Titlu: Democratul Vasile
Nr Editie: 126 Data: Monday 02 October 2000
Surprinzaãor ºi derutant destin politic are Radu Vasile! L-am remarcat, dintr-un început, ca pe un politician atipic, puþin potrivit cu formaþiunea din care fãcea parte, încã de prin '92 -'93, în cel de-al doilea parlament, când þãrãniºtii d-lui Coposu puseserã deja ceva cheag prin Convenþia Democraticã la a cãrei cârma se aºezaserã temeinic. Era "þãrãnistul cu faþã umanã", netrecut, e drept, prin puºcãrii, dar dând certe semne a nu fi dispus sã încremeneascã în proiect. Avea o voce distinctã în parlament ºi o ponderare care alor lui nu prea plãcea. Plãcea însã gazetarilor pentru faptul cã nu ezita sã spunã lucrurilor pe nume ºi nu pãrea a fi foarte devotat disciplinei de partid. I-am oferit atunci o rubricã sãptãmânalã în "Libertatea", pe care la început a scris-o cu avânt, avânt ce a scãzut treptat, pânã când a renunþat. Nu din cine ºtie ce motive ideologice ci, sunt acum convins, pur ºi simplu din lene. Fire boema, Radu nu era dispus sã facã eforturi susþinute, de regularitate. Se plictisea repede ºi-ºi gãsea întotdeauna ceva mai bun de fãcut. În noaptea alegerilor din '96, a venit în emisiunea pe care o fãceam pe atunci la Antena 1, cu certe veleitãþi de viitor prim-ministru. A avut însã de furcã cu ambiþiile altor doi þãrãniºti - Spineanu ºi Ciumara - iar din meciul lor a ieºit învingãtor Victor Ciorbea, propulsat de Emil Constantinescu. Cred cã din acel moment Radu i-a purtat preºedintelui o picã constantã, ºi n-a pierdut nici un prilej de a-l atinge, mai mult sau mai puþin fin. Era în plinã dizgraþie, la un pas de a fi revocat din funcþia de secretar general când s-a trezit, deodatã, premier! A tratat aceastã calitate cu o uºurinþã uimitoare, risipind ocazii ºi ratând ºanse cât alþii într-o viaþã, doar între un Paºte ºi-un Crãciun! A pierdut momentul unei miºcãri spectaculoase doar de dragul de a fi ºef de partid - unul popular, dar mititel de tot. Atât de mic încât ameninþã sã-l îngroape cu un subprocent de intrare în parlament. A fost cât pe ce ca din popular sã devina liberal. Iatã-l pe punctul de deveni democrat, lãsând creºtinismul celor cu sentimente mai pioase decât ale lui. La urma-urmei, te faci frate ºi cu Roman, ca sã treci puntea dintr-un parlament în altul. Pentru cã cine nu e acolo, nu existã!
Titlu: Cronica lui Isãrescu
Nr Editie: 140 Data: Wednesday 18 October 2000
Dacã existã o cronicã a ultimilor zece ani, ea aparþine lui Mugur Isãrescu. Premierul de azi, guvernatorul de ieri ºi - posibil - preºedintele de mâine, ºi-a pus semnãtura olografã pe fiecare bancnota care a ieºit din tiparniþa Bãncii Naþionale. S-ar putea spune cã este un campion absolut al autografelor, care au intrat - ºi au ieºit aproape la fel de repede - în toate cãminele ºi buzunarele românilor. Prin lansarea unei bancnote de 500.000 de lei, Mugur Isãrescu încununeazã o operã pe care a început-o în urmã cu nouã ani, prin lansarea primei bancnote noi, mai mari decât eternul "Bãlcescu", de 500 de lei. La apariþia acesteia, în aprilie 1991, dolarul fãcea vreo 60 de lei. Preschimbatã în dolari, ea însemna vreo 8 dolari ºi ceva. Bancnota de 500.000 de lei, din octombrie 2000 marcheazã un cert progres: aproape 20 de dolari. O creºtere - în valuta - de douã ori ºi jumãtate ºi de o mie de ori la lei! De unde rezultã evidenta superioritate a leului ºi a producþiei naþionale de hârtie imprimatã cu semnãtura "Mugur" pe ea. Pentru cã, indiferent ce chip a apãrut pe bancnotele puse în circulaþie în ritm susþinut cam din doi în doi ani, fie cã a fost Enescu, fie Grigorescu, fie Brâncuºi sau Iorga, ca sã nu mai vorbim de bietul Eminescu sau de nefericitul Blaga, Mugur Isãrescu a fost în toate. A fost elementul de continuitate ºi de stabilitate dintr-o evoluþie bezmeticã ºi aproape fãrã sens. Noroc cã acolo, sus, la Banca Naþionalã cineva ne iubea ºi veghea ca sã nu fim obligaþi saãplecãm la piaþã cu desaga de bani, sau sã ne ducem la casierie sã ne luam leafa cu sacoºa de plastic. Graþie politicii înþelepte a Guvernatorului ºi a temporarilor sãi înlocuitori, astãzi, un salariu minim pe economie se poate plãti cu 3-4 bancnote, iar o întreþinere la bloc cu 2-3. Ce progres mai viguros, ce grijã faþã de om mai elocventã ca asta? Ce sentiment mai înãlþãtor decât acela cã cu o bancnotã într-un buzunar ºi alta în altul, tot românul sã se poatã mândri cã e milionar? Urmãtorul pas - ºi cel mai firesc - îl reprezintã viitorul best-seller al BNR-ului: bancnota de un milion! Aceea cu care ne vom întoarce, cu gândul ºi cu fapta, la fericita epocã de dupã rãzboi când banii se învârteau cu lopata. Deºi nu mai fãceau doi bani. De fapt, suntem încã într-un rãzboi - cu sãrãcia - iar pacea nu se prea vede la orizont.
Titlu: O guvernare de pominã!
Nr Editie: 141 Data: Thursday 19 October 2000
Ceea ce se întamplã cu guvernarea României, acum la început de campanie electoralã, întrece orice închipuire! Pur ºi simplu te întrebi dacã mai este cineva la comandã ºi dacã motoarele mai funcþioneazã! Premierul, proaspãt candidat la preºedinþie, încearcã sa facã ordine chemându-i pe miniºtri la ºedinþe. Pe care ministrii? Pãi, Petre Roman, de exemplu, care nu numai cã-i este ºef pe linie de coaliþie, dar îi este si contracandidat! Alþi miniºtri nu mai recunosc nici o autoritate de partid - cã ex-liberalul Remeº, pe care propria sa formaþiune a renunþat sã mai cearã a fi revocat. Lucru îþtelept, pentru cã uite ce pãþesc þãraniºtii, care încearcã sã-l schimbe pe Romicã al lor, cu un alt þãrãnist care, vreme de o lunã ºi ceva îºi va adãugã în C.V. ºi calitatea de ministru! Nimeni nu mai are chef de nimic! Cei care n-au apucat sã intre pe o listã umblã ca turbaþi dintr-o parte în alta ºi nu le mai arde de treburile þãrii. Harnicile puºculiþe þãrãniste - Sãrbu ºi Mureºan - s-au pus pe vândut tot ce se poate vinde, la concurenþã strãnsã cu puºculiþele pediste - Berceanu ºi Boagiu. E o alertã generalã ºi toþi ar dori sã nu mai lase nimic flãmânzilor din opoziþie, când vor veni sã ocupe poziþiile pierdute în '96. Tranºa de la FMI nu mai vine, cel puþin pânã la alegeri ºi, fãrã stressul produs de Zervoudakis ºi compania, membrii executivului se dedicã cu mai multã asiduitate propriului lor viitor. Investitorii de la FNI? Înapoi la parlament cu ei ºi þine-i calzi - fierbinþi chiar - pânã în alegeri când li se va da ceva, ceva pe care-l vor plãti ceilalþi, dacã sunt atât de nerabdãtori sã dea iama în naþiune. Noroc cu bancnota de juma' de million, care face uitatã punerea în funcþiune a celorlalte mijloace de platã (cambiile, bilete la ordin) care n-ar face altceva decât sa încurce lucrurile. Dolarul e bine mersi, creºte într-o zi cat leul în zece ani ºi face campanie electoralã mai ieftinã - pentru cine vrea sã o cumpere - ºi mai scumpã - pentru cine vrea sã aleagã. Cine-a zis ca România e o þarã neguvernabilã? Ba uite ca funcþioneazã ºi fãrã guvern!
