Titlu: Concurenþa pe unde
Nr Editie: Data: Wednesday 04 January 1995
Dacã pentru a învãþa ce este democraþia ne sunt necesari - conform previziunilor optimiste ale dlui Brucan - 20 de ani, acomodarea cu rigorile economiei de piaþã ºi ale concurenþei în general se pare cã ne va lua mai puþin timp. Cei cinci ani care au trecut ne-au introdus în vocabular o serie de noþiuni al cãror conþinut ne îmbogãþeºte în mod cert nu numai limbajul, dar ºi orizontul de viaþã: privatizare, impozite, faliment, accize, iniþiativã, risc, profit, evaziune, patron, negociere, acreditiv, fraudã, escrocherie, abuz, protecþie, ºomaj, ofertã ºi altele. Parcã, însã, nici unul dintre aceºti termeni nu are impactul pe care-l are CONCURENÞA. Sistemul concurenþial, altul decât cel practicat sub comunism ºi care cãpãtase sensul pãgubos al "caprei vecinului". Ideea cã trebuie sã te masori cu cineva ºi sã câºtigi competiþia pentru a putea exista - cu toate riscurile pe care le implicã aceasta - a fost strãinã, vreme de jumãtate de secol, câtorva generaþii de români. Cea mai interesantã si mai sugestivã secvenþã concurentialã ne-a oferit-o acest ultim Revelion în care patru posturi de televiziune s-au bãtut pur ºi simplu pentru a-ºi câºtiga spectatorii. TVR, Antena 1, TELE 7abc ºi PRO TV au fãcut tot ce Ie-a stat în putinþã pentru a demonstra cã sunt competitive, strãduindu-se sã învingã în acest maraton decisiv. Cine a câºtigat? Spectatorul. Consumatorul. Plãtitorul...
Titlu: Averile de tranziþie
Nr Editie: Data: Thursday 19 January 1995
Într-un recent interviu televizat (la TELE 7abc), generalul Costicã Voicu, întrebat fiind dacã crede cã se pot face averi de miliarde în doar câþiva ani, cu mijloace licite, s-a arãtat extrem de reticent. O reticenþã ce ar putea avea un impact negativ asupra relaþiilor dintre instituþia din care face parte ºi unii dintre puternicii zilei. Deºi sunt de acord, pe fond, cred însã cã aserþiunea dlui general ar trebui nuanþatã. Istoria, mai ales cea modernã, aratã cã, în majoritatea cazurilor, marile averi, fãcute cu pistolul sau cu japca, au devenit onorabile abia în a doua generaþie, atunci când originea a început sã se piardã în ceaþa uitãrii. Pe de altã parte, a fost mereu prezentã ramura "îmbogãþiþilor de rãzboi" sau de conjuncturã - embargouri, sancþiuni, blocade, conflicte - din care derivã, discret, ramura care ne intereseazã: cea a averilor fãcute în condiþiile incerte ale unei tranziþii complicate ºi uneori buimace. Cei care au reuºit sã strângã bani cu ghiotura în acest interval n-au trebuit, neapãrat, sã calce legea (dacã ea exista). Ei au avut darul sã se orienteze mai bine decât alþii în hãþiºul unei legislaþii peticite, cãutând gãurile prin care s-au strecurat cu abilitate, reuºind sã scoatã, din dezastrul general, niscai profit personal. Evident, existã pericolul generalizãrii (pentru cã, desigur, existã ºi excepþii notabile, din care fac parte mai ales cei care au cunoscut ºi au respectat rigorile economiei de piaþã), dar cred cã actuala clasã a oamenilor avuþi s-a constituit nu neapãrat prin ilegalitate, ci mai ales printr-o apreciere "nuanþatã" a rigorilor morale.
