Punctul pe Y / joi 27 martie 2003 Nr: 899

Batalia pentru Saddamgrad!

Mediatizarea are avantajele si dezavantajele ei. In ceea ce-i priveste pe americani, mediatizarea a reusit sa induca in mintile oamenilor ideea unui razboi devastator, de scurta durata si nu efecte maximale. Nimeni, sau aproape nimeni nu se indoia, cu 48 de ore inainte de declansarea atacului, ca superdotata armata americana va triumfa in mai putin de o saptamana, gratie loviturilor numicitoare efectuate de aviatia si de rachetele sale. Saptamana, iata, a trecut si razboiul nu da deloc semne ca se indreapta spre finalul prevazut. Incertitudinea vine si din absenta unor date legate de strategia irakiana. Saddam si generalii sai au preferat sa emita generalitati, fara a intra in amanunte. S-ar parea ca principalul lor strateg este Allah, iar planul de bataie tine de bunul plac al acestuia. Realitatea este nitel diferita. Saddam nu este chiar un tembel si subestimarea capacitatii lui si a generalilor lui de a imagina o strategie poate constitui o mare greseala. Cu atat mai mult cu cat nu mai este vorba - precum in urma cu 12 ani - despre atac, ci despre aparare. Or, apararea are, dincolo de tehnica, o logica intima a ei care-i confera o cu totul alta abordare. Ceva ma face sa cred ca din admiratia sa pentru Stalin, Saddam a desprins si cateva invataminte strategice. Intre acestea, modul in care generalissimul a facut fata agresiunii germane in marile centre urbane - Leningrad sau Stalingrad. Este foarte posibil ca planul de aparare al lui Saddam sa fi vizat concentrarea eforturilor in jurul Bagdadului, transformandu-l intr-o fortareata, in primul rand umana. Cu 6 milioane de scuturi umane si cu folosirea avantajelor pe care le ofera cunoasterea terenului, Saddam a planuit o lunga rezistenta din care sa poata fi alimentata, cu brio, psihoza antirazboinica. Martirizarea conationalilor sai pare sa fie principala arma pe care liderul irakian intentioneaza sa o foloseasca in numele principiului - pe fond, just - al rezistentei in fata unui agresor care nu va mai putea, in mileniul III, sa foloseasca orice mijloace - precum Hitler. Intr-un Bagdad suprapopulat, aviatia si rachetele se vor dovedi neputincioase dupa ce vor fi epuizat obiectivele strategice. Iar razboiul de gherila urbana, cu pierderile de vieti omenesti pe care le implica va fi unul tot mai dificil pe masura ce opinia publica americana, in primul rand, va fi tot mai putin dispusa sa le accepte.