Titlu: Arta bãtutului cuielor în talpã
Nr Editie: 142 Data: Friday 20 October 2000
Greu de înþeles ce se întâmplã cu PNÞCD-ul. La fel de greu ca tot ce se întâmplã în România acestor ani buimaci. Aflatã pe toboganul credibilitãþii publice, formaþia lui Corneliu Coposu îºi permite un gest politic în care are ca aliat din umbra PDSR-ul. ªi anume - creºterea pragului electoral, decisã pe ultimii metri ai guvernãrii prin Hotãrâre de Urgenþã a cabinetului "independent" Isãrescu. Diaconescu & Comp credeau ca în felul acesta vor arunca de pe scena politicã formaþiuni cu probleme de procentaj. Numai cã socoteala de-acasã nu se potriveºte cu cea din târg. În sensul cã o parte dintre formaþiunile vizate se reped în braþele unor fraþi mai mari - de genul PDSR - punându-se la adãpost ºi privind cu mai multã liniºte viitorul. Într-un acces de optimism - ca sã nu-i spunem inconºtienþã - PNÞCD, pãrãsit irevocabil de PNL, hotãrãºte sã revigoreze CDR printr-o nouã formulã. O formulã nãucitoare, atâta timp cât þãrãniºtii dau pe pere mai mult decât iau pe mere! Sub umbrela noii Convenþii îºi gãsesc adãpostul un UFD (niciodatã cu mai mult de 2%, în orice sondaj cât de cât cinstit), ANCD-ul lui Ciorbea (sistematic sub 1%) ºi minusculele FER ºi Partidul Moldovenilor, clasate în categoria "ºi alþii". Deci, dl Diaconescu ºi tovarãºii sãi adunã, teoretic, vreo trei procente, pentru care, însã, sunt penalizaþi la "prag" cu 5! Halal afacere! Pragul acesta "bãrbãtesc" - cum îl apreciazã dreptacii de la UFD - pare sã devinã unul de nerealizat - cel puþin din perspectiva sondajelor necomandate de CDR sau de GDS. Nervozitatea care a pus în ultimele zile stãpânire pe capii Convenþiei este explicabilã, pentru cã degeaba vor aduna harnicii Sârbu ºi Mureºan banii negri pentru zilele ºi nopþile albe ce urmeazã, dacã deasupra capetelor celor mai vulnerabili reprezentanþi ai guvernãrii ultimilor patru ani nu va strãjui imunitatea parlamentarã. ªi, cum o belea nu vine niciodatã singurã, mai existã ºi pericolul neconfirmãrii, de cãtre justiþia lui Stoica, a proaspetei alianþe! Belea care s-ar putea transforma, ca prin minune, într-o ultimã ºansã: pentru cã doar prezentarea de unii singuri a þãrãniºtilor, fãrã balastul UFD - ANCD - PER - PM, i-ar mai putea salva de la ieºirea de pe scena politicã activã.
Titlu: Premierul la mijloc
Nr Editie: 143 Data: Saturday 21 October 2000
Raportul de activitate la zece luni de la preluarea prerogativelor de prim-ministru i-a prilejuit dlui Mugur Isãrescu câteva constatãri amare, dintre care cea mai amarã þine de condiþia de "independent". Neatârnarea politicã a premierului - cu toatã dorinþa PNÞCD-ului de a fi reprezentat de cãtre acesta - se dovedeºte o povarã grea ºi-l tranformã în þintã valabilã pentru tirul venit din toate direcþiile. Pentru cã, la Parlament, dl Isãrescu a fost lovit ºi din dreapta, ºi din stânga, ºi din spate ºi din faþã - dar, parcã, mai ales de cãtre cei care fac (sau fãceau?) parte din coaliþia care îl susþine. Halal susþinere! - va fi spus bravul nostru drãgãºenean, recepþionând, printre sãgeþile otrãvite ale opoziþiei, ºi pe acela ale democraþilor sau liberalilor. Aceºtia din urmã, mai ales, l-au atins unde-l doare mai tare: la guvernorat! Atâta timp cât nimeni nu-i poate oferi garanþii de victorie în campania prezidenþialã, întoarcerea în fotoliul sãu de la Banca Naþionalã devine o condiþie de supravieþuire. Precum la Ciorbea, cu 3-4 ani în urmã, ºi aici lucrurile au rãmas în coadã de peºte, pentru cã întoarcerea de la Victoria nu se mai suprapune cu întoarcerea din faþa porþilor Cotrocenilor. Or, aici bat susþinãtorii lui Stolojan: dacã vrei, dom'premier, sa-þi încerci puterile ca preºedinte, aliniazã-te cu ceilalþi! Renunþã la BNR ºi te vom stima! Lucru mai dureros cã acesta nici cã puteau gãsi duºmanii - dar'mi-te prietenii. Aºa cã premierul le-a înghiþit pe rând, constatând cu surprindere cã o salã atât de goalã, precum cea a parlamentului, poate emite atât de multe rãutãþi. Dacã Mugur Isãrescu n-ar fi candidat, situaþia ar fi fost alta. Coaliþia, de voie de nevoie s-ar fi strâns în jurul sãu, nu doar pentru a nu face jocul opoziþiei, dar ºi pentru a-ºi apãra onoarea, atât de des terfelitã în aceºti patru ani din care fac parte ºi ultimele zece luni. Dar aþa, când prin gestul sãu se pune ºi de-a curmeziºul lui Roman ºi al lui Stolojan - ba având ºanse chiar sã-i devanseze, dacã ãl ajutã Cel de Sus - nu vãd de ce-ar aºtepta lucruri mai bune de la aliaþi decât de la inamici. În fond, nici unul dintre cei trei nu sperã sã ia din procentele dlui Iliescu: îºi vor lua unul de la altul!
Titlu: Un show de milioane
Nr Editie: 144 Data: Monday 23 October 2000
Sãptãmâna trecutã, Sala Mare a Teatrului Naþional din Bucureºti a fost gazda unui eveniment de excepþie: spectacolul trupei de balet a lui Maurice Bejart, celebrul coregraf francez, adusã la noi prin efortul combinat al firmelor JTI ºi GELSOR. Evenimentul artistic a fost transformat ºi într-un eveniment monden, sala umplându-se cu numeroase VIP-uri , între care au strãlucit - cum ºi trebuie într-un astfel de moment - candidaþii la preºedinþie, care ori ºi-au cumpãrat biletele ori le-au primit, ca invitaþii, de la sponsori. Insist asupra acestui detaliu pentru cã un bilet a costat nu mai putin de patru milioane de lei - cifrã ce poate sã umple de groazã orice fire populistã, obiºnuitã sã se gândeascã, în primul rând, la cei sãraci ºi amãraþi, care n-au nici ce mânca, nici ce îmbrãca ºi aºa mai departe, pe refrenul cunoscut. Ideea ca domnii candidaþi, care gândesc intens la binele naþiei, au cheltuit - sau au acceptat sã cheltuiasca alþii pentru ei - o sumã echivalentã cu un salariu foarte bun pe economie, ar putea sta la baza unei lungi ºi spectaculoase dezbateri. Nu cred, însã, ca despre asta este vorba în subiect. Ci despre faptul cã o astfel de trupã a putut fi adusã în România ºi cã a putut evolua þn faþa unei sãli care avea uzul aprecierilor necesare unei asemenea performanþe. Cã prin aceastã reprezentaþie rãmânem - chiar aºa, la nivel de "reprezentanþi" - conectaþi la circuitul european ºi mondial de valori culturale. "Ballet for life" a fost un veritabil regal: pe muzica formaþiei Queen ºi pe aceea a lui Mozart, balerinii lui Bejart, îmbrãcaþi de Versace, ne-au purtat printr-un univers ºocant de simboluri, uneori cu accente polemice, dar întotdeauna cu o perfecþiune a gesturilor, a miºcãrilor, a plasticii scenice care ne-au tãiat rãsuflarea. A fost, una peste alta, un "show de milioane" ºi la finele lui publicul a uitat de celebritãþile locale, rãsplãtind cu aplauze ce pãreau sã nu se mai sfârºeascã pe cei care le oferiserã, cu generozitate artisticã, ºansa de a fi martorii unui moment de excepþie.
