Punctul pe Y, January 2000

Titlu: Mugurii de la capãtul pomului
Nr Editie: -106 Data: Tuesday 04 January 2000
Am traversat, iatã, hotarul dintre ani. Nu ºi pe cel dintre milenii, cum mulþi au crezut, din cauza unei confuzii mai mult sau mai puþin voite, susþinute, în primul rând, din raþiuni comerciale.  Pentru noi, ultimul an al deceniului, secolului ºi mileniului se dovedeºte, din mai multe puncte de vedere hotãrâtor. Nu este vorba doar de aceastã rãscruce convenþionalã în timp. Este vorba despre ce se va întâmpla cu noi, pe ce cale o vom apuca ºi în ce direcþie ne vom îndrepta în mileniul care urmeazã. Intrãm în anul 2000 cu un guvern nou ºi cu toate vechile metehne. Probabil – ºi de dorit - ultimul guvern de pânã la viitoarele alegeri. Anul 2000 ar trebui sã fie unul electoral, prin excelenþã. În iunie se încheie mandatul structurilor locale. Probabil în toamnã, pe la sfârºitul lui septembrie, vom schimba primarii. Cu alþii mai buni, dacã se poate. Va fi, în acelaºi timp, ºi un important test pentru legislative ºi prezidenþiale. Mandatul actualului Parlament ºi al preºedintelui se încheie în noiembrie. Poate cã nu ne vom angaja într-un nou scrutin, în pragul sãrbãtorilor de iarnã. Existã ºi probabilitatea (posibilitatea) ca acesta sã fie deplasat în urmãtorul mileniu, prin martie. Dupã cum, dacã lucrurile se precipitã, este foarte posibil sã aibã loc pânã atunci. ªi într-un caz ºi în altul, presiunea electoralã va fi majorã ºi ea se va manifesta acut, în toate domeniile. Arcul Puterii va încerca sã dreagã ce mai e de dres ºi va face presiuni pentru ca ajutoarele ºi investiþiile strãine sã salveze partida. Opoziþia nu se va lãsa nici ea. Va încerca sã-ºi consolideze poziþia din sondaje speculând fiecare eroare ºi neiertând nici o stângãcie. Localele vor prilejui prima confruntare majorã, pentru cã devine extrem de important cine va organiza legislativele ºi prezidenþialele. ªi cum pronosticurile sunt riscante în aceastã fazã, situaþia este fluidã ºi poziþiile se pot rearanja. „Cheia" întregii ecuaþii stã în eficienþa cu care va putea sã lucreze noul Cabinet, în modul în care premierul Isãrescu va reuºi sã navigheze între polii de putere din Coaliþie, pentru a-ºi putea impune propriile soluþii. ªi propriii oameni, pentru cã mi-e greu sã cred cã va putea duce la bun sfârºit misia sa de asanare fiscalã, fãrã a-ºi plasa în structuri oameni din afara algoritmului. Anul care a venit nu dã semne de redresare spectaculoasã a situaþiei românilor. El promite însã cã creeze bazele, premisele unei ieºiri din lunga cãlãtorie prin tunel. La ieºirea din care ne aºteaptã, dacã nu o luminiþã, mãcar niscai „muguri”, la capãtul... pomului în care ne aflãm.
Titlu: Rabinul Remeº ºi porcul fiscal
Nr Editie: -92 Data: Thursday 20 January 2000
Ca sã nu-i treacã prin cap cuiva nãstruºnica idee cã în România se poate vorbi în mod serios de antisemitism, am sã modific o cunoscutã anecdotã dupã cum urmeazã: în loc de „Iþic" se va citi „Ion". în loc de „rabin", se va citi „ministrul Remeº". ªi în loc de „bordei" se va. citi. „întreprindere micã ºi mijlocie". Deci: Ion, lovit din toate pãrþile de dãri, controale ºi popreli, simte cã nu mai poate sã îndure. Bate la uºa ministrului Finanþelor ºi îi deschide o fiinþã bonomã ºi cu un zâmbet cald pe faþã: dl ministru Remeº. Ce-i cu tine, Ioane? -îl întreabã cu o vibraþie în glas pe preopinent. Rabi... pardon, domnule ministru, simt cã nu mai pot! Nu mai rezist. Stãm îngrãmãdiþi în bordeiul întreprinderii, nevasta, copiii, soacra, utilaje, materii prime, producþie pe stoc. E o aiurealã întreagã.Unii strigã, alþii plâng, nu pot sã mã odihnesc ºi simt cã o sã dau în primire la primul control. Dvs., care sunteþi atât de învãþat, spuneþi-mi ce pot sã fac? Ioane, îi zise cu blândeþe ministrul, îþi cunosc situaþia, am trecut ºi eu prin ea când slugãream pe la alcooliºti. De aceea pot sã-þi dau un sfat: ai porc? Da! ªi unde-l þii? Unde, Doamne iarta-mã sã-l þiu? În cocinã! Bagã-1 în casã ºi peste o sãptãmânã vino sã mai vorbim. Zis ºi fãcut. Ion bagã porcul în IMM-eu ºi trãieºte o sãptãmânã de coºmar. Nici nu-i mai venea sã se ducã acasã, iar dacã ar fi fost promulgatã legea falimentului n-ar mai fi stat pe-gânduri nici o clipã. Avea însã o datorie moralã faþã de învãþãtorul sãu. Dupã o sãptãmânã, hop din nou la ministru. Secretara îl primeºte cu politeþe, îl întreabã dacã vrea o cafea ºi o þigarã pânã vine domnul ministru de la Consiliu, de la dom' Ciumara. Vine dl Remeº, îl îmbrãþiºeazã ºi-1 întreabã: ei, Ioane, cum e? Cum sã fie dom' Decebal, iadul pe pãmânt. Nu se mai poate. Dacã e sã continuu aºa, mai bine mã spânzur. Nu te spânzura încã, bãiete, ci du-te tu frumos acasã ºi scoate porcul, du-1 la el în cocinã ºi revino peste o sãptãmânã sã-mi spui cum te simþi. Dupã o sãptãmânã, cine aºtepta, dis-de- dimineaþã, la uºa ministerului? Cine altul decât Ion. Iar când ministrul a descãlecat din Volvo, i-a cãzut în genunchi ºi i-a luat mâna sã i-o pupe: abia acum am înþeles, dom' Traian, ce-aþi vrut sã spuneþi cu relaxarea fiscalã! Sã vã dea Dumnezeu ani mulþi în fruntea ministerului, spre binele nostru, al tuturor IMM-iºtilor. Amin!
Titlu: Anul I dupã Cosma
Nr Editie: -91 Data: Friday 21 January 2000
A trecut, iatã, un an de la ultima mineriadã. ªi când spun „ultima" încerc sã cred cã termenul este sinonim cu „cea de pe urmã". Vreme de aproape un deceniu incursiunile minereºti au constituit o veritabilã sabie a lui Damocles pentru democraþia româneascã. Nu ºtiu dacã ceea ce s-a întâmplat la noi are vreun corespondent prin alte pãrþi ale lumii cu probleme similare, deºi nu mã încântã deloc ideea unei "prioritãþi" româneºti. Este cert faptul cã rezistenþa în timp a acestei forme de protest s-a datorat perpetuãrii lipsei de soluþii viabile. Nici Roman, nici Stolojan ºi nici Ciorbea sau Vasile nu au pãrut sã înþeleagã cu adevãrat lipsa de alternativã a acestei enclave proletare hrãnite decenii de-a rândul cu iluzia superioritãþii sale.  Combinaþia de lipsuri ºi orgolii a dat acele rãbufniri care au devastat în repetate rânduri nu doar Bucureºtiul ºi zonele parcurse de legiunile negre, ci ºi încrederea populaþiei în capacitatea autoritãþilor de a stãpâni situaþia. În ianuarie, anul trecut a fost ultima tresãrire de violenþã. Alimentatã de soluþia stupidã aplicatã de guvernul Ciorbea prin disponibilizãrile masive contra celor 12 salarii care, odatã consumate, lãsau un gol lipsit de orice speranþã, ea a putut fi stãpânitã tot prin violenþã. Confruntãrile minerilor cu jandarmii ne-au adus în pragul unui rãzboi civil, riscând sâ transforme România într-un Kosovo social, nu etnic. În Valea Jiului, lucrurile par a se fi liniºtit. Nu se mai aud nici ameninþãrile ºi nici chemãrile lui Cosma. Acesta, în puºcãrie, are prilejul sã mediteze adânc asupra mãririi ºi decãderii sindicale. Ca ºi asupra valorii înþelegerilor realizate cu pistolul în ceafã, dupã o reþetã pe care, la finele anului, avea sã o încerce pe propria sa piele chiar partenerul sãu de dialog de la Tismana. Tãcerea nu înseamnã cã lucrurile sunt rezolvate. Ba dimpotrivã. Ea poate fi acea tãcere care premerge rãbufnirilor din subteran. Cu deosebirea cã acum amestecul exploziv de sãrãcie, mizerie, lipsã de speranþã se produce la suprafaþã. într-o regiune care continuã, prin grija guvernanþilor, sã fie privatã de orice alternativã.
