Titlu: Nãstase: n-a câºtigat, dar nici nu a eºuat!
Nr Editie: 1063 Data: Thursday 02 October 2003
'Nãstase n-a câºtigat niciodatã nimic... E fãcut sã fie bãtut... N-ar câºtiga nici primãria din Cornu' - sunt mesajele trimise, preventiv, spre electorat, de cãtre agresorul politician Bãsescu, prin care - cu o metodã pentru care ar putea sã depunã cerere de patent - prin care încearcã sã-ºi domine psihologic adversarul. Este un procedeu care þine mai degrabã de recuzita marinãreascã decât de cea politicã, dar ne-am obiºnuit deja sã regãsim în arena acestuia instrumente provenind din cele mai neaºteptate medii. Bãsescu îºi construieºte silogismul pornind de la o premisã realã: într-adevãr, Adrian Nãstase nu s-a aflat, încã, în competiþie directã cu un adversar concret în bãtãlia pentru una dintre funcþiile pe care le-a deþinut. A intrat în politica mare pe uºa guvernamentalã, fiind ales de cãtre Petre Roman pentru a-l înlocui pe versatul Sergiu Celac la conducerea Externelor, în primul guvern rezultat din alegeri libere, în 2000. În aceastã calitate, în care a rãmas timp de doi ani, Nãstase a confirmat opþiunea premierului, aducând un aer nou, proaspãt în anchilozantul organism al Externelor, ºi fãcându-ºi intrarea în lumea bunã a politicii mondiale pe palierul cel mai mediatizat. În momentul rupturii dintre Iliescu ºi Roman, Nãstase a fost, practic, singurul reprezentant al valului tânãr al FSN care a ales sã rãmânã alãturi de preºedinte, într-un context confuz, care nu dãdea mari ºanse, la aproapiatele alegeri, noii formaþiuni intitulate FDSN. Alegerea sa s-a dovedit corectã, Iliescu câºtigând detaºat în cronfruntarea cu Roman, succesul oferindu-i pe tavã tânãrului ministru demnitatea complexã a preºedinþiei Camerei Deputaþilor. Ca ºi la Externe, la Camera Nãstase a vãdit certe calitãþi organizatorice ºi administrative, dublate de o autoritate personalã crescândã, în funcþia de al treilea om din stat. Dupã 4 ani, prin pierderea alegerilor, Nãstase a fãcut un pas înapoi, rãmânând în Camerã, ca vicepreºedinte, ºi pregãtindu-se pentru ceea ce avea sã fie asediul revenirii la putere. Din nou, a avut succes într-o confruntare indirectã, victoria partidului condus de Iliescu fãcând din el, în momentul respectiv, marele câºtigãtor al tuturor titlurilor puse în joc: ºefia guvernului ºi preºedinþia partidului! Ceea ce n-a remarcat dl Bãsescu sunt douã lucruri: primul - este acela cã Nãstase, în ciuda faptului cã n-a câºtigat, nici nu a eºuat niciodatã; iar doi - cã, sistematic, a avut câºtig de cauzã în competiþia internã a 'aparatului', pe care a ºtiut sã-l stãpâneascã ºi sã-l manevreze în aºa fel încât sã obþinã maxim de profit. Anul viitor, Adrian Nãstase se va afla - probabil - în faþa primului sãu examen electoral direct. Abia atunci vom ºti câtã dreptate are (sau nu) preopinentul sãu, care nici el nu se poate lãuda cu prea multe victorii...
Titlu: Numai împreunã vom remania!
Nr Editie: 1082 Data: Friday 24 October 2003
Cã premierul Nãstase este tot mai atent la ceea ce þine de relaþia sa cu preºedintele Iliescu, e un fapt evident. Dupã exuberanþele de anul trecut, când venea cu tot felul de idei care, de cele mai multe ori, îl prindeau pe preºedinte pe picior greºit, ºi dupã o serie de replici hotãrâte ale acestuia la finalul anului (între care ºi o "invitaþie" politicoasã la a-ºi da demisia), primul-ministru ºi-a reconsiderat serios stilul ºi argumentaþia, încercând sã detensioneze o relaþie din care nu avea cum sã se desprindã. Când o problemã a fost lansatã fãrã a fi discutatã în prealabil cu titularul de la Cotroceni, iar acesta a dovedit cã are o altã pãrere, Nãstase a renunþat fãrã comentarii. A fost cazul cotei unice de impozit, pe marginea cãreia s-a fãcut multã propagandã, dar a cãrei discutare ºi adoptare a fost scoasã scurt de pe ordinea de zi a ºedinþei de guvern, dupã o consultare cu Iliescu. O micã "gafã" pare sã fi fost ºi anunþul remanierelor de luni, înainte ca intenþia sã-i fie adusã la cunoºtinþã preºedintelui care, în stilul propriu, lasã replica pe mai târziu. Nu ºtiu dacã aceastã replicã a venit deja, dar e cert cã o anumitã tensiune s-a produs din nou, pentru cã la anunþul unei posibile noi remanieri guvernamentale, premierul a simþit nevoia sã sublinieze un lucru: "Dacã va fi nevoie, cu un alt prilej, sigur, voi propune aceste modificãri domnului preºedinte Iliescu ºi împreunã vom decide asupra lor". Sublinierea pare a fi cu atât mai necesarã cu cât etapa a doua a remanierilor de toamnã are în vizor un alt "om al lui Iliescu" - ministrul Justiþiei, Rodica Stãnoiu, ºi ea marcatã de scandaluri de presã de genul Puwak ºi Beuran, ºi care ar ridica scorul în meciul "oamenilor" la 3-1 în favoarea premierului. Un scor posibil însã, doar cu acceptul preºedintelui, care dovedeºte cã, dincolo de bonomie ºi loialitatea sa tradiþionalã, se aflã într-o fazã a debarasãrii de persoane care încep sã devinã incomode.
Titlu: Sacrificiul de partid
Nr Editie: 1083 Data: Saturday 25 October 2003
Mai bine mai târziu decât de loc - se vor fi gândit ºefii Partidului Social Democrat atunci când au luat decizia de a renunþa la cei trei miniºtrii tãvãliþi de presã ºi de opoziþie prin toate noroaiele acuzelor mai mult sau mai puþin îndreptãþite. Aparent, decizia premierului de a anunþa aceste demiteri/demisii în chiar dimineaþa de dupã scrutin a fost inspiratã. Ea a oferit tuturor un subiect nou, proaspãt ºi suculent. Nãpustindu-se asupra lui, observatorii ºi comentatorii au fãcut practic uitat "miracolul" ultimelor douã ore de referendum, cu toate suspiciunile legate de acesta. Dar, pe fond, mãsura a venit târziu. Mult prea târziu. Nepermis de târziu. În mod normal pentru un climat politic ce mai þine cont ºi de moralã, nu doar de oportunitate, doamna Puwak ar fi trebuit sã demisioneze a doua zi dupã ce s-a dovedit cã afirmaþia sa - cã fiul ºi soþul au obþinut finanþãrile pentru proiecte înainte ca dânsa sã preia portofoliul Integrãrii era neadevãratã. Indiferent cât de mare sau de micã era vinovãþia sa, fusese prinsã cu minciuna, ºi un ministru prins minþind va fi întotdeauna suspectat cã face din asta o practicã. Dl Beuran, la rândul sãu, ar fi trebuit ºi el sã renunþe la portofoliu înainte ca lucrurile sã capete întorsãtura dramaticã pe care au cãpãtat-o: potriveala dintre texte era o chestiune de necontestat. Nu e vorba de calitate sau adâncimea textului. Cu atât mai de neiertat eroarea, cu cât era vorba despre lucruri atât de nesemnificative. Cât despre ªerban Mihãilescu, el ar fi trebuit sã fie cel care deschidea lista, încã de la episodul cu Pãvãlache, cu atât mai mult cu cât norul bãnuielilor, gros ºi dens, plutea de multã vreme deasupra sa. Momentul "sacrificiului de partid" a fost tardiv ºi aproape inutil, cu consecinþe ireparabile ºi pentru "eroii" sãi, ºi pentru formaþiunea din care fac parte. Tradiþionalele acuze de corupþie au acum o dimensiune concretã ºi ele vor constitui calul de bãtaie favorit al campaniei pe care dubla opoziþie o va duce împotriva PSD-ului. O campanie care va avea ca circumstanþã agravantã repetatele luãri de poziþie de solidarizare cu cei aruncaþi acum peste bord fãrã prea multe remuºcãri.
Titlu: Muntele s-a scremut ºi a nãscut un ºoricel!