Titlu: Ploaia de stele
Nr Editie: 145 Data: Tuesday 24 October 2000
Pe ultimii sãi metri "regimul Constantinescu" - termen care, în intenþia celor ce-l folosesc are rolul de a minimiza caracterul strict democratic al guvernãrii ultimilor patru ani - face gesturi compensatorii pentru cei care l-au slujit cu credinþã sau cel puþin au dat o astfel de impresie. Între acestea, cel mai spectaculos este "ploaia de stele" ce se revarsã pe umerii unor colonei sau generali de armatã, poliþie, SRI, jandarmi ºi alte instituþii în care se poartã uniformã. Toamna aceasta va îmbogãþi cu vreo sutã de generali armata de grade superioare pe care o construiesc, de zor, guvernãrile postdecembriste. Nu ºtiu care este statistica exactã, dar am sentimentul cã suntem una dintre naþiunile cele mai bine dotate din acest punct de vedere, cu generali cãrora nu le mai revin doar capete de soldaþi, ci ºi de civili necombatanþi. Cine nu cunoaºte realitatea româneascã nu poate crede cã aceasta nu este consecinþa unei puternice tradiþii militare. Adevãrul este nu doar cã aceastã tradiþie lipseºte sau a fost prost reprezentatã de-a lungul timpului, ci ºi ca prin inflaþie se demonetizeazã ºi se minimalizeazã o categorie care ar fi trebuit sã reprezinte o elitã. În loc sã se înfrunte pe câmpurile de luptã, reprezentanþii înaltului corp ofiþeresc au învãþat bine tactica gherilei politice, cu ambuscade la sediile partidelor, ofensive pe la cabinetele ministeriale ºi atacuri în forþã la risipirea patrimoniului învechit ºi cârpit al oºtirii. Aproape fiecare înãlþare în grad din ultimii ani are o explicaþie de ordin politic-clientelar, iar exemplul consilierului prezidenþial Degeratu, cu câte o stea de general în fiecare dintre ultimii trei ani îmi pare ca o performanþa demnã de Cartea Recordurilor. Ploaia de stele a acestei toamne nu face altceva decât sã prefigureze seceta viitoare de performanþã în domenii - din pãcate - prea strâns legate de câteva dintre obiectivele noastre militare fundamentale, împãrþind, odatã în plus, instituþii ale statului de drept ce-ar trebui ferite de manipularea politicã, în "generalii lui Iliescu", "generalii lui Constantinescu" ºi "generalii - cine-mai-ºtie-cui-o-fi-noul preþedinte".
Titlu: De la triumf la retrogradare!
Nr Editie: 146 Data: Wednesday 25 October 2000
Dl Meleºcanu zice cã nu crede decât în sondajele plãtite de ApR. E treaba domniei sale. Simpatice sau antipatice - în funcþie de cum prezintã o situaþie sau alta - sondajele constituie un indiciu de care nimeni nu-ºi mai permite sã nu þinã seama. Iar atunci când trei dintre cele mai serioase instituþii de gen (IMAS - CURS - Metromedia) dau împreunã la ivealã niºte constatãri, nu mai este nimic de cârtit. Cine vrea sã creadã în rezultatele BCS sau ESOP sau mai ºtiu eu care institut de casã, n-are decât. O face pe riscul propriu. Ultimul sondaj, cel de care vorbeam, pare sã clarifice, acum cu puþin mai mult de o lunã pâna la alegeri, lucrurile. Nu sã clarifice, ci sã confirme trendul anterior. Trend care aratã ca PDSR-ul se îndreaptã cu paºi hotãrâþi spre o guvernare pe care s-ar putea sã o abordeze pe cont propriu (deºi n-ar fi cea mai inspiratã soluþie), în timp ce CDR 2000, adicã PNÞCD, va trai emoþiile rãmânerii în parlament! Un paradox unic în analele politicii, dar foarte posibil în fotbal: o echipa care câºtigã campionatul, pentru ca iî urmãtorul sã retrogradeze! Artizanii acestui paradox, cu tentã dramaticã, sunt ºi dl Diaconescu, incapabil sã se retragã ºi sã lase locul unui cãpitan mai priceput, ºi dl Opriº, un individualist exacerbat, care refuzã pasele decisive de dragul de a se afla în posesia balonului, ºi domnii Sârbu ºi Mureºan, doi fundaºi distructivi, care vând pe rupte meciuri pe bani negri pentru zile mai albe, ºi cohorta de miniºtri incapabili ºi certãrþi, neînstare sã desfãºoare un joc de pase, ºi linia de mijloc parlamentarã, care s-a luptat doar pentru interesele proprii, în detrimentul echipei. Pe un PNÞCD pus la pãstrare în spirt se pot face studii de caz care sã releveze modul în care un organism se atacã singur îndreptându-se, victorios, spre metastazã. Diletantism ºi înfumurare, hoþie ºi obrãznicie - sunt principiile care duc partidul lui Corneliu Coposu înapoi în uitare.
Titlu: Efectul de bumerang al sondajelor
Nr Editie: 147 Data: Thursday 26 October 2000
Cine cârteºte cum cã sondajele pot influenþa decizia la urne a alegãtorilor nu este cu totul lipsit de argumente. Bineînþeles cã surprinderea opþiunilor dintr-un anumit moment prin mijloace statistice are valoarea ºi semnificaþiile ei ºi permite recurgerea la soluþii de modificare în sensul dorit. De exemplu, o formaþiune care riscã sã nu îndeplineascã baremul de intrare în parlament, în loc sã se legene în hamacul iluziilor, poate purcede la treabã prin gãsirea celor mai potrivite mijloace de a-i atrage pe nehotãrâþi spre cabinele de vot. Existã, însã, ºi un alt tip de reacþie, necontrolabilã ºi cu efect de bumerang. Sã luþm, de exemplu, cazul PDSR-ului, care avanseazã cu paºi mari spre o victorie la scor în scrutinul legislativ - cel puþin aþa indicã cele mai serioase sondaje produse în ultima perioadã. Cã PDSR-ul n-a facut nimic concret pentru a obþine acest succes, e altã poveste. Au lucrat cu spor pentru el adversarii politici, veniþi la putere în '96, transformaþi în cei mai eficienþi agenþi electorali ai lui Iliescu&Comp. Populaþia, trãdatã în speranþa sa de schimbare ºi lipsitã de alternative viabile se întoarce cu resemnare spre "mai-puþin-rãul" pedeserist. Aºadar, formaþiunea d-lui Adrian Nãstase - cãci el este pe cale de a deveni omul politic "numãrul unu" - este privitã ca un virtual câºtigãtor. Atât de virtual, încât existã riscul - suficient de mare - ca un numãr destul de important de suporteri sã nu se mai oboseascã sã meargã la vot. ªi atunci, în loc de un visat 50%, PDSR-ul s-ar putea sã aibe doar un 30-35% care sã-l oblige sã se facã frate ºi cu dracul (ceea ce în viziunea sa este PD-ul!) ca sã poatã guverna, aflându-se sub presiunea ºantajului profesionist al oamenilor d-lui Roman, decât sã rãmânã iarãºi fãrã aliaþi, ca în '96. În acelaºi timp, alarma din tabãra CDR 2000 s-ar putea sã scoatã la urne mai mulþi pro-þãrãniºti decât estimeazã sondajele, ºi din victimã sigurã, coaliþia condusã încã de dl Diaconescu, sã redevinã un partener serios pentru feluritele alianþe ce se vor pune la cale.
Titlu: "Traiane, ai grijã de copii"
Nr Editie: 148 Data: Friday 27 October 2000
Vestea cã bolnãviciosul nostru ministru de finanþe a suferit un accident, în urma cãruia va sta, trei sãptãmâni, cu piciorul în ghips, m-a dus automat cu gândul la un episod consumat într-un alt moment tensionat al zbuciumatei noastre istorii contemporane. Mai precis la - astãzi - fugarul general Victor Stãnculescu, prins între cleºtii menghinei datoriei cãtre comandantul suprem ºi a grijii faþã de propriul viitor. Atunci, la Timiºoara, generalul n-a gãsit altã soluþie decât sã devinã indisponibil, punându-ºi un picior în ghips - lucru care nu l-a împiedicat sã fie, totuºi, prezent la decolarea elicopterului prezidenþial de pe terasa CC-ului, dupã ce "sinistra" îi trasase o ultimã directivã: "Victoraº, ai grijã de copii!". Victoraº n-a vrut, sau n-a putut sã aibã grijã de copii. Pânã la urmã, cu toatã influenþa pe care a avut-o la un moment dat, n-a reuºit sã aibã grijã nici de el, iar acum se piteºte cine ºtie pe unde în aºteptarea vreunei amnistii postelectorale. Dl Remeº, cu un picior în ghips, îmi evocã, fãrã sã vreau, o scenã dintr-un posibil roman de ficþiune: ultima zi a guvernãrii CDR. În curtea Cotrocenilor un elicopter aºteaptã sã-l îmbarce pe fostul preºedinte. În jur, oameni de încredere înlãcrimaþi, foºti colaboratori îngrijoraþi. Cu un picior pe scara elicopterului, citindu-i-se tristeþea în o ochi, preºedintele adreseazã câteva ultime cuvinte lui Remeº, sprijinit într-un baston ºi cu albul ghetei de ghips strãlucind în penumbra scenei: "Traiane, ai grijã de copii". Copiii - Sârbu, Mureºan, Marian, Harnagea - asistã, cu capetele plecate ºi cu lacrimi în colþul ochilor. Mai ºtiu ºi ei ceva istorie ºi teama cã aceasta se poate repeta le sfâºie inimile. ªi mai ºtiu cã, precum Stãnculescu, Remeº nu va putea sau nu va vrea sã-i ajute sã scape din ghearele ferocilor câºtigãtori ai alegerilor.
