Titlu: Despre bãtutul cuielor în talpã
Nr Editie: 537 Data: Friday 01 February 2002
Pro Democraþia ºi alte 13 organizaþii s-au lansat într-o veritabilã campanie de promovare a unui proiect de lege privind noul Cod Electoral. Activiºtii civici vor sã corecteze, profitând de starea de nemulþumire a opiniei publice, principiile care au generat pânã acum activitatea politicã: formarea partidelor, finanþarea lor, configuraþia parlamentarã ºi sistemele de vot. Un plan ambiþios dspre care nu mai este nevoie sã spunem cã stã la inima celor care se mai intereseazã de politicã. A celor care nu au renunþat încã nu doar sã voteze, dar sã se mai ºi intereseze de ce iese din aceastã maºinãrie. Perspectiva pe care ne-o propun iniþiatorii este plãcutã simþurilor cetãþeanului cu simpatie penrtru democraþie. Care ar vrea mai puþini parlamentari, dar mai buni, care ar vrea ca mãcar senatorii sã nu mai fie aleºi în devãlmãºia listelor, ci cu identitate electoralã clarã, cãruia i-ar conveni sã existe mai puþine partide, dar mai puternice ºi mai coerente în doctrinã, ºi care ºi-ar dori ca în spinoasa problemã a finanþãrilor electorale transparenþa sã primeze. Una peste alta, cetãþeanul democrat ar vrea ca politica sã se facã cu mâni mai curate ºi sunt sigur cã puþini vor fi cei care vor pregeta sã-ºi punã semnãtura pe apelul iniþiat de "ProDemocraþia". Toate bune ºi frumoase pânã la punctul în care aceste hotãrâri, benefice pentru democraþie ºi naþiune, vor trebui sã fie luate tocmai de cãtre cei care beneficiazã de imperfecþiunile ºi ambiguitãþile actualului sistem! Care se vor întreba - în sinea lor, desigur: da' de ce sã schimbãm noi ceva care merge atât de bine ºi care ne-a adus unde suntem? De ce sã riscãm sã nu mai fim realeºi? De ce sã dãm posibilitatea altora sã-ºi bage nasul prin registrele contabile ale campaniei? Dar, mai ales, de ce sã dãm o loviturã propriilor noastre interese, oferind mai puþine ºanse amatorilor de imunitate plãtitã cu bani grei? Mi-e greu sã cred cã la aceastã orã ºi în confuzia generalã existã o realã voinþã politicã de a perfecþiona ºi corija sistemul electoral. Merge ºi-aºa, vorba meseriaºului român. ªi nu (le) merge rãu deloc!
Titlu: Salve de tun ºi lãtrat de câini la Malacanang
Nr Editie: 553 Data: Wednesday 20 February 2002
Corespondenþã din Manilla Coincidenþã sau nu, prima vizitã a unui preºedinte român postdecembrist în Filipine are loc taman la aniversarea a 30 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre cele douã þãri. În alocuþiunea sa de la festivitatea de semnare a Memorandumului privind înþelegerile convenite pentru colaborarea în domeniul agriculturii, desfãºuratã la palatul Madacanang, doamna Gloria Arroyo Macapagal, preºedintele Republicii Filipine, spunea cã raþiunea principalã care a condus la alegerea României, ca prima þarã din lagãrul socialist cu care þara sa stabilea relaþii diplomatice a fost aceea a rãdãcinilor culturale comune latine. Doamna Arroyo, o femeie micuþã de staturã, este o bunã cunoscãtoare a culiselor diplomatice ale þãrii sale. Ea ocupã ºi în prezent, camera din palat în care ºi-a petrecut tinereþea pe când preºedinte era tatãl sãu. Ea însãºi a devenit ºef al statului, într-un mod oarecum neaºteptat, dupã ce fostul preºedinte Estrada, un ex-actor, a fost demis pentru corupþie, ea ocupând atunci poziþia de vicepreºedinte. Dl Iliescu a rãspuns acestui discurs cu amabilitãþile de rigoare, aducând la final ºi o micã surprizã: faptul cã doamna Arroyo a acceptat invitaþia de a vizita România anul viitor. Filipinele sunt cea de-a patra etapã a turneului pe care dl Iliescu îl întreprinde în Asia. Dupã Emiratele Arabe Unite, unde am înregistrat o uºoarã indiferenþã a gazdelor (determinatã de unele confuzii de comunicare, limpezite abia spre final), dupã Japonia - primire sobrã, politicoasã, dar poate cam rece - atmosfera s-a încãlzit brusc în Vietnam pentru a atinge cote de real interes în Filipine. Principalul cotidian care apare aici - "Manilla Bulletin" - a acordat spaþii ample, de pe prima paginã, evenimentului, dedicând domnului Iliescu ºi relaþiilor cu România ºi un editorial. Festivitãþile de primire au fost însoþite de tot fastul de rigoare cu gardã militarã, fanfarã ºi cu lãtrat de câini! (În faþa palatului, doamna Arroyo a admirat, într-un þarc, câteva zeci de câini pe care îi îngrijeºte cu atenþie). Oraºul - care este o veritabilã surprizã pentru noi, prin întindere ºi prin amploarea construcþiilor moderne ºi a lucrãrilor edilitare - este împodobit cu steagurile româneºti. În afara întâlnirilor ºi convorbirilor cu doamna Arroyo, dl Iliescu a mai vizitat monumentul eroului naþional Jose Rizal, a participat la un dineu oferit în onoarea sa ºi urmeazã sã se întâlneascã mâine - miercuri - cu alte personalitãþi politice locale, dupã un program întocmit cu multã rigoare de protocolul filipinez (care pare sã aibã o aversiune faþã de îmbrãcãmintea jeans ºi teniºi, pe care-i interzice cu desãvârºire!) Dintr-un anumit punct de vedere, alegerea Filipinelor ca destinaþie pentru aceastã vizitã pãrea riscantã. Presa a vorbit mult despre ameninþãrile fundamentaliºtilor din Sud, ai lui Abu Sayaff (cumnatul lui Bin Laden!) care ia ostatici ºi lanseazã acþiuni teroriste. Guvernul pare, însã, sã stãpâneascã situaþia ºi viaþa din capitalã, cel puþin, decurge normal. Þara - un arhipeleag constituit din 7000 de insule - cu o populaþie de 77 milioane de locuitori, au o economie dinamicã, bazatã pe importante resurse minerale, fiind cel mai mare producãtor de cupru din Asia. Singura þarã predominant creºtinã din Asia, Filipinele au o datorie externã de 52 milioane dolari, dar ºi un PIB de 85 de miliarde, cu o inflaþie de doar 6,3 la sutã pe an. În 1999 strãinii au investit în Filipine 2 miliarde de dolari, preponderent din Franþa, Anglia, SUA ºi Japonia. O instabilitate politicã marcatã, ce a urmat fugii lui Marcos, în 1986, a fãcut ca venitul naþional sã scadã de la 1200 USD pe locuitor în 1997, la 900 în 2001. Economia însã se redreseazã, finanþele sunt bine þinute în mânã ºi Filipinele se anunþã, alãturi de Vietnam, ca unul dintre noii "tigri" ai economiei asiatice.
