Titlu: Generalul armatei moarte
Nr Editie: Data: Saturday 01 March 2003
Nici cã s-ar putea potrivi ceva mai bine decât titlul romanului scriitorului albanez Ismail Kadare, pentru situaþia pe care o cunoaºte fotbalul românesc dupã dezastrul de sâmbãtã. De fapt, 'dezastrul de sâmbãtã', e un fel de a spune. Dezastrul n-a început sâmbãtã, nici acum un an sau doi. El a început imediat dupã '90, când fotbalul a intrat pe mâinile unor oameni lipsiþi de scrupule, ce au fãcut din el ceea ce este astãzi: o afacere, de cele mai multe ori murdarã. Succesele internaþionale de la sfârºitul deceniului 9, care au continuat pânã spre finele celui de-al zecilea ne-au amãgit. Jucãtori de valoare mondialã, veritabilã generaþie spontanã (pentru cã n-aº vrea sã se creadã cã sistemul comunist a fost un model de moralitate în sport), ne-au oferit satisfacþii ºi succese la care, în mod normal, n-am fi putut trage vreo nãdejde. În timp ce Hagi ºi ai lui câºtigau meciuri, în spatele lor mafia fotbalisticã (ce a grupat, de-a valma, sportivi, afaceriºti, arbitri, jurnaliºti ºi politicieni) câºtiga bani ºi îºi continua edificiul de blaturi ºi aranjamente mãnoase care aveau sã conducã spre finalul previzibil. Meciul de sâmbãtã, cu danezii, n-a fãcut decât sã demonstreze cã nu putem avea Naþionalã ºi rezultate ºi fãrã campionat. Sau cu un campionat ca acesta! Acest 2-5 este picãtura care a umplut paharul amãrãciunilor ºi a dat pe dinafarã fãcându-ne clar lucrul cã nu avem la ce spera. O bunã bucatã de vreme de acum încolo. Nu ghinioanele ne-au învins, ci mentalitatea ºi obiºnuinþele. Acestea fac ca jucãtori valoroºi, luaþi unul câte unul, sã nu poatã face împreunã o echipã, pentru cã aceasta este guvernatã de principiile ºi regulile mafiei. Cea mai tristã situaþie este aceea în care se afla Puiu Iordãnescu. Om corect, cu frica lui Dumnezeu, Puiu a sperat cã va putea împãca cinstea lui cu necinstea altora ºi va putea repeta succesele din trecut. Aici însã nu era vorba doar de bunã credinþã ºi dorinþã. Puiu Iordãnescu a fost un mare antrenor atunci când a avut la îndemânã jucãtori mari, în formã ºi cu dorinþa de a învinge. Nu mai este cazul. Cu jucãtori, în majoritatea lor mediocri, Iordãnescu n-a reuºit sã facã altceva decât sã-ºi punã sieºi o ºtampilã de antrenor mediocru. Demisia sa de la Naþionalã, gest firesc dupã o astfel de performanþã nu mã face sã mã întreb decât de ce a acceptat o astfel de umilinþã, încã din momentul în care a decis sã revinã ºi sã preia un cal mort pe post de câºtigãtor al derby-ului. Pentru cã, sâmbãtã, generalul s-a aflat la comanda unei armate moarte.
Titlu: The Day After
Nr Editie: 891 Data: Tuesday 18 March 2003
Era titlul unui film de ficþiune care a fost pe ecrane în urmã cu vreo 15 ani, sau chiar mai mult. Era încã în toiul rãzboiului rece când nu se întrevedeau semnele dezgheþului care aveau sã vinã dinspre perestroika lui Gorbaciov ºi aveau sã ducã la superba prãbuºire, ca-n povestea lui Zorba, a sistemului comunist. Scenariºtii de la Hollywood au imaginat izbucnirea rãzboiului atomic între cele douã superputeri ºi ce avea sã urmeze dupã primele lovituri. Imaginile ºi perspectiva erau de coºmar ºi au trezit o vie emoþie în rândurile celor care s-au înghesuit sã vadã aceastã peliculã care ducea horror-ul la ultimele sale limite. Între timp, istoria a luat un alt curs. Problemele echilibrului mondial de putere, au rãmas însã. Iar spectrul conflagraþiei nucleare a fost înlocuit de spectrul terorismului nuclear. Dupã 11 septembrie, lumea nu mai este, într-adevãr, aceeaºi. S-au schimbat ºi problemele omenirii, ºi oamenii. Conflictul între superputeri a lãsat locul unei confruntãri proteice ºi perverse între puterile statale ºi nevãzuta hidrã teroristã, prezentã oriunde ºi oricând, ºi ameninþând nu doar stabilitatea mondialã, ci însãºi noþiunea de civilizaþie. Determinarea cu care America s-a înrolat în fruntea demersurilor antiteroriste este justificatã. Cea mai puternicã naþiune este ºi cea mai vulnerabilã într-un rãzboi care schimbã total regulile. Experimentul din Afganistan rãmâne unul cu gust amar. Acesta este, probabil, ºi unul dintre motivele pentru care Bush doreºte acum sã înfrunte un inamic tradiþional. Saddam ºi oligarhia lui nu se mai pot ascunde prin vãgãunile de la Tora Bora. Aviaþia americanã are ce lovi în Irak, nu dealurile ºi munþii goi ai Afganistanului. Armata irakianã e o armatã realã, ce poate fi înfruntatã pe câmpul de luptã ºi învinsã fãrã drept de apel. Odatã cu ea, se presupune, vor fi anihilate ºi principalele reþele care alimenteazã terorismul mondial. Pentru a realiza aceastã loviturã America îºi asumã toate responsabilitãþile ºi toate riscurile. Bush pare mai puþin preocupat de 'ziua de dupã' decât de 'ziua Z' - cea în care Saddam va fi lovit mortal. Or, principala problemã nu o constituie nici Saddam, nici înlãturarea sistemului sau, ci ceea ce va rãmâne, DUPÃ, din întregul eºafodaj de drept internaþional, din toate principiile care, din 1945 pânã astãzi, au asigurat relativul echilibru în care s-a aflat omenirea.
Titlu: Nãstase are doar 2 milioane de dolari?!
Nr Editie: 892 Data: Wednesday 19 March 2003
Dintre multele evenimente ale zilei vehiculate de producãtorii de evenimente ºi de agenþiile de ºtiri, una mi-a atras atenþia. Mai mult decât ultimatumul american la adresa lui Saddam, mai mult decât asigurarea lui Hrebenciuc cã parlamentarii PSD nu-ºi vor pierde fotoliile, mai mult decât venirile ºi plecãrile din PNÞCD sau decât condiþiile draconice pe care le pune Ticu Dumitrescu ca sã vinã la CNSAS: ºtirea cu pricina face vorbire despre faptul cã Andrei Pavel a devenit românul cu cele mai mari câºtiguri din tenisul profesionist. În ultimele luni, Pavel a câºtigat peste 30.000 dolari doar aliniindu-se la startul câtorva concursuri în care n-a câºtigat nici un meci. Dupã el vine Irina Spârlea - cu vreo 2,6 milioane de dolari ºi abia cel de-al treilea loc al podiumului este ocupat de cel pe care memoria noastrã afectivã îl plasa deasupra tuturor: Ilie Nãstase, cu 'doar' vreo douã milioane de dolari câºtigaþi în întreaga carierã. Este aici un paradox ºi, poate, o nedreptate. În timp ce Voinea este un necunoscut în lumea tenisului (el vine abia pe la locul 100 în clasamentul ATP), Nãstase a zburdat prin grandºlemuri, câºtigând ºi încântând milioane de iubitori ai sportului alb. El este o legendã vie a tenisului mondial, populat de alte legende pe care le-a avut la picioare: Smith, Ashe, Villas, Gorman, Lendl! Nu numai cã dominând vreme îndelungatã tenisul ºi câºtigând turnee peste turnee, Nãstase n-a câºtigat cât a câºtigat Pavel neobþinând victorii, dar nici n-a rãmas cu mare lucru din ce-a câºtigat. Din pãcate, Nãstase Ilie nu ºi-a dublat talentul sportiv ºi cu unul administrativ. Câºtigurile lui - remarcabile pentru vremea respectivã, dar practic nesemnificative pentru vremurile de acum - s-au dus pe Apa Sâmbetei, în timp ce ale lui Pavel stau bine în bãnci ºi în fonduri de Investiþii. Este un paradox ºi o nedreptate. Dar aºa e fãcutã lumea: din paradoxuri ºi nedreptãþi. Din pãcate, marele Ilie Nãstase se numãrã nu printre beneficiarii, ci printre victimele sistemului.
Titlu: De astãzi, lumea nu va mai fi aceeaºi...