Titlu: Retragerea lui Marian Munteanu din Piaþa Cotroceni
Nr Editie: 149 Data: Saturday 28 October 2000
Marian Munteanu s-a retras din cursa pentru Cotroceni cu doar câteva zile înaintea închiderii "ghiºeului" de prezentare a candidaturilor, cu cele 300.000 de semnãturi ataºate la dosar. Motivul pe care l-a invocat fostul lider al Pieþii Universitãþii a fost acela cã la Alianþa Naþionalã se blocheazã intrarea tinerilor ãn Parlament! Frumos spus, dar cam neclar: care tineri? Care Parlament? Pãi tinerii, aflãm ulterior, sunt vreo zece tovarãºi de idei de dreapta de-ai candidatului. Parlamentul - ãsta care-l ºtim! Dacã nu s-ar fi vrut serioasã, afirmaþia era de tot hazul: puteai avea impresia cã PNR+PUNR sunt deja cu un picior în Parlament ºi cã bãtrânii rapaci ai celor douã formaþiuni au dat brânci tineretului de pe locurile eligibile pe care doreau sã le pãstreze doar pentru ei. Este însã de notorietate faptul cã pe listele Alianþei Naþionale nu existã nici un loc eligibil! Alianþa ar trebui sã obþinã musai 5 procente pentru a intra în Parlament, ori toate sondajele indicã cu claritate faptul cã domnii Mãgureanu ºi Tabãra n-au ºanse sã obþinã nici mãcar douã! Atunci cum rãmâne cu tinerii ºi cu Parlamentul? Ca data trecutã - vorba unui cunoscut banc. Marian Munteanu ºi-a dat seama, în ceasul al unsprezecelea, cã n-are nici o ºansã sã strângã nici mãcar cele 300.000 de semnãturi, pentru ca cele douã partide nu au nici logistica necesarã ºi nici trecerea de care e nevoie. Izolate prin politica inconsecventã ºi teribilistã pe care au dus-o, cele douã partide n-au reuºit sã se agaþe de scara nici unui tren cu care sã ajungã la una dintre gãrile parlamentare. Nu le-a rãmas decât ºã-ºi uneascã sãrãciile ºi sã spere într-un miracol. Profesorului Mãgureanu i s-a pãrut cã Marian Munteanu ar putea produce acest miracol. I se mai pãruse cã ºi Cataramã, ºi Cãlinescu, ar fi putut sã-l remorcheze spre obiectiv. S-a înºelat, aºa cã nu-i rãmâne decât sã înfrunte cu stoicism acuzele lui Marian Munteanu ºi sã spere cã urmãtoarea revelaþie îl va scoate din nevoile în care se zbate, înainte ca rodul construcþiilor sale teoretice sã se prãbuºeascã, precum un castel din cãrþi de joc. Necâºtigãtoare.
Titlu: Adrian, copilul minune!
Nr Editie: 150 Data: Monday 30 October 2000
Nu seamãnã prin nimic aceastã campanie electorala cu cea de acum patru ani! N-are nici suspansul, nici încrâncenarea, nici speranþa aproape disperatã ce o caracterizau pe precedenta. Cu o lunã înainte de vot lucrurile par a fi deja tranºate, iar surprizele par din capul locului excluse. Atât de clare apar lucrurile ºi atât de mulþumiþi sau resemnaþi protagoniºtii, încât nici mãcar banii nu se prea mai cheltuie! Pãi, la faza asta, în campania localã din primãvarã fuseserã deja aruncate câteva zeci bune de milioane de dolari pe afiºe, panouri, spoturi publicitare. Nici mãcar televiziunea - data trecutã principalul vector de ofensivã - nu pare sã fie tulburatã din dulcea sa moþãialã de zornãitul armamentului electoral. În toatã aceastã atmosferã de "drole de guerre", un lucru pare nu doar sigur, dar chiar definitiv: steaua în urcare a lui Adrian Nãstase. Vicepreºedintele P.D.S.R. e perceput deja ca cea mai importanþã - ºi mai autoritarã - figurã a scenei politice a urmãtorilor patru ani. Cu bastonul de premier în raniþã încã dinaintea anunþului d-lui Iliescu referitor la nominalizarea sa ca viitor prim-ministru, Nãstase pare sã þinã în mânã toate frâiele puterii. Afirmaþia sa recentã cã viitorul guvern va intra în pâine în cel mult zece zile în funcþie de combinaþia exactã rezultatã din numãrãtoarea voturilor sã se toarne în retortele viitorului executiv exact acele substanþe care sã mulþumeascã pe toatã lumea. În buzunarele lui Adrian Nãstase se aflã deja cele câteva reþete ce au în vedere nu doar formaþiunile incluse în viitoarea coalþtie, ci ºi oamenii! Indiferent cã va fi vorba de P.N.L., A.P.R., U.D.M.R. sau chiar P.D. - care vor veni pe post de parteneri privilegiaþi, nu de aliaþi obligatorii - structura existã ºi ea va funcþiona graþie atu-ului pe care-l va oferi rezultatul la vot. Un algoritm simplu, bazat pe interese ºi recunoºtinþe, ºi nu pe deºiranta luptã internã pentru supremaþie din actuala coaliþie. O singurã chestiune, care-l priveºte pe Adrian Nãstase, rãmâne încã în suspensie: poziþionarea liderului P.D.S.R. Ca viitor preºedinte, acesta îi va lãsa mânã libera în executiv. Ca perdant al cursei, va dori sã controleze efectiv partidul ºi Adrian Nãstase va trebui sã-ºi negocieze fiecare miºcare. De aici, poate, ºi relativa lipsã de interes faþã de campania prezidenþialã ºi concentrarea resurselor spre aceea legislativã. Oricum, Adrian Naãtase va începe sã-ºi spunã cu adevãrat cuvântul abia dupã 26 noiembrie. La urma-urmelor, a tãcut destul.
Titlu: Demisiile de onoare
Nr Editie: 139 Data: Tuesday 17 October 2000
La Olimpiada de la Sydney, România a obþinut cel mai spectaculos rezultat din istoria participãrilor sale (excepþie fãcând cea de la Los Angeles, la care ruºii ºi þãrile socialiste n-au participat), înscriindu-se cu 12 (de fapt) medalii de aur în elita sportului mondial. Acest lucru a produs o mare euforie, autoritãþile au decis pentru prima datã cã aceste rezultate meritã compensaþii materiale pe masurã, iar înghesuiala care s-a produs la ciupirea unei felii din caºcavalul acestor recompense de cãtre toþi aceia care au dat - sau au crezut doar cã au dat - o mânã de ajutor, frizeazã absurdul. Dacã s-ar publica lista antrenorilor, medicilor, însoþitorilor de loturi, oficialilor ºi a bãgãtorilor de seamã, vom vedea cã o întreagã armatã fluturã steagurile victoriei celor 12 medaliaþi cu aur, îndesându-ºi în buzunare sume la care nu prea aveau dreptul. Moral cel puþin! Pentru cã aceeaºi olimpiadã marcheazã ºi un alt record: cel al cazurilor de dopaj. Cel al infracþiunilor la legile CIO. Patru sportivi au plãtit sau vor plãti cu posibilele medalii sau chiar cu existenþa lor sportivã. Pentru ei, plata maximã o reprezintã demisia lui Ion Þiriac. O demisie de onoare ºi de carierã. Þiriac nu-ºi poate permite acum, la apogeul existenþei sale, titlul de patron al unor manevre ilegale de care sunt, în primul rând, vinovaþi nu sportivii - ci antrenorii, medicii ºi oficialii lor. Nici unul dintre aceºtia nu a catadixit sã-ºi asume o pãrticicã de responsabilitate. Nici ºeful medicilor, dr. Drãgan, nici doamna Balaº-Söter, susþinãtoarea aprigã a "discreþiei" din corespondenþa cu forurile internaþinale pe marginea cazului Mihaelei Melinte, ºi nici chiar doctorul Oanã-Nurofen, pe care l-au scos basma curatã colegii sãi hunedoreni. A plãtit, însã, cu viaþa, preºedintele federaþiei de haltere, Lazãr Baroga, a cãrui inimã n-a mai rezistat presiunilor din partea unei situaþii pe care o cunoºtea farte bine. Aº putea spune cã înfrângerea pe care o suferim prin demisia lui Þiriac umbreºte întreaga victorie din arene. Pentru cã ea nu reprezintã, în acelaºi timp, sº leacul bolilor de care suferã cronic sportul românesc.
