Dintre multele evenimente ale zilei vehiculate de producatorii de evenimente si de agentiile de stiri, una mi-a atras atentia. Mai mult decat ultimatumul american la adresa lui Saddam, mai mult decat asigurarea lui Hrebenciuc ca parlamentarii PSD nu-si vor pierde fotoliile, mai mult decat venirile si plecarile din PNŢCD sau decat conditiile draconice pe care le pune Ticu Dumitrescu ca sa vina la CNSAS: stirea cu pricina face vorbire despre faptul ca Andrei Pavel a devenit romanul cu cele mai mari castiguri din tenisul profesionist. In ultimele luni, Pavel a castigat peste 30.000 dolari doar aliniindu-se la startul catorva concursuri in care n-a castigat nici un meci. Dupa el vine Irina Sparlea - cu vreo 2,6 milioane de dolari si abia cel de-al treilea loc al podiumului este ocupat de cel pe care memoria noastra afectiva il plasa deasupra tuturor: Ilie Nastase, cu 'doar' vreo doua milioane de dolari castigati in intreaga cariera. Este aici un paradox si, poate, o nedreptate. In timp ce Voinea este un necunoscut in lumea tenisului (el vine abia pe la locul 100 in clasamentul ATP), Nastase a zburdat prin grandslemuri, castigand si incantand milioane de iubitori ai sportului alb. El este o legenda vie a tenisului mondial, populat de alte legende pe care le-a avut la picioare: Smith, Ashe, Villas, Gorman, Lendl! Nu numai ca dominand vreme indelungata tenisul si castigand turnee peste turnee, Nastase n-a castigat cat a castigat Pavel neobtinand victorii, dar nici n-a ramas cu mare lucru din ce-a castigat. Din pacate, Nastase Ilie nu si-a dublat talentul sportiv si cu unul administrativ. Castigurile lui - remarcabile pentru vremea respectiva, dar practic nesemnificative pentru vremurile de acum - s-au dus pe Apa Sambetei, in timp ce ale lui Pavel stau bine in banci si in fonduri de Investitii. Este un paradox si o nedreptate. Dar asa e facuta lumea: din paradoxuri si nedreptati. Din pacate, marele Ilie Nastase se numara nu printre beneficiarii, ci printre victimele sistemului.