Titlu: TT* Farsele raportãri...
Nr Editie: 488 Data: Saturday 01 December 2001
Raportul König-Jansson asupra modului în care se comportã România în perioada de probã europeanã, a pus pe foc întreaga suflare politicã autohtonã. Nesusþinut la Varºovia din cauzã cã dl König avea treburi urgente pe acasã, la Viena, ºi amânat pentru reuniunea urmãtoare, de la Sofia, Raportul a intrat în mâinile presei care-l comenteazã dupã cum îi e uitãtura: pieziº; chior⺠sau fãcând cu ochiul. Este o adevãratã revãrsare de satisfacþie perversã, amestecatã cu mânie mai mult sau mai puþin proletarã, dar în mod cert cu o reverberaþie emoþionalã ce depãºeºte cu mult importanþa ºi semnificaþia sa. Pentru cã, stând drept ºi judecând strâmb (ori viceversa), ce este, la urma-urmei acest Raport? Ce este, la urma-urmei, aceastã "carantinã", aceastã supraveghere, dacã nu un bâlci democratic ce permite atâtor inºi ºi atâtor instituþii sã-ºi dea ifose, sã justifice banii comunitari pe care-i papã cu lingura, sã pozeze în campioni ai unor noþiuni nici de ei încã bine însuºite? Nu putem sã nu recunoaºtem cã dupã atâþia lungi ani de dictaturã ne este greu, aproape imposibil, sã ne adaptãm ºi sã corespundem unei grile democratice care prin alte pãrþi s-a construit vreme de câteva sute de ani. Nu sunt cu mult mai presus decât noi nici alþi confraþi de lagãr socialist, pe care doar o spoialã, un luciu, îi face sã semene cu Europenii mai mult decât noi. Apare clar, deci, cã democraþia este un proces în plinã desfãºurare ºi cã mai avem pânã sã-i atingem standardele. Primirea noastrã (ºi a altora) în Consiliul Europei a corespuns unei necesitãþi politice - de care chiar Consiliul a fost conºtient - ºi nu competitivitãþii noastre. Astfel încât agitarea apelor cu acest raport penibil, care ridicã la gradul de problemã a democraþiei schimbarea judecãtorului Turianu sau eliberarea criminalilor de la Zetea nu reprezintã altceva decât parodia unui joc, în care - în mod normal - ei ar trebui sã se facã cã fac, iar noi sã ne facem cã facem. Credeþi cumva cã îºi va asuma Europa riscul sã ne dea afarã din cauza d-lui Turianu? Sã fim serioºi! Nu vreau sã spun cã n-ar trebui sã þinem cont de niºte recomandãri reale, dar nici sã rezonãm ca bãgaþi în prizã la toate balivernele ºi inepþiile cuprinse în raportul celor doi domni - la urma-urmelor ºi ei niºte inºi care au ajuns unde au ajuns, cum au ajuns ºi unii de-ai noºtri unde-au ajuns, ºi pe care-i duce capul atât cât îi duce. Rapoartele sunt ºi ele de mai multe feluri ºi am moºtenit de la vechiul sistem practica falselor raportãri. În cazul de faþã - farse raportãri. (Reprodus integral din "Libertatea" - sâmbãtã, 21 mai 1994) *Tranzacþiile tranziþiei
Titlu: Profilul lunii decembrie
Nr Editie: 501 Data: Monday 17 December 2001
Ministrul Industriilor a gãsit explicaþia pentru problemele pe care le ridicã temperatura scãzutã din casele românilor: luna decembrie s-a dovedit a fi o lunã mai friguroasã decât în mod obiºnuit! Nu cã ar exista o regulã, sã fie atâtea sau atâtea grade plus sau minus. Dar - ºi dl ministru a venit chiar cu documentul - o diagramã a ultimilor ani menþioneazã o drasticã coborâre a temperaturii medii sub linia care indicã punctul de îngheþ al apei. Iatã, într-adevãr, elementul care ne lipsea din dreapta judecatã a situaþiei generale. Pentru cã, este foarte simplu: dacã decembrie era o lunã normalã, nu se întâmpla nimic. Oamenii ar fi stat liniºtiþi la cãlduricã. ªi n-ar fi tremurat, pe motiv de lipsã a presiunii la gaze, care lipsã, între noi fie vorba, tot din cauza ruºilor se produce. Sã revenim, însã, la oile noastre ºi anume la profilul meteo ºi moral al lunii decembrie. Vom observa cã naþiunea românã este o naþiune meteodependentã. Dacã în decembrie 1989, vremea n-ar fi fost frumoasã ºi prielnicã revoluþiei, astãzi cine ºtie ce-ar fi fost de noi. Cine ºtie câte haine în plus am fi pus pe noi, pentru a înfrunta restricþiile ceauºiste. Dar în decembrie '89 a fost o lunã atipicã. În loc sã fie ger de crãpau pietrele, sau sã ningã de sã nu mai poatã circula vreo maºinã, a fost plãcut ºi liniºtit. Astfel încât s-a putut produce Revoluþia. Ceauºescu ar fi putut atunci sã invoce aceleaºi motive ca ºi ministrul Popescu. Presupunând cã n-ar fi fost împuºcat la Tâgoviºte, el ar fi putut sã aparã la televizor ºi sã explice, pe bazã de diagrame cã, în loc ca sã fie cum fusese în ultimii cinci ani, geroasã ºi încãrcatã de nãmeþi, luna decembrie a anului 1989 a fost cum a fost. ªi de aici tot ce s-a întâmplat, bine sau rãu (depinde pentru cine). Aºa încât nu putem sã nu-i dãm dreptate d-lui ministru: nu presiunea, nu consumul industrial, nu contractele cu ruºii sunt de vinã, ci luna decembrie, cu profilul ei incert.
Titlu: De ce cred românii cã sunt mai bine conduºi?
Nr Editie: 502 Data: Tuesday 18 December 2001
Ultimul sondaj CURS relevã o situaþie conflictualã: românii, deºi o duc mai prost decât pânã acum, cred cã sunt mai bine guvernaþi! Conflictul este doar aparent. În esenþã, este vorba despre douã categorii distincte: calitatea vieþii ºi calitatea guvernãrii. Ele nu se suprapun - sau nu se suprapun încã, datoritã decalajului care intervine între cauze ºi efecte. Acest decalaj este unul de lungã duratã ºi poate fi urmãrit cu uºurinþã pe parcursul celor doisprezece ani care au trecut la momentul de referinþã care rãmâne '89. Cã o duc mai rãu - nu este nici un secret. Se simte ºi se vede cu ochiul liber. Este, de altfel, obiectivul tuturor guvernãrilor de pânã acum - acela de a reduce decalajul dintre nivelul de trai ºi nivelul subvenþiilor necesare pentru a-l þine la limitele normalului. Deºi nu au spus-o niciodatã cu toatã gura, guvernanþii sunt preocupaþi sã punã economia ºi traiul oamenilor pe baze reale. Or, aceste baze reale þin de cantitatea ºi calitatea muncii - care continuã sã fie extrem de reduse. Cu alte cuvinte, de la Revoluþie încoace am trãit mai bine decât ne permitea efortul real depus de cãtre membrii societãþii ºi abia acum ne îndreptãm spre momentul adevãrului - care moment înseamnã sãrãcie ºi ineficienþã. Cã sunt mai bine conduºi - nici acesta nu mai este un secret. Cu atât mai mult cu cât termenul de referinþã îl reprezintã precedenta guvernare - caracterizatã prin incompetenþã, ineficienþã ºi cras diletantism. Când au trecut peste tine trei guverne ºi droaia de miniºtri de tristã amintire, ce fac acum coadã pe la Parchet, aproape fiecare membru al "cabinetului Nãstase" poate sã aparã drept un model. Cã nu e mare lucru sã fii chior în þara orbilor, e altã problemã. Dar este evident cã cel puþin câteva domenii dau dovadã de mai multã coerenþã ºi chiar de eficienþã. Pânã ºi hoþiile sunt mai organizate ºi fãcute cu ºtaif, faþã de modul în care se fãcea acest lucru pânã în urmã cu un an. Aºa cã nu e nici un paradox în concluzia CURS-ului: trãim mai prost, dar traiul ãsta apare ceva mai bine pus la punct în mecanismele sale intime. Abia când vom trãi mai bine ca urmare a unei conduceri mai bune vom putea spune cã se întâmplã ceva numit tranziþie.