Titlu: Morala ºi afacerile
Nr Editie: 138 Data: Monday 16 October 2000
Într-un recent interviu, creatorul FNI, Sorin Ovidiu Vântu, vorbeºte despre cum a funcþionat acest fond ºi în ce fel a beneficiat de pe urma lui, chiar - sau mai ales - atunci când nu i-a mai fost proprietar. Domnul Vântu punea degetul pe rana acestei poveºti: e drept, am câºtigat câteva sute de miliarde "jucând" la acest fond. Adicã dispunând bani ºi ridicându-i. A fost acest lucru ilegal? A atras cineva atenþia cã n-ar fi corect. N-a atras nimeni - nici Banca Naþionalã, nici CNVM-ul ºi nici mãcar Parlamentul, care este ºeful amândurora. Da, dar credeþi cã a fost moral ce-aþi fãcut? - întreabã reporterul. Domnule, zice dl Vântu, în afaceri nu se pune problema moralei. Se pune problema legalitãþii. Am încãlcat vreo lege? N-am încãlcat! Atunci ce-aveþi cu mine? Argumentul d-lui Vntu este imbatabil. Cine are scrupule morale sã se faca popã sau învãþãtor. Nu om de afaceri. Pentru cã lumea afacerilor este diferitã de celelalte. De regulã, atunci când cineva câºtigã, altcineva pierde. Este o chestie ce tine de aritmeticã. Ideea afacerilor "reciproc avantajoase" era o gogoriþã prin care comuniºtii încercau sã-ºi acopere abaterile de la moralã. De zece ani ne chinuim sã întþlegem mecanismul afacerilor ºi ne izbim cu regularitate de propriile noastre limite ideologice. De propriile sechele ºi de demagogia care ne-a împuiat capetele. Lumea afacerilor este o lume aparte. Are regulile ºi principiile ei, care nu corespund, în linii mari cu cele ale eticii. Din punct de vedere etic bogãþia este un viciu. Pentru cã ea implicã o repartiþie injustã a bunurilor. Dar cu toþii dorim, în fundul sufletului nostru, sã devenim bogaþi. Unii chiar dorim ºi atunci stârnesc antipatia ºi suspiciunile celor care n-au reuºit. Va trebui, probabil, sã treacã o generaþie - douã pânã când vor putea fi înþelese ºi acceptate regulile economiei de piaþã, climatul de concurenþã (adeseori nemiloasã), paranoia manageriatului de succes. Pânã atunci vom continua sã credem cã statul trebuie sã se despãgubeascã pentru investiþiile riscante, mai degrabã decât sã creeze ºi sã aplice un sistem de reguli care sã mai domoleascã apetitul celor care -vorba lui Preda - vãd viaþa ca o pradã.
Titlu: Dopajul psihologic
Nr Editie: 127 Data: Tuesday 03 October 2000
M-am abþinut sã scriu, pânã azi, despre scandalul dopingului de la Olimpiadã. În primul rând, pentru cã, sub presiunea emoþiilor, judecãþile puteau fi viciate, iar în al doilea rând, pentru cã lucrurile nu erau nici pe departe clarificate. Acum sunt. Deciziile CIO au rãmas definitive ºi Andreea Rãducan s-a întors acasã fãrã medalia câºtigatã, iar Mihaela Melinte fãrã cea pe care putea sã o câºtige. Despre cei doi halterofili nu mai vreau sã amintesc, pentru cã moartea prin infarct în ajunul Olimpiadei a preºedintelui federaþiei, Lazãr Baroga, spune singurã, deja, prea multe. În copilãrie, ascultând la radio transmisiile la radio ale meciurilor echipelor noastre de fotbal care jucau peste hotare ºi pierdeau, mi s-a întipãrit în conºtiinþã - ºi nu numai mie! - ideea cã suntem, sistematic, victimele manevrelor necinstite ale arbitrilor ºi ale violenþelor sau trucurilor adversarilor. Pãrea cã întreaga lume e împotriva noastrã ºi acest sentiment venea cã o manuºã peste politica generalã a autoritãþilor comuniste, obsedate de nenumaratele pericole care pândeau "noua orânduire". Ceva - ºi nu puþin - din aceastã mentalitate, a rãmas pânã astãzi. Valul de revoltã ce a însoþit episodul "Rãducan" a acuzat conspiraþia internaþionalã, interesele oculte ale altor "puteri" sportive, care nu doreau altceva decât sã ne înlãture din calea lor. Cred cã lucrurile trebuiau privite cu mai mult calm ºi mai mult realism. Chestiunea dopajului este cvasi-generalã în sportul de performanþã. Practic, rezultatele actuale nu mai pot fi obþinute fãrã stimulente. Problema este a competiþiei între laboratoare ºi medici: cine descoperã mai multe medicamente noi care n-au fost introduse pe "lista neagrã"! Aici suntem deficitari, din raþiuni în primul rând, economice. Nu ne permiteam sã concurãm în plan extrasportiv ºi atunci recurgem la droguri cunoscute, cãrora "adversarilor" noºtri nu le este prea greu sã le dea de urmã. Nici medicii noºtri de la loturi nu sunt printre cei mai pricepuþi, iar cazul celui al echipei de gimnasticã poate sã rãmânã unul de referinþã în analele incompetenþei. În sport, nimeni nu te poate învinge mai categoric decât tine însuþi.
Titlu: Olimpiada prezidenþialã
Nr Editie: 128 Data: Wednesday 04 October 2000
Pentru o bunã parte dintre candidaþii ce se vor alinia la startul campaniei electorale prezidenþiale este valabil principiul olimpic: "important este sã participi!" ªi e important pentru cã, cu cheltuialã minimã, reuºeºti sã-ºi faci ceva marketing personal. Ar fi ºtiut cineva ceva despre un Nahorniac, de pildã, dacã nu era candidatura asta a lui? Sau despre doctorul Pãunescu, cel cu þeapa trasã þãrãniºtilor? Ori atâþia alþii care nu vor reuºi sã strânga cele 300 000 de semnãturi - sau le vor strânge profitând de largheþea legii electorale ºi de riscul minim pe care le prezintã plastografia electoralã. Ajunºi aici, televiziunea publicã ºi radioul public vor fi obligaþi - prin lege - sã le acorde timpi de emisie ºi vor putea bate câmpii pe banul contribuabilului, pãcãlindu-i pe fraierii care mai cred cã dacã cineva apare la televizor este, automat, un om important. Existã însã, ºi o autenticã luptã pentru medalii. Mai precis - pentru MEDALIE. Cea care are înscrisã, pe o faþã, condiþia constituþionalã a ºefului statului, iar pe cealaltã pârghiile secrete prin care poate exercita un control real asupra instituþiilor sale. Aici lista pare sã se închidã, în aceastã sãptãmânã, cu anunþarea oficialã a candidaturii premierului Isãrescu ºi cu realizarea planului de semnãturi al candidatului UDMR, Gyorgy Frunda. Vom avea, aproape la fel ca în urmã cu patru ani, un "octet" de candidaþi cu ºanse teoretice ºi un tandem cu ºanse practice. Între cei opt se numãrã domnii Iliescu, Roman, Stolojan, Meleºcanu, Isãrescu, Vadim Tudor, Frunda ºi - o sã fiþi poate surprinºi - Marian Munteanu. Patru dintre ei au candidat ºi în urmã cu patru ani. Ceilalþi patru se aflã, în premierã, într-o astfel de posturã. Dintre cei 8, sondajele îl indicã pe unul ca fiind practic intrat în "finalã": dl Iliescu. Cine va fi al doilea? Calculul hârtiei aratã cã, cu excepþia lui Frunda, care este dependent de votul etnic, toþi ceilalþi au ºanse sã intre in turul 2. Unde, Dumnezeu tie ce se mai poate întâmpla? Olimpiada prezidenþialã începe. Sã-i urmãrim cursul.