Titlu: Românul se vinde pe puþin...
Nr Editie: -90 Data: Saturday 22 January 2000
Este foarte posibil ca unii dintre telespectatorii care au urmãrit miercuri dimineaþa revista presei de la PRO TV sã nu fi înþeles ceea ce am vrut sã spun atunci când, rãspunzând la o întrebare a lui Neculai Constantin Munteanu, am afirmat cã „în România corupþia e micã - hoþia e mare". Am vrut sã spun cã românul post- decembrist, slujbaº al statului, se vinde pe foarte puþin. Pe câþiva dolari. Pe o sutã. Pe o mie sau zece mii, ca Isac, cel de la Guvern. Nu iau aici în calcul comisioanele ºi ºpãgile de „specialitate" de pe la FPS ºi din alte câteva pãrþi, unde procentele sunt, în general, destul de „bine" stabilite. Mari sunt amploarea fenomenului ºi brambureala care dominã piaþa neagrã a favorurilor. Nu o datã, oamenii de afaceri strãini s-au declarat excedaþi nu de faptul cã li se pretind bani, ci pentru cã nu li se spune cu exactitate cât sã dea ºi cui. De altfel, conform sondajului efectuat de americani, reiese cã multe societãþi includ în bugetele lor ºi un anumit procent de „bani negri". Cât este de specificã aceastã corupþie României?  ªi aici mi-am permis sã-l contrazic pe dl N. C. Munteanu: corupþia nu este apanajul obligatoriu al þãrilor sãrace. Ea e o prezenþã supãrãtoare mai ales pentru cei care, având resurse limitate, sunt nevoiþi sã le utilizeze pentru a-ºi netezi calea spre obþinerea drepturilor lor. Corupþia nu lipseºte nici din þãrile bogate, cu legislaþii bine puse la punct, iar marele scandal din Germania, soldat cu demisia – ºi demitizarea - ex-cancelarului Kohl, este un exemplu. Problema noastrã este ºi de legislaþie, ºi de aplicarea acesteia, dar mai ales de mentalitate. Cea mai proastã soluþie îmi pare aceea a combaterii corupþiei prin înfiinþarea a nenumãrate organe de control. Acestea nu numai cã nu reuºesc sã limiteze fenomenul, dar îl ºi amplificã, dupã o formulã care de-acum ne este familiarã. E ca ºi când ai trata un organism bolnav doar cu medici - ºi aceºtia nu prea competenþi - nu ºi cu medicamente. Nici un politician sãnãtos la minte nu-ºi poate propune eradicarea totalã a corupþiei. Ea va exista atâta timp cât vor exista mize condiþionate subiectiv. Ne putem propune însã sã reducem ºi sã limitãm fenomenul în zone care sã nu afecteze funcþiile vitale ale societãþii.
Titlu: Garantarea ocrotirii
Nr Editie: -89 Data: Monday 24 January 2000
Revin asupra unui subiect pe care l-am mai abordat în aceastã rubricã: acela, al naturii constituþionale a proprietãþii în România. Recent, liberalii au depus „un metru cub" de semnãturi la Parlament, prin care se solicitã amendarea Constituþiei în sensul înlocuirii formulãrii „statul ocroteºte proprietatea" cu „statul garanteazã proprie- tatea". Ei bine, unii dintre dv. s-ar simþi tentaþi sã spunã: uite ce-i frãmântã pe liberali! Þara arde ºi ei se piaptãnã. Un dram de dreptate ar exista în aceastã judecatã. De ani de zile, Parlamentul nu face faþã sã dea la ivealã legi importante pentru funcþionarea statului. Tot timpul ne izbim de realitãþi izvorâte din absenþa unor reglementãri adecvate. Iar lor le arde de reglementãri statistice! ªi, la urma-urmei, care ar fi diferenþa dintre ocrotire ºi garantare? Ocrotirea unui copil, de exemplu, nu implicã ºi garantarea vieþii lui? A dezvoltãrii lui? Poate cã aceastã problemã nu e, totuºi, lipsitã de interes. Poate cã, într-adevãr, în anii 90-91 proprietatea - ca noþiune – avea o fragilitate ce i-a împins pe legiuitori spre alegerea din dicþionarul limbii române a acestui termen ºi nu al altuia. Sacrosancta proprietate de stat nu trecuse încã în mâinile dibace ale întreprinzãtorilor de tranziþie prin mijloacele vremii - fraudã, furt la drumul mare, fals, ºantaj. Nu exista încã o clasã de nou-îmbogãþiþi care sã considere vitalã apãrarea acestei agoniseli tocmai prin Constituþia pe care ori n-au bãgat-o în seamã, ori au dispreþuit-o. Astãzi, situaþia este radical schimbatã. Deci, proprietatea trebuie sã devinã legalã ºi onorabilã. De aici ºi impresionantul efort logistic pentru strângerea de semnãturi cât pentru ºapte candidaþi la Preºedinþie. Trebuie, însã, sã avem în vedere ºi un alt lucru. Paternitatea acestei idei nu este a liberalilor. Ea este a umaniºtilor. Mai precis a lui Dan Voiculescu, preºedintele fondator al Partidului Umanist Român, în a cãrui recuzitã ideologicã ideea garantãrii proprietãþii avea o altã conoþaþie decât aceea profitor-protectoare a liberalilor. Voiculescu a început aceastã acþiune într-un moment când alþii se declarau satisfãcuþi ºi de ocrotire, pentru cã a considerat cã doar o astfel de abordare poate constitui temelia statului de drept.ªi o constituie. Motiv pentru care cred cã ea trebuie operatã de urgenþã, acordând o semnificaþie cu totul specialã debutului seriei de amendamente la Constituþie.
Titlu: De veghe la turma de taxe ºi accize
Nr Editie: -88 Data: Tuesday 25 January 2000
Când se vorbeºte, în general, de contrabandã, omul simplu îºi imagineazã ceva în genul secvenþelor din filmele de pe vremuri: indivizi cu saci în spate, furiºându-se pe cãrãri de pãdure sau înotând cu trestia-n gurã, in încercarea de a evita vigilenþa vameºilor, mereu la datorie, pentru a curma aceastã plagã. Inutil, cred, sã mai spunem cã, în definitiv, contrabanda instituþionalizatã - nu aceea a micilor gãinari care trec de colo-colo produse, pe sub nasul vameºilor, pentru urt câºtig de supravieþuire - nu este posibilã fãrã vameºi. Cine-ºi închipuie cã se pot trece TIR-uri peste graniþã, fãrã sã le observe cel care e pus sã le vadã? Sau trenuri? De zece ani, contrabanda în stil mare - cea aducãtoare de zeci ºi sute de milioane de dolari profituri penþjru infractorii cu gulere albe ºi, implicit, de multe milioane pagubã pentru vistieria statului - se face cu cooperarea vameºilor. ªi nu a unuia-doi, izolaþi. Ci a unor întregi schimburi sau echipe, care-ºi împart frãþeºte ºpaga. Numai cine are orbul gãinilor n-o sã observe cã, din cei 1,5-2 milioane de lei salariu, vameºii n-ar putea prospera în aºa hal, încât sã facã din niºte anonime localitãþi de frontierã - Albiþa, Giurgiu, Vama Veche, Nãdlac ºi altele - prospere colectivitãþi cu vile cochete ºi maºini scumpe în garaje. Dar, cum ceauºista Lege 18 nu mai este în vigoare, nimeni nu îndrãzneºte sã încalce intimitatea acestor persoane cãrora pânã ºi Constituþia le „ocroteºte" agoniseala. Cine doreºte neapãrat sã vadã unde sunt o bunã parte din banii care lipsesc la Buget, n-are decât sã facã un inventar sumar al proprietãþilor obþinute (pe nume propriu sau al neamurilor) de cãtre subalternii domnului Nini Sãpunaru. Cã un asemenea lucru nu s-a întâmplat ºi - culmea - cã sindicatele vameºilor au ameninþat chiar cu greva, pe motive de venituri insuficiente (oamenii se gândesc la pensie, nu la traiul de fiecare zi), este o realitate care se potriveºte mãnuºã cu sistemul pe care-l construim de când ne-am abãtut de la drumul drept ºi luminos al societãþii multilateral dezvoltate: capitalis- mul veros, bazat pe un veritabil sistem de inechitãþi, în care Vama este doar una dintre rotiþe. Dar una care se învârte ºi, o datã cu ea, „se întârtesc" ºi cei puºi de veghe la turma de taxe ºi accize a domnului Remeº.