Nr Editie: 1084 Data: Monday 27 October 2003
Aproape patru ani de certuri ºi de scandaluri parlamentare pentru a se da la ivealã struþo-cãmila ce a continuat sã poarte pe nedrept numele de "Legea Ticu" ºi alþi patru de funcþionare - pe acelaºi fond de scandaluri interminabile - a Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii au fost necesari pentru a se da la ivealã primul rezultat: lista a vreo 30 de securiºti despre care ni se spune cã au fãcut poliþie politicã. S-a scremut muntele ºi a nãscut un ºoricel. Mai mult mort decât viu, având în vedere ºi faptul cã dintre cei 30, vreo 10 ºi-au dat deja obºtescul sfârºit în tihna cãminelor ºi a pensiilor pentru munca depusã în folosul societãþii. Mulþi oameni de bun simþ, dintre cei care au aºteptat cu nerãbdare ºi speranþã revanºa istoricã pentru umilinþele îndurate într-un regim abuziv, ce nesocotea cele mai elementare drepturi ale omului, sunt dezamãgiþi. Marea majoritate sunt, însã, indiferenþi. Dupã mai bine de o sãptãmânã de la publicarea listelor nu s-a produs nici un cutremur moral. Nici mãcar o tresãrire. Lista a fost cititã cu relativã curiozitate, fiecare încercând sã depisteze ori o persoanã cunoscutã, ori adevãratul nume al celor de care s-au împiedicat vreodatã, fãrã a le cunoaºte identitatea. Nici revoltã, nici dispreþ! Aproape nimic! Un nimic, pentru care s-au cheltuit sume enorme ºi s-au irosit energii ºi pasiuni. Un nimic derivat direct din confuziile ºi neclaritãþile mai mult sau mai puþin voite pe care s-a consturit acest edificiu inutil. Inutil cu adevãrat? Cred cã nu. Înclin sã cred cã avem nevoie de o instituþie care sã facã o analizã serioasã a condiþiilor în care a putut sã se dezvolte instituþia delaþiunii, a premiselor care au generat atmosfera de suspiciune generalizatã ºi a metodelor prin care s-a ajuns la performanþele negative ale sistemului. Pânã una-alta, ceea ce fac specialiºtii CNSAS seamãnã mai degrabã cu o bârfã între cumetre decât cu colocviul uno r specialiºti în radiografierea istoriei.
Titlu: Iniþiativa "Iniþiativei"
Nr Editie: 1085 Data: Tuesday 28 October 2003
Cozmin Guºã cunoaºte foarte bine modul în care poþi fi bãgat în seamã de presã. ªtie aceste lucruri pentru cã, înainte de a fi racolat de Nãstase, ºi-a câºtigat pâinea pe baricadele presei de opinie. De când a luat viaþa ºi politica pe cont propriu, Cozmin Guºã aruncã, la intervale regulate, câte o chestie despre care e sigur cã va face valuri ºi va ajunge în prima paginã (sau în urmãtoarele). Dupã evaluãrile referitoare la posibilitatea ca preºedintele Iliescu sã fie ºantajat pentru participarea la revoluþie - cele care au prilejuit ºi o replicã prezidenþialã seacã - dl Guºã vine acum cu ideea scoaterii în afara legii a Partidului România Mare. Între Guºã ºi Vadim se disputã un meci declanºat încã de la venirea primului în funcþia de secretar general al partidului de guvernãmânt. Este un meci fãrã menajamente, punctat de exprimãri fruste, adeseori vecini cu invectiva. Dupã demisia din PSD a lui Guºã, pãrea cã, prin criticile adresate la adresa partidului din care nu mai fãcea parte, el se apropie inevitabil de discursul promovat de PRM, unii aºteptându-se chiar sã-l vadã repetând gestul lui Pruteanu, ºi el altãdatã un adversar al lui Vadim. Iatã, însã, cã lucrurile iau o altã întorsãturã. Sub umbrela "Iniþiativei 2003", despre care nu se ºtie încã prea bine ce ar dori sã reprezinte, dar care are toate ºansele sã se transforme, în perioada urmãtoare, într-un partid, Guºã ajunge în poziþia de a solicita fostului sãu patron un serviciu care l-ar servi ºi pe acesta: scoaterea din cursa electoralã a unui partid, despre care Iniþiativa 2003 afirmã cã încalcã mai multe articole din Constituþie ºi chiar Legea Partidelor. Este, din partea lui Guºã, un cadou otrãvit, pentru cã e puþin probabil ca premierul sã recurgã la un asemenea gest, atâta timp cât PRM nu contestã prin fapte principiul democratic, ºi atâta timp cât demersurile sale urmeazã calea parlamentarã. Scoaterea în afara legii a unor formaþiuni extremiste în unele manifestãri nu este un lucru nici la îndemâna unor democraþii mai consolidate decât a noastrã - ºi aici mã refer la austrieci ºi la francezi, unde Hejder ºi Le Pen au un impact mult mai radical decât al lui Vadim. Pânã una-alta, iniþiativa Iniþiativei rãmâne un gest de presã, mai mult decât unul politic.
Titlu: Mafia cu epoleþi
Nr Editie: 1086 Data: Wednesday 29 October 2003
Dl secretar de stat Encuþescu, de la Apãrare a fost - pe bunã dreptate - revoltat de generalizãrile pe care le-a fãcut presa în legãturã cu cazul ofiþerilor superiori arestaþi de PNA, pentru afaceri necurate cu combustibil. "Ce-a fost acolo, e un mizilic" - mai zice dl Encuþescu, pledând pentru ideea cã nu existã o "mafie cu epoleþi". Secretarul de stat cu integrarea are o scuzã: este mai nou în minister, ºi nu se ocupã de problemele curente ale "spatelui", locul unde, de regulã, se învârt marile afaceri cu furnizorii. Dacã l-ar fi consultat, însã, pe ministrul sãu, dl Paºcu, cel care a mai lucrat în minister, chiar pe poziþia pe care se aflã cum dl Encuþescu, încã din '92, ar fi aflat lucruri interesante. Dl Paºcu i-ar fi putut povesti câte ceva (evident din auzite, nici domnia sa nefiind implicat pe atunci în "zonã") despre celebra afacere "Drumul Kentului", cea care a implicat epoleþi mari ºi persoane cu rãspunderi din structura ministerului. La vremea respectivã, unitãþi militare fuseserã transformate în depozite ale þigãrilor de contrabandã aduse de tot felul de negustori arabi dubioºi, dar care se bucurau de mare trecere în armatã. Mai ales cã ei cumpãrau - prin troc, contra þigãri - AKM-uri din stocurile ministerului, pe care le traficau în zonele de conflict ale vremii. Va rãmâne în analele corupþiei figura pe care a fãcut-o ministrul de atunci, generalul Spiroiu, cel care în faþa premierului bagã mâna în foc pentru subordonaþii sãi, când, dus la faþa locului, la Clinceni, s-a trezit în faþa unor munþi de baxuri de Kent care stãteau acolo fãrã nici un fel de acte!!! Este motivul pentru care nici dl Encuþescu n-ar trebui sã bage mâna în foc, pentru cã riscã sã se ardã. Existã o "mafie cu epoleþi", existã corupþie în armatã, ºi ea nu trebuie decât cãutatã ºi descoperitã în zonele binecunoscute: ale achiziþiilor ºi furniturilor! Mafia existã ºi pentru a fi lichidatã este nevoie doar de ceva mai multã hotãrâre în darea ei în vileag. Cu tot riscul deficitului de imagine care ar putea rezulta de aici.
Titlu: De ce susþine ministrul Sârbu creºterea caprelor?