Titlu: Iliescu pledeazã pentru implicarea guvernelor în dezvoltarea schimburilor economice
Nr Editie: 554 Data: Thursday 21 February 2002
Corespondenþã din Filipine Ultimul act al vizitei de trei zile pe care preºedintele Iliescu a fãcut-o în Filipine a fost întâlnirea cu cercurile de afaceri filipineze, desfãºuratã sub auspiciile Federaþiei Camerelor de Comerþ ºi Industrie filipino-chineze. La dineul oferit de gazde, dl Iliescu a subliniat necesitatea unei implicãri mai hotãrâte a guvernelor celor douã þãri în scopul impulsionãrii ºi creºterii relaþiilor economice. Ideea a mers la sufletul majoritãþii celor vreo 50 de oameni de afaceri români, care ºi-au lãsat business-ul acasã, pentru a colinda vreme de peste zece zile, lumea, în cãutare de noi oportunitãþi. Sentimentul acut - mai ales din partea firmelor cu capital de stat, este cã guvernul ºi-a cam luat mâna de pe capitolul acesta, lãsându-i sã se descurce chiar ºi acolo unde nu prea este treaba lor. Chiar componenþa acestei delegaþii aratã o lacunã suficient de gravã: într-un turneu de asemenea amploare, prin þãri interesante din punctul de vedere al contactelor de afaceri, n-a fãcut parte nici un reprezentant al Camerei de Comerþ ºi Industrie a României. Adicã exact instituþia competentã în stabilirea ºi derularea acestor legãturi! Ca sã nu mai vorbim de faptul cã "inovaþia" introdusã de Executiv, de a desfiinþa misiunile economice din strãinãtate ºi de a lãsa în seama personalului diplomatic reglarea acestor chestiuni, creazã un puternic sentiment de frustrare din partea celor care au nevoie de acest sprijin calificat. La acelaºi dejun, gazdele au menþionat domeniile în care cooperarea dintre cele douã þãri funcþioneazã, exprimându-ºi speranþa cã se poate mai mult. Pentru cã tot vorbim despre afaceri, voi mai menþiona doar cã aceia care au dorit cu adevãrat sã gãseascã oportunitãþi de colaborare, ºi n-au venit doar sã se plimbe cu aeronava prezidenþialã, au reuºit sã o facã. Este, bineînþeles, prematur sã se vorbeascã despre un numãr de contracte ºi despre cifre. Este un început ºi el poate aduce roade importante, într-o zonã a lumii caracterizatã prin pieþe mari ºi prin dinamism. Începând de asearã, delegaþia românã se aflã la Singapore, ultima etapã a acestui veritabil maraton care s-a desfãºurat timp de zece zile, în cinci þãri, pe un traseu de peste 30.000 kilometri. Singapore, oraº-stat, cu o suprafaþã de doar 574 kmp ºi cu o populaþie de peste 3 milioane de locuitori, reprezintã unul dintre miracolele economice ale Orientului. Cu un PIB de 93,5 miliarde dolari, la sfârºitul lui 2000, Singapore are un venit pe cap de locuitor de peste 25.000 dolari, ceea ce nu este nici la îndemâna unor þãri europene dezvoltate. Cum a fost posibilã aceastã performanþã, ºi ce învãþãminte sau modele se pot desprinde din ea - este ceea ce va încerca sã facã preºedintele nostru în cele câteva ore pe care le va petrece aici, convorbind cu preºedintele S.R. Nathan ºi cu premierul Goh Chok-Tong.
Titlu: Corespondenþã din Singapore
Nr Editie: 555 Data: Friday 22 February 2002
Singapore este ultima etapã a turneului asiatic pe care îl întreprinde o numeroasã delegaþie româneascã (130 de persoane - oficiali, jurnaliºti, oameni de afaceri) condusã de preºedintele Ion Iliescu. Aici au avut loc astãzi (transmit aceastã corespondenþã cu doar o orã înainte de îmbarcarea în avionul TAROM care ne va purta, mai mult de 14 ore, spre Bucureºti, unde vom ateriza dupã miezul nopþii) ºi ultimele convorbiri, cu premierul ºi cu preºedintele acestui stat-oraº, unul dintre cele mai dezvoltate din lume. Singapore este o placã turnantã pentru comerþul mondial, o veritabilã poartã între Europa ºi Asia, câºtigându-ºi acest rol nu doar datoritã poziþiei sale strategice, ci ºi datoritã dinamismului ºi inventivitãþii unei populaþii harnice, compusã din chinezi, indieni ºi malaiezieni. Prosperitatea sa este la fel de vizibilã ca ºi curãþenia exemplarã ce domneºte peste tot (aici guma de mestecat este interzisã, iar aruncatul unui chiºtoc de þigarã pe stradã "costã" o mie de dolari!), rezultat al unei administraþii extrem de active ºi netoleranþã faþã de neglijenþã ºi lipsã de igienã. Singapore este un loc în care nu gãseºti mahalale, mizerie, neglijenþã - coordonate uzuale ale Orientului. Absenþa sãrãciei este rezultatul unui munci continue ºi îndârjite, iar prosperitatea oraºului ºi a oamenilor sãi este o compensaþie pe mãsurã. Odatã cu dineul pe care preºedintele S.R. Nathan l-a oferit oficilialilor români, se încheie ºi turneul politic care, de-a lungul a peste 30.000 kilometri, în 5 þãri, a prilejuit stabilirea ºi strângerea de contacte cu þãri cu care dorim sã cooperãm în folos reciproc. Un împãrat, dar ºi ºeici, trei preºedinþi ºi patru prim-miniºtri au primit din partea României, prin dl Iliescu, un mesaj clar, de la care sunt aºteptate rãspunsuri pe mãsurã.
Titlu: Corespondenþã finalã din Bucureºti
Nr Editie: 556 Data: Saturday 23 February 2002
O primã concluzie la turneul asiatic: ochii pe Singapore! Vineri dimineaþa, pe la ora 2, aeronava "Moldova" a TAROM-ului a aterizat pe Otopeni, readucându-i acasã pe cei vreo 130 de membri ai delegaþiei conduse de preºedintele Iliescu, din turneul asiatic întreprins timp de 12 zile prin 5 þãri din Orientul Mijlociu ºi Îndepãrtat. A fost un veritabil tur de forþã, traseul mãsurând nu mai puþin de 35.000 km ºi implicând circa 50 de ore de zbor continuu. Practic, douã dintre cele 12 zile au fost petrecute la bordul "Airbus"-ului, devenit pentru staff-ul prezidenþial, membrii Parlamentului ºi ai Guvernului care s-au alãturat delegaþiei, ofiþerii SPP, funcþionarii Administraþiei Prezidenþiale, oameni de afaceri, ºi, bineînþeles, ziariºti, un fel de a doua casã. Început în Emiratele Arabe Unite, turneul a continuat în Japonia - la Tokio ºi Nagoya, în Vietnam - la Saigon ºi Hanoi, în Filipine - la Manila ºi, punct final, în Singapore. Cu excepþia Japoniei (în 1990) ºi Emiratelor Arabe Unite (în 1993) celelalte trei þãri au constituit premiere de prezenþã româneascã la acest nivel. Sisteme politice diferite, tradiþii puternice, economii dinamice ºi ritmuri de dezvoltare impetuoase sunt caracteristicile acestor locuri unde prezenþa româneascã se doreºte mai activã ºi mai convingãtoare. În special cea economicã. Nu din alt motiv, aproape jumãtate din delegaþie a fost constituitã din oameni de afaceri ºi manageri, privaþi sau din societãþi aparþinând statului. A existat convingerea, în proiectarea acestui turneu, cã semnalele politice, deschiderile pe care le poate opera diplomaþia, trebuiesc completate ºi întãrite de fapta oamenilor pragmatici ºi cu iniþiativã. Cum nici un lucru nu este perfect, poate cã nici echipa de businessmani aflatã pe lângã dl Iliescu nu a fost întru-totul reprezentativã. Pe lângã oameni realmente preocupaþi sã facã bani s-au aflat ºi turiºti deghizaþi în cavaleri de industrie ºi comerþ, care au gãsit un excelent prilej sã se facã achiziþii personale prin locuri exotice. Nu despre aceºtia este, însã, vorba. Ci despre faptul cã iniþiativa economicã trebuie sã treacã, tot mai mult, în mâinile celor care fac economia sã funcþioneze, care ºtiu de ce are nevoie ºi ce trebuie fãcut. Rolul politicienilor este sã deschidã uºile cele mai potrivite ºi sã realizeze contactele utile. Din acest punct de vedere, turneul asiatic poate sã dea ceva roade. Iniþiativa preºedintelui este binevenitã dar, pe viitor, ea va trebui dublatã de mai multã rigoare în selecþie ºi de un efort în plus pentru a garanta reprezentativitatea ºi bonitatea. ªi pentru a evita suspiciunile legate de superficialitatea sau inutilitatea practicã a acestor demersuri. Din punct de vedere politic, turneul a fost ºi va rãmâne important, în primul rând pentru efortul de a impulsiona relaþiile cu cea de-a doua putere economicã a lumii, care este Japonia. Sigur, obiectivele noastre prioritare rãmân Uniunea Europeanã ºi Statele Unite. Ar fi o greºealã însã sã se ignore sau sã se subaprecieze rolul pe care-l joacã Japonia în economia globalã ºi în echilibrul general pe care-l vizeazã economiile emergente din zona de influenþã niponã. În al doilea rând, Vietnamul ºi Filipinele, care fac parte din aceastã categorie, constituie pieþe potenþiale pentru multe dintre produsele româneºti care ºi-au pierdut, din varii motive, nu doar politice, locurile pe care le ocupau. Deblocarea relaþiei cu Emiratele Arabe Unite, este la rândul sãu, un pas important spre a putea opera într-o zonã în care sunt bani ºi este nevoie de produse pe care ºtim ºi putem sã le facem. Cea mai mare surprizã poate veni, însã, dinspre Singapore: un teritoriu desprins parcã dintr-un film de science fiction, cum spunea chiar preºedintele Iliescu, vãdit impresionat de aceastã þãriºoarã-oraº pe care a dorit în mod special sã o cunoascã ºi unde, în locul unei escale a avut parte, la iniþiativa gazdelor, de o primire ºi de convorbiri oficiale pe care le-a caracterizat drept promiþãtoare. Singapore poate servi de modul pentru organizarea ºi desfãºurarea unor activitãþi importante. Gazdele ºi-au mãrturisit deplina disponibilitate de a analiza ºi exploata orice ofertã - cu condiþia sã fie serios argumentatã ºi validã. În Singapore sunt "bani grãmadã" - vorba unui om de afaceri de-al nostru, rãmas cu gura cãscatã la întâlnirea cu acest "tigru" agresiv ºi rasat - iar aceºti bani cautã plasamente în alte pãrþi decât pe pieþele saturate ale zonei. De ce n-am putea fi noi? O întrebare la care va fi greu sã rãspundã cei doar doi funcþionari ai oficiului diplomatic de acolo. Doar doi! - în timp ce la amabasade din þãri cu care n-avem nici treabã ºi nici ºanse sã facem vreuna, se înghesuie cu zecile. Probabil cã aceasta ar trebui sã fie prima concluzie a acestui turneu: ochii pe Singapore! P.S. I-aº sugera domnului preºedinte o propunere: peste vreo lunã, douã sã-i invite la Cotroceni pe cei care l-au însoþit în turneu ºi sã-i întrebe: ce scofalã aþi fãcut? Cum aþi folosit aceastã ocazie? Ce vom face, ce veþi face în continuare? Cred cã ar fi cel puþin interesant.