Nr Editie: 893 Data: Thursday 20 March 2003
Expirarea ultimatumului dat de preºedintele Bush lui Saddam, aduce omenirea în situaþia în care abia de acum înainte ea nu va mai fi aceeaºi. Formula a fost insistent folositã dupã 11 septembrie ºi ea a conþinut un sâmbure de adevãr care devine evident abia acum: lumea s-a schimbat atât de mult ºi de categoric în ultima jumãtate de secol, încât hainele croite de modiºtii de dupã cel de-al doilea rãzboi nu i se mai potrivesc de nici un fel. Cinci decenii, omenirea a stat în echilibrul precar dat de arsenalele celor douã blocuri ideologice - cel capitalist ºi cel comunist. Finalul neaºteptat al acestei competiþii - impozia naturalã a 'lagãrului' comunist - de la finele penultimului deceniu, a condus cãtre o situaþie fãrã precedent: unipolaritatea sistemului. Statele Unite nu mai aveau în faþã un contracandidat, o entitate cu care sã se confrunte ºi care sã le þinã în 'prizã directã'. A apãrut - deloc neaºteptat - terorismul internaþional, ca recul faþã de omniprezenþa ºi omnipotenþa americanã. A apãrut într-un mod dramatic ce avea sã semnaleze ºi sã sublinieze fragilitatea unui supersistem programat pentru un anume tip de acþiune. Rãzboiul contra Irakului nu este altceva decât un semnal al schimbãrii. Al schimbãrilor, de fapt, pe care în mod necesar omenirea le va cunoaºte în anii care vin. ªi în care va trebui sã fie înlocuite sau adaptate marea majoritate a instituþiilor internaþionale construite pe ruinele celor douã conflagraþii mondiale ale secolului trecut. Cele mai dramatice vor fi, probabil, schimbãrile pe care le vor înfrunta douã instituþii majore: ONU ºi NATO. Prima, exclusã de la deciziile importante care acum pot fi luate individual sau în grup, îºi va mai gãsi cu greu rostul în configuraþia viitoare a planetei. Cea de-a doua, o prelungire a rãzboiului rece, va intra inevitabil în contradicþie cu viitoarea organizare continentalã în care Uniunea Europeanã va trebui sã-ºi adauge o componentã militarã care nu va mai coincide cu aceea a organizaþiei nord-atlantice. Foarte probabil, lumea viitoarelor decenii va fi una tri-polarã, pe mãsurã ce conglomeratului european ºi celui american li se va contrapune ºi unul care va alia, aproape inevitabil, Rusia cu China. De astãzi, cu siguranþã cã lumea în care trãim nu va mai fi aceeaºi. Cu ce preþ ºi cu ce costuri - vom afla cât de curând.
Titlu: Tele-rãzboiul secolului
Nr Editie: 894 Data: Friday 21 March 2003
Bun-venit la primul rãzboi al noului secol ºi al noului mileniu! Cufundatã în fotoliu, omenirea, cu telecomanda în mânã, urmãreºte acest reality-show de pe urma cãruia nu se ºtie în ce direcþie o vom apuca. Un reality-show în care, cu un cinism greu de explicat, aºteptam sã vedem în ce parte a Bagdadului va izbucni flama bombei care va lovi mortal unul dintre obiectivele vizate de Pentagon... Primul rãzboi al secolului are loc, ca ºi cele al sfârºitului celui trecut, departe de noi. Este greu de imaginat cã ne-ar putea atinge vreuna dintre 'schijele' lui. Paradoxal, însã, existã sau a fost inoculatã o stare de neliniºte ºi de teamã în rândul unei populaþii care altãdatã nu purta grija unor asemenea evenimente. Se vorbeºte despre atacuri chimice, mãsuri de contracarare, despre mãºti anti-gaz ºi semnale de sirenã pentru alarmare. Nici când a fost atacatã Iugoslavia, la doi paºi de noi, nu ne-am dat de ceasul morþii în halul ãsta... Rãspunsul pare destul de uºor de gãsit ºi el rezultã dintr-un complex de vinovãþie. Ne-am implicat prea mult într-o chestiune cu care n-aveam prea multe de împãrþit. Dintre cele vreo 45 de state care îi susþin pe americani, cu excepþia englezilor, angajaþi direct în bãtãlie, noi ne-am remarcat într-un mod pe cât de stângaci, pe atât de nefericit. Nu doar hãrþuirea celor câþiva irakieni despre care cred SRI-iºtii cã ar avea ceva în cap, dar ºi expulzãrile fãrã rost la care s-a procedat pentru a li se face pe plac americanilor ºi pentru a le demonstra cât suntem de solidari cu ei, ne-au plasat în centrul atenþiei. Rãzboiul cu Irakul este un rãzboi prea îndepãrtat - ºi geografic, ºi relaþional - încât un plus de decenþã ºi de discreþie ne-ar fi fãcut sã privim cu mai puþinã îngrijorare cerul. Suntem, din pãcate, prea mici pentru un complex de interese atât de mare cum este aceastã poveste în care se joacã mai puþin valorile democraþiei, cât beneficiile energiei, ca sã dorim sã ieºim în faþã într-o piesã a cãrei distribuþie ne ignorã...
Titlu: Existã sau nu riscul atacurilor teroriste?
Nr Editie: 895 Data: Saturday 22 March 2003
În lipsã de alte subiecte pe marginea cãruia sã-ºi exercite inventivitatea, Serviciul Român de Informaþii aruncã pe piaþa româneascã o bombã fumigenã: existã riscul unor atacuri teroriste! Este ca ºi cum ai spune: existã riscul îmbolnãvirilor de gripã! Sau al îngheþului în timpul nopþii! Serviciul care n-a mai avut de-a face cu o acþiune teroristã propriu-zisã din 1991, de când cu atacul împotriva ambasadorului indian la Bucureºti (sau, când a avut de-a face - cazul grenadei de la Liceul Monnet - a preferat sã tragã cadavrul de pe Quinet-ul lor, pe Academia Poliþiei) gãseºte un bun prilej de a ieºi în faþã ºi de a mai justifica banii contribuabililor pe care-i cheltuieºte în bãtãliile fãrã sfârºit duse cu CNSAS, pentru a apãra cauza celor câþiva securiºti pe care-i mai adãposteºte în rândurile sale. Dl Timofte, invitat de Comisia Parlamentarã de Control, sã spunã care e situaþia, gãseºte un bun prilej de a forþa mâna Legislativului în favoarea instituþiei domniei sale. În faþa nenumãratelor ameninþãri venite din partea comercianþilor irakieni oploºiþi pe la noi ca sã câºtige un ban, domnia sa considerã cã ar trebui amendatã - ºi nu altfel, ci în procedurã de urgenþã! - Legea Siguranþei Naþionale. Directorul SRI scoate din mânecã ºi un alt atu: vezi, Doamne, ameninþãrile cresc în mod exponenþial datoritã prezenþei trupelor americane în România! Este binecunoscut mecanismul prin care serviciile secrete ºi instituþiile de represiune încearcã sã-ºi întãreascã poziþiile profitând de orice crizã sau situaþie de excepþie. Nu-i fac o vinã dlui director cã acþioneazã în spiritul acestui mecanism. Cred însã cã, alãturi de colegii sãi din Poliþie, a gestionat prost, pânã în acest moment, oportunitatea creatã de criza irakianã, exagerând pericolele ºi acþionând cu mai puþin tact ºi discreþie decât ar fi necesar în cazul unui asemenea instituþii. Declaraþiile fãcute, care puteau lipsi din dezbaterea publicã, n-au fãcut altceva decât sã alarmeze ºi sã isterizeze anumite grupãri, dând sentimentul unei implicãri din partea României, mai mare decât ar fi fost necesar ºi decât i s-a cerut în virtutea unor aranjamente politice pe care nu le discutãm aici. Dl Timofte ºi oamenii ar mai fi avut nevoie, pentru a-ºi justifica demersurile, doar de un mic incident - cãruia, dealtfel, îi ºi croiserã poteca necesarã. Numai cã, surprizã: a doua zi dupã aceastã declaraþie, dl Timofte o-ntoarce ca la Ploieºti, afirmând senin cã... este puþin probabil ca un incident terorist sã aibe loc în România! De vinã a fost, probabil, apelul preºedintelui Iliescu, la calm ºi realism, este unul prea 'pacifist' ºi neproductiv pentru a fi luat în consideraþie de la prima mânã...
Titlu: America ºi restul lumii
Nr Editie: 896 Data: Monday 24 March 2003
Ceea ce mulþi gândeau dar nimeni nu îndrãznea sã o afirme rãspicat este revelaþia pe care a avut-o Silvio Berlusconi, vineri, la Bruxelles, în timpul dejunului informal al membrilor U.E. cu candidaþii:Trebuie sã acceptãm ideea cã în lume existã, la aceastã orã, o singurã superputere - Statele Unite ale Americii. Depinde de noi sã facem din Europa Unitã ºi consolidatã o contrapondere. Iatã, a fost nevoie de aproape 12 ani pentru ca ceea ce era evident de a doua zi dupã implozia Uniunii Sovietice, sã fie proclamat ºi recunoscut ca atare. Echilibrul mondial bazat pe teroarea arsenalelor nucleare a menþinut omenirea într-o stare de pace relativã o jumãtate de secol. Dezechilibrul post-sovietic are la bazã ameninþarea teroristã. Rãzboiul cu Irakul nu este un început, ci o continuare a marºului Statelor Unite spre recunoaºterea deplinã a statutului sãu. Exprimarea voinþei americane s-a manifestat ºi în Iugoslavia, drapatã de complezenþã în faldurile NATO. Campania din Afganistan a deschis însã larg uºa intervenþiilor unilaterale, iar Irakul nu constituie altceva decât confirmarea dreptului americanilor de a face ceea ce cred ei cã este bine ºi corect pentru întrega omenire. 'Coaliþia' de sprijin este o ultimã concesie fãcutã prejudecãþilor pe care s-a bazat construcþia instituþionalã de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Este clar cã de acum înainte, americanii nu vor mai irosi nici eforturi diplomatice ºi nici bani pentru a-ºi afirma voinþa legitimã de unicã supremaþie. Pânã unde va putea merge, însã, acest joc? Rãspunsul l-a dat tot Berlusconi: pânã acolo unde o Europã lãrgitã ºi consolidatã economic, ce va include, foarte probabil, ºi o Rusie convertitã definitiv ºi irevocabil la economia de piaþã, va fi capabilã sã-ºi asume rolul de superputere echivalentã. Singurã, sau alãturi de o altã superputere ce se va naºte în Asia, trasând calea unei lumi tripolare. Pânã atunci mai este. Important este momentul prezent. Este bine, este rãu ceea ce se întâmplã? Probabil cã nu este nici bine nici rãu. Este o situaþie obiectivã. Lustrul de democraþie ºi de legalitate al instituþiilor create de spaima nuclearã în ultima jumãtate a veacului trecut nu a fost o manifestare a forþelor binelui, ci consecinþa unui raport obiectiv al centrilor de putere. O lume divizatã în douã blocuri ideologice având aceeaºi bazã - arsenalele nucleare - avea nevoie de o formulã de coexistenþã. paºnicã sau nepaºnicã. Aceastã formulã s-a regãsit în ONU, în tandemul NATO - Pactul de la Varºovia... Acum este America ºi restul lumii. Iar cine nu este cu ea, nu poate fi decât împotrivã - oricât de odios ar suna acest concept de sorginte totalitarã.
