Titlu: Fotbalul - model pentru politicã?
Nr Editie: 853 Data: Saturday 01 February 2003
Din ce în ce mai mult politica româneascã începe sã semene cu fotbalul. Tot cel românesc. Am tot mai des impresia cã asist la un campionat care dureazã patru sezoane, în care cele vreo 7 echipe din prima ligã joacã tot felul de meciuri în care blaturile alterneazã cu rezultatele cinstite din întâlnirile fãrã mizã. Un campionat dominat cap-coadã de o echipã care adunã tot ce poate de la celelalte, în timp ce restul se mulþumesc sã se ciupeascã unele pe altele. Dar, cel mai tare seamãnã politica cu fotbalul în materie de jucãtori. ªi de transferuri. Iatã, de pildã, recentul episod al trecerii lui Duvãz ºi Sassu la PSD. A fost ca la fotbal: Guºã, asemeni unui preºedinte de club, îºi prezintã mulþumit noile achiziþii. Vedetele s-au plâns de condiþiile de la fostul club, de manierele neelegante ale antrenorului Bãsescu, de primele neplãtite de câteva sezoane! La rândul sãu, Bãsescu, i-a acuzat de lipsã de loialitate faþã de club, de joc individualist, de lipsã de maniere. Pentru publicul (tele)spectator chestiunea era limpede: noul club îi plãteºte mai bine. ªi atunci n-ar fi imoral sã stea pe doi lei la o echipã care n-a mai vãzut locuri fruntaºe în clasament de pe vremea când era antrenatã de Roman? Iar Roman, la rândul sãu, este perceput ca un fel de Gicã Hagi pe care Becali-ul de Bãsescu l-a dat jos de la cârma echipei ºi care stã cuminte în aºteptarea unui angajament la vreo echipã mai faimoasã. Ideologii, programe, principii? Ce sunt astea? În fotbal nu fac doi bani. Fotbalul se joacã pe goluri, ori golurile sunt cele care umplu buzunarele. Echipele mici vor capota întotdeauna în faþa celor mari, jucãtori buni se vor transfera întotdeauna de la echipele mici la cele mari, iar spectatorii vor vota, mereu ºi iar mereu, cu câºtigãtorii. Asta în fotbal. În politicã este (ar trebui sã fie?) invers...
Titlu: Dezlegarea de glie a candidaþilor
Nr Editie: 869 Data: Thursday 20 February 2003
Pânã marþi - zi, cum se ºtie, cu câte trei ceasuri rele - candidaþii la integrarea în Uniunea Europeanã apãreau ca o cuminte turmã de mioare pe care bacii-comisari o mânã, cu grijã, spre saivanul comunitar. O turmã, însã, neasiguratã, pânditã de fel de fel de primejdii dinspre pâlcurile de pãdure populate cu fel de fel de jivine. ªi iatã cã atunci când drumul pãrea mai scurt, iar turma mai mutã, se produce ireparabilul: mioarele se strâng într-o vâlcea numitã Vilnius ºi semneazã o scrisoare de simpatie cãtre dl Vânãtor, în care-l asigura de sprijinul lor necondiþionat în lupta sa cu dl Lup. Ireparabil, spun, pentru cã domnii Baci Europeni (nu toþi, unii dintre ei, cel nemþean ºi cel frânc) aveau ei o înþelegere cu dl Lup cu care învârteau niºte afaceri (îi mai ducea câte-o oaie moartã din cauze naturale ºi primeau în schimb ceva vreascuri de pus pe foc). Aflând mârºãvia, domnii baci s-au fãcut foc ºi parã ºi au luat la reflec mioarele, în special pe cele douã negre, din coada turmei, acuzându-le cã au pierdut ºansa sã tacã, preferând sã behãie imprudent ºi cã acest lucru le-ar putea fi fatal, amânând intrarea în saivan. Lãsând fabula la o parte, sã notãm câteva lucruri legate de summit-ul buclucaº de luni de la Bruxelles. Unu: a fost cel mai tensionat din istoria comunitãþii ºi a marcat conflictul de interese dintre unii membrii importanþi ºi ceilalþi. Doi: a pus în evidenþã lipsa de comunicare ºi de consultare dintre membri ºi candidaþi, ceea ce a ºi permis iniþiativa acestora din urmã de a-ºi manifesta public adeziunea faþã de americani. Trei: a fost prima datã când þãri candidate au fost atacate ºi ameninþate cã nu vor mai fi primite în Uniune. Patru: a fost ºi prima datã când þãrile candidate au protestat împotriva acestui tratament ºi nu au acceptat acuzele. Aici trebuie remarcat curajul liderilor români de a da replica preºedintelui francez, în termeni, poate la fel de categorici, ºi de a respinge practica incriminãrii ºi a drepturilor speciale. Poate pentru prima datã în ultimul deceniu, liderii noºtri politici nu se mai fac preº în faþa mãrimilor lumii ºi îºi spun cu tãrie punctele de vedere. Cât de riscantã este o asemenea comportare? Cred cã în nici un fel. Abia aºa ne putem câºtiga dreptul la demnitate - drept fundamental pentru o naþiune care doreºte sã intre în rândul celor egali.
Titlu: Struþocamila impozitului pe venit
Nr Editie: 870 Data: Friday 21 February 2003
Sã fi vrut ºi n-ar fi reuºit sã iºte atâta vâlvã în jurul sãu Ministerul Finanþelor, cum a reuºit sã o facã cu aceste mãsuri de impozitare suplimentare pe care le-a anunþat recent. Scandalul - cãci despre aºa ceva este vorba - este justificat: MF este unul dintre dinozaurii administraþiei comuniste, care evolueazã nonºalant prin magazinele de porþelanuri ale economiei de piaþã. Dinozaur la figurat - este ministerul cu cel mai mare numãr de angajaþi ºi cu cele mai multe direcþii din actuala schemã a executivului. Dinozaur la propriu - pentru cã unitãþile de mãsurã pe care le folosesc specialiºtii sãi, formaþi la ºcoala economiei planificate ºi total dirijate, nu reuºesc, de cele mai multe ori sã se adapteze mecanismelor suple ºi diverse, în continuã evoluþie, ale economiei de piaþã, lucrând, acolo unde ar fi nevoie de bisturiul stimulentelor, cu toporul sancþiunilor. Tãmbãlãul legat de impozitarea unor beneficii extrasalariale a plecat de la un fapt real: evitarea plãþii impozitelor supradimensionate pe salarii, de cãtre unii angajatori, prin intermediul unei inginerii fiscale - acordarea, cãtre angajaþi, de aºa zise asigurãri care sunt, de fapt, unitãþi de investiþii. Or, ca sã anuleze aceastã excrescenþã, ministrul s-a hotãrât sã adopte un model, european, e drept, dar complet nefuncþional în cazul unei economii ezitante de piaþã. Îmi povestea odatã prinþul Sturdza, om de afaceri în Elveþia, cã tocmai primise controlul fiscului dupã depunerea declaraþiei de venit pentru impozitarea globalã. Agentul fiscal l-a întrebat dacã foloseºte maºina de serviciu ºi în interes personal. Profund corect (nici nu-þi poþi permite sã fii altfel acolo, fãrã sã-þi afectezi grav statutul), Sturdza a recunoscut. Atunci veþi plãti impozitul aferent pentru acest lucru - i-a spus agentul. Prinþul a fost foarte mulþumit cã n-a primit ºi amenda care se practicã în astfel de cazuri. Poate fi transferat modulul acesta într-o Românie în care relaþia cetãþean-stat e încã una antagonistã, bazatã pe neîncredere ºi pe tentative de înºelãciune reciprocã? Poate cetãþeanul sã aibe încredere în statul care schimbã regulile în timpul jocului ºi le aplicã dupã cum îi convine? Meritã ca cetãþeanul sã dea, de bunã voie când ºtie bine cã nu va primi nimic înapoi? Struþocãmila care este la noi impozitul pe venitul global are sens unic. Ea nu implicã nici un fel de facilitate, nici o scãdere sau deducere (în þãrile dezvoltate, cheltuielile pentru creºterea nivelului de confort al locuinþelor sunt deductibile, ca ºi cheltuielile de studii sau pentru întreþinerea sãnãtãþii) ci este preocupatã doar de a strânge cât mai mult, în cele mai ingenioase - ºi absurde, totodatã - modalitãþi.