Nr Editie: 1087 Data: Thursday 30 October 2003
Într-un cuprinzãtor material elaborat de ministrul Agriculturii, difuzat presei spre cunoºtinþa tuturor românilor, ministrul Ilie Sârbu recomandã cu cãldurã creºterea caprelor, aducând în sprijin argumente de necontestat: capra mãnâncã cât o caprã - ºi orice, buruieni, crengi de salcâm, lobodã, ºtir ºi tot ce mai tolereazã românul negospodar prin ograda sa - ºi dã lapte cât o vacã. Acesta ºi era, în vremuri mai de restriºte, renumele caprei: vaca sãracului! Apoi, preþuirea de care se bucurã brânza de caprã pe pieþele europene, unde sãrãcia fiind eradicatã, s-au cam eradicat ºi caprele, iar consumatorii împãtimiþi ai acestui produs suferã. Ar fi, aºadar, o oportunitate pentru caprele româneºti, sã intre în Europa mai devreme decât stãpânii lor ºi decât cei care administreazã procesul de creºtere a animalelor. Apoi, caprele nu meritã o îngrijire deosebitã. Nu trebuie sã li se construiascã grajduri somptuoase, cu beton pe jos; nu trebuie sã li se îmbunãtãþeascã alimentaþia cu mai mult decât ce gãsesc ele însele; ºi nici cine ºtie ce vaccinuri sau îngrijiri medicale nu trebuie sã li se aplice. Deloc de neglijat este faptul cã, aºa cum se ºtie ºi din poveºti, spre deosebire de vaci, care nu fatã decât un viþel, caprele fac de regulã trei iezi, zburdalnici ºi imprudenþi, cum la fel de bine se cunoaºte. Dacã ar fi numai atât ºi tot ar trebui ca românul sã se apuce sã creascã capre. Unii, o vor ºi face, nu cã le zice ministrul Sârbu, ci cã nu mai au încotro. Dar cel mai important rezultat al acestui proces va fi acela cã, la nevoie, când le va fi mai greu ºi vor dori sã iasã din necaz, românii vor putea implora cerul, la propriu, sã moarã capra vecinilor. ªi cu cât mai mulþi vecini vor avea capre, cu atât mai mare va fi satisfacþia personalã a fiecãruia. Doar dacã sentimentele lor nu vor evolua într-o direcþie prea radicalã, ajungând sã doreascã chiar moartea vecinilor.
Titlu: Cultivarea mazãrei în grãdina social-democratã
Nr Editie: 1088 Data: Friday 31 October 2003
Spre deosebire de palmierii dlui Agathon, mazãrea autohtonã s-a adaptat foarte bine la rigorile climatului politic de pe litoralul românesc. Bine îngrijitã, udatã la rãdãcinã ºi plivitã la timp mazãrea a devenit una dintre culturile de bazã ale celei mai importante pãrþi a Dobrogei-Constanþa. Plantã agãþãtoare, mazãrea constãnþeanã n-a scãpat nici un prilej de a se cocoþa pe te miri unde, vrejurile sale fixând-o solid în mai toate ramurile economiei de litoral. Evident cã cel mai important partid al momentului nu a putut sã nu þinã cont de aceastã realitate, ºi dupã o judecatã maturã a ajuns sã-i ofere gãzduire în grãdina sa, considerând aceastã cooperare ca fiind una reciproc avantajoasã. ªi astfel, dl Mazãre, primarul independent al Constanþei, dupã ce a reprezentat în Parlament Partidul Democrat, a devenit acum dintr-o datã, preºedinte al organizaþiei judeþene, cu blagoslovirea dlui Miron Mitrea, cel care rãspunde de la centru de acest teritoriu de lângã mare. Mãcinatã de îndelungi lupte fratricide, organizaþia de partid constãnþeanã se vede acum în postura lui dom'Nae Caþavencu, ale cãrui aspiraþii parlamentare au fost brutal frânte de sosirea lui Agamiþã Dandanache. Dar Mazãre nu este un Dandanache. Este un Caþavencu la pãtrat, demagog cât cuprinde ºi abil pânã peste poate, care n-a ezitat sã se foloseascã de pârghiile politice pentru a se îmbogãþi. Acest din urmã aspect îl face sã se adune cu cei din partidul în care a intrat, ºi unde va cãpãta, de drept, titlul de baron, care altminteri nu-i putea fi acordat. Cine-a mai auzit de baroni independenþi? Pentru Mazãre miºcarea este folositoare. Pentru PSD, însã, e dezastruoasã, ºi ea dezvãluie mecanismele de racolare ºi de acþiune care-i conferã renumele de partid al corupþilor, generalizându-se un fenomen care nu are, sper, o dimensiune de masã.
Titlu: Iliescu ºi politica
Nr Editie: 1062 Data: Wednesday 01 October 2003
Existã o vorbã la care se face apel aproape la orice schimbare: nimeni nu este de neînlocuit! Scena politicã româneascã se aflã în preajma unor schimbãri importante, al cãrui numitor comun este ciclul electoral 2004/2005. Cea mai importantã dintre acestea este pãrãsirea scaunului de preºedinte de cãtre dl Iliescu. Aceastã funcþie pe care opinia publicã continuã sã o considere - în ciuda îngrãdirilor constituþionale - cea mai importantã din stat, este îndeplinitã cu autoritate crescândã în trei mandate cu o pauzã de 4 ani, totalizând un deceniu. La 74 de ani, Iliescu a trecut prin aproape tot ceea ce poate avea un om politic, funcþionând la vârf în douã sisteme diferite, cu autoritatea celei mai calificate personalitãþi pentru stadiul atipic al tranziþiei. Pãrãsind definitiv Cotrocenii, Iliescu are de ales între douã alternative: sã intre direct în istorie, abandonând politica ºi dedicându-se meditaþiei pe temele favorite, sau sã continue - aºa cum a declarat nu odatã - rãmânând activ în ceea ce a devenit adevãrata sa profesie. Cã Iliescu nu se va putea lipsi de politicã, e un aspect. Politica, însã, se va putea, ea lipsi de cel care a reuºit, printre cei foarte puþini, sã înþeleagã ºi sã adopte un viitor care-i contrazice crezurile unei întregi existenþe? Fac o parantezã: în cursul recentei sale vizite în Germania, dl Iliescu s-a întâlnit cu fostul cancelar Kohl. Cel care a demarat politica europeanã ºi mondialã vreme de 16 ani, întregitorul istoric al Germaniei. Kohl este astãzi o persoanã privatã, în afara politicii propriului partid. Germania s-a putut lipsi de el cu mai multã uºurinþã decât ºi-ar fi imaginat cineva. Va repeta dl Iliescu, realizatorul unei tranziþii, întrucâtva asemãnãtoare cu ce s-a întâmplat în Germania, destinul lui Kohl? Nu cred. Germania ºi-a cristalizat un sistem politic, care nu mai este dependent de o personalitate sau alta, ceea ce nu s-a întâmplat într-o Românie aflatã la început de drum democratic. Pentru români Iliescu rãmâne singurul reper politic calificat, în care populaþia vede o garanþie a stabilitãþii ºi a evitãrii basculãrii spre haosul democraþiilor incipiente. Pentru alþi câþiva ani buni, Iliescu va juca un rol politic esenþial, indiferent de poziþia pe care o va ocupa în ierarhia partidului pe care l-a creat. Pentru cã Iliescu nu face parte dintre cei care schimbã formaþia ºi echipa. A dovedit-o în '97, cu prilejul puciului APR-ist. Nu numai cã va rãmâne la comandã, dar va imprima, poate, ºi un alt curs - acela pe care nu a reuºit sã-l determine atâta timp cât a fost, constituþional, în afara jocului propriu-zis.
Titlu: Cât de bune sunt filmele româneºti?
Nr Editie: 1068 Data: Wednesday 08 October 2003
A trebuit sã vinã pe aici un mare actor - Rutger Hauer - sã vadã câteva pelicule naþionale ºi sã ne zicã un adevãr pe care-l puteam ghici ºi singuri. Desigur, Rutger Hauer nu face nici pe departe figurã de mare autoritate ºi de competenþã în general. El le-a apãrut ziariºtilor români cam abulic ºi niþel cam ignorant. Nu e de mirare cã nu ºtie mare lucru despre România. Nici n-are nevoie. În meseria sa e suficient sã-ºi aminteascã replicile, sau numele localitãþii sau þãrii în care filmeazã. Nici mãcar numele partenerei nu e important. Important este cel al producãtorului. Rutger Hauer nu ºtie mare lucru, deci, despre România ('ªtiu cã aþi avut ceva probleme în ultimii ani...') dar a vãzut douã filme româneºti ('Occident' ºi 'Filantropica') ºi a constatat un lucru de bun simþ: filmele româneºti sunt bune pentru români. De 13 ani, filmele româneºti se cantoneazã într-o problematicã anecdoticã, marcatã de obsesiile pre-revoluþionare, autorii acestora nereuºind sã depãºeascã barierele ideologice cu care-i obiºnuise cenzura comunistã. Aluzia ºi subtextul rãmân marile procedee de lucru, maxima libertate pe care ºi-o permit creatorii noºtri fiind, pânã una-alta, înjurãtura în direct ºi limbajul grosier. Filmele româneºti se fac cu faþa la un trecut încã copleºitor ºi cu refuzul privirii în faþã a viitorului. Nu vreau sã spun cã un optimism fãrã suport ar trebui sã ia locul 'lehamitei' tradiþionale din filmul românesc. Dar, pentru ca producþiile noastre sã depãºeascã condiþia de 'bun la intern' ºi sã poatã aspira la o percepþie care sã depãºeascã pitorescul locale ºi interviul anecdotic, este nevoie de creatori care sã înþeleagã necesitatea unei gândiri ºi a unui limbaj consonant cu vremea.