Titlu: ELOGIUL NORMALITÃÞII
Nr Editie: 557 Data: Monday 25 February 2002
Nu mã numãr printre cei care nu pot sã trãiascã dacã nu-ºi confecþioneazã rapid un idol. Sau care se simt obligaþi sã-ºi schimbe idolul ori de câte ori se modificã ceva în propria lor percepþie. De doisprezece ani încerc sã privesc cu luciditate scena politicã ºi caut sã înþeleg ceea ce se ascunde dincolo de aparenþele pe care le amplificã sau le estompeazã mass-media. ªi, poate cã în nici un alt caz decât acela al domnului Ion Iliescu mass-media nu a trimis spre public mesaje mai contradictorii ºi mai puþin conforme cu o realitate pe care doar cei apropiaþi o cunosc, de regulã. ªi parcã niciodatã ca acum, cu prilejul lungului turneu pe care preºedintele l-a întreprins în Asia, aceastã realitate nu a fost atât de evidentã, pentru toþi cei care i-au fost în preajmã. Spre deosebire de aproape toþi cei care s-au perindat pe scena politicã româneascã, de la redescoperirea democraþiei, domnul Iliescu are marea calitate de a fi mereu acelaºi. De a nu se îmbãta din vinul puterii ºi de a nu suferi- mai mult decât este cazul- de pe urma gustului amar al eºecurilor. Are calitatea de a-ºi pãstra intacte trãsãturile de caracter care au fãcut din el un reper de echilibru într-o perioadã atât de supusã dezechilibrelor. Preºedintele se aflã pe finalul unei cariere politice îndelungate ºi complexe, care l-a purtat, ºi într-un timp ºi în altul, spre suiºuri sau spre abisuri. A primit ºi succesele ºi insuccesele cu naturaleþe ºi cu înþelepciune. A ºtiut însã sã facã din fiecare înfrângere (indiferent cãror cauze s-a datorat) platforma urmãtorului succes. Fãrã el, probabil cã alternanþa, necesara alternanþã la putere, n-ar fi dobândit valoarea de model pe care a cãpãtat-o. A pãrãsit Cotrocenii cu aceeaºi demnitate cu care i-a regãsit dupã patru ani. Eliberat de stresul ºi complexele unei alte confruntãri, preºedintele pare acum hotãrât sã facã din ultimul sãu mandat un reper pentru ceea ce îi caracterizeazã la cel mai înalt nivel personalitatea: normalitatea! L-am urmãrit, cu mai multã atenþie, pe parcursul turneului pe care l-am evocat. Nu numai cã nu s-a bucurat de nici o facilitate faþã de restul celor 120 de oameni din suitã ( deºi ar fi putut face, precum Ceauºescu, din compartimentul business al avionului, un apartament în care sã nu fie deranjat!), cãlãtorind în aceleaºi fotolii, mâncând aceeaºi mâncare, suportând aceleaºi neplãceri ale zborurilor îndelungate, dar a avut ºi cel mai dens ºi mai încãrcat program. Pãstrându-ºi voiciunea ºi buna dispoziþie ºi apetitul formidabil de comunicare. Nu doar în avion, dar ºi pe tot parcursul vizitei, a vorbit îndelung cu fiecare ºi despre orice. N-a fãcut-o dintr-un calcul populist , ci dintr-o fireascã nevoie de a transmite ºi de a primi informaþie. Nu cred cã vreunul dintre membrii delegaþiei a avut probleme în a-l aborda ºi în a primi vreun rãspuns. Dialogurile sale au mers uneori pânã la limita imprudenþei, pentru cã în sinceritatea sa îi e greu sã înþeleagã de ce unii îi rãstãlmãcesc sau deformeazã spusele. Ce vreau sã spun: cã privindu-l, ascultându-l, urmãrindu-l de pe o poziþie nu doar profesionalã am înþeles mai bine mecanismele care fac din oamenii nepregãtiþi sã suporte povara puterii, apariþii artificiale, cãrora, odatã cu luciul funcþiei li se ºterge ºi personalitea.
Titlu: Pierderi ºi câºtiguri colaterale?
Nr Editie: 558 Data: Tuesday 26 February 2002
Easy come, easy go! - spune englezul referindu-se la ceea ce se obþine fãrã prea mult efort. Câºtigi uºor, pierzi uºor - s-ar putea traduce în româneºte ideea care caracterizeazã mersul politic al Partidului România Mare. Cãci despre acesta este vorba. Sãptãmâna trecutã, partidul lui Vadim a mai pierdut trei membri - ºi nu unii oarecare, ci cu funcþii de vicepreºedinþi ºi ºefi de comisii parlamentare. Cu ce-a mai lãsat pe drumul de la începutul exerciþiului parlamentar, "pagubele colaterale" ale Partidului România Mare se ridicã la 15 parlamentari! Un procent deloc de ignorat din totalul mandatelor obþinute la scrutinul din noiembrie-decembrie 2000. Dupã o veche tacticã de repliere, Vadim considerã aceste pierderi drept neîngrijorãtoare ºi afirmã - cum se afirmã deobicei - cã partidul iese întãrit din aceastã poveste, transfugii nefiind persoane pe care sã se poatã conta. Câtã vreme a fost vorba despre noi-veniþi, precum "gruparea Maior", desprinsã mai la început, lucrurile mai puteau fi privite cu oarecare detaºare. De data aceasta este, însã, cazul unor "stâlpi" ai regimului Vadim. ªi Neacºu, ºi Meºca ºi Anghel Stanciu sunt dintre cei care au dus greul poverii pe care o reprezintã personalitatea contradictorie a liderului, în momente nu dintre cele mai faste. Renunþarea lor poate fi interpretatã nu doar ca o reacþie de obosealã la excesul de egocentrism al acestuia, ci ºi o retragere în faþa noilor veniþi în partid, mai agresivi, ºi mai motivaþi în susþinerea ºi supraalimentarea lui Vadim, care le este unica garanþie de existenþã politicã. Scrutinul din 2000 a adus în partid ºi pe liste un mare numãr de personaje aleatorii, care s-au trezit aproape fãrã voie în parlament. Câtã vreme avea în jur un pumn de oameni, lui Vadim îi era uºor sã-i domine. Acum, mulþi scapã de sub control ºi antreneazã grupãri centrifuge, sau trag tot mai mult cu ochiul spre banca Puterii. Pentru cã este de presupus cã 90% dintre "dezertori" vor migra spre PSD, unicul partid cu care au filiaþii nu doar de ideologie. Nu este deloc exclus, dacã procesul continuã (ºi nu prea vãd cum ar putea fi oprit) ca în scurtã vreme PSD-ul sã nu mai aibã nevoie de sprijinul, nu întotdeauna comod, al UDMR-ului, PRM-ul asigurându-i pe aceastã cale "colateralã" majoritatea de care are nevoie.