Titlu: Baronii la control
Nr Editie: 871 Data: Saturday 22 February 2003
Desigur cã, la o primã privire, pare greu de crezut cã cei care se perindã prin faþa Comisiei din Kisseleff - fruntaºii organizaþiilor judeþene - sunt curaþi ca lacrima ºi nu li se poate gãsi nici o chichiþã, cu atât mai mult cu cât nu de puþine ori presa vuieºte în legãturã cu afaceri, abuzuri ºi chiar infracþiuni. La a doua vedere, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. În primul rând, pentru cã o formaþiune politicã, chiar ºi una aflatã la putere, nu se încadreazã în schema de partid care ne este familiarã de pe vremea comunismului: o organizare ierarhicã, de tip paramilitar, cu o disciplinã severã ºi cu puteri discreþionare ale ºefilor. Adrian Nãstase, ca ºi Stolojan sau Bãsescu ºi mai puþin ca Vadim, este 'suveran' peste o structurã care reprezintã o asociere practic liberã. Aceºti oameni se aflã unde se aflã, din convingere sau interes, iar relaþiile interumane prevaleazã în faþa celor de partid. Puterile de la centru nu mai sunt discreþionare, iar însãºi stabilitatea ºi autoritatea centrului se bazeazã pe comuniunea de interese din structurile de bazã. De multe ori, un 'baron' local dispune de mai multã putere decât Adrian Nãstase, mai ales dacã îºi datoreazã poziþia unei situaþii sociale ºi materiale care fac ca un numãr important de persoane sã depindã de el. La urma-urmelor, mai mult decât pânã acum, structura centralã reprezintã expresia dorinþelor ºi voinþelor structurilor de bazã, ºi nu viceversa. Iar viitoarele alegeri vor pune în evidenþã, mai mult decât în oricare dintre scrutinurile de pânã acum 'dictatura' organizaþiilor locale, care nu vor mai înghiþi pe nemestecate listele fãcute la centru. De aceea o comisie ca cea din Kisseleff are ºi puteri ºi rãspunderi limitate. De aceea se întâmplã ca baronii confirmaþi politic sã fie ulterior infirmaþi juridic ºi legal, pentru activitãþi pe care partidul nu reuºeºte sã le controleze. Nu vreau, în nici un fel, sã sugerez cã în acest context de relaþii complexe, conducerea PSD-ului poate sã invoce scuze. Poate doar sã constate o situaþie de fapt ºi sã-ºi asume - sau nu - riscurile pe care le reprezintã reacþia la urne a alegãtorilor. De aceea, cred cã cei care se aºteaptã la rezultate spectaculoase, la cãderi de capete, la þintuiri la zid, de la audit scrutin intern, aºteaptã degeaba. Mai mult decât de stadiul încasãrii cotizaþiilor ºi de atmosfera din organizaþie, partidul nu prea poate sã se intereseze. Doar dacã nu încearcã sã se substituie Parchetului, ºi atunci avem de-a face cu altceva. Cu altceva bine cunoscut.
Titlu: Numãrãtoarea inversã continuã
Nr Editie: 872 Data: Monday 24 February 2003
Ieºirea nervoasã a preºedintelui Chirac la finele summit-ului de la Bruxelles, de lunea trecutã, a constituit un moment important pentru Uniune, iar urmãrile acestei crize vor fi de naturã sã clarifice o serie întreagã de lucruri care greveazã asupra bunei funcþionãri a acesteia. În primul rând, este vorba despre comunicare. Mai ales aceea dintre membrii ºi candidaþi. Aceºtia din urmã au fost priviþi ca o turmã cuminte care îºi aºteaptã ordonatã rândul ca sã intre. ªi care - potrivit lui Chirac - are în aceastã situaþie dreptul fundamental sã tacã. ªi sã rãmânã aliniatã. Nimeni n-a catadixit sã discute cu candidaþii problema, marea problemã a Uniunii - diferenþele de vederi ºi de opþiuni dintre cele douã grupãri: cea pro-americanã ºi cea antiamericanã. Evident, gruparea din urmã a reacþionat faþã de poziþia adoptatã de grupul lãsat de izbeliºte ºi care avea de exprimat sentimente de recunoºtinþã faþã de americani, pentru primirea sau perspectiva primirii în NATO. Preºedintele Iliescu a avut o reacþie spontanã ºi perfect îndreptãþitã la perdaful franþuzesc: ei, când au hotãrât sã se punã de-a curmeziºul americanilor, ne-au spus ceva, ne-au cerut pãrerea? Nicidecum. Iar opinia premierului Nãstase, exprimatã cu acelaºi prilej, pune degetul pe rana acestei dispute: avem sentimentul ciudat cã suntem puºi sã alegem între America ºi Europa! Problema candidaþilor chiar asta este: cã trebuie sã dea satisfacþie ºi americanilor ºi europenilor, într-o chestiune de fond asupra cãreia aceºtia nu reuºesc - sau nu vor - sã se punã de acord. Cât de riscantã a fost aceastã poziþie româneascã - nu cred cã mai e cazul sã discutãm. Rãmâne sã vedem cât de oportunã. Rãspunsul îl vom primi mai repede decât se aºteaptã cineva. Nu cred cã, la aceastã orã, se mai pune problema dacã va fi sau nu rãzboi cu Irakul. Numãrãtoarea inversã a fost declanºatã ºi nici controalele inspectorilor ONU, nici opoziþia interesatã a Franþei ºi nici protestele pacifiºtilor de pretutindeni n-o mai pot opri. Maºina primului rãzboi din noul mileniu s-a pus în miºcare, rãspunzând unei logici intime care de cele mai multe ori scapã ºi raþiunii ºi voinþei.
Titlu: 'Cu mâinile curate' - serie nouã!
Nr Editie: 873 Data: Tuesday 25 February 2003
Pachetul de legi anticorupþie va fi botezat: 'mâinile curate'. Nu ºtiu dacã Sergiu Nicolaescu va cere sau nu sã i se plãteascã pentru preluarea unui titlu celebru din filmografia sa, dar gândul mã duce, fãrã sã vreau, la opera sa. În fond, filmul cu acelaºi nume se dorea o radiografie a unei alte epoci de tranziþie - cea de la capitalism la comunism - în care se manifestau mai toate tarele pe care le cunoaºte procesul invers de acum. Banditism, corupþie, ºpagã, favoruri sexuale, trafic de influenþã - erau la ordinea zilei ºi în anii '40, cum sunt la ordinea zilei ºi în anii '90 ºi 2000. Numai cã azi ne lipseºte un adevãrat comisar Miclovan (cel de-atunci e în Parlament) care sã se batã cu curaj cu lumea interlopã ºi cu cea a îmbogãþiþilor frauduloºi, de tranziþie. În lipsa lui Miclovan avem PNA-ul, un organism despre care se spune ºi se presupune cã ar avea rostul sã combatã marea corupþie, marea evaziune fiscalã, marea contrabandã ºi marile jafuri din averea publicã. Un PNA prea mic pentru un rãzboi atât de mare ºi, mai ales, cu mize care nici nu le-ar fi trecut prin minte mafioþilor din secolul trecut. Probabil cã pachetul de legi cu pricina îºi va spune cuvântul ºi-i va ajuta pe noii comisari sã lupte cu mai mult succes, ºi sã scoatã din apele tulburi ale tranziþiei nu doar crapii, ci ºi rechinii care miºunã pe acolo. Cred însã cã valoarea noului pachet ar trebui sã constea în altceva decât în umplerea puºcãriilor: în prevenirea ºi descurajarea actelor de corupþie. Societatea nu foloseºte prea mult de pe urma celor care, în fond, nu fac decât sã se ºcoleascã ºi sã se perfecþioneze în dosul gratiilor, pentru a exersa cu mai mult succes când vor ieºi, cât ar putea folosi de pe urma înlãturãrii conjuncturilor ºi prilejurilor care alimenteazã corupþia. Aici ar trebui sã se focalizeze atenþia tuturor factorilor care doresc sã concure la crearea unui climat social ºi de afaceri mai sãnãtos. Dar, în acelaºi timp, stau ºi mã întreb cum ar putea sã acþioneze respectivul pachet în cazuri de genul celor despre care se vorbeºte atât - cum ar fi al celui unui faimos ºef de instituþie (recent distribuit) care a fost uns, în ciuda unor reputaþii dubioase, contra unei sume cash de 1,2 milioane dolari? Investiþie pe baza cãreia a fãcut multe alte milioane, pe care le-a împãrþit cu cine trebuia. Aici, cred, pachetul ºi parchetul sunt neputincioase, atâta timp cât mentalitatea ºi filosofia de viaþã practicate la cel mai înalt nivel nu vor cunoaºte o schimbare realã.
Titlu: 'Pusculiþa Petrom la scadenþã?