Titlu: Mitocãnia e rezistentã la criticã
Nr Editie: Data: Friday 20 January 1995
Scriam, luna trecutã (alãturi de alþi câþiva confraþi) despre mitocãnia cu care responsabilii Aeroportului Otopeni îi trateazã pe cei care iau contact cu þara pe aceastã poartã aerianã: ca sã poatã folosi cãrucioarele de bagaje (puse gratuit la dispoziþia cãlãtorilor pe absolut toate aeroporturile din lume) cãlãtorul trebuie sã achite unuia dintre cei vreo 4-5 zdrahoni care le pãzesc suma de 2.000 lei. Bani pe care, bineînþeles, cãlãtorul strãin abia venit (sau chiar românul revenit, dar care n-are voie sã scoatã din þarã "valuta" naþionalã) n-are de unde sã-i aibã. ªi atunci scoate valuta, pentru care bãieþii bineînþeles cã n-au rest! Noi am scris, noi am auzit. Bãieþii - cu ecuson "ASRO EDF" în piept - sunt la post, la fel de obraznici ca ºi patronul lor pe care critica îl lasã rece. Mitocãnia e rezistentã, iar dl Weil ºi oamenii sãi nici mãcar n-au catadicsit sã rãspundã pentru a explica de ce procedeazã în acest mod care afecteazã grav imaginea þãrii din care-ºi scot, pe toate cãile, beneficiile. ASRO EDF este un model de lipsã de scrupule în atingerea scopurilor, iar scandalurile declanºate de preluarea dubioasã, în dispreþul legii, a serviciilor aeroportului (inclusiv încasarea taxelor de vizã!!! De ce nu Ie-o încasa chiar statul, n-am înþeles...) dovedeºte cã principiul "câinii latrã, caravana trece" domneºte la Otopeni, bazat, evident, pe mereu vehiculatele (ºi verificatele) relaþii sus-puse...
Titlu: O miºcare inteligentã
Nr Editie: Data: Monday 23 January 1995
Într-un moment în care presa e lovitã din toate pãrþile ºi criza de hârtie amendeazã dramatic tirajele ºi consistenþa ziarelor, iatã o razã de speranþã venind dinspre Primãria Capitalei. La iniþiativa primarului general, Consiliul local a votat o hotãrâre prin care chiriile pentru spaþiile ce comercializeazã alimente de bazã ºi ziare se fixeazã la 100 lei pentru metrul pãtrat. Nu este vorba doar despre o reparaþienecesarã - deoarece chiria unui loc pentru un vânzãtor de ziare ajunsese la sume astronomice, ce nu puteau fi acoperite cu nici un chip din modestul comision perceput de acesta - dar ºi de o miºcare inteligentã. Primarul Crin Halaicu fãcuse, cu câteva luni în urmã, o astfel de promisiune ºi, spre deosebire de alþii, a dovedit cã ºi-o poate þine. El intrã în acest fel într-o contradicþie flagrantã cu factorii de rãspundere de la nivel guvernamental care se spalã pe mâini fãcându-se cã nu aud ºi nu vãd ce se întâmplã cu o presã pe care se încãpãþâneazã sã o considere o simplã activitate comercialã ºi nu una dintre expresiile fundamentale ale democraþiei. Primarul Halaicu se dovedeºte, mãcar din acest punct de vedere, mai democrat " decât premierul Vãcãroiu, în contextul în care ambii s-au aflat constant sub tirul presei ºi n-ar avea nici el motive de ordin sentimental pentru a-i sãri în ajutor. Primarul Halaicu este, deci, mai prompt în perceperea resorturilor care fac din presã nu doar un adversar încremenit pe poziþii, dar ºi un partener de dialog de la care, ascultându-l, poþi obþine un profit. Profitul de a sesiza mai repede ºi mai exact pulsul lucrurilor. Nu cred, aºa cum se grãbesc alþii sã afirme, cã actuala crizã de hârtie este o manevrã politicã deliberatã. Cred mai degrabã cã este rezultatul unei neglijenþe, al unei indiferenþe care, pe termen scurt, poate sã li se parã guvernanþilor profitabilã. ªi care nu-i îndeamnã sã caute - aºa cum a fãcut-o primarul la nivelul competenþelor sale - o soluþie. Pentru cã ziariºtii nu sunt nici mineri, nici metalurgiºti, nici ºoferi, ca sã iasã în stradã ºi sã ameninþe liniºtea birourilor.