Titlu: Bebe
Nr Editie: 503 Data: Wednesday 19 December 2001
La Salonul Român de Presã a fost lansatã o carte ce poartã pe copertã semnãtura lui Constantin Ivanovici, pe care lumea îl cunoaºte sub apelativul familiar de Bebe. Dl Bebe Ivanovici a avut decenþa de a nu se împãuna cu o operã care-i aparþine doar în parte - lucru de care personaje cu experienþã ºi pretenþii nu se împiedicã, semnând cu nonºalanþã ceea ce scriu alþii. Cartea, numitã "Cui îi este fricã de adevãr? - Leacuri împotriva uitãrii", reprezintã o colecþie de mãrturii inedite despre "Revoluþia românã în direct", desprinse din convorbirile pe care autorul le-a purtat cu un profesionist al condeiului - Teodor Brateº, ºi el martor ºi protagonist a ceea ce s-a întâmplat dupã ce elicopterul prezidenþial a decolat de pe acoperiºul CC-ului, în 22 decembrie 1989. Meritul principal al dlui Ivanovici este acela de a pune la dispoziþia publicului ºi a istoriei propria sa experienþã revoluþionarã. Pentru cã acesta este atributul pe care nici un purist în ale receptãrii ºi interpretãrii evenimentelor nu i-l poate rãpi: faptul de a fi trãit pe propria sa rãspundere ºi cu preþul propriei vieþi evenimentele unice ºi definitive ale Revoluþiei. Alãturi de alþi câþiva - între care Dan Iosif - Bebe Ivanovici a fãcut revoluþia în stradã, sub tirul automatelor ºi în faþa TAB-urilor - ºi nu în varianta comodã a televizorului, unde s-au "calificat" atâþia revoluþionari, dar mai ales atâþia beneficiari ai revoluþiei. Unora le displace stilul ºi personalitatea lui Bebe Ivanovici, om mai puþin obiºnuit cu fineþurile de cabinet ºi de camarilã. Asta nu-l împiedicã sã rãmânã un practician al faptei ºi al gestului - chiar dacã discutabile uneori - care gãseºte puterea sã-ºi asume ºi sã-ºi recunoascã deschis opþiunile, chiar ºi atunci când înlocuieºte demersul revoluþionar cu acþiunea administrativã a celui ales. Mãrturiile lui Bebe Ivanovici constituie un capital de adevãr ºi acþiune pe care istoria este obligatã sã-l reþinã ºi sã-l evalueze în consecinþã. Restul sunt interpretãri ºi poveºti, bune pentru cei care au participat la Revoluþie ca la un spectacol, din stal, asigurându-ºi dreptul de a aplauda sau de a huidui - dupã cum bat oportunitãþile.
Titlu: Un an de guvernare- cursul scurt!
Nr Editie: 504 Data: Thursday 20 December 2001
Cele o mie de pagini ale raportului care a stat la baza expozeului premierului Nãstase în faþa parlamentului, la aniversarea unui an de la preluarea guvernãrii ne pot oferi o imagine a ceea ce ne aºteaptã la finele mandatului. Lãsând gluma la o parte, gestul nu e doar remarcabil, este ºi unic în analele guvernelor de pânã acum ºi nu poþi sã nãdãjduieºti decât cã toate segmentele Executivului au lucrat la fel de serios ca ºi cei care au alcãtuit voluminosul raport în cinci tonuri pe care premierul l-a cãrat cu sine la parlament. Între starea de mulþumire a Puterii ºi fireasca stare de nemulþumire a Opoziþiei, existã un indicator pe cât de sensibil, pe atât de autorizat: starea de spirit a populaþiei. Aceastã stare de spirit a fost testatã recent de un sondaj de opinie publicã. Acesta a relevat - aºa cum subliniam într-un comentariu anterior - o situaþie doar în aparenþã paradoxalã: deºi grosul populaþiei o duce, în 2001, mai greu decât pânã acum, aceasta manifestã mai multã încredere în modul în care PSD-ul administreazã, de un an încoace, treburile publice. Este, dealtfel, elementul pe care a bãtut monedã premierul, punctând de douã ori dintr-o singurã loviturã: odatã oferind imaginea unei structuri profesioniste, articulate, urmãrind un program realist - iar a doua oarã comparându-ºi prestaþia cu aceea a fostei echipe reprezentate de actuala opoziþie. "Ciocu'mic!" - cum ar zice dl Mihãilescu ºi descurajant, din start, pentru ultima moþiune a acestui sezon. O moþiune tristã ºi lipsitã de speranþã, pe care Adrian Nãstase îºi permite sã o înfrunte fãrã nici cea mai micã teamã - lucru care, la urma-urmelor, nu-i este nici lui de prea mare folos. Pentru cã, se ºtie prea bine, o opoziþie slabã slãbeºte puterea însãºi. S-ar pãrea cã nu este cazul. Încã. Un lucru este cert: cã la Palatul Victoria se poate bea ºampania primului an. Din sticla moþiunii...
Titlu: Legitimitatea revoluþionarã
Nr Editie: 505 Data: Friday 21 December 2001
La festivitãþile care au avut loc la Timiºoara, la aniversarea a 12 ani de la declanºarea miºcãrilor populare ce aveau sã culmineze cu rãsturnarea dictaturii, a participat preºedintele Ion Iliescu. Din clasa politicã în funcþiune l-a însoþit doar fostul premier Petre Roman. Cei doi rãmân, chiar ºi dupã aceºti 12 ani, figurile emblematice ale Revoluþiei, tandemul care a reuºit sã mobilizeze o întreagã þarã în demersul democratizant iniþiat atunci. Regãsirea - dupã o lungã separaþie - a celor doi lideri carismatici are o semnificaþie aparte dincolo de cea aniversarã: ei sunt printre puþinele personalitãþi afirmate în vâltoarea evenimentelor care mai deþin responsabilitãþi publice. Domnul Iliescu este din nou în vârful piramidei, iar dl Roman, chiar dacã a fost lipsit de prerogativele sale de ºef de partid, nu va rãmâne pe dinafara vieþii politice (i se pregãteºte ceva pe la "francofonie") el continuând sã reprezinte ºi un curent pe care Bãsescu n-a reuºit sã-l anuleze. Cei doi au, deci, ceea ce le lipseºte multora dintre actualii lideri politici: legitimitatea revoluþionarã. Au ceea ce a lipsit, aproape în totalitate, puterii interimare dintre '96 ºi 2000. Nici unul dintre membrii actualului cabinet nu are "antecedente" în "21-22". Domnul Adrian Nãstase a apãrut pe firmament târziu, în preajma alegerilor. Dintre miniºtrii sãi doar Ioan Mircea Paºcu ar putea ridica astfel de pretenþii (el fiind, însã, considerat mai aproape de Cotroceni decât de Victoria). Este o "lipsã" care ar putea fi asemãnatã cu absenþa din biografia primilor lideri comuniºti a stagiului în ilegalitate, sau, în cazul þãrãniºtilor ºi liberalilor, a stagiului în puºcãriile comuniste. Nu este - ºi nici nu va fi de mirare - de ce, dupã patru ani în care aniversãrilor revoluþiei le-a fost pusã surdina societãþii civile - consideratã a fi zona de extracþie a puterii de atunci - cea de-a 12-a aniversare sã fie operatã cu motoarele din plin ºi cu girul prezidenþial suplinind lipsa de apetit guvernamentalã. ªi chiar dacã prezentarea ultimului volum al preºedintelui va fi fãcutã la manifestãrile din Capitalã de cãtre premier (care a primit aceastã sarcinã cu vreo sãptãmânã înainte, ca sã aibe timp sã studieze opul) sã nu ne lãsãm înºelaþi: Revoluþia este un azimut în declin obiectiv. Peste patru ani vom asista, probabil, la un simpozion. "Adevãratele" evenimente, autenticele evenimente vor fi desprinse din istoria zbuciumatã a unui partid, cel care "a preluat ºtafeta" ºi a dus-o mai departe. Legitimitatea revoluþionarã va evolua în ritmul legitimaþiilor.