Titlu: Omagiu
Nr Editie: -87 Data: Wednesday 26 January 2000
Astãzi Ceauºescu ar fi împlinit 82 de ani. Celor care au uitat deja, am sã încerc sã le reamintesc ce însemna acest lucru acum nu mai mult de 11 ani. Era veritabila sãrbãtoare naþionalã a unei þãri purtate, în zbor, spre cele mai înalte culmi de progres ºi civilizaþie de cãtre fiul care se naºte o datã la o mie de ani! Pe lângã strãlucirea crescândã a acestei zile, toate celelalte sãrbãtori pãleau. ªi tradiþionalele 23 August ºi 1Mai, dar ºi 1 Decembrie, reconsiderat pe principiile naþionaliste ce împãnaserã socialismul original al românilor. Iar 24 Ianuarie, prima Unire, se veºtejea pur ºi simplu sub strãlucirea lui 26. Corul osanalelor se înãlþa an de an, tot mai vibrant ºi nai emoþionant. Nu exista voce de bas politic, tenor din lumea artei, soprane ºi altiste din miºcarea de femei care sã nu-ºi exprime adeziunea faþã de cel mai iubit fiu ºi faþã de opera-i nemuritoare. Mai de bunã voie, mai mânaþi de la spate, cetãþeni marcanþi ºi cetãþeni simpli îºi arãtau devotamentul în cuvinte ales meºteºugite în laboratoarele exigente ale propagandei de partid, care gãsise aceastã perversã soluþie de anihilare a oricãrei, rezistenþe: cine nu e cu noi în corul de lãudãtori, nu existã! ªi oamenii doreau sã existe, cu preþul acestui compromis pe care sperau ca istoria sã-l îngroape în valuri de uitare. S-a vorbit, poate nu suficient de mult, despre fenomenul aberant al cultului personalitãþii. ªi cea mai comodã explicaþie a fost aceea de a arunca întreaga vinã asupra celui dispãrut. Fãrã a se apleca o privire criticã asupra mecanismului care a fãcut din noi o þarã afro-asiaticã în materie de adulaþie. Încerc sã cred cã beneficiarul îºi dãdea seama de exagerãri, dar ca orice paranoic, ajuns dependent de drogul iubirii poporului, nu mai putea (ºi nu mai dorea) sã înfrâneze elanul cântãtorilor în stranã. Pentru cã aceºtia sunt creatorii fenomenului, cei care l-au întreþinut la foc încins, care i-au gãsit noi ºi sclipitoare artificii, care l-au „înnobilat" cu talent artistic ºi gazetãresc. Fãrã ei, Ceauºescu n-ar fi putut sã se autoridice în slãvi, sã se drapeze în haina omului providenþial într-un veac de aur. Ceauºescu a dat socotealã cu viaþa. Ei, pãrinþi naturali ai cultului, când vor da? Mãcar cu onoarea?
Titlu: Minciuna ºi politicianul român
Nr Editie: -86 Data: Thursday 27 January 2000
Subiectul emisiunii de miercuri dimineaþa a PRO TV, în ziua în care am evoluat în „meci de adio", dupã aproape trei ani de colaborare cu aceastã redutabilã instituþie - în emisiunile „Întâlnire cu presa", „ Punctul pe i", „O propoziþie pe zi" ºi „Revista presei" - a fost „Minciuna la români". Invitat sã-mi expun punctul de vedere asupra relaþiei dintre politicã ºi minciunã mi-am permis sã glosez pe marginea a ceea ce românii s-au obiºnuit sã considere a fi o veritabilã sintagmã. Am afirmat cã în aceastã relaþie sunt necesare nuanþãri. Am spus cã, în proporþie de circa 80% politicienii nu mint în sensul propriu - ceea ce numim îndeobºte „minciunã sfruntatã” cu sânge rece. Cred cã, mai degrabã, este vorba despre o cronicã neconcordanþã între intenþii/dorinþe ºi capacitate/putinþe. Luaþi de val, politicienii ajung sã promitã lucruri de-a cãror realizare nu sunt foarte siguri, mizând mai degrabã pe norocul electoral decât pe competenþa managerialã. Cã acest lucru se întâmplã cu o frecvenþã atât de mare încât electoratul nici nu se mai mirã ºi nici nu se mai revoltã, considerând-o, dacã nu normalã, cel puþin naturalã, este o altã poveste. Cel mai bun exemplu în acest sens mi se pare a fi „Contractul cu România". Acest memorabil decument a izvorât - sunt sigur - din dorinþa sincerã a Opoziþiei de atunci de a rezolva probleme pentru care Puterea de pânã în '96 nu dãduse semne a fi aptã de a gãsi soluþii. Aceastã dorinþã se manifesta pe fondul imensei aºteptãri electorale, a speranþei într-o alternativã realã venind din partea celor care nu avuseserã prilejul sã-ºi demonstreze calitãþile. Document curat, nobil în sine, „Contractul" avea un mare pãcat: acela cã redactorii sãi erau lipsiþi de experienþa necesarã, de contactul cu o realitate fluidã, în permanentã miºcare, nemaicorespunzând nici unei reguli. N-am nici cea mai micã îndoialã cã în viitoarea campanie electoralã „Contractul cu Româ- nia" va fi calul de bãtaie al actualei Opoziþii care-l va taxa - cu argumente - drept o mare minciunã. În tot rãul zace, adesea, ºi un bine. Cred cã, dupã acest exerciþiu democratic al alternanþei la putere ºi - implicit - la... minciunã, politicienii români vor deveni mai circumspecþi, mai atenþi la promisiunile care au ºanse sã nu se împlineascã, neavând decât de câºtigat din asta. Sau de recâºtigat - încrederea oamenilor.
Titlu: Funny story
Nr Editie: -85 Data: Friday 28 January 2000
Afiºul acestei sãptãmâni în materie de scandaluri este þinut de cãtre primarul de la Cluj-Napoca, bãnãþean prin naºtere ºi educaþie. Am apreciat la dl Funar, încã de la apariþia sa în scena politicã, în urmã cu opt ani, mai puþin calitãþile de politician ºi mai mult pe cele de gospodar. Acestea sunt ºi cele care l-au consacrat - dincolo de canca- nurile, brodate pe marginea unora dintre iniþiativele sale mai ºugubeþe ºi de doza de exagerare pe care gazetarii au pus-o cu regularitate în produsul oferit cititorilor. Mãrturisesc cã vestea suspendãrii sale de cãtre prefectul de Cluj nu m-a surprins. ªtiam cã aºa ceva îl paºte. ªi motivul pãrea destul de clar - hãrþuirea unei biete societãþi comerciale - ºi chiar m-am gândit cã, iatã, justiþia nu mai este dispusã sã treacã cu vederea nici mãcar un astfel de banal abuz în serviciu. Pe mãsurã, însã, ce scandalul a luat amploare, au început sã i se vadã dedesubturile. „Victima" - societatea comercialã „Alimentara" - nu era una oarecare. Aceasta avea în spate grangurii care au pus la cale afacerea „Polus", iar în spatele lor se afla însuºi artizanul "ingineriei" - preºedintele FPS, Radu Sârbu, totodatã proaspãt ºef al þãrãniºtilor clujeni. Aºa cã lucrurile au înce- put sã se lege ºi þesãtura þãrãnistã a campaniei sã se destrame pe la cusãturi. Abuzuri de felul celui comis de Gheorghe Funar sunt cu duiumul. ªi nu se sesizeazã nimeni. Nici Parchetul General, nici prefecþii, nici Guvernul. Ba, dacã e sã luãm lucrurile la bani mãrunþi, vedem cã escrocherii sadea, cu certe conotaþii penale, se soldeazã cel mult cu mustrãri sau cu... autosuspendãri (vezi cazul Luþu, sau cel al subprefectului de Dolj). Iatã, deci, cã aparatul juridic poate încã sã funcþioneze cu douã viteze: una pentru þãrãniºti - mai domoalã, ºi una pentru ceilalþi - mai vioaie. Nu intru în amãnunte ºi nu vreau sã mã pronunþ asupra vinovãþiei reale a dlui Funar. Are cine sã o facã. Nu pot însã sã nu remarc discrepanþa în tratament ºi infantilismul tactic al orchestratorilor. Este, dupã pãrerea mea, una dintre cele mai mari gafe pe care le-au fãcut (ºi au fãcut, nu glumã!) þãrãniºtii în aceastã guvernare. O gafã care dã la ivealã interesele murdare ale unora dintre membrii lor de vazã ºi care, practic, îi oferã pe tavã dlui Funar un nou mandat în apropiatele alegeri locale. Pentru cã aceasta va fi prima consecinþã a scandalului. A doua se va mãsura în câteva procente mai puþin în alegerile care urmeazã ºi pentru care urmaºii dlui Coposu se pregãtesc cum ºtiu ºi cum pot.