Titlu: Subordinea parlamentului
Nr Editie: 559 Data: Wednesday 27 February 2002
Acuta dezbatere declanºatã de propunerile de amendare a Constituþiei, venite din partea partidului de guvernãmânt, ar trebui sã includã ºi acele prevederi legate de ceea ce, în general, se înþelege prin "subordonarea parlamentarã". În grija lor nemãsuratã de a exclude orice posibilitate de a se ajunge din nou la dictaturã, pãrinþii Constituþiei au decis ca anumite sectoare sã aibã ca for titular Parlamentul. Este vorba despre Banca Naþionalã, de pildã, dspre CNSAS, despre CNA, despre Curtea de Conturi ºi aºa mai departe. Inclusiv televiziunea ºi radioul public dau seamã nu cine ºtie cãror ºefi din Executiv, ci Parlamentului. Cu P mare. Problema este cã acest parlament poate sã însemne multe lucruri ºi nimic. Aceastã entitate impersonalã ºi fluidã se dovedeºte, de 11 ani încoace,a fi cel mai prost administrator posibil pentru domenii esenþiale ale vieþii publice. Un administrator care nu are interesul sã controleze ºi sã ia mãsuri, pentru cã, odatã se schimbã mereu, precum componenþã, iar a doua oarã este sfâºiat de profundele contradicþii partinice. Aºa încât instituþiile subordonate Parlamentului încep sã devinã unele dintre cele mai rentabile sinecuri pentru personaje cãþãrate cu talent ºi pricepere pânã la scaunul din vârf. Trec legislaturile peste ei precum apa pe sub gâscã ºi, dacã în cel mai bun caz nu se întâmplã nimic, este de-a dreptul o victorie a imobilismului asupra progresului. Acest capitol al "subordinii" ar trebui sã devinã unul dintre obiectivele principale ale analizelor care bãnuiesc cã se vor declanºa întru amendarea Constituþiei, pentru ca aceasta sã devinã mai europeanã decât "româneascã". "Româneascã" spun, în sensul colecþiei de obsesii cu care a fost împodobitã. În textul legii fundamentale (redactatã cu spatele spre viitor ºi cu faþa spre Ceauºescu) s-au cuibãrit o serie întreagã de prevederi pe care practica le-a dezvãluit ca ineficiente ºi inoperante. Nu-mi dau seama, exact, care ar putea fi alternativele, dar avem la îndemânã nu doar experienþa în materie a Europei ºi pe aceea a foºtilor colegi din Est care au parcurs cu mai mult succes o parte din dificila tranziþie.
Titlu: Cu Dracula în NATO ºi UE!
Nr Editie: 560 Data: Thursday 28 February 2002
Proiectul Dracula Park devine, pe zi ce trece, o mizã. O mizã de confruntare - pe viaþã, deocamdatã - între iniþiatori ºi detractori! Pentru cã cei care se opun unui "proiect de un miliard de dolari" - vorba ministrului Dan, nu pot fi decât niºte detractori. Niºte trãdãtori. Niºte duºmani de þarã! Pãi cum altfel: sã vezi tu cum zace miliardul, la margine de drum, ºi sã nu-i întinzi o mânã, sã-l inviþi dupã o datinã strãmoºeascã, sã-þi calce pragul ºi sã ºi rãmânã acolo, dacã se poate? Nu-i destul cât a fost pângãrit bietul conte pe vremea comuniºtilor, care nu voiau de fel sã-l recunoascã, þinându-i partea necunoscutului ºi neinteresantului Vlad Þepeº? Ori, acum, în democraþie, lui Dracula trebuie sã i se retrocedeze castelul ºi toate angaralele care pot face din el sperietoarea lumii. Sã vinã occidentali plictisiþi de huzurul în care trãiesc ºi sã le þâþâie fundul de groaza liliecilor, piroanelor, colþilor ºi sângelui curgând în valuri prin traseeul turistic de la Breite! Dracula Parc a pornit la drum ºi nimic nu-l va împiedica sã-ºi împlineascã menirea - spune cu luciri de foc în ochii sãi cãprui domnul ministru Dan. Pentru dânsul povestea nu mai este o chestiune de bani, ci de orgolii. Singur împotriva tuturor - chiar ºi a propriului partid, dacã va fi cazul - ministrul turismului va milita neabãtut pentru ca proiectul sã prindã viaþã (era sã zic "moarte"!). Ce alunecãri de teren, ce stejari seculari, ce tradiþii locale! Basme de adormit copiii, în loc de aventuri de coºmar, pe mãsura a ceea ce aºteaptã lumea de la Dracula. ªi, pe ce puneþi pariu cã, dacã e sã ne tragã cineva în NATO ºi în Uniunea Europeanã, n-o va putea face nimeni mai bine decât contele! Nici Iliescu, nici Nãstase, nici chiar dl Dan, nu au cota de notorietate a personajului pe care-l þine strâns la piept inimosul ministru al turismului, cel gata sã se sacrifice personal pentru o cauzã de un milion de dolari.
Titlu: Pe cele mai înalte culmi ale mizeriei
Nr Editie: 540 Data: Tuesday 05 February 2002
Nimic mai nefiresc decât sã blamezi goana dupã senzaþional într-o mass-media în care competiþia este mai acutã ca oricând. Orice nostalgie dupã actul de culturã ºi moralitate pe care ar fi trebuit - la modul ideal - sã-l reprezinte mass-media ºi care, pânã la un punct, a caracterizat mai ales în perioadele de deschidere presa comunistã, este cel puþin superfluã. Clientul nostru - stãpânul nostru, s-ar putea spune, ºi poate cã nici o altã zonã a economiei postdecembriste nu s-a adaptat mai repede ºi mai total regulilor economiei de piaþã, cum a fãcut-o presa. Hârtia poate sã suporte orice - zice o altã expresie celebrã ºi este suficient sã ne aruncãm privirile pe maldãrele de maculaturã care însoþesc, la chioºcuri, titlurile respectabile, ca sã ne convingem de acest lucru, ca de o epidemie, o boalã ruºinoasã de care nu ai cum sã scapi. Am crezut, pânã la moment, cã presa audiovizualã este mai puþin expusã acestor riscuri, existând ºi un organism care o ordoneazã ºi care vegheazã (ºi) asupra decenþei imaginilor ºi ideilor lansate în "tiraje" ce sfideazã orice publicaþie din presa scrisã. Exerciþiul zilnic ne face, însã, sã credem cã lucrurile nu stau aºa. Goana dupã senzaþionalul cu orice preþ, caracterizeazã ºi "casele mari", nu doar pe cele mici ºi dornice sã rãzbatã în audienþã cu orice preþ. Ceea ce s-a întâmplat vineri la OTV - într-o succesiune aproape logicã pentru tipul acesta de "presã" - întrece însã orice imaginaþie. Cei care au privit programul au avut parte de o incursiune spre cele mai înalte culmi ale mizeriei, ale lipsei de decenþã, ale mahalagismului sadea. Pomposul "scandal politico-sexual" s-a dovedit, pânã la urmã, a nu fi decât o cãldare de zoaie aruncate în capul telespectatorilor, cu cinica pretenþie de asanare moralã. Ceea ce se întâmplã pe respectivul post - ale cãrui emisiuni put de la o poºtã a ºpagã ºi a diversiune - era previzibil încã de la debut. Mai puþin previziblã era, cred, incapacitatea organismului de reglementare de a proteja opinia publicã de acest exerciþiu de veritabilã degradare moralã.
Titlu: Dragonul cu stea roºie în frunte
Nr Editie: 552 Data: Tuesday 19 February 2002
Corespondenþã din HANOI Prima zi a sãptãmânii ºi cea de-a treia a vizitei în Vietnam a delegaþiei române condusã de preºedintele Iliescu a fost rezervatã contactelor politice. La Hanoi capitala politicã a Vietnamului unificat de cãtre Viet Kong odatã cu retragerea americanilor din Saigon, totul aratã altfel decât în capitala economicã, care este oraºul care a primit numele conducãtorului istoric al rezistenþei vietnameze - Ho ºi Min. Aici, luni, dl Iliescu s-a întâlnit, mai întâi, cu preºedintele Tran Duc Luang, a depus o coroanã de flori la Monumentul Martirilor ºi Eroilor, a luat prânzul cu preºedintele la Centrul de Conferinþe Internaþioanle, a vizitat Templul Literaturii ºi Muzeul de Artã, s-a întâlnit cu preºedintele Adunãrii Naþionale, Nguyen Van An, a convorbit cu secretarul general al Partidului Comunist din Vietnam, Nong Duc Manh. Printre "picãturi", preºedintele s-a mai vãzut cu membrii Asociaþiei de Prietenie România-Vietnam, la hotelul Daewoo, unde a fost cazatã delegaþia, ºi unde i s-a fãcut o primire cãlduroasã, dupã un model pe care noi aproape cã-l uitasem. Vietnamul începutului de mileniu nu mai seamãnã cu cel pe care-l ºtiam noi. Realitatea vietnamezã sfideazã toate prejudecãþile ºi oferã un interesant model alternativ, posibil, poate, doar aici, în Asia. Vietnamul este unul dintre noii "dragoni" ai economiei asiatice, iar potenþialul sãu oferã numeroase oportunitãþi pe care ar trebui sã fim în stare sã le folosim. În ciuda direcþiilor politice uºile relaþiilor economice rãmân deschise.
