titlu: Pupat piața Endependenții?
Nr Editie: 880 Data: miercuri 05 martie 2003
Presa a așteptat cu o curiozitate de-a dreptul morbidă ziua de 3 martie.  Nu pentru că dl Iliescu își serba ziua de naștere, ci pentru a înregistra reacțiile celor doi lideri aflați într-o prelungită dispută publică, puțin obișnuită pentru o formațiune politică ce și-a făcut un titlu de glorie din unitatea de cuget și simțiri.  Ultimele desfășurări marcaseră lansarea unui veritabil atac la persoană al președintelui la adresa premierului, urmat de un drept la replică al acestuia, la finele săptămânii, când președintele era în deplasare la Atena. Spuneam, la momentul respectiv, că este un incident fără precedent la un asemenea nivel, pe parcursul anilor în care dl Iliescu s-a aflat pe prima poziție în stat.  Președintele a acordat constant întregul său suport premierilor cu care a conlucrat.  Cu excepția lui Petre Roman, într-o conjunctură istorică de un cu totul alt tip, relația sa cu șeful guvernului a fost întotdeauna una armonică, de susținere totală.  Nici relația cu Adrian Năstase nu a făcut excepție, pe fond.  Diferendele au vizat, în special, modul de comunicare, care din rațiuni greu de diagnosticat în acest moment, a devenit unul aproape exclusiv public.  Chiar reproșurile transmise de președinte au o conotație aproape exclusiv umană și emoțională.  Situația la care s-a ajuns până la acest început de martie a fost una de tipul 'bulgăre de zăpadă', în care resentimentele s-au acumulat pe măsură ce comunicarea directă, nemijlocită, s-a diminuat. Ceea ce s-a întâmplat pe 3 martie, la Cotroceni, indică o schimbare.  O schimbare de strategie executivă, în primul rând.  Premierul a operat o autocritică implicită, reproșându-și nu substanța diferendelor, ci modul în care acestea au fost transmise.  A promis că acest lucru nu se mai întâmplă.  O promisiune care, pentru a deveni realitate, implică reciprocitate.  Președintele n-a făcut, la rândul său, o astfel de promisiune.  Reacția sa firească, neinflamată, la primirea felicitărilor lasă să se înțeleagă că nu agrează, la rândul său, continuarea acestui tip de dialog.  Parafrazându-l pe Caragiale, am putea spune că cei doi lideri s-au pupat, în stilul clasic, în Piața Endependenții (Palatul Cotroceni) punând capăt unui mic război rece, din care părțile n-aveau decât de pierdut.  Primul pas a fost făcut din direcția mai vulnerabilă și asta dovedește că premierul este capabil să privească cu realism o situație în care orgoliul poate fi cea mai proastă călăuză. Dacă este un armistițiu sau o pace valabilă ne vor putea spune doar evenimentele în curs.  Evenimente care reclamă, din start, un maxim de cooperare între cele două Palate.  Și între cele două anturaje.  Și între cei doi lideri, chiar.
