Modelul suedezSuedia este una dintre þãrile dezvoltate, cu un nivel de civilizaþie remarcabil, în care tensiunile sociale se fac extrem de rar auzite. Cu atât mai puþin cele politice. Cu toate acestea, Suedia înregistreazã trista performanþã de a fi þara în care, într-o perioadã relativ scurtã - 17 ani - doi înalþi demnitari, un prim-ministru, Olof Palme, Âsi un ministru de externe - Ana Lindh sã fie asasinaþi. ÃŽn condiþii asemãnãtoare: în plinã zi, în mijlocul mulþimii. Olof Plame ieÂsise de la un film Âsi se plimba, împreunã cu soþia pe un bulevard din Stockholm, când a fost împuÂscat de un necunoscut care nici pânã astãzi nu a putut fi identificat; Ana Lindh a fost atacatã de un individ înarmat cu un cuþit Âsi înjunghiatã de mai multe ori, mortal, în timp ce fãcea cumpãrãturi într-un magazin din acelaÂsi oraÂs. ÂSi într-un caz Âsi în altul raþiunile sunt obscure, cei doi oameni politici nefiind purtãtorii unor mesaje deosebite, apte de a-i face þinta unor resentimente de o asemenea intensitate. Ba, din contrã, ambii erau militanþi activi pe tãrâm social Âsi umanitar, de o moralitate fãrã cusur... Ceea ce s-a întâmplat la Stockholm nu cred cã se poate întâmpla la noi. Asasinatul politic le-a fost Âsi le este strãin românilor. Nu se potriveÂste cu structura lor psihologicã Âsi moralã. Când s-au întâmplat astfel de lucruri - în perioada tulbure de dinainte de cel de-al doilea rãzboi mondial - procedeul era de import, iar fanaticii fãptuitori aveau în faþã modelul a ceea ce se petrecea într-o Germanie ieÂsitã din orice tipar. Este un prim motiv. Un al doilea îl constituie faptul cã spre deosebire de Suedia, noi avem grijã de demnitarii noÂstri. Existã o instituþie specializatã care vegheazã zi Âsi noapte ca nici o persoanã cu gânduri Âsi intenþii necurate sã nu se afle în preajma celor care poartã responsabilitatea guvernãrii þãrii. Oamenii ei o fac cu profesionalism Âsi cu mijloacele din dotare, faþã de care bugetul nu este din cale-afarã de zgârcit. Dar, mai ales, aÂsa ceva nu se poate întâmpla la noi pentru cã demnitarii noÂstri nu au obiceiurile ciudate ale celor suedezi. Vi-l imaginaþi cumva pe Adrian Nãstase plimbându-se cu soþia, doamna Dana Nãstase, la braþ, pe Calea Victoriei sau pe Magheru, sau pe Lipscani? ÃŽl vedeþi pe Mircea Geoanã bãtând magazinele bucureÂstene în cãutarea unei cãmãÂsi sau a unei perechi de pantofi, la 'Adam' sau la 'Castel'? Sã fim serioÂsi! De aproape 13 ani, între demnitarii noÂstri Âsi lumea obiÂsnuitã s-a interpus un zid de nepãtruns. Mulþi dintre ei cunosc BucureÂstiul doar prin ceea ce vãd pe fereastra Jeep-ului ce-i poartã de acasã pânã la Guvern, sau la Parlament, sau la altã instituþie. Vã închipuiþi cã mai Âstie vreunul dintre ei cât costã o pâine? Sau un kilogram de roÂsii? Sau o pereche de ciorapi? Români, dormiþi liniÂstiþi! Nimeni nu se va apropia - indiferent de intenþie - de aleÂsii voÂstri, pentru cã cineva vegheazã. ÃŽn primul rând, ei înÂsiÂsi. |