Titlu: O ºedinþã de pominã
Nr Editie: -103 Data: Friday 07 January 2000
6 ianuarie 1990. Un telefon la redacþie anunþã cã un reprezentant al conducerii ziarului este invitat la ºedinþa CFSN de la Palatul Victoria. Aveam treburi mai importante de fãcut - un reportaj despre avionul personal al lui Ceauºescu, de exemplu - dar eram singur în redacþie ºi a trebuit sã dau curs. Nu-mi plãceau ºedinþele. Nu-mi plãcuserã niciodatã. Nu realizam încã prin ce-ar fi putut fi aceasta mai deosebitã. Aveam însã sã aflu în scurt timp. Întrunirea s-a þinut într-o salã lungã, la primul etaj, în extremitatea stângã a clãdirii. În jurul mesei au luat loc membrii CFSN-ului, miniºtrii ºi reprezentanþii judeþelor. Cei trei ziariºti invitaþi - de la Adevãrul, Libertatea ºi România Liberã - luasem loc pe scaunele de pe margine. În mijlocul asistenþei, dl Iliescu. De o parte ºi de alta, Petre Roman - de data aceasta în costum, ºi Dumitru Mazilu. Printre figurile cunoscute – Doina Cornea, Radu Filipescu, Caramitru, Dinescu, Pleºu, Ana Blandiana... Figuri vechi ºi figuri noi. Majoritatea - total necunoscuþi. Dl Iliescu spune câteva cuvinte despre scopul întâlnirii. Vorbeºte mãsurat ºi exact, dar nu poate evita cliºeele pe care le-a folosit o viaþã. Se produce primul incident. Doina Cornea vrea sã ºtie ce e ea, de ce e acolo, ce trebuie sã facã. O spune cu voce înaltã ºi pe un ton iritat. Preºedintele CFSN pare, un moment, descumpãnit, dar revine cu formulele deja cunoscute - reprezentare, vid de putere, trasarea unui drum nou. Doina Cornea nu e mulþumitã. Nici Andrei Pleºu, care n-a reuºit încã sã înþeleagã ce atribuþii are el, ca ministru al Culturii. Petre Roman promite sã-1 lãmureascã. Apoi e invitat sã prezinte un raport. ªi spune cã în primele zile ale anului s-au cheltuit nu ºtiu câte milioane de dolari pentru importuri de alimente. Mircea Dinescu sare ca ars, gesticulând: nu milioane, zeci, sute de milioane sã se cheltuiascã pentru a oferi poporului de mâncare! Suntem un popor flãmând, care a aºteptat suficient de mult... Se produce rumoare. Lucrurile încep sã se amestece. Preºedinþii CFSN-urilor judeþene au intrat deja în pielea de prim-secretari ºi cer fonduri, repartiþii, aprobãri, într-o devãlmãºie tot mai pronunþatã. Radu Filipescu, care n-a scos nici un cuvânt, pãrãseºte adunarea. Câþiva alþii se ridicã. Dl Iliescu stãpâneºte tot mai greu spiritele. Plec ºi eu, cu regretul de a fi ratat reportajul despre avionul lui Ceauºescu.
Titlu: Happy end la atentatul cu forfecuþã
Nr Editie: -84 Data: Saturday 29 January 2000
În sfârºit, doamna Constanþa Cattani, pardon - Cârstea, nu mai are a se teme de nimic! Nici mãcar de atentate de genul celui cu forfecuþa al basarabeanului rãtãcit în blo- cul sãu în cãutare de apartamente fãrã stãpâni la domiciliu. Pentru cã reprezentaþia sa specialã de justiþiarism s-a încheiat. Lamentabil pentru dânsa. Benefic pentru populaþia Timiºoarei, care va fi acum mai bine apãratã de infractori de cãtre cei opt subofiþeri de poliþie care îi asigurau integritatea fizicã ºi psihicã. Din acest moment domnia sa nu mai intereseazã pe nimeni. Nici mafia, nici colegii, nici politicienii locali ºi centrali. „Mafia a învins!" - a clamat tragicomic doamna în cauzã când i s-a comunicat demi- terea din funcþie pentru lipsã de autoritate - ºi sunt aproape sigur cã fixaþia psihoticã pe care a fãcut-o îi aruncã în aceastã categorie nu pe cei pe care ea n-a fost în stare sã-i prindã (dosarele au fost fãcute de procurorii timiºoreni, dânsa nepreaºtiind cum se face un dosar pentru cã a ajuns ºefã înainte de a învãþa alfabetul meseriei), ci pe cei care au deposedat-o de privilegii: gardã de la SPP, cazare în casele de oaspeþi ºi concedii în vilele instituþiei, aprovizionare preferenþialã ºi tratament de VIP. Iar aceºtia nu sunt alþii decât preºedintele, consilierii sãi, procurorul general ºi alþi câþiva de aceeaºi categorie. ªi au fãcut-o când au realizat cã sunt victimele unei cacealmale de zile mari: cacealmaua anticorupþiei! Într-un fel îl ºi înþeleg pe domnul preºedinte Constantinescu: a crezut cã a gãsit omul ideal pentru campania sa în femeia care a dat buzna peste el denunþând abuzurile colegilor ºi declarând cã ea, ºi numai ea, e în stare sã se ia la trântã cu hidra. Nu înþeleg faptul cã nici unul dintre colaboratorii sãi nu i-a oferit o documentare elementarã asupra persoanei - din care ar fi reieºit clar impostura. Pentru cã despre asta e vorba: doamna Cârstea completeazã o lungã galerie de im- postori postrevoluþionari care ºi-au mascat incompetenþa cu discursuri vehemente ºi cu focul de artificii al pericolelor pe care, chipurile, le au de înfruntat. Finalul de carierã al celei care a fost - fãrã sã o merite – unul dintre cei mai puternici oameni din zonã, folosind aceastã putere în scopuri meschine, poate fi ºi finalul unei iluzii: aceea a oamenilor providenþiali. Am avut unul ºi ne-a ajuns!..
Titlu: Democratul
Nr Editie: -93 Data: Wednesday 19 January 2000
Cu câteva zile în urmã s-au împlinit zece ani de la reîntoarcerea în þarã, dupã un exil de aproape o jumãtate de secol, a lui Ion Raþiu. A apãrut, la scara avionului, cu celebrul sãu papion ce avea sã devinã veritabil element de identificare ºi cu o dozã de optimism care ne-a contrariat. N-a fost singurul motiv. Stilul sãu electoral, cu baloane ºi insigne, banii proprii cheltuiþi, declaraþiile ºocante n-au fãcut sã curgã voturile nici spre el ºi nici spre partidul pe care-1 reprezenta cu autoritatea averii fãcute în Anglia. Era limpede cã venerabilul om politic vorbea o limbã pe care românii rãmaºi acasã n-o prea înþelegeau. Dupã cum nu-i înþelegeau unele gesturi: limbajul ziarului partizan pe care-l edita, solicitarea demisiei primului-ministru Roman (semãna chiar cu un soi de fluierat în bisericã!), depunerea candidaturii proprii în biroul Convenþiei pentru a doua ediþie a prezidenþialelor... Câte ceva au început românii sã priceapã din discursul politic al lui Ion Raþiu la mineriada din septembrie '91, când a avut curajul sã-i înfrunte pe ortaci la Parlament, ºi decenþa de a nu profita, din punct de vedere politic, de impasul în care se afla Puterea. Gesturile sale au fost tot mai bine înþelese când am început sã pricepem limbajul democraþiei. A fost o limbã pe care el a vorbit-o cursiv ºi elegant, la fel de cursiv ºi de elegant ca engleza, franceza ºi româna pe care le stãpânea la perfecþie. Se mândrea, pe bunã dreptate, cu bagajul sãu conceptual, chiar dacã acesta nu l-a ajutat prea mult într-o vreme în care sechelele mentalitãþilor totalitare erau încã puternice. A fost consecvent cu propriile sale principii, chiar dacã aceastã consecvenþã l-a adus într-o situaþie de conflict cu partenerii politici, consecvenþa aceasta mergând – în cazul ziarului sãu - dincolo de limitele îndeobºte acceptate. Scriu aceste rânduri cu un puternic sentiment de tristeþe. Am avut privilegiul sã discut în repetate rânduri cu Ion Raþiu. Am realizat mai multe interviuri – pentru ziar ºi pentru televiziune - al cãror conþinut rãmâne valabil. L-am frecventat în situaþii festive ºi informale, constatând cã ºtie sã fie un amfitrion desãvârºit Am discutat în contradictoriu, constatând ca poate sã-ºi apere punctele de vedere cu argumente ºi cu bun-simþ. L-am simþit aproape prin pasiunea pentru gazetãrie ce nu l-a pãrãsit nici un moment. Ion Raþiu a plecat dintre noi ducând cu el un model greu de egalat în politicã ºi în societate: acela al unui autentic democrat.