Titlu: Acest rãzboi ciudat...
Nr Editie: 897 Data: Tuesday 25 March 2003
Termenul de 'rãzboi ciudat' ('drole de guerre') s-a încetãþenit în limbajul de specialitate dupã debutul celui de-al doilea rãzboi mondial când, pe frontul de vest, cele douã tabere au stat în expectativã vreme de aproape ºase luni. Rãzboiul din Irak este ºi el un rãzboi ciudat. Motivele sunt, însã, altele. Omenirea, cu ochii pe ecranele televizoarelor ºi cu urechea pâlnie la posturile de radio, aºteaptã sã vadã ce se întâmplã ºi cum se întâmplã. Dacã propaganda preconflictualã a celor douã tabere se confirmã în strategiile de pe câmpul de luptã. ªi ce aflã, ea, omenirea ahtiatã de news? Mai întâi cã, surprinzãtor, irakienii nu-i aºteaptã cu flori pe invadatori, cum se întâmpla în alte epoci istorice, prin alte pãrþi, inclusiv în România. Ba, dimpotrivã, odatã ce se sfârºeºte pustiul ºi apare vreo localitate, apar ºi semnele de rezistenþã. Nu e ciudat? Ba da. Dar mai ciudat este modul cum se deruleazã campania în tabãra aºa-zis aliatã. Primele victime - ºi primii eroi ai rãzboiului - sunt militari din douã elicoptere britanice care se ciocnesc pe puntea unui portavion, tot britanic. Apoi, faptul cã britanicii se înscriu în fruntea listei de pierderi: un avion Tornado, cu doi piloþi la bord, este spulberat de o rachetã 'Patriot'. O rachetã inteligentã, care n-a fost învãþatã, însã, sã distingã între caracterele latine ºi cele arabe de pe fuselajul aparatului de zbor! Terminând (temporar!) lupta cu britanicii, americanii declanºeazã ofensive 'friendly fire' în propriile lor tabere: un soldat american, ºi musulman pe deasupra, atacã cu grenade corturile comandanþilor sãi! Omoarã doi camarazi ºi rãneºte alþi vreo 10, nu din cauzã cã i-ar fi simpatic Saddam, ci pentru cã avea o rãfuialã cu un superior care-l sancþionase pentru nesubordonare... Ploaia de rachete abãtutã asupra Bagdadului pare sã fie purtatã de vântul rãzboiului spre vecini, la fel cum se întâmpla pe vremea rãzboiului din Iugoslavia, când rachete americane ajungeau la Sofia. De data asta, rachetele ajung în Iran (în amintirea ostaticilor de la ambasadã) ºi în Turcia (care nu i-a lãsat pe americani sã ducã rãzboiul de pe teritoriul lor, nici mãcar pentru 12 miliarde de dolari!). Evident, erori umane ºi pagube - la fel de evident - colaterale. ªi dacã tot e vorba despre cel mai mediatizat rãzboi din istorie, ar fi fost imposibil sã nu cadã la datorie ºi câþiva ziariºti. Tot britanicii au fãcut deschiderea... Printre toate astea, o contribuþie originalã româneascã: generalul Pacepa, din ascunzãtoarea sa americanã, trimite o scrisoare generalilor irakieni, sfãtuindu-i sã-i urmeze exemplul ºi sã dezerteze! Ciudat rãzboi, zãu aºa!
Titlu: Teroriºtii de lângã noi
Nr Editie: 898 Data: Wednesday 26 March 2003
Poate cã cea mai periculoasã formã de terorism este aceea în formã purã, în cara atacurile sau ameninþãrile nu implicã nici revendicãri, nici recompense. Este terorismul 'de plãcere', în care autorul îºi decompenseazã frustrãri sau manii pentru simpla plãcere de a face rãu. O plãcere, uneori vecinã cu cele de naturã sexualã. Ne aflãm, desigur, în plinã patologie. Aceastã ramurã exoticã a terorismului nu face lucrurile mai puþin periculoase ºi mai puþin grave. Ba dimpotrivã. Iatã, cazul, neelucidat încã, al 'grenadierului din Ciºmigiu', presupus a fi acelaºi cu cel de la Liceul Jean Monet. În Ciºmigiu pericolul a fost potenþial. La liceu a fost real. O elevã a fost grav rãnitã ºi a fost la un pas de moarte, lucru care, cu puþinã neºansã, se putea întâmpla ºi în cel mai aglomerat parc al Bucureºtiului. Povestea asta cu grenadele nu e de azi, de ieri. De aproape zece ani se gãsesc grenade, ba prin parcuri, ba prin parcãri, în sacoºe abandonate, ba prin alte locuri circulate. Situaþiile au fost privite cu destulã uºurinþã ºi nimeni dintre cei care ar fi trebuit sã o facã nu s-a alarmat prea tare. În fond, n-a murit încã nimeni... Acum, când a fost arestat principalul suspect, aflãm o grãmadã de lucruri care ar fi trebuit sã îngrijoreze mai din timp. Cã omul are ceva probleme psihice. Cã a lucrat la o unitate militarã de unde au dispãrut niºte grenade. Putem bãnui - atâta timp cât n-o sã ºtim sigur - cã grenade au dispãrut ºi de prin alte pãrþi, mai ales de când depozitele de armament ºi muniþie sunt pãzite în dorul lelii, de fel de fel de recruþi pe care nu i-a vãzut nici un psiholog. ªi cãrora li se dau cu nonºalanþã, pe mânã, instrumente ale morþii. Sentimentul meu este cã ne-am pus prea din timp la adãpostul psihologiei cã n-are nimeni nimic cu noi ºi cã terorismul este o ameninþare teoreticã. Acest lucru s-a tradus prin neglijenþa instituþiilor de profil, care nu numai cã nu mai þin evidenþa cetãþenilor strãini, dar nu au nici mãcar o evidenþã formalã a psihopaþilor sau a potenþialilor candidaþi la acte teroriste autohtoni. Pe un asemenea fond, un ºef de poliþie - al Capitalei - a fost dat afarã, deºi terorismul nu intra în parohia lui. Poate cã acum, în ceasul al 12-lea, cineva se va hotãrî sã traseze mai clar ºi mai limpede limitele responsabilitãþilor. Nu ca sã nu mai avem surprize, ci ca sã fim mai pregãtiþi sã le suportãm...
Titlu: Bãtãlia pentru Saddamgrad!
Nr Editie: 899 Data: Thursday 27 March 2003
Mediatizarea are avantajele ºi dezavantajele ei. În ceea ce-i priveºte pe americani, mediatizarea a reuºit sã inducã în minþile oamenilor ideea unui rãzboi devastator, de scurtã duratã ºi nu efecte maximale. Nimeni, sau aproape nimeni nu se îndoia, cu 48 de ore înainte de declanºarea atacului, cã superdotata armatã americanã va triumfa în mai puþin de o sãptãmânã, graþie loviturilor numicitoare efectuate de aviaþia ºi de rachetele sale. Sãptãmâna, iatã, a trecut ºi rãzboiul nu dã deloc semne cã se îndreaptã spre finalul prevãzut. Incertitudinea vine ºi din absenþa unor date legate de strategia irakianã. Saddam ºi generalii sãi au preferat sã emitã generalitãþi, fãrã a intra în amãnunte. S-ar pãrea cã principalul lor strateg este Allah, iar planul de bãtaie þine de bunul plac al acestuia. Realitatea este niþel diferitã. Saddam nu este chiar un tembel ºi subestimarea capacitãþii lui ºi a generalilor lui de a imagina o strategie poate constitui o mare greºealã. Cu atât mai mult cu cât nu mai este vorba - precum în urmã cu 12 ani - despre atac, ci despre apãrare. Or, apãrarea are, dincolo de tehnicã, o logicã intimã a ei care-i conferã o cu totul altã abordare. Ceva mã face sã cred cã din admiraþia sa pentru Stalin, Saddam a desprins ºi câteva învãþãminte strategice. Între acestea, modul în care generalissimul a fãcut faþã agresiunii germane în marile centre urbane - Leningrad sau Stalingrad. Este foarte posibil ca planul de apãrare al lui Saddam sã fi vizat concentrarea eforturilor în jurul Bagdadului, transformându-l într-o fortãreaþã, în primul rând umanã. Cu 6 milioane de scuturi umane ºi cu folosirea avantajelor pe care le oferã cunoaºterea terenului, Saddam a plãnuit o lungã rezistenþã din care sã poatã fi alimentatã, cu brio, psihoza antirãzboinicã. Martirizarea conaþionalilor sãi pare sã fie principala armã pe care liderul irakian intenþioneazã sã o foloseascã în numele principiului - pe fond, just - al rezistenþei în faþa unui agresor care nu va mai putea, în mileniul III, sã foloseascã orice mijloace - precum Hitler. Într-un Bagdad suprapopulat, aviaþia ºi rachetele se vor dovedi neputincioase dupã ce vor fi epuizat obiectivele strategice. Iar rãzboiul de gherilã urbanã, cu pierderile de vieþi omeneºti pe care le implicã va fi unul tot mai dificil pe mãsurã ce opinia publicã americanã, în primul rând, va fi tot mai puþin dispusã sã le accepte.
