Punctul pe Y, octombrie 2003

Titlu: Năstase: n-a câștigat, dar nici nu a eșuat!
Nr Editie: 1063 Data: joi 02 octombrie 2003
'Năstase n-a câștigat niciodată nimic...  E făcut să fie bătut...  N-ar câștiga nici primăria din Cornu' - sunt mesajele trimise, preventiv, spre electorat, de către agresorul politician Băsescu, prin care - cu o metodă pentru care ar putea să depună cerere de patent - prin care încearcă să-și domine psihologic adversarul.  Este un procedeu care ține mai degrabă de recuzita marinărească decât de cea politică, dar ne-am obișnuit deja să regăsim în arena acestuia instrumente provenind din cele mai neașteptate medii. Băsescu își construiește silogismul pornind de la o premisă reală: într-adevăr, Adrian Năstase nu s-a aflat, încă, în competiție directă cu un adversar concret în bătălia pentru una dintre funcțiile pe care le-a deținut.  A intrat în politica mare pe ușa guvernamentală, fiind ales de către Petre Roman pentru a-l înlocui pe versatul Sergiu Celac la conducerea Externelor, în primul guvern rezultat din alegeri libere, în 2000.  În această calitate, în care a rămas timp de doi ani, Năstase a confirmat opțiunea premierului, aducând un aer nou, proaspăt în anchilozantul organism al Externelor, și făcându-și intrarea în lumea bună a politicii mondiale pe palierul cel mai mediatizat.  În momentul rupturii dintre Iliescu și Roman, Năstase a fost, practic, singurul reprezentant al valului tânăr al FSN care a ales să rămână alături de președinte, într-un context confuz, care nu dădea mari șanse, la aproapiatele alegeri, noii formațiuni intitulate FDSN.  Alegerea sa s-a dovedit corectă, Iliescu câștigând detașat în cronfruntarea cu Roman, succesul oferindu-i pe tavă tânărului ministru demnitatea complexă a președinției Camerei Deputaților.  Ca și la Externe, la Camera Năstase a vădit certe calități organizatorice și administrative, dublate de o autoritate personală crescândă, în funcția de al treilea om din stat.  După 4 ani, prin pierderea alegerilor, Năstase a făcut un pas înapoi, rămânând în Cameră, ca vicepreședinte, și pregătindu-se pentru ceea ce avea să fie asediul revenirii la putere.  Din nou, a avut succes într-o confruntare indirectă, victoria partidului condus de Iliescu făcând din el, în momentul respectiv, marele câștigător al tuturor titlurilor puse în joc: șefia guvernului și președinția partidului! Ceea ce n-a remarcat dl Băsescu sunt două lucruri: primul - este acela că Năstase, în ciuda faptului că n-a câștigat, nici nu a eșuat niciodată; iar doi - că, sistematic, a avut câștig de cauză în competiția internă a 'aparatului', pe care a știut să-l stăpânească și să-l manevreze în așa fel încât să obțină maxim de profit. Anul viitor, Adrian Năstase se va afla - probabil - în fața primului său examen electoral direct.  Abia atunci vom ști câtă dreptate are (sau nu) preopinentul său, care nici el nu se poate lăuda cu prea multe victorii...
Titlu: Numai împreună vom remania!
Nr Editie: 1082 Data: vineri 24 octombrie 2003
Că premierul Năstase este tot mai atent la ceea ce ține de relația sa cu președintele Iliescu, e un fapt evident.  După exuberanțele de anul trecut, când venea cu tot felul de idei care, de cele mai multe ori, îl prindeau pe președinte pe picior greșit, și după o serie de replici hotărâte ale acestuia la finalul anului (între care și o "invitație" politicoasă la a-și da demisia), primul-ministru și-a reconsiderat serios stilul și argumentația, încercând să detensioneze o relație din care nu avea cum să se desprindă. Când o problemă a fost lansată fără a fi discutată în prealabil cu titularul de la Cotroceni, iar acesta a dovedit că are o altă părere, Năstase a renunțat fără comentarii.  A fost cazul cotei unice de impozit, pe marginea căreia s-a făcut multă propagandă, dar a cărei discutare și adoptare a fost scoasă scurt de pe ordinea de zi a ședinței de guvern, după o consultare cu Iliescu. O mică "gafă" pare să fi fost și anunțul remanierelor de luni, înainte ca intenția să-i fie adusă la cunoștință președintelui care, în stilul propriu, lasă replica pe mai târziu.  Nu știu dacă această replică a venit deja, dar e cert că o anumită tensiune s-a produs din nou, pentru că la anunțul unei  posibile noi remanieri guvernamentale, premierul a simțit nevoia să sublinieze un lucru: "Dacă va fi nevoie, cu un alt prilej, sigur, voi propune aceste modificări domnului președinte Iliescu și împreună vom decide asupra lor". Sublinierea pare a fi cu atât mai necesară cu cât etapa a doua a remanierilor de toamnă are în vizor un alt "om al lui Iliescu" - ministrul Justiției, Rodica Stănoiu, și ea marcată de scandaluri de presă de genul Puwak și Beuran, și care ar ridica scorul în meciul "oamenilor" la 3-1 în favoarea premierului.  Un scor posibil însă, doar cu acceptul președintelui, care dovedește că, dincolo de bonomie și loialitatea sa tradițională, se află într-o fază a debarasării de persoane care încep să devină incomode.
Titlu: Sacrificiul de partid
Nr Editie: 1083 Data: sâmbătă 25 octombrie 2003
Mai bine mai târziu decât de loc - se vor fi gândit șefii Partidului Social Democrat atunci când au luat decizia de a renunța la cei trei miniștrii tăvăliți de presă și de opoziție prin toate noroaiele acuzelor mai mult sau mai puțin îndreptățite. Aparent, decizia premierului de a anunța aceste demiteri/demisii în chiar dimineața de după scrutin a fost inspirată.  Ea a oferit tuturor un subiect nou, proaspăt și suculent.  Năpustindu-se asupra lui, observatorii și comentatorii au făcut practic uitat "miracolul" ultimelor două ore de referendum, cu toate suspiciunile legate de acesta. Dar, pe fond, măsura a venit târziu.  Mult prea târziu.  Nepermis de târziu.  În mod normal pentru un climat politic ce mai ține cont și de morală, nu doar de oportunitate, doamna Puwak ar fi trebuit să demisioneze a doua zi după ce s-a dovedit că afirmația sa - că fiul și soțul au obținut finanțările pentru proiecte înainte ca dânsa să preia portofoliul Integrării era neadevărată.  Indiferent cât de mare sau de mică era vinovăția sa, fusese prinsă cu minciuna, și un ministru prins mințind va fi întotdeauna suspectat că face din asta o practică.  Dl Beuran, la rândul său, ar fi trebuit și el să renunțe la portofoliu înainte ca lucrurile să capete întorsătura dramatică pe care au căpătat-o: potriveala dintre texte era o chestiune de necontestat.  Nu e vorba de calitate sau adâncimea textului.  Cu atât mai de neiertat eroarea, cu cât era vorba despre lucruri atât de nesemnificative.  Cât despre Șerban Mihăilescu, el ar fi trebuit să fie cel care deschidea lista, încă de la episodul cu Păvălache, cu atât mai mult cu cât norul bănuielilor, gros și dens, plutea de multă vreme deasupra sa. Momentul "sacrificiului de partid" a fost tardiv și aproape inutil, cu consecințe ireparabile și pentru "eroii" săi, și pentru formațiunea din care fac parte.  Tradiționalele acuze de corupție au acum o dimensiune concretă și ele vor constitui calul de bătaie favorit al campaniei pe care dubla opoziție o va duce împotriva PSD-ului.  O campanie care va avea ca circumstanță agravantă repetatele luări de poziție de solidarizare cu cei aruncați acum peste bord fără prea multe remușcări.
Titlu: Muntele s-a scremut și a născut un șoricel!
