Punctul pe Y / Thursday 14 August 2003 Nr: 1021

Diplomatie Âsi afaceri

Atunci când Agenþia de presã AMOS NEWS a difuzat o Âstire din care reieÂsea cã dl ambasador al Israelului în România urma sã preia licenþa pierdutã de Tele7abc de la conaþionalul sãu Freddy Robinson, patronul Eurom Bank, fosta Dacia Felix, Excelenþa Sa dl Sandu Mazor a pus mâna pe telefon Âsi, sunând la redacþie, a negat vehement nu doar Âstirea respectivã, ci Âsi faptul cã i-ar putea trece prin cap sã se ocupe de afaceri. Dezminþind faptul cã ar urma sã devinã proprietarul unui canal TV românesc, dl Sandu Mazor declara textual: 'Singurul lucru pe care îl pot cumpãra este un abecedar, nicidecum postul Tele 7abc. Nu am posibilitatea materialã sã fac afaceri în România'. Asta se întâmpla exact pe 21 iulie, anul curent. Nici trei sãptãmâni mai târziu, aflãm, din presa israelianã, de data aceasta, cã AMOS NEWS a avut dreptate. Ziarul 'Yedioth Aharonoth' îÂsi informeazã cititorii cã ambasadorul Mazor a solicitat cetãþenia românã Âsi cã 'doreÂste sã locuiascã în România pentru a conduce o firmã de investiþii israelianã, dupã ce mandatul sãu va lua sfârÂsit'. Dezvãluirile ziarului au generat o replicã acidã a Ministerului de Externe israelian care, într-o scrisoare, aprecia cã 'a primit cu consternare intenþia ambasadorului', care îl plaseazã într-o situaþie de incompatibilitate'. Cât de compatibil sau nu este dl Sandu Mazor, e treaba autoritãþilor israeliene. Constatãm doar cã în numai trei sãptãmâni, nu doar intenþiile, dar Âsi posibilitãþile dlui ambasador s-au schimbat, cel care nu putea achiziþiona nici un abecedar urmând sã conducã o ditamai societate de investiþii! Dacã aceasta aparþine dlui Freddy Robinson, despre care se fãcea vorbire e doar o întâmplare, iar dacã în obiectul sãu de activitate va figura Âsi o televiziune, va fi culmea coincidenþei. Dar nu despre asta vroiam sã vorbesc, ci despre faptul cã fiecare om - inclusiv dl Mazor - este liber sã-Âsi aranjeze viaþa aÂsa cum doreÂste. Iar faptul cã domnia sa doreÂste sã-Âsi recepate cetãþenia românã, pe care a mei avut-o în copilãrie, îi face onoare, dovedind cã ceva din suflul sãu a rãmas permanent, aici. O situaþie oarecum similarã s-a înregistrat Âsi în cazul nostru: prin '95 sau '96, ambasadorul român la Washington, Aurel DragoÂs Munteanu a solicitat la finele mandatului, autoritãþilor americane, cetãþenia þãrii în care reprezentase România. Nu cã s-ar fi nãscut prin Vestul Sãlbatic, ci pur Âsi simplu pentru cã, la fel ca dl Mazor, gãsise niÂste oportunitãþi de a face afaceri. Ce e rãu în asta?