Nr Editie: 874 Data: Wednesday 26 February 2003
Când l-am întrebat pe preºedintele Iliescu, la ultima emisiune 'Starea naþiunii', de pe România 1: 'Nu vã e teamã cã RADET e doar un simptom a ceea ce se întâmplã la scarã generalã? Ieri a fost anunþatã demisia directorului general al PETROM. Nu vã e teamã cã ºi acolo este posibil sã se fi întâmplat acelaºi lucru? Cã vom descoperi, peste vreo douã sãptãmâni cã a fost ºi acesta un sat fãrã câini? ªi cã nimeni nu s-a deranjat, vreme de 13 ani, sã arunce o privire peste ceea ce se întâmplã acolo?' - nu ºtiam cã previziunea sumbrã urma sã mi se îndeplineascã cu maximã exactitate. Iatã, dupã doar douã sãptãmâni, arestarea lui Medinþu, de la Arad, ºi ridicarea vãlului infracþional de pe o serie de afaceri cu petrol, pune în evidenþã o realitate sumbrã: PETROM are toate ºansele - pe mãsurã ce organele de control vor 'sãpa' prin documentele sale - sã devinã cea mai mare panama din istoria afacerilor dubioase postrevoluþionare. Cine se lasã înºelat de aura de eficienþã care a fost instalatã interesat în jurul siglei celei mai mari companii naþionale - cea care furnizeazã cei mai mulþi bani la buget - înseamnã cã nu realizeazã dimensiunea realã a profitului pe care ar fi trebuit sã-l reducã extragerea ºi vânzarea petrolului. Vã amintiþi cã, ani la rând, o serie întreagã de firme private, cu susþinere politicã, au prosperat vânzând scump petrolul pe care-l achiziþionaserã ieftin de la Petrom, sau pe care uitau sã-l mai plãteascã? Cu banii Petromului, adicã ai statului, s-au ridicat hoteluri de lux pentru protipendadã, s-au construit alte afaceri sub alte identitãþi pentru a se pierde urma banilor, iar datoriile au trecut, elegant, la datoria publicã sau la recuperarea lor super-parþialã prin AVAB. S-ar putea spune cã petrolul statului a contribuit substanþial în aceºti ani la edificarea societãþii capitaliste prin transferul dubios spre firme private a beneficiilor care ar fi trebuit sã revinã proprietarului de drept. Ingineriile financiare, cumetria fãrã culoare politicã, teama sau iresponsabilitatea diriguitorilor domeniului au fãcut ca PETROMUL cel eficient sã reprezinte o ficþiune clãditã pe paguba ce greu ar putea fi estimatã ºi care se plimbã prin conducte fãrã a putea fi vreodatã stopatã ºi pusã în evidenþã. Puºculiþa PETROM, spartã acum de ciocanul lui Medinþu ºi al complicilor sãi, vã aratã cã golul din interior nu reprezintã altceva decât ceea ce lipseºte din buget, din nevoi ºi din nivelul de trai al tuturor românilor.
Titlu: Un concurent pentru Bãsescu
Nr Editie: 875 Data: Thursday 27 February 2003
De mai multã vreme PSD-ul este preocupat de gãsirea unui contracandidat pentru Bãsescu, în bãtãlia ce se va da la alegerile locale din primãvara anului viitor. Operaþiunea este deosebit de complexã pentru cã actualul titular este unul cu totul atipic ºi nu i se vor putea opune mijloace convenþionale. De ce este Bãsescu un concurent redutabil pentru maºina electoralã a PSD-ului? În primul rând, datoritã stilului sãu neortodox. Bãsescu pare dispus oricând sã spunã ceea ce alþii, poate s-ar sfii. Bãsescu nu se intimideazã în faþa nimãnui. Ia ºi dã palme fãrã sã clipeascã. ªtie sã înjure când e cazul ºi nu ezitã sã se ia ºi de piept. ªcolit pe punþile vapoarelor ºi în cartierele din jurul porturilor, Bãsescu a învãþat sã se poarte ºi sã vorbeascã pe limba oamenilor simpli. Pentru aceºtia el are aura unui veritabil erou, capabil sã se ia la trântã cu cei mai puternici decât el. În cei doi ani ºi ceva, de când ocupã fotoliul de primar general, Bãsescu asta a dat impresia: a unui David care se luptã cu Goliatul guvernamental. Pe care nici nu-l biruie ºi nici nu se lasã biruit. La adãpostul acestui rãzboi de uzurã fãrã pauze, Bãsescu a putut sã treacã mai uºor peste absenþa realizãrilor concrete. L-a ajutat enorm, din acest punct de vedere, camarila localã a consilierilor partidului de guvernãmânt ºi unii dintre primarii cu veleitãþi ai noii garnituri. Aceºtia le-au þinut în prizã, pe toate temele posibile, ridicându-i sistematic mingi la fileu pe care purtãtorul tricoului în dungi le-a bombardat fãrã milã. La finalul mandatului, Bãsescu va putea sã spunã, fãrã sã clipeascã, cã a fãcut atât cât a fost lãsat sã facã. ªi, cu asta, basta! Lipsurile ºi nerealizãrile vor fi trecute, automat, în contul 'asupritorilor' sãi. Aºa încât va fi foarte dificil pentru PSD sã-i punã în faþã un contracandidat, care sã poatã reface ºi terenul pierdut într-un mod atât de inabil. Cine sã fie acesta? Vanghelie? Poate fi luat în considerare doar ca o glumã bunã. Prefectul Oprea? E general, nu-ºi pune mintea cu un cãpitan! Florin Georgescu? Doar dacã nu va avea încotro! Altfel, e greu de imaginat cã acesta îºi va lãsa locul cald din parlament pentru a coborî în arena plinã de câini vagabonzi, gunoaie ºi mizerie umanã a ceea ce numim Capitala.
Titlu: Privatizarea ºi datoriile
Nr Editie: 876 Data: Friday 28 February 2003
Una dintre cele mai mari probleme în procesul de privatizare vine din modul în care autoritãþile au conceput acest transfer de proprietate. Ideea vânzãrii unui produs, cu tot cu pierderile ºi datoriile pe care le are este, privitã prin pisma bunului simþ, cel puþin nesãnãtoasã. E ca ºi când intri într-un magazin ºi vrei sã cumperi ceva, sã zicem un fier de cãlcat ºi vânzãtorul îþi spune: fierul costã 500.000 de lei. Numai cã trebuie sã mai plãtiþi ºi datoriile pe care le-a fãcut producãtorul pentru a-l realiza. La cei 500.000 de lei se mai adaugã chiria neplãtitã pentru sediu, curentul consumat ºi neplãtit dar, mai ales, impozitele rãmase neplãtite, cu tot cu majorãri. ªi astfel preþul ajunge la câteva milioane. Cine ar fi nebun sã cumpere aºa ceva? În materie de industrie, lucrurile stau niþel altfel. Uneori, investitorii de bunã credinþã îºi închipuie cã meritã sã achiziþioneze o fabricã cu tot cu datorii. Dacã o vor pune la punct, va produce mai mult ºi mai bine, ºi vor achita ºi pierderile produse de alþii, nu de ei. Realitatea e, de cele mai multe ori, alta. Una, pentru cã conjunctura de piaþã nu îndreptãþeºte optimismul iniþial. Alta, pentru cã apar noi datorii ºi noi creditori despre care nu se ºtie nimic la momentul vânzãrii. ªi, peste toate astea, mai intervine ºi obiceiul autoritãþilor de a schimba, de pe o zi pe alta, reglementãrile ºi normele de aplicare. Nici nu e de mirare, în aceste condiþii, de ce privatizãrile reuºite sunt atât de rare. ªi este ºi mai de neînþeles de ce, în ciuda acestor rezultate, autoritãþile continuã sã foloseascã aceastã metodã pãguboasã. Când vorbesc despre aceste lucruri mã refer la acele privatizãri în care nu se pune problema unor inginerii dubioase ºi a tradiþionalelor 'tunuri'. Existã, pe lângã prãdãtorii economiei naþionale, un numãr reprezentativ de oameni ºi instituþii care doresc în mod sincer repunerea ei pe picioare. Aceste constatãri mi-au fost prilejuite de cazul Rompetrol. Dinu Patriciu poate sã le fie multora antipatic pentru stilul sãu politic, dar în afaceri este un tip care a demonstrat cã poate obþine rezultate. Situaþia în care se aflã rafinãria Petromidia nu i se datoreazã lui, ci administratorilor dubioºi care vreme de zece ani au supt de acolo tot ce s-a putut, lãsând întreprinderea în colaps. Ea a fost revitalizatã, funcþioneazã, dar nu în modul în care sã poatã respecta un grafic de eºalonãri în mod evident exagerat din condeiul funcþionarilor de la finanþe. Patriciu cere Guvernului douã lucruri de bun simþ: ori sã procedeze corect faþã de toatã lumea - ºi sã ºteargã Petromidiei aceste datorii aºa cum le-a ºters altora - ori sã transforme datoriile în acþiuni. Executarea silitã nu este ºi n-a fost vreodatã o soluþie. Cum nu e o soluþie sã tai vaca pentru cã nu dã cantitatea de lapte pe care cineva a stabilit-o în mod arbitrar, peste posibilitãþile ei. Dar, cel mai important lucru mi se pare a fi ca Guvernul sã se hotãrascã, mãcar în acest ceas al doisprezecelea, sã nu-ºi mai umfle bugetele ºi veniturile cu aceste ficþiuni enorme care sunt datoriile ºi pe care nimeni nu va reuºi sã le plãteascã vreodatã. Oricât va fi de bine intenþionat.