Titlu: Criza de premieri
Nr Editie: -94 Data: Tuesday 18 January 2000
Un fenomen cel puþin interesant este acela al crizei de... premieri, pe care a relevat-o guvernarea de trei ani a Convenþiei. În pregãtirile pentru reuniunea „la vârf" de sãptãmâna viitoare s-a vehiculat ideea ca în statut sã se introducã prevederea conform cãreia preºedintele partidului devine, automat, premier în cazul câºngãrii din nou a alegerilor. Dincolo de probabilitatea extrem de redusã ca acest lucru sã se întâmple într-un viitor apropiat, rãmâne ideea de bazã: aceea a lipsei elementare de pregãtire a Convenþiei – ºi implicit a PNÞCD-ului - pentru a face faþã exerciþiului guvernãrii. Convenþia a intrat în campania electoralã din '96 fãrã nici o precizare privitoare la un posibil guvern-fantomã. Nu s-a pronunþat cu claritate nici un nume ºi nu s-a avansat nici o candidaturã. De aceea a intervenit ºi paradoxul luptei „intestine" dintre veleitarii Vasile - Spineanu - Ciumara, tranºatã, într-un final demn de „Scrisoarea pierdutã" prin apariþia intempestivã a "variantei Ciorbea", impusã de sus, de la Cotroceni. Nimãnui nu i-a trecut prin cap, atunci, ideea cã premier ar trebui sã fie preºedintele Convenþiei ºi al PNÞCD-ului: dl Diaconescu. Nici chiar domniei sale. Cãderea lui Ciorbea i-a pus pe cei din Coaliþie în faþa unei noi alegeri dificile: Radu Vasile, prin evoluþia ºi ticurile lui, nu prea mai reprezenta formaþiunea din care fãcea scriptic parte. Cu cârlig la Opoziþie, el a fost numit cam „contre coeur" de cãtre preºedintele care nu-l iubise niciodatã ºi care 1-a lichidat, neconstituþional, cu prima ocazie. Culmea crizei de premieri a reprezentat-o ultima alegere: aceea a lui Mugur Isãrescu. Din, nou, în ograda partidului care câºtigase, teoretic, alegerile nu s-a gãsit candidatul ideal, mãgãreaþa cãzând din nou pe capul preºedintelui care a fost nevoit sã-l extraga din seifurile BNR-ului. Ce se va mai întâmpla, vom vedea. Oricum, viitorul premier va fi, conform statutului, þãrãnist ºi preºedinte de partid. Când va fi...
Titlu: Mãrirea ºi decãderea unei funcþii: secretar general
Nr Editie: -105 Data: Wednesday 05 January 2000
Nu, n-am sã mã refer, aºa cum v-aþi aºteptat, la cea mai înaltã treaptã a ierarhiei comuniste de partid. Aceea odihneascã-se în pace, alãturi de cel care a deþinut-o, cum s-ar spune, pe viaþã... Este vorba despre funcþia de Secretar General al Guvernului. A fost inventatã în pripã, din raþiuni cunoscute doar de cei care s-au trezit peste noapte miniºtri, primi sau adjuncþi, pentru a regla problemele de „casã" ale Palatului Victoria. Primul care a deþinut-o a fost, pare-mi-se, domnul Jerbas, emanaþie a Revoluþiei ºi dânsul. Nu s-a remarcat prin nimic ºi i-a pasat-o, în scurt timp, dlui Olteanu, care ºi dânsul a pãrãsit-o pentru un post diplomatic prin America de Sud. Funcþia ca atare a intrat intr-un puternic con de umbrã, pânã când Viorel Hrebenciuc, artizanul campaniei electorale din '92, a descoperit-o rãtãcitã prin sediul Palatului Victoria, abandonatã de „tehnicienii" lui Theodor Stolojan. Om cu fler, Viorel a spãlat-o, a cãlcat-o a îmbrãcat-o frumos, a dat-o cu spray ºi a fãcut din ea o veritabilã vedetã. Vreme de patru ani, toatã lumea a dorit-o cu pasiune, a curtat-o, s-a împiedicat de ea, dar unul singur s-a bucurat de toate favorurile ei: abilul Viorel. Acesta a reuºit chiar s-o bage în Guvern (prin „fiºa postului", Secretarul General nu era membru al Guvernului. Ei bine, a devenit). Cu afabilitatea ºi disponibilitatea-i proverbiale, Hrebenciuc a fãcut din aceastã funcþie un veritabil centru de comandã al Guvernului Vãcaroiu. Nimic nu i-a scãpat, totul a trecut pe acolo, de unde ºi suspiciunile - niciodatã probate - la adresa lui „Prâslea al Corupþiei". Dar Guvernul Vãcaroiu s-a dus, o datã cu el ºi Viorel, iar funcþia a rãmas din nou singurã. I-a fãcut ocheade fercheºul Remus Opriº. A concubinat cu ea o perioadã; dar s-a constatat cã n-au prea multe în comun. Acuma se þine cu unu' Stroe. Nu se ºtie cât. Pentru cã, potrivit Legii Funcþionarului Public, devine funcþie nepoliticã. Neinteresantã adicã, pentru, clientela de partid. Mãrire ºi decãdere...
Titlu: Atenþie la hoþii de ºine!
Nr Editie: -104 Data: Thursday 06 January 2000
Nu poþi decât sã te cruceºti aflând ce mai furã românul! Unul furã o ºinã de cale feratã, ca sã-ºi facã din ea grinzi la o pivniþã, fãrã sã-i pese cã urmãtorul tren va deraia! Altul furã uºa de la intrarea unui bloc! Pe toate drumurile naþionale se furã în draci semnale rutiere ºi panouri cu inscripþiile localitãþilor! Undeva, prin nu ºtiu ce aºezare, un cetãþean taie stâlpul de iluminat public ºi-1 face bucãþi pentru foc! Nu mai vorbesc despre þevile de aluminiu din irigaþii, fãcute stive prin magaziile sãtenilor, în aºteptarea unor varii întrebuinþãri. ªocantã nu este diversitatea ºi specificitatea acestor furturi. Trãim într-o þarã în care "subtilizarea" bunurilor publice a fost pur ºi simplu instituþionalizatã vreme de o jumãtate de secol. Devenise aproape natural ca þãranii sã fure produse de pe tarlaua CAP-ului sau ca muncitorii sã care acasã tot ce se putea cãra din producþia uzinei, pentru a-ºi mai uºura traiul. Dar sã furi o ºinã de cale feratã nu este doar absurd. Este simptomatic pentru momentul pe care-l traversãm: momentul disoluþiei oricãrei autoritãþi, în care omul vrea ºi poate sã-ºi dovedeascã sentimentele de frondã, comiþând cele mai abracadabrante furturi. Sã furi o ºinã de cale feratã nu e doar complicat, este ºi incomod: obiectivul s-ar fi putut atinge mult mai lesne, cu doi-trei copaci din pãdurea pe care ºi aºa n-o mai pãzeºte nimeni, din cauza retrocedãrii. Nu mai vorbesc de faptul cã genul acesta de furt poate.fi cu greu ascuns. Pur ºi simplu, se pare cã oamenilor nu le mai pasã cã vor fi prinºi! Pentru cei care se aflã la conducerea þãrii, ar trebui sã fie un semnal de alarmã major. Dacã modelele de acest gen vor câºtiga adepþi,este lesne sã ne închipuim ce ne aºteaptã. Represiunea este îndreptatã, în orice societate normalã, împotriva unei minoritãþi care nu respectã legea. Când aceste minoritãþi tind sã devinã majoritare, înseamnã ori cã legile nu mai sunt bune, ori cã cei care le fac nu mai sunt în stare sã le aplice, ori cã lucrurile au ajuns într-un punct extrem de periculos, în ansamblul relaþiilor sociale.