Titlu: Fotbalul - ca pretext
Nr Editie: 881 Data: joi 06 martie 2003
Gazonul de pe 'Lia Manoliu', refăcut de ruda unui 'baron' județean nu arată prea bine.  Oricum, nu mai bine decât arată fotbalul românesc în totalitatea lui.  'Doar o minune mai poate face ca în ziua meciului terenul să fie propice jocului' spune Puiu Iordănescu și cum el crede puternic în Dumnezeu, am putea spera ca rugile să-i fie ascultate și până la meciul cu Croația să nu mai plouă, iar temperatura să se mențină constant peste 6 grade, ca să crească și să înflorească gazonul a cărui sămânță a fost adusă pe bani grei de către dl Oprișan de pe meleaguri cu fotbal mai bun. O minune ar fi necesară și pentru redresarea și asanarea climatului din fotbal.  Recenta ședință a Federației a arătat, cum n-ar fi putut-o face nici un geniu al penelului sau al cuvântului, care este nivelul intelectual, moral și principial al grupului de persoane care se ocupă de propășirea acestui sport. A acestui sport care dispare încet-încet, înnecat de șuvoaiele de propensiuni meschine, de vulgaritate, de competiție sălbatică între diverse grupuri de interese.  De la 'descoperirea' sa, după 89, ca sursă de venituri pentru întreprinzătorii pe fază, din vânzarea de jucători, fotbalul românesc parcurge un drum aparent fără întoarcere.  Tot mai mult campionatul intern devine un pretext pentru achiziții pe sub mână și pentru talk-show-uri în care marii combinatori se confruntă cu armele care le sunt cel mai la îndemână: șantajul și înjurătura.  Ultima ședință a Biroului Federal ar putea figura într-o antologie a mitocăniei și prostului gust. Poate că n-ar fi grav dacă ar fi doar atât.  Campania susținută a marilor moderatori atrage, însă, atenția forurilor internaționale, cărora li se pune pe tavă argumentul că în România ceva este putred și că această putreziciune nu începe dar nici nu se sfârșește cu fotbalul. Să nu ne mirăm dacă în preliminariile noastre la NATO și UE nu vom fi fentați, când ne va fi lumea mai dragă, de către fotbal și oamenii lui.
Titlu: Cronica unui final anunțat
Nr Editie: 882 Data: vineri 07 martie 2003
Mai puțin de trei luni a durat aventura 'independentă' a lui Florin Călinescu în televiziune.  El însuși creație a acestui mijloc de comunicare, își datorează notorietatea unui șir de întâmplări favorabile pe care, până la un punct, le-a speculat cu abilitate. Actor și regizor, rătăcit prin meandrele concretului, Călinescu a avut șansa de a se agăța de Adrian Sârbu pe când acesta, la rândul său, se lansa în mass-media.  Sârbu i-a dat pe mână un microfon și l-a lăsat, vreme îndelungată să stea de vorbă în direct cu noctambulii pe tot timpul nopții.  Odată rodat pe acest culoar, Sârbu l-a scos la lumină și l-a plasat în emisiunea de dimineață a PRO TV-ului.  Aici a făcut Călinescu cunoștință cu lumea și lumea cu el, aici a tras din borcan bilețele cu premii pentru telespectatori și tot aici și-a cunoscut colaboratorii cu care, mai târziu, avea să realizeze creația sa de vârf: 'Chestiunea zilei', Călinescu s-a dovedit atunci a fi la locul și la momentul potrivit.  Scenetele sale de 5-10 minute, difuzate după știri, la o oră de maximă audiență, l-au instalat în fruntea eșalonului de comentatorii satirici ai unei actualități care-i oferea suculente subiecte pe tavă.  'Chestiunea zilei' în varianta scurtă a fost 'ora astrală' a lui Călinescu, pe care, probabil, n-o va mai putea egala.  Ce s-a întâmplat în continuare n-a fost decât un exemplu de lăcomie și de speculare inabilă a unei conjuncturi.  Atunci când și-a depășit condiția de comentator vesel și incoerent, dorind să devină o instanță morală și politică, a capotat.  Succesul l-a mai însoțit un timp, hrănindu-se din 'osânza' scenetelor, însă megalomania și delirul de grandoare au început să-i joace feste.  Începutul declinului a fost marcat de show-ul pe care l-a însăilat la alegeri, în campania electorală, când a primit palme de la concurenții prezenți perdanți și afronturi de la absenții câștigători.  În pierdere vizibilă de inspirație și de audiență a sfârșit printr-un prim divorț de Sârbu.  A pozat atunci în victimă neînțeleasă a unui veritabil complot politic.  A stat pe tușă vreun an și ceva până i s-a ivit oportunitatea de a-și lua soarta în propriile sale mâini: în viziunea sa devenită vecină cu paranoia, la PRO TV, nu reușise să realizeze tot ce dorea din cauză că îi lipsea pârghia administrativă! I-a oferit-o Fredy Robinson, patronul de la Tele7, odată cu o mare parte din sumele reclamate de Călinescu pentru relansare.  La un an și 6 luni de la preluarea postului și la trei luni de la relansarea cu surle și trâmbițe, Călinescu este din nou victima neînțeleasă a patronilor și a telespectatorilor care n-au mai dat buzna nici măcar ca să câștige milionul. Despărțirea lui Călinescu de Tele 7 - considerată a fi un divorț inevitabil - este, înainte de toate, consecința unei iluzii.  A iluziei că un bun actor este, obligatoriu și un bun manager.  Și că succesul este o 'chestiune a zilei', indiferent de inspirație sau de respirație.