Titlu: Alianþa Ciuvicã
Nr Editie: 858 Data: Friday 07 February 2003
Pe vremea când se considera salvatoarea þãrii Alianþa Civicã a intelighenþiei democrate din România lansase un slogan pe atât de fals, pe atât de generalist: 'Numai împreunã putem reuºi!' Sloganul dorea sã dea senzaþia unei largi miºcãri, acoperitoare a mai tuturor zonelor societãþii, ale cãrui dinamism ºi lipsã de complexe avea sã reuºeascã ceea ce nu reuºeau forþele politice ale momentului. Ce-a produs Alianþa Civicã, se ºtie. Se cunoaºte ºi succesul cu care s-a înscris în viaþa politicã a României post-decembriste. Din nefericire, lipsa de inspiraþie ºi de competenþã a celor pe care i-a împins în faþã s-a rãsfrânt asupra sa ºi asupra principiilor corecte de la care pleca. Odatã cu eºecul rãsunãtor al guvernãrii 1996-2000, poate chiar ceva mai devreme, Alianþa Civicã a dispãrut în ceaþã, iar liderii sãi, decepþionaþi sau debusolaþi, au încetat sã-ºi mai exerseze talentele pedagogice asupra electoratului debusolat. Acesta a rãmas sã se descurce de unul singur, în funcþie de mesaje ºi de intuiþie. Iatã cã, atunci când nimeni nu se mai aºtepta, Alianþa Civicã reînvie sub o formã adnotatã de colaboratorii de suflet ai fostului preºedinte, el însuºi principalul produs al defunctei Alianþe. Ex-ºeful sãu de cabinet, Mugur Ciuvicã - despre a cãrui existenþã n-am aflat decât atunci când a încercat sã aplice o manevrã netransparentã de atragere a atenþiei asupra unor nereguli ale actualei guvernãri - raportul on-line Armaghedon, când cercetãrile poliþiei au descoperit cã s-a aflat la originea acestei anonime cu iz modern, - ºi un coleg de-al sãu au format o Alianþã Anticorupþie, care a ieºit la rampã cu 'dezvãluiri incendiare': cine a devalizat Bancorexul! De ce n-a ieºit dl Ciuvicã cu acest raport pe când era la putere ºi avea - în urma arestãrii lui Temeºan ºi a anchetei care a urmat - toate datele necesare? Greu de spus. De ce o face abia acum? Poate, pentru a dezmorþi puþin interesul publicului faþã de o întreagã categorie politicã aflatã în eclipsã. De ce altceva?
Titlu: <<Îi priveºte!>>
Nr Editie: 860 Data: Monday 10 February 2003
Din când în când, preºedintele Iliescu îºi puncteazã volutele obiºnuite ale explicaþiilor cu comentarii seci, care nu mai comportã vreo altã desluºire. Aºa s-a întâmplat dupã primele convorbiri, tete-a-tete, când premierul mersese la Cotroceni hotãrât sã-l convingã pe ºeful statului sã accepte ideea alegerilor anticipate. Cu o primã reacþie, emoþionalã, dl Nãstase a declarat, cu nãduf, cã, în loc de remaniere parþialã, va propune demisia întregului Executiv. A fãcut-o într-un cerc restrâns, participanþii din media dând apoi fuga, dupã un obicei devenit tradiþie, la Cotroceni sã-l întrebe pe preºedinte ce pãrere are despre chestia asta. Atunci, dl Iliescu a declarat sec ºi sugestiv: 'Îl priveºte!' A fost, pentru premier, un semnal cã nu trebuie întinsã mai mult de atât coarda unei relaþii pe care noile poziþii ocupate de tandemul sudat pe parcursul a mai mult de zece ani, au complicat-o într-un mod neaºteptat. A fost un mic, dar necesar, duº rece, care a dat, ulterior, un alt curs colaborãrii dintre cei doi lideri. Mi-am amintit aceastã secvenþã joi seara, în timpul emisiunii 'Starea naþiunii' de la România 1, când l-am întrebat pe domnul preºedinte dacã nu cumva, îndemnurile pe care le-a dat parlamentarilor partidului de guvernãmânt, de a renunþa la afaceri dacã vor sã facã politicã, nu riscã sã-i scadã popularitatea în rândul acestora. Nu mai reþin acum, cu exactitate, rãspunsul, dar în urechi mi-a revenit tonalitatea cu care pronunþase, nu de mult, acel 'Îl priveºte!'. 'Îi priveºte!' - a pãrut sã spunã preºedintele - aflat într-o pasã de decizie ºi de hotãrâre pe care n-a mai manifestat-o pânã în prezent, vecinã cu... încãlcarea teritoriului celorlalte puteri - explicând apoi cã nu este interesat sã fie popular: 'Mã intereseazã mai mult ce aºteaptã cetãþeanul, decât percepþia individualã a unor parlamentari'. Probabil cã o anumitã pondere are, în abordarea unei asemenea atitudini, absenþa presiunii electorale. Dl Iliescu nu mai are nevoie sã capteze bunãvoinþa nimãnui. Misiunea sa la vârf ia sfârºit, în curând. Paradoxul este însã cã, acum când nu mai are nevoie ºi când nu mai þine sã fie agreabil, cota sa de popularitate creºte exponenþial. Cumva prea târziu?
Titlu: Lehamitea de consens?
Nr Editie: 868 Data: Wednesday 19 February 2003
Nu ºtiu care va fi fost motivul real pentru care sala Al. I. Cuza de la Palatul Parlamentului a fost plinã doar pe jumãtate, vineri, la Forumul naþional pentru susþinerea aderãrii României la Uniunea Europeanã. În suita manifestãrilor de acest gen iniþiate de preºedintele Iliescu, dupã cele de la Snagov, din iunie 1995 ºi din martie 2001, aceasta ar fi trebuit sã reprezinte momentul de vârf: România este deja nominalizatã, pentru 2007 ºi aderarea nu mai depinde decât de noi. O oarecare pripã (iniþial, manifestarea trebuie sã aibe loc la Snagov, douã zile mai târziu) este probabil sã fi avut impact asupra prezenþei unora dintre cei care nu erau în stand-by (ex-preºedintele Constantinescu, de exemplu, aflat într-un turneu prin þarã). Dar nu este un motiv suficient. Numãrul de parlamentari prezenþi la Forum a fost redus. Deasemenea, cel al miniºtrilor. Societatea civilã a fost sporadic reprezentatã, iar pentru presã evenimentul a pãrut sã aibe o conotaþie secundarã. Sã fi intrat consensul asupra problemelor vitale ale României în categoria subiectelor neinteresante? Cred cã, mai degrabã, este vorba despre o relaxare prematurã în mintea multora dintre cei care trebuie sã lucreze la acest proiect. Lehamitea de consens ascunde o veche meteahnã româneascã: aceea de a spune 'hop' înainte de a trece pârleazul. Anul 2007 e departe ºi pânã la el mai e anul 2004, asupra cãruia atrãgea atenþia, pe bunã dreptate, premierul. Dacã nu vom reuºi sã închidem capitolele de negociere pânã la mijlocul anului viitor, ne aºteaptã momente grele. Exstã pericolul real sã fim nevoiþi sã reluãm de la capãt întregul proces, în compania a 24 de membri, în loc de 16, situaþie în care punctele de vedere în legãturã cu lãrgirea Uniunii vor putea fi mult mai nuanþate ºi mai 'exigente'. Iar orizontul 2007 se va prelungi, inevitabil spre deceniul urmãtor - situaþie în care rãbdarea ºi încrederea românilor vor fi greu puse la încercare. Acesta cred cã este pericolul 'relaxãrii' de care începem sã dãm dovadã. Aici nu mai este vorba despre consensul pe care practica politicã comunistã l-a golit de conþinut, ci de capacitatea de a vedea limpede în ce constã interesul naþional ºi care sunt cele mai adecvate modalitãþi de a-l urmãri.