Titlu: La Rece, despre imunitate
Nr Editie: 1069 Data: Thursday 09 October 2003
Pânã când va intra în vigoare noura Constituþie, iar parlamentarii nu vor mai avea imunitate decât pentru înjurãturile cu care se gratuleazã reciproc sub cupolele camerelor, asistãm la nesfârºitul circ al ridicãrilor de imunitate pentru un întreg pomelnic de fapte ce n-au nici în clin ºi nici în mânecã cu politica ºi cu calitatea de ales al neamului. Dupã faza cronicã a imunitãþii senatorului Tudor, despre care nimeni nu mai ºtie dacã i s-a ridicat sau nu, avem de-a face cu faza acutã a aceluiaºi procedeu: partidul la putere a decis sã punã piciorul în prag ºi sã nu mai tãrãgãneze afacerea senatorului Traian Rece, cel care s-a bãgat pânã-n gât într-o mânãrie cu returnãri false de TVA. Doamna Rodica Stãnoiu, colegã de partid cu dl Rece, a cerut Senatului sã demareze procedura de ridicare a imunitãþii. Atât i-a trebuit senatorului returnãrilor: s-a declarat jignit pânã-n strãfundurile sufletului cã tocmai 'ai lui' sunt în stare sã-i facã una ca asta - lui, care de la paºopt, ºtiþi dumneavoastrã ce ºi cum. Vã imaginaþi ce-a fost în sufletul sãu: în cine sã mai ai încredere? În Opoziþie? Pradã unei mari tensiuni nervoase, dl senator - care ºtie el ce ºtie din moment ce s-a tulburat aºa de tare doar la vestea ridicãrii imunitãþii, nemaipunându-ºi nici o speranþã într-un eventual rezultat pozitiv al procesului, care sã-i confirme nevinovãþia - a avut bizata idee de a solicita azil politic tocmai ambasadorului Statelor Unite! Vezi doamne, este persecutat politic! Chiar mi-aº fi dorit sã-l vãd pe dl ambasador Michael Guest ce figurã va face când îi va bate la uºã senatorul Cold (în limba celui al cãrui nume înseamnã 'musafir') cu jalba-n proþap, gata sã dea în vileag corupþia care domneºte la vârf în partidul din care s-a retras din motive de pudoare. Tupeul senatorului ar merita un premiu, dacã n-ar fi vorba despre un veritabil mecanism în plasa cãruia cad, din motive de antagonism politic, formaþii precum PD-ul (într-o primã instanþã) sau cea care-l va adopta, în cele din urmã pe martirul returnãrilor fictive de TVA. Imunitatea la bun simþ este o calitate greu de pierdut ºi aproape imposibil de ridicat.
Titlu: Legea lui "Omu' "
Nr Editie: 1075 Data: Thursday 16 October 2003
În povestea asta cu darea în vileag a corupþilor de la Guvern ºi de la judeþ, de cãtre investitorul strãino-român sunt, de fapt, douã. Prima poveste þine de mecanismul ºpãgii. Ceea ce relateazã fostul fotbalist (aceºtia parcã s-au luat la întrecere sã facã afaceri în þara de origine, dupã ce s-au împrãºtia prin cele patru zãri) este, de-acum cunoscut. Vrea cineva sã punã pe picioare un business în þara lui Þepeº Vodã? Poate sã o facã, cu condiþia sã "ungã" rotiþele mecanismelor prin care va obþine hârtiile necesare. De regulã, mecanismul implicã personalitãþi-cheie, de la nivelul Executivului pânã la cel al autoritãþilor locale. Ideea este cã "noi te ajutãm sã-þi faci treaba, iar tu demonstrezi prin fapte cã apreciezi acest lucru". Cu alte cuvinte "legea lui Ohm": "Eºti om cu mine, sunt om cu tine!" Nici cã se putea o potrivealã mai mare decât acest "proiect Omm" de pe Valea Prahovei, la care au de pus umãrul mai mulþi reprezentanþi ai forurilor centrale ºi locale, ºi cãrora investitorul este nevoit sã le acorde atenþia sa, în funcþie de rang ºi performantã. A doua poveste þine de aceastã specie de investitori-fantomã, care vin din destinaþii exotice, fãrã prea mulþi bani în buzunar, dar care îºi asumã rolul de interfaþã între cei care au bani ºi cei care au nevoie de banii lor, în proiecte ºi investiþii. Aceºtia sunt principalii promotori ai ºpãgii, dintre care o parte rãmâne în buzunarele lor. Ei sunt cei care pretind cã ºtiu cine trebuie uns ºi cu cât ºi îºi asumã aceastã nobilã sarcinã. ªi tot ei sunt cei care atunci când li se pare cã lucrurile nu merg cum trebuie, intrã în greva foamei, încep sã strige "hoþii!" ºi-i dau în gât pe cei cu care colaboraserã foarte bine pânã la un punct. Din aceastã combinaþie rezultã multele poveºti care ne conferã aura de þarã a corupþiei generalizate. Este consecinþa, adesea, a unui dublu standard de incorectitudine, în care fiecare parte încearcã sã o tragã în piept pe cealaltã. Acesta este vârful aisbergului. Sub nivelul "percepþiei" sunt toate acele cazuri în care tranzacþia merge însã ºi nimeni nu se mai plânge nimãnui. Adicã cele în care "legea lui Omu" funcþioneazã perfect.
Titlu: Revizuirea Referendumului
Nr Editie: 1081 Data: Thursday 23 October 2003
Deºi se ºtia cã electoratul român este grav atins de apatie, încã de la precedentul scrutin local, când, de pildã, Traian Bãsescu a fost ales primar doar de 18% dintre bucureºteni, organizatorii Referendumului au sperat într-un miracol ce era cât pe ce sã nu se producã. Cu doar douã ore înainte de închiderea secþiilor de votare, procentul prezenþei la vot se învârtea în jurul unui ameninþãtor 40%! Nici cei mai optimiºti dintre organizatori nu cred cã mai sperau în ceea ce s-a întâmplat pânã la urmã (refuz sã cred alegaþiile legate furt sau, mai precis, de proporþiile acestuia). Înclin sincer sã cred cã a fost, mai degrabã, efectul sincerei îngrijorãri a unei pãrþi a populaþiei care încã îºi mai asumã o anumitã responsabilitate faþã de prezent, chiar dacã acesta nu i-a oferit suficiente motive de încredere. S-a brodat mult pe marginea "procentului european" ºi a faptului cã la majoritatea referendumurilor, participarea se învârte în jurul minimumului necesar. Procentul românesc nu are, însã, nimic de-a face cu cel european. În timp ce în statele dezvoltate se poate vorbi despre un anumit dezinteres ca o consecinþã a bunãstãrii ºi a lipsei de motivaþie, la noi el este, în mod clar, determinat de o stare cvasigeneralã de lehamite ºi de neîncredere în instrumentele democratice. Adãugaþi la aceasta insuficienta capacitate a organizatorilor de a scoate în evidenþã miza realã a acestui vot ºi veþi avea cea mai bunã explicaþie a rezultatelor. Revizuirea modului de desfãºurare a Referendumului este, în aceastã situaþie, un paleativ. Nu rezolvã mare lucru, nici eliminarea baremului ºi nici introducerea unor elemente de obligativitate. Singurul lucru care ar putea revigora apetitul românilor de a spune "da" sau "nu" în problemele legate de propria lor existenþã este sentimentul cã ceva se miºcã, ceva se întâmplã, ºi cã acest ceva derivã direct din nevoile ºi aspiraþiile lor. Altminteri, revizuirea Referendumului, ca ºi aceea a Constituþiei, va fi un gest de orgoliu al unei clase politice în crizã de credibilitate.
