Punctul pe Y, July 2002

Titlu: Tortura la români
Nr Editie: 665 Data: Monday 01 July 2002
Comisia pentru prevenirea torturilor de pe lângã Consiliul Europei a fãcut o vizitã în România ºi s-a declarat extrem de nesatisfãcutã de faptul cã deþinuþii din închisorile noastre nu mãnâncã suficient! Membrii comisiei au constatat cã alocaþia de hranã pentru un deþinut este de numai 100.000 lei pe zi. Probabil cã specialiºtii de la Consiliul Europei au pus imediat mâna pe calculator ºi au transformat leii noºtri în euro-ii lor, constatând cu stupoare cã statul român dã doar vreo 3 euro pentru hrana fiecãrui pensionar din penitenciarele noastre. Nici cât un hamburger la McDonald's! Cum sã poatã trãi aceºti oameni doar din atât? Nu e aceasta expresia unui forme subtile de torturã asupra unor cetãþeni care, în afara libertãþii, pe care au pierdut-o din propria lor vinã, trebuie sã se bucure de toate celelalte libertãþi, prevãzute de Carta Drepturilor Omului? Pãcat cã distinºii specialiºti ai Consiliului Europei nu ºi-a extins niþel aria cercetãrilor ºi în afara penitenciarelor. Ar fi avut parte de surprize de proporþii. Ar fi aflat, mai întâi cã "venitul" lunar pe cap de deþinut sare mult peste salariul minim pe economie: cu 3 milioane pe lunã în buzunar, un deþinut o duce incomparabil mai bine decât un profesor sau decât un funcþionar! Alocaþia de masã pentru un bolnav este, în spitalele româneºti, de douã ori ºi ceva mai micã decât a pulºcãriaºilor: doar 40.000 lei! Multe, tot mai multe familii de români, având în componenþã câte unul, doi sau trei copii, sunt nevoiþi sã trãiascã din mai puþin decât se alocã unui puºcãriaº! Mulþi pãrinþi ar fi fericiþi sã poatã pune în farfurie copiilor lor hrana care se distribuie de la cantina penitenciarului - dar nu au acest "drept". Pentru cã sunt liberi. Pentru cã sunt condamnaþi la sãrãcie, de un sistem haotic, în crizã de repere morale ºi de valori. Conform statisticilor oficiale, mai mult de jumãtate din populaþia României este supusã "torturilor" lipsei de hranã suficientã, lipsei de îmbrãcãminte, lipsei de speranþã. Acesta este aspectul cel mai relevant, pe care membrii Comisiei de prevenire a torturii nu au avut timpul ºi curiozitatea sã le observe. Cam prea adesea se întâmplã în România acest lucru: observatorii, analiºtii ºi comentatorii internaþionali sunt extrem de interesaþi de soarta minoritãþilor, a copiilor handicapaþi, a celor bolnavi de SIDA, a ziariºtilor, a politicienilor din Opoziþie, din cauza tuturor acestora ei nemaireuºind sã observe care sunt adevãratele probleme ºi nevoi ale poporului din spatele acestora.
Titlu: Preþul scandalului
Nr Editie: 679 Data: Wednesday 17 July 2002
Michael Ringier este un personaj cunoscut ºi respectat în Elveþia. Face parte dintr-o familie care s-a îmbogãþit editând cãrþi ºi reviste ºi, mai nou, ziare. Grupul care-i poartã numele este pe locul al doilea în Elveþia, în materie de media ºi în primele zece din Europa. Proprietar al celor douã cele mai mari tipografii de reviste ºi de ziare, Ringier S.A. a lansat o temerarã campanie de cucerire a noilor teritorii democratice apãrute în Europa dupã cãderea comunismului. Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Bulgaria au devenit rapid pieþe interesante pentru publicaþiile grupului. Din 1994, Ringier a pãtruns ºi pe piaþa româneascã fiind prima mare casã de editurã strãinã care a investit în presa scrisã din România. În Elveþia funcþioneazã o subtilã delimitare între onorabilitatea firmei - reprezentatã de Michael Ringier, VIP cunoscut ºi recunoscut, fost membru al echipei naþionale de Cupã Davis (alãturi de Dimitrie Sturdza) - ºi unele dintre produsele grupului, precum tabloidul Blick, un harnic promotor al tuturor scandalurilor publice, graþie cãrora se vinde în tiraje ce depãºesc 3-400.000 exemplare, veritabil record pentru o þarã ca Elveþia. Nimeni nu se mândreºte cã citeºte Blick, dar toatã lumea îl cumpãrã. Respectiva publicaþie a fãcut senzaþie în urmã cu câþiva ani când a devoalat relaþia fostului ambasador elveþian la Bucureºti, Vettovaglia, cu o junã ziaristã bãºtinaºã. Scandalul a dus la rechemarea ambasadorului ºi la câteva procese care au fãcut vâlvã. Episodul a lãsat urme adânci în psihologia ziariºtilor de la Blick, care ºi-au propus sã devinã demolatori de ambasadori, de profesie. Au reuºit din nou, anul trecut, sã-l dea jos ºi pe ambasadorul elveþian la Berlin, acuzat de a fi avut o relaþie cu o "esteticianã cu trecut picant". Borer a fost rechemat la Berna ºi obligat sã demisioneze. Numai cã adevãrata bombã a explodat recent când presupusa amantã a revenit asupra afirmaþiilor iniþiale, declarând cã a primit o importantã sumã de bani din partea ziarului pentru a susþine cã era amanta ambasadorului. Gong final: sobrul ºi onorabilul domn Ringier a semnat pe prima paginã a Blick-ului o scrisoare de scuze la adresa ambasadorului. În culise se spune cã "preþul" acestor scuze l-a constituit o sumã de franci elveþieni compusã din 7 cifre, menitã sã repare onoarea pierdutã a diplomatului. Este cea mai umilitoare posturã în care a fost pus, în decursul existenþei sale, omnipotentul patron a unei reþele internaþionale de presã ce va rãmâne marcatã, multã vreme, de stigmatul minciunii ºi al invenþiei. Douã "rãni" mortale pentru o instituþie pusã - teoretic cel puþin - în slujba adevãrului.Senzaþionalul cu orice preþ are întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, un preþ care se plãteºte prin credibilitate!
Titlu: Hoþii la Patapievici
Nr Editie: 680 Data: Thursday 18 July 2002
L-au cãlcat hoþii pe dl Patapievici, cunoscutul scriitor ºi membru al CNSAS. ªi cum dl Patapievici nu este un om obiºnuit, nici hoþii sãi nu pot fi niºte fitecine- aºa, cel puþin, gândesc cei care scriu despre acest subiect. Si care doresc ca dintr-unul banal sa faca unul excepþional. Evident, dl Patapievici nu are nici o vinã cã se întâmplã aºa ceva. Domnia sa este cel mult beneficiarul unei psihoze care creeazã o vastã literaturã de gen. ªi anume cã totul trebuie sã aibã o semnificaþie, ºi dacã se poate una cât mai percutantã. Aºa încât, ca sã revenim la subiectul iniþial, hoþii care au spart apartamentul din Moºilor, în absenþa proprietarului, n-au putut sustrage doar bunuri banale: bani, bijuterii, alte valori. Nu. Ei au sustras, (sau au cãutat) manuscrise, documente, însemnãri. O pradã cu valoare intelectualã ºi - de ce nu?- politicã! Mâna lungã a instituþiilor represive ale statului s-a insinuat, odatã în plus, în peisaj, sub masca tâlhãriei ordinare. Domnilor, nu þine! Nu veþi putea pãcãli vigilenþa unei societãþi civile în crizã de subiecte ºi valori. Aºa cum Patapievici nu poate fi jefuit de niºte tâlhari oarecare, nici Stelian Tãnase nu poate fi ascultat, telefonic, de niºte simpli amatori de voyeurism sonor. Ca sã nu mai vorbim de despre dl. Valentin Ionescu, despre care nu se pot lua relaþii de rutinã, ci doar informaþii menite sã-l împiedice sã-ºi arate din nou valoarea. Ce vreau sã spun : nu neg- avem suficiente cazuri- existenþa unor tentative de a resuscita metode de poliþie politicã. Dispersarea zonelor de interes ºi de putere face, însã, ca acestea sã nu mai fie monopolul unei singure instituþii. S-a democratizat pânã ºi culegerea de informaþii, mai mult sau mai puþin clasificate, ºi demersurile pot porni de unde nici mãcar nu te aºtepþi. Aºta, pe de o parte. Pe de alta, este tot mai evident faptul cã personaje în crizã de popularitate ºi de atenþie publicã, sunt tot mai interesate sã dea astfel de turnuri pãþaniilor lor cotidiene. Sã le dea- cu ajutor mai mult sau mai puþin dezinteresat- semnificaþii care sã-i propulseze în primul plan al atenþiei. De aici însã, pânã la a semnifica totul ca o consecinþã a luptei dintre bine ºi rãu, dintre statul democratic ºi cetãþeanul angelic, este un drum pe care îl parcurgem, cred, cu prea multã uºurinþã ºi într-un mod mult prea simplist. Dacã presa nu se mai ocupã de tine,nu exiºti. Iar ca sã exiºti. trebuie sã-þi fure niscai documente compromiþãtoare. Pentru alþii, bineînþeles
Titlu: FMI : Medicul de familie !