Titlu: Corupția e pretutindeni!
Nr Editie: 883 Data: sâmbătă 08 martie 2003
    Faptul că Parlamentul și-a găsit, în fine, timp să discute raportul SRI pe 2000-2001 e un semn bun. Nu suntem chiar atât de departe în timp ca să nu ne mai amintim ce s-a întâmplat la răscrucea dintre cele două guvernări, lucru fără de care raportul ar fi lipsit de obiect.     Domnul Timofte ne-a spus multe, în raportul prezentat joi, document căruia niște condeie mai pricepute i-au oferit nerv. Cele mai multe le știam și noi, fără să avem acces la aparatul ultraspecializat pe care-l conduce domnia sa. Pentru că ceea ce apără SRI și ceea ce are în față, ca adversar, este comun pentru întreaga societate.   În absența clasicilor spioni (vorba cuiva: ce-ar mai putea spiona, altceva decât ce apare zilnic în presă?), într-o lume care nu se mai bazează pe echilibrul terorii dintre cele două blocuri ideologice, s-ar putea spune că serviciile de contraspionaj din toată lumea au deja obiective comune: apărarea democrației sau a ordinii existente împotriva unor inamici proteici, ce nu pot fi identificați cu exactitate sau delimitați într-un anume context geografic.   Marii inamici ai civilizației, care activează și în România, sunt corupția, hoția, criminalitatea financiar-bancară sau infracțională (care poate afecta siguranța națională), terorismul. Cu acestea ar trebui, teoretic, cel puțin, să se bată zi de zi oamenii domnului Timofte.   Cu aceștia, dar mai ales cu corupția care devine, pe zi ce trece, un inamic tot mai perfid și mai pervers, capabil să ne creeze mari probleme, în special în ceea ce constituie obiective naționale esențiale: integrarea NATO și în UE. Semnalele primite din partea unor lideri ai celor două organizații sunt lipsite de echivoc: fiți atenți, nu lăsați corupția să vă zădărnicească eforturile! Depinde doar de voi!     O știe și dl Timofte și cred că, de aceea, misiunea sa e tot mai complexă și mai delicată cu cât principala concluzie a Raportului este că corupția e peste tot. În toate domeniile și la toate nivelele. Este și în SRI - cum a dovedit-o recentul scandal RADET. Este în structurile Executivului, cum a demonstrat-o Păvălache. Este peste tot și, când o cauți, nicăieri! Cum să lupți mai eficient cu ea, în acest caz? Greu de dat o soluție. Cu atât mai greu cu cât ceea ce se întâmplă la nivele mai înalte și mai responsabile, nu e de natură să ne încurajeze prea tare. De exemplu: vine lordul Robertson și ne spune să nu ne lăsăm copleșiți de corupție. Ne-o spune în timp ce un consilier de-al său este tocmai arestat pentru că, prevalându-se de calitatea sa s-a implicat în niscai afaceri cu droguri și cu bani murdari. Pe care dorea să-i plaseze pe la noi, ca investiție occidentală!     Lupta cu corupția începe să devină, tot mai mult, lupta cu noi înșine. Lupta cu propriile noastre limite, cu tentațiile, cu lipsa de azimut moral.     Grea misie, nu doar pentru SRI. Dar nu una imposibilă.