Titlu: Mielul turbat
Nr Editie: 508 Data: Thursday 27 December 2001
Modul în care a decurs primul an de colaborare între preºedinte ºi primul-ministru nu oferea nici un semn cã lucrurile vor lua întorsãtura pe care au luat-o în 21 decembrie, cu prilejul manifestãrilor dedicate Revoluþiei. Retras în turnul sãu de fildeº de la Cotroceni, preºedintele pãrea mai preocupat de reconcilierile sale - cu regele, cu Europa Liberã, cu foºtii opozanþi - decât de evoluþiile lãsate în grija Palatului Victoria. La rândul sãu, Palatul Victoria considera cã, deþinând drepturi depline asupra administrãrii treburilor þãrii, n-ar trebui sã împartã, nici rãspunderile ºi nici succesele, cu altcineva. Practic, Adrian Nãstase& Comp. au considerat cã separaþia puterilor în stat trebuie sã devinã o realitate palpabilã dupã compromisurile care au caracterizat precedentele guvernãri. Ideea decurgea, pe de o parte, din scorul convingãtor cu care au fost câºtigate alegerile, iar pe de alta, din coerenþa superioarã a programului ºi a echipei. Dupã împãrþirea prãzii electorale (preºedinþia impunându-ºi oamenii atât în guvern, dar mai ales în structurile informative) filosofia care a pus stãpânire tot mai evident pe echipa de la Victoria, în strânsã legãturã cu cea de la partid, a fost urmãtoarea: ia sã ne mai lase-n pace dl Iliescu ºi sã-ºi vadã de treaba lui, acolo la Cotroceni ºi sã zicã mersi cã noi am dus greul alegerilor! Asta ºi pãrea sã facã dl Iliescu: sã-ºi vadã de treaba lui, ignorând tot mai des puseele de autoritate venite dinspre palatul Victoria (primiri oficiale cu gardã militarã - atribut exclusiv al preºedintelui, reguli noi de protocol, iniþiative de politicã externã întreprinse fãrã consultarea celui cãruia îi revin prin Constituþie etc.) ºi pãrând a nu fi preocupat de altceva decât sã-ºi ducã cu bine la capãt un mandat care îi oferã o plãcutã revanºã asupra a tot ceea ce a fost nevoit sã suporte în precedentele. Numai cã ziua de 21 decembrie 2001 a oferit o mare surprizã celor care începuserã sã creadã în "cuminþirea" sa: în locul unui discurs omagial, asistenþa a avut parte de o veritabilã filipicã ce a lovit exact unde doare mai tare: în establishmentul PSD-ist, în tendinþele tot mai evidente de a acapara, odatã cu puterea, ºi beneficiile ei ilicite. Atacând corupþia, dl Iliescu a fãcut-o la grãmadã, amestecându-i pe foºti cu actuali ºi atenþionând asupra diversiunii politice care însoþeºte orice demers de curãþire a climatului politic. Discursul prezidenþial din 21 decembrie 2001 reprezintã o cotiturã în politica româneascã, dar ºi în atitudinea preºedintelui faþã de un Executiv cãruia nu mai este dispus sã-i gireze integral acþiunile. ªi erorile. Iar faptul cã gestul a fost fãcut în aceeaºi zi cu o moþiune de cenzurã care atingea aceleaºi teme nu poate sã însemne decât cã "anul de miere" a luat sfârºit ºi cã "mielul turbat" de la Cotroceni considerã cã nu ºi-a spus încã ultimele cuvinte.
Titlu: Televiziunea românã-liberã
Nr Editie: 509 Data: Friday 28 December 2001
Faptul cã a fost nevoie sã treacã o duzinã de ani pentru ca Televiziunea Românã sã procedeze la o asumare deschisã ºi sincerã a rolului pe care l-a jucat în Revoluþie ºi în anii care au urmat este un semn bun. Unul de normalitate ºi de realism. La aniversarea a 12 ani de la momentul în care echipa din Calea Dorobanþilor a luat decizia ca de atunci înainte "sã spunã adevãrul", realizatorii de astãzi i-au aºezat faþã în faþã pe câþiva dintre protagoniºtii evenimentelor din 22 decembrie derulate pe ecranele televizoarelor ºi câþiva dintre ziariºtii din presa scrisã care, la aceeaºi datã, au avut un cuvânt de spus. A fost - inspirat - aleasã formula unei conferinþe de presã care, odatã cu rãspunsurile la întrebãrile gazetarilor - printre care am avut privilegiul sã mã aflu - se dorea clarificarea unora dintre aspectele mai puþin limpezi ale "revoluþiei transmise în direct". Faptul cã ideea a generat o dezbatere interesantã s-a concretizat ºi într-o cu totul specialã decizie de prelungire a timpului acordat emisiunii, de la douã la trei ore, în cel mai solicitat "prime time" al sãptãmânii ºi - poate - al anului. S-a putut înþelege mai bine, ºi mai fãrã patima ce a caracterizat majoritatea analizelor de pânã acum, care a fost mecanismul care a fãcut dintr-o instituþie condamnatã la douã ore de omagii cotidiene, una care sã devinã veritabil centru de coordonare al acþiunilor revoluþionare. Cu toate erorile, cu toate exagerãrile ºi în ciuda tuturor suspiciunilor de manipulare, televiziunea românã - liberã - ºi-a jucat impecabil un rol pe care nu apucase nimeni sã-l scrie. Televiziunea românã face parte din istoria noastrã ºi din zestrea de libertate pe care n-am luat-o în acel decembrie zbuciumat. Ea a fost o mizã revoluþionarã ºi a continuat sã fie o mizã politicã - ceea ce face ca ºi astãzi, în condiþiile unei diversificãri remarcabile a peisajului audio-vizual, ea sã rãmânã o "pradã", doritã de toþi cei care vor sã-ºi consolideze un eºafod de putere. Pentru trei ore, în studioul mare de lângã celebrul studio patru, am retrãit cu emoþie aceastã parte, esenþialã, a procesului de redobândire a unei libertãþi care a debutat cu libertatea cuvântului.
Titlu: Democraþia imaginii
Nr Editie: 510 Data: Saturday 29 December 2001
Probabil cã fenomenul cel mai interesant care s-a produs în anul 2001 este acela al proliferãrii ºi regrupãrii canalelor de televiziune. Dupã ce timp de decenii a beneficiat doar de un program - ºi acela ajuns la numai douã ore pe zi - România prezintã astãzi spectacolul unei diversivitãþi remarcabile. Odatã cu intrarea în peisaj a canalelor OTV, Realitatea ºi B1, telespectatorul român se aflã în situaþia de a putea alege dintre nu mai puþin de 14 staþii, dacã socoteala mea este corectã. Este un lucru cu care se pot lãuda puþine þãri din jurul nostru ºi chiar din Europa. 14 canale, dintre care vreo zece dispun de certe atribute de profesionalism ºi care au, realmente, cu ce sã reþinã atenþia telespectatorilor! Ne aflãm în faþa unui veritabil fenomen de pluralism care caracterizeazã orice proces democratic. De la domnia absolutã a TVR, vreme de peste patru ani, la breºele fãcute în acest monopol de cãtre noile canale comerciale - Tele7, Antena 1 ºi PRO TV ºi pânã la constituirea unui pluton fruntaº în care nu mai puþin de trei canale îºi disputã acerb, la cote aproximativ egale, audienþa este un drum lung, parcurs cu aplomb. O radiografie, din acest punct de vedere, a anului 2001, ne oferã câteva constatãri interesante: o cursã strânsã, în doi, pe cam aceleaºi paliere, a posturilor Antena 1 ºi PRO TV; recuperarea spectaculoasã de audienþã din partea TVR, principalul perdant al ultimilor ani; revelaþia pe care a produs-o PRIMA TV, cu o progresie solidã ºi consecventã; stabilizarea în zona sentimentalã a ACASà TV; formidabila schimbare la faþã a TVR2, care chiar dacã nu s-a ales cu audienþa meritatã, ilustreazã cu aplomb ce trebuie, ce ar trebui sã fie o televiziune publicã; agonia (managerialã) a Tele7 care, în cel de-al ºaptelea an de existenþã parcurge experimentul "Mãgarul lui Buridan"; nonconformismul ºocant al OTV, siguranþa ºi aplombul cu care s-a aruncat în groapa cu lei noul B1TV; ºi ambiþiosul proiect al Realitãþii TV susþinut de cele mai spectaculoase "transferuri" de personalitãþi. Toate bune ºi frumoase. Mai frumoase chiar decât o permite realitatea unui buget de publicitate neîndestulãtor ºi lipsit de o perspectivã imediatã.
Titlu: Bilanþ incert
Nr Editie: 511 Data: Monday 31 December 2001
Fãcând o medie între realizãrile consemnate de cele 6 volume ale "raportului de guvernare" prezentat de Putere ºi lipsurile consemnate de moþiunile succesive aruncate cu obstinaþie pânã în ultimele zile ale anului de cãtre Opoziþie, ar putea rezulta un bilanþ al anului 2001 din care sã observãm cã ne-am miºcat ceva mai bine în plan extern decât în cel intern. Ambele zone poartã povara grelelor moºteniri ºi pentru fiecare existã momente de referinþã jenante: anul 1989, ultimul al regimului comunist, conservã date referitoare la nivelul producþiei ºi al nivelului de trai pe care nu le vom putea egala decât peste vreo 8 ani - conform unor afirmaþii emise la vârful clasei politice. Cât despre prestaþia externã, probabil cã va fi extrem de greu de atins performanþele pe care le-a obþinut Ceauºescu, în special prin deceniul opt, când a fost implicat într-o serie de desfãºurãri la care astãzi nici un cutezãm sã ne gândim. În 2001 nivelul de trai a continuat sã scadã. Iar economia nu dã încã necesarele semne de dezmorþire. Cu toate cã eforturile fãcute la nivel executiv sunt evidente, decalajele pe care le-a generat permisivitatea ºi lipsa de autoritate sunt extrem de greu de stopat. Coerenþa sporitã a actului de guvernare nu face, însã, deocamdatã, altceva decât sã punã puþinã ordine în peisaj. Austeritatea este, în mod evident, singura soluþie, dar ea va trebui sã poatã sã fie acceptatã de o populaþie tot mai înºelatã în aºteptãrile ei. Din pãcate, 2002 nu promite nimic semnificativ în aceastã direcþie. Disponibilizãrile vor lãsa pe drumuri alþi ºi alþi oameni, reducerea ºi retragerea subvenþiilor va închide porþile a alte ºi alte întreprinderi, indexãrile vor suplini doar o parte a procesului de degradare generat de inflaþie. În faþa faptului cã pe plan extern ne-am miºcat mai bine, cã imaginea noastrã se mai drege, cã diversiunile periodice au mai puþin efect, nu pare sã conteze prea mult. "Succesele externe" rãmân o satisfacþie platonicã, un element de palmares atâta timp cât ele nu aduc cu sine investiþii ºi investitori. Atâta timp cât n-aduc picul de mai bine pe care fiecare român îl aºteaptã de la un viitor cronic.