Titlu: Obsesia imaginii
Nr Editie: Data: Tuesday 24 January 1995
La premiera "Senatorului melcilor", regele Cioabã s-a suit pe scenã pentru a protesta împotriva "imaginii" pe care filmul lui Daneliuc o proiecta asupra etniei þigãneºti. Un gest, la urma-urmei, de înþeles, pentru cã nimãnui nu-i face plãcere sã se vadã într-o oglindã pe care o considerã strâmbã. Regele Cioabã ignorã însã faptul cã avea de-a face cu o creaþie artisticã ce-ºi poate permite anumite libertãþi în relaþia sa cu realitatea, sau cu ceea ce se considerã a fi realitatea. Gestul sãu, patetic ºi comic totodatã, mã duce cu gândul la o obsesie mai generalã, care pe noi, românii, ne frãmântã mai mult decât pe conlocuitorii noºtri romi, ºi care genereazã gesturi la fel de patetice ºi comice, într-o variantã în care noi înþelegem imaginea ca pe o cãmaºã curatã pe care ne-o punem doar duminica, atunci când avem musafiri. Uitând cã imaginea reprezintã totalitatea ipostazelor în care ne aflãm, de dimineaþã pânã searã, aceea în care cei din jur ne observã si ne evalueazã. Or, faptul cã suntem atât de preocupaþi de aparenþe nu face altceva decât sã confirme lipsa noastrã de disponibilitate faþã de esenþe. Þiganii dlui Cioabã nu sunt mai rãi pentru cã filmul lui Daneliuc îi prezintã astfel, ci pur ºi simplu pentru cã aºa sunt - unii dintre ei - ºi nici Consiliul Europei nu-i va face mai buni, cum nu ne poate face nici pe noi. Unica ºansã este sã învãþãm a fi ceea ce ne dorim cu atâta ardoare. Adicã oameni civilizaþi, aspirând sã trãiascã într-o lume civilizatã.
Titlu: Procesul de cecenizare
Nr Editie: Data: Wednesday 25 January 1995
Aflatã la adãpostul vigilenþei occidentale faþã de soarta minoritãþilor din est, Uniunea Democratã a Maghiarilor din România a parcurs un lung drum de provocãri ºi incitãri fãþiºe în numele unor privilegii speciale la care ar fi îndreptãþitã minoritatea pe care o reprezintã. Veritabil bloc etnic ºi mai puþin partid politic, UDMR a fãcut pânã în prezent politica centrului de la Budapesta, lucru pentru care s-a considerat perfect îndreptãþit, pentru liderii sãi naþionalitatea primând în faþa cetãþeniei. Cu excepþia unor exclamaþii ºi peroraþii gratuite, ofensiva udemeristã n-a întâlnit pânã acum nici un obstacol serios, propunerea de scoatere în afara legii, fãcutã de PUNR, fiind minimalizatã ºi consideratã un fel de obsesie personalã a lui Funar. latã-ne însã într-un moment în care suntem nevoiþi sã constatãm cã avertismentele de pânã acum, indiferent din ce parte au venit, au fost luate cam în felul poveºtii cu Petricã ºi Lupul. Liderii maghiari au socotit cã a venit timpul trecerii de la vorbe la fapte, ei constituind, în dispreþul legilor ºi al Constituþiei þãrii, un Consiliu al autodeterminãrii ºi procedând metodic la crearea de structuri zonale proprii. Chestiunea este fãrã precedent - dacã nu luãm în considerare ceea ce s-a întâmplat în fostele Iugoslavia ºi Uniunea Sovieticã. Rãzmeriþa udemeristã are rolul (secret) de a testa reacþia unor autoritãþi timorate de presiunile ºi exigenþele externe. Dacã lucrurile vor rãmâne în coadã de peºte, putem sã ne aºteptãm la tot ce poate fi mai rãu pentru toþi cetãþenii României, indiferent de naþionalitate.
Titlu: Eºecul lui Hrebenciuc
Nr Editie: Data: Thursday 26 January 1995
latã, vor spune neamicii secretarului general al Guvernului, cã marelui moderator i s-a înfundat cu ungurii care l-au pus la colþ, fãrã menajamente. Este, trebuie sã recunoaºtem, un moment special în cariera de abil negociator al celor mai dificile situaþii a dlui Hrebenciuc. Misiunea sa budapestanã a apãrut de la bun început ca fiind extrem de temerarã, ea venind nu doar pe un fond tensionat, dar ºi pe o serie de inabilitãþi, precum declaraþia ministrului justiþiei cã UDMR ar putea fi scos în afara legii. Mai vechile aprehensiuni de dincolo de Tisa n-au ezitat sã devinã inflamabile, declaraþia ministrului fiind catalogatã drept punct de vedere oficial al Guvernului de la Bucureºti. La Budapesta, dl Hrebenciuc a fost tratat cu o lipsã de respect puþin obiºnuitã în cadrul relaþiilor diplomatice ce a culminat cu refuzul primirii lui la niveluri de decizie ale Ungariei - Guvern ºi Preºedinþie. A fost, deci, un eºec. Al lui Viorel Hrebenciuc? Înclin sã cred cã nu. A fost un eºec pentru care pot fi fãcute responsabile ezitãrile cronice ale guvernului, lipsa de coordonare, de asemenea cronicã, a cabinetului, reacþiile întârziate ale partidului de guvernãmânt. Este vina celor care au crezut cã, la Budapesta, Viorel Hrebenciuc va avea de-a face cu simpli sindicaliºti ºi nu cu specialiºti în arta rãstãlmãcirii ºi a "delimitãrii". Viorel Hrebenciuc nu este decât un posibil þap ispãºitor pentru erorile - multe ºi nu mãrunte - ale unei clase politice aflate în crizã de concepþie.