Titlu: Operaþiunea 'ªoc ºi Groazã' în Ciºmigiu
Nr Editie: 900 Data: Friday 28 March 2003
Nu este vorba despre 'primul terorist român' ºi despre grenadele lui zburãtoare - ultima, gãsitã în Ciºmigiu - ci despre ceea ce se petrece vizavi, pe câmpul de luptã numit 'Primãria Capitalei'. Aici, de aproape trei ani se înfruntã douã forþe: de o parte, Dictatorul Bãsescu, iar de cealaltã, Rezistenþa Consilierilor locali PSD. Bãtãlia se duce pe toate planurile ºi în toate direcþiile, dar mai ales în aceea a înlãturãrii de la putere a preºedintelui PD, considerat a fi un pericol deosebit pentru Capitalã, mai ales prin prisma planului sãu recent de construire a unor parcaje ºi pasarele de distrugere în masã a populaþiei. Spre deosebire de alte conflicte, de data aceasta 'inspectorul' Iliescu pare sã fi reuºit sã evite pânã în prezent declanºarea unor ostilitãþi categorice, punându-i pe combatanþi la aceeaºi masã ºi invitându-i sã lase la o parte ranchiunele ideologice ºi sã se gândeascã mai mult la binele celor care i-au ales. Toate bune ºi 'aproape' frumoase, numai cã o iniþiativã PSD-istã - lansarea unui sondaj de opinie menit sã arate cum stau, din punct de vedere statistic, lucrurile în cele douã tabere - transformã armistiþiul într-o campanie de tipul 'ºoc ºi groazã'. ªocul ºi groaza sunt împrãºtiate de rezultatele sondajului. Acesta zice cã dacã mâine bucureºtenii ar merge la vot, ar acorda doar 34 de procente PSD-ului ºi 33 PD-ului! Cât despre funcþia de primar general, dictatorul Bãsescu ar fi reales de 75% dintre cei care ar merge la vot. 56% dintre aceºtia considerã importante ºi parcarea ºi pasajul, susþinute de Bãsescu, ºi nu doar reparaþia drumurilor - susþinutã de consilieri ºi de Coaliþia social-democratã din spatele lor. Iar 67% dintre aceºtia considerã cã primarul general ar trebui sã aibe mai multe competenþe decât i-au fost lãsate Bãsescului! Este o loviturã mortalã pentru 'Coaliþie', care prevedea o campanie scurtã ºi distrugãtoare în alegerile viitoare, în care intenþionau sã punã în fruntea trupelor pe generalul Oprea sau pe mareºalul de finanþe Florin Georgescu. În aceste condiþii, întreaga strategie trebuie revizuitã, pentru cã - nu-i aºa - un dictator odios ca Bãsescu nu poate fi lãsat sã infesteze electoratul cu obiceiurile lui ºi cu modelul lui atât de nedemocratic.
Titlu: Ioana Maria Vlas a schimbat puºcãria...
Nr Editie: 901 Data: Saturday 29 March 2003
Dupã ce a ispãºit aproape trei ani dintr-o condamnare pe care, la urma urmelor, ºi-a pronunþat-o singurã, Ioana Maria Vlas, 'arhitecta' celei mai spectaculoase prãbuºiri financiare de dupã Caritas, a hotãrât sã schimbe locul de detenþie. S-a dus la ambasada României din Tel Aviv, a spus cine este ºi a cerut documentele necesare pentru a putea reveni în þarã ºi a da seamã - când nimeni nu se mai aºtepta - de cele întâmplate cu cei 300.000 de amãgiþi de posibilitatea unui câºtig uºor ºi rapid. Ioana Maria Vlas a optat pentru nelibertate cu mult înainte sã se fi declanºat crahul FNI. Nimeni altcineva nu putea sã ºtie mai bine ca ea spre ce se îndreptã. Unica soluþie era prelungirea agoniei. Nu s-a întâmpat aºa. A fost suficient un zvon, o boare de neliniºte, pentru ca dezastrul sã se propage cu viteza fitilului unei bombe. Explozia a prins-o undeva pe drumul înspre ceea ce avea sã constituie puºcãria voluntarã din Israel. Hãituitã, temãtoare, a stat închisã în casã, tremurând de teamã la orice sonerie, la orice apel telefonic, la orice umbrã profilatã în dreptul storurilor trase cu grijã. Probabil cã nimic nu poate fi mai rãu decât asta ºi nu este de mirare cã în cele din urmã a preferat sentinþa mai uºoarã: cea dintr-o puºcãrie adevãratã, în care ºti de ce ºi pentru cât timp vei sta. Asta cred cã este explicaþia gestului - surprinzãtor, pentru mulþi - al Ioanei Maria Vlas. Odatã cu intrarea în celula din Rahova cred cã ºi-a regãsit deja o parte din liniºte. Rãmâne însã povara lucrurilor pe care le ºtie ºi pe care, probabil, nu le va spune nimãnui. Pentru cã nu-i este de folos. Fosta preºedintã a FNI ºtie cã târându-i pe alþii dupã ea nu mai poate spera la nimic. Pe când dacã îºi pãstreazã o rezervã de încredere din partea tovarãºilor de hoþie, într-o bunã zi va putea sã le cearã rãsplata. Aºa cã, stimaþi pãgubiþi la FNI, dragi iubitori de adevãr, nu vã faceþi iluzii: nu veþi afla de la doamna Vlas mai mult decât ºtiaþi deja. ªi nici nu vã închipuiþi cã banii furaþi stau undeva, grãmadã, ºi vã aºteaptã sã-i recuperaþi. Vorba unui slogan comercial, la modã într-o vreme: 'Rãmâne cum am stabilit!'
Titlu: Pachetul cu dinamitã
Nr Editie: 890 Data: Monday 17 March 2003
Pentru obiºnuinþele care s-au înscãunat în România post-decembristã, prevederile pe care le conþine mult-discutatul pachet de legi anticorupþie este dinamitã curatã. În special prin separarea care se intenþioneazã sã fie fãcutã între activitãþile desfãºurate prin mandat public ºi cele de interes privat. Dupã o scurtã perioadã de naivitate, care a acoperit parlamentul provizoriu din '90, ºi într-o oarecare mãsurã, pe cel din '92, realismul ºi-a fãcut loc cu hotãrâre în teoria ºi practica politicã. Demnitatea publicã a devenit, cu foarte puþine excepþii, o trambulinã a intereselor personale sau un energizant al afacerilor în desfãºurare. Numãrul oamenilor de afaceri care au devenit parlamentari a crescut de la un scrutin la altul, Parlamentul actual marcând, probabil, cea mai mare densitate. Strategia accederii spre fotoliul public a fost simplã ºi eficientã: cine a dorit sã devinã ales al poporului, a bãgat mâna în buzunar, ºi-a achitat costurile propriei campanii ºi a contribuit, pe bazã de înþelegere, la sponsorizarea celei de partid. Astfel, scaunele de la sala Omnia sau de la Palatul Parlamentului au ajuns sã valoreze atât cât putea sã scoatã respectivul candidat. Evident cã aceastã investiþie urma sã fie amortizatã pe parcurs, prin comenzi cãtre firme de stat, prin facilitarea accesului la credite ieftine, prin presiuni exercitate de la înãlþimea funcþiei asupra unor instituþii. Afacerea este, pentru cei mai mulþi dintre cei care fac parte din aceastã categorie, în curs. Sã vii acum ºi sã le spui: stop! Nu se mai poate! - e ca ºi cum le-ai împlânta cuþitul în spate. Este, de aceea, greu de crezut cã lucurile vor evolua aºa cum se doreºte la Cotroceni ºi cum, de voie, de nevoie, s-a acceptat la Victoria. Asumarea pachetului, pe rãspundere guvernamentalã, nu înseamnã cã, automat, va cãpãta ºi girul Parlamentului, când va fi pus în discuþia acestuia. Ba este chiar foarte probabil sã pice cu succes, spre bucuria unora dintre cei care au început deja sã-i facã campanie negativã, vorbind despre 'schimbarea regulilor în timpul jocului' ºi despre 'sã vedem cu ce bani o sã faceþi viitoarea campanie electoralã...'