Titlu: Greaua moºtenire
Nr Editie: 500 Data: Saturday 15 December 2001
Anchetarea fostului ministru Mureºan în legãturã cu una dintre ilegalitãþile comise pe vremea când se afla la cârma agriculturii, aduce la ivealã o problemã care tinde sã caracterizeze situaþia materialã a multora dintre cei care s-au înfruptat din banul public. Dl Mureºan, referitor la averea sa - din care ar trebui sã se recupereze paguba pe care a creat-o - afirmã cã n-a dobândit nimic cât a lucrat la stat, cã tot ce are este moºtenit de la pãrinþi ºi de la bunici. Domnia sa se aflã pe o linie comunã marii majoritãþi a funcþionarilor publici de rang înalt. Mai cã-þi vine sã crezi cã ne aflãm în Anglia victorianã, când miniºtrii nu erau plãtiþi, ba susþineau cheltuielile ministerelor din propria lor avere - asta ca o contribuþie patrioticã la guvernarea þãrii. E drept cã n-am auzit ca vreun ministru contemporan sã fi adus bani de acasã pentru cheltuielile curente ale ministerului (chirie, cãldurã, hârtie igienicã ºi altele) dar de aici pânã la a accepta ideea unei atari austeritãþi, încât ministrul respectiv (care este ºi el om) sã se limiteze la ce primeºte de la casierie, e o distanþã lungã. Sã crezi cã în deplasãri refuzã diurna ºi foloseºte cardul personal pentru plãþi, sau cã la mesele de protocol bagã mâna în buzunar pentru bacºiº - este niþel cam prea mult. Dupã cum este greu de realizat cât de mult au trebuit sã se zbatã moºii ºi strãmoºii, sã punã ban lângã ban (inclusiv în timpul terorii comuniste) pentru ca fiii lor sã se poatã plimba azi cu Mercedesul sau cu Audi, sã stea în câte 2-3 case, sã aibã vile la munte ºi la mare ºi sã se îmbrace în costume Armani de trei mii de dolari. Este "greaua moºtenire" care apasã pe umerii slujitorilor oneºti ai patriei. O moºtenire pe care o evoca, într-un soi de comicã premierã, celebrul comisar Floricã al Gãrzii Financiare, cel care într-o antologicã audiere în Parlament (prin '93) mãrturisea cu candoare cã cele trei maºini pe care le deþinea fuseserã cumpãrate din pensia pãrinþilor sãi, ºi nicidecum din ºpaga pe care o primise de la prietenii sãi, negustori arabi de þigãri de contrabandã.
Titlu: Un simplu cetãþean activ
Nr Editie: 499 Data: Friday 14 December 2001
Dupã o tãcere încruntatã de aproape un an, dl Emil Constantinescu iese la rampã, în calitatea sa esenþialã: aceea de simplu cetãþean activ! Activ într-un domeniu pe care credeam sã-l fi abandonat, sub imperiul dezamãgirilor în serie pe care le-a suferit. N-ar fi însã corect sã trecem sub tãcere o altã intervenþie a sa - cea de la reuniunea la vârf a clasei politice ºi a societãþii civile, dedicatã aderãrii la organismele europene desfãºuratã în primãvarã la Snagov. Atunci, dl Constantinescu, în calitatea sa de fost preºedinte n-a scãpat prilejul de a agrementa festivitatea cu câteva sãgeþi rãutãcioase la adresa noului regim, din care se putea deduce faptul cã rãmânea încã de pe atunci un observator atent a ceea ce se întâmpla în jurul sãu. Nu se ºtie din ce cauzã, intervenþia sa n-a avut ecoul dorit. Probabil cã lumea se afla încã sub impresia penibilã a finalului de guvernare ºi a dezastrului electoral suferit de Coaliþia abandonatã în cel mai critic moment al existenþei sale de cãtre dl Constantinescu. Nici politicienii ºi nici publicul n-au reuºit sã treacã cu uºurinþã peste aceastã dezertare - indiferent care au fost raþiunile invocate. Iatã, deci, cã dupã aceastã perioadã, ce poate fi interpretatã ca un soi de penitenþã, cu reveniri la instrumentele de bazã - catedra ºi pietrele - dl fost preºedintel ridicã capul ºi vocea ºi împunge cu degetul arãtãtor eºecurile guvernãrii actuale: "Nu PIB-ul ºi inflaþia sunt problemele cruciale - zice domnia sa la radioul naþional - ci respectarea legii!" Fãrã sã vrea, dl Constantinescu pune degetul pe cea mai dureroasã ranã a guvernãrilor de pânã acum, între care cea care i-a purtat numele a excelat în încãlcãri. La bazã ºi la vârf. În timpul domniei sale, pe motiv cã odatã cu alegerile nu se cucerise ºi puterea, justiþia a devenit o veritabilã anexã a preºedinþiei. La cârmele ei au fost puºi prieteni din copilãrie, iar dosarele se instrumentau mai întâi la Cotroceni, de unde plecau cu directive clare. În aceeaºi perioadã s-au pronunþat nu odatã sentinþe care dacã n-ar fi fost dramatice, puteau fi considerate comice. ªi tot atunci rãzboaiele juridice cu foºtii guvernanþi au fost adeseori intersectate de acþiunile de gherilã dresate împotriva unora dintre participanþii la coaliþie, în aºa fel încât nimeni nu mai înþelegea nimic. Nu vreau sã spun cã puterea actualã nu are pãcatele ei ºi cã nu se produc frecvente încãlcãri ale legii. Ele însã, n-au ajuns sã egaleze abuzul, degringolada ºi confuzia care au caracterizat perioada în care simplul cetãþean activ de azi avea ºi pâinea, ºi cuþitul.
Titlu: O aniversare
Nr Editie: 498 Data: Thursday 13 December 2001
În umã cu doi ani avea loc ceea ce s-ar putea numi o "loviturã de palat": cea care avea sã-l scoatã din scaun pe premierul de atunci, Radu Vasile, cu concursul reunit al Cotrocenilor ºi al Biroului Executiv al þãrãniºtilor. În profunda bulibãºealã care a caracterizat cei patru ani de guvernare þãrãnisto-liberalo-democrato-udemeristã, momentul nu a stârnit nici vâlva ºi nici comentariile pe care le-ar fi meritat. Pentru cã la 13 decembrie 1999, România a trecut pe lângã prima crizã constituþionalã autenticã, cea care - dacã forþele aflate în joc îºi puneau mintea - putea conduce la primul impeachement - demiterea preºedintelui pentru încãlcarea Constituþiei. Dar, lumea - chiar cea politicã - era atât de lehamisitã de ceea ce se petrecea, încât nimeni n-a insistat. Nici mãcar PDSR-ul, care se îndrepta cu paºi deja siguri spre recâºtigarea puterii, graþie sprijinului nepreþuit pe care i-l acorda coaliþia la putere. Nimeni n-avea chef, atunci, de alegeri anticipate ºi de un nou scandal, pe lângã cele care se derulau non-stop. Aºa încât toatã lumea a asistat, ca la teatru, la decapitarea (politicã) a lui Radu Vasile, cel mai nonconformist ºi mai jemanfiºist premier pe care l-a avut România, probabil de-a lungul întregii sale istorii. Lucrurile se cer puþin rezumate. Radu Vasile a fost o figurã proeminentã în partidul sãu, de-a lungul perioadei de opoziþie. Bon-viveur, afabil, se învârtea cu uºurinþã în cercurile politice. Se socotea, de regulã, cã i se cuvine mai mult decât obþinea. A fost, din start, un adversar al lui Constantinescu, cel care venea la de-a gata într-un partid la care "nu pusese umãrul". În finalul lui '96 se considera îndreptãþit la preluarea funcþiei de premier, nici Ciumara ºi nici Spineanu neputându-i sta în faþã. A apãrut însã… Agamiþã Dandanache-Ciorbea, trimis de la centru de triumfãtorul nou preºedinte. A contribuit activ la sabotarea acestuia (de parcã mai era nevoie) aºa încât, pe la Paºtele lui '98, dezorientatul sãu partid, þinut în ºah de democraþi ºi liberali, a fost nevoit sã-l propunã, contre-coeur, dar neavând o variantã mai bunã. Constantinescu l-a acceptat ºi el, în silã, iar de-a lungul scurtului sãu mandat Radu n-a fãcut altceva decât sã le dea tuturor cu tifla, "înhãitându-se" cu Bãsescu ºi urgisindu-ºi propriii colegi de partid. Aversiunea strânsã cu grijã, zi de zi, a condus la imprudentul gest prezidenþial, prin care toatã lumea dorea sã scape de incomodul premier. Doar acordul secret încheiat de Vasile cu PDSR-ul l-a salvat pe Constantinescu de un scandal monstru, acesta fiind nevoit sã revinã asupra deciziei iniþiale ºi sã gãseascã o formulã mai elegantã de debarcare. Cã Vasile a fost pãcãlit ºi cã toate asigurãrile pe care le-a primit nu fãceau doi bani - este altã poveste. Cea care conteazã este aceea paradoxalã cã doar lipsa de chef a beligeranþilor a fãcut ca România sã nu plonjeze, atunci, într-o gravã crizã constituþionalã.