Nr Editie: 681 Data: Friday 19 July 2002
Ori de câte ori are prilejul, premierul Nastase nu rezista tentatiei de a-si ciupi interlocutorii. De a-si exersa spiritul fin pe seama unor subiecte pe care altii nici n-ar îndrazni sa le abordeze. Cum ar fi, de exemplu, FMI-ul. La sfârsitul unei runde de discutii pe care guvernul le-a purtat cu delegatia condusa de Neven Mates, dupa observatiile acestuia legate de "pericolul " cresterii salariilor de bugetari prin ridicarea pragului salariului minim, dl. Nastase s-a întrebat - retoric bineînteles - daca guvernul Statelor Unite ar putea respecta conditiile atât de severe ale FMI. Ideea era ca daca americanii n-ar putea, este cu atât mai absurd sa ni se ceara noua asa ceva. Ca poanta, e buna,. Probabil ca daca ar fi pusi în situatia de a cere bani de la FMI, ar întâmpina, la rândul lor, mari greutati în a respecta conditiile puse de atotputernicul for mondial. Cum însa asa ceva este exclus sa se întâmple, întrebarea ramâne retorica si poanta d-lui Nastase buna pentru a da satisfactie tuturor celor care au ceva împotriva creditorului sef mondial. Realitatea este ca România este cea care are nevoie de bani de la FMI. Si ca tot ea este cea care trebuie sa îndeplineasca conditiile pe care le pun creditorii Chiar cu riscul de a face o " reforma de metal " si nu una pentru oameni. Pentru ca pe FMI-isti îi intereseaza " metalul " pe care ni-l dau si pe care-l vor dori înapoi. Aceasta vesnica tutela, cu toate aceste lungi discutii, observatii, atentionari, este obositoare si iritanta. Si dureaza, parca, de prea mult timp. Negociatorii FMI au dat gata pâna acum cam doua guverne si nici cel actual nu arata prea bine. Este ca un medicament care nu reuseste sa puna pacientul pe picioare, chiar daca tratamentul este intensiv. N-ar fi cazul, oare, sa se schimbe doctorul ? Ba da. Daca ar mai fi vreunul disponibil Din pacate, pentru boala economiei noastre nu mai exista alti doctori. Sau, mai exact, nu ni-i putem permite. FMI-ul este ca medicul de familie. Ca sa-l schimbi cu unul mai bun trebuie sa ai dare de mâna.Adica sa ai bani. Or, tocmai asta-i boala de care ne trateaza dl. Mates. Pâna la diagnosticul final.
Titlu: Unde ne mai fug copiii de-acasã?
Nr Editie: 682 Data: Saturday 20 July 2002
Mihãiþã, 13 ani, din Caracal, a fugit de acasã. Nu la Bucureºti, sã se facã moderator de talk-show-uri, precum alþi conorãºeni de-ai lui, ci la aeroportul Otopeni, de unde spera sã ajungã cumva în Germania. Ce avea sã facã acolo nu îi era prea clar, dar la vârsta lui nu prea îþi pui probleme de acest fel ºi te laºi în voia valului. Mihãiþã nu este singurul copil care fuge de acasã. Sute, poate mii de copii de vârste apropiate îºi pãrãsesc lunar cãminele din felurite motive. Cei mai mulþi o fac din cauza mizeriei ºi violenþelor pe care le genereazã sãrãcia. Pentru aceºtia este mai convenabil sã trãiascã în canale, cerºind sau furând, decât sã suporte bãtãile ºi foamea din cãminele pãrinteºte. Mai convenabil chiar decât în unele instituþii specializate, de asistenþã publicã, unde indiferenþa se conjugã cu un periculos climat de perfecþionare infracþionalã. Nu toþi cei care fug de-acasã o fac împinºi de mizerie. Sunt o mulþime de copii cãrora familia le asigurã ºi decenþa traiului ºi climatul necesar. Fug, pentru cã fuga face parte din algoritmul teribilismelor infantile, a spiritului de aventurã. Sperã ca în acest fel sã sarã trepte ºi sã-ºi apropie un ideal de excepþie. Nu sunt deloc strãine de asemenea procese de gândire multpreamultele filme difuzate de multele posturi de televiziune care idealizeazã un picaresc modern. Puºtii care-ºi lasã în urmã familiile ºi ºcoala îºi doresc sã devinã ceva. Altceva. Ce? Aici este problema. Care sunt modelele pe care societatea româneascã le oferã? Cu cine pot sã semene? Pe cine vor sã copieze? ªi tot aici, drama. Aproape nici unul dintre modelele contemporane de reuºitã nu stimuleazã fantezia puºtilor dornici de aventurã în direcþiile pe care societatea le acrediteazã. Oamenii de afaceri al cãror succes se bazeazã pe þepe de proporþii, ziariºti de scandal care n-au apucat sã-ºi termine vreo ºcoalã, fotbaliºti cu trei clase ºi cu regimente de amante, politicieni de duzinã bãgaþi pânã-n gât în afaceri necurate... Unde ºi de ce mai fug de-acasã copiii?
Titlu: Sã ne obiºnuim cu pãmântul!
Nr Editie: 683 Data: Monday 22 July 2002
Era o anecdotã sinistrã: un tip îl întreabã pe un amic cum se mai simte. -Prost! - rãspunde acesta. Am SIDA! -Da? ªi ce tratamente ai fãcut? -Fel de fel! -Dar cu nãmol ai încercat? -Pãi, la ce sã fie bun nãmolul la o asemenea boalã? -Cum la ce? Sã te obiºnuieºti cu pãmântul! Principala noastrã boalã o reprezintã costul energiei. Preþul gazelor ºi al electricitãþii tropãie de câþiva ani încoace promiþând sã se transforme într-un adevãrat galop. Autoritãþile în materie ne-au ºi dat de ºtire cã în august se va proceda la o nouã majorare - consistentã - a preþului gazelor naturale. De ce din august, când consumul este încã redus? Ca-n bancul din deschidere: ca sã ne obiºnuim cu... pãmântul. În noiembrie, când vor începe sã curgã facturile, organismul românului va fi deja blindat, psihologic, cu profilul noului preþ. Vom bãga mai uºor mâna în buzunar, fãrã sã ne mai întrebãm de unde naiba provin aceste sume ºi cum le-o fi calculat cine le-a calculat. Este, bineînþeles, o iluzie. Ca ºi iluzia cã iarna 2002/2003 va fi una ca oricare alta. Va fi, din punctul de vedere al buzunarului cetãþeanului, poate cea mai grea dintre ultimele 13! Va fi iarna în care salariul minim pe economie se va dovedi, în mod fatal, inferior facturii de întreþinere lunarã. Or, un asemenea fenomen nu poate sã demonstrreze altceva decât cã sistemul funcþioneazã defectuos. Cã societatea nu este în stare sã rezolve problemele fundamentale ale oamenilor. Cã din ceea ce se produce cum se produce, mult prea mult se furã, se risipeºte, se gospodãreºte prost. Este o situaþie gravã pe care obiºnuitele ºtergeri sau eºalonãri de datorii nu vor reuºi sã o rezolve. Pentru cã hiba este de fond. De vinã cã cetãþeanul nu poate sã-ºi achite aceastã facturã este vinovat întregul aparat care gestioneazã þara într-un mod care nu poate conduce decât la faliment. Ori, sã falimentezi o þarã este o performanþã nu la îndemâna oricui...