Titlu: Candidatul proteic
Nr Editie: 129 Data: Thursday 05 October 2000
Prezent, pentru prima datã, în maratonul nocturn al lui Adrian Pãunescu de la Tele 7abc m-am aflat zilele trecute, alãturi de alþi câþiva colegi de breaslã, în faþa senatorului Corneliu Vadim Tudor, în proaspãta sa calitate de candidat la preºedinþie. Pe cât de controversat, pe atât de contrastant cu ºine însuºi, preºedintele PRM a fâcut, vreme de aproape ºase ore, o paradã uluitoare de culturã, crezuri politice, aprehensiuni ºi comprehensiuni, toleranþã ºi fanatism. Vadim este omul cãruia nu i se poate pune o ºtampilã unicã. Este proteic, având capacitatea sã curga nãvalnic prin albii largi sau sã se strecoare insidios prin crãpãturi, pentru a ajunge acolo unde doreºte. Mi-am amintit cã, în urmã cu patru ani, la "Turneul Candidaþilor" pe care l-am moderat la Antena 1, Vadim fusese o veritabilã surprizã: calm, aºezat, riguros în demonstraþii, tãios cu zâmbetul pe buze. Era cu totul alt Vadim decât cel cunoscut din paradele sale vecine cu histrionismul. De aici a pornit una dintre întrebãrile pe care i le-am pus: alegãtorul, pus în faþa a doi Vadim, unul calm ºi aºezat, la alegeri, ºi altul dezlãnþuit, între scrutinuri, care este cel adevarat? N-ar putea sã creadã acesta cã odatã ajuns preºedinte, ar putea intra în pielea unui al treilea personaj, conformist ºi interesat? L-am mai întrebat ce crede despre faptul cã la "umbra" sa nu prea cresc lideri, cã nu existã nu doar un "numãrul doi", dar nici cu 3, 4 , 5 sau 10, care sã-l poatã înlocui la cârma partidului, în caz de succes electoral sau de insucces fizic. Am vrut sã ºtiu dacã nu-i creazã un sentiment de disconfort faptul ca adepþii formaþiunii sale sunt, de fapt, purtãtorii unui mesaj negativ faþã de starea de lucruri actualã,ºi cã avansul în sondaje al PRM þine, constant, de scãderea nivelului de trai. La nici una dintre întrebãri senatorul nu mi-a rãspuns. M-a purtat prin istorie, prin literaturaã prin politicã, dar a evitat, cu abilitate, sã punã degetul pe "rãnile" doctrinare ºi organizatorice ale formaþiunii sale. Acest lucru poate dovedi: ori cã a devenit mai politician ca oricând, ori cã nu are rãspunsuri. Uneori, însãºi lipsa acestuia poate constitui rãspunsul.
Titlu: Ingineriada sindicalã
Nr Editie: 130 Data: Friday 06 October 2000
Pentru observatorul atent al miºcãrilor produse în societatea româneascã în ultimii zece ani este evident faptul cã viciile de fond ale sistemului pot fi regãsite în aproape oricare dintre segmentele acestuia. De ce ar fi mai bun, mai curat, mai eficient unul decât celelalte? Din acest punct de vedere sindicatele nu numai cã nu fac excepþie, dar marcheazã ºo acutizare a fenomenelor. De zece ani, de când fosta "curea de transmisie" s-a transformat într-un mijloc de presiune, sindicatele au un statut de invidiat. Beneficiind de suportul bine manipulat al zecilor sº sutelor de mii de membri ai confederaþiilor, sindicatele se prezintã la masa oricãrui dialog doar cu întrebãri. Doar cu renvendicãri. Doar cu somaþii. Din recuzita lor nu fac parte nici rãspunsurile, nici obligaþiile, nici ofertele. Formula politicã exersatã cu succes este scosul oamenilor în stradã ºi bãtutul cu pumnul în masã. Aici se cuvine sã fac o precizare. Tehnica aparþine liderilor, o categorie de inºi mai înfigãreþi, mai cu tupeu, care ºtiu cã pot sã obþinã mult, neriscând mai nimic. Aceºti lideri, de a cãror existenþã aflãm din când în când - ca sa nu uite lumea de ei - au în restul timpului preocupãri foarte lumeºti. Gestioneazã bani, fac afaceri, tranzacþioneazã posturi bine plãtite cu tabãra adversã (cea guvernamentalã) ºi, în general, luptã cu îndârjire pentru propria lor prosperitate. Nu ne-ar ajunge spaþiul tipografic sã-i pomenim aici pe toþi cei care s-au cãpãtuit de pe urma luptei sindicale - începând cu Miron Mitrea, cel care le-a pãpat americanilor peste douã milioane de dolari alocaþi pentru întãrirea ºi perfecþionarea activitãþii sindicale ºi pânã la Pavel Todoran, cel care a achiziþionat un milion de televizoare pentru sindicaliºti, el mulþumindu-se cu comisionul. Dacã Guvernul - mai puþin timorat de presiunea sindicalã - ºi-ar pune în minte sã realizeze un control al fondurilor sindicale, ne-am trezi, cu siguranþã, în faþa unor constatãri uluitoare: vom vedea cum s-a evaporat averea lãsatã moºtenire de sindicatele comuniste, ce inginerii dibace s-au fãcut cu banii lor, cât de mare ºi de variat a fost jaful din patrimoniu. Acum însã, în preajma alegerilor, când formaþiunile politice se amãgesc cu suportul sindicatelor, acest lucru pare imposibil. Sã sperãm, însã cã va veni, ºi aici, un moment al adevãrului.
Titlu: Candidatura dlui Iliescu
Nr Editie: 131 Data: Saturday 07 October 2000
Lansarea candidaturii d-lui Ion Iliescu a fost însoþitã de un spectacol mai sobru decât se aºteptau cei pe care aburii sondajelor i-au adus deja într-o stare de euforie periculoasã. Semn cã, dincolo de aparenþe, existã o percepþie mai exactã a unei stãri de lucruri ce poate sã facã din orice triumf electoral o victorie a la Pirrhus. Dintre cele patru candidaturi ale fostului ºi - probabil - viitorului preºedinte, aceasta este cea mai pe muchie de cuþit. În '90, preºedintele CFSN ºi CPUN s-a transferat aroape firesc la Palatul Cotroceni, cu un scor electoral ce va rãmâne de-a pururi de domeniul amintirii. În '92, cu toate seismele politice, situaþia socialã nu era încã de naturã sã arunce în deznãdejde marea masa a celor care mai aºteptau încã miracole de la libertatea atât de neaºteptat dobânditã în '89, iar preºedintele era încã suficient creditat de o majoritate încrezãtoare în viitor. Abia în '96, îndoielile crescânde aveau sã genereze unda de ºoc a schimbãrii, consideratã ca un ultim liman. În 2000, creºterea în popularitate a PDSR-ului ºi a dlui Iliescu nu este rezultatul unui demers calitativ ci consecinþa directã a marilor ºi gravelor erori comise de o coaliþie dezarticulatã ºi cu intense centrifuge. Situaþia din 2000 este mai degrabã expresia propensiunii spre "mai puþin rãul" pedeserist decat "rãul" cederist. Este un recul psihic, cu grave consecinþe atâta timp cât speranþa electoratului în mai bine dispare vãzând cu ochii. Din aceastã perspectivã, candidatura dlui Iliescu este un act de curaj aproape sinucigaº. Domnia sa ºi partidul sãu vor prelua - în caz de victorie - o moºtenire explozivã, adusã la limita suportabilitãþii, din care lipseºte ºi predispoziþia din '96 cãtre sacrificii de moment care sã genereze câºtiguri de perspectivã. Populaþia aºteaptã acum miracole pe care nimeni nu poate sã le facã, iar cei câþiva ani de noi sacrificii vor pune la grea încecare capacitatea viitoarei forþe politice de a da rãspunsuri valabile societãþiii. Dl Iliescu este un politician cu experienþã, care nu poate sã-ºi facã iluzia cã lucrurile vor merge ca unse ºi cã va fi întâmpinat, ca ºi în '90, cu aceleaºi sentimente ºi speranþe. Marja sa de credibilitate este acum substanþial redusã si sorþii de izbânã - postelectoralã - suficient de mici. În aceastã perspectivã, candidatura dlui sã nu îmi aparã doar un act de curaj - ci ca un veritabil sacrificiu.