Titlu: A 77-a aniversare
Nr Editie: Data: Friday 27 January 1995
Straniu cât de puþinã lume ºi-a mai adus aminte ieri cã a fost ziua în care pânã acum cinci ani sãrbãtoream cu fast faraonic o aniversare care tindea sã le umbreascã pe toate celelalte - cu excepþia uneia corelate. Ieri, Nicolae Ceauºescu ar fi împlinit 77 de ani, vârsta "deplinei maturitãþi", cum se obiºnuia sã i se spunã celui care nu accepta nici mãcar ideea de bãtrâneþe.Cel care - dupã propria sa pãrere - se nãscuse "o datã la o mie de ani" ajunsese, în paranoia lui, sã se creadã etern.Ajunsese, ajutat fiind de corul osanalelor înãlþate cu lipsã de decentã si demnitate de cântãreþii profesioniºti ai regimului (unii dintre ei, azi, campioni ai democraþiei), primii vinovaþi, poate, ai deºucheatului cult al personalitãþii care ne-a marcat existenta în ultimii douãzeci de ani. Este interesant, spuneam, ce uºor uitãm. Cum refuzã memoria sã se încarce cu balastul rãului si cum încearcã subconºtientul nostru sã se debaraseze de tot ce ne-ar putea trage înapoi. Este o calitate cãreia probabil cã-i datorãm supravieþuirea. Dar este, în acelaºi timp, ºi un handicap: pentru cã uitând, riscãm sã repetãm experienþe dramatice. Ieri, Ceauºescu ar fi împlinit 77 de ani ºi þara ar fi fost iar într-o sãrbãtoare cu accente sinistre. Tot ieri s-au împlinit cinci ani de când cel ce aspira la o nemurire se odihneºte într-un mormânt fãrã nume. Dumnezeu - cãci numai el poate - sã-i ierte pãcatele, nici puþine ºi nici mãrunte...
Titlu: Ce-i aºteaptã pe copiii noºtri?
Nr Editie: Data: Monday 30 January 1995
Ceea ce s-a întâmplat sãptãmâna trecutã în Drumul Taberei cu cei doi copii ai familiei Gherasim este doar un episod al unui serial tragic la a cãrui desfãºurare asistãm uneori îngroziþi, alteori complexaþi. Ce se întâmplã? Ce se întâmplã cu copiii noºtri, a cãror siguranþã descreºte parcã în fiecare zi, strada devenind tot mai mult o junglã cãreia ei îi cad pradã printre primii? Tragedia familiei Gherasim, tragedia celorlalte familii care ºi-au pierdut copiii în condiþii atât de aberante ºi atât de inumane reclamã scãparea de sub control a unei zone importante a vieþii sociale. Criminalitatea, inclusiv cea care îi implicã pe minori - ca victime ºi ca autori - nu reprezintã altceva decât consecinþa crizei profunde a unei societãþi care a renunþat la un set de valori - discutabile, multe dintre ele - fãrã a-ºi apropria altele. Generaþia copiilor noºtri se aflã în faþa unui vid moral pe care nici familia, nici ºcoala, nici societatea - mult prea preocupate de marile probleme ale tranziþiei - nu-ºi gãsesc rãgazul ºi resursele sã-l acopere. într-o lume care scoate la suprafaþã, cu ostentaþie, tot ceea ce e mai rãu în noi, ne putem aºtepta, cu groazã, ca mâine, poimâine, nici copiii noºtri sã nu se mai întoarcã acasã, sfârºind tragic ºi ilogic pe fundul unui bazin gol de beton...
Titlu: Cine urmeazã?