Titlu: Protocolul înþelepþilor din Snagov
Nr Editie: 684 Data: Tuesday 23 July 2002
Dupã ce-a fãcut gãlãgie cât a încãput, dl Voiculescu împreunã cu partidul sãu s-a dus cuminte, la Snagov, unde ºi-a aºternut semnãtura alãturi de Adrian Nãstase pe noul protocol privind colaborarea dintre cele douã formaþiuni politice. Principalul motiv de nemulþumire al umaniºtilor - crearea de grupuri parlamentare proprii la Camerã ºi în Senat - a fost trecut, cuminte, la capitolul intenþii, sub o formulare neutrã: PSD va spijini eforturile umaniºtilor, dar în condiþiile regulamentelor. Or - este notoriu - cã regulamentele, deocamdatã, nu permit aºa ceva. Rãmâne - vorba unui slogan comercial - cum am stabilit!Care este explicaþia acestei cuminþiri bruºte a umaniºtilor, care pânã mai ieri-alaltãieri ameninþau cu ieºirea de la guvernare ºi luarea viitorului pe cont propriu? Unul dintre argumente cred cã l-a constituit, ultimul sondaj de opinie care, în ciuda unei grãmezi de reproºuri la adresa formaþiunii aflate la guvernare, o menþine în topul preferinþelor cu un procentaj remarcabil: 55 la sutã!  În aceste condiþii, PUR se vede complet lipsit de alternativã: cui sã-ºi ofere serviciile? ªi ce sã primeascã în schimb? Aºa, de bine, de rãu are un minister (nu ºi fondurile aferente) ºi promisiunea unor posturi noi pentru membrii sãi, chiar dacã sub rezerva "competenþei". Practic, agitaþia umanistã s-a dovedit doar o tatonare a nervilor social-democraþi, iar aceºtia s-au dovedit suficient de tari pentru a rezista la ºantaje.  Asta, în condiþia în care pierderea câtorva voturi umaniste (în cazul unei rupturi, pun mâna în foc cã vreo câþiva dintre oamenii lui Voiculescu vor deveni rapid oamenii lui Nãstase, cãruia-i ºi aparþin, în fapt) poate fi suplinitã cu succes de sprijinul unui aliat serios ºi care nu face nazuri atâta timp cât îºi vede împlinite interesele.  "Un partener nu înseamnã neapãrat un partener egal" - a cedat, în ultimã instanþã, Dan Voiculescu, oferind Cezarului ce e al PSD-ului ºi recunoscând, implicit, rolul pe care poate sã-l joace - în ciuda "rezultatelor notabile" obþinute la alegerile parþiale, evocate cu maliþie de Adrian Nãstase - partidul care ºi-a agãþat în coadã o subtilã - dar inutilã, deocamdatã - punte spre o alternativã social-liberalã.
Titlu: Dolarii domnilor Muºetescu ºi Agaton
Nr Editie: 685 Data: Wednesday 24 July 2002
Am aºa, o tresãrire, o emoþie pe care nu pot sã o definesc, oridecâteori dl Muºetescu, la APAPS, sau Agaton, de la Turism, ne anunþã cu mândrie patrioticã despre faptul cã au mai vândut niºte active ºi cã în visteria þãrii au mai intrat nu ºtiu câte milioane de dolari.  Ca orice om care n-a vãzut cum stau banii în haznale, îmi imaginez recoltele domnilor Muºetescu ºi Agaton ca pe niºte maldãre de bancnote verzi, din care Guvernul abia aºteaptã sã ia câte un coº pentru a mai acoperi din nevoile curente.  Dacã lucrurile stau într-adevãr aºa, domnilor Muºetescu ºi Agaton ar trebui sã li se înalþe, chiar din timpul vieþii, statui care sã fie amplasate în faþa ministerelor lor ºi la care românii recunoscãtori sã vinã sã depunã buchete de flori în semn de recunoºtinþã pentru efortul patriotic de a gãsi amatori pentru ce-a mai rãmas neprivatizat. În realitate, dolarii cu care ne ameninþã cei doi sunt niºte ficþiuni.  Când îl auziþi pe dl Agaton rostind nemulþumit "azi am mai bãgat la buget 10 milioane de dolari luaþi pe niºte hoteluri" sã nu faceþi greºeala sã credeþi cã dolarii ãia chiar existã.  Ei existã doar pe hârtie ºi nici acolo foarte sigur.  Dl Agaton vinde pe intenþii sau pe aranjamente.  Oricine, chiar ºi dv. aþi putea participa cu niþel efort la o astfel de licitaþie ºi sã ziceþi: OK! Dau zece milioane pe hotelul ãsta!  Ei bine, pânã a doua sau a treia zi puteþi sã vã rãzgândiþi, sau sã vã daþi seama cã n-aveþi banii ãºtia.  Licitaþia se anuleazã, hotelul se vinde apoi prin negociere directã unui prieten al ministrului care va da banii, eºalonat, în rate, pe 20 sau 30 de ani. Între timp acesta va pune hotelul gaj pentru un împrumut de la o bancã unde are, deasemenea, prieteni, ºi va dispãrea cu banii prin cine ºtie ce paradis fiscal.  Dv. nu veþi afla, însã, aceste amãnunte. Veþi rãmâne cu amintirea plãcutã a faptului cã dl Agaton a mai bãgat niºte milioane la buget.  Sau dl Muºetescu.  Citesc prin ziare, cã TEPRO Iaºi, faimoasa întreprindere vândutã de FPS unor cehi, sau hotelul Forum din Costineºti, vândut de Ministerul Turismului unui medic româno-german, au revenit în patrimoniul celor douã instituþii.  Dupã ce fuseserã privatizate cu succes!  Vedeþi?  Este exact ce vã spuneam...
Titlu: Bãtãlia euro-dolar
Nr Editie: 686 Data: Thursday 25 July 2002
...se dã cel mai abitir pe meleagurile dâmboviþene unde autoritãþile sunt puse în dificila posturã de a aborda ca scuzã sau justificare pentru violentele miºcãri ale preþurilor, situaþie în care se gãseºte una dintre cele douã valute.  Economia româneascã de semi-piaþã a fost, încã de la începuturile sale, una dolarizatã.  Într-o perioadã în care leul se rostogolea precum bulgãrele de zãpadã pe povârniºul Tranziþiei, dolarul rãmânea singurul lucru sigur, de care te puteai agãþa la nevoie.  Înaintea oricãror alte miºcãri, preþurile au început sã se alinieze, harnice, la dolar, în contradicþie cu indolenþa marcatã a salariilor ºi a veniturilor în general, dependente doar de moneda naþionalã.  De aici toate retuºurile periodice de preþuri precedate de comunicate în care, cu gravitatea de rigoare, se aduce la cunoºtinþa naþiunii cã, datoritã devalorizãrii monedei naþionale în raport cu dolarul, noul preþ al...  va fi de...   Noul preþ intrã în vigoare, de regulã, la miezul nopþii care deja a trecut.  Iatã, însã, cã pe aceastã partiturã a apãrut o arie nouã: ultimele scumpiri ale benzinei - ca sã dau un exemplu semnificativ - s-au produs datoritã creºterii monedei europene - euro.  Care a crescut în raport cu dolarul.  Care a scãzut!  Moment în care agilii noºtri fãcãtori de preþuri au sãrit sprinten din barca dolarului în cea a euro!  Pas de mai înþelegi ceva.  Sau altceva în afarã de faptul cã ori se "scumpeºte", ori se "ieftineºte" dolarul, preþul benzinei în lei creºte!  Cã orice s-ar întâmpla, soarta românului este sã plãteascã întotdeauna mai mult, în leii tot mai puþini din buzunarele sale.  Din bãtãlia durã între euro ºi dolar, învins iese, sistematic, leul românesc.  ªi utilizatorii sãi.   
