Punctul pe Y / miercuri 22 octombrie 2003 Nr: 1080

Marirea si decaderea functiei de Secretar General al Guvernului

Executivele post-decembriste s-au distins printr-o caracteristica originala: aceea a unei functii, care, desi purta numele uneia de trista amintire, avea sa cunoasca, in democratie, un veritabil triumf de culise. Initial, secretarul general al Guvernului avea rolul de a administra documentatia sedintelor de guvern si de a coordona serviciile aferente acestuia. Primul secretar general, in guvernul Roman, a fost CPUN-ist, Paul Jerbas, care nu s-a remarcat in vreun fel. Nici succesorul sau Constantin Olteanu, denumit ulterior ambasador prin America Latina, nu a rupt gura Targului. Motivul il constituia si faptul ca detinatorii functiei nu erau si membri ai Guvernului, ei participand la sedinte doar la invitatia premierului. Pentru prima data aceasta functie avea sa fie pusa in valoare sub guvernarea lui Nicolae Vacaroiu, de catre Virgil Hrebenciuc. Venit de la Bacau, unde fusese prefect, Hrebenciuc a devenit artizanul campaniei electorale din 1992 castigata de FDSN. Rapid, el a devenit omul-cheie al Guvernului, majoritatea actiunilor implementate trecand prin mainile sale sau fiind gestionate de el. Cu suspiciunile de vigoare, niciodata dovedite, Hrebenciuc a fost o veritabila o vedeta a Guvernului si a partidului, remarcandu-se in special prin calitatile sale de negociator al situatiilor delicate - cu sindicatele, cu opozitia, cu fractiunile din propriul partid. Dupa 1996, mirajul functiei a facut ca ea sa fie atribuita unui personaj important din galeria noii puteri: taranistul Remus Opris. Acestuia nu i-a trebuit pre mult ca sa demonstreze ca e depasit de complexitatea unei functii, care, intre timp, l-a propulsat si ca membru al Guvernului, la a carui decadere a contribuit din plin. Iesit din Guvern odata cu venirea la Palatul Victoria a adversarului sau Radu Vasile, Opris a predat cheia liberalului Radu Stroe. Revenit la putere, PDSR-ul nu a uitat vremurile de glorie ale functiei si l-a plasat aici pe cel care dovedise, pe timul Opozitiei, ca stie sa se miste natural in cele mai diferite medii. Fost sef de cabinet al lui Dascalescu, secretar de stat prin Ministerul Transporturilor (cande s-a ocupat de celebrul caz al epavei ''Rostoc''), Serban Mihailescu a demonstrat, din plecare, ca e hotarat sa refaca prestigiul alterat Secretariatului General al Guvernului. Abilitatea sa, puterea de munca, au facut sa primeasca noi si noi insarcinari, de structura pastorita de el alipindu-se un numar mare de agentii si Autoritati al caror rol in miscarea mecanismului guvernamental era esential. Demiterea/demisia a lui Serban Mihailescu va pune sub semnul intrebarii nu doar eficienta structurii administrate de el, dar mai ales limitele sale legale si nu este exclus ca ea sa fie esential modificata, in sensul eliberarii de incarcatura politica a deciziilor.