Titlu: Primire calduroasã în Vietnam
Nr Editie: 551 Data: Monday 18 February 2002
Corespondenþã din Saigon Dupã rãcoarea vremii ºi politeþea rece, protocolarã, a gazdelor, din Japonia, primirea delegaþiei române condusã de preºedintele Iliescu în Vietnam - cea de-a treia etapã a turneului asiatic - a fost una cãlduroasã: la propriu ºi la figurat. De la cele 5-6 grade cât mãsura temperatura la Tokio, la cele vreo 28 în miez de noapte din Ho ºi Min - fost Saigon, distanþa s-a putut mãsura foarte lesne ºi pe scala temperamentului. Ceea ce pentru noi a însemnat vreme de câteva zeci de ani doar "rãzboi" este o þarã vie, activã, cu oameni amabili, binevoitori, mai bucuroºi de oaspeþii care le calcã pragul. Fosta capitalã a fostului Vietnam de Sud, de unde a început vizita, este un oraº mare, în plin proces de modernizare ºi care încearcã sã se adapteze la rigorile progresului împãcând ideologia cu economia. Vietnamul are acum unul dintre cele mai înalte rimturi de dezvoltare (1o la sutã, anul trecut) ºi faptul cã dintr-o þarã a sãrãciei alimentare cronice a devenit unul dintre marii exportatori de orez spune deja multe. Reprezentativ pentru alternanþa aleasã de aceastã þarã în care însemnele comunismului sunt omniprezente este politica dusã în "zona liberã" Tan Thuan, din Saigon, devenitã în urmã cu zece ani "zonã de procesare pentru export", unde astãzi fiinþeazã 150 de fabrici realizate de investitorii din Taiwan, Japonia, Coreea de Sud, Singapore ºi Hong Kong, care a absorbit 35.000 de oameni ca forþã de muncã, ºi de unde, se exportã anual mãrfuri în valoare de peste 1 milion de dolari! Vizita aici - punctul cel mai important din programul de week-end ºi de început de an nou ºcolar, care s-a sãrbãtorit în aceastã parte a lunii în sãptãmâna trecutã a trezit un interes deosebit nu numai din partea preºedintelui - cãruia problema îi stã la suflet de la precedentul sãu turneu asiatic - ci ºi a grupului de oameni care-l însoþesc ºi care au legat deja bune relaþii cu omologii lor vietnamezi. Gazdele, extrem de atente ºi de prevenitoare, au þinut sã spunã cã tradiþia lor spune cã primul oaspete din noul an va fi însoþit de noroc. Preºedintele român a fost - ºi este - însoþit nu doar de noroc, dar ºi de un alai numeros, în care s-au produs deja primele modificãri. La Tokio i-a "pierdut" pe miniºtrii Geoanã ºi Nica (primul având treburi urgente în Balcani, iar al doilea încheindu-ºi misia) câºtigându-l în schimb pe ministrul agriculturii Ilie Sârbu, pe care l-am întâlnit la sosire în holul hotelului Rex. Tot la Tokio ni s-au despãrþit drumurile de cel al domnului Fulga, ºeful SIE, a cãrei misiune rãmâne, în mod evident, secretã. Programul politic al vizitei începe azi, luni, la Hanoi, capitala situatã în nordul acestei þãri de 77 milioane de locuitori unde astãzi, luni, înainte de decolarea spre capitala Filipinelor, Manilla, preºedintele Iliescu va avea convorbiri cu omologul sãu Tran Duc - ong, care ne-a vizitat, ca viceprim-ministru, în '94, ºi cu premierul. Vor fi discutate elemente legate de materializarea protocolului de cooperare economicã, semnat în 2001, potrivit cãruia vom realiza aici o fabricã de vatã mineralã, una de alcool, din prune, o fabricã de sodã causticã ºi vom exporta camioane
Titlu: Ilegitimã apãrare
Nr Editie: 550 Data: Saturday 16 February 2002
Parlamentul a decis, finalmente, asupra legitimei apãrãri. Pânã acum, Codul Penal prevedea o procedurã extrem de complexã pentru modul în care cineva se poate apãra de o agresiune. Dacã intra noaptea cineva peste tine în casã, trebuie ca mai întâi sã analizezi, la rece situaþia: sã vezidacã agresorul e mai solid sau mai slab decât tine; sã-þi dai seama de felul armei cu care te atacã; sã intuieºti ce anume vrea de la tine - sã te jefuiascã, sã te omoare sau doar sã te sperie. Abia dupã aceasta puteai sã reacþionezi în ceea ce ºi pe atunci se numea "legitimã apãrare": sã nu te dai la el dacã e mai slab, pentru cã l-ai putea vãtãma! Sã nu apuci, în grabã, un pistol, dacã el e înarmat doar cu cuþit; sã nu-i aduci vreo atingere dacã nici el nu avea un asemenea gând! Practica a arãtat, nu de puþine ori, cã oameni peste care s-a dat buzna în casã, au fost bãtuþi, maltrataþi, jefuiþi ºi care au reuºit în ultimã instanþã sã-ºi doboare agresorii, au sfârºit prin a intra ei înºiºi în puºcãrie. N-ar trebui sã ne mirãm: era doar una dintre prevederile cu caracter "de clasã" din Codul Penal comunist. Care, în acest fel, apãra dreptul statului ºi al autoritãþilor abuzive de a-þi putea pãtrunde oricând în casã ºi de a-þi aplica corecþii fãrã a da nimãnui socotealã! În aceeaºi categorie se încadrau ºi drepturile totale ale pietonului - în detrimentul ºoferului, vãzut ca un exponent al clasei avute, implicit exploatatoare, ºi altele. Îmi permit sã cred cã aceastã revoluþie din abordarea realitãþii infracþionale nu e suficientã în sine. Ea are nevoie de o corecturã constituþionalã asupra condiþiei proprietãþii pe care ºi acum, legea fundamentalã o "ocroteºte" în loc sã o garanteze. ªi de o precizare suplimentarã asupra a ceea ce se înþelege prin proprietate - noþiunea trebuind sã acopere nu doar locuinþa propriu-zisã, ci ºi automobilul, de pildã (ºtim bine în ce hal s-au înmulþit furturile ºi agresiunile din autoturisme).
Titlu: Presa la comandã
Nr Editie: 538 Data: Saturday 02 February 2002
La recenta întâlnire a preºedintelui Iliescu cu presa, unul dintre participanþi a ridicat o problemã cu adevãrat gravã: penetrarea tot mai severã a presei de cãtre oamenii de afaceri ºi de cãtre interesele economice. Este o etapã nu foarte nouã, dar semnificativã în evoluþia de doisprezece ani a presei libere româneºti. Dacã primul deceniu a fost marcat, în special, de interferenþele politicului, acum a venit rândul economicului. Experimentul gazetelor de partid a eºuat rapid, principalul demers manifestându-se prin presiunile, acceptate cu mai mult sau mai puþin entuziasm de unele gazete, care ºi-au asumat riscul de a mãrºãlui sub un anumit pavilion de complezenþã. Ziarele - cãci mai ales despre ele este vorba - au jucat un rol esenþial în schimbarea politicã ce s-a produs în '96. În 2000 nu au mai reuºit sã repete performanþa. Greul s-a transferat asupra posturilor de televiziune ºi - prioritar - asupra "sponsorilor" - furnizorii de fonduri neevidenþiaþi în registrele contabile ale partidelor. Odatã show-ul politic terminat ºi instauratã noua ordine de drept valabilã - teoretic - pentru urmãtorii patru ani, în presã au început sã se concretizeze ºi sã se regrupeze interesele economice. Fiecare ziar nou apãrut în aceastã perioadã a avut în spate un grup de "investitori" dornici sã-i protejeze ºi sã-ºi promoveze interesele. Cel mai sugestiv exemplu ni-l oferã afacerea BRS, în care grupul de presã trecut din mâna lui Vântu în acelea ale lui Iacob, a schimbat peste noapte capul-compas al virulenþei pamfletare în funcþie de nevoile patronului. Ba, mai mult, patronul însuºi se prevaleazã în relaþia sa cu justiþia de o anume imunitate pe care i-ar conferi-o calitatea de ziarist derivatã din proprietatea asupra ziarului. Luat la bani mãrunþi, tabloul jurnalistic al momentului oferã doar câteva - puþine - situaþii în care ziarul este el însuºi o afacere, ºi nu doar un vehicul al altor interese. Bãtãliile de presã se duc între oportunitãþile economice ºi interesele financiare ale proprietarilor ºtiuþi sau din umbrã, ai gazetelor. Într-un mediu economic extrem de ostil, în care presa nu mai este consideratã un vector cultural sau mãcar intelectual, ziarele nu pot supravieþui decât dacã rãspund la o anumitã comandã. Comanda "Drepþi!"