Titlu: Temporizarea prezidenþialã
Nr Editie: 687 Data: Friday 26 July 2002
Dl preºedinte Iliescu a plecat în concediu fãrã a contrasemna numirea dlui Amarie în funcþia de procuror general al noului Parchet Anticorupþie.  Am putea crede cã a fost o simplã scãpare.  Cã, dornic sã ajungã mai repede acasã - unde a declarat cã doreºte sã-ºi petreacã, în liniºte, concediul - preºedintele a lãsat un vraf de hârtii nesemnate pe biroul sãu de la Cotroceni.  ªi cã le va regãsi, intacte, peste o lunã, când îºi va pune, liniºtit, iscãlitura, pe documentul care-l pune în funcþie pe ºeful instituþiei prin care administraþia doreºte sã dea lovituri mortale corupþiei.  Cunoscându-l cât de cât pe dl preºedinte, ºi ºtiindu-l extrem de riguros ºi de grijuliu cu hârtiile care-i parvin, mi-e greu sã cred cã a fost vorba despre o simplã uitare.  Mai degrabã este vorba despre o "temporizare" - procedeu favorit al titularului de la Cotroceni, atunci când are de-a face cu chestiuni controversate sau controversabile.  Sau cu lucruri cu care, din capul locului, nu prea este de acord.  Atunci, dl preºedinte îºi ia niºte rãgazuri de reflecþie, la finele cãrora constatãm, nu fãrã surprindere, cã problemele se aºeazã, parcã de la sine, pe fãgaºul normal.  De ce cred cã este vorba despre o situaþie de acest fel?  Pentru cã dl Amarie are o problemã.  Mai complicatã decât ar putea sã parã la prima vedere.  Domnia sa este, probabil, un bun profesionist.  Are calitãþi care au atârnat decisiv în propunerea sa pentru aceastã funcþie.  Numai cã dupã ce a fost propus, a apãrut problema, sesizatã prompt de presã: dl procuror a avut, în urmã cu câþiva ani, un accident de circulaþie.  A omorât o femei pe trecerea de pietoni.  Accident. Întâmplare nefericitã, pe care nu ºi-o doreºte nimeni ºi nu e de dorit nimãnui.  Dupã cercetare a rezultat cã vinovãþia aparþinea victimei.  Posibil.  Faptul, însã, cã la acea orã dl Amarie era procuror ºef în localitatea respectivã, ne face - nu doar pe noi - sã avem dubii legate de obiectivitatea anchetei.  Este ghinionul dlui Amarie cã a trecut printr-o astfel de situaþie.  El aspirã, însã, la o funcþie unde va trebui sã facã faþã unor presiuni deosebite.  Având o asemenea "hibã" la dosar, va reuºi el sã reziste?  Aceasta este, probabil, întrebarea pe care ºi-o pune ºi domnul preºedinte.  ªi asupra cãreia doreºte sã mediteze, probabil, în concediu...
Titlu: Manager de ficþiuni
Nr Editie: 688 Data: Saturday 27 July 2002
Poate nu ºtiaþi cã, deºi existã deocamdatã doar în imaginaþia ministrului turismului, Dracula Park are deja un "manager ºef". Iar acest manager este retribuit, pentru activitatea pe care o depune, cu 20 de milioane de lei lunar. Nu ºtim cine este acest manager ºi nici nu are prea multã importanþã. Deocamdatã. ªtim însã cã niciodatã nu a fost acest proiect mai departe de materializare, decât este în acest moment când însuºi promotorul sãu a înclinat steagul în faþa rezervelor ºi opoziþiilor de tot felul. Locaþia de lângã Sighiºoara este deja o chestiune depãºitã. Se duc acum lupte de gherilã pentru un nou amplasament al unui proiect extrem de subþire în analiza economico-financiarã ce a fost fãcutã foarte din vârful condeiului. Acest proiect, îmbrãþiºat cu cãldurã de ministrul Agaton - o cãldurã care a mers pânã la atribuirea paternitãþii sale - a pornit ca o þeapã ce trebuia trasã unor investitori din vechiul regim care proiectaserã un parc de distracþii la Bran. Ca orice proiect care se respectã, acesta a fost precedat de o discretã achiziþionare, la cele mai mici preþuri cu putinþã, a suprafeþelor pe care ar fi trebuit sã fie construit. Noua echipã PSD a prins de veste ºi a dat atunci o loviturã durã nucleului liberal aflat la rãdãcina afacerii: a mutat locaþia la Sighiºoara, tot dupã o discretã tatonare a posibilitãþilor de achiziþie a terenurilor. Dezbaterile care au urmat, legate de utilitatea sau de fezabilitatea proiectului au avut în substrat o durã bãtãlie de interese între douã categorii de cumpãrãtori. Toþi, de cea mai "bunã credinþã". Ce n-a luat în calcul echipa Agathon a fost reacþia societãþii civile ºi a ecologiºtilor la o astfel de lucrare, ce ar fi putut sã afecteze grav echilibrul natural ºi imaginea Sighiºoarei. Uitându-ºi angajamentul de a-ºi da demisia dacã Dracula Park nu se face la Sighiºoara, dl Agathon cautã acum o ieºire din impas. ªi din criza de lichiditãþi care l-ar putea lãsa ºomer pe chiar managerul parcului...
Titlu: ªansa URR-ului: Floriiiiiin Cãlinescu!
Nr Editie: 690 Data: Tuesday 30 July 2002
Dupã ce-a ieºit la rampã, trâmbiþându-ºi existenþa, ºi dupã ce a mustrat aspru câteva ziare care ºi-au permis obrãznicia de a se întreba cine este în spatele sãu, URR-ul - adicã Uniunea pentru Reconstrucþia României - purcede cu sârg la construcþia noului edificiu democratic. Un edificiu care se vrea ridicat cu materiale noi ºi de cea mai bunã calitate.  Nu cu materiale refolosibile sau recuperate din demolarea altor formaþiuni. Au spus-o chiar arhitecþii unui edificiu pe care cutremurul electoral din 2000 l-a pus la pãmânt pentru destul de multã vreme: domnii Emil Constantinescu ºi Dorin Marian care, complet dezinteresat, au dorit sã nãºeascã venirea pe lume a fragedei mlãdiþe politice botezatã URR. Cum spuneam, una dintre problemele noii formaþiuni este gãsirea de lideri credibili, proaspeþi, uscaþi ºi nepãtaþi de tãvãleala politicã cotidianã. Dupã cum se zvoneºte prin culisele noii formaþiuni, unul dintre personajele asupra cãruia s-au aþintit cãtãrile URR-iste este Florin Cãlinescu. De ce Florin Cãlinescu? În primul rând, pentru cã este un personaj popular. Îl ºtim toþi, chiar dacã de vreun an n-a mai apãrut, uitam-nisam, pe micul ecran. Îl ºtiu ºi þãranii din piaþã, ºi orãºenii din centru. ªi foarte mulþi îl simpatizeazã pentru fermitatea ºi limpezimea opþiunilor lui în orice domeniu. Florin Cãlinescu ar putea fi, de data asta, o bunã locomotivã pentru un tren în care s-au îmbarcat atâþia necunoscuþi. Cât despre pofta lui Cãlinescu de a face valuri în jurul sãu, n-ar trebui sã mai vorbim. Nevorbit de un an, cred cã abia aºteaptã prilejul de a-ºi declanºa dezertaþiile pe orice temã, dar mai ales pe cele majore, pe care le-a întors pe toate feþele în "Chestiunea Zilei". Cãlinescu ar mai putea veni cu aplombul dat de o tentativã politicã nereuºitã: aceea de a candida la preºedinþie, în numele partidului domnului Mãgureanu, intenþia ratatã de puþin în toiul campaniei din anul 2000. ªansa URR-ului aceasta poate fi Floriiiin Cãlinescu. ªi - bineînþeles - echipa lui de specialiºti.
Titlu: Mulþi ani trãiascã!