Titlu: Armaghedonul XXL
Nr Editie: 889 Data: Saturday 15 March 2003
Pe vremuri se numeau 'anonime' ºi erau expediate prin poºtã. De regulã, semnãtura era înlocuitã de o precizare de genul: 'un grup de cetãþeni'. Anonima constituia modelul clasic al fricii faþã de sistem ºi faþã de urmãrile pe care le putea avea orice fel de contestare a ordinii prestabilite. De la o vreme încoace, anonima a lãsat locul Armaghedon-ului. O anonimã modernizatã, trimisã nu prin poºtã, cu prin Email, ºi nu pe o singurã adresã, ci pe o mulþime. De data aceasta nu mai este vorba de 'frica faþã de sistem', condiþiile fiind altele ºi ºansele de a reacþiona ºi de a-þi asuma responsabilitatea infinit mai puþin riscante. Armaghedoanele au depãºit faza 'deconspirãrii' unor manevre oculte, necinstite, devenind metode curente de manipulare ºi de presiune. Un exemplu concret ºi perfect din punctul de vedere al demonstraþiei îl constituie ultimul 'Armaghedon - XXL'. Autorii s-au strãduit sã facã o listã cât mai plinã de semnificaþii, a numelor de parlamentari care nu se vor mai regãsi pe viitoarele liste ale PSD. Tehnica elaborãrii este subtilã: alãturi de deputaþi ºi senatori anonimi, rãtãciþi în aceastã legislaturã din varii motive, sunt trecuþi alþii prin care se sperã crearea unei dispute sau a unor disensiuni. Un exemplu îl reprezintã 'proscrierea' parlamentarilor PUR, ca o nouã etapã a meciului de orgolii dintre cele douã formaþiuni aliate. O altã categorie o reprezintã liderii despre care se considerã cã ar fi într-o oarecare contradicþie cu centrul - Vãcãroiu, Podgoreanu, Iliescu. Alþii sunt miniºtrii în exerciþiu - Nica, Puºcaº. În fine, o categorie distinctã ar fi a celor despre care nimeni nu mai e nevoie sã-ºi dea cu pãrerea cã vor fi pierduþi pe drum: Pruteanu, Iorgovan, Triþã, Gheorghiu. Una peste alta, aceastã listã neagrã profitã de o slãbiciune umanã ºi o exploateazã în consecinþã: marea preocupare a celor care au apucat sã guste din mierea puterii, faþã de viitorul lor exprimat în mandate de câte 4 ani. Ceva mai mult de un an ne desparte de viitoarea campanie electoralã (dacã nu vom avea, totuºi, anticipate) ºi agitaþia care a cuprins corpul legiuitor este aproape legitimã. Iar Armaghedonul XXL o expresie a ei.
Titlu: Replica replicii - ca strategie
Nr Editie: 878 Data: Monday 03 March 2003
Dincolo de deliciul gazetãresc, schimbul de replici - indirecte - între preºedinte ºi premier marcheazã, tot mai insistent, iminenþa unei crize la nivel înalt. Ceea ce a pãrut a fi, vreme de aproape un deceniu, cel mai sudat cuplu politic, începe sã scârþâie ºi chiar sã crape pe la încheieturi. Existã, pentru aceastã situaþie, un set de explicaþii obiective ºi unul de explicaþii subiective. Cu toate concordã, însã, nefericit, la afectarea modului de desfãºurare a unui proces complex ºi de extremã importanþã pentru România în ansamblul ei. Nimic mai pãgubos, în politicã, decât consensul de esenþã totalitarã, în care toatã lumea cântã pe struna liderului maxim. Disputele sunt prin ele însele creatoare, generatoare de soluþii. Cu o condiþie: sã se pãstreze în limitele ideaþiei. Atunci când intrã în joc orgoliul, frustrãrile, ambiþia, situaþiile basculeazã în mod îngrijorãtor. Fenomenul comunicãrii prin presã dintre preºedinte ºi premier ºi-a fãcut apariþia cu vreo ºase luni în urmã. Pânã atunci nimic nu pãrea sã indice vreo modificare în raporturile dintre cei doi, dupã 'separaþia' generatã de preluarea celor douã mandate. Iar elementul care a generat aceastã formulã a fost lansarea ideii alegerilor anticipate. Este foarte posibil ca preºedintele sã fi fost deranjat de faptul cã un subiect atât de complex n-a fost discutat cu el înaintea lansãrii acestei dezbateri. Poate cã nici ideea de a i se pune 'sula-n coaste' în acest mod nu i-a plãcut. N-a spus-o explicit, dar a canalizat discuþia spre epilogul categoric dinainte de Anul Nou. În toatã aceastã perioadã presa a vânat ºi a stimulat referinþele în doi peri sau aluziile pe care le-au emis cei doi, într-o situaþie care pãrea cã, dupã doi ani de guvernare, Executivul a prins vântul în pânze, în timp ce Preºedinþia urma sã-ºi consume discret rãgazul rãmas pânã la ieºirea din scenã a titularului. S-a fãcut simþitã o oarecare grabã a echipei de la Victoria de a se sustrage unei tutele tradiþionale ºi de a lua lucrurile pe cont propriu. Cã propensiunea aceasta a fost prematurã s-a vãzut abia atunci când preºedintele a început sã-ºi exercite prerogativele de 'veto' ºi când unele iniþiative - poate justificate pe fond - au trebuit sã fie abandonate. Pe principiul bulgãrelui de zãpadã, disensiunile la vârf s-au acumulat pe mãsurã ce dialogul a început sã se poarte exclusiv în prezenþa martorilor. Replicile la replici s-au adunat ca datoriile firmelor la buget, conducând spre o situaþie ca cea din prezent, din care ieºirea se poate face doar cu preþul unei confruntãri directe. În opinia mea, aceastã confruntare este necesarã. Cei doi vor trebui sã-ºi delimiteze mai clar decât au fãcut-o pânã acum ariile de acþiune ºi de competenþã. Dar, mai ales, spaþiile necesare de consens. Nu foloseºte nimãnui faptul cã cel mai autorizat preºedinte postrevoluþionar are disensiuni cu cel mai dinamic ºi mai creativ premier, cu atât mai mult cu cât fac parte - teoretic cel puþin - din aceeaºi familie ideologicã. În orice caz, nu þãrii pe care o reprezintã.
Titlu: O lume nebunã...
Nr Editie: 879 Data: Tuesday 04 March 2003
Hotãrât lucru, lumea s-a schimbat ºi se schimbã sub ochii noºtri într-un ritm care riscã sã ne ia pe nepregãtite. Dacã pe vremea rãzboiului rece se ºtia un lucru clar - cine nu e cu noi, e cu ceilalþi! - acum lucrurile se complicã peste poate. Ce poate sã înþeleagã omul de pe stradã din faptul cã Ungaria, proaspãtã membrã a NATO, face proteste cã i-ar fi violat spaþiul aerian avioanele militare americane care veneau spre România? Cã ungurii au înnebunit ºi cã n-au altã treabã decât sã se punã rãu cu cea mai puternicã naþiune de pe glob! Iar când mai aude cã americanii ºi-au cerut scuze, dã în buimãcealã. Ce sã mai zicã de turci: þara care datoreazã aproape totul Americii, ºi care are nevoie ca de aer de cele vreo 6 miliarde promise în schimbul participãrii la rãzboiul contra Irakului, îºi permite sã-i dea cu flit lui Bush ºi sã nu aprobe, în Parlament, staþionarea trupelor americane pe teritoriul sãu! Dumnezeu - sau Allah - sã mai înþeleagã ceva. Noi, românii, oameni cu frica lui Dumnezeu, am început sã vedem lucrurile altfel. Vor americanii sã-i atace pe irakienii de la noi? N-au decât! Le facem cadou ºi aeroportul Kogãlniceanu ºi Mamaia, ºi ce mai vor ei numai sã vinã. Sã vinã cu tot cu tehnicã ºi cu oameni - populaþia românã îi aºteaptã de 50 de ani ºi sperã de la ei sã îi rezolve toate problemele. ªi, ca sã nu zicã cineva cã iar avem consens, ca pe vremea Odiosului, protesteazã ºi la noi niºte liceeni la Baia Mare ºi niºte pensionari la Craiova. Trãim doar în dominaþie... Lãsând gluma la o parte, sã observãm cã imparþialitatea noastrã istoricã iese bine în complicata situaþie actualã. Suntem solidari cu americanii, dar ne exprimãm speranþa cã nu va fi rãzboi, chiar dacã acesta ar putea sã ne aducã unele beneficii, generate de defecþiunea turceascã. ªi sã mai observãm - lucru deloc de neglijat - cã ºi americanii ºtiu sã recunoascã mâna de ajutor primitã. Dacã ar fi sã menþionãm doar 'certificatul' de economie de piaþã funcþionalã, ar trebui sã observãm cã aceasta face mai mult decât orice încurajãri europene de perspectivã îndepãrtatã. Strânsã cu uºa, e drept, America se dovedeºte a fi, uneori, mai aproape decât Europa...
Titlu: Pupat piaþa Endependenþii?