Titlu: Marele moderator
Nr Editie: 884 Data: luni 10 martie 2003
    După ce în primele două mandate a fost nevoit să suporte din plin consecințele partizanatului politic și a intoleranței post-decembriste, iată că acum, în cel de-al treilea și ultimul (oare?) președintele Iliescu pare a-și fi găsit nu doar echilibrul instituțional, dar și un rol pe măsură.     Un rol care se trage dintr-un exercițiu care a influențat masiv electoratul românesc: acela de președinte al CPUN. Acolo, în nebunia aceea postdecembristă, în care se răcnea mai mult decât se vorbea și în care mai mult se acuza decât se demonstra, președintele a apărut, milioanelor de ochi ațintiți asupra ecranelor televizorului, târziu în noapte, ca singura persoană normală, firească și cu picioarele pe pământ. Din această primă credință că dacă e ca cineva să primească țara pe mână, ar fi riscant să fie un altul i se trage dlui Iliescu longevitatea excepțională într-un mandat democratic. Zece ani în fruntea unei țări atât de zbuciumate și de incontrolabile nu este puțin lucru și istoria va reține, desigur, acest amănunt conferindu-i semnificația pe care o merită.     Revin la ceea ce afirmam în preambul și spun: abia acum dl Iliescu dă întreaga măsură a tactului și inteligenței sale politice. Acum, când nu mai este stresat nici de contestarea legitimității, nici de suspiciunile legate de o propensiune dictatorială, și nici de grija păstrării bunei imagini în fața unui electorat obișnuit să i se facă pe plac. Domnul Iliescu și-a luat în serios sarcina de 'moderator' al vieții publice, de mijlocitor între puterile statului și societate, între diferitele formațiuni și categorii. O face cu o autoritate pe care nimeni nu i-o mai pune la îndoială și cu o seriozitate care riscă să-l lipsească de o anumită parte a suportului public. Recenta deblocare a crizei de la municipalitate este un exemplu în acest sens. Putem să ne întrebăm, poate, de ce nu au făcut-o mai devreme. Există, însă, pentru fiecare lucru un timp al său. Așa cum și pentru dl Iliescu, timpul a trebuit să aibe răbdare, nu mai puțin de 8 ani...
Titlu: Politica și presa
Nr Editie: 885 Data: marți 11 martie 2003
Ieri, la Palatul Parlamentului, au început lucrările unei Conferințe Internaționale a cărei substanță majoră a fost trecută cu vederea chiar de presă.  Este pentru prima dată când se dezbate în țară (subliniez: în țară!) o asemenea tematică delicată și, în același timp actuală: 'Politica și mass media în țările post-comuniste'.  Despre politica și mass media în România, țară post comunistă tipică, s-a mai discutat, pe îndelete, în 2000, la EXPO Hanovra.  Atunci, pavilionul României de la această importantă reuniune internațională a fost gazda unui simpozion de presă care s-a bucurat de participarea, cu comunicări și contribuții originale, a nu mai puțin de 30 de gazetari dintre cei mai importanți ai momentului.  S-au spus atunci lucruri pline de substanță care au conturat o radiografie crudă și exactă a condițiilor în care cele două puteri coexistă și se intercondiționează reciproc. Nu s-au schimbat prea multe lucruri nici în presă, nici în politică, din 2000 încoace.  Cel mult - cum opina ziaristul Sorin Roșca Stănescu - putem constata că încălcările flagrante ale libertății presei de către Putere sunt tot mai puține.  Nu-mi dau încă seama cât de valabilă e reciproca... Dezbaterea din 2003 este importantă din alt punct de vedere.  Din acela prin care ministrul Vasile Dâncu încerca să provoace asistența: dialogul Putere-Presă este blocat!  Blocat, în primul rând de rolul pe care și l-a asumat presa în primii ani de democrație, de suplinirea unor instituții care nu reușiseră să se im pună.  De o anumită percepție totalitară, care împărțea presa, ca și societatea, în 'anumite părți'. Cât va mai fi posibilă și valabilă o asemenea autoasumare?  