Punctul pe Y / vineri 15 septembrie 2000 Nr: 112

Sila de politica

In cel mai bogat si mai organizat oras al Germaniei, Hamburg, exista un cartier a carui faima a razbatut dincolo de granitele marelui port: St. Pauli. A fost - si probabil ca mai este inca - un soi de 'capitala' europeana a prostitutiei, a show-urilor porno, a traficului de droguri si a contrabandei in general. Emblema cartierului ramane, insa, sexul, practicat in cele mai variate formule care pot sa produca bani. Este o afacere de zeci si zeci de milioane de marci pe zi, derulata in spiritul ce caracterizeaza Germania: ordine si disciplina. Curvele de strada te trag de maneca, sub privirile vigilente ale politistilor, fara a insista daca dai semne ca nu esti interesat. Insistenta dauneaza afacerii iar turistii constituie principala sursa de venituri a cartierului, unde totul se desfasoara sub semnul clasic al stapanului-client. Pana si rarele incaierari dintre pesti si traficanti seamana a spectacole regizate tocmai pentru a da fiori de autenticitate celor care se aventureaza in zona. Culmea organizarii o constituie 'muzeul' de pe o straduta paralela cu Reppersban-ul (artera principala), barata de un cap si la altul cu panouri ce nu permit priviri discrete: de-o parte si de alta, cateva zeci de vitrine in care este expusa - in carne si oase - 'marfa': fete, in neglijeuri sau doar in sutien si chiloti, sub o lumina difuza, prezentand discret oferta pe care sunt in masura sa o si negocieze! Nu duc lipsa de clienti 'seriosi' - dovada sirurile de BMW-uri sau de Mercedes-uri de la garajul din apropiere - si-si fac meseria supravegheate atent de medici ('tranzactia' e insotita de documentul 'la zi') sau de 'bodyguarzii' plasati in puncte de observtie care a nu inhibe clientela. Pentru cei care obisnuiesc sa asemene politica cu prostitutia, exemplul anterior poate oferi cateva calitati in legatura cu care prima se poate inspira de la cea de-a doua: practicarea ei in zone protejate si delimitate, transparenta, negocierea libera a pretului si prestatia fara cusur. Spre deosebire de St.Pauli, in politica clientul care-si satisface nevoia aproape fiziologica de a alege, o data la patru ani, este net dezavantajat: nu vede prea bine 'marfa', nu i se spune pretul decat cand i se golesc buzunarele, iar cand se dezmeticeste constata ca a fost tras pe sfoara: i s-a luat toti banii si i s-a dat cel mult o boala molipsitoare: sila de politica, in care nu mai este in stare sa vada altceva decat o curva.