Punctul pe Y / marşi 16 septembrie 2003 Nr: 1049

Modelul suedez

Suedia este una dintre tarile dezvoltate, cu un nivel de civilizatie remarcabil, in care tensiunile sociale se fac extrem de rar auzite. Cu atat mai putin cele politice. Cu toate acestea, Suedia inregistreaza trista performanta de a fi tara in care, intr-o perioada relativ scurta - 17 ani - doi inalti demnitari, un prim-ministru, Olof Palme, si un ministru de externe - Ana Lindh sa fie asasinati. In conditii asemanatoare: in plina zi, in mijlocul multimii. Olof Plame iesise de la un film si se plimba, impreuna cu sotia pe un bulevard din Stockholm, cand a fost impuscat de un necunoscut care nici pana astazi nu a putut fi identificat; Ana Lindh a fost atacata de un individ inarmat cu un cutit si injunghiata de mai multe ori, mortal, in timp ce facea cumparaturi intr-un magazin din acelasi oras. Si intr-un caz si in altul ratiunile sunt obscure, cei doi oameni politici nefiind purtatorii unor mesaje deosebite, apte de a-i face tinta unor resentimente de o asemenea intensitate. Ba, din contra, ambii erau militanti activi pe taram social si umanitar, de o moralitate fara cusur... Ceea ce s-a intamplat la Stockholm nu cred ca se poate intampla la noi. Asasinatul politic le-a fost si le este strain romanilor. Nu se potriveste cu structura lor psihologica si morala. Cand s-au intamplat astfel de lucruri - in perioada tulbure de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial - procedeul era de import, iar fanaticii faptuitori aveau in fata modelul a ceea ce se petrecea intr-o Germanie iesita din orice tipar. Este un prim motiv. Un al doilea il constituie faptul ca spre deosebire de Suedia, noi avem grija de demnitarii nostri. Exista o institutie specializata care vegheaza zi si noapte ca nici o persoana cu ganduri si intentii necurate sa nu se afle in preajma celor care poarta responsabilitatea guvernarii tarii. Oamenii ei o fac cu profesionalism si cu mijloacele din dotare, fata de care bugetul nu este din cale-afara de zgarcit. Dar, mai ales, asa ceva nu se poate intampla la noi pentru ca demnitarii nostri nu au obiceiurile ciudate ale celor suedezi. Vi-l imaginati cumva pe Adrian Nastase plimbandu-se cu sotia, doamna Dana Nastase, la brat, pe Calea Victoriei sau pe Magheru, sau pe Lipscani? Il vedeti pe Mircea Geoana batand magazinele bucurestene in cautarea unei camasi sau a unei perechi de pantofi, la 'Adam' sau la 'Castel'? Sa fim seriosi! De aproape 13 ani, intre demnitarii nostri si lumea obisnuita s-a interpus un zid de nepatruns. Multi dintre ei cunosc Bucurestiul doar prin ceea ce vad pe fereastra Jeep-ului ce-i poarta de acasa pana la Guvern, sau la Parlament, sau la alta institutie. Va inchipuiti ca mai stie vreunul dintre ei cat costa o paine? Sau un kilogram de rosii? Sau o pereche de ciorapi? Romani, dormiti linistiti! Nimeni nu se va apropia - indiferent de intentie - de alesii vostri, pentru ca cineva vegheaza. In primul rand, ei insisi.