Punctul pe Y / luni 29 septembrie 2003 Nr: 1060

Atragerea capitalelor straine

Si presedintele, si primul-ministru, si o droaie de ministri cu portofolii mai mult sau mai putin importante, bat lumea in lung si in lat animati de o idee devenita fixa: atragerea capitalului strain. Cu totii doresc sa-i convinga pe investitorii care nu mai stiu ce sa faca cu banii, ca cel mai bun lucru ar fi sa-i investeasca in Romania. Sa cumpere ce-a mai ramas prin rafturile APAPS-ului, la raionul de solduri. Pentru ca ceea ce era cat de cat interesant, s-a vandut de mult sau s-a dat pe nimic (nu se include aici spaga). Efortul demnitarilor romani este meritoriu si, pe alocuri, induiosator. Peste tot pe unde ii poarta periplul diplomatic se constata, mai intai, ca relatiile politice sunt excelente, dar ca cele economice se afla in suferinta, nefiind nici pe departe la nivelul primelor. De unde angajamente ferme de a se face totul pentru ca schimburile bilaterale sa creasca precum Fat-Frumos, intr-un an cat altii in zece. De cele mai multe ori, buna credinta a partenerilor nu poate fi pusa la indoiala. Si dau doar doua-trei exemple: in ultimele luni, presedintele Iliescu a vizitat, in ordine, Rusia, China si Germania. Trei tari al caror cuvant cantareste greu si in politica si in economie mondiala. Trei tari care sprijina Romania si care sunt dispuse sa o faca si in continuare. Dar care au o problema: ori Romania nu reuseste prea bine sa-si faca cunoscute ofertele ori nu le are. Incapacitatea agentilor nostri economici de a lucra in echipa este, de-acum notorie. Reprezentarea lor este partiala sau formala. De cele mai multe ori lipseste elementul care ar putea concerta eventualele comenzi complexe ale unor beneficiari. Cu alte cuvinte, Romania, asa cum este organizata astazi, nu reuseste sa ofere cat i s-ar putea cere. In aceste conditii, atragerea capitalului strain se transforma intr-o banala atragere a capitalelor straine, la fel de fel de forumuri in care faptele nu reusesc sa onoreze vorbele.