Titlu: Vinul ºi fasolea
Nr Editie: 489 Data: Monday 03 December 2001
Pentru prima datã în 12 ani, momentul Zilei Naþionale începe sã capete un aer de autenticã sãrbãtoare ºi de normalitate. Aceastã lungã zbatere pentru regãsirea de sine a cunoscut momente tensionate ºi contradictorii, mai ales atunci când s-au supralicitat interesele politice. Niciodatã pânã acum ziua de 1 Decembrie nu a reuºit sã fie a tuturor românilor. A fost ori a Puterii, ori a Opoziþiei, ori s-a împãrþit între cele douã. Debutul, din '90, a fost unul nefericit, când la Alba Iulia discursul lui Coposu a fost bruiat de suporterii FSN-ului, pe fondul unei intervenþii a premierului de atunci, ori neînþeleasã, ori prost exprimatã. N-au lipsit nici momentele tensionate, ca cel al preºedintelui Constantinescu, scos prin spatele Tribunei, fãrã sã fi reuºit sã-ºi tinã discursul, pentru a scãpa de reacþia violentã a participanþilor, dupã ce cu vreo doi ani în urmã, dupã alegeri, avusese parte de o veritabilã baie de mulþime. Întrebarea care se pune este: putea fi altfel? Putea fi altfel de la bun început? Din '90? Rãspunsul este: nu! ªi el trebuie cãutat în sechelele profunde ale societãþii româneºti. Cea care, vreme de aproape 50 de ani avusese parte de sãrbãtori formale, stãine spiritului ºi istoriei sale. Practic, Ziua Naþionalã s-a redus, multã vreme, la bacºiºul cinic pe care cei care erau duºi cu otuzbirul la defilare îl primeau dupã aceea: câþiva cremvurºti( invizibili în restul anului!) ºi niºte bere! Partea câmpeneascã a sãrbãtorii era cea care o fãcea de acceptat-nu propaganda agresivã ºi goalã de conþinut, care rescria istoria, confiscând în folosul comunismului unul dintre evenimentele importante ale istoriei, ºi falsificându- l fãrã jenã. Românii s-au regãsit cu greu, nu în semnificaþia lui 1 decembrie, care rãmâne mereu valabilã, ci în capacitatea de a accepta ideea cã ea poate fi îmbrãþiºatã indiferent de apartenenþa politicã. A funcþionat ºi funcþioneazã încã o intoleranþã de tip totalitar în aceastã reacþie, pe care clasa politicã nu a fãcut nimic pentru a o corecta. Schimbarea din acest an vine tot de la oameni: dincolo de gesturi în serie de reconciliere cu istoria, pe care le face în mandatul sãu final( ºi care poate rãmâne unul istoric) dl. Iliescu, ºi care au fãcut ca pentru prima datã la recepþia de la Cotroceni sã ciocneascã paharele cu ºampanie actualul, fostul preºedinte ºi fostul rege- ceea ce constituie o performanþã remarcabilã- adevãratul spirit de sãrbãtoare- s-a manifestat în stradã. Acolo unde oamenii s-au strâns sã ciocneascã un pahar ºi sã mãnânce împreunã o farfurie de fasole de la cazan. Vinul ºi fasolea reprezintã reperele emblematice ale dãinuirii noastre ºi simboluri ale virtuþilor colectivitãþii! Administraþiile locale ºi întreprinzãtorii cu suflet au gãsit coarda sensibilã care ne poate scoate de sub influenþa discursurilor pãþimaºe ºi ne poate readuce la masa comunã a familiei mari care este þara în care trãim. Acesta va fi, va trebui sã fie, numitorul comun al viitoarelor sãrbãtori naþionale.
Titlu: Caragiale, dar nu teatru...
Nr Editie: 490 Data: Tuesday 04 December 2001
Cei de vârsta mea îºi reamintesc, poate, impactul pe care l-a avut o generaþie de actori de excepþie- una dintre multele pe care le-a dat aceastã þarã- printr-un spectacol de absolvire, la IATC, care a fãcut ca micuþa salã Cassandra sã fie luatã cu asalt luni în ºir prin anii 70, dacã nu mã înºel. Absolvenþii montaserã un spectacol original: Caragiale- dar nu teatru! Se gãsea, în acest spectacol, orice în afara pieselor marelui dramaturg: momente, schiþe, poezii, aforisme. Totul într-o îmbinare uluitor de fluentã ºi plinã de un haz nebun. Tinerii actori reuºeau sã încãlzeascã verbul muºcãtor al marelui scriitor pânã la incandescenþa hazului total. Mi-i reamintesc, în dezordine, pe Mircea Diaconu, Gelu Colceag, Gelu Niþu, Vladimir Gãitan ºi pe alþii pe care memoria spectatorului nu i-a pãstrat (ceea ce nu-i face sã fi fost mai puþin sclipitori în acel exerciþiu), cei care aduseserã sala în delir, o salã care la final nu se hotãra sã conteneascã aplauzele. O originalã reluare a acelui spectacol a avut loc zilele trecute, odatã cu Festivalul Naþional de Teatru Ion Luca Caragiale. Titulaturã pompoasã care nu s-a potrivit nici un moment cu ceea ce s-a întâmplat zilele trecute la Teatrul Naþional pentru cã- culmea- aceastã ediþie nu numai cã nu a avut vreo piesã de Caragiale, dar nu a avut nici mãcar una din repertoriul naþional! Cititorul -ºi spectatorul - normal se poate întreba: de ce? E o întâmplare sau...? Eu nu cred cã e o întâmplare. Este mai degrabã consecinþa unui fenomen, a unei stãri. De 12 ani încoace am plonjat direct într-o lume desprinsã parcã din opera marelui satiric. De 12 ani, pe marea scenã a þãrii, cum se spunea, se joacã non-stop, un spectacol fãrã cap ºi fãrã coadã. De 12 ani România este invadatã ba, ce zic eu: dominatã, chiar!- de personajele ºi situaþiile lui Caragiale. Deschideþi televizorul la orice orã din zi sau din noapte, sau uitaþi-vã în oglindã ºi veþi da nas în nas cu unul din personajele Nopþii furtunoase sau Scrisorii pierdute. Zeci, sute, mii de Tipãteºti, Trahanachi, Brânzoveneºti, Caþavenci, Ziþe, Miþe, Coane Joiþiche, Ipingeºti sau Venturiani populeazã scenele politicã, economicã, socialã ºi culturalã ale unei þãri aflate într-un perpetuu D-ale carnavalului.. De imediat dupã zaverã, Conu Leonida nu mai pridideºte cu analogiile sale politice. Le face nu în dormitor, ci la televizor. Dom Nae dã ordonanþe de urgenþã iar venerabilul Zaharia se reconciliazã cu toatã lumea. Iar în vremea asta, bietul Cetãþen Turmentat se trezeºte doar odatã la patru ani, când, culmea, habar nu are cu cine sã voteze ºi nici nu gãseºte pe cineva care sã-i spuie. Atunci vin ºi zic- ce nevoie mai avem de piesele lui Caragiale ºi de teatrul lui? Aºa încât cred cã ceea ce s-a întâmplat în festival este lucrul cel mai nimerit ºi nicidecum o potrivealã comicã.
Titlu: OSCE: O ºansã ratatã!