Titlu: Surprizele sondajului CURS
Nr Editie: 866 Data: Monday 17 February 2003
Primul sondaj de opinie din acest an referitor la viaþa politicã a fost efectuat de cãtre CURS. Acesta aduce o serie de noutãþi pe marginea cãrora meritã sã zãbovim puþin. Primul aspect notabil îl reprezintã revenirea în fruntea clasamentului încrederii a preºedintelui Iliescu, poziþie dominatã autoritar, în cursul anului 2002, de cãtre premierul Nãstase, care trece pe locul 2. Aceastã rocadã îºi gãseºte o parte din explicaþii în finalul de an în forþã al preºedintelui, când a manifestat mai multã decizie în confruntãrile pe care le-a avut cu PSD pe temele controversate ale alegerilor anticipate ºi ale remanierii guvernamentale. Faptul cã în mai toate aceste discuþii premierul a fost nevoit sã dea înapoi, s-a reflectat ºi în percepþia publicã a relaþiei dintre cei doi lideri. Aceasta este o parte a explicaþiei. O a doua constã în faptul cã premierul a mai abandonat din discursul teoretic intrând cu mai multã hotãrâre în miezul problemelor ºi impunând soluþii. Soluþii care nu sunt pe placul tuturor - cum este aceastã decizie de retragere a parlamentarilor ºi a membrilor Executivului din CA ºi AGA. Reforma se face cu riscuri ºi cu asumarea pierderii de popularitate. Or, sondajul cu pricina tocmai aºa ceva demonstreazã: cã publicul percepe faptul cã se face ceva. Din acest punct de vedere, dl Nãstase nu poate sã fie decât mulþumit. O a doua chestiune pe care aº remarca-o în sondajul CURS þine de PUR. Desigur, dacã ar merge singur în alegeri, partidul lui Dan Voiculescu n-ar obþine procentul cu care sã treacã pragul parlamentar. Dar, pentru un partid care n-a înregistrat niciodatã mai mult de 1 la sutã, aceºti 4 la sutã din sondaj constituie un veritabil cutremur: o creºtere bruscã de 400%. Este un fapt aproape fãrã precedent, din câte-mi amintesc, care pune Partidul Umanist deasupra PNÞCD-ului! Miºcarea aceasta se coroboreazã strâns cu ascensiunea liderului partidului, în clasamentul încrederii: Voiculescu, pânã mai ieri un necunoscut pentru marele public, având ºi dezavantajul de a nu figura printre membrii mediatizaþi ai Parlamentului, se bucurã de mai multã încredere decât Victor Ciorbea ºi Marko Bela ºi doar de ceva mai puþinã decât C.V.Tudor. Este o evoluþie pe care, în urmã doar cu doi ani, când PUR accesa Parlamentul printr-o inginerie electoralã (alianþa cu PSD-ul), nimeni n-ar fi îndrãznit sã o anticipeze ºi, probabil cã ea constituie rezultatul jocului abil pe care magnatul din Bãneasa l-a fãcut între propensiunile individualiste ºi disciplina de alianþã.
Titlu: Riscurile ºi foloasele diplomaþiei parlamentare
Nr Editie: 854 Data: Monday 03 February 2003
Pentru gazetarul în cãutare de senzaþional cu orice preþ, cel mai relevant aspect legat de feluritele vizite pe care mai-marii þãrii le fac prin lume este acela al banilor publici cheltuiþi aiurea, când sunt atâtea nevoi presante în þarã. E un mod simplist de a pune problema. Bugetul are ºi el chichirezul lui ºi ceea ce percepem noi, de multe ori, în spirit populist, în limbaj de specialitate se cheamã deturnare de fonduri. Ce vreau, de fapt, sã spun: cã ºi plimbãrile astea, dacã sunt fãcute cu cap, au rostul lor. Iau exemplul recent al turneului pe care preºedintele Camerei Deputaþilor, Valer Dorneanu, l-a fãcut în Kuweit ºi Egipt, în fruntea unei delegaþii de parlamentari. Dl Dorneanu nu prea este omul care sã se suie toatã ziua în avion ºi sã batã coclaurii internaþionali. Aº spune chiar cã dimpotrivã. Eminentul jurist aflat în fruntea Camerei este în primul rând un om discret, care nu tânjeºte dupã luminile rampei. Turneul de care vorbeam - fãcut abia când regulile protocolului i-au pus sula-n coaste ºi a trebuit sã rãspundã, prin reciprocitate, vizitelor pe care gazdele de acum le-au fãcut în România. Limbajul de specialitate defineºte aceste schimburi ca 'diplomaþie parlamentarã'. Nu cã parlamentarii ar lua pâinea de la gura diplomaþilor, ci pentru cã aceste contacte prilejuiesc o deschidere mai mare spre problematici pe care diplomaþia nu le poate atinge. Ca foruri eminamente democratice, parlamentele sunt locul unde ceea ce se împiedicã prin alte pãrþi, se poate desfãºura liber aici. Dar, diplomaþia parlamentarã are ºi ea riscurile ei. Riscul ca cel din faþa ta sã schimbe, brusc, regulile jocului. Lucru care se întâmplã frecvent în diplomaþie. Dl Dorneanu a pãþit chestia asta: o discuþie cu omologul sãu egiptean, care se anunþa protocolarã s-a transformat brusc într-un rechizitoriu. Evident, n-a fost o situaþie comodã pentru cel de-al treilea om în stat. Dar, cum se întâmplã prin box, ºi-a revenit din pumni! Contraatacul sãu din urmãtoarele întrevederi, în care a subliniat consecvenþa majoritãþii principiile dupã care se conduce politica externã româneascã, chiar ºi în situaþii de crizã a condus spre o clarã victorie la puncte, confirmatã de cãtre întrevederea cu preºedintele Mubarak, care i-a acordat un timp egal cu cel pe care-l alocã deobicei ºefilor de stat, dorind sã convingã cã precedenta discuþie a fost un simplu accident ºi cã nu aceastae percepþia pe care Egiptul o are asupra politicii româneºti, acuzele de duplicitate ºi de poziþionare preferenþialã nemaifiind nici mãcar aduse în discuþie. Principalul succes al misiunii lui Dorneanu a venit însã din altã parte: din încãpãþânarea cu care le-a repetat celor cu care s-a întâlnit cã politica trebuie sã deschidã larg uºile economicului, cã relaþiile comerciale pot constitui fundamentul trainic al celor politice. Iar faptul cã micul grup de patroni ºi manageri care l-a însoþit a bifat. cu acest prilej, contracte ºi contacte importante, n-a fãcut decât sã confirme succesul acestor misiuni.
Titlu: Imensa aventurã spaþialã
Nr Editie: 855 Data: Tuesday 04 February 2003
A trebuit sã se întâmple tragedia de sâmbãtã ca sã ne dãm seama cã spaþiul nu este încã o 'cucerire' a omului ºi cã drumurile lui sunt semãnate cu nenumãrate capcane ºi pericole. Lansãrile orbitale, activitãþile din staþie, revenirile pe pãmânt deveniserã, în ciuda a nu puþine accidente, o chestie de rutinã. 'Se mai plimbã cineva prin spaþiu!' - devenise reacþia curentã a publicului, reacþie asezonatã de aventurile unor milionari care-ºi cumpãraserã acest drept ºi aceastã plãcere, la preþuri exorbitante. Abia acum ne dãm seama cã dincolo de aventurã, pândea hrãpãreþ necunoscutul ºi cã, cu 20 de milioane de dolari se putea obþine ºi un loc de veci printre resturile care se învârt în jurul Pãmântului ca un veritabil inel al lui Saturn. A doua zi, dupã tragedie, un post TV a difzat un film în temã: 'Apolo 13'. Vãzut la timpul sãu arãta altfel. Arãta a ficþiune: revãzut prin prisma evenimentului petrecut deasupra Texasului, a cãpãtat o altã greutate. ªi a prefigurat, sinistru parcã, ceea ce avea sã se întâmple 31 de ani mai târziu, pentru cã Jim Lovell ºi echipajul sãu au traversat, practic, aceeaºi experienþã. Însã cu mai mult noroc. Abia acum, revin, înþelegem dimensiunea fiecãrei aventuri spaþiale, numãrul enorm de imponderabile care pot transforma orice misiune într-un dezastru ºi fãcând din fiecare reuºitã un miracol unic. Cei ºapte cosmonauþi au plãtit cu viaþa ºi cu speranþele lor iluzia noastrã, a tuturor, cã suntem stãpânii imensitãþii eterului, în a cãrui grãdinã încercãm sã ne marcãm propriile noastre coordonate. Iatã de ce cred cã, dincolo de ceea ce vor explica anchetele, nu vom obþine altceva decât convingerea cã 'turismul' spaþial este, în sine, un enorm ºi total act de eroism.