Titlu: Mãrirea ºi decãderea funcþiei de Secretar General al Guvernului
Nr Editie: 1080 Data: Wednesday 22 October 2003
Executivele post-decembriste s-au distins printr-o caracteristicã originalã: aceea a unei funcþii, care, deºi purta numele uneia de tristã amintire, avea sã cunoascã, în democraþie, un veritabil triumf de culise. Iniþial, secretarul general al Guvernului avea rolul de a administra documentaþia ºedinþelor de guvern ºi de a coordona serviciile aferente acestuia. Primul secretar general, în guvernul Roman, a fost CPUN-ist, Paul Jerbas, care nu s-a remarcat în vreun fel. Nici succesorul sãu Constantin Olteanu, denumit ulterior ambasador prin America Latinã, nu a rupt gura Târgului. Motivul îl constituia ºi faptul cã deþinãtorii funcþiei nu erau ºi membri ai Guvernului, ei participând la ºedinþe doar la invitaþia premierului. Pentru prima datã aceastã funcþie avea sã fie pusã în valoare sub guvernarea lui Nicolae Vãcãroiu, de cãtre Virgil Hrebenciuc. Venit de la Bacãu, unde fusese prefect, Hrebenciuc a devenit artizanul campaniei electorale din 1992 câºtigatã de FDSN. Rapid, el a devenit omul-cheie al Guvernului, majoritatea acþiunilor implementate trecând prin mâinile sale sau fiind gestionate de el. Cu suspiciunile de vigoare, niciodatã dovedite, Hrebenciuc a fost o veritabilã o vedetã a Guvernului ºi a partidului, remarcându-se în special prin calitãþile sale de negociator al situaþiilor delicate - cu sindicatele, cu opoziþia, cu fracþiunile din propriul partid. Dupã 1996, mirajul funcþiei a fãcut ca ea sã fie atribuitã unui personaj important din galeria noii puteri: þãrãnistul Remus Opriº. Acestuia nu i-a trebuit pre mult ca sã demonstreze cã e depãºit de complexitatea unei funcþii, care, între timp, l-a propulsat ºi ca membru al Guvernului, la a cãrui decãdere a contribuit din plin. Ieºit din Guvern odatã cu venirea la Palatul Victoria a adversarului sãu Radu Vasile, Opriº a predat cheia liberalului Radu Stroe. Revenit la putere, PDSR-ul nu a uitat vremurile de glorie ale funcþiei ºi l-a plasat aici pe cel care dovedise, pe timul Opoziþiei, cã ºtie sã se miºte natural în cele mai diferite medii. Fost ºef de cabinet al lui Dãscãlescu, secretar de stat prin Ministerul Transporturilor (cânde s-a ocupat de celebrul caz al epavei ''Rostoc''), ªerban Mihãilescu a demonstrat, din plecare, cã e hotãrât sã refacã prestigiul alterat Secretariatului General al Guvernului. Abilitatea sa, puterea de muncã, au fãcut sã primeascã noi ºi noi însãrcinãri, de structura pãstoritã de el alipindu-se un numãr mare de agenþii ºi Autoritãþi al cãror rol în miºcarea mecanismului guvernamental era esenþial. Demiterea/demisia a lui ªerban Mihãilescu va pune sub semnul întrebãrii nu doar eficienþa structurii administrate de el, dar mai ales limitele sale legale ºi nu este exclus ca ea sã fie esenþial modificatã, în sensul eliberãrii de încãrcãtura politicã a deciziilor.
Titlu: Doamna Europã are o problemã: cãsãtoria fiicei lui Cioabã!
Nr Editie: 1064 Data: Friday 03 October 2003
De o sãptãmânã Europa vuieºte la aflarea veºtii cã fiica regelui þigan Cioabã s-a mãritat la numai 12 ani! Conform legii româneºti, acest lucru n-ar trebui sã fie posibil înainte de împlinirea vârstei de 14 ani. Conform legilor nescrise ale etniei, cãsãtoria nu þine cont de vârstã. Poate, doar de un anumit stadiu biologic care permite consumarea actului. Asta e tradiþia la þigani. Tradiþie, poate, milenarã, pe care nici o lege n-a putut-o împiedica sã se manifeste. Zeci, poate mii de þigãncuºe, la vârsta la care colegele lor se mai joacã cu pãpuºile, devin soþii sau chiar mame, fãrã ca cineva, dinãuntru sau din afarã, sã mai þinã cont de asta. Fiica regelui, în calitatea sa de prinþesã e, însã, altceva. Este mult mai expusã ºi, deja, mediatizarea excesivã a subiectului, a alertat-o pânã ºi pe Lady Nicholson de la Strasbourg, care a cerut statului român sã intervinã energic ºi sã scoatã cãsãtoria în afara legii, tratând-o ca pe un viol. Chiar dacã liber consimþit! Acuma, ce sã facã statul român? Sã intre cu picioarele în cãsnicia tânãrului, prea tânãrului cuplu? Sã agreseze obiceiurile ancestrale ale etniei? Sã le dea þiganilor lecþii de moralã europeanã? Cum bine zicea preºedintele nostru, recent, la Strasbourg, când l-au luat la întrebãri niºte jurnaliºti, problema þiganilor nu e o problemã a românilor, ci una europeanã, a tuturor þãrilor membre. Þiganii sunt, prin excelenþã, o minoritate europeanã, nu una 'naþionalã'. Nu cred cã existã vreo þarã, de la Pol pânã la Mediteranã, sã nu aibã þiganii ei. ªi problemele lor, care sunt de cele mai multe ori, aceleaºi. Rezistenþa la orice tip de integrare a etniei este un element care a avut ºi rolul de a-i prezerva identitatea culturalã, pe care alte minoritãþi au pierdut-o de mult. În aceastã identitate intrã ºi ritualurile matrimoniale, care nu vor putea fi modificate prea curând. Oricum, nu pe timpul mandatului doamnei Nicholson.
Titlu: Dinescu ºi cenzura
Nr Editie: 1065 Data: Saturday 04 October 2003
Adevãrat spirit renascentist, Mircea Dinescu îºi gãseºte, în mod miraculos, timp sã 'lingã' ºi dosare ale Securitãþii (conform fiºei postului pe care-l ocupã la CNSAS), sã facã vin ºi þuicã la moºia sa de la Dunãre, sã mai scrie, din când în când poezii ºi sã facã ºi emisiuni de televiziune. Cu televiziunea a lãsat-o mai moale, de când nu s-a mai înþeles cu Prigoanã. Cât timp noi credeam cã Dinescu stã, Mircicã se fãcea cã lucreazã. La un proiect pentru o nouã televiziune. (În România, va exista întotdeauna o nouã televiziune, care sã-i racoleze pe toþi nemulþumiþii celorlalte) cu un talk-show în stilul sãu tradiþional. A fãcut omul ºi un 'pilot' ºi, vrând sã rupã gura târgului din primul foc, l-a invitat tocmai pe Cozmin Guºã, cel cãruia astãzi îi pute tot ceea ce-l înmiresma ieri. Guºã a fãcut imprudenþa sã spunã ºi ce are în cãpuºã, ºi atunci fraþii Micula ºi-au dat seama cã-ºi bat cuie în talpã exact în ziua în care doreau sã le fie premierul naº de botez. ªi aºa se fãcu de-ºi dete demisia dom'Mircicã mai înainte de a intra în pâine. Pe motiv de cenzurã odioasã ºi alte alea cu iz de totalitarism. Dinescu ºi cenzura: iatã o temã de meditaþie profundã. Cine-l cunoaºte (ºi cine nu-l cunoaºte?) pe poetul de la Slobozia ºtie cã un astfel de lucru este foarte greu, dacã nu imposibil de realizat. Pentru cã poetul este, prin excelenþã, o gurã slobodã, care nu suportã sã nu spunã ce are de spus - ºi mai totdeauna are de spus ceva despre orice. În aceste condiþii se pune problema riscurilor pe care ºi le asumã un post aducându-l în ograda sa pe Dinescu. Dupã pãrerea mea, riscul e zero. Ce-a riscat Prigoanã, care i-a gãzduit show-ul vreun an de zile? Nimic. Dinescu ºi-a fãcut numãrul în voie fãrã sã se dãrâme vreun zid al postului. Zicerile sale nu mai fac gaurã-n cer. Omul este tratat ca un poet, ori poeþii au avut, dintotdeauna, mai multe drepturi decât restul muritorilor, pentru cã adevãrurile lor îmbracã deobicei haina metaforei, pe care unii o pricep, alþii nu. Problema, deci, nu e a televiziunilor. Problema e a lui Dinescu. ªi þine de realitatea cã acesta este mai bun ca invitat decât ca moderator. Ca invitat strãluceºte, rãspândeºte artificii cu amândouã mâinile, delireazã superb. Ca moderator nu mai are nici un haz. Probabil pentru cã, inconºtient, se autocenzureazã. Nu mai este el. Deocamdatã s-a înregimentat în oastea de mercenari a Antenei 1. Unde deja sunt mai mulþi generali decât soldaþi... ªi unde, crede el, nu-l va cenzura nimeni...