Nr Editie: 678 Data: Tuesday 16 July 2002
Cine sã trãiascã?Pãi, de exemplu, Mircea Geoana, junele nostru ministru de externe, care a reusit sã dea o loviturã dublã: sã economiseascã banii pe care ar fi trebuit sã-i cheltuiascã organizându-ºi aniversarea celor 44 de veri dacã ar fi venit pe lume în altã zi decât cea în care sora Franþa îºi sãrbãtoreºte ºi ea ziua naþionalã - ºi dacã avea altã meserie decât aceea de diplomat, deþinãtor al funcþiei respective; ºi doi, sã ia un avans de popularitate care sã le cadã greu la stomac unora dintre cei care-l considerã un competitor pentru anumite funcþii ºi poziþii politice. Gurile rele zic cã premierului Nãstase nu i-ar fi cãzut prea bine atenþia care i s-a dat ministrului sãu de externe la chermeza gãzduitã de ambasada Franþei, duminicã. Nu cred asta pentru cã, în competiþia directã care se sugereazã cã ar exista între cei doi, premierul a luat caimacul ºi la acest capitol: n-a fost el cel care a fost felicitat, de faþã cu toatã crema politicã a Europei, de cãtre premierul spaniol Aznar, în cursul summit-ului de la Sevilla, pe 22 iunie?Ba a fost.Or, între asistenþa de atunci - Schroder, Blair, Chirac, Berlusconi - ºi cea de acum existã niscai diferenþe.Dar ºi o asemãnare: prezenþa, la ambele, a preºedintelui Iliescu - cel care se strãduieºte a fi un tatã iubitor pentru toþi fiii sãi politici, dar în special pentru ºefii executivului - indiferent cã-i cheamã Nãstase sau - cum se mai speculeazã - Geoanã. Aºa încât nu vãd de ce s-ar îngrijora dl Geoanã, chiar dacã unora li s-a pãrut cã dl Nãstase ar fi ascultat cam încruntat elogiile pe care i le aducea ambasadorul Menat.Allons en fants de la Patrie! - vorba Marseillezei: fie Nãstase, fie Geoanã, fie oricine altcineva, România trebuie sã meargã înainte, fãrã a se împiedica de micile ciupituri ºi înþepãturi la care nesuferita de presã îi supune zilnic pe reprezentanþii naþiei. Mulþi ani trãiascã!
Titlu: Copita lui Stoica
Nr Editie: 677 Data: Monday 15 July 2002
Lupta politicã în România are sens unic: de jos în sus!Adicã, cei de jos, se luptã sã-i dea jos pe cei aflaþi sus, pentru a le lua locul ºi pentru a suporta, la rândul lor, asediul celor care-i urmeazã.Pe undeva, este firesc.Este condiþia alertei ºi a înnoirii. Nefiresc este faptul cã, odatã ajunºi în vârful ierarhiei, politicienii nu prea mai au timp sã fie creativi ºi sã îmbunãtãþeascã doctrina sau practica aplicãrii ei.Ei îºi concentreazã atenþia spre contracararea miºcãrilor din subordine care au ca obiectiv slãbirea poziþiei lor sau chiar dãrâmarea înainte de termen. În linii mari, ultimul preºedinte al PNL-ului - poziþie în care le-a succedat lui Radu Câmpeanu ºi Mircea Ionescu Quintus - Valeriu Stoica, n-a fãcut excepþie de la aceastã regulã.Excepþionalã este, însã "mutarea" sa de ultimã orã, prin care îºi lasã rivalii fãrã obiectul muncii: el a anunþat nu doar cã nu va mai candida pentru funcþia de preºedinte ci cã se ºi retrage voluntar din poziþie, plasându-i lui Stolojan toate responsabilitãþile.Douã þinte atinse cu un singur cartuº - pentru cã prin aceastã decizie el nu face altceva decât sã ºi tranºeze rezultatul competiþiei!
Titlu: Miºto-ul oficial
Nr Editie: 666 Data: Tuesday 02 July 2002
Sãtui sã tot fie luaþi în balon de presã - nu doar de cea de specialitate - reprezentanþii puterii au ieºit puternic la atac în ultima vreme.Atât de puternic încât este pe cale sã se constituie o nouã categorie stilisticã: miºto-ul guvernamental ºi oficial, în general.Cel mai strãlucit reprezentant al acestui stil rãmâne premierul - în acelaºi timp preºedinte al partidului de guvernãmânt.Ironia subþire ºi simþul umorului fac parte nemijlocitã din bagajul intelectual al lui Adrian Nãstase.El le-a exersat cu tenacitate pe parcursul întregii sale cariere.Ba, mai mult, a scos ºi o cãrticicã în care a extras anecdote, calambururi, formulãri amuzante pe care le-a emis pe vremea în care era preºedinte al Camerei.În ordine, al doilea amator de bãºcãlie oficialã este ministrul turismului, Dan Matei Agathon.Acesta nu pierde nici un prilej de a-i lua peste picior pe gazetarii care se þin de capul lui, gãsindu-i mereu nod în papurã sau în palmier.Urmeazã ministrul apãrãrii, dl Paºcu, care preferã bãºcãlia scrisã, practicând-o în scrisori de rãspuns sau în drepturi la replicã.Nu se lasã mai prejos nici alþi reprezentanþi ai Executivului, precum Dan Ioan Popescu, extrem de caustic când are de încheiat conturi cu mai tânãrul sãu preopinent, Guºã.ªi acesta, la rândul lui, un bãºcãlios de primã mânã.Ce sã mai spunem de dl Mihãilescu, al cãrui vocabular colerat face deliciul culiselor care au acces la comentariile sale.ªi aºa mai departe.N-aº avea nimic de reproºat faptului cã monotonia dialogului presã-putere este bruiatã din când în când de vorbe de spirit.Ba chiar cred cã e nevoie de aºa ceva.Mi-e teamã, însã cã, de prea multe ori, se face haz de necaz, mai ales când situaþii de genul "purcelei moarte în coteþ" se þin lanþ...
Titlu: Comedia þãrãnistã - declararea averii!
Nr Editie: 667 Data: Wednesday 03 July 2002
Ieºiþi din scena politicã ºi intraþi în antologia umorului, þãrãniºtii nu contenesc sã distreze publicul cu fel de fel de trãznãi. Ultima vine din partea Biroului Naþional de Conducere care a hotãrât ca în luna iulie toþi membrii acestuia, ca ºi ai Delegaþiei Permanente, sã-ºi publice averile. Gestul este cu atât mai comic cu cât nimeni nu se mai întreabã dacã au sau nu avere. Faptul cã nu mai prezintã importanþã, de nici un fel, cã nu mai impresioneazã ºi nu mai intereseazã pe nimeni, este suficient de notoriu ºi iniþiativa - altfel lãudabilã - nu mai stârneºte decât zâmbete condescendente. Acuma s-a trezit! - ar mai putea spune naivii în ale politicii. De ce n-au fãcut-o când au intrat ºi când au ieºit de la putere? De ce nu i-au obligat atunci pe Mureºan ºi pe Sârbu sã declare cu ce s-au pricopsit de pe urma ministeriatelor lor? Acum i-au cam dat afarã, iar cei rãmaºi sã dea socotealã nu sunt interesanþi decât prin prisma unui eventual calcul: sã vedem ce au azi prin buzunare ºi, apoi, sã-i mai cãutãm peste doi-trei ani, sã vedem dacã le-a rãmas ceva... Declaraþia pe avere este o chestie delicatã. Ea este, ar putea fi, operantã, în cazul celor aflaþi la putere sau prin preajma ei. A celor care au, într-un fel sau altul, posibilitatea sã-ºi mânjeascã degetele cu mierea din butoiul public. Ce mai au, acum, în comun, þãrãniºtii, cu acest butoi? Privitul de la distanþã, poate. Ši salivatul de rigoare. Poate cã dl Ciorbea a imaginat o micã diversiune: noi ne prefacem cã ne declarãm averile, ca dã-i impresionãm pe alþii, ºi sã-i determinãm sã facã acelaºi lucru! Sã nu fim, însã, încã odatã naivi, ºi sã ne imaginãm cã va þine. Nimeni n-are timp acum, mai ales la putere, de asemenea fleacuri. Sunt cestiuni arzãtoare la ordinea zilei, iar aceasta poate fi lãsatã pentru finele lui 2004, în viitoarea campanie electoralã. Pânã atunci, þãrãniºtii n-au decât sã se joace de-a "declaraþia pe avere". Tot n-au ce face altceva.