Nr Editie: 1084 Data: luni 27 octombrie 2003
Aproape patru ani de certuri și de scandaluri parlamentare pentru a se da la iveală struțo-cămila ce a continuat să poarte pe nedrept numele de "Legea Ticu" și alți patru de funcționare - pe același fond de scandaluri interminabile - a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității au fost necesari pentru a se da la iveală primul rezultat: lista a vreo 30 de securiști despre care ni se spune că au făcut poliție politică.  S-a scremut muntele și a născut un șoricel.  Mai mult mort decât viu, având în vedere și faptul că dintre cei 30, vreo 10 și-au dat deja obștescul sfârșit în tihna căminelor și a pensiilor pentru munca depusă în folosul societății. Mulți oameni de bun simț, dintre cei care au așteptat cu nerăbdare și speranță revanșa istorică pentru umilințele îndurate într-un regim abuziv, ce nesocotea cele mai elementare drepturi ale omului, sunt dezamăgiți.  Marea majoritate sunt, însă, indiferenți.  După mai bine de o săptămână de la publicarea listelor nu s-a produs nici un cutremur moral.  Nici măcar o tresărire.  Lista a fost citită cu relativă curiozitate, fiecare încercând să depisteze ori o persoană cunoscută, ori adevăratul nume al celor de care s-au împiedicat vreodată, fără a le cunoaște identitatea.  Nici revoltă, nici dispreț!  Aproape nimic! Un nimic, pentru care s-au cheltuit sume enorme și s-au irosit energii și pasiuni. Un nimic derivat direct din confuziile și neclaritățile mai mult sau mai puțin voite pe care s-a consturit acest edificiu inutil. Inutil cu adevărat?  Cred că nu.  Înclin să cred că avem nevoie de o instituție care să facă o analiză serioasă a condițiilor în care a putut să se dezvolte instituția delațiunii, a premiselor care au generat atmosfera de suspiciune generalizată și a metodelor prin care s-a ajuns la performanțele negative ale sistemului. Până una-alta, ceea ce fac specialiștii CNSAS seamănă mai degrabă cu o bârfă între cumetre decât cu colocviul uno r specialiști în radiografierea istoriei.
Titlu: Inițiativa "Inițiativei"
Nr Editie: 1085 Data: marți 28 octombrie 2003
Cozmin Gușă cunoaște foarte bine modul în care poți fi băgat în seamă de presă.  Știe aceste lucruri pentru că, înainte de a fi racolat de Năstase, și-a câștigat pâinea pe baricadele presei de opinie. De când a luat viața și politica pe cont propriu, Cozmin Gușă aruncă, la intervale regulate, câte o chestie despre care e sigur că va face valuri și va ajunge în prima pagină (sau în următoarele).  După evaluările referitoare la posibilitatea ca președintele Iliescu să fie șantajat pentru participarea la revoluție - cele care au prilejuit și o replică prezidențială seacă - dl Gușă vine acum cu ideea scoaterii în afara legii a Partidului România Mare. Între Gușă și Vadim se dispută un meci declanșat încă de la venirea primului în funcția de secretar general al partidului de guvernământ.  Este un meci fără menajamente, punctat de exprimări fruste, adeseori vecini cu invectiva. După demisia din PSD a lui Gușă, părea că, prin criticile adresate la adresa partidului din care nu mai făcea parte, el se apropie inevitabil de discursul promovat de PRM, unii așteptându-se chiar să-l vadă repetând gestul lui Pruteanu, și el altădată un adversar al lui Vadim.  Iată, însă, că lucrurile iau o altă întorsătură.  Sub umbrela "Inițiativei 2003", despre care nu se știe încă prea bine ce ar dori să reprezinte, dar care are toate șansele să se transforme, în perioada următoare, într-un partid, Gușă ajunge în poziția de a solicita fostului său patron un serviciu care l-ar servi și pe acesta: scoaterea din cursa electorală a unui partid, despre care Inițiativa 2003 afirmă că încalcă mai multe articole din Constituție și chiar Legea Partidelor. Este, din partea lui Gușă, un cadou otrăvit, pentru că e puțin probabil ca premierul să recurgă la un asemenea gest, atâta timp cât PRM nu contestă prin fapte principiul democratic, și atâta timp cât demersurile sale urmează calea parlamentară.  Scoaterea în afara legii a unor formațiuni extremiste în unele manifestări nu este un lucru nici la îndemâna unor democrații mai consolidate decât a noastră - și aici mă refer la austrieci și la francezi, unde Hejder și Le Pen au un impact mult mai radical decât al lui Vadim. Până una-alta, inițiativa Inițiativei rămâne un gest de presă, mai mult decât unul politic.
Titlu: Mafia cu epoleți
Nr Editie: 1086 Data: miercuri 29 octombrie 2003
Dl secretar de stat Encuțescu, de la Apărare a fost - pe bună dreptate - revoltat de generalizările pe care le-a făcut presa în legătură cu cazul ofițerilor superiori arestați de PNA, pentru afaceri necurate cu combustibil.  "Ce-a fost acolo, e un mizilic" - mai zice dl Encuțescu, pledând pentru ideea că nu există o "mafie cu epoleți". Secretarul de stat cu integrarea are o scuză: este mai nou în minister, și nu se ocupă de problemele curente ale "spatelui", locul unde, de regulă, se învârt marile afaceri cu furnizorii.  Dacă l-ar fi consultat, însă, pe ministrul său, dl Pașcu, cel care a mai lucrat în minister, chiar pe poziția pe care se află cum dl Encuțescu, încă din '92, ar fi aflat lucruri interesante.  Dl Pașcu i-ar fi putut povesti câte ceva (evident din auzite, nici domnia sa nefiind implicat pe atunci în "zonă") despre celebra afacere "Drumul Kentului", cea care a implicat epoleți mari și persoane cu răspunderi din structura ministerului. La vremea respectivă, unități militare fuseseră transformate în depozite ale țigărilor de contrabandă aduse de tot felul de negustori arabi dubioși, dar care se bucurau de mare trecere în armată.  Mai ales că ei cumpărau - prin troc, contra țigări - AKM-uri din stocurile ministerului, pe care le traficau în zonele de conflict ale vremii.  Va rămâne în analele corupției figura pe care a făcut-o ministrul de atunci, generalul Spiroiu, cel care în fața premierului bagă mâna în foc pentru subordonații săi, când, dus la fața locului, la Clinceni, s-a trezit în fața unor munți de baxuri de Kent care stăteau acolo fără nici un fel de acte!!! Este motivul pentru care nici dl Encuțescu n-ar trebui să bage mâna în foc, pentru că riscă să se ardă.  Există o "mafie cu epoleți", există corupție în armată, și ea nu trebuie decât căutată și descoperită în zonele binecunoscute: ale achizițiilor și furniturilor!  Mafia există și pentru a fi lichidată este nevoie doar de ceva mai multă hotărâre în darea ei în vileag.  Cu tot riscul deficitului de imagine care ar putea rezulta de aici.
Titlu: De ce susține ministrul Sârbu creșterea caprelor?