Titlu: Lepãdarea de Tokes
Nr Editie: 856 Data: Wednesday 05 February 2003
Laszlo Tokes a fost transformat dintr-un modest prelat reformat în ditamai episcopul, de confuzia majorã care s-a instalat în România dupã Revoluþie. Departe de a fi fost un disident în adevãratul sens al cuvântului - adicã un opozant al sistemului - Tokes era un simplu agitator naþionalist, plasat ca orice 'român' imparþial, pe mai multe state de platã, calitate în care a ºi decis Securitatea sã-l transfere din Timiºoara. Oamenii nu ºtiau însã aceste lucruri ºi au fãcut zid în faþa unui om pe care-l credeau nedreptãþit. Un zid care s-a transformat în flacãrã ºi care a inflamat apoi o întreagã þarã. Propulsat în avanscenã, ca un erou al Revoluþiei, Tokes s-a lepãdat curând de aceastã hainã ce nu-i venea bine. ªi a îmbrãcat-o pe cea a activistului naþionalist, profitând de turbulenþele peisajului, ºi devenind, în virtutea jertfei patriotice, preºedinte de onoare al organizaþiei culturale, dar cu puternice propensiuni politice, a maghiarilor. Faptul cã, între timp, pentru merite prea puþin umenice, devenise ºi episcop reformat, l-a ajutat sã agite spiritele într-o manierã care avea sã-i devinã proprie. Din urmã cu zece ani, de când a devenit preºedinte de onoare, ºi pânã deunãzi, când a încetat ºi scriptic sã mai fie aºa ceva, Tokes a fãcut un munte de deservicii organizaþiei politice a maghiarilor ºi maghiarilor înºiºi. El a fost cel care a dat tonul exceselor naþionaliste ºi care a zgândãrit în permanenþã orgoliul radicalilor. Efortul constructiv al moderaþilor din UDMR, care s-au aliat cu formaþiunile aflate la putere pentru a-ºi atinge cu mai mult succes obiectivele, a fost sistematic tratat de trãdare ºi de cooperare cu duºmanul. Tokes a reuºit performanþa absurdã de a-ºi acþiona în judecatã propriul partid. Or, toate acestea trebuiau sã aibe un sfârºit. Mai devreme decât acesta. Lepãdându-se de Tokes, UDMR-ul se va putea concentra asupra altor obiective decât acela al apãrãrii împotriva celor care-l sapã din interior.
Titlu: Sfârºitul 'agamaniei' parlamentare?
Nr Editie: 857 Data: Thursday 06 February 2003
De o bunã bucatã de vreme - de prin '94, dacã nu mã înºel - calitatea de membru în Consiliile de Administraþie sau în Adunarea Generalã a Acþionarilor a societãþilor comerciale cu capital de stat sau chiar private este o afacere rentabilã pentru guvernanþi. În felul acesta, cei aflaþi la putere îºi rãsplãtesc fidelii pentru unele servicii sau completeazã veniturile altora, cãrora funcþiile deþinute în administraþie nu le oferã remuneraþia cuvenitã rangului lor. S-a dat ºi se mai dã încã o veritabilã bãtãlie pentru ocuparea acestor posturi-sinecurã, al cãrui unic rol este de a veghea ca leafa directorului general sau a preºedintelui sã fie suficient de mare pentru ca procentul de 20 la sutã pe care-l primesc membrii AGA sau C.A. sã fie destul de consistent. Este un mecanism subteran prin care se scurg importante fonduri pe care bugetul nu le poate folosi pentru nevoile numeroase ºi urgente pe care le are. Este, totodatã, modalitatea prin care regiile ºi societãþile a cãror funcþionare este defectuoasã obþin imunitatea necesarã, pentru cã n-am auzit încã, pânã acum, ca vreun membru CA sau AGA sã se fi revoltat pentru faptul cã între pierderile societãþii ºi veniturile angajaþilor sãi este o contradicþie flagrantã. O veritabilã lege a tãcerii funcþioneazã, constant, fãrã ca cineva sã fi reuºit sã o înlãture. Încearcã, încã odatã, preºedintele Iliescu. A mai semnalat acest lucru prin '96, atenþionând ºi asupra pericolelor care decurg din aceastã situaþie în perspectiva viitorului scrutin electoral. Atunci, parlamentul pur ºi simplu l-a sfidat. Astãzi, situaþia este oarecum diferitã. Acum chiar preºedintele partidului, Adrian Nãstase a ajuns la concluzia cã cel puþin parlamentarii n-ar mai trebui sã beneficieze de un astfel de avantaj prin care intrã într-un veritabil conflict de interese. S-ar putea ca de aceastã datã demersul prezidenþial sã aibe mai mult succes ºi ca, de voie, de nevoie, aleºii sã aleagã varianta retragerii lor. Legea în cauzã, pe care a propus-o premierul, va fi însã departe de a reuºi sã rezolve problema. Pentru cã adevãrata problemã nu þine de faptul cã x sau y, parlamentari (întâmplãtor) fac parte dintr-un CA sau AGA. Ci cã aceste instituþii, în forma lor actualã, reprezintã niºte pietre de moarã agãþate de picioarele ºi aºa slãbãnoage ale unor instituþii scãpate de sub control.
Titlu: Palatele þigãneºti ale fotbalului
Nr Editie: 859 Data: Saturday 08 February 2003
Pe mãsurã ce fotbalul românesc rãmâne fãrã suflu, înfloresc construcþiile megalomanice dedicate lui. Nu stadioane, nu baze de pregãtire, ci palate. Palate în pur stil þigãnesc - ca mentalitate, nu ca linie. Asemeni bulibaºilor care toarnã turnuleþe peste turnuleþe, coloane ºi scãri monumentale, pentru a se înghesui cu puradeii ºi cu purceii prin vreo bucãtãrie sau în cortul care troneazã în bãtãturã, responsabilii sportului românesc se lãfãie în sedii de milioane de dolari în timp ce mai e puþin ºi jucãtorii vor evolua prin curþile din spate desculþi sau cu echipamentul cârpit. Mircea Sandu a trântit un sediu federal de a stat mâþan-n coadã, taman când Naþionala ieºea din circuit, ºi se-mpotmolea în noroiul de pe pãrãginitul stadion 'Lia Manoliu'. Acum, Dumitru Dragomir lucreazã de zor la Palatul Ligii, încercând din rãsputeri sã rãmânã la conducerea acesteia pânã-l terminã, sã nu se întâmple ce s-a întâmplat cu construcþiile lui Ceauºescu de n-au mai apucat urmaºii nici sã le vãruiascã. Asta într-un moment în care scandalul la Ligã e-n floare ºi se ceartã conducãtorii de cluburi ca la uºa cortului. Pentru cã aceasta este caracteristica dezbaterilor actuale din fotbal: schimburile de înjurãturi! Conºtiincioasã, presa de specialitate stenografiazã cu scrupulozitate dialogul ºi comenteazã în ton. Aproape s-a uitat cã pentru toatã aceastã hãrmãlaie existã un pretext: campionatul. Tot mai firav, mai blãtuit, mai lipsit de spectaculozitate ºi de spectatori. Pentru cã, atâta timp cât de destinele lui se va ocupa aceastã ºatrã de vânzãtori de jucãtori ºi de meciuri, nu se poate întrevedea nici o ºansã de a reveni la epoca de aur de altãdatã. A fost ºi s-a dus. A rãmas doar cocleala ºi gustul amar al unei realitãþi pe care bunul simþ nu poate sã o accepte. Peste ani, când fotbalul va fi, poate, o amintire, mãrturiile decadenþei sale vor rãmâne, precum piramidele faraonilor, palatele þigãneºti ale Federaþiei ºi Ligii, în care vor fi, poate, expuse mumiile celor care l-au dus de râpã.