Titlu: 'Cazul Beuran'
Nr Editie: 1066 Data: Monday 06 October 2003
Presiunea care se exercitã asupra doctorului Beuran, pe tema neferictei situaþii a ghidurilor sale este nefiresc de mare. Pur ºi simplu e greu de pus un semn de egalitate între ceea ce s-a întâmplat de fapt ºi cantitatea uriaºã de muniþie de presã consumatã în scopul 'demascãrii' ºi 'terminãrii' sale. Care este explicaþia acestei îndârjiri, aproape fãrã termen de comparaþie în viaþa politicã româneascã. Doctorul Beuran este un medic eminent, care ºi-a vãzut, în general, de treaba lui. Din 2001 a devenit consilier pe probleme de sãnãtate al preºedintelui Iliescu, calitate în care a adoptat un 'low profile' care l-a þinut la adãpost de orice fel de publicitate. În urmã cu câteva luni i s-a propus sã devinã ministru al Sãnãtãþii. Nu Iliescu este cel care l-a împins în aceastã direcþie (ba preºedintele chiar l-a sfãtuit "sã-ºi vadã de treaba lui"), ci premierul Nãstase. ªeful guvernului a sperat, probabil, sã împuºte doi iepuri dintr-un foc: sã aducã la cârma frãmântatului minister un om cu mai multã autoritate decât doamna Bartoº ºi sã-l sensibilizeze, în acelaºi timp, pe preºedinte creând o punte suplimentarã de legãturã cu instituþia prezidenþialã. Ce-a gãsit acolo liniºtitul doctor Beuran, se cam ºtie: haos, lipsã de discernãmânt, compromisuri cât cuprinde. Dar, mai ales - ºi asta se ºtie mai puþin - un extrem de complex lanþ de complicitãþi ºi de interese oculte care fãcuserã ca precarul act medical din România sã fie unul dintre cele mai costisitoare, cum bine a observat chiar ambasadorul american. Ei bine, acesta este momentul în care doctorului Beuran au început sã i se întâmple fel de fel de lucruri care au culminat cu binecunoscuta acuzã de plagiat. Nu vreau sã spun cã dl Beuran nu are nici o vinã. Are. A tratat cu prea mare uºurinþã o chestiune de deontologie ºtiinþificã. Desigur, nu mai e cazul sã reinventãm alfabetul sau apa caldã. Dar nimic nu ar trebui sã ne împiedice sã-i citãm pe autori. Culmea este cã, în ultimã instanþã dl Beuran a 'furat' ceva ce nici mãcar nu merita sã fie împrumutat. Este, însã, genul de greºealã care se plãteºte mai scump decât meritã. Compromiterea ministrului este, însã, doar o etapã în acest joc care are ca scop neutralizarea sa, iar ca mizã - milioanele de dolari care se învârt ºi se împart pe traseul traficului de medicamente ºi servicii medicale. Voluntar sau nu, presa face, uneori chiar pe gratis, jocul acestor interese, neîndreptându-ºi atenþia, cel puþin în aceeaºi mãsurã, spre acest aspect definitoriu al 'cazului Beuran'.
Titlu: Peºtele la români
Nr Editie: 1067 Data: Tuesday 07 October 2003
În fiecare zi aflãm câte o chestie care ne face pãrul mãciucã. Ultima este cã românii mãnâncã de nouã ori mai puþin peºte decât europenii! Adicã, dacã un european mãnâncã 9 peºti, românul nostru înfulecã doar unul! De ce? Ideea este cã nu-ºi permite mai mult. În timp ce italienii, de pildã, bagã în ei 23 de kilograme într-un an, noi ne mulþumim doar cu douã. Cineva ar putea sã spunã cã în timp ce italienii au câteva mii (oare?) kilometrii de litoral ºi sunt scãldaþi de vreo trei mãri, noi n-avem decât douã sute ºi suntem scãldaþi de o mare tot mai sãracã în faunã! Dar dacã românilor nu prea le place, pur ºi simplu, peºtele, ºi considerã cu încãpãþânare cã cea mai comestibilã pasãre este tot purcelul? Aceste statistici au gradul lor de relativitate ºi nu exprimã întotdeauna raportul real dintre noi ºi lume. Cu bombe de acest fel îþi poþi distra cititorii de mai multe ori pe zi, nu doar odatã. Românii mãnâncã mai puþine icre negre decât ruºii! Corect? Probabil cã da! Dar românii, este probabil, mãnâncã mai multe urzici decât europenii. ªi, mai multã mãmãligã decât întregul mapamond. Existã, desigur, o sumã întreagã de diferenþe între naþiuni, între obiceiurile lor, între posibilitãþile lor. De cele mai multe ori, aceste diferenþe indicã decalajele dintre stadiul de dezvoltare al unei anumite societãþi sau grup de societãþi, ºi altele. Diferenþele dintre România, ºi ceilalþi candidaþi, ºi 'nucleul' european al þãrilor care au pãºit împreunã pe acest drum cu mulþi ani în urmã sunt cunoscute. Au cauze obiective ºi explicaþii subiective. Þin de o anumitã evoluþie istoricã ºi politicã. Astfel încât aceste revelaþii nu fac decât sã se înscrie în aria unui fapt divers suficient de lipsit de substanþã. Sau, sã se transforme într-un soi de autoflagelare lipsitã de rost ºi de bun simþ. Poate cã ar fi timpul sã începem sã vedem ºi partea mai puþin pitoreascã a lucrurilor. ªi anume care sunt mecanismele care au început sã funcþioneze ºi sã micºoreze decalajele care pãreau veºnice! Exerciþiul recunosc e mai dificil ºi mai puþin spectaculos. Dar cred cã, tocmai de aceea, el meritã încercat.
Titlu: Ziua 'Z' sunt douã!
Nr Editie: 1071 Data: Saturday 11 October 2003
Cã la nivelul cel mai înalt al administraþiei existã o serioasã îngrijorare legatã de participare la votul pentru Referendum este evident. Aceastã îngrijorare a dus la decizia - mai puþin obiºnuitã - a prelungirii duratei votului de la 24 de ore la 48. Practic, cei care vor dori sã valideze cu mâna lor noua Constituþie vor putea sã o facã de pe o zi pe alta: nu vor putea merge sâmbãtã, vor avea ºi duminica viitoare la dispoziþie! Sau, mai bine zis, viceversa. La prima vedere, ideea pare sã fie bunã. Intervalul fiind mai relaxat, mulþi dintre cei care n-ar fi putut sã meargã duminicã, o vor face acum sâmbãtã. Dar acesta e doar un aspect formal. Aspectul de fond nu þine de durata materialã, efectivã, a timpului acordat votãrii. Dacã toþi românii cu drept de vot s-ar hotãrî sã meargã la urne, consecinþa n-ar fi decât niºte cozi, în anumite intervale ale zilei. Aºa ceva s-a întâmplat în 1990. ªi nu s-a mai repetat. Sistemul de vot, împãrþirea pe circumscripþii, sunt suficiente pentru a acoperi întregul flux. Problema este cu ceea ce sondajele numesc 'intenþia de vot'. Dupã unele estimãri mai pesimiste, doar 30 la sutã dintre români se vor îndrepta, în mod cert, spre centrele de votare. Acesta este 'nucleul dur' al oricãrui scrutin ºi e format, în general, din pensionari (cãrora le e teamã cã dacã nu merg la vot nu li se mai dã pensia) sau din electoratul radical al grupãrilor pro sau contra. Adevãrata problemã a Guvernului, legatã de aceastã nouã probã a democraþiei este nu durata votului, ci maniera în care un supliment de 20% de votanþi poate fi convins sã se alãture celorlalþi. Or aici, campania clasicã prin mass-media poate sã dea slabe rezultate. Baza stã în campania de la om la om, în gãsirea eºantionului de activiºti necesar pentru a-i scoate pe cetãþeni din casã ºi a-i duce la vot. Fãrã acest efort, cele douã zile 'z' nu vor însemna altceva decât o cheltuialã suplimentarã inutilã.