Nr Editie: 1087 Data: joi 30 octombrie 2003
Într-un cuprinzător material elaborat de ministrul Agriculturii, difuzat presei spre cunoștința tuturor românilor, ministrul Ilie Sârbu recomandă cu căldură creșterea caprelor, aducând în sprijin argumente de necontestat: capra mănâncă cât o capră - și orice, buruieni, crengi de salcâm, lobodă, știr și tot ce mai tolerează românul negospodar prin ograda sa - și dă lapte cât o vacă.  Acesta și era, în vremuri mai de restriște, renumele caprei: vaca săracului!  Apoi, prețuirea de care se bucură brânza de capră pe piețele europene, unde sărăcia fiind eradicată, s-au cam eradicat și caprele, iar consumatorii împătimiți ai acestui produs suferă.  Ar fi, așadar, o oportunitate pentru caprele românești, să intre în Europa mai devreme decât stăpânii lor și decât cei care administrează procesul de creștere a animalelor. Apoi, caprele nu merită o îngrijire deosebită.  Nu trebuie să li se construiască grajduri somptuoase, cu beton pe jos; nu trebuie să li se îmbunătățească alimentația cu mai mult decât ce găsesc ele însele; și nici cine știe ce vaccinuri sau îngrijiri medicale nu trebuie să li se aplice. Deloc de neglijat este faptul că, așa cum se știe și din povești, spre deosebire de vaci, care nu fată decât un vițel, caprele fac de regulă trei iezi, zburdalnici și imprudenți, cum la fel de bine se cunoaște. Dacă ar fi numai atât și tot ar trebui ca românul să se apuce să crească capre.  Unii, o vor și face, nu că le zice ministrul Sârbu, ci că nu mai au încotro.  Dar cel mai important rezultat al acestui proces va fi acela că, la nevoie, când le va fi mai greu și vor dori să iasă din necaz, românii vor putea implora cerul, la propriu, să moară capra vecinilor.  Și cu cât mai mulți vecini vor avea capre, cu atât mai mare va fi satisfacția personală a fiecăruia.  Doar dacă sentimentele lor nu vor evolua într-o direcție prea radicală, ajungând să dorească chiar moartea vecinilor.
Titlu: Cultivarea mazărei în grădina social-democrată
Nr Editie: 1088 Data: vineri 31 octombrie 2003
Spre deosebire de palmierii dlui Agathon, mazărea autohtonă s-a adaptat foarte bine la rigorile climatului politic de pe litoralul românesc.  Bine îngrijită, udată la rădăcină și plivită la timp mazărea a devenit una dintre culturile de bază ale celei mai importante părți a Dobrogei-Constanța.  Plantă agățătoare, mazărea constănțeană n-a scăpat nici un prilej de a se cocoța pe te miri unde, vrejurile sale fixând-o solid în mai toate ramurile economiei de litoral. Evident că cel mai important partid al momentului nu a putut să nu țină cont de această realitate, și după o judecată matură a ajuns să-i ofere găzduire în grădina sa, considerând această cooperare ca fiind una reciproc avantajoasă. Și astfel, dl Mazăre, primarul independent al Constanței, după ce a reprezentat în Parlament Partidul Democrat, a devenit acum dintr-o dată, președinte al organizației județene, cu blagoslovirea dlui Miron Mitrea, cel care răspunde de la centru de acest teritoriu de lângă mare. Măcinată de îndelungi lupte fratricide, organizația de partid constănțeană se vede acum în postura lui dom'Nae Cațavencu, ale cărui aspirații parlamentare au fost brutal frânte de sosirea lui Agamiță Dandanache.  Dar Mazăre nu este un Dandanache.  Este un Cațavencu la pătrat, demagog cât cuprinde și abil până peste poate, care n-a ezitat să se folosească de pârghiile politice pentru a se îmbogăți.  Acest din urmă aspect îl face să se adune cu cei din partidul în care a intrat, și unde va căpăta, de drept, titlul de baron, care altminteri nu-i putea fi acordat.  Cine-a mai auzit de baroni independenți?  Pentru Mazăre mișcarea este folositoare.  Pentru PSD, însă, e dezastruoasă, și ea dezvăluie mecanismele de racolare și de acțiune care-i conferă renumele de partid al corupților, generalizându-se un fenomen care nu are, sper, o dimensiune de masă.
Titlu: Iliescu și politica
Nr Editie: 1062 Data: miercuri 01 octombrie 2003
Există o vorbă la care se face apel aproape la orice schimbare: nimeni nu este de neînlocuit! Scena politică românească se află în preajma unor schimbări importante, al cărui numitor comun este ciclul electoral 2004/2005. Cea mai importantă dintre acestea este părăsirea scaunului de președinte de către dl Iliescu. Această funcție pe care opinia publică continuă să o considere - în ciuda îngrădirilor constituționale - cea mai importantă din stat, este îndeplinită cu autoritate crescândă în trei mandate cu o pauză de 4 ani, totalizând un deceniu. La 74 de ani, Iliescu a trecut prin aproape tot ceea ce poate avea un om politic, funcționând la vârf în două sisteme diferite, cu autoritatea celei mai calificate personalități pentru stadiul atipic al tranziției. Părăsind definitiv Cotrocenii, Iliescu are de ales între două alternative: să intre direct în istorie, abandonând politica și dedicându-se meditației pe temele favorite, sau să continue - așa cum a declarat nu odată - rămânând activ în ceea ce a devenit adevărata sa profesie. Că Iliescu nu se va putea lipsi de politică, e un aspect. Politica, însă, se va putea, ea lipsi de cel care a reușit, printre cei foarte puțini, să înțeleagă și să adopte un viitor care-i contrazice crezurile unei întregi existențe? Fac o paranteză: în cursul recentei sale vizite în Germania, dl Iliescu s-a întâlnit cu fostul cancelar Kohl. Cel care a demarat politica europeană și mondială vreme de 16 ani, întregitorul istoric al Germaniei. Kohl este astăzi o persoană privată, în afara politicii propriului partid. Germania s-a putut lipsi de el cu mai multă ușurință decât și-ar fi imaginat cineva. Va repeta dl Iliescu, realizatorul unei tranziții, întrucâtva asemănătoare cu ce s-a întâmplat în Germania, destinul lui Kohl? Nu cred. Germania și-a cristalizat un sistem politic, care nu mai este dependent de o personalitate sau alta, ceea ce nu s-a întâmplat într-o Românie aflată la început de drum democratic. Pentru români Iliescu rămâne singurul reper politic calificat, în care populația vede o garanție a stabilității și a evitării basculării spre haosul democrațiilor incipiente. Pentru alți câțiva ani buni, Iliescu va juca un rol politic esențial, indiferent de poziția pe care o va ocupa în ierarhia partidului pe care l-a creat. Pentru că Iliescu nu face parte dintre cei care schimbă formația și echipa. A dovedit-o în '97, cu prilejul puciului APR-ist. Nu numai că va rămâne la comandă, dar va imprima, poate, și un alt curs - acela pe care nu a reușit să-l determine atâta timp cât a fost, constituțional, în afara jocului propriu-zis. 
Titlu: Cât de bune sunt filmele românești?
Nr Editie: 1068 Data: miercuri 08 octombrie 2003
A trebuit să vină pe aici un mare actor - Rutger Hauer - să vadă câteva pelicule naționale și să ne zică un adevăr pe care-l puteam ghici și singuri. Desigur, Rutger Hauer nu face nici pe departe figură de mare autoritate și de competență în general. El le-a apărut ziariștilor români cam abulic și nițel cam ignorant. Nu e de mirare că nu știe mare lucru despre România. Nici n-are nevoie. În meseria sa e suficient să-și amintească replicile, sau numele localității sau țării în care filmează. Nici măcar numele partenerei nu e important. Important este cel al producătorului. Rutger Hauer nu știe mare lucru, deci, despre România ('Știu că ați avut ceva probleme în ultimii ani...') dar a văzut două filme românești ('Occident' și 'Filantropica') și a constatat un lucru de bun simț: filmele românești sunt bune pentru români. De 13 ani, filmele românești se cantonează într-o problematică anecdotică, marcată de obsesiile pre-revoluționare, autorii acestora nereușind să depășească barierele ideologice cu care-i obișnuise cenzura comunistă. Aluzia și subtextul rămân marile procedee de lucru, maxima libertate pe care și-o permit creatorii noștri fiind, până una-alta, înjurătura în direct și limbajul grosier. Filmele românești se fac cu fața la un trecut încă copleșitor și cu refuzul privirii în față a viitorului. Nu vreau să spun că un optimism fără suport ar trebui să ia locul 'lehamitei' tradiționale din filmul românesc. Dar, pentru ca producțiile noastre să depășească condiția de 'bun la intern' și să poată aspira la o percepție care să depășească pitorescul locale și interviul anecdotic, este nevoie de creatori care să înțeleagă necesitatea unei gândiri și a unui limbaj consonant cu vremea. 
