Punctul pe Y / joi 29 mai 2003 Nr: 954

Cursa pentru Europa poate deveni o capcana

Am fost, zilele trecute, in Croatia, unde presedintele Iliescu a facut o vizita de stat. Pentru majoritatea acelora dintre noi care nu cunosc aceasta tara, ea poarta in primul rand semnificatiile dramatice ale razboiului care a faramitat fosta republica iugoslava intr-o puzderie de mici tari cu identitati inca nu foarte clare si cu neintelegerea profunda a resorturilor care au facut ca membrii ai, practic, aceleiasi familii, sa se urasca cu patima si sa se omoare intre ei cand au avut prilejul. Croatia a fost aceea care, prin reprezentantul sau de atunci in conducerea colectiva a dat semnalul destramarii. Stipe Mesici este astazi presedintele tarii, succedandu-i lui Tudjman, cel care daca n-ar fi murit de cancer, ar fi trebuit sa ia drumul Hagai alaturi de Milosevici. Mesici nu s-a implicat in deciziile grave ale conflictului. A stat cuminte, in randul doi, si si-a asteptat momentul. Intre el si Iliescu exista unele asemanari, ambii fiind oamenii potriviti pentru o tranzactie in care nu exista precedente tactice si strategice. Mai mult decat altii, produse ale noii politici pan-europene, ei au avut si au posibilitatea sa faca posibile tranzitii pasnice, graduale, spre noua conditie de membru ale marii familii europene la care aspira tarile lor. Deosebirea majora vine de la modul in care este privit acest obiectiv: in timp ce Romania, care n-a rezistat ritmului preaderarii, incearca sa mareasca pasul pentru a prinde momentul 2007, vorbind despre acest lucru mai mult decat facandu-l, Croatia tace si face. Nivelul sau de trai se apropie, simtitor de standardele europene (un salariu minim de 500 euro si unul mediu de 680 - fata de minimul nostru de 120 euro!) Turismul, renascut din cenusa razboiului, i-a adus doar anul trecut 4 miliarde de euro, mai mult decat tot ceea ce am realizat noi din intreaga privatizare. Obiectivul lor - sustinut cu discretie - este o admitere in UE in 2006 sau 2007, chiar daca nici macar n-au inceput negocierile de preaderare. Dosarele lor sunt insa pregatite, asteptand doar momentul politic pentru a fi lansate. Cursa pentru integrare poate oferi surprize placute - croatilor, si neplacute - noua. Mai ales cand dincolo de promisiuni si vorbe, de picioarele noastre atarna ghiulele de genul agriculturii, dosar pe care nici cei mai optimisti nu-l vad rezolvat pana in 2007. Cand croatii s-ar putea sa fie deja inauntru...