Titlu: Legea accesului la informaþie ºi legea bunului simþ
Nr Editie: 861 Data: Tuesday 11 February 2003
Legea accesului la informaþie este un pas, poate unul dintre cei mai importanþi, pe care societatea româneascã ieºitã din marasmul totalitarismului îi face spre noua sa condiþie de societate civilã. Aceastã lege prefigureazã un nou tip de relaþie între stat ºi cetãþean: nu aceea de la suveran atotputernic la supus atoateascultãtor, ci de la instituþia aflatã în slujba cetãþeanului, la cel care-ºi câºtigã acest drept în calitatea sa de contribuabil. Din pãcate, nici iniþiatorii legii, nici cei care au votat-o ºi nici cei care i-au aplaudat intrarea în vigoare, nu s-au gândit cã pasul despre care vorbeam este greu de fãcut. O lege nu schimbã, automat ºi mentalitatea. Secretomania tipicã instituþiilor comuniste lucreazã încã în mentalul slujitorilor noilor instituþii. Intervenþia cetãþeanului în materie este privitã ca un demers subversiv ºi amendatã cu orice prilej. Sau - cum s-a întâmplat, recent, în cazul Ministerului Finanþelor, solicitãrile sunt decretate a nu fi de interes public, pentru cã aºa considerã ministrul sau vreun alt funcþionar al ministerului. Sancþiunea dictatã de instanþa de judecatã în cazul cererii APADOR.CH este meritatã ºi de bun augur. Doar prin îndrãznealã, prin cunoaºterea drepturilor sale ºi prin solicitarea imperativã a acordãrii acestora societatea civilã poate deveni un partener egal al statului. Personal, aceste rânduri sunt generate de o experienþã gazetãreascã care se circumscrie prevederilor legii. Agenþia de presã Amos News a solicitat, la finele anului trecut, mai multor categorii de reprezentanþi ai instituþiilor statului, date referitoare la modul în care ºi-au îndeplinit atribuþiile în anul care a trecut ºi la obiectivele principale ale noului an. Dintre cei 6 primari de sectoare, 5 au rãspuns prompt. N-a catadixit primarul-minune al sectorului 5, Vanghelie pe nume, probabil pentru motiv cã având ziarul sãu personal, îi dã socotealã doar acestuia. Dintre miniºtrii solicitaþi cu acelaºi prilej, majoritatea ne-au rãspuns. N-au gãsit rãgazul necesar, fiind prea ocupaþi, doamnele, în primul rând - Bartoº ºi Andronescu - câþiva domni - Cozmâncã, Geoanã, Gingãraº, dar mai ales însuºi ministrul Informaþiilor Publice, dl Dâncu. O ratã mai bunã a receptivitãþii am înregistrat-o în rândul prefecþilor - doar 7 din 40 n-au apucat sã dea curs solicitãrii. O situaþie aparte - tipicã pentru instituþia pe care o reprezintã - am constatat în rândul ambasadorilor României peste hotare. Doar 5 din mai bine de 70 (Tinca, de la Praga, Pascu de la Tokio, Gherman de la Paris, Gheordunescu de la Milano ºi Victor Chiujdea din Slovenia) ne-au rãspuns. Aceste persoane, altfel stimabile, s-au obiºnuit de pe vremuri cu starea de asediu ºi cu vigilenþa de a nu scãpa ceva în afarã, ºi au rãmas consecvenþi acestui principiu. O posibilã explicaþie mi-a oferit-o ambasadorul Marcel Dinu de la Cairo: 'Am întrebat la minister dacã avem voie sã dãm aceste date, dar n-am primit nici un rãspuns!' Sunt câteva cazuri în care prevederile legii accesului la informaþie sunt precedate de cele ale legii bunului simþ. Or, aceasta din urmã nu prevede sancþiuni...
Titlu: Un preºedinte pentru liniºtea PD-ului
Nr Editie: 862 Data: Wednesday 12 February 2003
Astãzi, grupurile parlamentare ale Partidului Democrat l-au invitat la o întâlnire pe preºedintele Ion Iliescu. Este, din toate punctele de vedere, un moment memorabil. El ar putea avea calitatea de a marca un nou pas înainte pe drumul normalitãþii ºi al firescului politic. De 13 ani, de la ieºirea din totalitarism, viaþa publicã româneascã continuã sã se manifeste în termenii unui rãzboi fãrã arme, când cald, când rece. Combatanþii s-au plasat în tranºee strategice de unde se bombardeazã reciproc cu muniþia din dotare. Din când în când se pronunþã scurte armistiþii - pe la alegeri - dupã care luptãtorii se retrag pe poziþii. Ciclurile electorale fragmenteazã brutal cursul existenþei românilor, prin masivele schimbãri din eºaloanele de comandã. Unica certitudine constituþionalã ar fi fost aceea ca, dupã bãtãlie, cîºtigãtorul, la vârf, sã fie asumat de toarãclumea, Adicã preºedintele cîºtigãtor sã fie al tuturor, nu doar al celor care l-au ales. Aici, problema s-a pus ºi se pune din douã perspective: prima este aceea a alegãtorilor - cât sunt, cât pot fi de dispuºi cei care au pierdut, sã-l adopte pe preºedintele celorlalþi. Iar a doua - cât este de capabil învingãtorul sã-ºi iubeascã, sau sã-ºi trateze toþi 'supuºii' în mod egal. Pânã acum nu s-a întâmplat aºa ceva. Nici dl Iliescu, în primele sale mandate, ºi nici dl Constantinescu, în unicul sãu mandat, n-au reuºit sã fie preºedinþii tuturor românilor. Poate cã era prea devreme ºi conºtiinþa publicã nu era coaptã pentru un astfel de transfer emoþional. Poate cã nici înverºunarea celor douã (sau mai multe) tabere, din campanii, nu permitea o asemenea schimbare de atitudine. Cert este cã ºi dl Iliescu a fost un preºedinte al FSN-FDSN-PDSR-ului, ºi dl Constantinescu a fost un preºedinte al PNÞCD-PNL - ºi chiar PD-ului. Observaþi cã n-am inclus în cele douã tabere UDMR-ul. Pentru cã a fost singura formaþiune politicã realistã, aptã sã se desprindã din modelul partizan, pentru a-ºi atinge obiectivele. Marea performanþã a celor doi preºedinþi a fost aceea de a transfera atribuþiile ºi inventarul de la unul la celãlalt în mod civilizat. În cel de-al treilea mandat al sãu ºi ultimul, dl Iliescu a fãcut cel mai important progres. Domnia sa a reuºit sã se desprindã de imaginea de pãrinte vitreg, încercând sã-ºi trateze 'fiii' politici cam cu aceleaºi unitãþi de mãsurã. Un plus de severitate faþã de PSD - în probleme justificate - i-a atras simpatia Opoziþiei, care, pentru prima datã a început sã vadã în el un preºedinte care-i aparþine ºi ei. Invitaþia adresatã de PD - un pas curajos chiar pentru dl Bãsescu ºi oamenii lui - va fi un test semnificativ pentru capacitatea clasei noastre politice de a se maturiza. Indiferent ce ºi cum se va discuta în întâlnirea de astãzi, momentul trebuie privit ca un jalon important al democraþiei.
Titlu: Dictatura lui Nãstase
Nr Editie: 863 Data: Thursday 13 February 2003
Raportul prezentat ieri de premierul Nãstase în faþa camerelor reunite ale Parlamentului va genera, desigur, un fluviu de comentarii pro ºi contra. Aºa cum este ºi firesc într-un sistem democratic. Ar fi ºi anacronic ºi dubios un nou consens, dupã experienþa traumatizantã pe care am parcurs-o de-a lungul unei aproape jumãtãþi de veac. N-am sã mã hazardez în a comenta documentul prezentat de premier. Faptele au în mod necesar nevoie de un rãgaz de sedimentare. Altfel, este foarte simplu - dar ºi neproductiv - sã rãmânem la suprafaþa lucrurilor ºi sã ne ancorãm în, de pildã, problematica 'gestionãrii durabile a umorului brun' - modalitatea în legãturã cu care premierul nu ºi-a putut reprima tentaþia ironiei polemice. Dupã cum este dificil sã împaci nevoia imperativã a celui care raporteazã, de a-ºi pune în evidenþã reuºitele, cu spiritul critic funciar al receptorului, tentat sã vadã mai ales jumãtatea goalã a paharului - cãci pe aici se vor cantona, obiectiv primele comentarii. Ce vreau sã spun este cã - dincolo de conþinutul raportului - clasa politicã se aflã pentru prima datã în faþa unui reper solid. Nu trebuie neapãrat sã-þi fie simpatic premierul (care pierde nu de puþine ori, prin ironii ºi persiflãri la adresa celor care au la îndemânã mijloacele de a-l 'sancþiona') ca sã recunoºti cã este primul din suita celor ºapte care s-au perindat pe la Palatul Victoria, care-ºi exercitã cu profesonism mandatul. Care a introdus rigoare instituþionalã ºi funcþionalã în mecanimele administrative. Care respectã calendarul ºi suita operaþiunilor. Care se strãduieºte sã înþeleagã lucrurile pe care nu le stãpâneºte ºi care nu se jeneazã sã recurgã la persoanele în a cãror competenþã poate sã se încreadã. Dl Nãstase nu este un premier perfect, dar are toate ºansele sã devinã cel mai bun pe care ni-l putem permite. Evident cã o bunã parte a politicienilor - ºi de la Putere ºi din Opoziþie - obiºnuiþi cu persoane uºor de influenþat sau de manipulat, nu agreazã foarte tare o prezenþã autoritarã de genul Nãstase ºi cã vor induce, de câte ori vor avea prilejul ºi posibilitatea, în opinia publicã ideea pericolului unei noi 'dictaturi'. Cred însã cã România, la intrarea în noul mileniu are nevoie de o dictaturã: de dictatura rigorii ºi a legii. De dictatura bunului simþ. Nu cred cã suntem, încã, în situaþia de ne teme de aºa ceva. Sper, însã, cã nu pentru prea multã vreme, ºi sper cã dl Nãstase ne va ajuta sã ne-o apropriem.