Titlu: La Rece, despre imunitate
Nr Editie: 1069 Data: joi 09 octombrie 2003
Până când va intra în vigoare noura Constituție, iar parlamentarii nu vor mai avea imunitate decât pentru înjurăturile cu care se gratulează reciproc sub cupolele camerelor, asistăm la nesfârșitul circ al ridicărilor de imunitate pentru un întreg pomelnic de fapte ce n-au nici în clin și nici în mânecă cu politica și cu calitatea de ales al neamului. După faza cronică a imunității senatorului Tudor, despre care nimeni nu mai știe dacă i s-a ridicat sau nu, avem de-a face cu faza acută a aceluiași procedeu: partidul la putere a decis să pună piciorul în prag și să nu mai tărăgăneze afacerea senatorului Traian Rece, cel care s-a băgat până-n gât într-o mânărie cu returnări false de TVA. Doamna Rodica Stănoiu, colegă de partid cu dl Rece, a cerut Senatului să demareze procedura de ridicare a imunității. Atât i-a trebuit senatorului returnărilor: s-a declarat jignit până-n străfundurile sufletului că tocmai 'ai lui' sunt în stare să-i facă una ca asta - lui, care de la pașopt, știți dumneavoastră ce și cum. Vă imaginați ce-a fost în sufletul său: în cine să mai ai încredere? În Opoziție? Pradă unei mari tensiuni nervoase, dl senator - care știe el ce știe din moment ce s-a tulburat așa de tare doar la vestea ridicării imunității, nemaipunându-și nici o speranță într-un eventual rezultat pozitiv al procesului, care să-i confirme nevinovăția - a avut bizata idee de a solicita azil politic tocmai ambasadorului Statelor Unite! Vezi doamne, este persecutat politic! Chiar mi-aș fi dorit să-l văd pe dl ambasador Michael Guest ce figură va face când îi va bate la ușă senatorul Cold (în limba celui al cărui nume înseamnă 'musafir') cu jalba-n proțap, gata să dea în vileag corupția care domnește la vârf în partidul din care s-a retras din motive de pudoare. Tupeul senatorului ar merita un premiu, dacă n-ar fi vorba despre un veritabil mecanism în  plasa căruia cad, din motive de antagonism politic, formații precum  PD-ul (într-o primă instanță) sau cea care-l va adopta, în cele din urmă pe martirul returnărilor fictive de TVA. Imunitatea la bun simț este o calitate greu de pierdut și aproape imposibil de ridicat.  
Titlu: Legea lui "Omu' "
Nr Editie: 1075 Data: joi 16 octombrie 2003
În povestea asta cu darea în vileag a corupților de la Guvern și de la județ, de către investitorul străino-român sunt, de fapt, două. Prima poveste ține de mecanismul șpăgii. Ceea ce relatează fostul fotbalist (aceștia parcă s-au luat la întrecere să facă afaceri în țara de origine, după ce s-au împrăștia prin cele patru zări) este, de-acum cunoscut. Vrea cineva să pună pe picioare un business în țara lui Țepeș Vodă? Poate să o facă, cu condiția să "ungă" rotițele mecanismelor prin care va obține hârtiile necesare. De regulă, mecanismul implică personalități-cheie, de la nivelul Executivului până la cel al autorităților locale. Ideea este că "noi te ajutăm să-ți faci treaba, iar tu demonstrezi prin fapte că apreciezi acest lucru". Cu alte cuvinte "legea lui Ohm": "Ești om cu mine, sunt om cu tine!" Nici că se putea o potriveală mai mare decât acest "proiect Omm" de pe Valea Prahovei, la care au de pus umărul mai mulți reprezentanți ai forurilor centrale și locale, și cărora investitorul este nevoit să le acorde atenția sa, în funcție de rang și performantă. A doua poveste ține de această specie de investitori-fantomă, care vin din destinații exotice, fără prea mulți bani în buzunar, dar care își asumă rolul de interfață între cei care au bani și cei care au nevoie de banii lor, în proiecte și investiții. Aceștia sunt principalii promotori ai șpăgii, dintre care o parte rămâne în buzunarele lor. Ei sunt cei care pretind că știu cine trebuie uns și cu cât și își asumă această nobilă sarcină. Și tot ei sunt cei care atunci când li se pare că lucrurile nu merg cum trebuie, intră în greva foamei, încep să strige "hoții!" și-i dau în gât pe cei cu care colaboraseră foarte bine până la un punct. Din această combinație rezultă multele povești care ne conferă aura de țară a corupției generalizate. Este consecința, adesea, a unui dublu standard de incorectitudine, în care fiecare parte încearcă să o tragă în piept pe cealaltă. Acesta este vârful aisbergului. Sub nivelul "percepției" sunt toate acele cazuri în care tranzacția merge însă și nimeni nu se mai plânge nimănui. Adică cele în care "legea lui Omu" funcționează perfect.
Titlu: Revizuirea Referendumului
Nr Editie: 1081 Data: joi 23 octombrie 2003
Deși se știa că electoratul român este grav atins de apatie, încă de la precedentul scrutin local, când, de pildă, Traian Băsescu a fost ales primar doar de 18% dintre bucureșteni, organizatorii Referendumului au sperat într-un miracol ce era cât pe ce să nu se producă. Cu doar două ore înainte de închiderea secțiilor de votare, procentul prezenței la vot se învârtea în jurul unui amenințător 40%!  Nici cei mai optimiști dintre organizatori nu cred că mai sperau în ceea ce s-a întâmplat până la urmă (refuz să cred alegațiile legate furt sau, mai precis, de proporțiile acestuia).  Înclin sincer să cred că a fost, mai degrabă, efectul sincerei îngrijorări a unei părți a populației care încă își mai asumă o anumită responsabilitate față de prezent, chiar dacă acesta nu i-a oferit suficiente motive de încredere. S-a brodat mult pe marginea "procentului european" și a faptului că la majoritatea referendumurilor, participarea se învârte în jurul minimumului necesar. Procentul românesc nu are, însă, nimic de-a face cu cel european.  În timp ce în statele dezvoltate se poate vorbi despre un anumit dezinteres ca o consecință a bunăstării și a lipsei de motivație, la noi el este, în mod clar, determinat de o stare cvasigenerală de lehamite și de neîncredere în instrumentele democratice.  Adăugați la aceasta insuficienta capacitate a organizatorilor de a scoate în evidență miza reală a acestui vot și veți avea cea mai bună explicație a rezultatelor. Revizuirea modului de desfășurare a Referendumului este, în această situație, un paleativ.  Nu rezolvă mare lucru, nici eliminarea baremului și nici introducerea unor elemente de obligativitate.  Singurul lucru care ar putea revigora apetitul românilor de a spune "da" sau "nu" în problemele legate de propria lor existență este sentimentul că ceva se mișcă, ceva se întâmplă, și că acest ceva derivă direct din nevoile și aspirațiile lor. Altminteri, revizuirea Referendumului, ca și aceea a Constituției, va fi un  gest de orgoliu al unei clase politice în criză de credibilitate.
