Punctul pe Y / marți 22 aprilie 2003 Nr: 921

Partidul-stat si partidul-de-buzunar

Schimbul de replici dintre liberali si social-democrati a mai inviorat nitel sfarsitul de saptamana de dinaintea Saptamanii Patimilor, cand brusc subiectele de presa intrasera intr-o criza vadita. Partidul National Liberal, care s-a intarit cu eternii 'dreptacii', Vozganian si Iorgulescu, a folosit prilejul pentru a ridica vocea la 'fratele mai mare', in speranta ca un numar sporit de alegatori vor auzi aceasta luare de pozitie intransigenta. Pentru Partidul Social Democrat, replica s-a bazat pe persiflarea unui adversar care nu poate inca sa-i preia problema in mod real. Disputa s-a tranformat intr-un meci al declaratiilor dintre 'partidul-stat' - PSD si 'partidul de buzunar' - PNL. Sunt indreptatite etichetele pe care si le-au aplicat cele doua formatiuni care adulmeca adierile brizei electorale? Doar in parte. Pentru ca, desi domina autoritar scena politica cu cele vreo 45 de procente cu care-l crediteaza sondajele de opinie, Partidul Social Democrat nu poate fi considerat un partid a carui autoritate sa nu poata fi contestata. Iar contestarile vin, cel mai des, din interiorul coalitiei pe care a fost obligat sa o formeze pentru a putea exercita actul de guvernare. Relatiile cu PUR sunt tot mai critice, partidul lui Dan Voiculescu amenintand tot mai des cu ruperea protocolului. Nici UDMR-ul nu manifesta mai multa docilitate, gasind mereu prilejul sa reproseze colegilor lor nerespectarea vreunei intelegeri - ultimul fiind votul pentru Consiliul Superior al Magistraturii. Cu acesti doi ghimpi in coaste, PSD-ul risca oricand sa ramana in minoritate si sa-si rateze marsul spre un nou mandat la termen. Este PNL un partid de buzunar? Nu cred. Dar nici un partid important nu este, cu doar 10 la suta din optiuni. PNL-ul ar putea fi, insa, oricand, elementul care sa incline balanta electorala intr-o parte - cam cum a fost PD-ul lui Roman in '96. Este cert ca de unul singur n-are o alta perspectiva decat opozitia, iar in opozitie, vocea unui Stolojan se va auzi mai putin decat a unor tenori de profesie, precum Basescu si Vadim. Problema PNL-ului este de a deveni credibil, ca o alternativa certa de dreapta, intr-o societate in care stanga este mult mai numeroasa si mai diversa. Oricum, cearta celor doua partide ramane un episod minor, de conjunctura sau de tatonare, pana la clarificarea strategiilor electorale pentru 2004.