Nr Editie: Data: Wednesday 18 January 1995
Declanºat într-o tonalitate emoþionalã, scandalul CREDIT BANK dezvãluie, cu fiecare zi, amploarea neregulilor ºi a diletantismului managerial ce au condus la actuala crizã, lese tot mai mult la ivealã o condamnabilã lejeritate ce s-a crezut a fi caracteristicã economiei de piaþã, contrapusã tematic rigiditãþilor de sorginte etatistã. Firele de care trag acum de zor Parchetul General ºi Poliþia promit sã dezvãluie o pilduitoare anatomie a eºecului. Probabil cã Credit Bank va rãmâne în istoria postrevoluþionarã ca modelul negativ al unei privatizãri care sare nonºalant peste etape ºi reguli. Cine-ºi închipuie însã cã acesta este un caz izolat se înºalã. Neregulile ºi expedientele din str. Corbeni sunt tipice - în mai micã sau mai mare mãsurã, dupã caz - întregului sistem bancar. Un sistem care s-a confruntat cu o gravã crizã de creºtere, în care potenþialul uman ºi de profesionalism s-a dovedit insuficient cerinþelor pentru o asemenea prestaþie. Cu alte cuvinte, dispunem la ora actualã de prea puþini bancheri (autentici) pentru numãrul de bãnci existente. Acest lucru mã face sã cred - deºi n-as dori - cã CREDIT BANK este doar unul dintre episoadele unei drame în mai multe acte. Lipsurile ºi erorile comise vor avea scadenþe precise. Singura incertitudine þine doar de identitatea celei care urmeazã. A bãncii pe care (s)cãderea de CREDIT o va antrena dupã sine.
Titlu: Groapa lui Halaicu
Nr Editie: Data: Tuesday 17 January 1995
N-are nici o legãturã cu "Groapa" lui Eugen Barbu. Groapa lui Halaicu este o figurã de stil care se referã la ceea ce se întâmplã acum cu carosabilul întregului Bucureºti. Dupã câteva cicluri de îngheþuri ºi dezgheþuri succesive, asfaltul prost al oraºului, pentru care niciodatã nu s-au respectat reþetele de preparare - n-ar fi fost de unde sã se fure si de unde sã se întindã de materiale - a început sã se macine ºi sã dea la ivealã gropile. Gropile, care în scurt timp devin obstacole în toatã regula, transformând circulaþia auto într-o probã de anduranþã cãreia puþine vehicule îi pot rezista. Lipsa de preocupare a edililor pentru cârpeala rapidã a rãnilor în carosabil duce, vãzând cu ochii, la cangrene nevindecabile. Lipsa de promptitudine costã înzecit, atât prin continua mãrire a suprafeþelor deteriorate, cât ºi prin pagubele produse în special vehiculelor Primãriei - cele ale transportului în comun. Mã numãr printre cei care nu sunt tentaþi sã ignore eforturile pe care primarul general ºi serviciile Primãriei le fac pentru a þine oraºul în stare de funcþionare, dar cred cã de data aceasta s-a pierdut un start care ameninþã sã facã handicapul nerecuperabil. Este o chestiune în egalã mãsurã economicã, dar ºi de civilizaþie ºi principala zonã de contact a cetãþeanului cu faptele celor care îi administreazã impozitele.
Titlu: Omul de care avem nevoie...
Nr Editie: Data: Thursday 05 January 1995
... este David Copperfield, celebrul magician din a cãrui "operã" TELE 7abc ne-a oferit o porþie consistentã la confluenþa dintre ani. Pentru cã el este cel care poate sã facã sã ºi reaparã o flotã - dacã a putut face sã disparã un avion. Pentru cã el este cel care a reuºit sã reziste, într-o casã de bani, imploziei unui edificiu, lucru la care nu s-ar încumeta nici mãcar ministrul Finanþelor, dl Florin Georgescu, deºi situaþia în care se aflã dânsul, cu o economie care stã sã cadã, e cam aceeaºi. Cine altul s-ar putea supune probei de auto-tãiere cu un fierãstrãu electric, pentru a apãrea apoi nevãtãmat - performanþã pe care nici dl Vãcãroiu nu o poate echivala, rulourile de hârtie de ziar (fãrã TVA) neavând acelaºi efect distrugãtor? Cel care taie o frumuseþe de femeie în bucãþi ar putea lipi, la fel de bine, feliile unui partid ca cel liberal, reconstituind o forþã politicã necesarã. Cel care rupe nonºalant bilete de 100 de dolari pentru ca apoi sã le expunã intacte ar putea rezolva ºi problema leilor care se fac tot mai mici în cuºca lor de hârtie. ªi, în fine, cine altul decât cel care poate face sã disparã statuia Libertãþii, ar putea sã facã sã aparã în toatã splendoarea sa, edificiul triumfal al privatizãrii? Hotãrât lucru, David Copperfield este primul-ministru de care avem nevoie, în situaþia precarã în care ne aflãm ºi din care doar un magician de talia lui ne poate scoate. Cu Claudia Schiffer vedem noi ce facem. îi punem o pilã pe la Casa de modã Venus...