Titlu: Mărirea și decăderea funcției de Secretar General al Guvernului
Nr Editie: 1080 Data: miercuri 22 octombrie 2003
Executivele post-decembriste s-au distins printr-o caracteristică originală: aceea a unei funcții, care, deși purta numele uneia de tristă amintire, avea să cunoască, în democrație, un veritabil triumf de culise. Inițial, secretarul general al Guvernului avea rolul de a administra documentația ședințelor de guvern și de a coordona serviciile aferente acestuia.  Primul secretar general, în guvernul Roman, a fost CPUN-ist, Paul Jerbas, care nu s-a remarcat în vreun fel.  Nici succesorul său Constantin Olteanu, denumit ulterior ambasador prin America Latină, nu a rupt gura Târgului.  Motivul îl constituia și faptul că deținătorii funcției nu erau și membri ai Guvernului, ei participând la ședințe doar la invitația premierului. Pentru prima dată această funcție avea să fie pusă în valoare sub guvernarea lui Nicolae Văcăroiu, de către Virgil Hrebenciuc.  Venit de la Bacău, unde fusese prefect, Hrebenciuc a devenit artizanul campaniei electorale din 1992 câștigată de FDSN.  Rapid, el a devenit omul-cheie al Guvernului, majoritatea acțiunilor implementate trecând prin mâinile sale sau fiind gestionate de el.  Cu suspiciunile de vigoare, niciodată dovedite, Hrebenciuc a fost o veritabilă o vedetă a Guvernului și a partidului, remarcându-se în special prin calitățile sale de negociator al situațiilor delicate - cu sindicatele, cu opoziția, cu fracțiunile din propriul partid. După 1996, mirajul funcției a făcut ca ea să fie atribuită unui personaj important din galeria noii puteri: țărănistul Remus Opriș.  Acestuia nu i-a trebuit pre mult ca să demonstreze că e depășit de complexitatea unei funcții, care, între timp, l-a propulsat și ca membru al Guvernului, la a cărui decădere a contribuit din plin. Ieșit din Guvern odată cu venirea la Palatul Victoria a adversarului său Radu Vasile, Opriș a predat cheia liberalului Radu Stroe. Revenit la putere, PDSR-ul nu a uitat vremurile de glorie ale funcției și l-a plasat aici pe cel care dovedise, pe timul Opoziției, că știe să se miște natural în cele mai diferite medii.  Fost șef de cabinet al lui Dăscălescu, secretar de stat prin Ministerul Transporturilor (cânde s-a ocupat de celebrul caz al epavei ''Rostoc''), Șerban Mihăilescu a demonstrat, din plecare, că e hotărât să refacă prestigiul alterat Secretariatului General al Guvernului.  Abilitatea sa, puterea de muncă, au făcut să primească noi și noi însărcinări, de structura păstorită de el alipindu-se un număr mare de agenții și Autorități al căror rol în mișcarea mecanismului guvernamental era esențial. Demiterea/demisia a lui Șerban Mihăilescu va pune sub semnul întrebării nu doar eficiența structurii administrate de el, dar mai ales limitele sale legale și nu este exclus ca ea să fie esențial modificată, în sensul eliberării de încărcătura politică a deciziilor.
Titlu: Doamna Europă are o problemă: căsătoria fiicei lui Cioabă!
Nr Editie: 1064 Data: vineri 03 octombrie 2003
De o săptămână Europa vuiește la aflarea veștii că fiica regelui țigan Cioabă s-a măritat la numai 12 ani!  Conform legii românești, acest lucru n-ar trebui să fie posibil înainte de împlinirea vârstei de 14 ani.  Conform legilor nescrise ale etniei, căsătoria nu ține cont de vârstă.  Poate, doar de un anumit stadiu biologic care permite consumarea actului. Asta e tradiția la țigani. Tradiție, poate, milenară, pe care nici o lege n-a putut-o împiedica să se manifeste.  Zeci, poate mii de țigăncușe, la vârsta la care colegele lor se mai joacă cu păpușile, devin soții sau chiar mame, fără ca cineva, dinăuntru sau din afară, să mai țină cont de asta. Fiica regelui, în calitatea sa de prințesă e, însă, altceva.  Este mult mai expusă și, deja, mediatizarea excesivă a subiectului, a alertat-o până și pe Lady Nicholson de la Strasbourg, care a cerut statului român să intervină energic și să scoată căsătoria în afara legii, tratând-o ca pe un viol.  Chiar dacă liber consimțit! Acuma, ce să facă statul român?  Să intre cu picioarele în căsnicia tânărului, prea tânărului cuplu?  Să agreseze obiceiurile ancestrale ale etniei? Să le dea țiganilor lecții de morală europeană?  Cum bine zicea președintele nostru, recent, la Strasbourg, când l-au luat la întrebări niște jurnaliști, problema țiganilor nu e o problemă a românilor, ci una europeană, a tuturor țărilor membre.  Țiganii sunt, prin excelență, o minoritate europeană, nu una 'națională'.  Nu cred că există vreo țară, de la Pol până la Mediterană, să nu aibă țiganii ei.  Și problemele lor, care sunt de cele mai multe ori, aceleași.  Rezistența la orice tip de integrare a etniei este un element care a avut și rolul de a-i prezerva identitatea culturală, pe care alte minorități au pierdut-o de mult.  În această identitate intră și ritualurile matrimoniale, care nu vor putea fi modificate prea curând.  Oricum, nu pe timpul mandatului doamnei Nicholson.
Titlu: Dinescu și cenzura
Nr Editie: 1065 Data: sâmbătă 04 octombrie 2003
Adevărat spirit renascentist, Mircea Dinescu își găsește, în mod miraculos, timp să 'lingă' și dosare ale Securității (conform fișei postului pe care-l ocupă la CNSAS), să facă vin și țuică la moșia sa de la Dunăre, să mai scrie, din când în când poezii și să facă și emisiuni de televiziune.  Cu televiziunea a lăsat-o mai moale, de când nu s-a mai înțeles cu Prigoană. Cât timp noi credeam că Dinescu stă, Mircică se făcea că lucrează.  La un proiect pentru o nouă televiziune. (În România, va exista întotdeauna o nouă televiziune, care să-i racoleze pe toți nemulțumiții celorlalte) cu un talk-show în stilul său tradițional. A făcut omul și un  'pilot' și, vrând să rupă gura târgului din primul foc, l-a invitat tocmai pe Cozmin Gușă, cel căruia astăzi îi pute tot ceea ce-l înmiresma ieri.  Gușă a făcut imprudența să spună și ce are în căpușă, și atunci frații Micula și-au dat seama că-și bat cuie în talpă exact în ziua în care doreau să le fie premierul naș de botez. Și așa se făcu de-și dete demisia dom'Mircică mai înainte de a intra în pâine. Pe motiv de cenzură odioasă și alte alea cu iz de totalitarism. Dinescu și cenzura: iată o temă de meditație profundă.  Cine-l cunoaște (și cine nu-l cunoaște?) pe poetul de la Slobozia știe că un astfel de lucru este foarte greu, dacă nu imposibil de realizat.  Pentru că poetul este, prin excelență, o gură slobodă, care nu suportă să nu spună ce are de spus - și mai totdeauna are de spus ceva despre orice.  În aceste condiții se pune problema riscurilor pe care și le asumă un post aducându-l în ograda sa pe Dinescu.  După părerea mea, riscul e zero.  Ce-a riscat Prigoană, care i-a găzduit show-ul vreun an de zile?  Nimic.  Dinescu și-a făcut numărul în voie fără să se dărâme vreun zid al postului.  Zicerile sale nu mai fac gaură-n cer.  Omul este tratat ca un poet, ori poeții au avut, dintotdeauna, mai multe drepturi decât restul muritorilor, pentru că adevărurile lor îmbracă deobicei haina metaforei, pe care unii o pricep, alții nu.  Problema, deci, nu e a televiziunilor.  Problema e a lui Dinescu.  Și ține de realitatea că acesta este mai bun ca invitat decât ca moderator.  Ca invitat strălucește, răspândește artificii cu amândouă mâinile, delirează superb.  Ca moderator nu mai are nici un haz.  Probabil pentru că, inconștient, se autocenzurează.  Nu mai este el. Deocamdată s-a înregimentat în oastea de mercenari a Antenei 1.  Unde deja sunt mai mulți generali decât soldați...  Și unde, crede el, nu-l va cenzura nimeni...