Titlu: O exigenþã europeanã: algoritmul regional
Nr Editie: -102 Data: Saturday 08 January 2000
ªtiþi bine ce accent pune Europa civilizatã pe principiile federalismului ºi ale reprezentãrii regionale. Ca sã nu mai vorbim de autonomie.  Recenta schimbare de premier ridicã o problemã pe care cercurile civice nu vor întârzia sã o dezbatã ºi sã o desluºeascã pe înþelesul poporului: cât de reprezentativã este succesiunea titularului de la Palatul Victoria? Pe cine mulþumeºte ºi pe cine nemulþumeºte ea? ªi de ce? Pentru cã - observã un cunoscut analist - Mugur Isãrescu este al doilea premier oltean succesiv. Ba, culmea, ºi din aceeaºi localitate cu predecesorul sãu Vasile - din Drãgãºani. Asta în timp ce Ardealul - ca sã dãm un singur exemplu - nu a beneficiat de o asemenea favoare. ªi ºtim bine cât de delicatã e problema Ardealului. Nu zic cã ar fi trebuit sã avem un ungur premier (am avut un candidat la preºedinþie), dar ceva mai mult decât un simplu „os de ardelean" ca Petre Roman, era absolut necesar. Nici Moldova n-a dat obolul de reprezentare  în Executiv: 1-a dat însã, cu vârf ºi îndesat, Basarabia –doi premieri (Stolojan ºi Vãcãroiu) ºi un preºedinte (Constantinescu). Cu Roman, Muntenia îºi bifeazã prezenþa, în timp ce Victor Ciorbea reprezintã o entitate foarte clarã, ce nu poate fi amestecatã în amalgamul zonei: Þara Moþilor. Banatul, Criºana, Dobrogea ºi Moldova rãmân vãduvite de acest atu, iar de diasporã, ce sã mai vorbim. Aºadar, apare presantã gãsirea unei soluþii care sã punã în funcþiune algoritmul regional. Fãrã acesta, algoritmul politic riscã sã opereze mutaþii nefaste, în mãsurã sã îndepãrteze naþiunea românã de la principiile sfinte ale europenismului.
Titlu: La Cozia, ca la Bucureºti
Nr Editie: -101 Data: Monday 10 January 2000
Lipsind câteva zile din þarã la confluenþa dintre ani, am aflat abia la reîntoarcere finalul "afacerii Vasile", demaratã intempestiv exact pe 13 decembrie ºi consumatã - se pare, definitiv – înainte de intrarea în ultimul an al mileniului. Ca unul care a avut privilegiul de a urmãri de aproape culisele întregii poveºti, n-aº spune cã sunt foarte mirat de ceea ce s-a întâmplat. Poate cã nu mã aºteptam ca deznodãmântul sã se producã atât de rapid. Este clar, însã, cã „ºantajul" constituþional al ex-premierului nu putea fi iertat cu una-cu douã de cãtre ºeful statului. Pentru cã în excluderea Iui Radu Vasile din PNÞCD nu cred cã cineva se mai îndoieºte cã n-a acþionat mâna lungã a Cotrocenilor. Preºedintele Constantinescu, prost consiliat ºi acþionând sub imperiul impulsurilor emoþionale, a comis o eroare pe care putea sã o plãteascã cu functia. Într-o þarã cu o democraþie consolidatã, acest lucru s-ar fi întâmplat fãrã doar ºi poate. „Înþelegerea" de la Bucureºti, prin care Radu Vasile îºi pãstra funcþia în partid ºi arvunea cea de-a doua demnitate din stat, a fost, pânã la urmã, doar un petec de hârtie, lipsit de valoare. În schimbul semnãturii sale concrete pe scrisoarea de demisie, Radu Vasile primea doar promisiuni. Promisiuni care, iarãºi, dacã vorbim despre o democraþie consolidatã, ar fi trebuit sã aibã valoarea unui acord juridic. În politica româneascã însã vorbele nu sunt în nici un fel legate de fapte. Ele zboarã ºi nimeni nu se mai oboseºte dupã aceea sã le prindã semnificaþia. Într-un fel, Radu Vasile a primit de la viaþã o lecþie: ce þie nu-þi place, altuia nu-i face! Sub presiunea evenimentelor, el însuºi a procedat, la Cozia, precum preopinenþii sãi din Decembrie. ªi la fel ca ºi atunci, angajamentele n-au fost respectate - lãsând la o parte semnificaþia specialã a fiecãrui moment. Aici e vorba de principii. ªi de înþelepciune popularã...
Titlu: Ciumara ºi mãgarul lui Buridan
Nr Editie: -100 Data: Tuesday 11 January 2000
Cu inimitabila-i dicþie, dl ministru - coordonator Ciumara ne fãcea cunoscute, într-o emisiune de ºtiri, planurile ambiþioase pe care le are noul Guvern în legãturã cu stimularea exporturilor, ca pârghie esenþialã pentru echilibrarea balanþei de plãþi. Spunea, textual, dl fost ministru al Finanþelor din Guvernul Ciorbea, cã pânã prin luna martie, sub directa sa îndrumare, o comisie specialã, interdepartamentalã va elabora un ambiþios plan pentru urmãtorii patru ani (!), prin care vor fi sprijinite câteva ramuri economice esenþiale în obþinerea de devize prin exporturi. Vizionarã chestie! Vezi bine, guvernul Isãrescu, pe care unii l-au perceput ca pe un guvern de salvare coaliþionarã, menit sã mai cârpeascã ce se poate din ce-au prãpãdit guvernele Ciorbea ºi Vasile ºi sã pregãteascã, asemenea guvernului Stolojan, alegerile, þinteºte mult mai departe: vrea sã traseze ºi liniile directoare ale urmãtoarelor guverne! Chestia e cu adevãrat nouã ºi revoluþionarã: nici unul dintre Executivele de pânã acum n-a avut asemenea ambiþii. Toate s-au mulþumit sã „gestioneze" feluritele crize prin care am trecut, aruncând povara rãspunderilor pe seama celor care le-au precedat. Au mers, cum s-ar spune, privind înapoi! Iatã, în sfârºit, un guvern care priveºte înainte prin ochelarii guvernatorului BNR ºi care distinge, prin fumul prelins din pipa ministrului Ciumara,culmile îndrãzneþe ale exporturilor din 2001, 2002 ºi 2003. De 2004 n-a fost încã vorba. Cineva, mai pragmatic, i-ar putea reproºa dlui Ciumara cã, din cauza perspectivelor minunate, nu vede dezastrul prezent ºi modul în care acesta se desãvârºeºte. Cã, pânã la stimulare, e nevoie de salvare. Cã, dacã nu se iau imediat mãsuri de hrãnire corespunzãtoare a mãgarului lui Buridan, este foarte puþin probabil ca acesta sã mai poatã galopa spre viitorul luminos care se prefigureazã în visele unui guvern poate prea poetic, in conditiile in care este lihnit de foame...
Titlu: "Reaºezarea" fiscalitãþii
Nr Editie: -99 Data: Wednesday 12 January 2000
Când a lansat pe piaþã dl Remeº chestia cu relaxarea fiscalitãþii, inimile comercianþilor români au tresãrit de emoþie. In fine - ºi-au spus ei - guvernului i-a venit mintea la cap ºi ºi-a dat seama cã aºa nu mai merge. Nenorocirea face, însã, ca românul sã fie uºor de pãcãlit. Mai ales când i se fluturã pe la nas ceea ce-ºi doreºte. Experienþele comuniste nu ne-au imunizat defel. Am trecut prin tot felul de „reaºezãri" ale preþurilor în economia de comandã, fãrã sã bãgãm nimic la cap. Nici mãcar elementul esenþial: cã, într-o þarã prost administratã, guvernanþii, fie ei de stânga sau de dreapta, totalitari sau democraþi, au o singurã soluþie pentru a se menþine la putere: sã ne mintã. De la obraz, dacã se poate. Pentru cã celebra „relaxare" a dlui Remeº ºi mãsurile ce-o însoþesc nu-l vor face, în nici un caz, pe român sã trãiascã mai bine. Îl vor face sã trãiascã mai prost, cãlãrit ºi umilit de guvernanþi lipsiþi de onestitate ºi indiferenþi la ceea ce va urma, dupã ce ei îºi vor fi fãcut plinul. Sã-i spui românului - indiferent câtã (in)culturã economicã are el - cã TVA-ul scade de la 22 la 19 la sutã e o minciunã sfruntatã. Deoarece, în existenþa sa cotidianã, ponderea cheltuielilor þine de acele produse al cãror TVA se „reaºeazã" de la 9 la 19 la sutã! Cineva - doamna Tatoiu, de la Oriflame, dacã nu mã înºel - fãcea, într-o emisiune televizatã, o socotealã simplã, cu creionul în mânã ºi rezultatul era indubitabil. Nu mai vorbesc de celebra - deja - reducere a impozitului pe profit de la 38 Ia 25 la sutã: cine are parte de ea? Câte societãþi din economia care supravieþuieºte târâº- grãpiº au profit? Guvernul Isãrescu îºi începe scurtul drum cu povara acestei minciuni, care nu face decât sã adânceascã prãpastia dintre statul-vechil ºi contribuabilul-iobag. Cu rezultate pe care. istoria le-a probat nu o datã: cu cât presiunea ºi controlul sunt mai mari, cu atât sunt sub- terfugiile mai variate ºi mai inventive. „Relaxarea" dlui Remeº va da la fund ºi acea parte a economiei care încã mai încearcã sã se menþinã Ia suprafaþã. Continuatoare demnã a „reaºezãrilor" de pe vremuri, „relaxarea" tinde sã capete conotaþii complexe, complet diferite de cele pe care le oferã dicþionarul.