Titlu: Un best-seller: declaraþiile de avere!
Nr Editie: 539 Data: Monday 04 February 2002
Ideea premierului legatã de publicarea declaraþiilor de avere ale demnitarilor poate sã dea naºtere unei adevãrate lovituri publicistice. Imaginaþi-vã cu cât nesaþ se vor repezi românii sã lectureze lista bunurilor mobile ºi imobile ale fiecãrui deputat, senator, ministru, secretar de stat ºi ce-o mai prevedea lista de demnitari aleºi ºi numiþi! Imaginaþi-vã ºi ce reacþii va stârni constatarea cã x sau y, cãruia i s-a dus buhul despre viaþa îndestulatã pe care o duce, este de fapt lipit pãmântului, cã stã în gazdã la o veriºoarã, cã mãnâncã la cantina Senatului ºi cã se deplaseazã cu bicicleta! Sau cã altul, care umblã modest, cu acelaºi costum de haine de când a fost ales, este proprietarul mai multor case decât nu mai ºtiu care antreprenor. Lãsând gluma la o parte, trebuie sã recunoaºtem cã în momentul în care starea materialã (cât va fi ea de realã) a pãturii care conduce ºi administreazã þara va fi cunoscutã, ne vom putea face o idee mai clarã asupra motivaþiilor ºi intenþiilor celor care o reprezintã. Dar mai ales - dacã mecanismul va funcþiona - asupra influenþei calitãþii pe care o deþin asupra veniturilor - altele decât cele cuvenite! Desigur, unii se vor întreba dacã un parlamentar sau un ministru trebuie condamnat la sãrãcie - dacã o leafã de parlamentar sau de ministru poate fi consideratã ca atare. Rãspunsul e simplu: da, dacã vor sã slujeascã þara. Politica este, ar trebui sã fie un soi de apostolat ºi nu o sursã de îmbogãþire. Cine vrea sã se îmbogãþeascã ºi-l þin balamalele are la dispoziþie libera iniþiativã ºi economia de piaþã. Politica ar trebui sã fie una, iar afacerile alta. Reþeta tranziþiei amestecã însã cele douã calitãþi, rezultând o combinaþie de genul ou-gãinã: politicianul îºi foloseºte influenþa pentru a-ºi promova afacerile, iar afacerile pentru a-ºi consolida poziþia politicã. Nu-mi fac iluzia cã iniþiativa d-lui Nãstase va rezolva problema. Ce mare complicaþie sã-þi treci afacerile pe numele soacrei, nevestei sau copiilor, iar tu sã pozezi, curat ca o floare, pentru cartea de onoare a Parlamentului? Sau a guvernului? Ideile trec, problema rãmâne. ªi ea þine, în special, de modul în care este deprinsã lecþia democraþiei ºi de respectul faþã de domnia legii. În absenþa acestora, totul este posibil.
Titlu: Un PUR mai pur
Nr Editie: 541 Data: Wednesday 06 February 2002
Decizia luatã de Partidul Umanist al domnului Voiculescu de a-ºi întãri identitatea prin constituirea grupului parlamentar propriu are semnificaþii mai adânci decât poate sã parã la prima vedere. Pãtruns pe prima scenã politicã la remorca PDSR-ului, împreunã cu care a alcãtuit polul social-democrat preelectoral - una dintre inspiratele miºcãri ale preºedintelui sãu - partidul umanist n-a gustat prea mult condiþia de anexã politicã a partidului învingãtor. Neînþelegerile ºi disensiunile s-au manifestat de timpuriu, unii considerându-le manifestãri de orgoliu, iar alþii de responsabilitate. Ele s-au acutizat în momentul în care partenerul minoritar a început sã racoleze dintre membrii celui majoritar ºi când a început sã-ºi aroge exclusivitatea iniþiativelor din zona afacerilor mici ºi mijlocii. Decizia lui Voiculescu de a desprinde doctrina umanistã de social-democraþie ºi de a o orienta spre liberalism se pare cã a umplut paharul. Dupã cum acordul cu UDMR-ul pare acum sã fie cel care a dat semnalul desprinderii de facto. Avându-ºi spatele asigurat graþie voturilor maghiare, social-democraþii par acum mai liniºtiþi în perspectiva voturilor viitoare ºi este de presupus cã nu vor face din aceastã "separaþie de bunuri" o problemã. Ea creazã o problemã pentru umaniºti. Delimitarea lor poate atrage dupã sine pierderea portofoliului IMM-urilor (faþã de care Executivul ºi-a manifestat, nu foarte voalat, rezervele), precum ºi a unor alte posturi din linia a doua, cu care au fost recompenaþi umaniºtii. Trecerea lor într-o semi-opoziþie, în perioada cu care opoziþia practic nu conteazã, riscã sã-i plaseze în conul de umbrã al interesului public, cu tot suportul grupului media de care partidul mai dispune (totuºi!) sau, înr-un caz fericit, în avangarda luptei pentru preluarea stindardului acestuia, cu toatã ereditatea incomodã a participãrii la guvernare. Prin crearea grupului parlamentar, PUR se vrea mai independent, mai liber în miºcãri, mai credibil în mesaj. Cu alte cuvinte, mai pur. Are nevoie, însã, ºi de greutatea specificã necesarã, pe care cele câteva racolãri ºi adeziuni de imagine nu i-o conferã încã.
Titlu: Culegãtorii Europei
Nr Editie: 542 Data: Thursday 07 February 2002
României i se deschid, înainte de uºile Uniunii Europene, larg porþile afirmãrii într-un domeniu în care s-ar putea sã nu ne reziste nici un fel de concurenþã: acelea ale delicatei operaþiuni de strângere a diferitelor recolte. Dupã cum se ºtie, este în plinã desfãºurare selecþia culegãtorilor de cãpºuni din Spania. Operaþiune care se desfãºoarã organizat ºi cu maximã exigenþã: s-au dat anunþuri, s-au stabilit centre zonale de selecþie, s-au format comisii de organizare. Mii de oameni au rãspuns apelului, dorind sã demonstreze organizatorilor spanioli cât sunt ei de destoinici, chiar dacã România nu se numãrã printre marii producãtori de cãpºuni. Românul este bun la orice, par sã spunã cohortele de culegãtori podidiþi de emoþia caracteristicã oricãrui examen. Întrucât organizatorilor par sã le fi scãpat unele lucruri, ne luãm inima în dinþi pentru a le propune câteva mãsuri care, prin simpla lor aplicare vor face sã creascã considerabil atât competenþa, cât ºi eficienþa celor care urmeazã sã reprezinte culorile României pe câmpiile spaniole. Astfel, credem cã examenul propriu-zis ar trebui sã vizeze câteva domenii esenþiale: limba ºi literatura românã (scris), limba spaniolã (oral), aquis-ul comunitar în domeniul agriculturii (scris), istoria Spaniei (scris). Vã daþi seama cã cei care vor trece aceste examene nu vor avea cum sã ne facã de ruºine. Sugerãm, deasemenea, organizatorilor, cã pentru funcþii importante, precum cele de ºef de echipã, primitor-distribuitor, manipulanþi de navete sã fie selectaþi, cu precãdere, deþinãtori de diplome universitare, în cazuri deosebite putându-se solicita chiar ºi titlul de doctor. Vom fi scutiþi, în felul acesta, de prezenþa în rândurile acestor emigraþii temporare, a unor elemente care nu au nimic comun cu agricultura modernã. "Modelul spaniol" ar putea fi extins ºi adaptat pentru viitoarele campanii: cules de portocale, în Grecia, de pildã. Aici, baza de selecþie ar trebui sã cuprindã cunoscãtori ai limbilor moarte ºi ai istoriei antice, pe lângã discipline obligatorii, precum limba românã ºi cea greacã. Sau în sezonul recoltãrii mãslinelor, în Italia, adaptãri referitoare la specificul peninsulei italice ºi al realitãþilor ei. Sunt lucruri importante, esenþiale în demersul nostru de integrare europeanã, unde pãtrundem, iatã, încã de pe acum, în calitate de culegãtori de roade. Propriu-zise.