Nr Editie: 880 Data: Wednesday 05 March 2003
Presa a aºteptat cu o curiozitate de-a dreptul morbidã ziua de 3 martie. Nu pentru cã dl Iliescu îºi serba ziua de naºtere, ci pentru a înregistra reacþiile celor doi lideri aflaþi într-o prelungitã disputã publicã, puþin obiºnuitã pentru o formaþiune politicã ce ºi-a fãcut un titlu de glorie din unitatea de cuget ºi simþiri. Ultimele desfãºurãri marcaserã lansarea unui veritabil atac la persoanã al preºedintelui la adresa premierului, urmat de un drept la replicã al acestuia, la finele sãptãmânii, când preºedintele era în deplasare la Atena. Spuneam, la momentul respectiv, cã este un incident fãrã precedent la un asemenea nivel, pe parcursul anilor în care dl Iliescu s-a aflat pe prima poziþie în stat. Preºedintele a acordat constant întregul sãu suport premierilor cu care a conlucrat. Cu excepþia lui Petre Roman, într-o conjuncturã istoricã de un cu totul alt tip, relaþia sa cu ºeful guvernului a fost întotdeauna una armonicã, de susþinere totalã. Nici relaþia cu Adrian Nãstase nu a fãcut excepþie, pe fond. Diferendele au vizat, în special, modul de comunicare, care din raþiuni greu de diagnosticat în acest moment, a devenit unul aproape exclusiv public. Chiar reproºurile transmise de preºedinte au o conotaþie aproape exclusiv umanã ºi emoþionalã. Situaþia la care s-a ajuns pânã la acest început de martie a fost una de tipul 'bulgãre de zãpadã', în care resentimentele s-au acumulat pe mãsurã ce comunicarea directã, nemijlocitã, s-a diminuat. Ceea ce s-a întâmplat pe 3 martie, la Cotroceni, indicã o schimbare. O schimbare de strategie executivã, în primul rând. Premierul a operat o autocriticã implicitã, reproºându-ºi nu substanþa diferendelor, ci modul în care acestea au fost transmise. A promis cã acest lucru nu se mai întâmplã. O promisiune care, pentru a deveni realitate, implicã reciprocitate. Preºedintele n-a fãcut, la rândul sãu, o astfel de promisiune. Reacþia sa fireascã, neinflamatã, la primirea felicitãrilor lasã sã se înþeleagã cã nu agreazã, la rândul sãu, continuarea acestui tip de dialog. Parafrazându-l pe Caragiale, am putea spune cã cei doi lideri s-au pupat, în stilul clasic, în Piaþa Endependenþii (Palatul Cotroceni) punând capãt unui mic rãzboi rece, din care pãrþile n-aveau decât de pierdut. Primul pas a fost fãcut din direcþia mai vulnerabilã ºi asta dovedeºte cã premierul este capabil sã priveascã cu realism o situaþie în care orgoliul poate fi cea mai proastã cãlãuzã. Dacã este un armistiþiu sau o pace valabilã ne vor putea spune doar evenimentele în curs. Evenimente care reclamã, din start, un maxim de cooperare între cele douã Palate. ªi între cele douã anturaje. ªi între cei doi lideri, chiar.
Titlu: Fotbalul - ca pretext
Nr Editie: 881 Data: Thursday 06 March 2003
Gazonul de pe 'Lia Manoliu', refãcut de ruda unui 'baron' judeþean nu aratã prea bine. Oricum, nu mai bine decât aratã fotbalul românesc în totalitatea lui. 'Doar o minune mai poate face ca în ziua meciului terenul sã fie propice jocului' spune Puiu Iordãnescu ºi cum el crede puternic în Dumnezeu, am putea spera ca rugile sã-i fie ascultate ºi pânã la meciul cu Croaþia sã nu mai plouã, iar temperatura sã se menþinã constant peste 6 grade, ca sã creascã ºi sã înfloreascã gazonul a cãrui sãmânþã a fost adusã pe bani grei de cãtre dl Opriºan de pe meleaguri cu fotbal mai bun. O minune ar fi necesarã ºi pentru redresarea ºi asanarea climatului din fotbal. Recenta ºedinþã a Federaþiei a arãtat, cum n-ar fi putut-o face nici un geniu al penelului sau al cuvântului, care este nivelul intelectual, moral ºi principial al grupului de persoane care se ocupã de propãºirea acestui sport. A acestui sport care dispare încet-încet, înnecat de ºuvoaiele de propensiuni meschine, de vulgaritate, de competiþie sãlbaticã între diverse grupuri de interese. De la 'descoperirea' sa, dupã 89, ca sursã de venituri pentru întreprinzãtorii pe fazã, din vânzarea de jucãtori, fotbalul românesc parcurge un drum aparent fãrã întoarcere. Tot mai mult campionatul intern devine un pretext pentru achiziþii pe sub mânã ºi pentru talk-show-uri în care marii combinatori se confruntã cu armele care le sunt cel mai la îndemânã: ºantajul ºi înjurãtura. Ultima ºedinþã a Biroului Federal ar putea figura într-o antologie a mitocãniei ºi prostului gust. Poate cã n-ar fi grav dacã ar fi doar atât. Campania susþinutã a marilor moderatori atrage, însã, atenþia forurilor internaþionale, cãrora li se pune pe tavã argumentul cã în România ceva este putred ºi cã aceastã putreziciune nu începe dar nici nu se sfârºeºte cu fotbalul. Sã nu ne mirãm dacã în preliminariile noastre la NATO ºi UE nu vom fi fentaþi, când ne va fi lumea mai dragã, de cãtre fotbal ºi oamenii lui.
Titlu: Cronica unui final anunþat
Nr Editie: 882 Data: Friday 07 March 2003
Mai puþin de trei luni a durat aventura 'independentã' a lui Florin Cãlinescu în televiziune. El însuºi creaþie a acestui mijloc de comunicare, îºi datoreazã notorietatea unui ºir de întâmplãri favorabile pe care, pânã la un punct, le-a speculat cu abilitate. Actor ºi regizor, rãtãcit prin meandrele concretului, Cãlinescu a avut ºansa de a se agãþa de Adrian Sârbu pe când acesta, la rândul sãu, se lansa în mass-media. Sârbu i-a dat pe mânã un microfon ºi l-a lãsat, vreme îndelungatã sã stea de vorbã în direct cu noctambulii pe tot timpul nopþii. Odatã rodat pe acest culoar, Sârbu l-a scos la luminã ºi l-a plasat în emisiunea de dimineaþã a PRO TV-ului. Aici a fãcut Cãlinescu cunoºtinþã cu lumea ºi lumea cu el, aici a tras din borcan bileþele cu premii pentru telespectatori ºi tot aici ºi-a cunoscut colaboratorii cu care, mai târziu, avea sã realizeze creaþia sa de vârf: 'Chestiunea zilei', Cãlinescu s-a dovedit atunci a fi la locul ºi la momentul potrivit. Scenetele sale de 5-10 minute, difuzate dupã ºtiri, la o orã de maximã audienþã, l-au instalat în fruntea eºalonului de comentatorii satirici ai unei actualitãþi care-i oferea suculente subiecte pe tavã. 'Chestiunea zilei' în varianta scurtã a fost 'ora astralã' a lui Cãlinescu, pe care, probabil, n-o va mai putea egala. Ce s-a întâmplat în continuare n-a fost decât un exemplu de lãcomie ºi de speculare inabilã a unei conjuncturi. Atunci când ºi-a depãºit condiþia de comentator vesel ºi incoerent, dorind sã devinã o instanþã moralã ºi politicã, a capotat. Succesul l-a mai însoþit un timp, hrãnindu-se din 'osânza' scenetelor, însã megalomania ºi delirul de grandoare au început sã-i joace feste. Începutul declinului a fost marcat de show-ul pe care l-a însãilat la alegeri, în campania electoralã, când a primit palme de la concurenþii prezenþi perdanþi ºi afronturi de la absenþii câºtigãtori. În pierdere vizibilã de inspiraþie ºi de audienþã a sfârºit printr-un prim divorþ de Sârbu. A pozat atunci în victimã neînþeleasã a unui veritabil complot politic. A stat pe tuºã vreun an ºi ceva pânã i s-a ivit oportunitatea de a-ºi lua soarta în propriile sale mâini: în viziunea sa devenitã vecinã cu paranoia, la PRO TV, nu reuºise sã realizeze tot ce dorea din cauzã cã îi lipsea pârghia administrativã! I-a oferit-o Fredy Robinson, patronul de la Tele7, odatã cu o mare parte din sumele reclamate de Cãlinescu pentru relansare. La un an ºi 6 luni de la preluarea postului ºi la trei luni de la relansarea cu surle ºi trâmbiþe, Cãlinescu este din nou victima neînþeleasã a patronilor ºi a telespectatorilor care n-au mai dat buzna nici mãcar ca sã câºtige milionul. Despãrþirea lui Cãlinescu de Tele 7 - consideratã a fi un divorþ inevitabil - este, înainte de toate, consecinþa unei iluzii. A iluziei cã un bun actor este, obligatoriu ºi un bun manager. ªi cã succesul este o 'chestiune a zilei', indiferent de inspiraþie sau de respiraþie.
Titlu: Corupþia e pretutindeni!