Nr Editie: 491 Data: Wednesday 05 December 2001
Nu pot sã nu mã întreb cum ar fi utilizat Ceauºescu ºansa României de a avea, în acelaºi an, doi reprezentanþi în fruntea unuia dintre cele mai importante foruri continentale ºi internaþionale - Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa? Mai ales cã la punerea bazelor acestuia în anii '70, la Helsinki, România a jucat un rol deloc de neglijat. Nu sunt un nostalgic al vechiului regim. Am însã nostalgia bãgãrii noastre în seamã pe scena internaþionalã, în urma cãrþilor jucate cu dibãcie de dictator la masa verde a tranzacþiilor dintre marile puteri. Nu ºtiu cum a fãcut - ºi nici cât din ceea ce a fãcut i-a aparþinut lui ºi nu consilierilor sãi de pe atunci - dar vreme de vreo douã decenii a fãcut un balet riscant ºi duplicitar poate, între cele douã blocuri, reuºind sã se transforme într-un vehicul de comunicare ºi de negocieri între acestea. Astfel încât, comunistã, nedemocraticã, abuzivã, România lui însemna ceva pe eºicher. Ce mai înseamnã astãzi? Din pãcate - nimic! Nici mãcar în conjunctura de genul aceluia care a fãcut sã avem, concomitent, un reprezentant la ºefia anualã a organizaþiei - ministrul de externe Mircea Geoanã - ºi unul la cârma adunãrii parlamentare a acesteia - fostul ministru de externe Adrian Severin. Douã personalitãþi remarcabile, luate pe rând, cu o bunã experienþã în zona afacerilor internaþionale, dar care nu au reuºit sã formeze o echipã animatã de aceleaºi interese. Deºi fiecare a punctat câte ceva în zona de acþiune (Geoanã în Cecenia, Severin prin Bosnia ºi Kossovo) împreunã n-au reuºit sã obþinã mai nimic. Nici mãcar sensibilizarea - prin contactele directe - a omologilor lor pentru libera circulaþie a românilor prin Europa, în timp ce bulgarii, fãrã a avea "pilele" noastre, zburdã deja prin spaþiul Schengen. Summit-ul de douã zile de la Bucureºti n-a reuºit nici el sã producã, în opinia publicã, altceva decât lehamite ºi iritare faþã de excesele comise din raþiuni de securitate ºi de bulversarea circulaþiei rutiere. Am avut, e drept, oaspeþi de marcã, dar mi-e teamã cã pentru Powell, de pildã, n-a fost prea clarã distincþia dintre Bucureºti ºi Budapesta, confuzie frecventã în rândul oficialitãþilor de peste ocean. Revin, de aceea, ºi mã întreb ce-ar fi fãcut Ceauºescu, cu mintea lui diabolicã, de dictator odios, dintr-o oportunitate ca aceasta - una cu care ne vom reîntâlni curând.
Titlu: Sacrificarea lui Vãcãroiu
Nr Editie: 492 Data: Thursday 06 December 2001
Într-un climat destul de dubios - din punctul de vedere al reacþiilor din zona politicului - are loc un proces de intenþie, cu accente proletcultiste, la adresa preºedintelui Senatului. Dl Vãcãroiu, al doilea om din stat, este supus unui tir concentrat pe tema unor beneficii obþinute pe vremea când se afla la conducerea Bãncii de Investiþii ºi Dezvoltare. Ideea este cã domnia sa a cunoscut, sau trebuia sã ºtie, cã banii pe care urma sã-i primeascã drept primã de instalare, puteau sã provinã ºi din depunerile la FNI. Nu am nimic de comentat asupra modului în care publicaþia a lansat acest "scandal" - în definitiv, îºi joacã cartea, nu doar pe cea publicisticã - ci doar pe marginea contextului în care are loc aceastã tentativã de execuþie publicã. Dl Vãcãroiu a acceptat aceastã funcþie în timp ce partidul domniei sale se afla în opoziþie. A acceptat-o ca pe un angajament personal care þinea cont - trebuie sã-i acordãm acest beneficiu - de experienþa ºi de capacitatea sa organizatoricã în materie. Nu reuºesc sã-i gãsesc o vinã d-lui Vãcãroiu din acest punct de vedere. Cu atât mai mult cu cât atunci, Sorin Vântu - nu apãruserã la orizont norii negri ai afacerii FNI - lansase o veritabilã campanie de imagine pentru construcþia sa financiar-bancarã. Alãturi de dl Vãcãroiu, au intrat atunci în pâine ºi Florin Georgescu, Vlad Soare ºi Daniel Dãianu, cu toþii calificaþi ºi prin exerciþiu executiv pentru o asemenea misiune. Nu are importanþã ce s-a întâmplat în timp cu acest edificiu. Cutremurul FNI i-a alungat pe majoritatea celor care acceptaserã provocarea lui Vântu. Dl Vãcãroiu a avut decenþa de a nu da bir cu fugiþii la primele scuturãturi. ªi-a dat demisia de la bancã (cu o oarecare întârziere, dupã pãrerea mea, care acum este abil speculatã) abia dupã ce a preluat funcþia de preºedinte al Senatului, când era evidentã incompatibilitatea dintre cele douã poziþii. Acum, la aproape un an distanþã, i se pune în cârcã faptul cã a acceptat, la angajare, o sumã care muritorilor de rând li se pare exorbitantã. Este un ireparabil reflex populist sã pui faþã în faþã sãrãcia poporului cu sumele pe care le câºtigã unii sau alþii. Dar este o realitate de tip capitalist - ceea ce vrem noi sã construim, cu cãrãmizi socialiste. În zonele financiare, unde se vehiculeazã bani mulþi, se ºi plãteºte mult. Poate cã nu e încã la noi cazul, dar în State, un fost preºedinte, consilier sau ministru este angajat de marile companii contra valorii sale în aur, doar pentru ceea ce a reprezentat el în conºtiinþa publicã. De ce n-ar fi meritat dl Vãcãroiu, fost prim-ministru, un mandat, complet, cei vreo 700.000 de dolari? Problema este alta: dl Vãcãroiu a devenit o þintã pentru un scandal de presã exact în momentul în care, între domnia sa ºi alþi lideri social-democraþi au intervenit o serie de disensiuni. De ce atacul nu s-a îndreptat ºi spre Florin Georgescu? De ce, mai mult, nimeni din partid nu a luat încã o poziþie în acest caz? Aceiaºi oameni care s-au încolonat în urma lui Bivolaru spre Parchet, acum tac mâlc ºi-l lasã pe preºedintele Senatului sã se descurce cum o ºti el. Or, se ºtie, nu e punctul sãu tare. Nu a fost ºi nu este. Chiar primele reacþii lasã sã se înþeleagã nu doar cã nu a fost consultat în vreun fel, dar cã în jurul sãu nici nu existã ceea ce se aflã în prea plin, în jurul altor lideri - staff-uri de imagine ºi de P.R. P.S. Nu pot sã nu-mi amintesc un precedent: prin '90-'91, un alt prerºedinte al Senatului, Alexandru Bârlãdeanu, a fost supus unui atac la fel de concertat, pe care a fost lãsat sã-l înfrunte la fel de singur. Istoria se repetã?
Titlu: Vize ºi vise
Nr Editie: 493 Data: Friday 07 December 2001
S-ar putea ca în câteva zile sã aflãm dacã la anu' mai avem nevoie de vize pentru a hãlãdui liberi prin minunatul spaþiu Schengen. Chestiunea þine, se pare, de bunãvoinþa austriecilor (cei cu lebedele) ºi a italienilor (cei cu macaroanele), despre care se zice cã n-ar prea fi de acord. Sunt, surprinzãtor de acord, nemþii, cei care au suferit pânã acum cel mai mult de pe urma setei de libertate a unora dintre conaþionalii noºtri, ce au considerat cã cel mai propriu teren pentru exersarea talentelor lor de iuþealã de mânã ºi vitezã de gândire este acela populat de mult prea serioºii germani. Oricum, Europa Occidentalã pare a-ºi fi dat seama cã problema vizelor pentru români se pune într-un mod original: cei care doresc cu tot dinadinsul sã cãlãtoreascã, au fãcut-o, o fac ºi o vor face, indiferent de câte piedici li se vor pune. Opreliºtea funcþioneazã perfect în cazul celor care n-au nici chef ºi nici bani sã se aventureze de-a lungul ºi de-a latul Europei. Aceºtia sunt, în principal, cei care respectã cu stricteþe regulile vizelor ºi al trecerii frontierei. Aºa încât, cum spuneam, diriguitorii comunitari par sã se fi înþelepþit acceptând ideea cã pe unde umblã bulgarii, pot sã umble ºi românii, cã nu degeaba de þinem de mânã pe la porþile tuturor instituþiilor prin care am dori sã tragem o raitã, dar nu prea ne dã mâna. Pentru oficialii de la Bucureºti, vizele sunt o problemã de orgoliu ºi de palmares propriu. Petre Roman ar fi vrut sã-ºi împãuneze mandatul de ministru de externe cu un trofeu, pe care însã prietenii sãi europeni n-au catadixit sã i-l ofere. E rândul lui Geoanã, acum, care pe la mijlocul anului paria pe ce avea el mai drag cã în septembrie avem vizele. I-au înºelat ºi lui, alþii, aºteptãrile. Acum e rândul lui Nãstase: el, care cu carisma lui ºi cu a nevestei, l-a vrãjit pe Bush, sã nu-i ia faþa lui Schroder, Chirac, Blair (chiar dacã ãsta nu e în Schengen) ºi a celorlalþi europeni? Atunci pentru ce-a mai fãcut turneele pline de realizãri? Ceva se coace. ªi, probabil cã vom avea mult doritele vize - cele care au constituit un soi de "fata morgana" pentru românul care a fost îndemnat sã creadã cã dacã asta se rezolvã, suntem ca ºi intraþi în Europa ºi toate problemele noastre sunt soluþionate! În fond ºi în mod practic, eliminarea vizelor nu va însemna mare lucru. E drept, o anumitã categorie a populaþiei - vreo 5 la sutã - se va miºca mai lejer pe unde are treabã. Restul însã nu va fi cu nimic dezafectat. Pentru marea majoritate a românilor, cãlãtoria pânã în capitala de judeþ rãmâne încã o aventurã la care se se viseazã cu ochii deschiºi. Or faptul cã dacã, Doamne-fereºte, vor avea chef într-o bunã zi sã dea o fugã pânã la Roma sau pânã la Copenhaga, vor putea sã o facã fãrã probleme, rãmâne o satisfacþie pur platonicã. Este vorba, la urma-urmelor, de efectul psihologic al înlãturãrii unei discriminãri. O discriminare care ne umilea ºi ne stresa. Cu atât mai mult cu cât, odatã desprinºi din ghearele totalitarismului, am crezut cu naivitate cã toate uºile ne vor fi deschise. Inclusiv cea a liberei circulaþii. Partea practicã a problemei þine însã de cu totul altceva: de performanþa economicã, de nivelul de trai, de acces la servicii turistice. Abia când pricãjitul nostru PIB se va mai întrema, ne vom putea bucura cu adevãrat de binefacerile ridicãrii vizelor. Pânã atunci vom visa.