Titlu: Cutremur în APR
Nr Editie: -98 Data: Thursday 13 January 2000
Dupã ce, o vreme, a colecþionat oameni de afaceri mai mult sau mai puþin dubioºi, iatã cã formaþia dlui Meleºcanu, ruptã din coasta PDSR-ului, se aflã în faþa unui veritabil „cutremur": este iminentã venirea lui Theodor Stolojan, alãturi de care vor semna (dacã n-au semnat deja) adeziuni APR-iste personalitãþi ca Vasile Secãreº, Iolanda Stãniloiu, Paul Dobrescu ºi, în general, persoane apropiate „centrului de meditaþie politicã" pe numele sãu „Un viitor pentru România". Este un moment important din mai multe puncte de vedere. Primul ar fi contraponderea pe care o va constitui Theodor Stolojan la omnipotentul- pânã acum - Teodor Meleºcanu. Pentru el se va face gaurã în statut, urmând a fi creatã o funcþie similarã celei de premier desemnat. Vã veþi întreba cum? APR e el în ofensivã, dar este departe de a cuteza sã gân deascã a câºtiga alegerile. Asta nu-l împiedicã însã sã tindã spre un 20-25% (faþã de cei 17% pe care pare sã-i aibã acum), ceea ce ar face din el partenerul obligatoriu al oricãrui câºtigãtor. Situaþie în care ºi-ar putea permite sã pretindã postul de prim-ministru pentru o persoanã care l-a mai ocupat, beneficiind de un considerabil avantaj de imagine. Sã revenim, însã, la zilele noastre. Infuzia de GUVR-iºti va avea darul sã consolideze zona programaticã a partidului, aducând înspre acesta grupuri ezitante din rândul" intelectualitãþii dezãmãgite" deopotrivã de prestaþiile de pânã acum, ºi ale dreptei, ºi ale stângii. Va face, în acelaºi timp, mai puþin vizibilã influenþa unor oameni de afaceri, al cãror pragmatism a fãcut bine bugetului partidului, dar n-a servit prea tare imaginea lui. Acest amestec de orientãri contureazã, în ultimã instanþã, un profil de centru, mai aproape de adevãratul înþeles al cuvântului, în care elementele de liberalism se îmbrãþiºeazã cu cele social-democrate. Este o circumstanþã mai atractivã decât altele, pentru zona compactã a electoratului nehotãrât sau dezamãgit, deci nu trebuie cãutaþi noi adepþi. Nu lipsitã de interes îmi apare ºi o altã tendinþã ce se manifestã în interiorul APR-ului în fierbere: apropierea de poziþiile rezonabile ale UDMR-ului ºi disponibilitatea pentru dialog cu aceastã formaþiune pe cale sã devinã un abonat la guvernare. Sã nu ne mirãm dacã, la anul, într-o formulã de genul PDSR+APR, îºi va gãsi locul ºi un UDMR care cu greu va putea fi fãcut responsabil de eºecurile actualei guvernãri, formaþiunea maghiarã vãzându-ºi cu consecvenþã de interesele sale specifice. Schimbãrile, dar mai ales acumulãrile din Alianþa pentru România promit sã supunã viaþa noastrã politicã, atât de leneºã în miºcãri, unui veritabil cutremur. Cu impactul de rigoare în sondajele de opinie.
Titlu: Perenitatea clasicilor
Nr Editie: -97 Data: Friday 14 January 2000
„Guvernul, la fel ca un tâlhar de drumul mare, îi spune omului: „Banii sau viaþa". ªi multe impozite, dacã nu majoritatea, sunt plãtite sub aceastã ameninþare.. E adevãrat, guvernul nu-l pândeºte pe om într-un loc izolat, nu-i sare în faþã din marginea drumului ºi nu începe, cu un pistol în mânã, sã-l buzunãreascã. Dar tâlhãria nu este din acest motiv mai puþin tâlhãrie: ba este chiar una mult mai miºeleascã ºi mai ruºinoasã. Tâlharul de drumul mare ia doar asupra sa responsabilitatea, primejdia ºi caracterul criminal al propriei acþiuni. El nu pretinde cã emite o revendicare de drept asupra banilor tãi, nici cã intenþioneazã sã-i foloseascã pentru propriul tãu beneficiu. El nu pretinde a fi altceva decât un tâlhar. Nu a dobândit destulã neruºinare pentru a pretinde cã este un simplu "protector" ºi cã ia banii oamenilor, împotriva voinþei lor, doar pentru a-i putea „proteja" pe acei cãlãtori infatuaþi care se simt absolut capabili sã se protejeze singuri sau care nu apreciazã sistemul sãu specific de protecþie. Este un om cu prea mult bun-simþ pentru a avea asemenea pretenþii. Mai mult, dupã ce þi-a luat banii, te lasã sã pleci, aºa cum, dealtfel, þi-ai dori. Tâlharul nu continuã sã te urmãreascã în drumul tãu, împotriva voinþei tale, pretinzând cã este adevãratul tãu „suveran" datoritã „protecþiei" pe care þi-o acordã. El nu continuã sã te „protejeze", comandându-þi sã i te înclini ºi sã-l serveºti; cerându-þi sã faci una ºi interzicându-þi sa faci alta; tâlhãrindu-te din nou ori de câte ori are interesul sau plãcerea sã o facã; ºi etichetându-te drept rebel, trãdãtor sau inamic al þãrii tale ºi ucigându-te dacã îi conteºti autoritatea sau dacã nu-i satisfaci cererile. Este mult prea gentleman pentru a se face vinovat de asemenea imposturi, insulte ºi ticãloºii. Pe scurt, nu încearcã, în afara faptului cã te jefuieºte, sã te transforme într-un sclav ori într-un naiv. Metodele acelor tâlhari ºi ucigaºi ce-ºi spun „guvernãmânt" sunt exact opusul celor ale „tâlharului singuratic". Aceste rânduri au fost scrise în secolul trecut de cãtre un autor care la aceastã orã este tipãrit în America în tiraje de milioane de exemplare. Numele sãu este Lysander Spooner, iar textul face parte din lucrarea „No Treason". Nu ºtiu cât de mult se potrivesc ideile sale de acum peste o sutã de ani cu realitatea relaþiei stat-cetãþean din America. ªtiu însã cã ele vin ca o mãnuºã realitãþii româneºti a tranziþiei de la socialism la capitalism. Nu pentru cã statul comunist ar fi fost un tâlhar mai cumsecade. Era însã un tâlhar mai ordonat, mai meticulos, mai previzibil ºi cu care ne obiºnuisem sã convieþuim. Ieºirea din totalitarism ne-a indus, odatã cu iluzia libertãþii, ºi pe aceea a unui nou tip de relaþie. Una bazatã pe sinceritate ºi pe adevãr - în contrast cu dublul standard orwellian al celei trecute în istorie. Cã lucrurile nu stau aºa, o constatãm în fiecare zi în care guvernanþii ne mint, în loc sã ne spunã adevãrul, pentru cã sunt administratori proºti sau prea lacomi pentru a o scoate la capãt. Sindromul „relaxãrii" vine sã confirme în mod nefericit perenitatea clasicilor în aprecierea acestui raport fundamental, fãcându-ne sã regretãm cã în locul miniºtrilor nu se aflã niºte tâlhari sinceri, de genul celor pe care-i descrie Spooner.