Titlu: Curãþenia de primãvarã
Nr Editie: 543 Data: Friday 08 February 2002
Taman când premierul convingea America sã ne primeascã în NATO cu primul val al celui de-al doilea, ºeful sãu de cabinet, Sorin Teºu, îºi dãdea demisia! Gest, desigur, nu prea cavaleresc, pentru cã, nu-i aºa, gestul ar fi putut fi interpretat ca o dezertare din post (pentru cã tot se poartã la noi dezertãrile), tocmai când ºeful avea mai multã nevoie de el, ca sã-i þie cabinetul în ordine pe perioada absenþei. Mi s-a pãrut, la un moment dat, cã ar fi vorba despre o poliþã pe care dl Teºu i-o plãtea d-lui Nãstase, pentru nepoliticoasa remarcã fãcutã atunci când ziariºtii l-au chestionat despre trecutul ºefului de cabinet. "Întrebaþi-l pe Teºu" - a rãspuns, sec, premierul, sugerând cã n-ar prea dori sã insiste asupra subiectului. Se pare cã dl Nãstase are ghinioane cu ºefii de cabinet. Cam la fel s-a întâmplat cu dl Priboi, fost ºef de cabinet în perioada în care premierul nu era încã prim-ministru, ºi pe care l-a promovat ulterior ca ºef al Comisiei de control SIE. Scandalul fãcut de presã pe tema antecedentelor dlui Priboi s-a lãsat cu lãsarea acestuia la vatrã, dar a fost evident cã dl Nãstase a cedat greu ºi numai dupã ce prezenþa protejatului sãu în amintita funcþie ameninþa sã devinã incompatibilã cu dorinþa noastrã de apropiere de NATO. Pe dl Teºu nu l-a mai apãrat dl Nãstase cu aceeaºi ardoare. Ba, mi s-a pãrut cã s-a lepãdat de dânsul cam repede ºi cam uºor. Ceea ce a fãcut, într-o tulburãtoare reciprocitate, ºi dl Teºu, dându-ºi demisia în condiþiile amintite. Nu este clar, pentru moment, dacã dl Teºu îºi va pãstra, în noile condiþii, calitatea de membru al C.A.-urilor de la vreo patru societãþi de stat. S-ar putea sã le primeascã drept recompensã pentru sacrificiile fãcute în slujba ºefului Executivului cale lungã de un an. Poate cã dl Teºu se va alãtura din nou, prietenului sãu Vântu ºi poate cã-ºi va cãuta un debuºeu nou în sectorul bancar pe care-l cunoaºte bine încã de pe vremea când fãcuse primul milion de dolari pe timpul fixingului. Cât despre dl Nãstase, dânsul ar putea sã dea, cu acest prilej un semnal: al curãþeniei de primãvarã în ograda executivã.
Titlu: Corespondenþã din Dubai
Nr Editie: 546 Data: Tuesday 12 February 2002
GAZDELE ABSENTE LA DEBUTUL VIZITEI ÎN EMIRATE! Vizita lui Ion Iliescu în Emirate cea de-a doua de pe parcursul mandatelor sale a început duminicã searã, printr-o primire oficialã, la aeroportul din Abu Dhabi la care a fost prezent adjunctul primului-ministru, ºeicul Sultan bin Zayed al Nahyan. În programul serii, stabilit anterior, figura o întâlnire a preºedintelui cu vicepremierul emiratez ºi un dineu oferit de acesta din urmã în onoarea oaspetelui sãu. Din motive cunoscute ºi fãrã prea multe explicaþii, nici întâlnirea ºi nici dineul n-ai mai avut loc, delegaþia românã fiind nevoitã sã se mulþumeascã cu o masã ºi un spectacol tradiþional (inclusiv dansurile din buric), la restaurantul hotelului Intercontinental. Unul dintre motivele acestei schimbãri l-ar putea constitui aglomeraþia din Capitala emiratelor, unde tot ieri au mai sosit, în vizite mai mult sau mai puþin oficiale, soþia fostului premier libanez, Bahia Al Hariri: membrã a parlamentului libanez, ºi a premierului afgan Hamid Karzai. Cu acesta din urmã, dl Iliescu a luat micul dejun, ieri dimineaþã, discutând despre situaþia din Afganistan ºi despre contribuþiile româneºti la normalizarea acesteia. În continuare, delegaþia românã a fost prezentã la Centrul Zayed o instituþie creatã în 1997, sub egida Ligii Statelor Arabe ºi având ca obiective dezvoltarea ºi consolidarea conceptelor de solidaritate arabã ºi elaborarea ºi clarificarea unei viziuni strategice unitare arabe unde preºedintele român a susþinut o expunere. Înainte de pãrãsirea Abu Dhabi cu destinaþia Dubai, preºedintele s-a întâlnit cu venerabilul ºeic Zayed bin Sultan (96 de ani!) pe care, într-un interviu acordat ziarului Al Bayan, l-a calificat drept conducãtorul genial care a fãcut ca astãzi, Emiratele sã trãiascã într-o prosperitate ºi stabilitate fãrã precedent. Preºedintele îºi propunea sã reitereze cu acst prilej problema deschiderii ambasadei de la Bucureºti, lucru pe care emiratezii îl amânã de vreo 11 ani. În programul de asearã, din cel de-al doilea emirat, ca mãrime, dintre cele ºapte care compun UAE, mai figura o întâlnire cu ºeicul Mohammed bin Roshid al Maktoum, prinþul moºtenitor al emiratelor ºi ministrul apãrãrii al UAE. Este, dealtfel, ultimul punct al acestei vizite care se încheie marþi (astãzi) dimineaþã, odatã cu decolarea aeronavei prezidenþiale spre Tokio, Japonia. Octavian Andronic Relaþiile diplomatice ale României cu Emiratele Arabe Unite au fost stabilite la 1 august 1989. La Dubai funcþiona un birou comercial încã din 1971. Ambasada românã la Abu Dhabi a fost deschisã abia în 1990. În prezent, ambasador este dl Ioan Emil Vasiliu, numit la 14 noiembrie 2001. În mai 1991, primul-ministru Roman a efectuat o vizitã oficialã, dar imediat dupã încheierea acesteia, oficialitãþile emirateze au anunþat îngheþarea relaþiilor, fãrã a oferi nici o justificare. În aprilie 1993, Ion Iliescu a efectuat prima sa vizitã în Emiratele Arabe Unite.
Titlu: Scandal cu conotaþii româneºti la Londra
Nr Editie: 547 Data: Wednesday 13 February 2002
BLAIR I-A FORÞAT MÂNA LUI NÃSTASE, DE A VINDE SIDEXUL UNOR DONATORI AI PARTIDULUI LABURIST! Tranzacþia ar fi costat 125.000 lire, pe care magnatul indian l-a vãrsat în casieria Partidului Laburist cu o lunã înainte de semnarea acordului cu ISPAT. Într-o scrisoare adresatã lui Nãstase, Blair îi spune cã este încântat de semnarea contractului de privatizare a SIDEX, care devine partener al unei companii britanice ºi cã Anglia rãmâne un susþinãtor hotãrât al României pentru UE! De fapt, spune SUNDAY TELEGRAPH, Sidex a intrat pe mâinile unei companii cu sediul în strãinãtate ºi care concureazã oþelãriile englezeºti, unde 6000 de muncitori ºi-au pierdut slujbele doar în ultimii ani. Cotidianul GULF NEWS care apare în limba englezã în Emiratele Arabe Unite, publicã în numãrul sãu de ieri un articol care prezintã un interes deosebit pentru noi: Blair a câºtigat oþelul (românesc) pentru un magnat indian, cu subtitlul "Donatorul cãtre partidul laburist a fost recomandat premierului român". Este un articol apãrut iniþial în "The Telegraph", care lãmureºte o serie dintre necunoscutele controversatei tranzacþii prin care SIDEX a încãput în mâinile concernului anglo-indian ISPAT. Autorii articolului acrediteazã ideea cã primul-ministru Blair a forþat mâna omologului sãu Adrian Nãstase, pentru ca acesta sã vândã combinatul siderurgic de la Galaþi (patru procente din PIB ºi zece procente din exporturi) în schimbul susþinerii României pentru a se alãtura Uniunii Europene. Este citatã în acest sens o scrisoare a lui Tony Blair, din 23 iulie 2001, adresatã lui Adrian Nãstase, în care se spune: "Dragã domnule prim-ministru, sunt încântat sã aflu cã aþi semnat contractul de privatizare al celei mai mari oþelãrii, Sidex, cu LNM Group. Sunt în mod special mulþumit de faptul cã este o companie britanicã cea care va deveni partener. ªi acest lucru va conduce, sper, România mai ferm pe drumul cãtre calitatea de membru al Uniunii Europene, obiectiv pentru care guvernul britanic rãmâne un susþinãtor hotãrât". "Sunday Telegraph", care a obþinut o copie a scrisorii, a publicat-o, în ciuda refuzului cabinetului din Downing Street 10 de a o comenta, pe motiv cã reprezintã o "corespondenþã privatã între lideri". Publicaþia englezã mai menþioneazã faptul cã intervenþia lui Blair se datoreazã contribuþiei de 125.000 de lire pe care magnatul indian Lokshmi Mittal o fãcuse partidului laburist, doar cu o lunã în urmã, pe 26 iunie 2001.