Care va fi momentul în care presa se va diviza în genuri pure - pentru că natura procesului de tranziție a modificat considerabil statutul și funcționarea presei?  Ministrul Informațiilor Publice aprecia că, după părerea sa, avem un sistem mediatic modern, echilibrat, cel puțin pentru orizontul actual de așteptare al publicului.  Presa a luat-o înaintea societății, încă de după Revoluție, și își menține avansul. Problema presei, cred, nu este puterea.  Și nici relația directă cu puterea politică.  Problema presei în post comunismul Europei de Est ține de parteneriatul său real cu publicul, ale cărei interese teoretic, ar trebui să le reprezinte. Când se va întâmpla un astfel de lucru?  În opinia mea, și presa și societatea mai au de trecut un hop: cel al condiționării economice.  Atâta timp cât piața nu va fi capabilă să susțină o mass media competitivă prin oferta de publicitate, presa va continua să fie condiționată și manipulată prin mijloace economice.  Și nu va reuși să-și îndeplinească în bune condiții rolul său de câine de pază al democrației.
Titlu: Diversiunea 'Ticu'
Nr Editie: 886 Data: miercuri 12 martie 2003
Pentru prima dată de o bucată de vreme încoace, PSD gestionează bine și de la prima mână, o situație de criză. Este vorba despre revocarea consiliului CNSAS, rezultată din șirul aproape interminabil de scandaluri ce frământă această jună și fragilă instituție, lansată pe oceanul plin de valuri perverse al disputelor publice iscate în jurul Securității - a omnipotentei (ieri) și omniprezentei (azi) instituții, a cărei umbră planează asupra multor structuri democratice. Dacă în cazul ofertei de consiliere a fostului președinte Constantinescu s-a jucat greșit, rejectată inițial și acceptată la intervenția premierului, de data aceasta lucrurile au fost conduse cu mai multă dibăcie: partidul de guvernământ - responsabil pentru decizia luată de comisia parlamentară, de dizolvare a actualei conduceri a CNSAS - s-a aliat surprinzător ideii de protest civic, participând chiar, prin membrii săi, la constituirea 'lanțului viu' din fața Parlamentului.  Un protest anti-putere cu participarea Puterii! - ce poate fi mai deconcertant pentru omul simplu care privește evenimentele de la balconul mass-media?  O astfel de mișcare strategică a fost posibilă prin ne-nuanțarea de către organizatori a motivului protestului.  Deși s-a spus că acesta se datorează deciziei de dizolvare a componentei actuale a Consiliului, protestul civic îi viza de fapt doar pe cei trei din componenții săi - și anume 'aripa civică' formată din Pleșu, Dinescu și Patapievici.  Disocierea PSD de întregul Consiliu, numit pe vremea fostei guvernări, era un fapt de notorietate.  PSD-iștii n-au pus în discuție existența, ci componența instituției, chiar dacă tot mai multe păreri se alătură opiniilor președintelui PRM.  A doua mișcare este aceea a propunerii lui Ticu Dumitrescu la cârma noii formule.  CNSAS-ul este, în fond, 'copilul din flori' al fostului și actualului politician țărănist, dat afară din partid tocmai de tovarășii săi care se simțeau amenințați de acțiunea unei astfel de instituții.  Că acest copil a fost mutilat de doici e una.  Nu se poate ca Ticu, legat în sufletul său de această idee, să nu dorească să-l reconstituie într-un mod mai apropiat de ideea inițială.  Propunerea a zburat și sâmburii speranței au încolțit.  Nu mai contează - dacă e nevoie - că Ticu a fost și este membru de partid.  În fond, Dinescu și Pleșu au aparținut și ei unei formulări politice și asta n-a fost o piedică în calea numirii lor.  Privită dintr-o astfel de perspectivă acțiunea 'lanțul uman' rămâne fără obiect, transformându-se într-un simplu divertisment stradal.  Cu consecința neproductivă a abandonării discuției și disputei de fond asupra subiectului.
