Punctul pe Y, martie 1999

Titlu: Nebăgarea de seamă
Nr Editie: Data: vineri 26 martie 1999
Un lucru de-a dreptul stupefiant se petrecu deunăzi în Senat: la votarea unui act normativ deosebit de important, prin prisma disputelor dintre Putere și Opoziție, unul dintre puncte (era vorba, dacă nu mă înșel, despre traducerea în limba minorităților a unor documente, acolo unde acestea întrunesc un minim de 20%), asistența s-a trezit că acesta a picat, în ciuda atuului pe care-l dădea majoritatea teoretică. Momente de stupoare, urmate de intervenții la microfon cu cereri de reluare a votului pe motiv că s-a greșit din... neatenție!   Faptul că majoritatea nu reușește să-și mobilizeze, nu doar numeric, dar și emoțional, efectivele, nu constituie o surpriză și poate că ea ține de nevăzutele căi ale algoritmului.   Scuza însă îmi pare stupefiantă. E ca si cum un șofer calcă cinci oameni, după care motivează că a fost neatent și cere să i se anuleze sancțiunea. Or, prima obligație a unui șofer este să fie atent. Pentru că asta-i o meserie. La fel ca și prima obligație a unui legiuitor! Legile nu se pot face - vorbesc de legile bune - pe fond de neatenție sau incompetență. Mâine-poimâine aleșii noștri vor vota intrarea țării în război si când se vor dezmetici, după primele bombardamente, vor dori să fie scuzați pe motiv de neatenție.   Măcar la legi să fim atenți. Că la declarații iresponsabile, care nu țin cont de realitate și de bun-simț...
Titlu: Dezvăluirile lui Săpunaru
Nr Editie: Data: sâmbătă 13 martie 1999
Mă-nnebunesc după dezvăluirile pe care le fac tot felul de responsabili în legătură cu neregulile din domeniile lor de activitate. Parcă-i văd, călări pe cai albi, ridicând sabia dreptății, gata să-i pedepsească pe cei care fac din instituțiile lor cuibare de corupție, evaziune, atentate la siguranța națională. Unul dintre primii actori care și-au tras un astfel de rol - motiv pentru care numele său va rămâne înscris cu litere de aurolac în răbojul lichelismului românesc — este Gheorghe Florică. Celebrul comisar al Gărzii Financiare, luat în brațe cu suspectă lipsă de prevedere din rațiuni de râcă partinică a și reușit, pentru o scurtă perioadă, să apară drept un apostol al anticorupției în mințile unor oameni exasperați de furtișagul generalizat. Noroc că, la tragerea cortinei, idolul s-a prăbușit, mai întâi în imensul ridicol al audierii parlamentare, iar apoi în penibilul total al contrabandei cu țigări ASSOS. Modelul mi-a fost readus în minte de altul, asemenea lui: directorul general al Vămilor, Nini Săpunaru. După mai bine de un an de frecuș pe partitura Țigaretei 2, unde era vorba despre contrabandă sadea, nu altceva - iar contrabanda se face prin sau pe lângă vămi - dânsul, ca și cum nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute, "dezvăluie" neregulile din interiorul instituției în care nimeni altul decât el trebuie să pună ordine, luându-ne fața cu câteva "Țigarete" precursoare. Este un model, în virtutea căruia ar trebui să devină curente dezvăluirile șefilor poliției despre corupția din poliție, ale procurorului general despre procurorii care iau șpagă, ale ministrului justiției, despre judecătorii care judeca cu mita pe platan, ale primarilor care-și denunță subalternii că-i taxează pe cetățeni, ale primului ministru care află că în guvern se fac cele mai mari afaceri necurate și ale președintelui care nu mai poate de scârba mizeriilor care se petrec în propria sa țară.