Titlu: Comedia umanã
Nr Editie: 864 Data: Friday 14 February 2003
Citesc, vãd, aud ºi-mi vine sã mã crucesc la tot pasul! Nicicând parcã, nici în odioasa vreme a dublei gândiri orwelliene n-am trãit într-o ficþiune mai stupefiantã decât cea în care ne învârtim acum. Noi, lumea, adicã. E vorba despre rãzboi. Un rãzboi inevitabil, ni se spune. Unul preventiv, se adaugã. Dacã nu e pus cu botul pe labe acum, inamicul - Irakul - va declanºa un adevãrat iad. Americanii sunt hotãrâþi sã meargã la rãzboi. Unii europeni ºi, alãturi de ei, alþii de pe alte continente, nu. E o vâlvã întreagã în legãturã cu amãnuntul dacã acþiunea care urmeazã poate ºi trebuie sã poarte acoperirea forurilor internaþionale. Or, forurile nu prea gãsesc motive. O durã bãtãlie diplomaticã, însoþitã de acuze grave ºi inactive (aflãm cã Franþa, de pildã, e o putere 'second hand') de reproºuri ºi ameninþãri. Cert este cã lumea contemporanã nu mai reuºeºte sã fie la fel de solidarã ca în '90. Dar atunci, parcã, situaþia era alta. Aveam un agresor clar, iar agresiunea se vedea cu ochiul liber. Desigur, americanii n-au nevoie de nimeni ca sã meargã peste Saddam. Au însã nevoie sã salveze aparenþele. Or, acestea apar mai greu de salvat ca oricând. Powell ne demonstreazã cu lux de amãnunte cã irakienii ascund ceva. Nu este însã clar ce. Inspectorii ONU, cât îºi dau silinþa, nu gãsesc nici ei mare lucru. Dar maºinãria a fost pusã în funcþiune ºi atunci toate argumentele, cât de cusute cu aþã albã, sunt bune NATO e atacat prin Turcia! Sau va fi, dupã ce-l vor ataca americanii. De ce sã nu le sarã turcilor în ajutor dinainte? Bin Laden n-a fost gãsit în Afganistan. E clar cã nu poate fi decât în Irak! Vechea Europã e oarbã - mergem la luptã cu cea nouã... Ce vreau sã zic: este limpede ca bunã-ziua cã Saddam e un dictator odios. Cã trebuia dat jos încã în '91, când erau ºi argumente ºi condiþii. Cã nu s-a fãcut acest lucru la timpul lui e o altã problemã. Cred însã cã lumea face prea multã paradã de pretexte. Americanii pierd credibilitatea cu fiecare chichiþã pe care o inventeazã, cu fiecare pretext gãsit pentru a trage dupã ei ºi pe alþii, de care nici mãcar n-au nevoie. Nu ºtiu de ce, dar cred cã o atitudine mai cinstitã ºi mai directã, de genul 'Suntem o superputere, avem o socotealã cu Saddam ºi-l vom da jos, indiferent ce vor face ºi vor crede alþii', era mai de înþeles ºi mai de acceptat decât tot acest circ suprarealist, care nu reuºeºte sã ascundã fondul problemei: Saddam, sau petrolul de sub el este cheia?
Titlu: Pariul cu istoria
Nr Editie: 865 Data: Saturday 15 February 2003
Unul dintre puþinele pariuri postdecembriste câºtigate de noua Putere este cel cu istoria. Nici agricultura ºi nici turismul n-au justificat optimismul primului premier de dupã '89, ele rãmânând ºi astãzi subiecte predilecte pentru actorii comici de televiziune. De ieri înclin sã cred cã s-a câºtigat primul pariu: cel cu istoria. Readucerea în þarã a osemintelor fostului rege Carol al II-lea constituie primul argument, ºi am sã explic de ce. Odatã cu Ceauºescu ºi cu sistemul naþional-comunist n-au dispãrut ºi stereotipurile de gândire ºi de interpretare a istoriei. Paginile albe din manuale, ºterse de propaganda comunistã, sau rescrise în cel mai pur stil orwellian au fãcut ca primii ani de exerciþiu democratic sã fie marcaþi de profunde neînþelegeri ºi dispute în jurul instituþiei monarhice. Modul în care a fost tratat fostul rege în cursul stângacelor sale tentative de revenire va rãmâne, probabil, un model negativ de abordare a noilor realitãþi. Dupã cum la fel, va rãmâne ºi excesul propagandistic al taberei afectate, al cãrei partizanat fãrã limite a generat, la rândul sãu, un plus de reticenþe în rândul nehotãrâþilor. Cotitura cea mai importantã spre un nou tip de abordare a determinat-o neglijenþa ºi neîndemânarea cu care puterea politicã instalatã în 1996 a tratat acest subiect. Suspectat în campania electoralã de intenþia de a da þara pe mâna regelui, Emil Constantinescu s-a complãcut într-o atitudine formalã, neangajatã, guvernele sale pierzând din vedere chestiunea, în faþa altor prioritãþi. A fost rândul puterii actuale de a juca - cu toate riscurile electorale - cartea reconcilierii cu Casa Regalã ºi cu fragmentul de istorie pe care l-a scris familia de Hohenzollern. ªi Iliescu ºi Nãstase au fãcut miºcãri pe cât de neaºteptate, pe atât de productive, nu doar cedând în faþa unor realitãþi, dar ºi oferind monarhiei un rol într-o societate fãrã apetenþe de acest gen. Repatrierea rãmãºiþelor lui Carol al-II-lea reprezintã apogeul acestei politici, tocmai pentru cã personajul rãmâne unul controversat. El face parte însã dintr-o istorie la fel de controversatã pe care trebuie sã învãþãm sã ne-o asumãm, cu toate plusurile ºi minusurile ei.
Titlu: Pacepa - scos de la naftalina istoriei
Nr Editie: 867 Data: Tuesday 18 February 2003
În conflictul deschis dintre Statele Unite ºi grupul 'vechi-european' compus din Germania, Franþa ºi Belgia, intervin elemente noi. Unul dintre acestea îl reprezintã scoaterea de la naftalinã a unui spion român, bun sã mai iasã odatã în scenã. Este, bineînþeles, vorba despre Pacepa. Acesta reapare la momentul cel mai potrivit pentru a aplica o loviturã sub centurã ministrului de externe german Joschka Fischer, pe care americanii îl considerã 'capul rãutãþilor' ºi principalul instigator al poziþiei care a fãcut în Germania primul ºi cel mai hotãrât adversar al planurilor americane de invadare a Irakului. Pacepa apare, deci, de la naftalina istoriei, cu o ºtire-bombã: Joschka Fischer - al cãrui trecut de protestator ºi unele legãturi cu miºcãri teroriste din anii '70 sunt deja cunoscute ºi au fãcut obiectul unor cercetãri ale autoritãþilor germane care l-au scos din cauzã - ar fi putut fi finanþat de KGB! O spune o persoanã cu autoritate în materie - el însuºi fiind finanþat, o perioadã îndelungatã, de CIA. Câtã credibilitate are Pacepa pe plan internaþional, este destul de greu de estimat. Noi cunoaºtem, însã, foarte bine modul în care a prelucrat, profesional, datele de care dispunea în calitatea pe care o deþinuse în spionajul românesc pentru a-ºi vinde cât mai bine cele câteva cãrþi scrise pe aceste teme ºi pentru a-ºi construi o biografie de disident ºi rezistent anticeauºist. Ceea ce - dacã ne gândim bine - n-a prea fost cazul. A devenit rezistent doar în momentul în care, înºtiinþat cã i s-a dat de urmã, a spãlat, cum se spune, putina. Nemafiind de folos - nici America nu-i iubeºte pe trãdãtori - a fost plasat pe undeva, la adãpost de eventuale rãzbunãri (ale cui) pânã în momentul în care a apãrut o ºansã de a fi refolosit: discreditarea ºefului diplomaþiei germane. Cât succes va avea aceastã miºcare de culise e greu de ºtiut. Dupã cum e la fel de greu de crezut cã Pacepa ar mai putea deþine informaþii pe care serviciile germane de 'apãrare a Constituþiei' sã nu le cunoascã deja. Aºa încât este foarte posibil ca 'mutarea Pacepa' sã fie fãcutã pe o tablã de ºah goalã, în care 'nebunul' se poate miºca în orice direcþie fãrã sã afecteze pe nimeni. Oricum, 'rãzboiul nervilor' care-l precede pe cel din Golf are propriile lui reguli ºi propria sa desfãºurare ºi nici un Pacepa nu-l mai poate influenþa.