Nr Editie: 883 Data: Saturday 08 March 2003
Faptul cã Parlamentul ºi-a gãsit, în fine, timp sã discute raportul SRI pe 2000-2001 e un semn bun. Nu suntem chiar atât de departe în timp ca sã nu ne mai amintim ce s-a întâmplat la rãscrucea dintre cele douã guvernãri, lucru fãrã de care raportul ar fi lipsit de obiect. Domnul Timofte ne-a spus multe, în raportul prezentat joi, document cãruia niºte condeie mai pricepute i-au oferit nerv. Cele mai multe le ºtiam ºi noi, fãrã sã avem acces la aparatul ultraspecializat pe care-l conduce domnia sa. Pentru cã ceea ce apãrã SRI ºi ceea ce are în faþã, ca adversar, este comun pentru întreaga societate. În absenþa clasicilor spioni (vorba cuiva: ce-ar mai putea spiona, altceva decât ce apare zilnic în presã?), într-o lume care nu se mai bazeazã pe echilibrul terorii dintre cele douã blocuri ideologice, s-ar putea spune cã serviciile de contraspionaj din toatã lumea au deja obiective comune: apãrarea democraþiei sau a ordinii existente împotriva unor inamici proteici, ce nu pot fi identificaþi cu exactitate sau delimitaþi într-un anume context geografic. Marii inamici ai civilizaþiei, care activeazã ºi în România, sunt corupþia, hoþia, criminalitatea financiar-bancarã sau infracþionalã (care poate afecta siguranþa naþionalã), terorismul. Cu acestea ar trebui, teoretic, cel puþin, sã se batã zi de zi oamenii domnului Timofte. Cu aceºtia, dar mai ales cu corupþia care devine, pe zi ce trece, un inamic tot mai perfid ºi mai pervers, capabil sã ne creeze mari probleme, în special în ceea ce constituie obiective naþionale esenþiale: integrarea NATO ºi în UE. Semnalele primite din partea unor lideri ai celor douã organizaþii sunt lipsite de echivoc: fiþi atenþi, nu lãsaþi corupþia sã vã zãdãrniceascã eforturile! Depinde doar de voi! O ºtie ºi dl Timofte ºi cred cã, de aceea, misiunea sa e tot mai complexã ºi mai delicatã cu cât principala concluzie a Raportului este cã corupþia e peste tot. În toate domeniile ºi la toate nivelele. Este ºi în SRI - cum a dovedit-o recentul scandal RADET. Este în structurile Executivului, cum a demonstrat-o Pãvãlache. Este peste tot ºi, când o cauþi, nicãieri! Cum sã lupþi mai eficient cu ea, în acest caz? Greu de dat o soluþie. Cu atât mai greu cu cât ceea ce se întâmplã la nivele mai înalte ºi mai responsabile, nu e de naturã sã ne încurajeze prea tare. De exemplu: vine lordul Robertson ºi ne spune sã nu ne lãsãm copleºiþi de corupþie. Ne-o spune în timp ce un consilier de-al sãu este tocmai arestat pentru cã, prevalându-se de calitatea sa s-a implicat în niscai afaceri cu droguri ºi cu bani murdari. Pe care dorea sã-i plaseze pe la noi, ca investiþie occidentalã! Lupta cu corupþia începe sã devinã, tot mai mult, lupta cu noi înºine. Lupta cu propriile noastre limite, cu tentaþiile, cu lipsa de azimut moral. Grea misie, nu doar pentru SRI. Dar nu una imposibilã.
Titlu: Marele moderator
Nr Editie: 884 Data: Monday 10 March 2003
Dupã ce în primele douã mandate a fost nevoit sã suporte din plin consecinþele partizanatului politic ºi a intoleranþei post-decembriste, iatã cã acum, în cel de-al treilea ºi ultimul (oare?) preºedintele Iliescu pare a-ºi fi gãsit nu doar echilibrul instituþional, dar ºi un rol pe mãsurã. Un rol care se trage dintr-un exerciþiu care a influenþat masiv electoratul românesc: acela de preºedinte al CPUN. Acolo, în nebunia aceea postdecembristã, în care se rãcnea mai mult decât se vorbea ºi în care mai mult se acuza decât se demonstra, preºedintele a apãrut, milioanelor de ochi aþintiþi asupra ecranelor televizorului, târziu în noapte, ca singura persoanã normalã, fireascã ºi cu picioarele pe pãmânt. Din aceastã primã credinþã cã dacã e ca cineva sã primeascã þara pe mânã, ar fi riscant sã fie un altul i se trage dlui Iliescu longevitatea excepþionalã într-un mandat democratic. Zece ani în fruntea unei þãri atât de zbuciumate ºi de incontrolabile nu este puþin lucru ºi istoria va reþine, desigur, acest amãnunt conferindu-i semnificaþia pe care o meritã. Revin la ceea ce afirmam în preambul ºi spun: abia acum dl Iliescu dã întreaga mãsurã a tactului ºi inteligenþei sale politice. Acum, când nu mai este stresat nici de contestarea legitimitãþii, nici de suspiciunile legate de o propensiune dictatorialã, ºi nici de grija pãstrãrii bunei imagini în faþa unui electorat obiºnuit sã i se facã pe plac. Domnul Iliescu ºi-a luat în serios sarcina de 'moderator' al vieþii publice, de mijlocitor între puterile statului ºi societate, între diferitele formaþiuni ºi categorii. O face cu o autoritate pe care nimeni nu i-o mai pune la îndoialã ºi cu o seriozitate care riscã sã-l lipseascã de o anumitã parte a suportului public. Recenta deblocare a crizei de la municipalitate este un exemplu în acest sens. Putem sã ne întrebãm, poate, de ce nu au fãcut-o mai devreme. Existã, însã, pentru fiecare lucru un timp al sãu. Aºa cum ºi pentru dl Iliescu, timpul a trebuit sã aibe rãbdare, nu mai puþin de 8 ani...
Titlu: Politica ºi presa
Nr Editie: 885 Data: Tuesday 11 March 2003
Ieri, la Palatul Parlamentului, au început lucrãrile unei Conferinþe Internaþionale a cãrei substanþã majorã a fost trecutã cu vederea chiar de presã. Este pentru prima datã când se dezbate în þarã (subliniez: în þarã!) o asemenea tematicã delicatã ºi, în acelaºi timp actualã: 'Politica ºi mass media în þãrile post-comuniste'. Despre politica ºi mass media în România, þarã post comunistã tipicã, s-a mai discutat, pe îndelete, în 2000, la EXPO Hanovra. Atunci, pavilionul României de la aceastã importantã reuniune internaþionalã a fost gazda unui simpozion de presã care s-a bucurat de participarea, cu comunicãri ºi contribuþii originale, a nu mai puþin de 30 de gazetari dintre cei mai importanþi ai momentului. S-au spus atunci lucruri pline de substanþã care au conturat o radiografie crudã ºi exactã a condiþiilor în care cele douã puteri coexistã ºi se intercondiþioneazã reciproc. Nu s-au schimbat prea multe lucruri nici în presã, nici în politicã, din 2000 încoace. Cel mult - cum opina ziaristul Sorin Roºca Stãnescu - putem constata cã încãlcãrile flagrante ale libertãþii presei de cãtre Putere sunt tot mai puþine. Nu-mi dau încã seama cât de valabilã e reciproca... Dezbaterea din 2003 este importantã din alt punct de vedere. Din acela prin care ministrul Vasile Dâncu încerca sã provoace asistenþa: dialogul Putere-Presã este blocat! Blocat, în primul rând de rolul pe care ºi l-a asumat presa în primii ani de democraþie, de suplinirea unor instituþii care nu reuºiserã sã se im punã. De o anumitã percepþie totalitarã, care împãrþea presa, ca ºi societatea, în 'anumite pãrþi'. Cât va mai fi posibilã ºi valabilã o asemenea autoasumare? Care va fi momentul în care presa se va diviza în genuri pure - pentru cã natura procesului de tranziþie a modificat considerabil statutul ºi funcþionarea presei? Ministrul Informaþiilor Publice aprecia cã, dupã pãrerea sa, avem un sistem mediatic modern, echilibrat, cel puþin pentru orizontul actual de aºteptare al publicului. Presa a luat-o înaintea societãþii, încã de dupã Revoluþie, ºi îºi menþine avansul. Problema presei, cred, nu este puterea. ªi nici relaþia directã cu puterea politicã. Problema presei în post comunismul Europei de Est þine de parteneriatul sãu real cu publicul, ale cãrei interese teoretic, ar trebui sã le reprezinte. Când se va întâmpla un astfel de lucru? În opinia mea, ºi presa ºi societatea mai au de trecut un hop: cel al condiþionãrii economice. Atâta timp cât piaþa nu va fi capabilã sã susþinã o mass media competitivã prin oferta de publicitate, presa va continua sã fie condiþionatã ºi manipulatã prin mijloace economice. ªi nu va reuºi sã-ºi îndeplineascã în bune condiþii rolul sãu de câine de pazã al democraþiei.
Titlu: Diversiunea 'Ticu'
Nr Editie: 886 Data: Wednesday 12 March 2003
Pentru prima datã de o bucatã de vreme încoace, PSD gestioneazã bine ºi de la prima mânã, o situaþie de crizã. Este vorba despre revocarea consiliului CNSAS, rezultatã din ºirul aproape interminabil de scandaluri ce frãmântã aceastã junã ºi fragilã instituþie, lansatã pe oceanul plin de valuri perverse al disputelor publice iscate în jurul Securitãþii - a omnipotentei (ieri) ºi omniprezentei (azi) instituþii, a cãrei umbrã planeazã asupra multor structuri democratice. Dacã în cazul ofertei de consiliere a fostului preºedinte Constantinescu s-a jucat greºit, rejectatã iniþial ºi acceptatã la intervenþia premierului, de data aceasta lucrurile au fost conduse cu mai multã dibãcie: partidul de guvernãmânt - responsabil pentru decizia luatã de comisia parlamentarã, de dizolvare a actualei conduceri a CNSAS - s-a aliat surprinzãtor ideii de protest civic, participând chiar, prin membrii sãi, la constituirea 'lanþului viu' din faþa Parlamentului. Un protest anti-putere cu participarea Puterii! - ce poate fi mai deconcertant pentru omul simplu care priveºte evenimentele de la balconul mass-media? O astfel de miºcare strategicã a fost posibilã prin ne-nuanþarea de cãtre organizatori a motivului protestului. Deºi s-a spus cã acesta se datoreazã deciziei de dizolvare a componentei actuale a Consiliului, protestul civic îi viza de fapt doar pe cei trei din componenþii sãi - ºi anume 'aripa civicã' formatã din Pleºu, Dinescu ºi Patapievici. Disocierea PSD de întregul Consiliu, numit pe vremea fostei guvernãri, era un fapt de notorietate. PSD-iºtii n-au pus în discuþie existenþa, ci componenþa instituþiei, chiar dacã tot mai multe pãreri se alãturã opiniilor preºedintelui PRM. A doua miºcare este aceea a propunerii lui Ticu Dumitrescu la cârma noii formule. CNSAS-ul este, în fond, 'copilul din flori' al fostului ºi actualului politician þãrãnist, dat afarã din partid tocmai de tovarãºii sãi care se simþeau ameninþaþi de acþiunea unei astfel de instituþii. Cã acest copil a fost mutilat de doici e una. Nu se poate ca Ticu, legat în sufletul sãu de aceastã idee, sã nu doreascã sã-l reconstituie într-un mod mai apropiat de ideea iniþialã. Propunerea a zburat ºi sâmburii speranþei au încolþit. Nu mai conteazã - dacã e nevoie - cã Ticu a fost ºi este membru de partid. În fond, Dinescu ºi Pleºu au aparþinut ºi ei unei formulãri politice ºi asta n-a fost o piedicã în calea numirii lor. Privitã dintr-o astfel de perspectivã acþiunea 'lanþul uman' rãmâne fãrã obiect, transformându-se într-un simplu divertisment stradal. Cu consecinþa neproductivã a abandonãrii discuþiei ºi disputei de fond asupra subiectului.
