Punctul pe Y / miercuri 26 martie 2003 Nr: 898

Teroristii de langa noi

Poate ca cea mai periculoasa forma de terorism este aceea in forma pura, in cara atacurile sau amenintarile nu implica nici revendicari, nici recompense. Este terorismul 'de placere', in care autorul isi decompenseaza frustrari sau manii pentru simpla placere de a face rau. O placere, uneori vecina cu cele de natura sexuala. Ne aflam, desigur, in plina patologie. Aceasta ramura exotica a terorismului nu face lucrurile mai putin periculoase si mai putin grave. Ba dimpotriva. Iata, cazul, neelucidat inca, al 'grenadierului din Cismigiu', presupus a fi acelasi cu cel de la Liceul Jean Monet. In Cismigiu pericolul a fost potential. La liceu a fost real. O eleva a fost grav ranita si a fost la un pas de moarte, lucru care, cu putina nesansa, se putea intampla si in cel mai aglomerat parc al Bucurestiului. Povestea asta cu grenadele nu e de azi, de ieri. De aproape zece ani se gasesc grenade, ba prin parcuri, ba prin parcari, in sacose abandonate, ba prin alte locuri circulate. Situatiile au fost privite cu destula usurinta si nimeni dintre cei care ar fi trebuit sa o faca nu s-a alarmat prea tare. In fond, n-a murit inca nimeni... Acum, cand a fost arestat principalul suspect, aflam o gramada de lucruri care ar fi trebuit sa ingrijoreze mai din timp. Ca omul are ceva probleme psihice. Ca a lucrat la o unitate militara de unde au disparut niste grenade. Putem banui - atata timp cat n-o sa stim sigur - ca grenade au disparut si de prin alte parti, mai ales de cand depozitele de armament si munitie sunt pazite in dorul lelii, de fel de fel de recruti pe care nu i-a vazut nici un psiholog. Si carora li se dau cu nonsalanta, pe mana, instrumente ale mortii. Sentimentul meu este ca ne-am pus prea din timp la adapostul psihologiei ca n-are nimeni nimic cu noi si ca terorismul este o amenintare teoretica. Acest lucru s-a tradus prin neglijenta institutiilor de profil, care nu numai ca nu mai tin evidenta cetatenilor straini, dar nu au nici macar o evidenta formala a psihopatilor sau a potentialilor candidati la acte teroriste autohtoni. Pe un asemenea fond, un sef de politie - al Capitalei - a fost dat afara, desi terorismul nu intra in parohia lui. Poate ca acum, in ceasul al 12-lea, cineva se va hotari sa traseze mai clar si mai limpede limitele responsabilitatilor. Nu ca sa nu mai avem surprize, ci ca sa fim mai pregatiti sa le suportam...