Titlu: Dimensiunea umanitară a conflictului din Kosovo
Nr Editie: Data: marți 30 martie 1999
Deși mi-am propus ca în această margine de pagină să mă ocup pe cât posibil de "războaiele" noastre de acasă - și, slavă Domnului, avem destule, și cu gunoaiele, și cu gropile, și cu birocrația, și cu corupția - da-ți-mi voie să fac o excepție încă de astăzi. O excepție determinată de impactul major a ceea ce se întâmplă în Kosovo și în Iugoslavia asupra vieții noastre cotidiene. Dincolo de argumentele pro sau contra intervenției, cred că se impun câteva observații, între care cea mai importantă este dimensiunea umanitară. În mod paradoxal, ceea ce n-a reușit armata sârbă, au reușit bombardamentele NATO: să genereze un imens exod al populației albaneze din zonă. Încotro? Aici mi se pare că se află cheia problemei: în nici un caz spre patria-mamă, Albania. Ci spre Macedonia, spre Bulgaria, Grecia sau chiar România. Explicația este simplă și ea ne oferă un indiciu valoros pentru nuanțarea întregii probleme: Kosovo ar fi trebuit să fie, în viziunea negociatorilor europeni și americani, bazinul de deersare al râurilor de albanezi disperați care-și părăsesc țara în valuri, îndrep-tându-se spre Italia și Grecia, creând probleme majore în întreaga Comunitate Europeană. Pe când defluirea lor spre un Kosovo autonom ar fi degrevat bugetele CEE... Este, evident, o supoziție. Cert este că refugiații albanezi nu-și doresc să se refugieze în Albania. Observăm, așadar, că până la urmă cheia oricărui conflict care alimentează violentele lumii moderne rezidă în ignorarea aspectului economic. Îmi place să cred că dacă Europa ar fi acordat mai multă atenție la ce se întâmplă în Albania și ar fi găsit și mijloacele de a îmbunătăți această stare, problema Kosovo nu s-ar fi manifestat cu intensitatea pe care o cunoaștem și că în aceste condiții scenariul este valabil pentru oricine altcineva aflat într-o situație apropiată. Inclusiv pentru noi.
Titlu: Cuvânt înainte
Nr Editie: Data: sâmbătă 27 martie 1999
De regulă bucureștenii au sentimentul că trăiesc într-o catastrofă continuă. Chiar si atunci când spectrul ei nu se prefigurează la un orizont mai mult sau mai puțin îndepărtat, ca acum. Acest sentiment îi face să se considere într-un aproape permanent conflict cu orașul în care viețuiesc. Ei bine, ziarul despre care este vorba în ceea ce se întâmplă astăzi și de acum înainte, tocmai acest obiectiv și-l propune: să-l împace pe bucureștean cu orașul. Cum? - vă veți întreba pe bună dreptate. Cum va reuși un biet ziar performanța pe care nu izbutesc să o obțină ditamai oamenii politici sau cei cu grele responsabilități în structurile locale si naționale? Ei bine: prin informație! Ziarul îi va ajuta să-și cunoască mai bine și mai profund orașul, să se cunoscă mai bine și mai profund între ei și, cunoscându-se, să se înțeleagă, să devină mai toleranți. "Informația" îi va servi bucureșteanului informațiile de care are nevoie pentru ca orașul să-i devină un loc mai agreabil, mai plăcut de trăit. Va încerca să-l educe în filozofia noilor traditii ale Bucureștiului de astăzi, suprapuse peste tot ceea ce a avut și a rămas valoros în istoria sa. Pentru că Bucureștiul de astăzi nu mai este cel de la 1900. Este un oraș în care conviețuiesc oameni din trei epoci - capitalismul de dinainte de război, comunismul și postcomu-nismul pre-capitalist. Toate aceste trei epoci, prin generațiile care le reprezintă, se află în conflict cu orașul. Un oraș care înseamnă și Centru Istoric, și cartiere de blocuri-dormitor, și promenada marilor bulevarde, si mahalaua traditională. În el trăim și orășeni cu tradiții de generații, dar și țărani în tranzitie, și intelighenție, și oameni amărâți, și prosperi reprezentanți a clasei cu succes în afaceri. Există însă, în această diversitate, o trăsătură comună fundamentală: toți, în sinea lor, nutresc mândria de a fi locuitorii celui mai important oraș din zonă. Ai celei mai importante piețe comerciale, sociale si culturale. Toți au orgoliul de "capitaliști" și pentru fiecare dintre ei este important să știe cât mai multe despre ceilalți și despre tot ceea ce le compune existența. Lor li se adresează, începând de astăzi, "Informația".