Titlu: Lecþia de politicã
Nr Editie: 494 Data: Saturday 08 December 2001
Am toate motivele sã cred cã, deºi nu corespunde la definiþie, Uniunea Democratã a Maghiarilor (asociaþie culturalã - în statut) este, poate, cel mai serios partid politic din România. Nu cã seriozitatea ar fi calitatea de bazã în structurile noastre politice. Ci, pentru cã, spre deosebire de celelalte formaþiuni, are un program clar, obiective limpezi ºi acþiune constantã întru îndeplinirea acestora. Dupã exerciþiul de "liber alese" al Coaliþiei care a guvernat între 1996 ºi 2000, ungurii au fost acuzaþi de trãdare pentru cã s-au dat cu PDSR în noua guvernare. Trãdare - sã fie! Dar faþã de cine? Faþã de "nobilele idealuri" þãrãnisto-liberalo-democratice, pe care nici mãcar ei n-au reuºit sã ºi le desluºeascã? I-au trãdat maghiarii pe Stoica, Bãsescu ºi, sã zicem, Diaconescu? Ce angajamente îºi luaserã faþã de aceºtia? Sã-i ajute sã guverneze contra PDSR-ului. Le-au dat sprijinul ºi n-au obþinut nimic. Nu este atunci firesc sã încerce sã realizeze acum, cu alt partener, ce n-au realizat atunci? UDMR, ca partid, nu este de stânga sau de dreapta. Poate cã în interiorul sãu existã opþiuni diferite. Dar la suprafaþã nu rãzbate mare lucru. Din acest punct de vedere este un partid cam plicticos. Fãrã arãtãri de muºchi ale feluritor parlamentari ambuscaþi, în cãutare de mediatizare, cum se întâmplã pe la alte case. I-a mai scos, acum, din monotonie dl Sogor Csaba, cu a sa nãstruºnicã idee de sãrbãtorire a zilei naþionale. Ei bine, ºi de data asta, aici s-a întâmplat ceea ce nu se întâmplã prin alte pãrþi. Deºi nici ei nu sunt cuprinºi de cine ºtie ce entuziasm pe la 1 decembrie, liderii partidului n-au stat pe gânduri în a-l veºteji pe iniþiator, ducându-l din zona diversiunii în aceea a derizoriului (E cam slab de minte! - ar fi fost concluzia). Udemeriºtii n-au fost dispuºi sã-ºi sacrifice eforturile ºi realizãrile de pânã acum ºi de acum înainte, pe altarul unei toane. Când o sã fie vorba de fãcut aºa ceva în mod serios, o vor face ei ca la carte. Dar nu lasã o astfel de problemã pe mâna unui piþifelnic. Care a ºi fost convins, dealtfel, sã-ºi dea demisia. Cum a fost convins ºi primarul de la Miercurea Ciuc sã organizeze o sãrbãtoare ca la carte, cãreia nici Cozmâncã sã nu aibã ce-i reproºa. În acest fel UDMR îºi demonstreazã loialitatea ºi corectitudinea faþã de aliatul sãu politic - de la care aºteaptã rãspunsuri pe mãsurã. Cu atât mai mult cu cât se apropie scadenþa "legitimaþiei de maghiar". Unde vor fi multe de negociat ºi de lãmurit. De aceea spuneam cã UDMR este un partuid serios. ªi fidel propriilor sale principii. Ubi bene, ibi patria, sau, cu alte cuvinte, cel care îmi dã este aliatul meu, ºi îi dau la rândul meu. În locul ostilitãþii ºi al acuzelor, politicenii noºtri pe care "duplicitatea" maghiarilor îi iritã, ar trebui sã manifeste disponibilitatea de a învãþa. Pentru cã au ce.
Titlu: O adopþie ilegalã: Dracula!
Nr Editie: 495 Data: Monday 10 December 2001
ªturlubaticul nostru ministru al turismului a zãpãcit o þarã întreagã cu iniþiativa sa dracologicã: vreme de câteva sãptãmâni nu s-a mai vorbit altceva decât despre ce foloase va culege þara de pe urma împãtimiþilor care vor da buzna la Sighiºoara sã facã o baie de efecte Dracula, în parcul pe care l-a pritocit dl Dan. Aflãm cã o grãmadã de societãþi importante din domeniul entertainementului fac deja coadã la uºa domniei sale, cu sacoºele pline de dolari pentru a investi în grote, coºciuge, cruci, lilieci ºi alte efecte din recuzita personajului lui Bram Stocker. Cã românii înºiºi aºteaptã cu nerãbdare (minus cei care investiserã deja în terenuri pe lângã Bran) sã facã un ban de pe urma contelui. Toate bune ºi frumoase, mai ales dacã vor curge dupã cum ne asigurã dl ministru. Dar noi suntem pãþiþi ºi vã amintesc cã nu mai departe de acum patru ani ºi ceva, un candidat la preºedinþie ne anunþa cã dacã va fi ales, asupra bietei Românii se vor revãrsa investiþii de nu mai puþin de 60 de miliarde de dolari! (Cam de douã ori mai mult decât voia sã ia ministrul Sârbu de la angajatori pentru fondul de garantare al angajaþilor). Cum i-aþi vãzut dv. banii ãºtia, aºa i-am vãzut ºi noi. Dar nu despre asta voiam sã vorbim. Ci despre altceva. În urmã cu vreo 25 de ani, într-o cãlãtorie fãcutã prin þarã, ajungând la Bistriþa am dat peste un ºef de oficiu judeþean de turism, cãzut în patima lui Dracula, care ar fi vrut el sã reconstruiascã pe la Tihuþa castelul contelui, dar nu-i dãdea partidul voie. Cine-i Dracula ãsta? - întrebau secretarii. Nu mânjeºte el imaginea lui Vlad al nostru? Deºi n-a construit castelul, personajul reuºea, totuºi, sã aducã pe blat turiºti din Occident, plimbându-i prin locurile prin care se presupunea cã ar fi vieþuit, dupã imaginaþia lui Stocker, aprigul sugãtor de sânge. Nu vreau sã spun cã m-aº fi molipsit de acest principiu al unui trecut eroic fãrã patã. Dar înclin sã cred cã, în timp ce Vlad Þepeº este un personaj real, credibil, aici în România, Dracula e un intrus. El nu face parte din nimic: nici din istorie, nici din filozofie, nici din culturã, nici din obiceiuri. Pentru români el continuã sã rãmânã un personaj straniu, de neînþeles, la fel ca ºi obsesia asta cu bãutul sângelui victimelor ºi cu baterea de þãruºi în inimile morþilor. Românul poate percepe cu uºurinþã de ce þinea morþiº Þepeº sã-i tragã în þeapã pe turci sau pe hoþi. Dar de ce sã bei sângele femeilor, în loc sã…? Aici cred cã dl Dan comite o eroare operând o adopþie ilegalã, de personaj strãin de culturã ºi istoria acestor locuri. Un Draculaland în Scoþia sau Irlanda ar fi mult mai la locul sãu decât în Transilvania. Accept, însã, ideea de a încerca sã scoatem niºte bani de pe urma confuziilor istorice ºi geografice ale scriitorului englez. Mai ales dacã guvernul va fi atât de gentil ºi nu va… suspenda ºi aceastã adopþie - mai mult sau mai puþin ilegalã - cum a fãcut-o cu celelalte.