Titlu: Sediul lui Dinescu
Nr Editie: 132 Data: Monday 09 October 2000
Într-un recent talk-show, Mircea Dinescu povestea aventurile locative ale instituþiei din care face parte - aceea cu studiul arhivelor securitãþii. Dupã ani lungi de tergiversãri parlamentare - se zice cã nu dezinteresate - odatã cu intrarea în pâine a respectivei instituþii, s-au declanºat problemele: buget, personal, sediu. Dacã cu bugetul a fost cum a mai fost, Remeº tãindu-ºi din carne miliardele necesare, cu sediul lucrurile au intrat pe un fãgaº delicat. Fostul primar Lis le-a oferit lui Dinescu, Pleºu&Patapievici, o gogoºerie. Guvernul le-a dat, pânã la urmã, douã camere în Casa Poporului (la Parlamemnt, adicã) de unde au început investigaþiile. S-au dus cu jalba în proþap de vreo patru ori la preºedinte - zice Dinescu - de trei ori la Isãrescu ºi de nu ºtiu câte ori pe la alti înalþi funcþionari de partide ºi de stat. Toþi le-au promis cã vor avea un sediu, lucru care nu s-a întâmplat. În cele din urmã au intrat în tratative cu o firmã imobiliarã israelianã, care le-a oferit o clãdire cu trei etaje pentru o chirie corespunzatoare economiei de piaþã. De parcã instituþia asta cu dosare era un SRL sau SA care urma sã facã bani din cercetarile sale. Stupefacþia pleacã de la faptul cã Guvernul nu e în stare sã acopere propriile sale nevoi locative, altfel decât pe principiile pieþei libere. De ce sã ne mirâm? La fel s-a întâmplat ºi cu Avocatul Poporului, care a zãcut ani de zile pe la bufetul Senatului. Asta se întâmplã în timp ce partide fantomatice continuã sã se lãfãie prin palate (ca partidul lui Nica Leon - în fostul sediu al Senatului), când blocuri întregi sunt repartizate unor sindicaliºti din provincie, când tot felul de "cãpuºe" lucreazã de zor prin sediile unor instituþii de stat. Ce se poate înþelege din asta? Cã administraþia este incapabilã sã administreze corect ºi eficient propriul sãu domeniu de activitate. Cã ºefilor acestei administraþii le lipseºte autoritatea necesarã rezolvarii problemelor. Cã trãim în þara lui Papurã Vodã ºi a lui Trestie Premier, unde nimeni nu-ºi bate capul sã punã lucrurile în ordine. Dacã, nu cumva, e vorba chiar de faptul cã cineva n-are interesul ca Dinescu&Comp sã se cufunde deja în lectura dosarelor moºtenite de la harnica ºi scrupuloasa Securitate.
Titlu: Cu tata de mânã, la BEC
Nr Editie: 133 Data: Tuesday 10 October 2000
Dupã repetate amânãri, mâine, premierul Isãrescu îºi va anunþa - probabil - candidatura la preºedinþie. Dintre aspiranþii cu ºanse, dl Isãrescu este ultimul care procedeazã la aceastã formalitate, ideea candidaturii sale fiind vehiculatã, pentru prima datã, dupã anunþul retragerii preºedintelui în exerciþiu. Cã dl Isãrescu este un candidat valabil, nu mai este nici o îndoialã. Cu mult înainte ca preºedinþia sã devinã o þintã, sondajele de opinie publicã l-au menþionat, sistematic, printre personalitãþile care se bucurau de o importantã cota de încredere, alãturi de fostul premier Stolojan. Argumentele unei atari opþiuni þineau de relativul echilibru pe care guvernatorul - demnitarul cu cea mai lungã carierã neîntreruptã în aceeaºi funcþie - reuºise sã-l confere Bãncii Naþionale. Într-o Românie plonjatã în haos ºi degringoladã, BNR apãrea ca un soi de insulã de stabilitate ºi de coerenþã, lucru de care pedantul sãu guvernator nu putea fi strãin. Ce s-a întâmplat de când Mugur Isãrescu a devenit, în urma unei ºuete la o bere, într-o cârciumã din "Domenii", prim-ministru, se ºtie. Se ºtie cã a acceptat propunerea cu greu, solicitând garanþtii, cã are probleme în conlucrarea cu subordonaþii sãi care, pe linie de coaliþie îi sunt ºefi, cã este extrem de prudent în "relaþia cu publicul", preferând ca ideile ºi declaraþiile sã-i fie trimise pe rând, de cãtre doamna Firea ºi domnul Vasilescu; cã este profund incomodat, deºi îi este greu sã recunoascã, de susþinerea PNÞCD-ului ºi cã în campania electoralã va aborda o modalitate indirectã de acþiune. Cum spuneam, dl Isãrescu este un candidat cu ºanse. Aceste ºanse, însã, pot creºte sau pot scãdea brusc, în funcþie de o serie întreagã de imponderabile. Ca aceea, de exemplu, venitã din partea lui Mircea Dinescu, într-o emisiune de televiziune unde acesta s-a arãtat profund ºocat cã la negocierile pentru funcþia de prim-ministru, dl Isãrescu a venit însoþit de tatãl sãu! Desigur, imaginea unui om politic care se ascunde în momentele dificile dupã pulpana pãrintelui nu este de naturã sã creascã cota de încredere din partea unui electorat care doreºte sã-ºi încredinþeze soarta în mâinile unor persoane suficient de mature pentru a se putea descurca fãrã sprijinul familiei.
Titlu: S-a dat drumul la campanie!
Nr Editie: 134 Data: Wednesday 11 October 2000
Astãzi se declanºeazã, oficial, campania electoralã potrivit amendamentelor aduse prin Hotãrâre de Guvern la Legea de resort. Actuala campanie este cu 15 zile mai scurtã decât cele care au precedat-o ºi se va încheia, oficial, la ora 24 a zilei de vineri, 24 noiembrie, când urmeazã, potrivit aceloraºi prevederi, cele 48 de ore de relaº dinaintea scrutinului. În mod previzibil, campania se va relua odatã cu numãrãtoarea voturilor pentru prezidenþiale ºi se va duce - în doi - cale de alte 12 zile, pânã la cel de-al doilea tur de scrutin, din 10 decembrie. Ce este comun ºi ce nu este celorlalte trei scrutinuri - în afarã de "comprimarea" duratei campaniei? În primul rând, o anumitã "largheþe" a CNA-ului, care n-a mai limitat campania pe radio, dar mai ales pe televiziune, pânã la ora 20. Acum, începând de la orele 17 ºi pânã la miezul nopþii, candidaþii vor putea zburda în voie pe micile ecrane, ameþindu-ne cu promisiunile lor care (din pãcate) nu intrã sub incidenþa prevederilor Legii Concurenþei ºi a celei de protecþie a consumatorului. Se va putea minþi în voie, ni se vor putea bãga pe gât candidaþi ºi programe cu termen de folosinþã depãºit, cu calitãþi organoleptice vizibil alterate ºi, sistematic, la preþuri mai mari decât cele reale. O vagã idee de protecþie a alegãtorului vine din faptul cã emisiunile în cauzã nu vor putea fi reluate ºi din aceea cã la emisiunile de ºtiri nu vor avea acces decât acei candidaþi care, întâmplãtor, au ºi funcþii prin stat, relatãrile urmând a se limita la aria de cuprindere a acestor funcþii (avantaj Isãrescu ºi Roman!) Deasemenea - zice CNA-ul nu vor fi permise atacurile la persoanã, invectivele ºi lipsa de obiectivitate a moderatorilor. Dar, atâta timp cât nu s-au creat instrumentele de mãsura ale civilizaþiei ºi obiectivitãþii va fi foarte greu sã se deceleze mitocãnia de politeþe ºi suportul servil de ostilitatea marcatã. În rest, va fi o campanie interesantã, în care vom afla ce au facut candidaþii în ultimii cinci ani ºi ce nu vor face în urmãtorii patru!
Titlu: O plimbare la Belgrad
Nr Editie: 135 Data: Thursday 12 October 2000
Domnii Roman ºi Berceanu au dat o fugã pânã la Belgrad ca sã discute cu noile autoritãþi. Ce? Implicarea României în acþiunile de refacere a Iugoslaviei dupã bombardamentele NATO de anul trecut. Dacã cineva îºi închipuie cã Kostunica ºi echipa sa nu au, acum, nici o grijã mai mare decât aceea de a-i da asigurãri ministrului nostru de externe cã ce-i al nostru e pus deoparte, se înºeala. Noul regim de la Belgrad are probleme infinit mai mari ºi prioritãþi infinit mai importante decât a da satisfacþie promptã reprezentanþilor þãrii al cãrei preºedinte declarã, fãrã sã i-o cearã nimeni, anul trecut, cã bombardarea Iugoslaviei este "legitimã ºi necesarã". La ideea asta a renunþat pânã ºi NATO, iar de vreo retractare din direcþia Cotrocenilor n-am auzit încã. Ar fi o naivitate saãcredem cã Kostunica, un naþionalist cam de acelaºi calibru cu Miloºevici - într-o þarã în care termenul are rezonanþa pe care o avea, poate, pentru noi, atunci când se producea diktatul de la Viena, un "Rambouillei" ceva mai timpuriu - va fi dorit sa mulþumeascã dlor Roman ºi Berceanu pentru "sprijinul" acordat þãrii sale în momentele dificile pe care le-a parcurs. Iugoslavia are nevoie acum de banii nemþilor ºi ai Comunitãþii Eu ropene pentru refacerea suprastructurii ºi cei care dau banii vor avea prioritate ºi la efectuarea lucrãrilor - pentru cã în ziua de azi nimeni nu face cadouri, ci se arvunesc interese. De România vor avea nevoie mai încolo, când lucrurile se vor aºeza ºi când resentimentele vecinilor noºtri se vor mai domoli. Pânã atunci, vizita la Belgrad rãmâne un exerciâiu la fel de inutil ºi chiar grotesc ca ºi intervenþia televizatã a d-lui Roman din seara evenimentelor fierbinþi belgrãdene când aceºtia se adresa - hodoronc-tronc - armatei ºi serviciilor secrete iugoslave cerându-le sa nu tragã în populaþie! De parcã ar fi fost ºeful acestora sau vreun soi de mentor secret. Ceea ce s-a dorit, atunci, a fi un apel umanitar, menit sã rãmâna în istorie, nu va reprezenta altceva decât o contribuþie la o antologie a gafelor ºi a penibilului în politicã.
