Punctul pe Y / marşi 08 aprilie 2003 Nr: 909

Sindromul 'tirului prietenesc' acut atipic

La aceasta ora se pare ca numarul victimelor din randul trupelor Coalitiei care lupta in Irak provate de 'virusul' tirului prietenesc (lovituri care vizeaza, din nebagare de seama, efectivele proprii) este mai mare decat cel provocat de catre tirurile irakiene. Este o situatie fara precedent in analele conflictelor majore si ea creeaza o stare de tensiune si de confuzie cu urmari considerabile pe planul initiativelor tactice si strategice ce au ca obiectiv eliberarea Irakului de catre irakienii considerati a fi responsabili pentru izbucnirea acestei conflagratii si pentru situatia in care sunt pusi, in aceste conditii, ceilalti irakieni. Misiunea trupelor pe care Colitia americano-engleza le-a trimis in Irak devine, pe zi ce trece, tot mai complicata. Lipsa de sincronizare si de interconectare (rachetele Patriot, de pilda, nu 'recunosc' aparatele de zbor britanice si, de aceea, unde le prind, le doboara!) fac ca atentia luptatorilor sa fie distribuita egal, atat in fata, catre inamic, cat si in spate, catre aliati sau catre propriii combatanti. Inainte de a se cunoaste rezultatul final al acestui razboi, se inregistreaza un veritabil progres in ceea ce priveste tehnica actiunilor preluate pe campul de lupta. Strategii vor trebui sa defineasca mai exact diferentele specifice, nu doar in materie de tehnica, ci si de personal. Cea mai grava eroare, manifestata dealtfel si in precedentul razboi, cel din Kossovo, este aceea de a anihila aliatii locali - atunci, refugiatii albanezi, acum - aliatii kurzi. Razboiul se desprinde de modelele clasice tot mai mult in timpurile moderne, cand populatia civila devine o entitate pe care legile internationale o iau tot mai mult in calcul. De aici si partea cea mai delicata a razboiului irakian: asaltul asupra Bagdadului! Cum vor putea fi evitate pierderile din randul populatiei civile, intr-un razboi de gherila, neconventional, in care fiecare civil poate fi un combatant? In care femeile - kamikadze incep sa devina un fenomen? Si in care jurnalistii se transforma intr-o povara tot mai greu de protejat si de controlat? Din toata aceasta harababura ramane satisfactia (oare?) a celor care mor de mana alor lor, si nu de aceea a dusmanului. Caci asa s-ar putea traduce mai bine acest atat de prezent 'friendly fire'.