Titlu: 'Cazul Beuran'
Nr Editie: 1066 Data: luni 06 octombrie 2003
Presiunea care se exercită asupra doctorului Beuran, pe tema neferictei situații a ghidurilor sale este nefiresc de mare.  Pur și simplu e greu de pus un semn de egalitate între ceea ce s-a întâmplat de fapt și cantitatea uriașă de muniție de presă consumată în scopul 'demascării' și 'terminării' sale.  Care este explicația acestei îndârjiri, aproape fără termen de comparație în viața politică românească. Doctorul Beuran este un medic eminent, care și-a văzut, în general, de treaba lui.  Din 2001 a devenit consilier pe probleme de sănătate al președintelui Iliescu, calitate în care a adoptat un 'low profile' care l-a ținut la adăpost de orice fel de publicitate.  În urmă cu câteva luni i s-a propus să devină ministru al Sănătății.  Nu Iliescu este cel care l-a împins în această direcție (ba președintele chiar l-a sfătuit "să-și vadă de treaba lui"), ci premierul Năstase.  Șeful guvernului a sperat, probabil, să împuște doi iepuri dintr-un foc: să aducă la cârma frământatului minister un om cu mai multă autoritate decât doamna Bartoș și să-l sensibilizeze, în același timp, pe președinte creând o punte suplimentară de legătură cu instituția prezidențială.  Ce-a găsit acolo liniștitul doctor Beuran, se cam știe: haos, lipsă de discernământ, compromisuri cât cuprinde.  Dar, mai ales - și asta se știe mai puțin - un extrem de complex lanț de complicități și de interese oculte care făcuseră ca precarul act medical din România să fie unul dintre cele mai costisitoare, cum bine a observat chiar ambasadorul american.  Ei bine, acesta este momentul în care doctorului Beuran au început să i se întâmple fel de fel de lucruri care au culminat cu binecunoscuta acuză de plagiat. Nu vreau să spun că dl Beuran nu are nici o vină.  Are. A tratat cu prea mare ușurință o chestiune de deontologie științifică.  Desigur, nu mai e cazul să reinventăm alfabetul sau apa caldă.  Dar nimic nu ar trebui să ne împiedice să-i cităm pe autori.  Culmea este că, în ultimă instanță dl Beuran a 'furat' ceva ce nici măcar nu merita să fie împrumutat.  Este, însă, genul de greșeală care se plătește mai scump decât merită.  Compromiterea ministrului este, însă, doar o etapă în acest joc care are ca scop neutralizarea sa, iar ca miză - milioanele de dolari care se învârt și se împart pe traseul traficului de medicamente și servicii medicale.  Voluntar sau nu, presa face, uneori chiar pe gratis, jocul acestor interese, neîndreptându-și atenția, cel puțin în aceeași măsură, spre acest aspect definitoriu al 'cazului Beuran'.
Titlu: Peștele la români
Nr Editie: 1067 Data: marți 07 octombrie 2003
În fiecare zi aflăm câte o chestie care ne face părul măciucă.  Ultima este că românii mănâncă de nouă ori mai puțin pește decât europenii! Adică, dacă un european mănâncă 9 pești, românul nostru înfulecă doar unul!  De ce? Ideea este că nu-și permite mai mult.  În timp ce italienii, de pildă, bagă în ei 23 de kilograme într-un an, noi ne mulțumim doar cu două.  Cineva ar putea să spună că în timp ce italienii au câteva mii (oare?) kilometrii de litoral și sunt scăldați de vreo trei mări, noi n-avem decât două sute și suntem scăldați de o mare tot mai săracă în faună!  Dar dacă românilor nu prea le place, pur și simplu, peștele, și consideră cu încăpățânare că cea mai comestibilă pasăre este tot purcelul? Aceste statistici au gradul lor de relativitate și nu exprimă întotdeauna raportul real dintre noi și lume.  Cu bombe de acest fel îți poți distra cititorii de mai multe ori pe zi, nu doar odată.  Românii mănâncă mai puține icre negre decât rușii!  Corect?  Probabil că da!  Dar românii, este probabil, mănâncă mai multe urzici decât europenii.  Și, mai multă mămăligă decât întregul mapamond.  Există, desigur, o sumă întreagă de diferențe între națiuni, între obiceiurile lor, între posibilitățile lor.  De cele mai multe ori, aceste diferențe indică decalajele dintre stadiul de dezvoltare al unei anumite societăți sau grup de societăți, și altele.  Diferențele dintre România, și ceilalți candidați, și 'nucleul' european al țărilor care au pășit împreună pe acest drum cu mulți ani în urmă sunt cunoscute.  Au cauze obiective și explicații subiective.  Țin de o anumită evoluție istorică și politică.  Astfel încât aceste revelații nu fac decât să se înscrie în aria unui fapt divers suficient de lipsit de substanță.  Sau, să se transforme într-un soi de autoflagelare lipsită de rost și de bun simț.  Poate că ar fi timpul să începem să vedem și partea mai puțin pitorească a lucrurilor.  Și anume care sunt mecanismele care au început să funcționeze și să micșoreze decalajele care păreau veșnice!  Exercițiul recunosc e mai dificil și mai puțin spectaculos.  Dar cred că, tocmai de aceea, el merită încercat.
Titlu: Ziua 'Z' sunt două!
Nr Editie: 1071 Data: sâmbătă 11 octombrie 2003
Că la nivelul cel mai înalt al administrației există o serioasă îngrijorare legată de participare la votul pentru Referendum este evident.  Această îngrijorare a dus la decizia - mai puțin obișnuită - a prelungirii duratei votului de la 24 de ore la 48.  Practic, cei care vor dori să valideze cu mâna lor noua Constituție vor putea să o facă de pe o zi pe alta: nu vor putea merge sâmbătă, vor avea și duminica viitoare la dispoziție!  Sau, mai bine zis, viceversa. La prima vedere, ideea pare să fie bună.  Intervalul fiind mai relaxat, mulți dintre cei care n-ar fi putut să meargă duminică, o vor face acum sâmbătă.  Dar acesta e doar un aspect formal. Aspectul de fond nu ține de durata materială, efectivă, a timpului acordat votării. Dacă toți românii cu drept de vot s-ar hotărî să meargă la urne, consecința n-ar fi decât niște cozi, în anumite intervale ale zilei.  Așa ceva s-a întâmplat în 1990. Și nu s-a mai repetat.  Sistemul de vot, împărțirea pe circumscripții, sunt suficiente pentru a acoperi întregul flux. Problema este cu ceea ce sondajele numesc 'intenția de vot'.  După unele estimări mai pesimiste, doar 30 la sută dintre români se vor îndrepta, în mod cert, spre centrele de votare.  Acesta este 'nucleul dur' al oricărui scrutin și e format, în general, din pensionari (cărora le e teamă că dacă nu merg la vot nu li se mai dă pensia) sau din electoratul radical al grupărilor pro sau contra.  Adevărata problemă a Guvernului, legată de această nouă probă a democrației este nu durata votului, ci maniera în care un supliment de 20% de votanți poate fi convins să se alăture celorlalți. Or aici, campania clasică prin mass-media poate să dea slabe rezultate. Baza stă în campania de la om la om, în găsirea eșantionului de activiști necesar pentru a-i scoate pe cetățeni din casă și a-i duce la vot.  Fără acest efort, cele două zile 'z' nu vor însemna altceva decât o cheltuială suplimentară inutilă.
