Punctul pe Y / sâmbătă 05 aprilie 2003 Nr: 907

Francofilia n-a salvat Romania!

Intr-o editie recenta a sa, prestigiosul 'Le Monde' deplange schimbarile afective petrecute in 'micul Paris': 'Singura tara latina din Europa Centrala si de Est, cunoscuta pentru francofilia sa, abandoneaza cocosul galic pentru vulturul american'. Autorul articolului adauga faptul ca 'atitudinea pro-americana, cultivata cu indarjire de autoritati, pare sa mearga impreuna cu un sentiment din ce in ce mai antifrancez'. Cat este de reala o asemenea perceptie, ramane de discutat. Cu siguranta ca o anumita conjunctura nu va putea afecta major aproape doua secole de afinitati culturale, adanc inradacinate in generatiile mature. Nu cred ca este vorba despre o 'atitudine antifranceza', din partea autoritatilor si a populatiei, cat despre o perceptie realista a disponibilitatilor si a raporturilor de forte de pe scena internationala. Ca orice tara mica, Romania a fost, in istoria sa, permament la discretia marilor puteri care i-au decis, nu odata, destinul la masa verde. Faptul ca cele mai multe decizii favorabile noua au fost determinate de influenta franceza este o realitate. Din pacate, insa, atunci cand Romania a fost in postura de a-si alege un protector, in momentul desprinderii sale de blocul ideologic din care facuse parte, oferta franceza a fost mai mult decat modesta, si a ramas, de regula, ancorata in zona bunelor intentii. Niciodata Franta nu a mai reusit sa puna umarul, decisiv, la aproprierea obiectivelor romanesti, indiferent daca a fost vorba de afaceri europene sau mondiale. Blocata pe partea Germaniei de resentimentele istorice cauzate de cele doua 'intoarceri ale armelor', Romaniei nu i-au mai ramas alte optiuni decat a-si indrepta atentia spre America. O America devenita unica super-putere, capabila sa hotarasca singura ceea ce, de regula, era considerat un apanaj democratic. America a fost cea care ne-a dat periodic si cele mai concrete semnale de sprijin, intre acestea aderarea la NATO ramanand cea mai semnificativa performanta a noastra. In aceste conditii, 'indarjirea' romaneasca de a-si manifesta atitudinea pro-americana este pe deplin justificata, iar supararea Frantei risca sa ramana una fara rost. Cel putin atata timp cat vom continua sa nu prea avem ce datora 'cocosului galic', mai mult decat tafna presedintelui Chirac.