Titlu: Candidatul neatârnat
Nr Editie: 136 Data: Friday 13 October 2000
Dacã ar fi sã credem ce-a afirmat premierul Isãrescu, atunci când a fost strâns cu uºa sã spunã dacã are sau nu de gând sã candideze, operaþiunea ni s-ar înfãþiºa cam aþa: dl Isãrescu ºi-a convocat câþiva colaboratori apropiaþi ºi i-a rugat sã meargã ºi sã vadã ce crede lumea despre el ºi despre ideea de a se ambala în competiþia pentru Cotroceni. "Încercaþi, bãieþi sã strângeþi niºte semnãturi ºi vom vedea atunci ce vom face!" Bãieþii s-au pus pe treabã ºi au început sã strângã semnãturile. Pe la 100.000, premierul a ridicat din umeri; la 200.000 a cãzut pe gânduri, la 300.000 s-a scuturat alungând gândul ce-i dã târcoale; la 400.000 a exclamat: începe sã devinã interesant!"; la 500.000 s-a consultat cu nevasta: "Ce facem?"; la 600.000 ºi-a chemat tatãl în ajutor; pentru ca la 700.000 sã declare cã, într-adevar, un "numãr semnificativ" de cetãþeni s-au pronunþat în favoarea sa ºi cã de-acum nu mai poate da înapoi. Dacã ar fi sãa credem ºi ce-a declarat alaltãieri, cã intra în competiþie ca independent, ar trebui sã ne întrebãm cât la sutã din independenþa asta înseamnã PNÞCD, cât la sutã Cotroceni ºi cât la sutã Banca Mondialã - ºi vom ajunge la formula magicã a "neatârnãrii" politice. Pentru cã, iatã, în timp ce dl Iliescu taîrãºte de picior ghiuleaua grea a PDSR-ului, în timp ce dl Roman zburdã cu ghiuleaua mai uºsuricã a PD-ului, iar dl Stolojan nãduseºte împingând ca un Sisif ghiuleaua liberalã, premierul-candidat-la-preºedinþie este liber ca pasãrea cerului ºi nu datoreazã nimãnui nimic. Fericita situaþie ºi, dacã legea electoralã ar permite independenþilor sã foloseasca sigle, dl Isãrescu ar trebui sã opteze între un ºtreang - care sã semnifice "neatârnarea" sa ºi un leu - care sã sugereze obiectul muncii sale în ultimii zece ani. Cum, însã, nu se poate, românii vor avea sã punã ºtampila pe ultima paginã a buletinului de vot pe care va figura numele premierului "neatârnat".
Titlu: Fabrica de diplome
Nr Editie: 137 Data: Saturday 14 October 2000
Scandalul cu dentiºtii italieni care ºi-au obþinut diplomele la Iaºi, unii fãrã ca mãcar sã punã piciorul prin þarã, ridica colþul unui val care acoperã una dintre cele mai mãnoase afaceri postdecembriste: învãþãmântul privat. Comunismul a bãgat în capul câtorva generaþii ideea cã fãrã o diplomã nu valorezi nimic - într-un sistem în care valorile se cerneau pe criterii formale. Puteai fi foc de deºtept, te putea duce capul cât pe zece titraþi - era zadarnic dacã n-aveai patalamaua la mânã. Aceasta, ea singurã, îþi oferea ºi un statut social, ºi o leafã mai buna, ºi perspective de avansare în ierarhia de partid ºi de stat. Paralel cu diplomele produse pentru nevoile nomenclaturii, sistemul de învãþãmânt ajunsese la un relativ echilibru care fãcea ca, cel mai adesea hârtia sã poatã avea acoperire în cunoºtinþele dobândite, criteriile de admisie în procesul de învãþãmânt universitar fiind efectiv severe, iar posibilitatea furtului ºi a favorizãrii unor candidaþi fiind scoase din joc printr-un drastic control al procesului de examinare - survenit abia dupã ce majoritatea odraslelor de ºtabi intraserã deja în facultãþi. Rãmaºi cu aceastã nevoie, foamea de diplome, românilor li s-a gãsit urgent leacul: învãþãmântul privat! Câþiva dascãli mai iuþi la minte - printre care se numãrã ºi astãzi contestatul Dolfi Drimer - au intuit faptul cã aceastã nevoie poate constitui o minã de aur ºi cã fraierii nu vor altceva decât sã li se ia banii. A fãcut-o din primul foc Universitatea Ecologicã (de ce ecologicã?) pusã pe roate de acelaºi personaj, prin sedii dubioase ºi cu dascãli de strânsurã, aruncând pe piaþã nulitãþi cu ºtaif. Când leii româneºti au devenit prea perisabili, s-a descoperit ºi nevoia strãinilor, deþinãtori de valutã, de a obþine de la noi ceea ce pe la ei era imposibil. Amploarea afacerii nici nu poate fi bãnuitã. Învãþãmântul românesc a intrat cu picioarele in economia de piaþã ºi o generaþie de dascãli fãrã vocaþie de apostoli ºi-au tranformat catedrele în tarabe. România produce, la aceastã ora, mai multe diplome decât ar avea nevoie, într-un proces ce nu mai are nimic comun cu învãþãmântul. Este o catastrofã - vorba dlui Drimer - ecologicã, ce ameninþã sã facã din urmãtoarele decenii un deºert de competenþã ºi de deontologie. De care vor rãmâne vinovate câteva secretare de facultãþi, dupã patentul inventat cu neruºinare la Iaºi.
Titlu: Dupã noi, potopul!
Nr Editie: 151 Data: Tuesday 31 October 2000
Cea mai sugestivã imagine referitoare la filosofia ce a stat la baza administrãrii statului român în ultimii patru ani (ºi nu doar) mi se pare aceea desprinsã din controalele efectuate la Primãria Capitalei. Noii "locatari" au descoperit, dupã eforturi laborioase, cã instituþia iese lipsã la "cântar" cu nu mai puþin de 500 de miliarde lei. Nu mai puþin de 20 de milioane de dolari la cursul zilei! Cum? Simplu: din Primãrie, din serviciile sale, lipsesc bunuri de inventar în aceastã valoare - telefoane, faxuri, calculatore, copiatoare, piese de mobilier, pe care, la schimbarea "gãrzii", foºtii ºefi ºi amploaiaþii lor de încredere le-au luat cu ei. Cum e posibil aºa ceva? Este posibil, în România tuturor posibilitãþilor, unde nu exista operaþiuni de predare-primire. De inventariere nici sã nu mai vorbim! Dupã o metodologie cel puþin bizarã, aceste inventare se fãceau - dacã s-au fãcut vreodatã - la sfârºit de an, ºi nu la finalul gestionãrii. Pe acest principiu, un magazin n-ar face inventarul când se schimbã gestionarul, ci când se terminã anul! Este simplu de înþeles cã iî acest fel se doreºte sã se piardã urmele obiectelor de inventar ºi de patrimoniu. Pe care, cineva înzestrat cu dorinþa de a afla rãspunsuri, le-ar gãsi cu siguranþã pe la domiciliile foºtilor primari, viceprimari, directori, sau pe la firmele lor. Dacã s-ar fi pãstrat prostul ºi mitocãnescul obicei de pe vremea comuniºtilor de a se pune pe fiecare obiect plãcuþe cu numãrul de inventar, recuperarea n-ar fi fost vreo problemã. Cele 20 de milioane nu reprezintã decât obiectele înregistrate care au dispãrut! Despre cele neînregistrate, ce saãmai vorbim! Este greu sã-þi închipui cã ce s-a întâmplat la primarie e ceva izolat. Ba, trebuie sã admitem cã procedeul a funcþionat ºi funcþioneazã la scarã naþionalã. Cã jaful la care s-au dedat vremelnicii administratori ai instituþiilor statului este unul generalizat, împotriva caãuia nimeni nu are timp sã mai ia ºi mãsuri. Este - dacã adãugam ce se întâmplã acum pe la ministere, FPS, agenþii ºi comisii - expresia cea mai sugestivã a unei sintagme istorice ce-ºi gãseºte abia azi adevãrata mãsurã: dupã noi potopul!