Titlu: România a început războiul cu irakienii!
Nr Editie: 887 Data: joi 13 martie 2003
Loiali cum suntem noi de felul nostru, ne manifestăm sprijinul deplin față de George Dabăliu Bush chiar mai înainte ca acesta să ni-l ceară efectiv. Primele unități combatante intrate în luptă aparține Poliției.  Sub comanda directă a neînfricatului ministru de Interne care, în ciuda numelui pe care-l poartă, nutrește convingeri occidentale categorice, polițiștii au atacat frontal locuințele câtorva cetățeni de origine irakiană, scoțându-le ușile din țâțâni și dărâmându-le  ceva mobilă. Câțiva, mai suspecți, au fost luați pe sus de lângă nevestele românce și copiii comuni și duși pe undeva pe lângă Otopeni unde vor aștepta să li se hotărască soarta, în funcție de dispozițiile care vor fi primite de la Washington.  Acțiunile întreprinse de poliție au fost serios argumentate de observațiile și cercetările întreprinse de detașamente de cercetare, infiltrate sub acoperire, adânc, în liniile inamicului, pe la cele câteva angro-uri unde irakienii și-au stabilit poziții fortificate, înarmându-se până în dinți cu baxuri de țigări, băuturi contrafăcute, ciorapi și chiloți la kilogram și alte tipuri de armament de distrugere în masă, cu care aceștia intenționau să atace poporul român iubitor de pace și comerț cu lucruri ieftine. L-am urmărit cu atenție pe dl ministru Rus și i-am mulțumit, în gând, pentru grija pe care ne-o poartă și pentru maniera hotărâtă în care a acționat, și nu m-am putut opri să nu-l compar, măcar pentru o clipă, cu legendarul general Schwarzkopf, comandatul trupelor care au făcut precedentul război din Golf, cu a sa celebră 'Furtună în Deșert' și caut un nume potrivit pentru campania istorică a domnului Rus.  În afară de 'Furtună degeaba' nu-mi vine altceva în minte. Lăsând gluma la o parte, să observăm că excesul de zel de care au dat dovadă autoritățile române în acest caz poate fi profund contraproductiv el semănând mai degrabă cu o provocare decât cu o prevenire.  Comunitatea irakiană din România e cunoscută.  Sunt oameni care au plecat de la ei  nu de bine.  Majoritatea și-au făcut un rost pe aici, întemeindu-și familii.  A te apuca acum să-i suspectezi și să-i sancționezi pentru că-și frecventează ambasada (chiar spunea unul: dacă nu mă duc la ambasadă să-mi dea acte, voi mă dați afară!) este o inabilitate, mai ales că la câți dușmani puternici are Saddam la ora asta, nici măcar nu cred că se mai gândește și la noi.
Titlu: Opaina - două pâini!