Titlu: S-a întrerupt circulaþia
Nr Editie: Data: Friday 06 January 1995
Vã mai amintiþi poate de groaza cu care aºteptau automobiliºtii, pânã în '89, prima zãpadã a iernii când, indiferent de grosimea stratului de nea, circulaþia se întrerupea pânã în primãvarã, scutind alaiurile prezidenþiale de interferenþele în trafic ale particularilor. Ca în multe alte domenii, statul (prin reprezentanþii sãi), îºi asuma sarcina de a ºti ce era bine pentru ºoferul român, apãrându-i integritatea fizicã ºi financiarã pânã dincolo de limitele bunului simþ. într-o societate strict controlatã, una dintre puþinele libertãþi de care ne mai puteam bucura era ºi aceea de a ne miºca pe patru roþi. O libertate scump plãtitã ºi îngrãditã continuu. Pentru cã asupra conducãtorilor auto s-au abãtut sistematic cele mai multe si mai absurde restricþii, profitându-se de un domeniu în care, graþie numãrului de înmatriculare, se putea exercita un control absolut al miºcãrii ºi persoanelor. Am rãmas, parcã, ºi acum, cu o teamã asunsã în suflet cã iarna nu aduce cu sine numai frigul, ci ºi oprirea circulaþiei. Care, ieri, s-a ºi oprit! E drept, doar în acele cazuri în care ºoferii înºiºi au considerat cã este mai prudent ºi mai sãnãtos sã-ºi lase maºina acasã pânã se curãþã zãpada. Dacã o mai curãþã cineva...
Titlu: Mingea e în terenul nostru
Nr Editie: Data: Monday 09 January 1995
"În România existã un sistem democratic asemãnãtor celor din þãrile dezvoltate ale Occidentului. Elementele acestui sistem sunt partidele politice, sindicatele, diferitele organizaþii ale societãþii civile ºi o reþea complexã de mass-media". Sunt cuvintele preºedintelui lliescu, citate dintr-un interviu acordat ziarului "9 O'Clock" din 22 decembrie 1994. Aceastã democraþie este în pericol. Criza permanentã de hârtie care nu a putut fi rezolvatã pânã în prezent de guvern, ameninþã presa independentã din România. Cuvintele preºedintelui riscã sã devinã un soi de public-relation pentru exterior. Existenþia unei prese libere ºi puternice este asiguratã de principiile cartei ONU. Þãrile care nu-ºi doresc sã fie respectate de cãtre comunitatea internaþionalã doar pentru succesele echipelor lor de fotbal garanteazã condiþii favorabile pentru mass-media. Altfel, ele riscã sã fie rapid izolate, ceea ce este dezastruos, inclusiv pe plan economic. "De acum, mingea este în terenul nostru. Acest lucru trebuie înþeles de persoanele care au responsabilitãþi" - a mai declarat preºedintele în amintitul inverviu. Problema hârtiei este una dintre chestiunile delicate care pune accentul pe discrepanþele dintre vorbe ºi fapte. Domnul lliescu este el însuºi unul dintre jucãtorii care trebuie sã loveascã în mod inteligent balonul, gãsind soluþiile. Subiectul este urgent pentru cã miza partidei este însãºi reputaþia internaþionalã a României. Care este o prerogativã prezidenþialã chiar într-un sistem de separaþie a puterilor.
Titlu: Turnãtorii democraþi
Nr Editie: Data: Tuesday 10 January 1995
Una dintre cele mai stranii consecinþe ale rãsturnãrilor care au avut loc în decembrie '89 este aceea a dreptului individului de a-ºi punej sieºi ºi celorlalþi etichetele care-i convin. Cea mai deasã specie este aceea a celor cãrora nu Ie-a fost necesar nici un stagiu pentru a trece de la statutul de teoreticieni ai "epocii de aur" la practicieni ai drepturilor omului, ei sãrind cu nonºalanþã peste cele douã decenii estimate de profesorul Brucan a fi perioada de învãþare a alfabetului ºi a noþiunilor de bazã. în cadrul speciei, cea mai interesantã subspecie este aceea a turnãtorilor democraþi. Aceºtia sunt cei care ieri luptau pentru apãrarea integritãþii statului comunist împotriva duºmanilor de tot felul contra unei remuneraþii fixe (pentru care semnau un stat de platã) ºi care astãzi îºi primesc stipendiile din alte pãrþi pentru a pune mai presus "securitatea cetãþeanului" de cea a statului. Exponentul de frunte al subspeciei îmi pare a fi, cu toate meritele, Laszlo Tdkes. Plãtit dublu de douã securitãþi, pentru a turna - ca... românul imparþial - de la una la cealaltã, el este astãzi preºedinte de onoare - nota bene - al unui partid democratic. Este, cum s-ar spune, un turnãtor democrat, care nu ezitã sã foloseascã metodele instituþiilor cãrora Ie-a aparþinut pentru a-ºi exclude oponenþii. Ceea ce se întâmplã acum în UDMR marcheazã o victorie clarã a turnãtoriei asupra democraþiei si consfinþeºte statutul dubios al turnãtorului democrat ca personalitate a tranziþiei.