Titlu: Dl. Ilie nu crede în lacrimi
Nr Editie: 496 Data: Tuesday 11 December 2001
Puþin cam neaºteptatã aceastã desemnare a actualului ministru al mediului pentru postul de ambasador la Moscova, numire deja negociatã cu ministrul de externe Ivanov, cu prilejul summit-ului OSCE de la Bucureºti. Neaºteptatã ºi ieºitã din tipar. Pentru cã vreme de 12 ani, posturile de ambasador au pãrut a fi o recompensã sau un refugiu pentru politicieni - sau pentru clientela politicã - ieºitã din uzul curent. Mai mult ca oricând s-a potrivit aici celebra definiþie a lui Ambrose Bierce potrivit cãreia "ambasadorul este o persoanã incomodã cãreia i se plãteºte o anumitã sumã de bani pentru a sta departe de þarã". Ca sã fiu mai exact, acesta a reprezentat un procentaj al numirilor, în restul de procente intrând diplomaþi de carierã sau amici ai preºedinþilor. Intenþia Executivului de a întãri reprezentarea þãrii cu persoane care sã reziste ºi la examenul competenþei ºi la acela al notorietãþii a fost explicitã, încã de la preluarea guvernãrii. Ea nu s-a materializat pânã acum decât parþial - prin Oliviu Gherman, trimis la Paris. Dar dl Gherman nu mai era un politician activ de cel puþin patru ani. Ba, chiar, domnia sa devenise o povarã pentru partidul care nu mai ºtia ce sã facã cu dânsul. Cazul lui Aurel Constantin Ilie e diferit. Dl Ilie a fost ºi este un apropiat al domnului Iliescu, a cãrui "aripã" o reprezintã în Guvern, alãturi de alþi câþiva miniºtri, printre care Mircea Paºcu ºi Dan Ioan Popescu. El a reuºit însã sã creeze o punte de legãturã cãtre echipa Nãstase, armonizând divergenþele de conjuncturã ºi asigurând cel puþin aparenþele unei conlucrãri pozitive. Pe de altã parte, în zona executivã existã o serie de nemulþumiri legate de o anumitã "rigiditate" a ministrului, care a fãcut ca fonduri externe din zona mediului sã nu ajungã în mâinile desemnate la nivelul operativ al partidului, ministrul Ilie nepreacrezând în "lacrimile" beneficiarilor. Combinatã cu loialitatea faþã de preºedinte, aceastã calitate a cântãrit, desigur, în luarea unei decizii care ar produce prima remaniere de facto a Executivului, la aproape un an de la intrarea acestuia în pâine. Fãrã îndoialã cã miºcarea reprezintã un pas important înainte în abordarea relaþiilor cu marele vecin de la Rãsãrit. Rusia este, încã, un partener potenþial pentru România, cu o piaþã imensã care ar putea înghiþi multe dintre produsele noastre care nu sunt încã competitive pe piaþa Vestului. O dinamizare a acestei schimbãri ar reprezenta o importantã gurã de oxigen pentru o economie care se strãduieºte din greu sã iasã din crizã ºi sã intre în comunitatea europeanã.
Titlu: Generalul la raport
Nr Editie: 497 Data: Wednesday 12 December 2001
Printre atâtea candidaturi cu sclipici la cârma naþionalei de fotbal, aproape uitasem cã existã un personaj care, cu modestie, tact ºi inteligenþã ne-a calificat la trei turnee finale, obþinând cele mai importante rezultate din istoria fotbalului românesc: Puiu Iordãnescu! Cel pe care mafia procuratorilor, finanþatorilor ºi aranjorilor din fotbal nu l-a mai vrut pentru simplul motiv cã nu putea sã-l manevreze cum dorea ea. Cum a fãcut-o cu un Piþurcã, un Bolloni sau chiar (sau mai ales) cu Hagi. Generalul, om înþelept ºi dus la bisericã a înþeles cum merg lucrurile ºi s-a retras singur. N-a aºteptat sã-i facã vânt tribul becalilor. S-a dus prin Grecia - unde ºi-a negociat prost contractul, a poposit la Rapid - unde a trebuit sã suporte cârpãnoºenia ºi hachiþele lui Copos ºi, sãtul de toate astea a ales sã stea cât mai departe de viesparul naþional ºi al naþionalei. A antrenat prin Arabia Sauditã, departe de casã ºi de familie (douã lucruri pe care le suportã greu) iar acum este pe undeva prin Emirate, la cârma unor echipe care, altfel, nici n-ar fi putut sã viseze la el. Dar economia de piaþã e economie de piaþã ºi în fotbal. Se cãlãuzeºte dupã cerere ºi ofertã. Or generalul nostru, cel atât de galonat, n-a mai avut "funcþie" la intern! Vezi, Doamne, avansasem atât de mult încât el, cu vechile ºi sãnãtoasele lui principii, nu mai reprezenta o certitudine pentru mai-marii acestui sport. A trebuit sã vinã dezastrul din barajul cu Slovenia, ca sã ne amintim cã existã Puiu. ªi ca marii aranjori ai fotbalului, confruntaþi cu perspectiva pierderii privilegiilor ºi a unei eventuale trageri la rãspundere, sã ajungã la aceeaºi concluzie. Oferta este tentantã pentru general. În primul rând s-ar întoarce acasã. În al doilea rând, ar face ce ºtie mai bine. Dar, în acelasi timp, este extrem de riscantã. Existã posibilitatea ca, odatã cu naþionala, el sã preia ºi responsabilitatea tuturor relelor care abia acum ies la ivealã. Sã sã devinã un nou þap ispãºitor pentru oligarhia fotbalisticã atât de iscusit înfiptã în scaune ºi în privilegii. Generalul vine la raport. Trebuie sã fie însã, extrem de atent cu cine dã mâna, pentru cã existã riscul sã rãmânã fãrã câteva degete.
Titlu: Cei "2F"
Nr Editie: 506 Data: Saturday 22 December 2001
Se vorbea, în limbajul incifrat folosit pe timpul dictaturii, despre obsesia celor "3F" ºi despre cronicitatea acesteia în ultimii ani de domnie ai lui Ceauºescu. Cei trei "F" erau: FRIGUL, FOAMEA ºi FRICA. Frigul, care din '85, odatã cu vârful de platã al datoriei externe, ne guverna iernile, devenise o prezenþã ucigãtor de familiarã. ªi, poate, nu atât frigul, cât lipsa oricãrei alternative: gazele n-aveau presiune, curentul electric se întrerupea, iar o sobiþã cu gaze, japonezã, devenise visul irealizabil al oricãrui român. Termoficarea era blestemul aruncat asupra unei naþiuni sfãtuitã pãrinteºte sã "mai punã o hainã"… Foamea, obsesia ei, era strâns legatã de dificultatea obþinerii oricãrui produs de bazã. Coada - la orice - produsese un nou tip de civilizaþie, de socializare, sub semnul spaimei cã mâine, poimâine, nu vei mai putea gãsi ceea ce azi se mai poate procura cu pile, cu noroc sau cu voie de la stãpânire. Obsesia foamei a fost aceea care a fãcut ca nu de puþine ori carnea adunatã în frigider sã se strice ºi sã fie aruncatã. Rafturile magazinelor erau goale ºi degeaba mai gãseau banii prin buzunare… Frica, în schimb, a fost o constantã a existenþei românilor de-a lungul celor cinci decenii de dictaturi. Frica aceea confuzã, cã la miezul nopþii cineva va bate la uºã ºi te va lua, fãrã sã-þi spunã de ce. ªi cã vei ajunge în gulag, de asemenea fãrã sã ºti de ce. Sentimentul cã orice ai face nu te vei putea sustrage erorii, greºelii ºi cã aceasta devenea o fatalitate care nu te va atinge doar pe tine, dar ºi pe cei care îþi sunt dragi ºi care, la rândul lor, vor plãti pentru neºtiuta ta vinã. Este, poate singurul dintre cei trei "F" de care ne-am eliberat într-o noapte ºi într-o zi, în urmã cu doisprezece ani. Ea - frica - poate cã mai zace pe undeva prin cotloanele conºtiinþei noastre. Dar nu ne mai este teamã, teama aceea maladivã, cã va trebui sã rãspundem pentru ceea ce n-am fãcut… Au rãmas, însã, în vigoare, ceilalþi doi "F": frigul ºi foamea. Cu o acþiune selectivã, e drept. Dar nu mai puþin dureroasã ºi stresantã. Libertatea n-a reuºit sã mãreascã nici presiunea gazelor pe conducte ºi nici numãrul gradelor din calorifere. Libertatea a umplut rafturile magazinelor, dar le-a fãcut mai inaccesibile celor cãrora n-a reuºit sã le umple ºi buzunarele. Sãrãcia este, astãzi, o realitate mai durã ºi mai stresantã decât egalitarismul comunist. Iar atât timp cât cei "2F" vor continua sã ne amãrascã viaþa, cu greu vom putea vorbi despre o adevãratã libertate…