Titlu: Corespondenþã din Tokyo
Nr Editie: 548 Data: Thursday 14 February 2002
Plimbare oficialã la capãtul lumii- PREªEDINTELE ILIESCU - A DOUA OARÃ ÎN JAPONIA! Începând de marþi searã, preºedintele Iliescu se aflã în Japonia. Pentru a doua oarã. Prima datã, în noiembrie 1990, a fost invitat sã participe la încoronarea lui Akihito, ca împãrat al Japoniei, dupã moartea tatãlui sãu, Hirohito. S-ar putea spune cã sunt cunoºtinþe vechi. Poate cã, de aceea, primirea preºedintelui român, miercuri dimineaþã, a emanat oarece cãldurã din partea unui împãrat îngheþat între regulile protocolului. Un protocol extrem de strict, cu o delegaþie redusã la "sânge", cu doar zece ziariºti cãrora li s-a permis sã asiste dintr-un þarc, timp de 30 de secunde, la schimbul iniþial de amabilitãþi (dintre care am putut reþine doar cã, la observaþia dlui Iliescu - "Este o adevãratã grãdinã aici!" - împãratul a rãspuns cu: "Dincolo de grãdinã…", restul pierzându-se în murmurele asistenþei care, conform protocolului, n-avea voie sã strige, sã miºte). Delegaþia restrânsã - de ziariºti - a mai avut privilegiul sã vadã, timp de zece secunde, cum înalþii oameni încep sã mãnânce, dupã care spectacolul s-a încheiat. Nu însã ºi vizita. În cursul dimineþii, la hotelul Imperial, unde a fost cazat, preºedintele român i-a primit pe preºedinþii câtorva mari corporaþii japoneze (cu cifre de afaceri de câteva ori mai mari decât bugetul României) între care Sumitamo, Mitsubishi Heavy Industries, Marubeni, Mitsui, Tomon, a acordat interviuri câtorva mari ziare nipone ºi a participat la o recepþie la ambasada României, unde gazdele au invitat vreo 300 de persoane deºi ºtiau cã n-au loc decât vreo sutã. Astãzi, în program figureazã vizite ºi convorbiri la conducerile celor douã camere ale Dietei japoneze, ºi o întrevedere cu premierul Koizumu, la reºedinþa acestuia. În relaþia sa cu Japonia, care dateazã, la nivel oficial, încã din 1917, România - ºi liderii ei - au o problemã: deºi dupã 1990 s-au perindat pe la Tokio preºedinþi, premieri, miniºtri ºi ºefi de camere, la Bucureºti n-a ajuns nici un înalt oficial japonez! Cei mai "mari" au fost un ministru adjunct de la Transporturi ºi un director din MAE. Asta spune multe despre interesul cu care aceastã superputere economicã ne priveºte ºi despre capacitatea noastrã de a capta acest interes. Volumul investiþiilor este încã extrem de redus, chiar dacã beneficiem de diferite forme de asistenþã ºi de sprijin. Dacã delegaþiile româneºti care bat lungul drum al Soarelui Rãsare nu reuºesc sã miºte nimic din loc, atunci aceste schimburi, cât sunt ele de oficiale, rãmân simple excursii, obositoare ºi costisitoare. Chiar dacã au în coadã echipe de oameni de afaceri, din rândurile cãrora lipsesc tocmai cei care ar putea mobiliza aceste contacte (printre cei vreo 50 de businessmani români nu se aflã nici un reprezentant al Camerei de Comerþ sau al altor organisme de profil).
Titlu: Relaþiile româno-japoneze
Nr Editie: 549 Data: Friday 15 February 2002
Corespondenþã din Tokyo La înãlþime - politic, la pãmânt - economic! Întrebat, la conferinþa de la Clubul Naþional al Presei Japoneze, de un reprezentant al mass-media românã, dacã în cursul acestui turneu vom reuºi sã "vindem" ceva japonezilor, preºedintele Iliescu a replicat sec cã nu este sarcina sa sã vândã ceva, ci sã deschisã uºi spre crearea cadrului legislativ care ar putea sã impulsioneze schimburile româno-japoneze, aflate la cel mai scãzut nivel în prezent. La o altã întrebare, pusã de un japonez, preºedintele a mai precizat cã alternanþa la putere din '96 a fost beneficã pe plan politic, dar a reprezentat un regres pe plan economic. În fine, la întrebarea unui alt japonez, de ce la mai bine de un deceniu de la cãderea comunismului, trei þãri din zonã - Polonia, Bulgaria ºi România - au lideri, la comandã, foºti comuniºti, dl Iliescu a rãspuns, cu o iritare bine stãpânitã cã majoritatea politicienilor actuali sunt foºti membri de partid, ºi cã aceºtia sunt cei care au produs schimbãrile majore. "În afara unora cu prejudecãþi, credeþi cã mai vede cineva, în România, în Iliescu un fost comunist?" Întrebare mai mult retoricã, bineînþeles. Cea de-a doua zi a vizitei prezidenþiale în Japonia a stat sub semnul contactelor ºi al încercãrii de a deschide "uºi". Dl Iliescu s-a vãzut cu preºedinþii celor douã Camere, a avut convorbiri cu primul ministru Koizumi, ºi a participat la un dineu, a deschis lucrãrile unui Forum economic româno-japonez ºi a mai dat niºte interviuri. Uºile Japoniei par greu de deschis atâta timp cât România nu prezintã suficient interes ºi atracþie pentru puternica economie japonezã. Nici mãcar pentru decorativul împãrat care, dupã convorbirea cu dl Iliescu (care i-a înnoit invitaþia de a vizita România) a anunþat cã va face un turneu european din al cãrui itinerar nu va lipsi România.
Titlu: LEX BECALI!
Nr Editie: 544 Data: Saturday 09 February 2002
Incidentul din piaþa Dorobanþi, al cãrui protagonist a fost domnul "finanþator" al Stelei (auzind cum sunã titlul ãsta, mai cã-þi vine sã crezi cã insul scoate bani din buzunar pentru binele fotbalului militar!) este continuarea fireascã, aº spune, al celui din curtea lui Dinamo, când acelaºi domn Becali l-a luat de ciuful creþ pe reporterul stranier al PRO TV-ului. Nu l-a împiedicat sã repete gestul decât calviþia precoce a confratelui Cristian Tudor Popescu, ºi neaºteptata sa inspiraþie de a nu rãspunde provocãrilor de tip maidanez ale preopinentului sãu. Nu cred cã cineva cu mintea la cap se aºtepta ca dupã corul dezaprobator din presã ce a urmat primului incident, pomãdatul machedon sã se ruºineze ºi sã revinã la sentimente mai bune faþã de breasla care a fãcut, de fapt, din el o vedetã. Dl Becali este un tip aparte. Un spirit ancestral face ca el sã nu se fi obiºnuit încã cu rigorile unei societãþi de tip modern. El trãieºte, încã, într-o comunitate medievalã, în care onoarea se apãrã cu pumnul sau cuþitul, iar dreptatea ºi-o face omul singur, fãrã sã o mai aºtepte de la alþii. De aici ºi dorinþa sa, dezvãluitã cu seninãtate, de trage cu puºca în ziariºtii care "au distrus þara". Nu ne spune exact care þarã ar fi fost distrusã, pentru cã dacã e sã fiu sincer, una mai bunã decât asta, cea distrusã, dl Becali n-ar putea gãsi! O þarã în care sã înjure, sã batã, sã ameninþe. Fãrã ca cineva sã-i atingã un fir de pãr. O þarã în care el e ºi poliþie ºi justiþie ºi - dacã-ºi pune serios în cap - ºi presã. Pentru cã de ce sã lase dl Becali aceastã importantã activitate pe mâna neisprãviþilor care-l atacã ºi-i terfelesc onoarea, ºi sã nu-ºi facã chiar el, cu banii de pe terenurile schimbate cu "Steaua", ziare ºi televiziuni care sã respecte dreptul omului la imagine? Aºa cã, pânã sã se dezmeticeascã instituþiile abilitate, România s-ar putea sã intre sub prevederile legii lui Gigi ºi a verilor sãi: LEX BECALI! Durã, e drept…