Titlu: Portretul lui Antonescu
Nr Editie: 668 Data: Thursday 04 July 2002
Tentativele de reabilitare a mareºalului Ion Antonescu - personaj istoric tabu în perioada comunistã - au stârnit un adevãrat vârtej în mediile politice ºi istorice occidentale.  Ridicarea de busturi ºi statui, iniþiative aparþinând unor grupãri independente, a fost interpretatã ca un semn de partizanat faþã de fascismul ºi rasismul care se considerã cã a caracterizat perioada în care mareºalul s-a aflat la cârma þãrii.  Influente grupãri religioase au determinat un veritabil embargo asupra acestui subiect, somând guvernul român sã înlãture de urgenþã însemnele ºi mãrturiile legate de acesta. Lucru care, dealtfel, s-a ºi întâmplat. Cuminte, Guvernul a dat jos statuile de pe socluri, dar a "uitat" o fotografie a mareºalului în galeria ºefilor de executive care s-au perindat la conducerea treburilor þãrii.  Or, ºi acest tablou face obiectul revendicãrilor.Îmi este greu sã nu compar o atare poziþie cu aceea, clasicã, a regimurilor comuniste, care au mers pânã la a rescrie istoria, în parametrii pe care-i considerau ca necesari.  Adversarii lui Antonescu se situeazã pe o poziþie straniu de asemãnãtoare, refuzând sã facã o diferenþã între elementul obiectiv ºi cel afectiv. Statuile reprezintã o poziþie, o opþiune. Fotografia reprezintã o informaþie.  Amestecul dintre cele douã categorii are un rezultat dezastruos. El reproiecteazã spectrul intoleranþei, specific sistemelor totalitare, cel care a fãcut atât de mult rãu omenirii, în general.  Fotografia lui Antonescu de la Palatul Victoria nu reprezintã, nu trebuie sã reprezinte altceva decât o recunoaºtere a existenþei acestui om.  Istoria nu reþine doar personajele pozitive, exlcuzându-le pe cele considerate negative. Ea lucreazã cu oameni ºi evenimente. La 12 ani de la înlãturarea sistemului nociv al dublei gândiri orwelliene, scoaterea fotografiei mareºalului din galerie n-ar însemna altceva decât un jalnic semn de servilism. Politic ºi uman.
Titlu: Misterele Revoluþiei
Nr Editie: 669 Data: Friday 05 July 2002
A trebuit ca dl preºedinte Iliescu sã facã o vizitã în Georgia, pentru ca istoricii sã intre în posesia unei informaþii a cãrei relevanþã nu mai poate fi pusã la îndoialã: în 1989, Departamentul de stat- i-a sfãtuit pe ruºi sã ocupe România pentru a termina cu Ceauºescu. Informnaþia vine de la unul dintre cei mai autorizaþi martori (ºi actori!) ai venimentelor: preºedintele georgian ªevardnadze, care la acea vreme era ministru de externe al Uniunii Sovietice ºi unul dintre cei ai apropiaþi colaboratori ai lui Gorbaciov în realizarea perestroikãi ºi a glasnosti-ului. Spune acelaºi ªevardnadze cã ruºii au refuzat sã facã acest lucru.Minte el, minþim ºi noi.Spune adevãrul - lucrurile se leagã.Pentru cã mãrturia fostului înalt demnitar sovietic nu face decât sã confirme teoria "complotului multiplu" peste care s-a suprapus, decisiv, o neaºteptat de amplã miºcare popularã.Refuzul ruºilor de a intr în România era, pânã la un punct, logic. Dupã o experienþã maghiarã ºi una afganã, ca ºi dupã demersul constant de înnoire a lui Gorbaciov, "doctrina Brejnev" devenea caducã.Asta nu înseamnã cã ruºii s-au dezinteresat de problemã.Cã n-au imaginat propriul lor scenariu, în care erau implicate serviciile lor secrete.În decembrie '89, în România, s-au intersectat ºi s-au anulat scenarii ruseºti, americane, ungureºti, israeliene ºi aºa mai departe.Rezultatul n-a corespuns, însã, niciuneia dintre variante.A fost o soluþie originalã, ca sã-i spunem aºa, care a înclinat balanþa dinspre o loviturã de stat p erestroikistã spre o revoluþie autenticã.Dl Iliescu a fost cel ales de destin sã reprezinte înnoiri, transformãri incomparabil mai mari ºi mai categoric decât cele pe care le-ar fi dorit actualul sãu interlocutor ºi partenerii lui. Tot dl Iliescu a fost acela care a avut prezenþa de spirit, realismul, de a respinge sugestiile insistente care i s-au fãcut de a-i chema în ajutor pe ruºi n faþa "ofensivei" teroriste.Dl Iliescu ºtia, însã, mai bine decât oricine, ce consecinþe ar fi avut un astfel de apel dacã i s-ar fi dat curs.Sã-i mulþumim lui Dumnezeu ºi istoriei cã nu s-a întâmplat aºa.ªi lui ªevardnadze cã ne-a mai lãmurit un mister al Revolutiei...
Titlu: Milionul lipsã...
Nr Editie: 670 Data: Saturday 06 July 2002
Pe lângã miliardele (de dolari) lipsã din casa statului, dar prezente în tot felul de conturi, vile ºi jeep-uri, iatã cã ne lipseºte acum ºi un milion. De români. În ultimii zece ani, un milion de cetãþeni ai þãrii ºi-au dat obºtescul sfârºit pe altarul Reformei, sau pur ºi simplu ºi-au luat câmpii spre zãri mai calme ºi mai de înþeles, fãrã ca sporul material sã fi compensat aceastã absenþã. Dacã stau ºi mã gândesc mai bine, ne lipsesc, de fapt, un milion de copii nenãscuþi.Din felurite motive între care groaza pãrinþilor potenþiali în faþa lipsurilor de tot felul este cel predominant. Naþiunea românã pare a fi pe cale sã-ºi refuze condiþia fundamentalã: aceea de perpetuare. Naþiunea românã nu se simte prea confortabil în noua ei hainã.Absenþa binelui comunist, care dorea ca naþiunea sã se înmulþeascã cu forþa, a condus la refuzul sãu voluntar de a mai aduce pe lume atâþia copii de câþi este nevoie pentru ca viitorul sã aibã un sens. În toatã aceastã poveste rezidã un paradox.Fenomenul îmbãtrânirii populaþiei, a reducerii ratei natalitãþii a fost apanajul naþiunilor caracterizate prin bunãstare.O consecinþã a unui anumit tip de egoism.Nu e cazul nostru.Nu e cazul, în general, al naþiunilor sãrace, unde riscul unor guri în plus e compensat de speranþa compensãrii prin braþe în plus.Nu pare sã fie nici cazul nostru. Cred cã, mai degrabã, este vorba despre un soi de protest, tãcut dar sugestiv, faþã de modul lipsit de sens, de o minimã coordonare, în care evolueazã factorul politic.Copiii nenãscuþi pot fi trecuþi în contul clasei politice.ªi, ca în oricare caz de fraudã  cãci despre o fraudã este vorba  cineva ar trebui sã dea socotealã.
Titlu: Coloana liberalã a infinitului...