Titlu: Charisma lui Patriciu
Nr Editie: 1072 Data: luni 13 octombrie 2003
Charisma lui Dinu Patriciu este una de un tip cu totul special.  Fruntașul liberal nu este din cale-afară de iubit de cei din jur, care nu apreciază la adevărata ei valoare sinceritatea și modul direct de exprimare al acestuia.  Ca politician, Patriciu a avut întotdeauna de făcut față adversității celor cu care a colaborat.  Câmpeanu l-a împins, practic, afară din partid, prilej cu care s-a născut și prima aripă din mulțimea celor care aveau să împodobească partidele românești de-a lungul timpului.  Disputa de idei a celor două categorii liberale de vârstă s-a diversificat, prilejuind apariția pe scena politică a unui mare număr de facțiuni.  Motor al 'dezbinării', Patriciu a avut însă tăria de a-și reprima idiosincraziile personale atunci când realitatea politică a cerut-o.  Când s-a ivit șansa istorică a reunificării partidului, el s-a numărat printre soldații conștiincioși care s-au aliniat sub drapel, neemițând nici un fel de pretenții. Momentul venea însă după un experiment insolit pe care, după eșecul din alegerile din 1996, când a mers pe mâna lui Manolescu, l-a efectuat cu consecințe demne de toată atenția: părăsind politica, s-a dedicat în totalitate analizei mediului de afaceri intern și internațional.  A fost momentul în care i s-au revelat o serie de aspecte ce l-au călăuzit în acțiunea politică ulterioară.  Pătruns în elita industrială a petrolului, arhitectul Patriciu a construit un edificiu al cărui succes depinde nu doar de inițiativa și de intuițiile proprii, ci și de structura de rezistență extrem de instabilă a economiei românești în general.  Fără 'datoriile istorice' ale Petromidiei, menținute cu încăpățânare în funcțiune de către Finanțe, ramura rafinăriei ar putea mobiliza o bună parte a economiei. Părăsirea parlamentului în favoarea afacerilor a fost un gest reprezentativ pentru un om pentru care politica a fost combustibilul vital al unui deceniu frământat de existență. În afaceri, Dinu Patriciu reușește să fie mai convingător și mai eficient decât în politică.  O explicație poate veni din faptul că aici colaborează cu profesioniști.  Și că în limbajul sec al cifrelor, profilul nu mai trebuie să țină cont de charismă...
Titlu: Politizarea Referendumului
Nr Editie: 1073 Data: marți 14 octombrie 2003
Se fac tot mai des și mai tare auzite vocile Opoziției - politice și civile - care protestează în cor împotriva faptului că PSD trage - în diverse moduri - spuza acestui eveniment pe turta electorală proprie. Politizarea Referendumului pare să fie grija cea mai mare a vigilenților de tot felul, inclusiv a celor care au evitat să participe la votul din parlament. Problema comportă o abordare nuanțată.  Dacă un primar de comună, oraș sau sector ține cu tot dinadisnul să-și pună poza și semnătura pe materialele promoționale ale evenimentului de la 18-19 octombrie e una.  Și nu e în regulă.  Dar e greu să le scoți din sânge acest obicei celor care-l practică cu obstinație de când sunt în pâine. Pentru un primar ca Mazăre (deși nu este exemplul cel mai fericit), sau pentru altul, ca Vanghelie, obiceiul s-a înrădăcinat prea puternic pentru a putea renunța la el, așa, deodată.  Când ți-ai pus poza și parafa pe orice chioșc sau pe orice brazdă de iarbă dată în folosință, este greu să te abții cu un astfel de prilej care se anunță purtător de mari beneficii morale și nu doar. Pe de altă parte, un partid de guvernământ, care pune în operă întreaga operațiune, nu are cum să se retragă în spatele anonimatului.  Inevitabil, mesajul mobilizator va conține, implicit și 'paternitatea' performanței.  Este greu, aproape imposibil de disociat mesajul subliminal pe care-l conține apelul la votarea unei constituții de cotitură.  Criticii PSD-ului ar dori, probabil, un soi de 'anonimă' a la Farfuridi și Brânzovenescu, în timp ce li se oferă o 'scrisoare pierdută' a la Tipătescu și Trahanache. Până la urmă, important este mai puțin dacă partidul de guvernământ își face și ceva campanie electorală cu acest prilej. Important este ca operațiunea să fie de succes și referendumul să valideze un instrument absolut necesar pentru intrarea noastră în familia europeană, cu tot cu Putere și cu Opoziție.
Titlu: De ce conduc parlamentarii în top-ul corupției?
Nr Editie: 1074 Data: miercuri 15 octombrie 2003
Majoritatea sondajelor de opinie publică ce au inclus în chestionarele lor întrebări legate de corupție au un numitor comun: ele plasează în fruntea clasamentelor instituția Parlamentului. Întrebarea care se naște în mod firesc este dacă, într-adevăr, Parlamentul sau, mai exact, parlamentarii sunt cei mai corupți membri ai societății românești?  Și cât de intens este flagelul care-i afectează pe cei aleși de popor să le reprezinte interesele? Înclin să cred că, la fel ca și în cazul altor instituții, Parlamentul reflectă, procentual, starea de la nivelul întregii societăți.  Așa cum xistă corupție și în cele mai 'curate' instituții, conform acelorași sondaje, biserica și armata, la fel, în Parlamentul României, există o majoritate cinstită, neafectată de păcatul tentației de a se căpătui în mod incorect.  Când președintele Iliescu afirma acest lucru o făcea cu convingerea-i caracteristică: personal, domnia sa cunoaște un mare număr de oameni cărora nu le poate reproșa nimic.  Dar, la fel de bine este posibil ca pe unii dl președinte să nu-i știe decât dintr-o perspectivă parțială, sau să nu-i știe deloc. Problema parlamentului este că are un mare coeficient de mediatizare.  Parlamentul se află, poate mai mult decât oricare altă instituție în vizorul presei și, implicit al opiniei publice.  Orice caz de corupție printre parlamentari face mai multe valuri decât cele de prin alte locuri.  Presa constituie, din acest punct de vedere o cutie de rezonanță, amplificând la maximum orice eveniment.  Un parlamentar implicat într-un caz de corupție devine mai corupt decât, să zicem, un funcționar de primărie.  Și, poate că este firesc.  Nefirească este, însă, stigmatizarea instituției pe această bază. Cine este de vină?  În nici un caz presa.  Ea își face meseria, mai bine sau mai rău, după posibilități.  Rezolvarea nu poate veni însă, decât dintr-o direcție: din aceea a formațiunilor politice, care vor trebui să-i selecteze mai multă atenție și mai mult discernământ pe cei pe care-i trimit în parlament ca să ne reprezinte.  Ca oameni și ca națiune.
Titlu: 'Secția a - 5 - a'
Nr Editie: 1076 Data: vineri 17 octombrie 2003
Pe măsură ce avansează cazul polițiștilor corupți și crește numărul celor arestați, indicativul 'Secția a-5-a' tinde să se transforme, generic, într-un simbol al corupției instituționale.  Deja, când amintești circumscripția de poliție a Capitalei unde apărătorii legii au fraternizat într-o veselie cu cei care o agresează sistematic, gândul nu te mai duce la ideea de combatere a ielaglităților, ci la ilegalitatea crasă.  Sunt curios care sunt, acum, sentimentele cetățenilor care intră în clădirea instituției, în care personalul a fost substanțial rărit de procurori, știind că cei care se află în spatele birourilor sau ghișeelor au 'lucrat' cot la cot cu body-guarzii galonați ai hoților de la conducte. Știu că este nedrept atunci când îi bagi pe toți în aceeași oală și că există o mare tentație ca pornind de la o asemenea ipoteză să formulezi un silogism a cărui concluzie este că toți polițiștii sunt corupți.  Nu sunt toți.  Și, în mod sigur, numărul corupților este incomparabil mai mic decât al celor care cred în noțiunea de dreptate și în menirea polițistului.  La Secția a-5-a s-a întâmplat însă ca statistica să nu mai funcționeze.  Corupția s-a întins ca o molimă al cărei antidot n-ar fi fost descoperit.  Geaba a scris la șefi fostul șef (un 'amărăștean' - cum îl calificau cu dispreț 'benzinarii') al secției, că epidemia îi devastează oastea.  Rapoartele sale au luat drumul coșului de gunoi și afacerea a mers înainte până când a făcut explozie. Acum asistăm la o chestie pe care le întrece pe toate: corupții se dau victime, acuză procurorii că au făcut presiuni asupra lor și că ce li se întâmplă este o mașinațiune care are drept scop discreditarea lor. De parcă mai era nevoie. Ce vreau să spun: că Secția a-5-a a devenit un teritoriu urmărit parcă de blestem.  Că trebuie exorcizat.  Ministrul, sau IGP-ul, ar trebui să ia măsura desființării acestui număr.  Să nu mai existe 'secția a-5-a'.  Să-i dea altul, cum fac americanii când e vorba despre cifra '13'.  Și poate că așa se va îndepărta și duhul cel necurat de locul în care s-a lăfăit ani de zile.