Nr Editie: 888 Data: vineri 14 martie 2003
Țin minte o anecdotă pe care am găsit-o, în copilărie, în colecția unei reviste populare dintre războaiele mondiale - 'Albina' dacă nu mă înșel.  Era vorba despre un administrator de moșie pe care boierul l-a prins că fura.  Drept pedeapsă, l-a legat, dezbrăcat, de un par, ungându-l în prealabil cu miere, și lăsându-l pradă insectelor.  Un țăran, mișcat de suferința arendașului, a dat să îndepărteze insectele care-i sugeau sângele.  'Lasă-le' - a gemut acesta.  Măcar astea sunt sătule.  Dacă vin altele, flămânde, va fi mai rău... Recentele evenimente de la RADET mi-au evocat această istorioară cu tâlc.  Când a fost arestat directorul Dabela și au fost date la iveală afacerile prin care acesta făcea să crească factura de căldură la cote insuportabile pentru omul obișnuit, mi-am spus că, în sfârșit, după 13 ani cât a fost RADET-ul sat fără câini, se va face ordine.  Iar domnul Opaina, reprezentantul celor 'exploatați', părea a fi cea mai bună alegere.  Chiar dacă nu era dânsul inginer de termoficare, ci de telefoane.  Un om care știe necazurile oamenilor nu va permite ca așa ceva să se întâmple în continuare. După ce a inundat ecranele televizoarelor și paginile ziarelor vreme de aproape două luni, spunând cum că va face și va drege pentru ca cetățeanul să nu mai plătească pierderile și lipsa de eficiență a RADET-ului, iată că lucrurile reintră în normalitatea păcătoasă de care ne temeam.  Mai întâi, dl Opaina, a zis că n-are ce face și că trebuie să bage la loc, în facturi, pierderile.  Apoi am aflat ce leafă și-a tras pentru anul acesta: dacă se mai zbătea un pic din condei, scotea un miliard din buzunarele contribuabililor, pentru favoarea pe care le-o face de a duce mai departe opera lui Dabela și a colaboratorilor (era să zic complicilor) săi.  Pentru că dl Opaina ilustrează în cea mai convingătoare măsură forța integratoare a sistemului.  La ce bun să te mai lupți, cu el, când poți scoate beneficii din colaborare - își va fi spus proaspătul director când și-a semnat decizia pentru leafă.
Titlu: Opoziția s-a unit din greșeală!
Nr Editie: 902 Data: luni 31 martie 2003
Vor fi extrem de interesant de urmărit dezbaterile de astăzi din parlament, pe marginea moțiunii depuse de partidele aflate în Opoziție și transmise în direct de televiziunea publică. Pentru că este un  moment istoric, cel puțin după anul 2000, în viața noastră politică: pentru prima dată Opoziția s-a unit! Din întâmplare. Iată că întâmplarea își joacă rolul recunoscut în teoriile filosofice, reușind să facă ceea ce nu pot o sută de programe și de strategii. Pentru partidul aflat la Putere, această moțiune ar putea să joace un rol decisiv, aproape mortal! Chiar dacă premierul găsea un motiv de satisfacție de a cădea de pe urma pachetului de legi anticorupție, nu cred că un asemenea rezultat ar fi posibil atâta timp cât PSD și-a asigurat, prin aliații săi (UDMR și PUR) voturile necesare. Pericolul venea dinspre propriile rânduri, de la parlamentarii nemulțumiți de faptul că vor trebui să se retragă din funcții bănoase sau că vor trebui să-și ascundă afacerile, sau de la cei care au primit suficient de clar semnale că nu se vor mai regăsi pe viitoarele liste. Pericolul ar fi fost real dacă nu ar fi binecunoscute năravurile și lăcomia multora dintre aleși, care nu vor accepta să se lipsească de privilegiile ce decurg din pozițiile pe care le ocupă nici măcar pentru o lună, darămite pentru vreun an cât mai au de stat, doar pentru o simplă răzbunare. Chiar dacă fără sorți de izbândă, demersul Opoziției este important pentru calea pe care ar putea să o deschidă, pentru o conviețuire mai eficientă decât cea de până în prezent. Nici PRM și nici PD+PNL, nu pot spera, singuri, să afecteze cu ceva poziția liderului. Diferențele de opțiuni și de strategie ar putea cunoaște ajustări minimale care să-i poată pune pe liderii lor la aceeași masă cel puțin în chestiunile de fond. Și pentru C.V. Tudor devine evident faptul că radicalismul discursului nu mai poate depăși o marjă de susținere, statistic limitată, și pentru Stolojan și Băsescu e clar că singuri, doar ei și cu ai lor, nu vor putea clinti blocul social democrat. Importantă va fi platforma comună de pe care i-ar putea surprinde pe adversarii politici și prin care ar putea determina schimbări în profilul electoral. Moțiunea de astăzi nu constituie un pericol. N-aș spune, însă, același lucru, despre una dintre cele care vor urma.