Nr Editie: 671 Data: Monday 08 July 2002
Era un banc, pe vremea lui Ceauºescu, despre semnificaþiile coloanei infinitului: ba te strânge, ba te lasã  era explicaþia alternanþei dintre modulele romboidale ale monumentului.ªi asta  la infinit! Modelul se potriveºte aproape perfect liberalilor.Cu ei se întâmplã, din '90 încoace, ce se întâmpla cu noi toþi, pe vremea rãposatului. Ba se unesc, ba se destramã. Au pornit ca un monolit, sub Câmpeanu, cu atu-ul major al unei alternative reale la oala comunã fesenistã.Euforia n-a durat mult.Pânã dupã alegeri, când aripa tânãrã a eternului disident Patriciu, s-a desprins de venerabilul corp liberal, fâlfâind în jurul lui Petre Roman, pe care l-a ºi asistat în guvernare.Dezastrul din alegerile din 92, când partidul a ratat intrarea în parlament, dupã un exerciþiu furtunos de co-guvernare în cabinetul Stolojan, a avut drept consecinþã ieºirea din scenã a lui Câmpeanu, la istoricul congres de la Poiana Braºov, deschizând cale liberã aripilor ºi aripioarelor liberale de tot felul.PNL-ul marca, primul, criza veleitarismului politic.Partidul devenise, rapid, prea mic, pentru câþi simþeau chemarea divinã a lideratului.Cataramã, Cerveni, Manolescu, Câmpeanu chiar, aveau sã se aºeze în fruntea unor mici oºti de strânsurã, dornici sã cucereascã inaccesibila redutã a puterii.Convenþia Democraticã din '96 a fost aceea care a reuºit sã creeze o regrupare a forþelor ºi o reunificare  dificilã ºi niciodatã deplinã – a istoricului partid.Trecut cu emoþii peste hop-ul alegerilor din 2000 ºi salvat de la o soartã asemãnãtoare cu a þãrãniºtilor doar de flerul de sforar al lui Stoica, PNL-ul se aflã iar în pragul destrãmãrii.Ca o ironie a sorþii, tot Patriciul este cel care suflã în trompeta sciziunii ºi lucrurile evolueazã, sigur, spre o nouã fazã a coloanei infinite liberale.
Titlu: Nu romii conteazã, ci numãrul lor!
Nr Editie: 672 Data: Tuesday 09 July 2002
Dacã e sã ne luãm dupã datele statistice oferite de ultimul recensãmânt, la începutul mileniului 3 trãiesc în România nu mai mult de vreo 600.000 de romi.Câþi s-au declarat, în faþa recenzorilor, a aparþine acestei etnii. Dacã aplecãm urechea la ce spune principalul reprezentant al etniei (cel puþin aºa se declarã dumnealui), deputatul Mãdãlin Voicu, numãrul real, rezultat din mãsurãtorile fãcute de domnia sa, ar fi de vreo patru ori mai mare: adicã de 2,5 milioane. Ca întotdeauna, adevãrul – inclusiv din punct de vedere statistic – este pe undeva pe la mijloc.Probabil cã pe la vreun milion ºi jumãtate. La limitã cu cealaltã naþionalitate conlocuitoare majoritarã – cea maghiarã – pe care n-ar fi exclus sã o detroneze în cel mai scurt timp. Cum se explicã, totuºi, diferenþele dintre cele douã estimãri? Ceea ce au reþinut recenzorii are doza de relativism pe care o genereazã principiul dupã care s-a efectuat operaþiunea: declaraþia proprie.Dacã nu ºtim cui i-ar fi venit ideea sã se declare papuaº, recenzorii trebuiau sã consemneze acest lucru.ªi am fi avut ºi o minoritate papuaºã.Relativismul a lucrat însã doar în zona de confluenþã.Multor romi li s-a pãrut cã e mai avantajos sã se declare români.ªi s-au declarat.Pe etnia romã au rãmas unde era lipsit de importanþã, sau unde funcþiona un interes de conjuncturã.Aºa încât, este evident faptul – pe care ni-l confirmã ºi peisajul de fiecare zi – cã numãrul romilor este mai mare de 600.000. Dar nu atât de mare cât crede dl Voicu.E drept cã romii continuã sã aibe o natalitate demnã de invidiat.ªi dacã ar fi sã ne luãm doar dupã asta, probabil cã dl Voicu ar avea dreptate ºi în privinþa inversãrii rolurilor dintre majoritari ºi minoritari, într-o perspectivã nu prea îndepãrtatã.Dl Voicu nu include în calcul ºi celãlalt aspect: romii continuã sã aibe o ratã mare a mortalitãþii.Vârsta medie de viaþã este foarte scãzutã, iar incidenþa bolilor deosebitã. Dar nu asta este problema.Sau nu încã.Nu numãrul romilor conteazã, ci condiþia lor de existenþã.Standardul vieþii lor.Socializarea lor.Nu de numãrul, ci de calitatea integrãrii lor în societate va depinde, vrem nu vrem, accesul nostru într-o Europã care garanteazã drepturi egale tuturor grupãrilor etnice.Inclusiv celei a romilor.
Titlu: Ministerul Mitei ºi al ªpãgii
Nr Editie: 673 Data: Wednesday 10 July 2002
Iatã un minunat prilej pentru ca nou nãscutul Parchet Anticorupþie sã-ºi intre în pâine într-un mod spectaculos: anchetarea panamalei de la MMSS. Ministerul Muncii ºi Solidaritãþii Sociale. Sau - altfel spus - Ministerul Mitei ºi al ªpãgii Specializate. Ceea ce ne dezvãluie începutul acestei afaceri, era - într-un fel - previzibil. Atâta timp cât va exista o presiune pe piaþa muncii - în special pe aceea plãtitã în valutã - vor exista ºi clasicele consecinþe ale acesteia: intervenþii, presiuni, favoritisme - toate ducând, pânã la urmã, la bani negri ºi la mitã. De peste 12 ani, a lucra în strãinatate este visul oricãrui român care nu se ajunge cu leafa pe care o câºtigã în þarã.Perspectiva unui pumn de dolari sau de euro înflacãreazã orice minte ºi îl face pe posesor sã accepte ideea cã o parte dintre aceºtia sã intre în buzunarul intermediarului care poate sã-l ajute sã-ºi atingã visul. Muncitorii români au cotizat, în toatã aceastã perioadã, cu regularitate, sume importante. De ordinul multor milioane de dolari.Au fãcut-o la negru sau prin agenþii dubioase de intermediere.Când s-a hotãrât MMSS-ul sã le apere interesele, ei au transferat asupra instituþiei cutuma.Oferta ºi-a gãsit rapid beneficiarii, iar aceºtia, închiºi într-un sistem, n-au fãcut decât sã distribuie ºpaga pe cote ierarhice. Nu bag mâna în foc cã dl ministru Sârbu ºtia cã se întâmplã aºa ceva.Ar fi trebuit sã bãnuiascã.ªi sã controleze. N-a fãcut-o, aºa încât acum se vede, la rândul sãu, suspectat de a fi patronat o veritabilã caracatiþã.Dacã cercetãrile parchetului (anticorupþie!) nu se vor opri la nivelul obiºnuit - acela al acarilor - ºi reþeaua va fi dezvãluitã în întreaga sa amploare, ministrul nu va avea altã opþiune decât pe aceea a onoarei: demisia!
Titlu: Cine n-are nemþi, sã-ºi cumpere!
Nr Editie: 674 Data: Thursday 11 July 2002
Cã nu prea mai avem nemþi, o ºtim foarte bine.Nu era neapãratã nevoie sã ne-o spunã rezultatele recensãmântului.Nemþii pe care i-am avut si care de vreo 7-8 secole au contribuit la prosperitatea unor zone importante ale þãrii s-au dus: pe unii i-a vândut Dej ruºilor, pe nimic.Cu banii luaþi de la alþii ºi-a finanþat Ceauºescu o parte dintre proiecte.Cei care au mai rãmas au rãmas pentru cã se aflã, în general, la vârste care nu mai suportã schimbãrile.Sunt tot mai puþini ºi tot mai bãtrâni ºi odatã cu ei va dispare un mod de viaþã ºi o civilizaþie, copleºite de vitalitatea unor etnii mai viguroase ºi mai nepãsãtoare... Aºa încât ajungem sã "cumpãrãm" nemþi! A fãcut-o ministrul de externe, Mircea Geoanã care ºi-a tras un consilier nemþ, Johann Dreher pe nume, specialist în problematica NATO. Dl Geoanã nu e original.Inaintea sa, ministrul Rus ºi-a adus ºi el în ogradã un consilier neamþ, sã-l înveþe cum sã ermetizeze graniþa de Est, ca sã ne dea europenii drept de cãlãtorie în Europa fãrã vize.ªi mai înaintea sa, ministrul Sârbu (sau Dimitriu?) de la privatizare, s-a pricopsit cu un consilier englez.Care nu prea ºtim ce-a fãcut. Sã nu vã-nchipuiþi cã doar anglo-saxonii sunt la preþ pe piaþa consilierilor strãini.Iatã, premierul Nãstase face o breºã importantã în domeniu, aducându-ºi tocmai de la Paris un consilier francez pe probleme de integrare european.O consilierã, de fapt: doamna Corinne Coman, femeie cu stagiu pe la Bruxelles, unde se aranjeazã tot ce e de aranjat în materie.ªi care, culmea, este la origine româncã!Uite cum se potrivesc lucrurile: pleci cu ideea sã cumperi nemþi ºi, acasã, te pomeneºti în plasã cu români! În lunga istorie a consilierilor de tot felul, parcã nu e rãu ºi aºa.Am avut, desigur, consilieri turci, pe vremea Porþii, ruºi pe vremea Sovromurilor.Acum avem nemþi ºi, odatã cu madame Coman, s-ar putea sã vinã ºi vremea românilor...