Titlu: Consilierii
Nr Editie: 1077 Data: sâmbătă 18 octombrie 2003
Faptul că se ascunde, spune deja ceva despre prezumția de (ne)vinovăție care ar fi trebuit acordată consilierului Teodorescu de la Guvern, cel pe care fostul fotbalist Octavian Ionescu îl acuză că i-ar fi cerut o șpagă de 2 milioane de dolari.  Teodorescu face parte din acea categorie de funcționari care au împânzit guvernul, oameni care au avut în trecut funcții 'interesante' prin administrație și de care actualii guvernanți par a nu se putea lipsi.  Sunt oameni în stare să lucreze și fără leafă, dacă e nevoie, numai să fie prezenți în mijlocul operațiunilor care se transformă în decizii  instituționale.  Teodorescu seamănă, din multe puncte de vedere, cu Păvălache, ca să luăm exemplul cel mai cuvenit.  Din punct de vedere material pare un om făcut - două case pe numele lui și ce-o mai fi pe lângă astea.  Are, probabil, și cel puțin o mașină, iar familia nu se poate să nu fie membră prin niscai SRL-uri profitabile.  Ca și Păvălache, Teodorescu este "omul care rezolvă totul" și pe care șefii îl recomandă ca fiind demn de toată încrederea, investitorilor care vin să ceară ajutor ca să-și deruleze afacerile într-o Românie însetată de investitori.  Ca și Păvălache, Teodorescu ia uneori pe cont propriu procesul de derulare a șpăgii și e greu de pecizat dacă și cum o împarte cu alții.  Asemenea operațiuni sunt cel mai adesea confidențiale, dialogurile se poartă prin parcuri sau la masă, cu bilețele, pe care autorul are grijă să le rupă după aceea.  Fiecare nouă cerere e motivată de faptul că "deasupra" sunt mai mulți cei care trebuie unși pentru ca treaba să meargă strună și, oricum, omul de încredere este primul beneficiar al credulității, sau naivității, sau șmecheriei patentate a solicitantului.  Căci Teodorescu este, poate, imaginea în oglindă a lui Octavian Ionescu "consilierul" elvețienilor: amândoi încearcă să facă ceva bani uzând de influența sau de potența celor pe care-i reprezintă și pe care nu se sfiesc să-i înșele oridecâteori au ocazia. Atâta timp cât această faună va continua să se miște în voie în medii înalte suspiciunile de corupție nu vor incita să mineze orice efort de recuperare a unei imagini onorabile a instituțiilor importante ale statului.
Titlu: Cea mai lungă zi
Nr Editie: 1079 Data: marți 21 octombrie 2003
Probabil că în nici una dintre cele peste o mie de zile ale actualei guvernări, timpul nu s-a scurs atât de chinuitor de greu ca în 19 octombrie. A fost, probabil, cea mai dificilă încercare prin care a trecut cabinetul Năstase, nu atât prin consecințele imediate ale unui eventual eșec, cât prin cele de lungă durată. Deși istoria nu lucrează cu premise potențiale, să încercăm să vedem care ar fi fost consecințele unei participări sub barem la vot. În primul rând ar fi căzut niște "capete". Candidați siguri la acest ritual exemplar ar fi fost șeful de imagine al Referendumului, dl Dâncu. În ordine, ar fi urmat, poate, ministrul delegat Oprea și un număr neprecizat de prefecți, în special din județele cu cea mai slabă participare. Un al doilea pas spre "repararea" imaginii ar fi fost o remaniere guvernamentală, care ar fi debarcat miniștrii cu "bube": Beuran, Puwak și, eventual, Șerban Mihăilescu*. Apoi - definirea unei strategii prin care să se combată ideea că eșecul Referendumului va afecta calendarul aderării. Cum, însă, lucrurile s-au terminat cu bine, cei care ar fi urmat să fie decapitați se vor transforma în eroi. Laurii victoriei vor încununa capetele fostului ministru Dâncu (autor al unei veritabile performanțe - orchestrarea campaniei mediatice într-un răgaz de timp extrem de scurt), ministrului delegat Oprea (pentru sârguința cu care a bătut țara și pentru osârdia cu care a ținut autoritățile locale în priză directă) și, bineînțeles, a președintelui executiv Octav Cozmâncă, cel sub a cărui înțeleaptă conducere s-a desfășurat întreaga campanie. Dacă este, însă, ca cineva să merite cu adevărat acești lauri, atunci este vorba despre oamenii simpli care, alarmați probabil de procentajele reduse anunțate prin presă cu puțin timp înainte de închiderea centrelor, s-au smuls, duminică seara, din tihna căminelor, mergând la urne pentru a "salva" Constituția din "ghearele" absenteiștilor și a opozanților. Pentru majoritatea acestora, importante n-au fost modificările, ci însăși noțiunea ca atare și puținul câștig înregistrat în existența lor de zi cu zi, pe care nu au dorit să-l lase la discreția hazardului. ___________________ * Aceste rânduri au fost puse pe hârtie cu câteva minute înainte de anunțul demisiei celor trei miniștri - ceea ce oferă tabloul unei soluții mixte între cele avansate de noi.
Titlu: Demisia de onoare
Nr Editie: 1078 Data: luni 20 octombrie 2003
Răsfoiesc niște ziare din urmă cu vreo 10-11 ani și dau peste episodul cu scandalul în centrul căruia s-a aflat ministrul Culturii de atunci, Petre Sălcudeanu. Anunțul publicat de presă specifica faptul că dl Sălcudeanu a optat pentru varianta de a-și prezenta demisia pentru ca acest scandal să nu aducă atingere onoarei instituției pe care o reprezintă. Stranii obiceiuri mai aveau unii politicieni din urmă cu un deceniu! Pentru cine nu-și mai amintește, am să precizez faptul că fostul ministru a fost victima unui montaj la a cărui realizare au colaborat un jurnal de opoziție și un cuplu de salariați cu ceva probleme prin minister. Mai precis, seara, târziu, dl Sălcudeanu a fost pozat de către comandoul care aștepta la ușă semnalul salariatei-momeală, într-o ținută ușor neglijentă, martorii oculari susținând că nu ar fi avut șlițul pantalonilor încheiat la toții nasturii. Dl Sălcudeanu n-a fost acuzat de hărțuială sexuală, viol, corupție sau deturnare de fonduri (comunitare)! Nu. Domnia sa a fost țintuit la stâlpul infamiei din cauza șlițului! Din cauza aceluiași șliț a fost nevoit (nu l-a obligat nimeni!) să-și dea și demisia de onoare. Între timp, România și politicienii săi, au evoluat substanțial. Demisia de onoare a dispărut din vocabular și din uz. Astăzi, oamenii politici rezistă dârz, pe baricadă, indiferent ce li s-ar reproșa și indiferent de cât de grave sunt acuzațiile. Într-un mod extrem de original, cei în cauză consideră că dacă au o problemă, aceea e a lor, personală, și n-are nici o legătură cu funcția pe care o ocupă. Cu alte cuvinte, dacă plagiez ceva, dacă favorizez un membru de familie, dacă fac lobby pentru nu știu ce investitor, o fac în calitate de persoană privată și mă privește personal! Deci, n-are nici un rost să-mi dau demisia și nici nu are rost ca cineva să-și bată capul ca să mă demită. O singură problemă au politicienii noștri: dacă ignoră cu talent, mint fără! N-au depins încă arta negației elegante, a explicației tranșante. Încă se mai bîlbâie, dau din colț în colț, se contrazic de la o oră la alta. Cu răbdare, însă, o vor învăța și pe asta.