Titlu: Cutremurul ºi cutremurele
Nr Editie: -96 Data: Saturday 15 January 2000
Societatea româneascã aflatã într-o perioadã de tranziþie precum a noastrã balanseazã între douã stãri de spirit: speranþã ºi disperare. Nãdejde ºi deznãdejde. Polarizarea este atât de acutã încât pare cã între cele douã sentimente se întinde un no man's land emoþional. Fenomenul cel mai acut este acela al convingerii aproape oarbe cã nimic altceva decât norocul chior mai poate aduce bunãstare în casa omului simplu ºi fãrã succes în afaceri. De aici delirurile periodice prin care am trecut, de la CARITAS la SAFI ºi acum la BINGO. Jocul de bingo, de exemplu, a devenit un soi de sport naþional. Milioane de oameni încremenesc duminica cu ochii în televizor sperând cã de data asta, poate, miliardele vor cãdea ºi asupra lor. Explicaþia succesului fãrã precedent al acestui joc vine ºi din filosofia lui: spre deoebire de alte jocuri de noroc, aici câºtigul vine obligatoriu! La Bingo câºtigurile nu se reporteazã: jumãtate din sumele jucate sunt alocate pentru premii, iar sistemul aduce obligatoriu un câºtigãtor. Sau mai mulþi. Nu ºtiu câþi români fericeºte în total jocul de Bingo, dar ºtiu cã alimenteazã speranþele multor milioane. Le alimenteazã într-un mod descurajant pentru valorile generale ale societãþii ºi consecinþele sale pe termen lung se vor vedea. Cel de-al doilea pol, cel al disperãrii, este copios alimentat de mass-media, în a cãrei definiþie intrã ideea cã „o ºtire bunã este o veste proastã". Peste tot cortegiul de sumbre previziuni a venit sã punã capac chestia cu cutremurul. De ce cutremur? Poate cã nici o veste proastã nu poate fi mai proastã decât asta.. Cutremurul este încercarea supremã cãreia n-ai ce sã-i opui.Este o condamnare implacabilã, indiferentã la gradele de vinovãþie ºi insensibilã la orice implorare. Existã aici si o undã de superstiþie, potrivit cãreia a te aºtepta la o nenorocire mare, te ajutã sã suporþi mai uºor alte nenorociri curente. Sigur cã, privitã la rece, povestea cu previziunea este o prostie. Singura previziune valabilã e cã într-o zi un cutremur puternic se va abate din nou asupra noastrã. Nimeni nu poate ºti, însã, când. Pânã atunci nu avem altceva de fãcut decât sã suportãm cutremurele pe care ni le oferã, zi de zi, o guvernare de tip „calamitate".
Titlu: Implacabilul destin þãrãnist
Nr Editie: -95 Data: Monday 17 January 2000
Peste vreo zece zile þãrãniºtii îºi vor face ordine în Ogradã. Aceastã ediþie a Delegaþiei Permanente vine dupã cea mai gravã crizã cu care s-a confruntat, în cei zece ani de existenþã, partidul lui Corneliu Coposu. Atâta timp cât Ctitorul a fost în viaþã, a dirijat cu mânã de fier evoluþiile nespectaculoase, produse pe fondul lipsei de mizã a fazei de Opoziþie. Autoritatea rãposatului n-a fost niciodatã pusã la îndoialã, nu pentru cã valorosul politician ar fi fost infailibil, ci pentru cã personalitatea sa domina net liota de membri a cãror modestie era de notorietate. A fost, probabil, ºi unul dintre motivele pentru care PNÞCD a rezistat epidemicelor ruperi de „aripi” care au ciuntit din aliatul ºi rivalul sãu, PNL. Situaþia s-a schimbat radical o datã cu succesiunea ºi cu succesul. Dispariþia lui Coposu n-a determinat clasica luptã pentru putere, pe motiv cã veleitarii nu se simþeau pregãtiþi. În aºteptarea unor confruntãri ulterioare, pentru toatã lumea soluþia Diaconescu pãrea a fi cea mai convenabilã. Fãrã abilitãþi, incolor, modest, acesta pãrea a fi instrumentul ideal pentru cei care urmau sã ridice pretenþii. Succesul de la alegerile din 1996, determinat într-o serioasã mãsurã de votul negativ al electoratului la adresa celor care guvernaserã þara pânã atunci, a declanºat ºi criza. Unul dupã altul, þãrãniºtii de marcã sau de conjuncturã au intrat în colimatorul „majoritãþii tãcute", fiind extirpaþi sau cuminþiþi. Ticu Dumitrescu, George Pruteau, ªerban Sãndulescu, Victor Ciorbea ºi - cu voia dumneavoastrã, nu ultimul pe listã - Radu Vasile, au pãrãsit un partid încãput, tot mai evident, pe mâinile fundamentaliºtilor, nedispuºi sã se angajeze pe calea unor reforme care le-ar fi putut rãpi din privilegiile obþinute pe seama statu-quo-ului post-Coposu. Delegaþia Permanentã ce urmeazã nu va face decât sã confirme aceastã tendinþã sub pãlãria cãreia gloriosul partid îºi va urma neabãtutul drum istoric: acela de a ajunge la guvernare o datã la 50 de ani.
Titlu: Înãbuºirea rãscoalei þãrãniste
Nr Editie: -83 Data: Monday 31 January 2000
Dacã ar fi sã ne luãm dupã preºedintele Diaconescu, „Delegaþia Permanentã” consu- matã la sfârºitul sãptãmânii trecute a fost de naturã sã întãreascã partidul. E un mod de a privi lucrurile. Dacã m-ar întreba cineva, aº spune cã delegaþia - ºi deciziile luate cu acest prilej - nici nu a întãrit partidul ºi nici nu l-au slãbit mai mult decât îl slãbiserã acþiunile de gherilã ale grupului de la Braºov ºi reacþiile grupãrii talibane de la Bucureºti. Singurul merit al delegaþiei este de a fi clarificat relaþia partidului cu tendinþele de reformare - ºi de reformulare - manifestate de "aripa Vasile". Aproape tot ceea ce s-a întâmplat corespunde unei logici elementare: radicalii au învins, pentru cã au fost mai numeroºi ºi pentru cã au fost mai deciºi în a-ºi apãra privilegiile. Partizanii lui Vasile s-au alãturat acestuia doar în momentul în care au constatat cã nu mai au nici o ºansã - nici la posturile de conducere ºi nici pe viitoarele liste electorale. Radu Vasile s-a lãmurit, dupã zece ani, cã a fost un „corp strãin" în interiorul acestui  partid, lucru resimþit cu acuitatea specificã de „psihologi" de tipul lui Opriº. Chiar ºi printre cei rãmaºi s-a produs o departajare clarã, între fundamentaliºtii de pe linia Galbeni - Opriº - Mureºan ºi moderaþii din aripa Dudu Ionescu - Spineanu - Marga (demisia acestuia din urmã datorându-se, în proporþie de 99 la sutã, excluderii sale din structurile de conducere). Marea bãtãlie a acestei Delegaþii s-a dat pentru postul de prim-vice-preºedinte, de unde va pleca urmaºul lui Diaconescu. A fost, practic, o disputã între „puºculiþelc" partidului, confruntându-se banii strânºi de Mureºan din distribuþia þigãrilor autohtone ºi din privatizarea IAS-urilor, cu cei adunaþi de Radu Sârbu din operaþiunile ,,secrete" ale FPS-uIui. Decizia în favoarea lui Mureºan a venit ºi ca o reacþie a structurilor de partid faþã de intenþia preºedintelui Constantinescu de a-ºi impune propriul sãu om. Ar mai fi câteva lucruri de spus despre consecinþe. Prima îmi pare a fi aceea a realizãrii' unui nou pol de centru-dreapta, în jurul lui Vasile nefiind exclus sã se adune ºi alþi nemulþumiþi latenþi (Turianu, Pruteanu, Ticu Dumitrescu). Cea de-a doua mi se pare a fi trecerea clarã în linia a doua a demnitarilor partidului. Iar a treia - ºi cea mai gravã – este modificarea raportului de forþe din interiorul Convenþiei. Trecut deja de faza sciziunilor ºi rãzmeriþelor, PNL-ul, în care generaþia de mijloc a lui Stoica a pus, practic,  mâna pe putere, nu va întârzia sã forþeze o rediscutare ºi o redimensionare a raporturilor dintre cele douã partide, inclusiv pe viitoarele liste electorale.