Titlu: Importul de naziºti
Nr Editie: 675 Data: Friday 12 July 2002
Dupã ce cã ºi aºa stãm prost cu balanþa economicã ºi cu importurile, americanii ne bagã pe gât un produs cu un grad mare de risc: naziºti pe care îi descoperã adãpostindu-se pe meleagurile lor, dupã ce au îndeplinit sarcini mizerabile de cãlãi în lagãrele de concentrare. În urmã cu vreo douã luni ne-am pomenit, plocon, la Otopeni, cu un anume domn Schiffer, fost gardian de lagãr.Pãrinþii acestuia se nãscuserã în România, parcã ºi el, dar asta fusese totul.Omul emigrase în Germania natalã în perioada de înflorire a nazismului, fãcuse pe acolo ce fãcuse, ºi dupã rãzboi s-a ascuns în America. Maºinãria de tuns naziºti l-a descoperit abia acum ºi, cum se-ntâmplã de regulã, s-a descotorosit de el.În maniera cea mai simplistã posibil: nãscut în România?Înapoi cu el, sã se spele aia pe cap cu torþionarul pensionat.N-a contat cã nu mai avea nici o legãturã cu þara ce-i gãzduise pãrinþii. Important a fost sã scape de el.ªi cum România trage cu dinþii sã intre în NATO, nu putea avea tupeul sã refuze primirea sau sã-l returneze expeditorului, cum ar fi procedat alt guvern fãrã obligaþii.Ba, mai mult, cercurile evreieºti din Statele Unite au început imediat sã se agite ºi sã arate cu degetul spre România- þ ara în care-ºi gãsesc adãpostul foºtii naziºti!Acum ni se pregãteºte un nou "colet".Un alt etnic german, pe nume Negele, pe care l-au depistat tot aºa, la fundul sacului ºi cãruia i se pregãteºte eticheta: Bun pentru România!Este, de data aceasta, mult mai interesant de vãzut cum vor reacþiona autoritãþile.Se aflã tot sub presiunea deciziei de la Praga?Se crede în continuare, cã în acest fel vor obþine mai multã bunãvoinþã din partea Americii?Sau sunt hotãrâþi sã facã uz de prevederile legale internaþionale în domeniu?Un fost nazist poate sã însemne o întâmplare.Doi, însã ameninþã sã devinã fenomen.
Titlu: Sãrbãtori legale cu amenzi
Nr Editie: 676 Data: Saturday 13 July 2002
N-a avut Executivul nostru drag grijã mai mare decât aceea de a impune respectarea sãrbãtorilor legale printr-un proiect de lege la care s-a lucrat din greu.Cineva, cu spirit de observaþie, a sesizat faptul cã Legea 75/1996 privind stabilirea zilelor de sãrbãtoare legalã avea o gravã lacunã: nu prevedea pedepse pentru încãlcarea dispoziþiilor sale!Practic, cei care nu luau în seamã legea, n-aveau a se teme de nici o urmare!Ei bine, s-a terminat cu debandada: de acum înainte, cine are chef sã-ºi batã joc de lege va plãti scump: de la 50 la 100 de milioane de lei amendã! Cineva care nu se pricepe prea bine la realitãþile româneºti, ar putea sã creadã cã angajatorii - printre care chiar ºi statul - de pe aceste meleaguri nu au plãcere mai mare decât aceea de a refuza oamenilor muncii dreptul de a sta acasã, cu burta la soare, pe 1 ºi 2 ianuarie, a doua ºi a treia zi de Paºte, de 1 mai ºi 1 decembrie, pe 25 ºi 26 decembrie ºi de a-i aduce cu arcanul la muncã. Bunul simþ ne spune, însã, cã lucrurile nu stau deloc aºa.România este departe de a se confrunta cu un exces al poftei de muncã sau al exigenþelor de acest gen.Ba, dimpotrivã: pe lângã amintitele sãrbãtori se gãsesc tot timpul prilejuri de a adãuga altele, sau de a crea "punþi" cu reprogramãri fictive.N-a fost an, în ultimii vreo 12, în care sã nu se acorde un supliment de zile libere, în schimbul promisiunii cã acestea vor fi recuperate.Cum se recupereazã, cu câtã râvnã ºi cu câtã rigoare, ºtim cu toþii... Desigur, o lege care nu prevede sancþiuni e o lege ºchioapã.Dar pânã ºi aceastã întâmplare nu e lipsitã de o explicaþie: la ce bun sã mai prevezi pedepse pentru fapte ce nu se comit?Cred însã cã n-ar fi fost lipsit de interes un amendament care sã prevadã ºi pedeapsa pentru adãugarea de noi sãrbãtori sau chiar pentru zilele legale de muncã irosite...
Titlu: Sindromul Sechelariu: cârnatul - agent electoral!
Nr Editie: 691 Data: Wednesday 31 July 2002
Nu m-am grãbit sã abordez acest subiect atunci când el era proaspãt ºi apetisant.  Orgia de cârnaþi ºi bere dezlãnþuitã de primarul Sechelariu în parcurile bãcãoane, de ziua lui ºi a lui frate-sãu, i-a cãlcat pe bãtãturi pe mai-marii de la Bucureºti.  Dlui preºedinte Iliescu i s-a pãrut o mitocãnie sadea ºi n-a rezistat sã nu-l compare pe dl Sechelariu cu un vãtaf care-ºi cheamã argaþii sã le dea boabe, iar d-lui Nãstase nu i-a convenit din punctul de vedere al imaginii partidului, mai ales într-un an când el însuºi a renunþat la manifestãrile de adeziune din partea simpatizanþilor sãi, aniversându-ºi ziua de naºtere prin muncã, la Sevilla.  Luat din scurt, dl Sechelariu a dat înapoi, declarând cã regretã dacã unii s-au simþit lezaþi de ceea ce s-a întâmplat la Bacãu.  Sigur cã imaginea de potentat local care aruncã cu cârnaþi în stânga ºi în dreapta nu se potriveºte cu portretul robot al liderului social-democrat.  Sigur cã amploarea pe care dl Sechelariu a dat-o unui eveniment, la urma-urmelor, strict personal, nu picã prea bine într-un moment în care majoritatea populaþiei o duce tot mai prost.  Pe de altã parte, însã, cred cã trebuie þinut cont de o anume viziune tradiþionalã asupra liderului.  Într-o þarã în care cea mai stringentã nevoie a fost aproape întotdeauna foamea, evenimentele se consumã printr-o rãzbunare ad-hoc împotriva acestui inamic tenace.  Naºterea, moartea, cãsãtoria sunt însoþite tradiþional de mese încãrcate.  Mesenii mãnâncã ºi îl înjurã, din invidie, pe sãrbãtorit, sau îl blagoslovesc.  Este ceva care mã face sã cred cã marea majoritate a celor care s-au înghesuit în parcul din Bacãu, nu l-au înjurat pe dl Sechelariu, ci l-au blagoslovit dupã datinã.  ªi-l vor þine minte.  Cârnaþii din 14 iulie se vor dovedi, foarte probabil, agenþi electorali mult mai eficienþi decât orice discurs sau program.  Viitorul mandat al primarului s-ar putea sã depindã, într-o mãsurã mai mare decât ne vine sã credem, de ei.  Dar, oare, 1 mai ºi 23 august nu deveniserã sãrbãtori datoritã aceloraºi argumente?  Datoritã cremvurºtilor ºi berii pe care doar atunci le gãseai?