Titlu: Persecutarea majoritãþii
Nr Editie: Data: Wednesday 11 January 1995
Noul episod de la Bâcu va genera, cu siguranþã, un nou val de revoltã al lumii libere democratice fatã de persecuþiile la care este supusã, în România, minoritatea romilor. Doi þigani împuºcaþi, douã case incediate sunt fapte de naturã sã ne acuze pe noi, românii, alãturi de odioºii promotori ai apartheidului sud-african sau de fioroºii adepþi ai crucilor de foc ale Ku-Klux-KIanului. într-o Europã tolerantã, România devine portdrapelul unei intoleranþe care justificã temerile unei alte minoritãþi - cea maghiarã - ameninþatã si ea de felurite pogromuri. Ceea ce s-a întâmplat la Bâcu nu diferã cu nici o iotã de ce s-a mai întâmplat prin Dobrogea, prin Ardeal ºi Muntenia. Sistematic, bieþii minoritari dau cu bâta sau înfig cuþitul în majoritarii exasperaþi de permanentul pericol pe care-l prezintã vecinãtatea cu aceºtia, dupã care urmeazã, aproape invariabil, alungarea lor dincolo de hotarele, satelor, însoþitã accidental ºi de câte un foc pus la tem^fra gospodãriilor încropite într-un nehotãrât efort de deznomadjzare. Conflictul etnic este, de fapt, un conflict de mentalitãþi ºi de moralitate ºi el nu reprezintã, pânã la urmã, altceva decât lehamitea unei majoritãþi exasperate de lipsa de eficienþã a autoritãþilor confruntate cu o lume care iese sistematic din tiparele convieþuirii normale. O majoritate supusã unei interminabile persecuþii, stimulate european.
Titlu: Puciul din 12 ianuarie
Nr Editie: Data: Thursday 12 January 1995
În urmã cu cinci ani, în Piaþa Victoriei se desfãºura prima dintre secvenþele care aveau sã bulverseze pânã la ininteligibil marele show al Revoluþiei Române. Dacã pânã atunci totul pãruse a decurge într-o armonie perfectã, emanaþii constituind o echipã solidã ce n-avea alt interes decât binele poporului scãpat de flagelul ceauºist, cea de-a 22-a zi a noii epoci marca semnele unei reale lupte pentru putere în cadrul CFSN-ului, avându-l ca exponent principal pe Dumitru Mazilu, fost securist, fost diplomat, fost disident ºi un extrem de nesatisfãcut "numãr 2" în noua ierarhie. Cât de mult ºi-a dorit Mazilu sã devinã "numãrul unu" a fost evident în acea tragi-comedie jucatã pe TAB-ul din Piaþa Victoriei, în care a scandat, cu mulþimea, succesiv, "Moarte securistilor!" si "Jos lliescu!", într-o primã ºi aproape reuºitã încercare de manipulare a strãzii. ªi, dacã schimbarea de vremuri ºi metode n-ar fi fost, totuºi, o realitate, puþin ar fi lipsit sã fi avut un preºedinte-securist. Cu 50 de ani în urmã, o astfel de încercare nereuºitã s-ar fi soldat cu lichidarea fizicã a temerarului, dupã cum succesul ar fi fost plãtit în acelaºi fel de cãtre contracandidaþi. Astãzi, învinsul din 12 ianuarie e ambasador...