Titlu: România a început rãzboiul cu irakienii!
Nr Editie: 887 Data: Thursday 13 March 2003
Loiali cum suntem noi de felul nostru, ne manifestãm sprijinul deplin faþã de George Dabãliu Bush chiar mai înainte ca acesta sã ni-l cearã efectiv. Primele unitãþi combatante intrate în luptã aparþine Poliþiei. Sub comanda directã a neînfricatului ministru de Interne care, în ciuda numelui pe care-l poartã, nutreºte convingeri occidentale categorice, poliþiºtii au atacat frontal locuinþele câtorva cetãþeni de origine irakianã, scoþându-le uºile din þâþâni ºi dãrâmându-le ceva mobilã. Câþiva, mai suspecþi, au fost luaþi pe sus de lângã nevestele românce ºi copiii comuni ºi duºi pe undeva pe lângã Otopeni unde vor aºtepta sã li se hotãrascã soarta, în funcþie de dispoziþiile care vor fi primite de la Washington. Acþiunile întreprinse de poliþie au fost serios argumentate de observaþiile ºi cercetãrile întreprinse de detaºamente de cercetare, infiltrate sub acoperire, adânc, în liniile inamicului, pe la cele câteva angro-uri unde irakienii ºi-au stabilit poziþii fortificate, înarmându-se pânã în dinþi cu baxuri de þigãri, bãuturi contrafãcute, ciorapi ºi chiloþi la kilogram ºi alte tipuri de armament de distrugere în masã, cu care aceºtia intenþionau sã atace poporul român iubitor de pace ºi comerþ cu lucruri ieftine. L-am urmãrit cu atenþie pe dl ministru Rus ºi i-am mulþumit, în gând, pentru grija pe care ne-o poartã ºi pentru maniera hotãrâtã în care a acþionat, ºi nu m-am putut opri sã nu-l compar, mãcar pentru o clipã, cu legendarul general Schwarzkopf, comandatul trupelor care au fãcut precedentul rãzboi din Golf, cu a sa celebrã 'Furtunã în Deºert' ºi caut un nume potrivit pentru campania istoricã a domnului Rus. În afarã de 'Furtunã degeaba' nu-mi vine altceva în minte. Lãsând gluma la o parte, sã observãm cã excesul de zel de care au dat dovadã autoritãþile române în acest caz poate fi profund contraproductiv el semãnând mai degrabã cu o provocare decât cu o prevenire. Comunitatea irakianã din România e cunoscutã. Sunt oameni care au plecat de la ei nu de bine. Majoritatea ºi-au fãcut un rost pe aici, întemeindu-ºi familii. A te apuca acum sã-i suspectezi ºi sã-i sancþionezi pentru cã-ºi frecventeazã ambasada (chiar spunea unul: dacã nu mã duc la ambasadã sã-mi dea acte, voi mã daþi afarã!) este o inabilitate, mai ales cã la câþi duºmani puternici are Saddam la ora asta, nici mãcar nu cred cã se mai gândeºte ºi la noi.
Titlu: Opaina - douã pâini!
Nr Editie: 888 Data: Friday 14 March 2003
Þin minte o anecdotã pe care am gãsit-o, în copilãrie, în colecþia unei reviste populare dintre rãzboaiele mondiale - 'Albina' dacã nu mã înºel. Era vorba despre un administrator de moºie pe care boierul l-a prins cã fura. Drept pedeapsã, l-a legat, dezbrãcat, de un par, ungându-l în prealabil cu miere, ºi lãsându-l pradã insectelor. Un þãran, miºcat de suferinþa arendaºului, a dat sã îndepãrteze insectele care-i sugeau sângele. 'Lasã-le' - a gemut acesta. Mãcar astea sunt sãtule. Dacã vin altele, flãmânde, va fi mai rãu... Recentele evenimente de la RADET mi-au evocat aceastã istorioarã cu tâlc. Când a fost arestat directorul Dabela ºi au fost date la ivealã afacerile prin care acesta fãcea sã creascã factura de cãldurã la cote insuportabile pentru omul obiºnuit, mi-am spus cã, în sfârºit, dupã 13 ani cât a fost RADET-ul sat fãrã câini, se va face ordine. Iar domnul Opaina, reprezentantul celor 'exploataþi', pãrea a fi cea mai bunã alegere. Chiar dacã nu era dânsul inginer de termoficare, ci de telefoane. Un om care ºtie necazurile oamenilor nu va permite ca aºa ceva sã se întâmple în continuare. Dupã ce a inundat ecranele televizoarelor ºi paginile ziarelor vreme de aproape douã luni, spunând cum cã va face ºi va drege pentru ca cetãþeanul sã nu mai plãteascã pierderile ºi lipsa de eficienþã a RADET-ului, iatã cã lucrurile reintrã în normalitatea pãcãtoasã de care ne temeam. Mai întâi, dl Opaina, a zis cã n-are ce face ºi cã trebuie sã bage la loc, în facturi, pierderile. Apoi am aflat ce leafã ºi-a tras pentru anul acesta: dacã se mai zbãtea un pic din condei, scotea un miliard din buzunarele contribuabililor, pentru favoarea pe care le-o face de a duce mai departe opera lui Dabela ºi a colaboratorilor (era sã zic complicilor) sãi. Pentru cã dl Opaina ilustreazã în cea mai convingãtoare mãsurã forþa integratoare a sistemului. La ce bun sã te mai lupþi, cu el, când poþi scoate beneficii din colaborare - îºi va fi spus proaspãtul director când ºi-a semnat decizia pentru leafã.
Titlu: Opoziþia s-a unit din greºealã!
Nr Editie: 902 Data: Monday 31 March 2003
Vor fi extrem de interesant de urmãrit dezbaterile de astãzi din parlament, pe marginea moþiunii depuse de partidele aflate în Opoziþie ºi transmise în direct de televiziunea publicã. Pentru cã este un moment istoric, cel puþin dupã anul 2000, în viaþa noastrã politicã: pentru prima datã Opoziþia s-a unit! Din întâmplare. Iatã cã întâmplarea îºi joacã rolul recunoscut în teoriile filosofice, reuºind sã facã ceea ce nu pot o sutã de programe ºi de strategii. Pentru partidul aflat la Putere, aceastã moþiune ar putea sã joace un rol decisiv, aproape mortal! Chiar dacã premierul gãsea un motiv de satisfacþie de a cãdea de pe urma pachetului de legi anticorupþie, nu cred cã un asemenea rezultat ar fi posibil atâta timp cât PSD ºi-a asigurat, prin aliaþii sãi (UDMR ºi PUR) voturile necesare. Pericolul venea dinspre propriile rânduri, de la parlamentarii nemulþumiþi de faptul cã vor trebui sã se retragã din funcþii bãnoase sau cã vor trebui sã-ºi ascundã afacerile, sau de la cei care au primit suficient de clar semnale cã nu se vor mai regãsi pe viitoarele liste. Pericolul ar fi fost real dacã nu ar fi binecunoscute nãravurile ºi lãcomia multora dintre aleºi, care nu vor accepta sã se lipseascã de privilegiile ce decurg din poziþiile pe care le ocupã nici mãcar pentru o lunã, darãmite pentru vreun an cât mai au de stat, doar pentru o simplã rãzbunare. Chiar dacã fãrã sorþi de izbândã, demersul Opoziþiei este important pentru calea pe care ar putea sã o deschidã, pentru o convieþuire mai eficientã decât cea de pânã în prezent. Nici PRM ºi nici PD+PNL, nu pot spera, singuri, sã afecteze cu ceva poziþia liderului. Diferenþele de opþiuni ºi de strategie ar putea cunoaºte ajustãri minimale care sã-i poatã pune pe liderii lor la aceeaºi masã cel puþin în chestiunile de fond. ªi pentru C.V. Tudor devine evident faptul cã radicalismul discursului nu mai poate depãºi o marjã de susþinere, statistic limitatã, ºi pentru Stolojan ºi Bãsescu e clar cã singuri, doar ei ºi cu ai lor, nu vor putea clinti blocul social democrat. Importantã va fi platforma comunã de pe care i-ar putea surprinde pe adversarii politici ºi prin care ar putea determina schimbãri în profilul electoral. Moþiunea de astãzi nu constituie un pericol. N-aº spune, însã, acelaºi lucru, despre una dintre cele care vor urma.