Titlu: Charisma lui Patriciu
Nr Editie: 1072 Data: Monday 13 October 2003
Charisma lui Dinu Patriciu este una de un tip cu totul special. Fruntaºul liberal nu este din cale-afarã de iubit de cei din jur, care nu apreciazã la adevãrata ei valoare sinceritatea ºi modul direct de exprimare al acestuia. Ca politician, Patriciu a avut întotdeauna de fãcut faþã adversitãþii celor cu care a colaborat. Câmpeanu l-a împins, practic, afarã din partid, prilej cu care s-a nãscut ºi prima aripã din mulþimea celor care aveau sã împodobeascã partidele româneºti de-a lungul timpului. Disputa de idei a celor douã categorii liberale de vârstã s-a diversificat, prilejuind apariþia pe scena politicã a unui mare numãr de facþiuni. Motor al 'dezbinãrii', Patriciu a avut însã tãria de a-ºi reprima idiosincraziile personale atunci când realitatea politicã a cerut-o. Când s-a ivit ºansa istoricã a reunificãrii partidului, el s-a numãrat printre soldaþii conºtiincioºi care s-au aliniat sub drapel, neemiþând nici un fel de pretenþii. Momentul venea însã dupã un experiment insolit pe care, dupã eºecul din alegerile din 1996, când a mers pe mâna lui Manolescu, l-a efectuat cu consecinþe demne de toatã atenþia: pãrãsind politica, s-a dedicat în totalitate analizei mediului de afaceri intern ºi internaþional. A fost momentul în care i s-au revelat o serie de aspecte ce l-au cãlãuzit în acþiunea politicã ulterioarã. Pãtruns în elita industrialã a petrolului, arhitectul Patriciu a construit un edificiu al cãrui succes depinde nu doar de iniþiativa ºi de intuiþiile proprii, ci ºi de structura de rezistenþã extrem de instabilã a economiei româneºti în general. Fãrã 'datoriile istorice' ale Petromidiei, menþinute cu încãpãþânare în funcþiune de cãtre Finanþe, ramura rafinãriei ar putea mobiliza o bunã parte a economiei. Pãrãsirea parlamentului în favoarea afacerilor a fost un gest reprezentativ pentru un om pentru care politica a fost combustibilul vital al unui deceniu frãmântat de existenþã. În afaceri, Dinu Patriciu reuºeºte sã fie mai convingãtor ºi mai eficient decât în politicã. O explicaþie poate veni din faptul cã aici colaboreazã cu profesioniºti. ªi cã în limbajul sec al cifrelor, profilul nu mai trebuie sã þinã cont de charismã...
Titlu: Politizarea Referendumului
Nr Editie: 1073 Data: Tuesday 14 October 2003
Se fac tot mai des ºi mai tare auzite vocile Opoziþiei - politice ºi civile - care protesteazã în cor împotriva faptului cã PSD trage - în diverse moduri - spuza acestui eveniment pe turta electoralã proprie. Politizarea Referendumului pare sã fie grija cea mai mare a vigilenþilor de tot felul, inclusiv a celor care au evitat sã participe la votul din parlament. Problema comportã o abordare nuanþatã. Dacã un primar de comunã, oraº sau sector þine cu tot dinadisnul sã-ºi punã poza ºi semnãtura pe materialele promoþionale ale evenimentului de la 18-19 octombrie e una. ªi nu e în regulã. Dar e greu sã le scoþi din sânge acest obicei celor care-l practicã cu obstinaþie de când sunt în pâine. Pentru un primar ca Mazãre (deºi nu este exemplul cel mai fericit), sau pentru altul, ca Vanghelie, obiceiul s-a înrãdãcinat prea puternic pentru a putea renunþa la el, aºa, deodatã. Când þi-ai pus poza ºi parafa pe orice chioºc sau pe orice brazdã de iarbã datã în folosinþã, este greu sã te abþii cu un astfel de prilej care se anunþã purtãtor de mari beneficii morale ºi nu doar. Pe de altã parte, un partid de guvernãmânt, care pune în operã întreaga operaþiune, nu are cum sã se retragã în spatele anonimatului. Inevitabil, mesajul mobilizator va conþine, implicit ºi 'paternitatea' performanþei. Este greu, aproape imposibil de disociat mesajul subliminal pe care-l conþine apelul la votarea unei constituþii de cotiturã. Criticii PSD-ului ar dori, probabil, un soi de 'anonimã' a la Farfuridi ºi Brânzovenescu, în timp ce li se oferã o 'scrisoare pierdutã' a la Tipãtescu ºi Trahanache. Pânã la urmã, important este mai puþin dacã partidul de guvernãmânt îºi face ºi ceva campanie electoralã cu acest prilej. Important este ca operaþiunea sã fie de succes ºi referendumul sã valideze un instrument absolut necesar pentru intrarea noastrã în familia europeanã, cu tot cu Putere ºi cu Opoziþie.
Titlu: De ce conduc parlamentarii în top-ul corupþiei?
Nr Editie: 1074 Data: Wednesday 15 October 2003
Majoritatea sondajelor de opinie publicã ce au inclus în chestionarele lor întrebãri legate de corupþie au un numitor comun: ele plaseazã în fruntea clasamentelor instituþia Parlamentului. Întrebarea care se naºte în mod firesc este dacã, într-adevãr, Parlamentul sau, mai exact, parlamentarii sunt cei mai corupþi membri ai societãþii româneºti? ªi cât de intens este flagelul care-i afecteazã pe cei aleºi de popor sã le reprezinte interesele? Înclin sã cred cã, la fel ca ºi în cazul altor instituþii, Parlamentul reflectã, procentual, starea de la nivelul întregii societãþi. Aºa cum xistã corupþie ºi în cele mai 'curate' instituþii, conform aceloraºi sondaje, biserica ºi armata, la fel, în Parlamentul României, existã o majoritate cinstitã, neafectatã de pãcatul tentaþiei de a se cãpãtui în mod incorect. Când preºedintele Iliescu afirma acest lucru o fãcea cu convingerea-i caracteristicã: personal, domnia sa cunoaºte un mare numãr de oameni cãrora nu le poate reproºa nimic. Dar, la fel de bine este posibil ca pe unii dl preºedinte sã nu-i ºtie decât dintr-o perspectivã parþialã, sau sã nu-i ºtie deloc. Problema parlamentului este cã are un mare coeficient de mediatizare. Parlamentul se aflã, poate mai mult decât oricare altã instituþie în vizorul presei ºi, implicit al opiniei publice. Orice caz de corupþie printre parlamentari face mai multe valuri decât cele de prin alte locuri. Presa constituie, din acest punct de vedere o cutie de rezonanþã, amplificând la maximum orice eveniment. Un parlamentar implicat într-un caz de corupþie devine mai corupt decât, sã zicem, un funcþionar de primãrie. ªi, poate cã este firesc. Nefireascã este, însã, stigmatizarea instituþiei pe aceastã bazã. Cine este de vinã? În nici un caz presa. Ea îºi face meseria, mai bine sau mai rãu, dupã posibilitãþi. Rezolvarea nu poate veni însã, decât dintr-o direcþie: din aceea a formaþiunilor politice, care vor trebui sã-i selecteze mai multã atenþie ºi mai mult discernãmânt pe cei pe care-i trimit în parlament ca sã ne reprezinte. Ca oameni ºi ca naþiune.
Titlu: 'Secþia a - 5 - a'
Nr Editie: 1076 Data: Friday 17 October 2003
Pe mãsurã ce avanseazã cazul poliþiºtilor corupþi ºi creºte numãrul celor arestaþi, indicativul 'Secþia a-5-a' tinde sã se transforme, generic, într-un simbol al corupþiei instituþionale. Deja, când aminteºti circumscripþia de poliþie a Capitalei unde apãrãtorii legii au fraternizat într-o veselie cu cei care o agreseazã sistematic, gândul nu te mai duce la ideea de combatere a ielaglitãþilor, ci la ilegalitatea crasã. Sunt curios care sunt, acum, sentimentele cetãþenilor care intrã în clãdirea instituþiei, în care personalul a fost substanþial rãrit de procurori, ºtiind cã cei care se aflã în spatele birourilor sau ghiºeelor au 'lucrat' cot la cot cu body-guarzii galonaþi ai hoþilor de la conducte. ªtiu cã este nedrept atunci când îi bagi pe toþi în aceeaºi oalã ºi cã existã o mare tentaþie ca pornind de la o asemenea ipotezã sã formulezi un silogism a cãrui concluzie este cã toþi poliþiºtii sunt corupþi. Nu sunt toþi. ªi, în mod sigur, numãrul corupþilor este incomparabil mai mic decât al celor care cred în noþiunea de dreptate ºi în menirea poliþistului. La Secþia a-5-a s-a întâmplat însã ca statistica sã nu mai funcþioneze. Corupþia s-a întins ca o molimã al cãrei antidot n-ar fi fost descoperit. Geaba a scris la ºefi fostul ºef (un 'amãrãºtean' - cum îl calificau cu dispreþ 'benzinarii') al secþiei, cã epidemia îi devasteazã oastea. Rapoartele sale au luat drumul coºului de gunoi ºi afacerea a mers înainte pânã când a fãcut explozie. Acum asistãm la o chestie pe care le întrece pe toate: corupþii se dau victime, acuzã procurorii cã au fãcut presiuni asupra lor ºi cã ce li se întâmplã este o maºinaþiune care are drept scop discreditarea lor. De parcã mai era nevoie. Ce vreau sã spun: cã Secþia a-5-a a devenit un teritoriu urmãrit parcã de blestem. Cã trebuie exorcizat. Ministrul, sau IGP-ul, ar trebui sã ia mãsura desfiinþãrii acestui numãr. Sã nu mai existe 'secþia a-5-a'. Sã-i dea altul, cum fac americanii când e vorba despre cifra '13'. ªi poate cã aºa se va îndepãrta ºi duhul cel necurat de locul în care s-a lãfãit ani de zile.