Titlu: Alternativa socialistã
Nr Editie: Data: Friday 13 January 1995
Între o dreaptã istoricã plinã de stângisme ºi de stângãcii ºi o stângã de extracþie postceausista, eºichierul nostru politic nu a cunoscut pânã acum o autenticã orientare de stânga. Nu a cunoscut-o mai ales pentru cã o anumitã mentalitate, care a respins în bloc o ideologie ce a dat, într-adevãr, excrescenþe monstruoase, de tip totalitarist, a culpabilizat orice tendinþe de acest fel. Cu excepþia PSM-ului (care ºi rãmâne o excepþie), orice altã formaþiune politicã a exclus cu grijã din titulatura sa noþiunea de socialism, înlocuind-o cu mai generalul termen de social, chiar dacã, pe plan internaþional, s-au considerat solidari cu miºcãrile socialiste clasice. S-ar fi pãrut chiar cã într-o Românie traumatizatã de experimentul naþional-socialismului ceauºist nu mai este loc pentru o orientare din care, în mod paradoxal, fac parte - ca extracþie - majoritatea oamenilor politici actuali. Ruptura creatã în PSM ar fi putut fi indiciul primei abordãri deschise ºi fãrã inhibiþii al unei autentice cãi socialiste, cu o platformã ce poartã girul credibilitãþii si seriozitãþii lui Tudor Mohora. Dacã aceasta va avea, în continuare, forþa necesarã pentru a face o breºã într-un electorat suprasaturat de teorie politicã, s-ar putea sã asistãm în continuare la o echilibrare realã a câmpului de luptã ideologicã.
Titlu: Procesul autoturismelor
Nr Editie: Data: Monday 16 January 1995
Într-o þarã ieºitã din epoca istoricã în care deþinerea unui autoturism Dacia reprezenta, practic, suprema realizare de ordin material, ceea ce s-a întâmplat dupã decembrie '89 în acest plan capãtã conotaþii majore. Eforturile celor care se strãduiau sã biruie un stat încã atotputernic în confruntãrile perioadei cu principiile democratice, ajung sã aibã un aer donquijotesc ce stârneºte mai degrabã zâmbete condescendente decât sentimentul suportului moral. Dintre miile - poate sutele de mii - de oameni pe care botezul economiei de piaþã i-a surprins în posesia unui petec de hârtie pe care scrie cã o datã ºi o datã urmau sã ajungã la rând pentru a-ºi lua în primire maºina pentru care au economisit la sânge ani la rând, unii mai sperã încã sã le fie fãcutã dreptate. Un vis frumos, dar un vis, pentru cã în chiar situaþia în care justiþia s-ar dovedi cu adevãrat independentã ºi lucidã, dându-le dreptate, posibilitãþile materiale ale succesorilor administraþiei comuniste sunt apropiate de zero. Sã nu uitãm cã posesorii de înscrieri pentru cumpãrarea de autoturisme au fost primele victime ale liberalizãrii preþurilor, neoferindu-li-se nici o compensaþie pentru ceea ce pierdeau dintr-un foc. De aceea mã gândesc cã, alãturi de alte reparaþii necesare, ei ar trebui sã facã obiectul atenþiei legislativului, printr-o mãsurã care sã le confere un minim de rezonabilitate. Nu uitaþi cã banii cu care în '89 se putea lua un autoturism, astãzi nu mai ajung nici pentru o pereche de ghete.
Titlu: Hârtia ºi criza de idei
Nr Editie: Data: Tuesday 31 January 1995
Iatã cã începe sã iritre în normal producþia de hârtie, mai ales dupã anunþarea noului preþ mai mare cu 25 la sutã. Aproape miraculos, atingerea acestui obiectiv în urma negocierii cu editorii de ziare (pe principiul: "Adame, alege-þi o nevastã") anuleazã dintr-un foc toate dificultãþile insurmontabile etalate vreme de mai bine de o lunã de zile. Ca-n bancul cu rabinul ºi cu problemele locative ale lui Iþic (sfãtuit, mai întâi, sã-ºi bage porcul în casã pentru a constata cât poate fi de fericit când scapã de el scoþându-l afarã), iatã-i pe domnii jurnaliºti mulþumiþi cã au cu ce sã-si facã ziarele, bucurie doar uºor întunecatã în aceste condiþii de sporul de preþ pe care, pânã la urmã, tot cititorul va fi cel care-l plãteºte. Pentru cã este evident cã, la noul preþ, ziarele nu vor mai putea sã coste cât costã acum fãrã a-i bãga în faliment pe cei care le fac. Ideea este însã alta. ªi anume cã din nou se recurge - cu binecuvântare de sus de tot - la trucul ieftin al dificultãþilor "obiective" pentru a se arãta pisica celor cu gura mare. Ideea nu e nouã, dar ea se dovedeºte extrem de productivã în contracararea crizei de hârtie ºi ne putem aºtepta sã fie scoasã din joben ori de câte ori va fi nevoie.