Titlu: Consilierii
Nr Editie: 1077 Data: Saturday 18 October 2003
Faptul cã se ascunde, spune deja ceva despre prezumþia de (ne)vinovãþie care ar fi trebuit acordatã consilierului Teodorescu de la Guvern, cel pe care fostul fotbalist Octavian Ionescu îl acuzã cã i-ar fi cerut o ºpagã de 2 milioane de dolari. Teodorescu face parte din acea categorie de funcþionari care au împânzit guvernul, oameni care au avut în trecut funcþii 'interesante' prin administraþie ºi de care actualii guvernanþi par a nu se putea lipsi. Sunt oameni în stare sã lucreze ºi fãrã leafã, dacã e nevoie, numai sã fie prezenþi în mijlocul operaþiunilor care se transformã în decizii instituþionale. Teodorescu seamãnã, din multe puncte de vedere, cu Pãvãlache, ca sã luãm exemplul cel mai cuvenit. Din punct de vedere material pare un om fãcut - douã case pe numele lui ºi ce-o mai fi pe lângã astea. Are, probabil, ºi cel puþin o maºinã, iar familia nu se poate sã nu fie membrã prin niscai SRL-uri profitabile. Ca ºi Pãvãlache, Teodorescu este "omul care rezolvã totul" ºi pe care ºefii îl recomandã ca fiind demn de toatã încrederea, investitorilor care vin sã cearã ajutor ca sã-ºi deruleze afacerile într-o Românie însetatã de investitori. Ca ºi Pãvãlache, Teodorescu ia uneori pe cont propriu procesul de derulare a ºpãgii ºi e greu de pecizat dacã ºi cum o împarte cu alþii. Asemenea operaþiuni sunt cel mai adesea confidenþiale, dialogurile se poartã prin parcuri sau la masã, cu bileþele, pe care autorul are grijã sã le rupã dupã aceea. Fiecare nouã cerere e motivatã de faptul cã "deasupra" sunt mai mulþi cei care trebuie unºi pentru ca treaba sã meargã strunã ºi, oricum, omul de încredere este primul beneficiar al credulitãþii, sau naivitãþii, sau ºmecheriei patentate a solicitantului. Cãci Teodorescu este, poate, imaginea în oglindã a lui Octavian Ionescu "consilierul" elveþienilor: amândoi încearcã sã facã ceva bani uzând de influenþa sau de potenþa celor pe care-i reprezintã ºi pe care nu se sfiesc sã-i înºele oridecâteori au ocazia. Atâta timp cât aceastã faunã va continua sã se miºte în voie în medii înalte suspiciunile de corupþie nu vor incita sã mineze orice efort de recuperare a unei imagini onorabile a instituþiilor importante ale statului.
Titlu: Cea mai lungã zi
Nr Editie: 1079 Data: Tuesday 21 October 2003
Probabil cã în nici una dintre cele peste o mie de zile ale actualei guvernãri, timpul nu s-a scurs atât de chinuitor de greu ca în 19 octombrie. A fost, probabil, cea mai dificilã încercare prin care a trecut cabinetul Nãstase, nu atât prin consecinþele imediate ale unui eventual eºec, cât prin cele de lungã duratã. Deºi istoria nu lucreazã cu premise potenþiale, sã încercãm sã vedem care ar fi fost consecinþele unei participãri sub barem la vot. În primul rând ar fi cãzut niºte "capete". Candidaþi siguri la acest ritual exemplar ar fi fost ºeful de imagine al Referendumului, dl Dâncu. În ordine, ar fi urmat, poate, ministrul delegat Oprea ºi un numãr neprecizat de prefecþi, în special din judeþele cu cea mai slabã participare. Un al doilea pas spre "repararea" imaginii ar fi fost o remaniere guvernamentalã, care ar fi debarcat miniºtrii cu "bube": Beuran, Puwak ºi, eventual, ªerban Mihãilescu*. Apoi - definirea unei strategii prin care sã se combatã ideea cã eºecul Referendumului va afecta calendarul aderãrii. Cum, însã, lucrurile s-au terminat cu bine, cei care ar fi urmat sã fie decapitaþi se vor transforma în eroi. Laurii victoriei vor încununa capetele fostului ministru Dâncu (autor al unei veritabile performanþe - orchestrarea campaniei mediatice într-un rãgaz de timp extrem de scurt), ministrului delegat Oprea (pentru sârguinþa cu care a bãtut þara ºi pentru osârdia cu care a þinut autoritãþile locale în prizã directã) ºi, bineînþeles, a preºedintelui executiv Octav Cozmâncã, cel sub a cãrui înþeleaptã conducere s-a desfãºurat întreaga campanie. Dacã este, însã, ca cineva sã merite cu adevãrat aceºti lauri, atunci este vorba despre oamenii simpli care, alarmaþi probabil de procentajele reduse anunþate prin presã cu puþin timp înainte de închiderea centrelor, s-au smuls, duminicã seara, din tihna cãminelor, mergând la urne pentru a "salva" Constituþia din "ghearele" absenteiºtilor ºi a opozanþilor. Pentru majoritatea acestora, importante n-au fost modificãrile, ci însãºi noþiunea ca atare ºi puþinul câºtig înregistrat în existenþa lor de zi cu zi, pe care nu au dorit sã-l lase la discreþia hazardului. ___________________ * Aceste rânduri au fost puse pe hârtie cu câteva minute înainte de anunþul demisiei celor trei miniºtri - ceea ce oferã tabloul unei soluþii mixte între cele avansate de noi.
Titlu: Demisia de onoare
Nr Editie: 1078 Data: Monday 20 October 2003
Rãsfoiesc niºte ziare din urmã cu vreo 10-11 ani ºi dau peste episodul cu scandalul în centrul cãruia s-a aflat ministrul Culturii de atunci, Petre Sãlcudeanu. Anunþul publicat de presã specifica faptul cã dl Sãlcudeanu a optat pentru varianta de a-ºi prezenta demisia pentru ca acest scandal sã nu aducã atingere onoarei instituþiei pe care o reprezintã. Stranii obiceiuri mai aveau unii politicieni din urmã cu un deceniu! Pentru cine nu-ºi mai aminteºte, am sã precizez faptul cã fostul ministru a fost victima unui montaj la a cãrui realizare au colaborat un jurnal de opoziþie ºi un cuplu de salariaþi cu ceva probleme prin minister. Mai precis, seara, târziu, dl Sãlcudeanu a fost pozat de cãtre comandoul care aºtepta la uºã semnalul salariatei-momealã, într-o þinutã uºor neglijentã, martorii oculari susþinând cã nu ar fi avut ºliþul pantalonilor încheiat la toþii nasturii. Dl Sãlcudeanu n-a fost acuzat de hãrþuialã sexualã, viol, corupþie sau deturnare de fonduri (comunitare)! Nu. Domnia sa a fost þintuit la stâlpul infamiei din cauza ºliþului! Din cauza aceluiaºi ºliþ a fost nevoit (nu l-a obligat nimeni!) sã-ºi dea ºi demisia de onoare. Între timp, România ºi politicienii sãi, au evoluat substanþial. Demisia de onoare a dispãrut din vocabular ºi din uz. Astãzi, oamenii politici rezistã dârz, pe baricadã, indiferent ce li s-ar reproºa ºi indiferent de cât de grave sunt acuzaþiile. Într-un mod extrem de original, cei în cauzã considerã cã dacã au o problemã, aceea e a lor, personalã, ºi n-are nici o legãturã cu funcþia pe care o ocupã. Cu alte cuvinte, dacã plagiez ceva, dacã favorizez un membru de familie, dacã fac lobby pentru nu ºtiu ce investitor, o fac în calitate de persoanã privatã ºi mã priveºte personal! Deci, n-are nici un rost sã-mi dau demisia ºi nici nu are rost ca cineva sã-ºi batã capul ca sã mã demitã. O singurã problemã au politicienii noºtri: dacã ignorã cu talent, mint fãrã! N-au depins încã arta negaþiei elegante, a explicaþiei tranºante. Încã se mai bîlbâie, dau din colþ în colþ, se contrazic de la o orã la alta. Cu rãbdare, însã, o vor învãþa ºi pe asta.
